C U R·S

QE

"

,DREPT PENAL

DE

1. TANOVICEANU

PROFESOR LA F ACUL T A TEA DE DREPT DIN BUCUREŞTI

Un Rege care lasă nepulepsit pe l,iILOl'al, esle tot Mât !le nedrept ca aceZa care uslill­(leş,edJe un nevinoral, (iin(lcă dreptatea cere fi, se ,Cb pedeapsa etapei lltăsltirea legii:.

Manava-Dharma-Sastra. lX, 249.

Pecleapsa l€nuia e scăparea de J)rimejllic a /lmUa rCb.

Carpzov. Practica, CXXX, 21.

Mila pentru vinovaţi, e cruzimea penlrl! ('ci nef"i,rtDvaţ,;.

Bentha.m. Thcoric des peincs, lI,_p. 200.

VOLUMUL II

BUCUREŞTI

ATELIERELE Gl{AFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONTMA

1 91,2

CURSDE

DRE T PENALDE

I. TANOVICEANUPROFESOR LA FACULTATEA DE DREPT DIN BUCURE5T1

Un Rege care lasd nepedepsit pe oinooat.este tot atdt de nedrept ca meta care osdn-deste pe un nevinocat, fiindcd dreptatea cerea se da pedeapsa dupd gldsuirea legit.

Manava-Dharma-Sastra. IX, 249.

Pedeapsa unuia e scdparea de primejdiea multora.

Carpzov. Practica, CXXX, al.

Mita pentruneoinocafi.

oinovali, e cruzimea pentrtacei

Bentham. Thtorie des peines, II, p.200.

VOLUMUL 'II

BUCURESTI

ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONIMA

$ 9 1 2

5093

Toate exemplarele acestui volum, vor fi numerotate fi iscillite de mine.Cele neiscdlite fiind contrafdcute, vor atrage urmdrirea celui vinovat.

6-(4

PREFATA

SA mi se permita de a mai adAoga cAteva cuvinte laprefata primului volum.

OcUpat pe deoparte cu corecturile publicArii, iar pe dealta cu zilnica punere la curent a Cursului pe care-I publicam,a fost natural sa se strecoare cAteva gre§eli de tipar i sa fietrebuinta de a mai adaoga, la ceeace erA deja tipArit. 0 parte.din erorile de tipar, dintre care doud mai ales sunt mai marile-am semnalat in erata dela finele volumului prezent, iaradaosele le-am pus toate lnaintea tablei de materie, sub titlulAddenda.

Perfectionarea unui curs insA, nu poate sä rezulte decAtdupa publicarea sa, prin criticele persoanelor competente, §iprin ajutorul binevoitor al acelora care ne-ar trimite obser-vatiuni or hotAriri importante asupra cestiunilor penale. Dacdopera noastrA va meritA onoarea unei a doua editiuni, desigurcd vom profitA de observatiunile i luminile colegilor no*triin %Huta dreptului.

In fine, vom spune. O. am crezut cd e bine sd inlesnimcercetArile in cele doua volume prin o tabla alfabetica.

1912, Maiu. I. TANOVICEANU.

1) Vol. I, pag. 212, Nr. 321. Ea ne pare, in loc de ea nu ne pare;vol. II, p. 9, Nr. 1272 anterioare $1 posterioare,inloc de anterioare pos -terioare.

ai

CAPITOLUL VI.

PLURALITATEA INFRACTORILOR

Teoria complleitatii 1)

1256. Adeseori un individ nu poate sä comitä singur Lulasau mai multe infractiuni, i deaceip el se asociazä cu maimulti altii cu care Impreund comite infractiuni. Acesti asociatisunt coautor i colaborarea bur la comiterea de infractiuni,nu prezinta nici un interes juridic. Toate principiile penalecare sunt puse de lege relativ la un singur infractor, se aplicasi la mai multi infractori, and ei sdvdr§esc impreund una saumai multe infractiuni. In special, pedeapsa nu se divide,dacd 10 indivizi comit un furt, o bdtae sau escrocherie, fiecaredin acesti infractori IL va luã pedeapsa intreagd, ca i umar fi comis fapta singur, i mmai in ceiace priveste despagu-birile va fi o singurd despOgnbire dela toti infractorii.

1257. Departe ca pluralitatea coautorilor sO aducd divi-ziunea pedepsii, ea este de multeori o circumstantO agna-yenta, dupd cum am väzut in Cap. IV al acestui curs, iaruneori un element constitutiv esential, ca la coalitiunealunctionarilar, complot adulter, etc.

Tinand seamd de marele pericol social al intoyargsirei in-fractorilor, care se manifestä mai intensiv in infractiunile maigrave, (prirne)2),, d. Sc. Sighele sustinut cu multa energieCa tnebue a se considera totdeauna complieitatea ca o circum-

1) Pentru bibliografia acestei matérii, vezi Gaipon: Code penalannote.

2) Sc. Sighete: Op. cit., p. 125 si 13 f.

47648

i

i

si,

2

stantd agravanta 9. Aceasta idee, rationala dupd parerea noa-strd, a castigat teren.

In congresul penitentiar international dela Washingtondin Oct. 1910, s'a discutat dacd nu trebue a considerd ca in-fractiune speciald orice participare sau intelegere delictoasd,sau cel putin de a face din complicitate o circumstanta agra-vantä. Desi d. Garcon a combdtut ideia participdrii ca circum-stantä agravantä, pe motiv cd sunt infractiuni care nici nuse pot intelege ca sävdrsite de unul singur, de pilda complotul, bandele armate, adulterul2), totusi congresul din 6 Oc-tombrie a admis ca : 1) Nu pare conform spiritului dreptuluipenal de a face din orice intelegere prealabila infractiunei o

infractiune speciald; 2) De oarece se observa cresterea infra c-tiunilor in care participarea se reveleazd, 0 OnAnd searnd cd elesunt savársite mai ales de infractori de obicei, adicd de ceimai periculosi sub punctul de vedere social, trebue a se con-siderd participarea ca o circumstantã agravantä a actului de-lictos si de a marl facultatea judecdtorului ca sä rddice quan-tumul pedepsei 3).

1258. In acest capitol noi nu ne vom ocupd de coautorirelativ la care nu avem nici o teorie juridica de expus, ci decolaborarea secundard numitd complicitate, care se intamplaatunci cand, una sau mai multe persoane, fait sä comitd eleinsdsi infractiunea, ajutd si contribuesc ca sd o comitd altii 4).Aceste persoane se numesc complici, iar legdtura lor cu aceicare sdvársesc infractiunea se numeste complicitate.

1259. Vom imparti materia complicitdtii in cinci sectiuni :1) Definitiunea si interesul distinctiunei intre autori or coautorisi complici ; 2) Istoricul complicitatii ; 3) Conditiunile de existenta ;4) Diferitele cazuri de complicitate; 5) Pedeapsa complicitatfi.

1) La 100 de infractiuni judecate de tribunalele corectionale sunt159 infractori, si la 100 judecati de jurati sunt 169 de acuzati sit chiarmai multi. Vezi Sc. Sighele: La teorica positive della complicitA, 2-daed. Torino, 1894, P. 92 si nota 1.

i 2) Argumentul e fArA valoare; timpul si locul deasemenea pot fiuneori elemente constitutive, aceasta nu le impedecA totusi SA fie de re-gulA circumstante agravante.

2) Revapénit. 1910, p. 1153.4) Despre infractiunile comise de universitAti sau colegii, vezi

Cap. II, Sect. I, sub titlul: Subiectul .activ al infractiunei.

3

Sect. I. 4-- Definitiunea complicititii: interesul distingeriiacestei notiuni

1260. Cuvantul cotnplicitate desi compus din cuvinte latine,ca i recidiva, nu este de origina romana, dupa cum s'ar credela prima data.

El este compus din doua cuvinte latine corn, impreuna,plecto, care 'are indoita semnificare de imbratisare si de

pedepsire. Prin urmare, dupa etimologie, complicitatea ar filegatura intre mai multe persoane in sens pejorativ, adicaimpreuna pedepsire .a mai multor indivizi. Dupa cum observaOrtolan cand zicem complice, insemneaza etimologiceste : legatau i pedepsit pu1).

1261. Mai exista un alt cuvant care se apropie de corn-plicitate prin etimologie, conexitatea, cuvant cat e derivade la coin §i nexus, lmpreuna legat. Insa in stiinta dreptuluipenal s'a yezervat cuvantul conexitate pentru legatura intreafaceri, i s'a admis cuvantul complicitate pentru legatura intrepersoane.

Germanii numesc pe complice : Mitschuldig, adicd impreunävinovat.

1262. Este foarte greu a da o buna definitiune complici-tatii, din cauza ca legea nu numai ca se departeaza dela sensuletimologic al cuvantului, dar chiar cuprinde sub acest numesituatiuni i roluri juridice foarte diferite in comiterea uneiinfractiuni.

Vom da, prin urmare, o definitiune vaga i larga a corn-zicand : Complicitatea este ajutorarea cu bund stiintd

la comiterea unei inf racfiuni in unul din modurile pre-vetzute de 1ege2).

1263. Materia complicitatii este foarte dificila, poate chiarcea mai dificila materie a codicelui penal. Nu exista partea stiintei penale si a sigurantei sociale zice Carmignaniin care nomenclatura i teoria sa fie mai nesigura, incurcata

'1). Ortolan: Elém. I, No. 1240. Darnhouder, voind sa vorbeasca decomplici in general ii uumeste coadjutori. VeziL fzeltiridion. De coadiu-toribus criminum. cap. CXXXIII.

2) Definitiunea d-lui de Liszt ne pare defectuoasä: Complicitateae participarea la un act de executare inceput sau terminat de altuP'.Lehrbuch, § 51 p. 224, ed. 1905, i traduc. fr. § 51, p. 330.

*IL

plicildtii

4

si coutradictorie, deck aceja a complicitatij. Modul i gradulinfluentii care mai multe vointe preordinate impreuna la o aceasiinfra ctiune au, sau au putut sä aiba una asupra alteia, greutateade a fixa fiecareia dreptul ski grad de moralitate, examenulnu mai putin greu al mai multei sau mai putinei directe co-operatiuni a fiecareia la infractiune, in caracterul extrinsec alactelor pe care toate de acord 1-au asumat ; noile conflicte incare s'au gasit in aceasta materie principiul Moral si principiulpolitic, au produs erori, nesigurante si dispute greu de a fiinlaturate" 1).

La cele zise de Carmignani, trebue sa adaogam Ca, enatural cä teoria complicitatii sa fie dificila i obscura dincauzri ca ea e, dupa cum vom arata mai tarziu, o teorie arti-ficiala creata de legiuitor, si care nu se intemeiaza pe naturaadevarata a lucrurilor.

Ori cum ar fi insa, teoria complicitatii are o mare im-portanta sub punctul de vedere juridic, caci ea prezinta atatpentru legiuitor cat si pentru interpret foarte multe problemejuridice destul de greu de rezolvat.

1264. Am dat definitiunea complicitatii, trebue sa adaogamca. in pluralitatea de infractori, trebue sa distingem cu multagrija pe complici de autori sau coautorii infractiunii.

Interesele acestei distinctiuni sunt multiple.Mai intAi este un interes foarte mare in privin0

caci legiuitorul roman, dupa cum vom vedea, pedepseste deregula mai usor pe complice deck pe autorul principal.

In afara de aceasta, complicele nu se pedepseste in ma-terie de contraventiuni, pe cand autorul sau coautorul se pe-depseste. Deasemenea pedeapsa care se da infractorilor, sesocoteste dupa capul autorului or al autorilor principali, iar nual complicilor ; dupa autorul principal se va califica infrac-tiunea i va rezulta pedeapsa atat pentru el, cat .si pentrucomplici.

Sub punctul de vedere al Proc. pen., de asemeni trebuesa distingem pe autori de complici.

In adevar, complicii se judeca toti impreuna inainteatribunalului competent sa judece pe autorul principal, cacinumai astfel se Roate determinA rolul cq fiecare infractor a

') Carmignani,- Teovia II, Cap. XVII.

t

5

(that th comitetea infractiuriei, §i se pohte da in corisecintapedealigh pregcrigd de lbge 9.

Ih ceiace pehre$te punerea ceMitinilhr ld jurati, trebue sdspuneth cd nu eSte ihdesthl, in taz tle Edinplicitate, A §e irdrbiin cestionar numai de elementele constitutive ale infractiuniica la autori, ci trebue a se mentiona gi elernentele complici-tätii, ardtandu-se anume genul de complicitate la care serieferd ).

1265. Ca punct 4coman hare cornplibitate gi cdlabdrArede E o6.uttif, la cdrnitetea unel infractiuni, exista tufrhai acelacd, in atnbele baztiri, fard nici o digtinctiune, plut-aliiatea in-fractorilbr este d cAuM de agi-airare a pedepsii, Pentru litilitilniotiv Ed legluitotul t onsidefd foarfe perictiloasd Pentru dock-tate, tilaborared thai mutt& pergoane IA comitered udei infrac-#uni. E degtfil §a. citdin Ea exemplu att. 310 ult. alin. Cod. pen.

*1266. Cu toate aceste multiple interese de a distinge pecuattbri de corhpliei, in Franta jurisptuderitd cdnflinda dneoriaceSte cloud notiuni juridice. Intr.() decizie din 15 Iuhie 1860,Cuttea de cas. fr. zice: In adevar couutorul unei critine ajataneaparat pe celalt culpabil in faptele care consumä actiunea,§i devine, prin forta lucrurilor, legal cornplicele sdu"),

Desigur ca aceasta confuziune este criticabild, cdci dacdla Frdncezi nu e]tistd interes de a &gunge pe autar de corn-plice, sub punctul de vedere al pedepsii, de oarece pedeapsa

1) De acl s'a tras consecinta ca chiar o juridictiune extraordinara,ca aceia a Curtei de apels relativ la autorul principal atrage acolo si peconlplici. Cas. II, 172 din 26 Mart. 1890; B. 397; Cas. II, 128 din 1 Mart 1893,B. 261. De act Inca 5i consecinta cA, claca crima_s'a comis in tara streina,iar fa Romania numai un act de complicitate, competent sa judece vafi tribtinaltil strein. Vezi pentru doctorina sa jurispr. fr., Garcon: Cod.pen. annoté, art. 59-60, N-le 183, si urm. Insd intrebuihtarea foldsululnu e socatit ca o complicitate, ci o infractiune separata, Ibidem No.191,cotrfr. 193 5i- la noi Cas. II, 775 din 20 Sept. 1876.

2) JuriSprudenta fr. admite ca nu e nici o contradictiune Id ras-punsul juratilor care declara cä acuzatul nu e autor principal al infrac-tittnei, insa il condamat ca find complice. Garçon: art. 59-60, N-le 109si urm. Peatru comitori se pune numai cestiunea circumstantelor consti-tutive ale infractiunii: la complict trebue puse si elementele constitutiveale complicitatii. Ibid. N-le 458 si 459 si 5C8 5i urm., doctrina 5i jUrispr.fraticeza.

3) Cas. fr., 15 Iun. 1860, S. 61, I, 398; D. P., 60, 1, 467.

6

este aceasi 1) exista totusi celelalte interese multiple pe carele-am ardtat, de a nu se confunda complicii cu coautori 2).

Räu face dar Curtea de cas. fr. cd, confunda aceste doudnatiuni juridice; doctrina francezd se fereste de a o imità.

Sectiunea II. lstoricul complicit-418)

*1267. Jurisconsultii romani n'au dat dreptului public ingeneral, si celui penal in special, importanta i atentiunea pecare au dat-o celui privat, i aceasta pentru motive pe care einutil sã le aratdm aici. Deaceia mai in toate materiile legis-latiunei noastre penale studiul dreptului roman este de putinautilitate. Atdt la complicitate, cat si la recidivd si la alte ma-terii, gasim texte, nu insd un sistem, un corp de doctrind,CU atdt mai putin un sistem rational, care sä merite sa fiecitat.

La complicitate mai cu seamd, teorie artificiala, treatdde legiuitorii moderni, e chiar natural sd nu gasim nimic im-portant in dreptul roman, care putem zice cä n'a cunoscutaceasta notiune juridica.

Numele chiar de complice sau complicitate lipseau indreptul roman ; termenii de care se serveau Romanii spre aindica pe complici, erau variati : socii4), participes, fautores,

1) Aceasta din punctul de vedere legal, caci sub punctul -de ye-dere judecatoresc, chiar in Franta, trebue a distinge pe coautori [decomplici, pentru ca judecatorii sa poata, and vor crede de cuviinta.

diferen(ieze judecatoreste pedeapsa in limitele maximum si minimum,2) Vezi aceste interese. Garcon: Op. cit., art. 59-60, N-le 11 si

urmätoarele.3) Pentru istoricul complicitatii vezi intre altii: Scipio Sighele: La

teorica positiva, della complicità, ed. 2-a, Torino 1894, cap. I, No. 17-48,bibliografia Garcon: Cod. pen., art. 59-60, No. 10.

4) Cuvantul sotii in sensul de partas la comiterea unei infractiuni,era intrebuintat in vechea limba romana. In 23 Mart 1635 (7143). Mi-hail Furtuna, pare. de Roman, spune ca a intrebat pe un Gligorie, carefurase niste stupi: furat'au au napast iaste, el au spus c i-au furat cualte sofii". Ghibeinescu: Surete!si isvoade, Iasi 1907, vol. III, p. 179; Confr.Miron Costin: la cuvintele zise de Stefan Tomsa, de Vasile Stroici, Aicainelel a voit sa moara cu sotii". Conf. si Indreptarea legii, glava 87, mi..con 13 si 14; glava 346, zacon 14. and vor fi niste sotii multe de vorsine drumul". Aici prin sotii se intelege complicitate lato sensu, adicasi pe coautori.

i

so

7

ministri, in opozitiune cu autorii principali ai infractiuniicari sunt numiti rei sau autores1).

Vechiul drept urmeazd in aceasta privintd dreptul roman ;Carpzov trateazd materia complicitatii in mod incidental, vor-bind de diferite infractiuni, si mai cu seama in materia fur-tului. Nici el, desi scrie la inceputul veacului al XVII-lea,nici anotatorul sau Böhmer, in mijlocul veacului al XVIII-lea,nu intrebuinteaza cuvantul de complicitate; ei vorbesc Deauxiliatoribus et receptatoribus furtum2).

*1268. Desi materia complicitatii In dreptul roman prezintdobscuritate, care a inraurit legiuirile -apusene, un lucru totusireese lamurit din textele romane asupra complicitätii, acelaca se pedepsea complicele cu aceeasi pedeapsd cu autorulinfractiunii. Cu alte cuvinte deosebirea intre coautori si corn-plici, nu era stabilitä in dreptul roman. Ce e drept insd, ctatunci cand legea lasa o latitudine de apreciere in pedepsire,aceasta facultate putea sti atraga reducerea pedepsii compli-celui 0).

In principiu insd in dreptul roman era parificare de pe-deapsd intre diferitii participanti, fie primari fie secundari, lacomiterea infractiunii. Ulpian exprimd foarte lamurit ideileromane asupra participarii la infractiuni, cand zice Ca : Legileau voit sd se pedepseasca cu aceeasi severitate vointa caefectul de a se comite infractiunea" 4).

Dreptul canonic a adoptat i chiar a exagerat doctrinaromand asupra complicitatii.

*1269. In evul meziu cloud sisteme sunt in prezenta ; legea

9 Carmignani: Teoria, T. 366, nota 3. Carmignani ne spune cdcuvintele complex §i complices, incep abid in veacul al IVlea, cu Pru-dentiu §i Sidoniu Apolinar, care numesc astfel pe partizanii unei infrac-tiuni (coautori). Inainte de ei, Arnobiu numeste complici pe cei 12 zei incare religiunea etruscd presupuned o singurd vointa.

2) Carpzovius : Practicae novoe rerum criminalium: edit. Balmer,Francfort, 1757. Part. III, Quaest LXXXIV ; Carpzovius intrebuinteazdsi acest cuvânt (cornplice) insd nu pentru complicitatea propriu zisa(ajutarea, participarea secundard), ci pentru participarea in general.(vezi Carpzovius : Practica. Sumarul Quaest CXI, No. 65 si numdrul 65insusi.

3) Mommsen : Droit penal romain, T. II, p. 238 si 243.4) Leg. 11, § 3, Dig. XLV, 9.

8

vizigota care pastreaza sistemul roman al parificarii '), i legealongobarda, Capitularile lui Carol Magnu 2)3 i StabilimenteleSantului Ludovic 3), care diferentiaza genurile de participare.

*1270. In vechiul drept francez, pedepsele find arbitrare,judecdtorii puteau proportiona pedeapsa cu rolul jucat de fiecareparticipant, in comiterea infractiunii 4), insã doctrina inspiratade dreptul roman, aplica aceeasi pedeapsa complicilor caautorilor infractiunii.

Astfel Jousse ne spune cd, pedeapsa mortii pentru furtulcu spargere din eclictul lui Francisc I, din Ian. 1534, se da nunumai conya aptuitorilor dar i contra acelora care le daajutor sau instrumente, insd cu aceasta neinsemnatä atenuareca ei nu se pedepsesc cu roata ci nurnai cu moartea simpla 6).Si Jousse ne spune acelasi lucru despre furtulu cu chei min-cinoase 6).

*1271, Erau insd legi, ca cea milanezd in care compliciise pedepqeau mai u§or decat autorul principal, insa se vedecd ele erau departe de a excita admiratiunea contimporanilorlor, Menochiu, care pomeneste aceasta lege ne spune cd, dupdopiniunea cea mai rdspandita, complicele concomitent se pe-depseste la fel cu autorul principal, §i cd, aproape toti inter-pretii, mai ales cei noi, de parerea carora este si el, se inirdca, in Constitutiunea (Statutul) Milanului, complicele se pedep-seste mai bland ca autorul principal 7).

*1272. Vechiul drept german a fost inspirat de principiul

1) Non solum ille qui furtum fecit, sed etiam quicumque cons-cius fuerit, vel potius ablata sciens susceperit, in numero furantiurnhabeatur et simili vindictae subjaceat". Lex Visigot, Lib. VII, Titl. II,leg. 5; Confr. autorii citati de Carpzovius: Qu. LXXXIV, No. 39.

2) Actores facti interficiuntur, adjutores vero eorum, singuli alterab altero flagellantur et nares, sibl invicem proecidant. Pertz Monu-menta III, 133.

Etabtis: St. Louis, Lib. I, § 32.4) Exemplu celebru citat de Pitaval in Cauzele celebre I, V, p. 312.

Asasinii marchigei de Gauge au fost osanditi in 21 Aug. 1667, sa fieucisi ca roata, iar perceptorul Perette care ii dedese otrava, pedepsitcu galere pe viata.

Jousse: La justice criminelle, IV, 217.0) libidem: IV, 222.7) Menochius: Op. cit. Cas. 349, No. 8; Confr. si No. 25. Aceasta

pedeapsa mai mica nu se aplica deck cand ajutorul era departat IbidemNo. 9.

3)

6)

9

parificArii de pedeapsd al dreptului roman, Insd, In anul 1532,Carol Quintul, In faimoasa lui Ordonantd dela Ratisbona, nu-mitd Carolina, preVede in art. 177 o pedeapsd thai Mica pentrucomplici decat pentru autorii infractiunei deosebindu-se inaceasta de multe 1egis1aiuni anterioare posterioare ').

Art. 177 al Ordonantei lui Carol Quintul pedepseste di-ferit pe complici, de autori.

*1273. Se pare !Lisa cd, in totdeauna in occident judetAtoriitemperau rigoarea legii dancl complicelui o pedeapsa mai blancld.Astfel Darnhouder, dupd ce pune in printipiu Ca ori de cenatura ar fi ajutorul la comiterea unei infractiuni, el se vapedepsi ca i autorul principal adaogd, ca, dacd nu corn-plicele a fost cauza infractiunei, care s'ar fi putut face si fardel, atunci acest ajutAtor va fi pedepsit mai bland deaf autorulprincipal-8).

La randul sall Beccaria, care tindea sd Indulteascd as-primea exagerata a legilor penale de pe timpul sdu, sustinedeasetnenea diferentiarea de pedeapsd Intre complicitorii infrattiunii 4). Lisa sub acest raporti Petre Leopold, mareleduce de Toscana In Ordonanta sa penald din 30 Nov. 17865 di-ferd de ideile lui Beccaria, adrnitand paritatea de pedeapsd 5).

1274. Francezii au pdstrat vechiul lor sistem, pe tareBlackstone '11 rezumd In cateva linii. In Franta aScunzAtorule pedepsit cu moartea, conform vechilor constitutiunil caredistingeau tele trei feluri de flirt : Unum qui consilium daret,alterum qui contrectaret, tertium qui receptaret et occuleret,pari poenae singulos. obnoxios" 6).

Francezii mentinut vechiul lor sistem nu nurnai inCod. pen. din 25 Sept. 1791, dar i in cel actual din 1810, care,

1) Confr. Berner: Lehrbuch, § 50, p. 63 si 64,In art. 177, dupA ce se spune cA se pedepseste complicele, adaogA:

Aber in einem Fall anderst dann indem andern'. Confr. Carpzovius:P. II, Qu. LXXXIV, N-le 62-63.

2) Damhouder: Enchiridion. De coadiutoribus criminum CXXXIII.No. 2. Confr. Carpzovius: Practice nova Part. I, Quaest XXII, N-Ie 31,32 i. 33.

5) Ibidem: No. 3.4) Beccaria: Dei deliti delle pene. § XIt5) Art. 67.e) Blackstone: Commentaire, V. 366.

atr

pi au,

10

In regula generala pedepseste pe complice cu aceeasi pedeapsAca pe autorul principaP).

*1275. Vechea noastrA legislatiune a fost insufletita deaceleasi principii de asimilare a pedepsii complicelui cu aautorului, pe care le-a hnpins pAna la extrem.

In Pravila lui Vasile Lupu i In acea a lui Matei Basa-rab, se admite orice fel de complicitate i chiar complicitateaposterioara comiterii infractiunei, si se da aceeasi pedeapsa caautorului principal. Cela ce va fagadul celui vinovat, dupdce va face greodd, sa.-i ajute la ceva, i, de i va da cevaajutor, atunci acela se va certa intocmai ca i cel vinovat 2).

IndemnAtorul i chiar lauddtorul sau rasplatitorul, pe carelegea II numeste multumitor, este pedepsit cu aceeasi pe-deapsA, i uneori, lucru curios, chiar mai aspru decAt faptui-torul. Cela ce va lAudA pe cel vinovat, si de va zice: bineau fdcut de au fdcut aceasta, de acesta dani invdtAtura,de va fi gresala ce au fAcut, gresala de ceale marl ce suntde cap 8), atunci se va certA mai mult decAt cel vinovat.aceasta se va face, cand va fi laudat pe cel vinovat mai inaintede ce va fi fAcut gresala, iar de-1 va fi lAudat dupä ce-aufAcut gresala, atunci se va certA intocmai ca i cel vinovat.Iar de nu va fi gresala care au facut de in cele mari, si de valaudA mai inainte de ce va fi facut gresala, atunci nu va luAmai multA certare, ci ca i cel vinovat" 4).

Condica lui Andronache Donici (Cap. XLI, No. 6), pre-cum si Codicele criminal Ion Sturza pedepsesc deasemenea

ExistA un caz in care complicele este pedepsit la Francezi maiaspru deck autorul principal: la adulter femeea adulterd e pedepsitAcu 3 luni pand la doi ani de inchisoare, pe cAnd complicele pe langdaceastd pedeapsd mai sufere i pedeapsa complimentard amenzii dela100-2000 lei. Art. 337 si 338 C. p. fr.

2) Indreptarea legii, glava 346, zacon 26 si 339, No. 11 ; Confr. desprecomplici, glava 87, zacon 11. Oricare dregAtor va Idsd si nu va oprisd umble banii cei rdi, acela numai cu capul sd plAteascd".

Se admite deasemeni si complicitatea negativd: Cela ce va stl undefac bani rdi, si de nu va spune judecAtorului; acela cu capul sd plAteascd",glava 87, zacon 12. Pedepsirea e admisd in caz de Indemnare chiar dacaIndemnatul scapd de pedeapsd de exemplu femeia care furd dela bArbatulsdu. Gla va 348, zacon 13.

Infractiunile capitale, care se pedepsesc cu moartea.4) Pravila Mat. Basar., glava 339, No. 10.

9

Si

1

11

deopotriva pe complice si pe autor. In § 214 Cod. pen. Sturzase spune: Cel ce va fi poroncit de card altul, cum si acelace va da bani sau unelte, sau otravd spre omorared cuiva, sepedepseste intocmai ca ucigasul". Legiuitorul Caragea n'arenici o norma. Astfel de exemplu: Gazda de talhari se pe-depseste cu ocna pe 5 ani, cea de hoti intoomai ca si holul.ln schimb tovar6sii mufluzului mincinos, zice legea: sd se pe-depseascd cu platd de bard", Ce e drept cd mufluzii minci-nosi inii sunt destul de slab pedepsiti, cu un an de puscarie ).

In fine, Condica criminald din 5 Dec. 1850, a DomnuluiBarbu Dim. Stirbei, inspiratd de Cod. pen. fr. din 1810, ad-mite In art. 47 in principiu egalitatea de pedepse intre autori

complici : Partasii la o crimd sou vind se vor pedepsi cuaceiasi ptdeapsa ca si savarsitorii acelei crime sau vini, afardde intamplärile in care legea hotdräste intealt chip" 2).

Desi Cod. pen. Stirbei pune principiul egalitatii de pe-fleapsa, Ins& gazduitorii pe care-i considerd drept complici, nusunt pedepsiti cu moartea, chiar cand gazduesc persoane caremerita pedeapsa mortii. Deasemenea, prin legea modificatoaredin 8 Apr. 1853, se micsoreazd pedeapsa tdinuitorilor, pe carelegea declard ca nu-i socoteste pdrtasi (complici). Art. 50 si 51.

*1276. Aceasta insa ca dispozitiuni legislative; in practicajudecdtoreascd insd, cel putin in Moldova inainte de PravileleDonici si I. Sturza-voda, complicii se pedepsea mai usor de-cat autorii principali.

In 1800, patru indivizi pun in gand sa ornoare, i chiaromoard un om ; doi sunt prini, unul care ucisese i altul carepriveghea. Boerii propun ocna pe viatd pentru cel dintaiu,pe timp marginit pentru cel de al doilea : ,Domnul insd osan-deste pe cel dintdiu la spanzurätoare, iar pe cel din urmä sästea la ocna pe timp nedeterminat3).

Regula insä nu era absoluta, cel putin in ceiace priveape tainuitori.

Astfel, un hot furase peste sarat mistuise (ascunsese)

Legiuirea Caragea: Partea V, Cap. 3 si 4.2) Aceiasi dispozitiune o gAsim in Condica criminaliceasA a luk

Bibescu din 1841, art. 46, 48, 49 si 50, care edicteazA pedeapsa deopo-triva, cu a autorului principal chiar pentru gAzduitori i tAinuitori.

2) Condica anaforalelor crirninale pe 1799-1900.Arch. St. Iasi. Ho-lathe din 2 Iunie 1800, f. 40 vers.

si

12

in casa unei femei; boerii hotdräsc i Domnul intdreste sft sebatã cu 200 toege atat hotul, cat i femeia

Poate cd diferentierea se faced la infractiunile mai grave,numai astfel se poate explica aceste hotariri care altfel parcontradictorii.

Sectia III. Conditiunile complicitdtii.1277. Inainte de a vorbi de aceste conditiuni, trebue sa

precizarn bine eine sunt complicii si in ce constd complici-tatea. Limba obisnuita confunda, dupd cum am spus, pe corn-plici cu coautori; dupd ea sunt complici toti copartitipantii lacomiterea unei infractiuni, oreare ar fi rolul lor de partici-pare. Insa, data orice complicitate e o participare, nu oriceparticipare este un act de cOmplicitate. Participarea, sau plu-ralitatea in frattorilor poate sä existe si färd complicitate, atuncicand mai multi indivizi färä sa se fi concertat mai inainte,comit prin revolte sau greve, loviri, incendiuri, omoruri, etc.Aceste adunaturi de oameni sunt supuSe contagiunei si foartemult emotive. Ele nu pot fi supuse acelorasi regUle ca societa-tile de räu fatatori, de oarece faptele ce comit nu sunt cornisecu premeditare, si nici de oameni rAi, ci de oameni tariti decurent, supusi unei excitäri neprevdzute, unei quasinebuniitrecatoare.

1278. Inca din vechiul drept se onsiderau aceste fapte eamai putin grave si atragand o pedeapsa Mai mitä, d oarecemultirnea e usor sugestibild i 1deseor1 sttpusd la excitare.

Atitbrii care s'au ocupat de aceste cestiuni, i ei sunt des-till de namerosi Iii ultimele tirnpuri2), stint de parefe a Se facemai intai distinctiune intre condUcdtori sau instigatbri i intreconduSi SEW pasivi, primii fiind pedepsiti cu pedeapSa intreaga,iar ultimii mai usor. Se va tine iardsi Seamd de categoria in-ffactorului, daca e de ocaziutie or recidivist, precum si de mo-bilul infractiunei colective.

Ir Italia aceSte idei intelepte lu influentat jurisptudenta8).

1) f. 29 vers. hotar. din 20 Marfie 180[1 ; Coat.. i hotarireadin 3 Oct. 1800, f. 56-57, in Care atat autorul stint osan-diti numali la despa'kubire.

2) Veti Bibiiografia in Viddl: Coti1- 4 NO. 406, nOta Lzy Seipid Sighele: La fola delinquente e 8etta delinquenté; finele

operii.

').

cat Si trirnpficiiJtid.

13

La noi, ca i in Franta, nu se poate face decat aplicarea cir-cumstantelor atenuante. juratii insa de ordinar achita, ceiaeeprobeaza, dupd cum cu drept cuvant observa d. Vidal, ca le-giuitorul a facut ran ca nu a prevazut aceasta materie1).

1279. In aceste cazuri avem participare colectivd la co-miterea uneia sau mai multor infractiuni, insa nu avem corn-plicitate propriu zisa.

Deasemenea nu sunt complici in Intelesul legal al cuvan-tului, aceia care impreuna sävarsesc materialmente fapta ; acestiasunt, dupa cum am spus, coautori, cofaptuitori sau codelin-quenti, i regulele pe care avem sa le expunem nu se aplica lor.

Asupra acestor puncte nu exista nici o Indoiala.1280. Dar care sunt adeväratii complici ?In ce fapte consta complicitatea ?Ad incep dificultatile pentru legiuitor i chiar uneori

pentru interpret. $i chestiunea importa, fiindca e o chestiunede drept, supusa censurei Curtii de casatiune 2).

Dupa legea noastra, autor este numai acela care savar-seste material infractiunea, adicd acela care realizeaza circum-stantele intrand in definitiunea legala a infractiunei, iar corn-plice este acela care ajuta in vre-un mod oarecare pe autor lacomiterea infractiunei, fara sa o comita insa e13).

De exemplu, cel care pune scara este complice, pe candcel care fura e autor ; individul care bate pe altul este dea-semenea autor, acela 'Msã care impedeca pe victim& sa fuga,sau pe alta persoana sa-i dea ajutor, este considerata corn-plice 4). Mai este autor i acel care se serva de un nerespon-sabil ca de un instrument, de exemplu da un pumnal epilep-ticului sa ucidd pe cineva 5).

Spre a sti cine este autor, se pune Intrebarea cine a

Vidal: Cours No. 40, p. 553, ed. 3-a p. 575, ed,2) In Franta jurisprudenta constantd. Vezi Garpon: Art. 59-60,

No, 461.3) Aceasta e teoria clasicd italiand, sustinntd dp Carmignani: (Teorialpggi, T. II, p. 365 $i grin.); Carrara: Stucli sul coup.to e sulla corn-

plicità, § 186 $i 187, $i Programma § 427 $i 428; Nico4ni: Questioni didiritto, B. 623; ea a fost sustinutd in, Germania de Ziemer: Lehrbuch,§ 109), dg Liszt: Lphrbuch, § 50, No. I; in Franta d Bertaalcl: Lect.XXII, p. 409, ed. 1859 si 482, ed. 1872.

4) Cours, No. 420.5) De Liszt: Lehrbuch, § 50, No H.

§i IV-a.

clear

$t

Vidal:

t

9

14

furat, eine i omorit, cine a bAtut, infine eine a facut cutareinfractiune? Pentru a sti cine e complice, vom intrebd cine aajutat or a inlesnit furtul, omorul, -bataia or infractiunea?')

1281. Legiuitorul merge pand acolo cu principiul cd mimaiexecutdtorul, autorul material al infractiunei, este autor, iar cei-lalti sunt complici, incAt considerd ea find complici chiar peagentii provocatori, pe instigatori, care in realitate sunt autoriimorali ai infractiunei 2).

Prin urmare, dupd legiuitorul, nostru, acei care executddirect infractiunea sunt autori, acei care se asociazAl indirectinspirAnd ideia, preparand inainte mijloacele, ajutAnd execu-tarea in momentul comiterii sau ascunzAnd in urrnä lucrurileprovenind din infractiune, sunt complici.

Dupd d. Vidal, complici sunt aceia, care au participat cubund stiinta la infractiune prin acte, care nu constituesc exe-cutarea materiald a infractiunei, dar cdrora o adeziune la in-fractiune le este imputabila3).

1282. Stiintific vorbind insd participarea este de cloud feluri,principald sau coreitate, i secundard sau complicitate.

Cea principald poate sa fie materielA, sau morald, sä con-siste in conlucrare in executarea impreund a actului material,or In determinarea prin indemnare a vointei delictoase,

Cea secundard poate sd consiste si ea inteun act material,poate insd sd consiste i in un act moral, in intarirea vointeide a comite in infractiuni, odd dacci naste vointa este o core-itate, iar nu o complicitate, neputAnd fi vorba in acest caz deo participare secundard 4).

Rezultd de acl cd nu se poate concepe o complicitateposterioard comiterii infractiunei, afard dacd inainte chiar decomitere s'a fAgaduit ajutor, cad aceasta a fost un indemn decomitere de infractiuni. Ascunderea lucrului dupd comitereainfractiunei, poate totusi constitui o infractiune de sine stätAtoare 5).

I) Vezi Garpon: Op. cit. art. 59-60, No. 18 i autorii citai, iarpentru jurisprudentA art. 458 si urm.

2) Dupd conceptiunea Codicelui nostru penal provocatiunea (An-stiftung) nu trebue sA fie consideratA ca o cauzA independentA (de sinestAtAtoare) fath cu rezultatul produs, or ca o actiune primard intelec-tualA, ci a o participare la actul altuie. De Liszt: Lehrbuch, § 29.

8) Vidal: Cours, No. 401.4) Confr. In acest sens. Majno: Commento, Art. 64, Iir. 330.a) Majno: ibidem.

.1

15

1283. SA lasAm pe autori la o parte, cad lor se plicapedepsele i regulele prevazute in codicele penal; sA vorbimdespre dispozitiunile aplicabile la complici. Pentru ca sA existecomplicitate se cer patru conditiuni, din care va rezultA defi-nitiunea ce se (la complicitAtii.

1284. a) Trebue sA fie vorba de a infractiune cad pe-deapsa care se a complicelui e o pedeapsa de imprumut, cumvom arAtA 9.

De ad rezulta cA nu poate sä existe complicitate de si-nucidere, pentrucA sinuciderea nu este pedepsita de legeanoastra 8).

Solutiunea e sigurd i chiar logica, este ea InsA rationala?Noi ne indoim.Se intelege usor pentru ce nu se pedepseste sinucisul ;

Se poate zice cA acel care se sinucide este intr'un mo-ment de intunecime a mintii; i afarA de aceasta el nu se poateaparA. Insa. ad adevAratul faptuitor este asa numitul complice ;prin urmare vorbind de lege ferenda, suntem in contra acesteidispozitiuni.

Ce vom zice insA de nepedepsirea sinuciderii? Este earationala? Si pe ce motiv se intemeiaza nepedepsirea sinuci-derii care aduce ca o consecintA nepedepsirea complicitAtiide sinucidere?

Vom tratA aceastA cestiune 'in Proc. pen., cand vorn vorbide stingerea actiunei publice prin moartea inculpatului.

1285. DacA insa complicele de sinucidere nu se pedepseste,coautorul unei sinucideri nu scapa de pedeapsa, fiindcA relativla dânsul fapta constitue nu o sinucidere, ci un omor ; doctrina

jurisprudenta sant unite asupra acestui punct 8).1286. ObservAm cA tot ce se cere este existenta unui autor

9 In Sect. V a acestui capitol, Nr. 1345 si urm.2) In acest sens Cas. fr., 27 Apr. 1815, S. I, 317. Blanche: Etudes II.

Nr. 405. (Afacerea Catrina Lhuillier, care ajutase pe sotul säti sA se sinuciaandu-i mijloacele. Vezi Molinier: Cours II, 219. In acelas sens doctrina.Vezi Garpon, art. 59-60. Nr. 88 si autorii citati de ansui, si art. 295,Nr. 227.

8) Blanche: Etudes, II. Nr. 46; Molinier Vidal: II, p. 219, care aratälegislatiunea comparatà. Garçon: Opi cit. Art. 59-60. Nr. 88. Normand:Trait& Nr. 700; Cas. fr. 2 Aug. 1816, 16 1Nov. '1827, 23 Iunie 1838, con-cluziuni conforme Proc. gen. Dupin.

16

principal or a infractiunei ; este inklferent dacd autorul principalscapa de pedeapsd fiindca a mutit 1), a fugit 2), e ne cunoscut 8),OP nu este urmarit, dest e cunoscut

1287. Quid tn caz de achitape?Depinde de cauza achitarii, dacd ea este reald, de exernplu

legitima aparare, or neexistenta faptei, 6) ea profitd i complicilor.Dacd din contra achitarea provine din came personale, de ex.nebunia or delatiunea (art. 116 si 122 C. p.), ea nu profit&complicelui 9.

1288. Cestiunea insd dacd in caz de furt dela parinti, copiior soti, poate existã complicitate, este controversatd in Firantasi la noi. Vont reveni maL tarziu asupra acestei controverse 7).

1289. Este insd afard din orice indoiald cd dacd sunt sicoautori strdini, ei se pedepsesc, i in acest caz se pedepsescsi complicii8).

Deasemenea In Franta se admite ca, chiar dacd nu arinterveni coautori straini, tairmitorii nu scapd de pedeapsd,flinded fupta lor, dupd cum vom ardt&, constitue nu o compli-citate, ci o infractiune de sine stätaloare, independent& de in-

')Garcodz,loc. cit. Nr. 1011, aratancl,si jurisprudenta francezia =forma.2) Garcon: loc. cit. Nr. 102, asAtand i jprisprudenta franceaconforma.3) Garcon: loc. cit. Nr. 103. Numeroase deciziuni in acelas sens,

cu atat mai, mult la tainuire. Cas. II, 335, din 24 Mai 1895. B. 823; Cas.II, 862 din 22 April. 1908. B. 698.

4) Garcon: loc. cit. No. 100 si 105, care citeaza autori i jurispru-dente, franceza constanta. Ia noi Cas. II, 906 din 30 Aug. 190a. B. 724.Cu Mat mai mult au e necesar ca sa fie umarit, judecat i pedepsitautorul principal, in caz de taingire. Cas. II, 199 din 20 Apr. 1890. B. 539.

5) Intrucat delictul imputat autorului principal nu are flinta, einutil a discuta existenta complicitatii in acea afacere. Cas. II, 122, din1 Mart. 1897. B. 372; Gonfr. Cas. II, 772 din 18 Sept,. 1900. 8. 1082.

°) Vezi in Garcon: Art. 59-60. Nr. 114, doctrina, iar jurisprudentala Nr. 115, i urm:. In materie criminala verdictul nefiind motivat, nupoate fi, contradictiune daca se achita autorul principal si se condamnäcomplicele. Garcon: ibid. Nr. 118, iar la noi. Cas. II, 188 din 25 Mai 1879.B. 453.

7) Vezi No. 1396 si urm.8) Cas. fr. Sect. Un. 25 Mart. 1845. Concluz. conf. Proc. gen. Dupin.

Pal. 45 II, 407. In acelas sens. Blanche: Etudes II, No. 57 si urm. Molinier:Cours II, p. 221.

La noi, Gas. II, 1906 din 22 Innie 1909. B. 828, (o- persoana indemnasepe sotie sa fare banil dela' barbat; ea luase banii i i-a cheltuit. In acelassens C. Georgescu: Revista critica an. I (1911). NO. 8 -; p. 500 i urm.

4).

17

fractiunea principala Jurisprudenta noastrd este insä in senscontrariu, dupd cum vom ardtà mai tarziu 2).

*1290. Tot ca o [consecintd a acestei prime conditiuni,nu poate sd existe complicitate In caz de amnistie, fiindcaamnistia nu numai cd apara de pedeapsa, dar chiar face sti seconsidere fapta ca neexistentä8).

*1291. In Belgia nu poate sd existe complicitate decát lainfractiunile prevazute de codicele penal, incat despre celeprevazute de legile speciale, complicitatea nu existd decat cAndeste anume prevdzuta prin legea speciald4).

Din contra in Franta delictele contraventionale din legilespeciale sunt considerate ca delicte corectionale, i prin urmaresusceptibile de complicitate ). Vom reveni mai la urnad asupraacestei cestiuni. (N-rele 1304 si 1305).

* 1292. Tot din cauza cd nu poate sd fie complicitate de-cat la o infractiune, s'a dedus cd acela care indeamna peniste persoane ca sd dea märturie falsd de filiatiunea sa, nupoate fi considerat complice, fiindca art. 290 C. p., este relativnumai la cei ce dau mdrturii in jusqie6). Solutiunea este desigur logica, insd in asemenea caz dacä martorul nu poate fipedepsit conf. art. 290 C. p., trebuiâ pedepsit ca vinov at defals in acte publice, iar agentul provocator, pe baza art 47C. p.7).

* 1293. Vom merge Insä mai departe, i vom zice cd incazul cand autorul principal este un nebun, i prin urmarefapta lui nu constitue infractiune, complicele sau va scapa depedeapsa ? Aceasta concluziune, logica de altmintrelea, a tost

1) Molinier: Cours II, 21. Conf. Vidal In Molinier, la Mc. cit. Inacelas sens D. Alexandresco. C. Jud. 1901, Nr. 14 si C. Bucuresti,939, 1906. "

2) Vezi Nr. 1430. In acest sens Trib. Iai, I, 1098 din 30 Nov. 1901;:C. Jud. 1901, Nr. 14; Curtea Iai, I, 1208 din 27 Oct. 1904 C. Jud. 1904..Nr. 84; Cas. II, 2689 din 29 Nov. 1906. Nr. 82 (casare farA trimitere).

3) Garpon: Op. cit. art. 59-60 Nr. 96. Doctrina i jurisprudenta in,acest sens.

4) Tiry: Cours, No. 253.*5) Garpon: Op. cit. N-rile 194 si urm:. jurisprudenta francezA. Bine

inteles afarA de o dispozitiune contrarie a legii Ibidem Nr. 203 si urm,5) Trib. Ilfov, I, Nr. 1170 din 7 Sept. 1904; C. jud., 1905, Nr. 75.7) In acest sens d. Stelian Popesca In nota asupra sentintei trib,

Ilfov, 1170 din 1904.

50(95 2

1).

I.

18

admisä de tribunalul suprem al Irnperiului german; d, L. Majnonumeste eroare stranie (errore singulare), aceasta interpretarea legii si negresit ca are dreptate '). Dacd insa dreptul penalse reduce numai la stiinta logicei si a silogismelor, mdrturisirncd, dupd principiile complicitatii, trebue sd admitem cu tribu-nalul Imperiului german, cd nu poate fi vorba de complici-tate acolo unde lipseste infractiunea autorului principal, exe-cutator material al faptei.

1294. b) Infractiunea trebue sã constitue o crimä sau delict.In materie de contraventiune nu exista. complicitate 2), afardde o dispozitiune contrarie a legii ; s'a dat pentru aceasta doudmotive :

I . Contraventiunile se pedepsesc usor chiar in persoanaautorilor, pedeapsa complicilor find mai mica poate fi su-primatd ;

2. La complicitate trebue intentiune, dupd cum vom ardtãindatd, la contraventiuni insd, in general nu existä intentiune.

1295. Aceste doud motive sunt insuficiente. Mai intaiobservam ca. s'ar puted da in caz de complicitate la contraven-tiune minimum pedepsii de simpld politie, iar in ceiace privestecel de al doilea motiv, se poate zice ca nu toate contraven-tiunile sunt lipsite de intentiune3).

Mai observam ca legea se exprima nu; in art. 47 vor-beste in general de infractiani, incat pare ca ar vol sä vor-beascd si de contraventiuni ; in articole urmätoare insa sevede intentiunea sa, cdci vorbeste nurnai de crime si delicte.

*1296. D-1 de Liszt spune ca. ajutorul la contraventiuni nuse pedepseste, fiindcä ajutorul e un sprijin intentionat 4). Aceastaeste exact, nu vedem insa peatru ce nu s'ar puted da unsprijin intentional in materii de contraventiuni. De exemplu:o persoand care comite infractiunea prevazutd de art. 385,

') L. Majno: Commento, art. 63, Nr. 321.2) Punct unanim adrnis atat in doctrina cat si in juriprudenta;

vezi Garpon: Cod. pén., art. 59-60, N-le 211 i urm.La noi Cas. II, 476 din 4 Dec. 1881, B. 952, (relativ la contrabanda

de tutun).3) Thiry: Cours Nr. 253, admite primul motiv, critica insa pe cel

de al douilea. In acelas sens Laborde: Cours, No. 617 i Blanche: Etu-des II, Nr. 69 si jurisp. Cas. fr.

4) De Liszt: Lehrbuch, § 51, ed. 1905.

19

al. 6, aruncánd inaintea locuintei lucruri de naturd a vatarná princaderea sau putoarea lor sanatatea, poate prea bine s& fieajutatd de o altd persoand, care cautd sd indeparteze pe agentulpolitienesc ce ar fi putut sä impedece aceastd contraventiune.

Prin urmare, de lege ferenda ar trebui pedepsita si, corn-plicitatea de contraventiuni 9, desigur insä cd ea nu e pedep-sitd, caci art. 47 si urm., cd aproape intreaga Carte I, a Cqd,pen. vorbeste numai de crime si delicte.

1297. Cu atat mai mult de legea ferenda ar trebui pedep-sitä provocarea la contraventiuni când produce efect, fiindcd,dupd cum am mai spus, agentul provocdtor este in .realitate upcoautor, si, dacd nu poate existã complicitate de contraven-tiune, poate insd sd existe coautori de contraventiuni. Aceastainsd sub punctul de vedere al ratiunei, cdci juridic vorbind,dupd dreptul penal pozitiv, credem cd nici chiar provocareala contraventiune nu se pedepscste, fiindcd art. 47 desi intre-buinteazd odatd cuvantul general de infractiune, aratd in urmdde doud ori la ce fel de infractiuni se referd, vorbind decrime 0 delicte. Art. 50, al. 3, 53 si. 56, deasemenea se re7ferd la crime si delicte, iar art. 49 vorbind de pedegpsa, nnprevede dent inchisoarea corectionald si criminald2).

1298, c) Se cere ca ajutorul sd fie dat cu intentivne iart. 47, 50, 52 si 53 Cod. pen., nu lasa nici o indoiala ina ceastä privinta3). Nu poate sd fie complicitate din partea atceluiacare ajutd fdrä sa stie actiunea culpabild a infractorului. Iv dacdautorul trece peste marginile actiunei culpabile care erau cunos-cute complicelui, acesta Inceteazä sä fie complice pentru rgst4).

9 D-1 Sc. Sighele da ca exemplu pe un stapan care poruncestevizitiului se mane repede in mijlocul unei multimi ; aci stäpanul e om-plicele vizitiului pentru contraventlunea ae a fi manat prea repedeSc. Sighele: Complicit. p. 159 si 161. In art. 60 C. p. italian, cel careda ordinul, avand autoritate, spre a se comite o contraventiune, se pe-depseste cu aceeasi pedeapsa ca autorul contraventiunei. Aci ins4 cudrept cuvant observa d. Sighele, nu e stabilita complicitate la contra,ventiune, ci coresponsabilitate, (op. cit., p. 164).

2) Majno: Commento, art. 63 C. p., N-le 307 si 309, spune, ca inCod. italian ca (si in Cod. penal al Sardiniei, art. 690), poate exista corn-plicitate la certe contraventiuni ; legiuitorul italian intrebuinteaza inart. 61 si 62 C. p., expresiunea reato (infractiune), iar nu delitto.

9 Vezi in acest sens, doctrina si juriprudenta franceza, GarponiArt. 59-60 N-le 345 si 349. Adauga Haus: Principes I, Nr. 496, nota 12.

4) Berner: Lehrbuch. § 110, Nr. 5.

20

De aceasta conditiune vorbeste i Menochiu in veaculal XVI-lea : Se cere intentiunea zice dansul neexistand,nu se va pedepsi. In indoiald se va presupune cä acela carea dat o armä a dat-o färd intentiune" 9. De exemplu un ser-vitor care ar (là informatiunea unui hot despre apartamentulstdpAnului sdu, crezdnd cä hotul vrea sä ia cu chide acelapartament, nu poate sd fie socotit ca un complice 2).

Deasemeni, in un exemplu pe care deja 1-am citat, datde jurisprudenta francezd, nu poate sä fie complice individulcare cu stirea justitiei, pentru a usurd arestarea hotilor, pri-meste lucrurile furate 8).

1299. i intentiunea trebue sa fie judiciar constatatd prinhotarirea judecatoreasca ; altfel ea este casabila ; jurisprudentae constanta in Franta asupra acestui punct1).

1300. De ad rezultd cä nu existd complicitate nu numaila contraventiuni, dar i la orice altä infractiune neintentionata,cum ar fi omorul sau loviturile färA vointä, bancrutd simpla,etc6). Se poate ce e drept pedepsl un ajutor neintentionat lacomiterea unei infractiuni intentionate, de exemplu vanzareaotrdvei de catre farmacist, i oricare alte fapte de aceastä na-tura, insä ele nu se pedepsesc in acest caz ca faptele de corn-plicitate, ci ca infractiuni de sine stätatoare 8). Cu alte cuvinte,in aceste cazuri, fapta nu se pedepseste conform regulelorCod. pen., relative la complicitate, ci conform legilor speciale,care prevad pedepsirea acelei fapte, independent de oriceintentiune.

*1301. D. A. Laborde este de parere ca poate sä existecomplicitate chiar la infractiunile neintentionate. Dansul spunein Cod. pen. existd aproape 28 de delicte neintentionale,s'ar restrange arbitrar dispozitiunile legii relativ la complicitate,

1) Menochius: Op. cit., Cas. 349, N-le 6 si 16; in acelasi sens cA secere intentiune la ajutorul complicelui; Carpzov: Ques. LXXXVII, Nr. 16.

chiar la Romani, 53, § 2. Dig., 50, 16.2) Garpon: Ibidem, No. 3508) Cas. fr. 11 Brum. an. XIV; Garpon: Ibid. Nr. 359. La noi Cas. II,

170 din 18 Mart. 1892, B. 277.4) Vezi Garpon asupra art. 59-60, N-le 541 si urmAtoarele. Cu-

vintele cu cunostinfd or cu bund Viinfd nu sunt sacramentale, Ibid.p. 545.

9 Contra Sethi: Dell'imputabilità, Torino ; Fratelli Bocca: 1892, p. 122.9 Civoli: Op. cit. Lect. XXXI, p. 255.

ci

21

dacä nu s'ar aplica teoria complicitatii la infractiunile nein-tentionate 1).

Ca poate sa existe culpabilitate, si chiar intentiune inajutorul ce se da la comiterea unei fapte neintentionatg, aceastani se pare incontestabil. Exemplu, un doctor prescrie si daun medicament care contine sPielemente toxice in o mica doza,le prescrie insd din greseald intr'o mare doza, farmacistul carestie cdrui bolnav va fi administrat acel medicament si caredesi cunoaste gresala medicului, voind sã omoare pe bolnav,da acea mare dozä elementelor toxice ale medicamentului, sipricinueste astfel moartea bolnavului. In acest caz avem ajutareintentionata a unui omor prin imprudenta, insä aici nu poatefi vorba de complicitate de omor prin imprudenta, ci de ade-vdrat omor intentionat. In realitate farmacistul e culpabil deomor, el este autorul uciderii voluntare, iar medicul numai uninfractor imprudent 2).

Se mai poate da ca exemplu, o persoand care stiind pealta cä se joacd cu pusca descArcatd, o incarcä si. stapanulpustii crezAnd-o neincArcatA, omoard pe o persoand cu carevoid sd. glumeasca. Sau stiind cd douA persoane fac exercitiide fioretä, nu numai ca släbeste nasturul din capul fioretei(fleuret mouchete), dar chiar il otraveste si pro voacd astfelmoartea rdnitului.

Ad desigur cä exista ajutor la un omor neintentionat,insä nu existä complicitate, in sensul legiuitorului, deoarececomplicele e un coparticipant care ia parte secundard la co-miterea infractiunii voitd de autorul principal, e o comunitatede vointä, pe cãnd in cazurile noastre departe ca pretinsulcomplice sä fie participant secundar al faptei sdvarsite dealtul, este un autor principal al altei fapte, iar pretinsul autornu e decat un auxiliar inconstient al infractiunei altuia, unadevdrat instrument.

Ad e mai mull conexitate intre o infractiune intentionatasi alta neintentionata. La aceastä coparticipare nu s'a ganditlegiuitorul in materia complicitatii; relativ la ea se vor aplica.

1) A. Laborde: Cours, Nr. 617 si ed. 2-a, Nr. 538; In acelasi sensGarpon: Code penal., Art. 59-60, No. 366; Confr. Blanche: Etudes, IINo. 70.

2) In acest sens de Liszt: Lehrbuch. § 51, II, No. 2; Garvon: Codepenal Art. 59 si 60, Nr. 354.

22

regulele dreptului comun, infractorul intentionat se va pedepslca autor al faptei voite, iar cel neintentionat ca autor al fapteicomise prin imprudentd. Si este just ca primul sä fie pedepsitca autor faptei voite, cdci dacd o persoand &pa ce a pre-parat o substanta exploziva, o asean astfel ca ea sä producdefect delictos prin forta elementelor naturei or prin lovireaprin inatentiune cu piciorul, desigur cd acea persoand vardspunde de infractiune. Ipotezele noastre sunt insd absolutidentice cu aceasta.

Daca s'ar admite teoria pe care o combatem, complicelear trebui pedepsit cu mult mai aspru decdt autorul principal,caci el ar comite infractiunea cu intentiune, iar autorul fardintentiune, ceeace ar fi contra tutulor principiilor in materiede complicitate. Ne mirdm cd autorul francez nu s'a ganditla aceastd consecintä, care aratä netemeinicia pärerii sale.

*1302. In realitate insd gresala d-lui Laborde, cdci meritàsä fie calificatä gresald aceastä stranie parere, provine dincauza ca dánsul confundä pe coautori cu complici.

Evident ca pot fi coautori la infractiunile neintentionateexemplele sunt foarte numeroase 1). Mai multi excursionistipe un munte, care cercând sa miste o piatra mare, o pre-valesc i provoaca moartea unei persoane; sau mai multi lu-crätori care, doboránd o grinda de pe o casa, lovesc or omoarddin gresala pe un trecator pe care nu-1 vdzuserd in momentularuncarii bdrnei 2).

Dar in aceste cazuri, avem coautori, iar nu complici,

1) Majno: Commento, Art. 63, Nr. 309, pretinde cA la delictele ne-intentionate (culpoase cum le numeste dAnsul), nu poate fi nici coreitate,nici complicitate. Ni se pare a dAnsul merge prea cleparte; coreitatepoate existA. Dânsul spune dealtmintrelea cA in Cod. pen. it. care in-trebuinteaza formula reato (infractiunel, iar nu delict, poate fi coreitatesi complicitate chiar la contraventiuni ca si in art. 690, C. p. al Sardi-niei, insd numai relativ la certe contraventiuni. Ibidern: art. 63, No. 309.

2) Carrara dA un exemplu mai subtil i complicat: Un bucMargAseste o hArtie cu arsenicl desi crede cA e sare, Irish' din prudentA nuintrebuinteaza ceeace a gAsit. Un tertiu razand de scrupulele bucAtarului,11 face sA intrebuinteze arsenicul, i sä comitA omor. Ambii sunt culpabilide omor prin imprudenta, insA nu poate sa fie vorba de complicitate.De asemeni dacA stApAnul a indemnat pe vizitiu sA meargd mai repede

s'a comis o lovi turA salt omor poate sA existe coautori de omor prinimprudentA nu insä complicitate. Confr. Sc. Sighele: ComplicitA p. 159 161.si

ui

23

a cdror pedeapsd va fi cea prescrisä de lege, iar nu pedeap§amic§oratä data de lege In caz de complicitate. D. Labordeciteazd ca exemplu de complicitate neintentionatd fapta unuistapan care ordoand vizitiului sail sd mane chii mai repedeintr'o stradd frecuentata 1), §i spune cã in asemenea caz std.-panul va fi vinovat de complicitate, dacd rezóltd o ränire sauun omor involuntar 2). Noi credem cd, in asemenea caz sta.-panul, or poate sä fie considerat ca un coautor intelectual alinfractiunei neintentionate, sau va fi considerat ca strein in-fractiunei, in nici un caz Insä nu poate fi socotit un compliceal omorului sau loviturei prin inprudenta. D-nul de Liszt con-sidera fapta ca o infractiune mediata. 3).

*1303. Addogam Infine cd, dacd s'ar admite ideia pe care ocombatem, In caz de bancruta simpla toate persoanele care inl-preund cu comerciantul au produs ruina lui facand!petreceriimpreund cu dansul cand §tiiau cd se ruineazd, trebue sã fiesocotite culpabile de complicitate la bancrutd simpla §i pedep-site ca atare !

Deaceea noi mentinem principiul cd, nu poate sti existecomplicitate la infractiunile neintentionate, ca.ci in acest cazparticipatorul secundar ar fi mai culpabil decal cel principal, careeste lipsit de intentiune lucru contrar principiilor complicitatii.

*1304. Cu mult mai delicata e ce-tiunea daca poate sdexiste complicitate la contraventiunile prevazute prin legile

9 Acest exemplu e citat si de A. Setti: Dell'imputabilitd, Part II,Cap. II, § 9, ca sd sustind cd poate sà existe complicitate la infractiunileneintentionate. Vezi si alti autori in acelasi sens citati de dansul p. 123, nota 1,iar la noi acest exemplu Al. D. Opresca, care deasemeni admite o corn-plicitate sui generis a infractiunilor neintentionate. Revista judiciardan II, 1906, No. 9, (15), P. 123.

2) Laborde: Cours Nr. 627, si ed. 2-a, Nr. 548; D. Normand: Cours,Nr. 691, crede deasemenea cd poate sd existe complicitate la infrac-tiunile neintentionate. E destul zice dansul de a presupune cd,acela care a dat instrumentul infractiunii, sd fie de villa" cd n'a prevazutsi impedicat uzul imprudent care ar fi fâcut cu el. S'a citat exemplulunui inchirietor de cai care, incredintand un animal prea vioi unui in-divid pe care il stid incapabil de a-1 stapani, se face astfel complice alomorului sau ränirilor involuntare pricinuite prin gresala sa". Ni se parecitudatã aceasta complicitate la cloud persoane, care nici una nici altan'au voit infractiunea! Poate sä fie amândoud culpabile pentru omorulprin imprudentd; si aceasta Inca' e contestabil. Dar complici!

3) De Liszt: Lehrbuch, § 52.

24

speciale si conclamnate cu pedepse corectionale, la care nuse cere de lege intentiune 1).

Astdzi in Franta teoria delictelor contraventionale e pa-rdsita. si se admite cd orice faptd pedepsitd cu pedepse co-recOonale, fie ea prevazutd de Cod. penal, fie de legile speciale,este un delict corectional supus regulelor generale ale Codiceluipenal. Prin urmare, in Franta, actualmente jurisprudenta ad-mite cä teoria complicitdtii se aplica si la contraventiunileprevazute prin legile speciale si pedepsite ca delicte. Deciziunilemai vechi ale jurisprudentii franceze, dupã cum zice d. Garcon,se pot astdzi omite, ca ne mai având importanta2).

Parerea noastrã este ca principiul pe care 1-am pus seaplica si aici, cu alte cuvinte cd nu poate existd complicitatela delictele fard intentiune, fie din Codicele penal, fie din legilespeciale. Ce e drept ca in Franta, dupa ce cestiunea s'a discutat,astäzi jurisprudenta este contra parerii noastre 3). Insa e firescca jurisprudenta francezd sd ajungd la aceastd solutiune fiindcd,dupd cum am vazut, ea confundd pe coautori cu complicii.Astfel in Franta Ch. Adolphe si F. Hélie dau ca exemplu decomplicitate de infractiuni neintentionate, pe stapanul careordond vizitiului sdu sd mearga repede, pricinueste ränireaunui om, sau pe un copil care cu ajutorul tatälui sau trage cupusca si omoard sau loveste din imprudenta pe o persoand 4).Insd in aceste cazuri, o repetam, nu e vorba de complici, cide coautori, si numai din cauza acestei confuziuni, jurisprudenta,si unii autori francezi admit ca s'ar puted sd existe complicitatela infractiuni neintentionate.

*1305. D-nii Garcon si Vidal sunt de parere cd, acela careimprumutd o pusca pentru vánatoare, este complice de delictulde vdnat comis, desi n'a stiut cd vánatorul va comite un delictcu pusca, caci ar fi nerational sa cerem complicelui mai mult

1) Vezi discutiunea in Blanche, care distinge intre contraventiunilecare nu diferA de cele ordinare deck prin quotitatea pedepsii, si acelecare au natura mixtA de delict si de contraventiune. Blanche: Etudes,II, Nr. 70. Vezi si cele spune de noi la Nr. 1291.

3) Vezi aceastA jurisprudentA Garcon, Art. 59 60, N-le 220 si urm.,Confr. N-le 194 si urm.

8) Cas. fr. 8 Sept. 1831, S. P. chr; 17 Sept. 1887, Bul. crim. 392 ;22 Sept. 1895, Pand. fr. 96, I, 438. Vezi juris. fr. C. Cas. fr. Molinier:Cours II, 228 si 230.

4) Ch. Adolphe §i F. He'lie: Theorie, N-le 1425 si 1426.

25

deck autorului, (intentiunea) '). Raspunsul nostru e Ins& usor ;nu cerem complicelui ceeace nu cerem autorului, el spunemCa, neexistand intentiune cineva poate fi autor or coautor, darnu complice.

Ne mirAm ca cei doi autori francezi nu vAd cat de falsAeste teoria lor. Daca se pedepseste cel care vaneazä in timpoprit, chiar dacA n'a stiut cä vanatoarea e oprita, cauza esteCa dansul e un autor de infraqiune neintenfionald, §i cinevapoate sä fie pedepsit ca autor chiar prin infractiuni neintentionate,cAci i se poate imputa negligenta. Dar pentru cel care a impru-mutat pusca unui prieten, ca sa se considere ca e si el complice lanegligenta prietenului sau, este un non sens juridic, cAci corn-plicitatea este legatura in intentiuni, si aici cum ar puted sãfie legate doud intentiuni ambele inexistente? In realitate in acestcaz am avea o imprudenta mediatA, provenita din imprudentaaltuia; imprumutAtorul pustei ar fi vinovat de imprudenta cda confiat pusca unui imprudent !

Merge insA legiuitorul pand acolo cu pedepsirea impru-dentii ?

Negresit ca nu.SA luam cazul unui stapan care are un vizitiu or un con-

ducator de automobil imprudent ; acesta omoard un om ; fi-vaoare stapanul responsabil penal, cd i-a dat vehiculul spreconducere ?

Evident cä nu; el raspunde numai civil conf. art. 1000Cod. civ. Si, cand stapanul nu rAspunde penal de omorul unuiom comis prin imprudenta servitorului sAu, pe care-1 poatesupraveghia, va rAspunde de omorul unui epure, savarsit deprietenul sal in timp oprit, fiindcA prietenul n'a stiut zivaexacta a deschiderii vanatului ? Imprudenta care omoard epuriva fi atat de mare incat sa se comunice prin complicitate sila alte persoane, pe cand cea care rapune oameni scapA deorice raspundere cand este indirectA ?

Dar sä mergem mai departe, spre a arata cat de absurdaeste aceastä teorie.

Presupunern ca prietenul a comis delictul cu intentiune,

1) Garcon: Code penal annoté art. 59 si 60, N-le 364- 366; Vidal:Cours, Nr. 427. Vezi insa Garraud: Précis ed. XI (1912), Nr. 233, si Or-Mans: 28 Ian. 1896, S. 97, II, 180; D. 97, II, 3.

26

stiind ca vanatul e oprit, or cd a Impuscat cu vointa un om,va rdspunde oare imprumutatorul pustei ? Nu raspunde d.Garcon: Daca actul de complicitate consistd in a da arme,instrumente, sau orice alte rnijloace care servesc la actiurle,legea cere expres ca sä tie complicele ca servesc la infrac-tiune. Nu e destul sä fi pu1u 1i sau sä fi stiut câ putea serala comiterea infractiunilor" 1).

Prin urmare, infractiunea grava in care exista intentiune,nu poate imprumuta prin complicitate imputabilitatea sa unuitertiu care a contribuit ca ea sd se comitä, deck dacd acest tertiua voit acea infractiune, pe cand slaba i palida infractiune ne-intentionata, care abid se sustine pe sine insäsi (Tarde pro-puned numai despagubiri civile), va fi in stare sä imprumuteimputabilitatea sa unui tertiu chiar, care n'a voit ca infrac-tiunea sä fie cornisa!

Cu alte cuvinte infractiunea mai grava nu produce res-ponsabilitate mediatä cleat in modul conditional, ca Sd fie celputin legatura sufleteasca, dacd nu e cea materiald intre ea sitertiu, pe cand infractiunea neintentionata va produce respon-sabilitate mediata fara nici o conditiune de legatura, nici ma-teriald, nici imateriald

Nici o teorie sau explicare a pedepsirei infractiunilorneintentionate, nu va fi in stare sd explice pentru ce se pe-depseste pretinsul complice in asemenea caz, care dacd eimprudent cd a dat arma unui imprudent, in orice caz nu emai imprudent decdt acela care a dat-o in mäna unui ucigasor a unui alt infractor intentional.

aceastä teorie va duce intre altele la rezultatul ciudatodios ca, prietenul care a imprumutat arma, sã aibd interes

sä sustind in justitie cä prietenul Mu a comis infractiunea cuvointa, de oarece in acest mod poate scapd de complicitateainfractiunei neintentionate.

In orice caz, aceastã ciudatä teorie, care admite compli-

Garpon citeazA in acest sens doctrina francezA, Code penal,art. 59-60, Nr. 353; Confr. 374, unde spune formal, cA dAnd pusca, celcare a dat-o nu este complice pentru asasinatul comis cu ea, chiar dacda dat-o ca sA vAneze in timp oprit. Prin urmare, dupA aceastA teorie,acel care dA pusca cu intentiune ca sA se comitd un delict (vAnatul intimp oprit) este mai bine tratat, cAci el scapA de orice pedeapsA, deckacela care a dat-o fait intentiune delictoasä!

I

si

9

27

citate fcird Oiinfd la infractiunile neintentionate, pe cand lacele intentionate, complicitatea nu poate fi deal cu stiintd,rästoarnd principiul cel mai de cdpetenie al teoriei complici-tatii, deaceea noi o credem absolut inadmisibild 1).

*1306. Carrara examineazd pe larg cele trei ipoteze posi-bile de participare la infractiune :

1) Concurs de actiune fard concurs de voint.d. Aceastaipoteza o subdivide in patru cazuri, care, toate atrag nepedep-sire : a) A crezut cd da ajutor la o fapta permisd, pe cand inrealitate, din acest ajutor, un fäcator de rele, se foloseste savioleze legea ; b) A voit sd ajute la o infractiune mai usoard,pe cand infractorul s'a servit de ajutor ca sd comitd o altafaptä mai graVä pe care nu o prevedeA complicele. De ex.complicele pandeste pentru furt si faptuitorul infractiunei co-mite un viol or un omor. Ad e ajutor cu corpul dar nu cusufietul; c) A lucrat cu intentiune indirectä si negativd, tocmaivoind sd nu se comitä infractiunea ; d) Cu intentiune imper-fectd, adicd, dupa cum zice Carrara, al 4-lea grad al dolului.

2) Concurs de vointd, fard concurs de actiune. Aceasta einstigarea prin mandat, comandd, constrangere, consiliu, socie-tate, etc. In toate aceste cazuri va fi pedepsire, fiindat acelcare da concurs de vointa e cauza chiar a infractiunei.

3) Concurs de vointd si de actiune. Aci se aplicd regu-lele generale ale corhplicitatii 2).

Aceastd analizd ni se pare exacta.1307. d) In fine legea cere pentru existenta complicitatii ca

ea sa se indeplineasca in modurile ardtate inteansa. Legiui-torul nu a voit sä lase la aprecierea judecdtorului faptele corn-plicitatii, ci a ardtat diferitele genuri de complicitate3).

De ad rezultd pe de o parte, cd instructiunea e datoaresa nu se margineasca sä acuze pe un individ de complicitate, ci

1) *i sd lasam la o parte distinctiunile subtile, pe care le fac sus-tindtorii acestei teorii. Pretinsul complice scapd de rdspundere dacd aimprumutat pusca pentru exercitiu de tragere, nu scapd dacd a dat-opentru vanat. Prin urmare, se tine in seamd de intentiunea compliceluinu insd relativ la cotniterea infractiunei, ci relativ la o faptd licitd, re-lativ la scopul nedelictos al persoanei cdreia s'a imprumutat pusca.Aceasta nu mai e stiintä, ci sunt subtiliati bizantine.

2) Carrara: Programma, P. G., I, § 431-484.8) Vezi Garpon: Art. 59-60, Nr. 233, autorii in acest sens.

28

trebue sd i specifice in acelasi timp de ce gen de complicitateeste el acuzat, iar pe de altd parte, cd la jurati, sub pedeapsdde nulitate, presedintele Curtii va pune cestiunea nu dacdacuzatul e culpabil de complicitate, ci va explica anume dece gen de complicitate ii acuzd, i prin ce fapte s'a comiscomplicitatea. Cu alte cuvinte presedintele Curtii cu jurati vapune juratilor o simplä cestiune de fapt1). El trebue sa adaoge5i cuvintele, cu bund stiintd2).

1308. Tot din aceastd conditiune rezultä cd fapta compli-citdtii nu poate sd existe la infractiunile de inactiune, pentrudupd cum zice C. Cas. fr. trebue complicitate un act comis, iarnu omis or o abstentiune8).

1309. Cestiunea s'a pus altä data mai ales pentru asànumita complicitate negativä, prin nedenuntare.

In vechiul drept se admiteà acest gen de complicitate.Barthol cerea pentru complicitate singura fapta a asistentiichiar ca martor la comiterea unei infractiuni. Bald, discipolulsdu, imputd lui Barthol cd prin interpretarea lui a facut säpiara 6000 oameni4).

Totusi complicitatea prin nedenuntare continua sd fiepedepsitd in vechiul drept francez pe baza principiului Quipeut et n'empêche, 'Ache (Loisel). Un exemplu renumit esteal lui Fr. de Thou, flu! marelui istoric de Thou, care a fostucis flindcd n'a denuntat complotul pe care II cunostea. ChiarRevolutiunea francezd pare cd aveâ aceleasi principie. Supe-rioara Carmelitelor dela Compiègne, voind sa apere pe niste cAlu-garite care dusese la po§ta niste scrisori adresate la persoane

1) In cas contrariu casare. Cos. II, 193 din 28 Apr. 1891, B. 360 ;449 din 2 Oct. 1887. B. 797 ; Cas. II, 462 din 3 Sept. 1896. B. 1270; Cas.II, 80 din 22 Ian. 1902. B.87, (daca a spus numai uneltiri culpabile insufi-cient). Confr. insA Cas. II, 295 din 14 Mart. 1901. B. 539 care spune c edestul sa se constate elementele art. 47 C. p. fdrA a intrebuintA formula;uneltiri culpabile.

2) Cas. crim. 459 din 4 Oct. 1867. B. 867; Confr. Cas. II, din 13Mai 1872. Dreptul 72, No.47. DacA nu se constatA buna §tiintA e casare.Cas. II, 218 din 9 Mai 1894. B. 580.

9 Cas. fr. 30 Nov. 1810. S. P. Chr. Infractiunile de inactiune in an-ticitate erau cu mult mai numeroase. Astfel rabinii au calculat a in legeamosaicA erau 365 infractiuni de actiune i 248 de inactiune.

4) Vezi §i cele spuse in Cap. III, la infract. de inactiune. MoUnier-Vidal: Cours II, p. 247; Confr. Carpzonius care e de pArere contrarie.Qu. CXXXII, N-le 56 §i 57 gi. Part. I, Quaest XXII, 11 i 32.

cd,

29

departate, sub cuvant cä find platite erau datoare sa se su-puna, presedintele Tribunalului revolutionar, i-a raspuns cuasprime Taci din gura I datoria lor era sa previna natiunea 1).

Codicele penal fr. din 1810 pedepsea deasemeni in art.103 si 107 nedeclararea crimelor relative la siguranta publica,insa aceasta dispozitiune a fost suprimata in 8 Martie 1832.

*1310. In § 2 al Cod. de proc. penala lui Iosef II Impa-ratul Austriei, aplicabil i Romanilor din Austria, acel carenu denunta pe marii facatori de rele, se pedepseste ca si ei

afara daca sunt rude2).Complicitatea negativa a existat si in vechiul nostru drept8).131f. Astazi complicitatea negativa prin neimpedecarea

infractiunei, or nedenuntare nu este admisa 4).Insa nu trebue confundata complicitatea negativa, cu actele

negative, de exemplu neinchiderea uii cu scop ca sa intrepersoane cu care complicii din intru ereau intelesi ca sa fure5).

Afara de aceasta, chiar in Cod. penal actual poMe saexiste o quasi complicitate prin omisiune, cand e vorba de unfunctionar superior care a tolerat infractiuni. Art. 157 C. p.

Sectia IV. Diferitele cazuri de complicitate.

1312. Inca de mult autorii au distins trei cazuri de ajutorla comiterea unei infractiuni : anterior, concomitent sit posteriorcomiterii infractiunei : concursus antecedens, concursus con-comitans i concursus subsequens6).

*Aceasta diviziune o gasim la autori incepand din secolulal XVI-lea pana In zilele noastre.

Jacob Novel7), i Damhouder spune ca: Auxilium autem

1) H. Joly: Problemes de science criminelle. Paris, 1910, p. 90.2) Allgemeine Kriminal Gerichtsordnung Obsteniasca giudecato-

reasca rAnduialA de criminal. Lemberg. (Liov) 1789.5) Cela ce va sti unde fac rAi, bani si de nu va spune judecAtoru-

lui: acela cu capul sa plAteascA" glava 87, zacon 12 din Indreptarea legii.4) Garcon: Code penal Art. 59-60, Nr. 335 si urm.; Carrara: Pro-

gramma P. G. § 464 si Grado nel forza. Opusc. I, § 303; Majno: Com-mento Art. 64, No. 333; Ch. Adolphe §i F. Mlle: Théorie I, No. 280.

5) Carrara: Grado I, § 297; Majno: Art. 64, Nr. 333.6) H. Hillschner: System des Preussichen Strafrechtes I. Theil:

Bonn. 1858 p. 299.1) 1. Novelli: Tratactus criminalis. Venetiis 1575 p. 51, Nr. 90.

in§i§i.

30

confertur in crimine fere tribus modis, ante factum, in facto7post factum",).

Menochiu deasemeni spune : Auxilium itaque delinquentitribus temporibus prestari solet : primo ante delictum perpe-tatum, secundum in ipso actu perpetrandi delictum, tertio postdelicturn commissum 2).

Blumbacher, unul din cei mai insemnati comentatori aiCarolinei (Ordonanta lui Carol V), vorbind de art. 177 spune cdajutorul se (Id: vor, in, nah verfibter Missenthat 3).

Carmignani la randul sau distinge (p. 243) pe complicepe care il numeste delinquente accessorio, in acel care daajutor : avanti il delitto (§ 251), nel tempo del delitto (§ 267),si dopo il delitto (§ 271)4).

Aceastd diviziune find nu numai traditionald, dar si ra-tionald o vom adopta si noi5), studiind in parte cele trei fe,luri de coMplicitate in trei paragrafe.

§ 1. Complicitatea anterioarà comiterii infractiunei.

1313. La prima data aceasta complicitate pare imposibild,fiindca, dupd cum am ardtat, complicele este un auxiliar, sise pare cd nu se poate da ajutor la o faptä decdt numai atuncicând ea se sdvarseste. Complice inainte de comiterea infrac-tiunii se pare a fi un non sens juridic.

Autorii insä cuprind in aceasta categorie pe aceia careindeamnd la comiterea unei infractiuni, si pe aceia care o pre-pard dand instructiuni sau mijloace pentru a se comite.

1) I. Damhouder: Enchiridion rerum criminalim. De coadjutoribuscriminum CXXXIII, Nr. 4. Ajutorul insa se aduce in infractiuni cam intrei chipuri: inainte de faptuire, in faptuires dupa faptuire.

2) Menochius: Op. cit. II, 349, Nr. 2, P. 443 col. 1. Asa dar ajutorulse obisnueste a se da infractorului in trei timpuri: intAi inainte de per-petrarea infractiunii, al doilea in chiar faptul perpetrarii, si al treileadupa ce infractiunea s'a comis Confr. Vogel in Comentarul sail asupraCarolinei. 1734 asupra art. 177, p. 285-287. Clasenius asupra aceluiasiarticol p. 745, (ante delictum, in ipso delicto, post perpetratum delictum,

3) Blumbacher; Op. cit. art. 177, P. 364, Nr. 1. Care citeaza si peJul. Clarus V. § ult. quest 90. Nr. 1.

4) G. Carmignani; Elementi di diritto crirninale. Milano, 1882.5) E adoptata si de autorii noi. Garcon: Code penal annote.

Art. 59-60, Nr. 5.

31

Sa examinam dispoziOunile legii in aceasta privinta.1314. a) 0 prima categorie de complici anteriori comi-

terii infractiunei, sunt aceia pe care legea Ii numeste agentiprovocatori.

Art. 47 C, pen., modificat in 17 Febr. 1874 spune :

Sunt agenti provocatori aceia cari, prin daruri, promi-siuni, amenintari, abuz de autoritate sau de putere, uneltiriculpabile, vor fi provocat la o infractiune, sau vor fi dat in-structiuni spre a o comite

*1315. Rdu face legea cä pune pe agentii provocatori incategoria complicilor, vorbind despre ei in titlul despre com-plicitate, fiindca agentii provocatori sunt in realitate autori,sau mai bine zis coautori intelectuali, cum rezulta din urmatoareaanaliza. Cand se comite o infractiune mai grava, de exemplu, ocrirna sau un delict, exista, dupa cum am spus doud elemente,un element material si altul intentional. 0 persoand de ordinarii propune mai intai sa cornitã o infractiune si in urma o co-mite ; avem in acest caz ambele elemente, cel moral sau in-tentional, si cel material sau fizic, intrunite in aceiasi persoand.

Se poate insa ca o persoand sd nu voiascd sa comita eainsasi infractiunea, ci sä intrebuinteze o alta persoana ca uninstrument pentru indeplinirea scopului sau. In acest caz esteevident ca ambii indivizi sunt autori, unul numai moral, sialtul fizic si moral in acelasi timp. Prin urmare, ceiacelegea numeste agent provocator, nu e in realitate decalun autor intelectual or moral al comiterii infractiunii. Aceastae atat de adevdrat, Inca Insäi legea noastra care con-sidera pe agentul provocator drept un complice, ii pe-depseste totusi cu aceiasi pedeapsa ca pe autorul infrac-tiunei, desi in regula generald complicele in legea noastra sepedepseste mai usor decat autorul.principal2). $i vom ardtàmai tarziu, cand vom vorbi de pedeapsa complicitatii, cd

sunt de parere ca agentii provocatori sa fie pedepsiti cel

1) Confr. in acelasi sens: inviteitorii, art. 244, Cod. pen , si pro-vocarea de cdtre clerici care a produs efect prevdzutd de art. 168 si169 C. p.

2) Acelasi lucru 11 spune Carpzov sub imperiul Ordonantei Ca-rolina, care deasemeni in art. 177 pedepsea mai usor pe cotnplice deckpe autor. Practica, Part. II, Quaest LXXXVII, N-le 11 i urm. Ce e dreptcd aceastä reguld 0 aplica la toti complicii anteriori.

ca

pe-nalistii

32

putin cu aceiasi pedeapsa ca autorii fizici ai comiterii in-fractiunei.

Gresil dar sunt numiti complici asemenea indivizi, ei suntIn realitate coautori, de oarece ei nu au ajutat, ci chiar suntcauza eficienta a comiterfi infractiunii. Ei sunt complici latosensu, sau mai bine zis in intelesul vulgar al acestui cuvant.Concursul agentuluizice T. Canonicoe sau cauza eficientetor ajutor la rezolutia criminala sau la executare. In primulcaz agentul, fie moral, fie fizic, e un agent principal, in celalte agent secundar sau complice" ').

Aceasta e adevaratul principiu al teoriei complicitatii. Insa,dupa cum adauga acelasi autor : Nu toti admit ca poate sa fieun agent principal la infractori un simplu agent moral. Uniiilustri scriitori sustin cä sunt agenti principali numai aceia careexecuta material infractiunea, i prin urmare nu punt agentiprincipali decat cei fizici" 2).

De aceasta parere, pe care noi nu o putem admite, esteilustrul Berner : Provocatiunea (instigatiunea) zice dansulnu constitue o coreitate (coautor) ci o complicitate, fiindcapentru coautor trebue o cauzalitate externa, care lipseste lainstigator, de oarece instigatul e liber in actiunea se 3). Seadaoga ca trebue mai mare Mutate i cutezanta pentru a con-suma actul, decat pentru hotarirea de a-1 comite, i deci exist&mai mare imputabilitate.

Noi credem insa, Impreuna cu Rossi si Ortolan, cä agentiimorali trebuesc pusi pe aceiasi linie cu cei fizici, ca ei suntcodelicuenti, fiindca participarea morala, cand este cauza im-pulsiva nu poate fi socotita ca accesorie, ci e chiar mai cul-pabila 4).

Conceptiunea aceasta a legiuitorului nostru e inset i alegiuitorului german. Provocarea dupa conceptiunea dreptuluinostru pozitiv zice d. Fr. de Liszt nu e faptuire intelectuala,ci o complicitate (dependenta) la fapta altuia. Ea nu poseda

1) T. Canonico: Del reato, p. 238, Art. 45 C. p. bavarez din 1813,considerA ca autori principali, (Urheber) intre altii pe aceia care vor fideterminat pe alti indivizi sA comitA sau sA consume infractiuni.

2) T. Canonico: ed. loco si p. 239, trad. ital., § 110, p. 157.9) Berner: Lehrbuch, § 109, ed. 1879, si §84, ed. 1898, si Bertauld.-

Lect. XXII, p. 482-484 (ed. 1872) si 409, ed. 1859.4) In acelasi sens 7'. Canonico: Loc. cit.

in sine motivul culpabilitätii sale, ci ia culpabilitatea din aceastafapta strAind" 1).

Sa revenim la textul legii.1316. Legiuitorul prevede cloud genuri de provocatiuni :

provocatiunea calificatd care se gase§te in redactiunea primi-tivä din 1864 a art. 47 C. pen., §i provocatiunea simpla intro-dusä prin legea modificatoare din 17 Febr. 1874. Urmdnd or-dinea cronologica trebue sä vorbim mai intai de provocareacalificatd.

Art. 47 spune cd sunt agent.' provocatori aceia care auindemnat la comiterea unei infractiuni prin daruri, promi-siuni, amenintdri, abuz de autoritate sau de putere, or in fineuneltiri culpabile. In aceste conditiuni existd o provocare Ca-lificata ; sä le examinam pe fiecare in parte.

I. Provocarea calificath.1317. Daruri sau promisiuni. Atat darurile cat §i pro-

misiunile trebue sä fie anterioare infractiunei, cdci numaiatunci pot fi socotite cd au provocat infractiunea. E insd evi-dent cd se poate ca promisiunea sd se fan inainte, iar exe-cutarea in urma comiterii infractiunei ; aceasta nu impedecdaplicarea art. 47 C. p. care nu cere conditiunea ca executareapromisiunei sa se facd inainte. Ele pot fi fäcute chiar subforma unei prinsori 2) sau asigurari 8).

In aceastä privintd, dreptul actual difera de legislatiunilenoastre din veacul al XVII-lea, in timpul cdrora nu numaidarul sau promisiunea ulterioard, dar chiar o simpla aprobareneremuneratorie atragea acea§i pedeapsa asupra capului celui.care aproba, ca i asupra autorului infractiunei.

1318. Ameninkirile nu pot sd fie socotite ca provocaredeck dacd s'au sävar§it 1nainte de a se perpetra infractiunea 4).Insa in privinta lor judecãtorii faptei au drept sä apreciezeintru cat amenintarile sunt cauza comiterii infractiunii, adickintru cat ele au exercitat o presiune asupra vointei autoruluiinfractiunei. In unele cazuri ele pot constitui chiar o con-

1) Fr. de Liszt: Lehrbuch, § 51. Nr. 3, ed. 1905.2) Garpon: Op. cit. Art. 59-60. Nr. 245.3) Ibidem: 246; idem jurispr. C. Cas. fr.4) Atat de rar este, incát d. Garpcon declarA cä nu cunoa§te ho.

Mitre in aceastà privinta in jurisprudenta francezd. Ibid: 250.

5u1f)5 3

34

strangere morala, care sa aiba de rezultat sa apere cu totulde pedeapsd pe autorul infractiunei, §i sa atraga toata pe-deapsa pe autorul provocarii prin amenintare 1). Atunci insanu mai suntem in materia complicitatii, adica a pedepsii im-prumutate complicelui dela autorul executator al infractiuneici in materia cauzelor de neculpabilitate pe care am studiat-oin Cap. II al acestei parti §i la care trimitem 2).

1319. Abuz de autoritate sau de putere. (Confr. art, 157C. p.). Prin prima din aceste expresiuni legea se referd la au-toritatea parintilor, profesorilor, duhovnicilor, etc., iar prin ceade a doua la abuzul de putere ce se exercita de un functionarsuperior asupra unui functionar inferior.

Este ad vorba de abuzul de autor(tate legal, sau de orice abuz de autoritate? Se aplica aceasta chiar la stapanii caredau ordin servitorilor? De*1 cestiunea e controversata, noicredem ca nu trebue a distinge, fiindea legea e generala 3).Si, in afara de aceasta, noi credem ca o persoana, care areo autoritate de fapt asupra alteia, este tot atat de vinovatãand o indeamnd sä comitd infractiuni, pe cat este o persoand.care are o autoritate legala. Curtea noastra de casatiune s'apronuntat in acelasi sens '). Inferiorul insd nu va scapa ingeneral de raspundere 5).

1320. Uneltiri culpabile. Prin aceasta formula legea in-telege orice fraudd sau in§dlaciune care ar aved de rezultatca sd facd pe o persoand sa comitd o infractiune : Omnemcalliditatem, fallaciam, machinationem ad circumveniendum,fallendum, decipiendum alterum adhibitam.

De exemplu o persoana spune unui sot cd sotia sa este

Confr. De Liszt: Lehrbuch § 51. Nr. I.

2) A. Prins: Science pénale. No. 561.2) Cas. fr. 10 Nov. 1899, B. 312: In acelasi sens. Garraud: Précis,

ed. Xi, Nr. 236, p. 430; Traité II, 663, ed. 2-a; Ch. Ad. i F. Hale, I.Nr. 284. Garpon: Code pen. Art. 59-60, Nr. 257, si Nr. 259, (pentru or-dinul dat servitorilor sau lucrAtorilor). Si Nr. 261 pentru magnetizator;ia noi Al. D. Oprescu: Revista judiciarA, an,II (1906) Nr. 9 (15), p. 123.

4) Cas. rom. II, 802 din 3 Oct. 1900, B. 1215 si C. Jud. IX, 71, p.566. Admitem chiar autoritatea moralA a unui preot asupra comunei.Deasemenea Cas. II, 263 din 7 Iunie 1888, B. 615, ordinul unui stapAndat servitorului sAu ca sA comitA un delict silvic. Confr. Cas. II, 512din 6 Oct. 1397, B. 1226; 115 din 14 Febr. 1890, B. 218.

5) A. Prins. Science pénale, No. 562.

1)

35

adultera si-1 face sà o omoare sau sä atenteze la viata ei.Sau spune cuiva cä un individ cautd sa-1 omoarel si, pentru casa evite acest lucru, persoana careia s'a spus minciuna, voestea preveni moartea sa ucigand pe acela care nici un momentnu gandise faca rau.

1321. Darea de instrucliunie Autorii se intreaba dacainstructiunile trebue sa fie date cu intentiune de a se comiteinfractiunea, or este destul sä fi dat indicatiuni fara sa fi voitca ele sà serveasca pentru comiterea infractiuhi? Cestiuneani se pare Ca nu merita sa fie discutatd.

Evident, credem noi, cä instructiunile trebue sd fie datecu intentiune, cu bund stiinta ca vor servi pentru comitereainfractiunii, i aceasta pentru doua motive. Mai intai pentru cä nupoate sa existe complicitate fard intentiune, si al doilea fiindcainsdsi legea cere ca instructiunile sa fie date spre a comiteinfractiunea, i e evident cd, darea unor indicatiuni fara inten--tiunea ca ele sa serveasca la comiterea unei infractiuni, nu pot safie considerate ca instructiuni pentru comiterea unei infractiuni ').

Dealmintrelea cand legiuitorul cere intentiunea pentrucomplicitatea pedepsita mai usor a complicelui concomitent,precum i aceia foarte asemänata a procurarii de mijloace,-din art. 50 C. p., cum s'ar putea sa nu o fi cerut la com-plicitatea pedepsita cu aceiasi pedeapsd ca autorul principal?Complicitatea prin impruden ta. nu intra in vederile legiuito-rului, caci ar Li straniu ca un servitor or un prietin care aspus fara nici un gand räu distributiunea camerelor si a lucru-rilor din ele, unei persoane, sa fie socotiti ca niste complicifiindca acea o persoand rdu intentionatd, s'a folosit de acesteindicatiuni.

1322. Trebue oare ca darea de instructiuni sa fie intova-rasita de daruri sau promisiuni ? G. Cantilli admitea afirma-tiva, bazandu-se pe textul legii care vorbeste disjunctiv vorfi provocat la o infractiune sau vor fi dat instructiuni spre ao comite. Curtea noastra de casapne s'a pronuntat in acelasisens 2). Noi credem insd, impreuna cu doctrina franceza 8), cd.

1) In acest sens, A. Prins: Science pénale, No. 549.3) In acest sens, Degois: Traité, Nr. 342.8) Cas. II, 99 din 6 Mart. 1899 ; vezi InsA Vidal: Cours, Nr. 417;

vezi alti multi autori in acelasi sens; Garpon: Code penal, art. 59-60,Nr. 264.

sa-i

36

nu e necesar ca darea de instructiuni sd fie unita cu darurilesau promisiunile, toate cazurile de provocare calificata, putandsingure fiecare in parte sa atraga pedepsirea cornplicitatii.Astfel se pronuntase la inceput i Curtea noastra de casatieDealmintrelea cestiunea credem ca astazi, cand se pedepseste

provocarea simpla, nu mai merita importanta 2).Acestea sunt cazurile de provocatiune calificata, trecem

acum la provocarea simpla.

IL Provocarea

1323. Alin. 2 al art. 47 C. p., care prevede provocareasimpla a fost adaogat in 17 Febr. 1874, el are urmatoareacoprindere :

Sunt asemenea agenti provocatori, aceia cari, prin vre-unul din mijloacele enumerate in art. 294, vor fi provocat di-rect comiterea unei crime sau delict prevazut de codicelepenal".

Jar art. 294 C. p., arata acele mijloace relativ la calomnie :prin cuvinte rostite in public, prin scrieri, prin imprimate,prin desemne, prin gravuri, prin embleme vandute sau expusespre vanzare, distribuite sau afipte in public".

Prin urmare, legea din 1874, a mers mai departe i apedepsit chiar simpla provocare sau indemnare la comitereaunei infractiuni, prin grai sau prin scris i fart nici o pre-siune sau calificare a indemnarii. Ce e drept ca aceasta pro-vocare trebue sa fie facuta in public, este o provocare co-lectiva 8).

1) Cas. II, 99 din 6 Mart. 1878, B. 119; Cas. II, 27 din 18 Ian. 1893,B. 61.

2) 0 deciziune pe care nu o putem aproba, s'a dat de C. cas. II,3201 din 29 Oct. 1910, B. 1423. Curtea a decis cA dacA un comerciantdá instructiuni procuristului sAu sA facA declaratiuni vamale false, elnu cade sub aplicarea art. 47 Cod. p. si art. 43 leg. vamalA din 1 Iul.1905, pe motiv cd art. 43 prevede pe agenti vamali, comisionari si ex-peditori, i a1i intermediatori, iar nu pe comercianti. Curtea n'a ob-servat InsA Ca, dacA comerciantii nu sunt prevAzuti in art. 43 leg. yam.ca autori de infractiuni, aceasta nu'i impedicA sA fie complici. Oare ladelapidare infractiune specialA functionarilor nu poate fi complice unparticular ?

3) Vezi A. Prins: Science pénale, No. 569.

1).

simpla.

37

*1324. Buna sau rea este aceasta modificare a art. 47,Cod. pen. ?

C. Bosianu, fost profesor de drept roman la Universi-tatea din Bucuresti, in discursul sail din Senat, a combatut cumulta energie rnodificarea art. 47 C. p., in sensul de a sepedepsi provocarea simpla, insa critica sa este declamatoaresi absolut fard nici o competenta ; Voiti sa schimbati fiber-tdtile actuale ziced dansul si sa ne läsati in eternitateinteun Stat de robie curata?" ').

Bosianu, un om foarte respectabil dealmintrelea, a luatparte la confectiunea codicelui penal din 186-1, find chiarvice-presedinte al consiliului de Stat, pe atunci; intelegem darapararea pe care o face operei sale si supdrarea contra ace-lora cari se atingeau de ddnsa. Insa cand vedem ce persoanefaceau legile noastre 'in 1864-, si cat de putin erau preparatepentru o discutiune serioasa stiintifica chiar dintre cei maibine reputati si intentionati ca Bosianu, nu ne mai putemmira de opera lor nefasta, cel putin in ceiace priveste legisla-tiunea penala.

Bosianu vorbeste de libertate; ce libertate s'a violat prinlin. 2 al art. 47 C. p. ? Ad, dupa cum cu drept cuvant ob-serva. ilustrul Carrara, nu e vorba de a se pedepsi cugetarea,caci cugetarea e un act intern, iar infractorul a comis actextern, rnanifestand cugetarea sa altora prin indemnuri 2).

Ce altd libertate se loveste ?Libertatea de a indemna la comitere de infractiuni ? Sa

multumim legiuitorului cã a suprimat aceasta libertate in 17Febr. 1874, dupã cum a suprimat multe alte libertati princodicele penal, ca aceiea de a ucide, de a fura, de a falsi-fied, etc 1

Dealtmintrelea, dupd cum observa Al. Lahovari, Mi n. dejustitie, raspunzand lui Bosianu, modificarea din art. 47 C. p.este Wald din Cod. pen. belgian, din 1867, si nimeni nu a pre-tins cd Belgia se afla in eternitate intr'un stat de robie cu-rate. In Franta deasemenea, simplul consiliu nu era suficient

1) DreptuP` 18/4, No. 20. Confr. in acelasi sens; Bertauld caresustine ca nu s'ar puteh pedepsi indemnatorul ca autor decat intr'olegislatiune care ar pedepsi chiar simpla hotarire cand ar avea mijloacede a constatà existenta sa. (Cours, p. 482: Lect. XXII.)

2) Carrara: Programma, § 440.

38

spre a fi consideratd o persoana ca agent provocator 9, insasub Republicd a intervenit legea din 29 Julie 1881, care con-siderd ca provocare discursurile, strigarile in public, scrierilesi imprimatele care indeamna la executarea de crime saudelicte. Aceste indemnari sunt considerate ca acte de corn-plicitate 2).

Deasemenea, in proectul Cod. pen. italian, nu se pedepseadecat provocarea calificata, dar in redactiunea definitiva s'apedepsit orice pro vocare 8).

Prin urmare, modificarea din 17 Febr. 1874 este bundEra desigur nerational ca sa scape de pedeapsd persoana careindeamna la comiterea unei infractiuni, fara promisiuni saudaruri, ci profitand numai de instructiunea sau inteligenta sasuperioard, or de ascendentul pe care-1 avea asupra infracto-rului. Codicele penal din 1864 era In aceasta privinta cri-ticabil 9.

1325. Insa modificarea art. 47 din 17 Febr. 1874, lasa dedorit atat ca fond cat si ca forma.

Ca fond, nu credem ca legea a facut bine punand peaceea§ linie, sub punctul de vedere al pedepsii, provocareasimpla din alin. 2, al art. 47 C. p., cu provocarea calificatadin alin. 1 al aceluia§ articol ; parerea noastra este cd provo-carea calificata este mai periculoasa, si prin urmare, trebuepedepsita mai aspru 5).

1326. Sub punctul de vedere al redactiunei, alin. 2 alart. 47, face inutil pe cel dintai, cu toate genurile sale decalificare, cad daca provocarea simpla se pedepseste la fel cuprovocarea calificata, evident ca nu mai este nici un interesde a le distinge, si a arata In ce consista provocarea califi-

1) Cas. fr., 24 Nov. 1809; 3 Sept. 1812; Lyon, 4 Ian. 1860; Rouen,12 Febr. 1887.

5) Confr. legea belgiand din 25 Martie 1891, care pedepseste pro-vocarea de a comite crime sau oarecare delicte, chiar and provocared.rear produce efect.

5) .Majno: Commento, Art. 63, No. 320.4) In acest sens Prins: Op. cit., No. 575.5) Carpzoo dupd ce spune a nu importa dacd cineva omoard cu

maim lui sau omoard prin altul, adaogd a provocator (sau mandant,cum 11 numeste dânsul), e acel care indeamnd pe altul la omor, failplatd, aci dacd intervine plata nu e mandat ci asasinare. Practica,Part. I, Quaest IV, N-rile 1, 3, 10, 11.

39

catd. Ce mai este trebuinta de exemplu, sa se spund cd pro-vocatorul prin daruri or promisiuni se pedepseste cu o anumitapedeapsd, cAnd i fdrä a da daruri or a face promisiuni, pro-vocatorul se pedepseste cu aceeas pedeapsa ?

Alin. 1 al art. 47 C. p., aved inteles inainte de 1874; deoarece numai provocarea calificata se pedepsed dupd Cod. pen.din 1864, trebuid sd se arate precis in ce constd provocareacalificatd. Ar fi avut deasemeni inteles mentinerea alin. 1,dacd legiuitorul ar fi diferentiat pedepsele provocarii simplesi a celei calificate. Dar dand aceeas pedeapsd in ambele cazuri,al. 1 al art. 47 C. p. devine färd rost, si legiuitorul puted re-dactd mult mai simplu acest lung articol, spunand: Este agentprovocator acela care in vreun mod oarecare va fi indemnatpe o persoand sä comitd infractiunea sdvdrsitd de dânsa".

In afard de aceasta räu s'a exprimat legiuitorul candvorbeste numai de provocdri la comiterea de crime sau delicteprevetzute de Codicele penal; trebuid sd fie general ca sialin. I.

1327. In al. 4 al art. 47 C. p., se pedepseste provocareachiar cand nu produce efect, ce e drept cu o pedeapsa maimica. Aceasta e Inca o dovadd cã agentii provocatori suntcoautori iar nu complici, cãci daca ar fi complici, naste intrebareaai carei infractiuni ar fi ei complici ? Ai infractiunei care nu s'acomis? $i ce pedeapsd le-am puted da ? Complicii se pedepsesccu aceeas pedeapsd sau cu o pedeapsd mai mica decal autorulinfractiunei, dar aici nu poate sä fie vorba de pedeapsa in-fractiunei, cdci ea nu s'a comis, i prin urmare nici de a

In realitate, in caz de indemnare la infractiuni, avemautori sau coautori, caH se pedepsesc pentru propria lor fapta,independent dacd exista or nu autori fizici de executare si in-dependent dacd se produce or nu efect, cdci in acest din urmdcaz, ea constitue cel putin o tentativd.

*1328. Fapta constitue o infractiune de sine statatoare, cares'ar puted numi : Indemnare de comitere de infractiani,care intr'un Codice bine facut ar fi trebuit pusd in partea spe-ciald a Codicelui penal. Caci, cel putin in cazul cand provo-carea nu produce efect, incontestabil cd nu mai poate fi vorbade complicitate, de oarece lipseste autorul principal si faptarelativ la care s'ar fi putut stabill complicitatea.

complicelui.

pi

40

Legiuitorul insd, considerdnd provocarea care produceefect, ca un caz de complicitate, n'a voit sd o separe de pro-vocarea care nu produce efect, desi aceasta din urmä nu arenici o legaturd cu materia complicitatii

1329. In Franta, Legea presei din 29 Iulie 1881, de caream vorbit, a instituit in art. 24 un delict special, chiar andprovocarea n'a produs erect. Deasemenea legea din 28 Iulie1894, contra anarhistilor, pedepseste apologia crimelor si in-demnul la omoruri, jdfuiri, incendiuri, precum i adresareacare militari de a nu-si indeplini datoriile bor.

In Belgia deasemenea, in urrna afacerei Duchesne, unBelgian care oferise in 1873 Archiepiscopuiui din Paris sdomoare pe Bismarck2) si care fusese achitat3), s'a propus olege, prin care se considerd ca o infractiune provocarea, ofertasau acceptarea unei pro vocari sau oferte de a comite o crimdpedepsita cu moartea sau munca silnica pe viata.

Aceasta lege propusd de d. Lantsheere, a fost admisd in7 Iulie 1875 ; dupe ea indemnarea constitue o infractiune desine staidtoare, iar nu un caz de complicitate ; consumarea in-fractiunei e independentd de acceptarea provocarii sau ofertei.Berner criticand aceastä lege, care a fost adoptatd de Germaniain 26 Febr. 1876, si se intreaba daca Germania nu puted saraspunda. Belgiei prin o lege mai bine chibzuitaii).

In Anglia o lege din 6 August 1861, dispune ca orcinea solicitat, incurajat, convins sau cercat sa convingd pe cinevasau a fäcut propuneri cui-va in scop de a ucide o persoana;fie sau nu supusd a M. S., fie sau nu in posesiunile Reginei,va fi culpabil de delict (rnitdemeanor)" 5).

') Vezi art. 157 C. p., un caz special de provocare. In Franta,Rossi (Cours, Livre II, Nr. 36), a combatut pedepsirea indemnarei caren'a produs efect. Nici un rationament nu poate face ca sa existe ceeacenu e nici cel putin inceput, i ar fi pe atat de absurd pe cat e de ridiculde a declara culpabil pe un om pentru o infractiune care nu a avut

Dupa d. Garofalo in asemenea caz e tentativa cu mijloace neapte.Criminologia, 2-a ed. ital., p. 362.

2) Dupa d. A. Prins aceasta oferta a fost facuta la 9 Sept. 1873de Poucelet.

8) Trib. Liege in 20 Mai 1875. Vezi Majno: Commento, art. 63,N-rile 310-319.

4) Berner: Lehrbuch, § 112 si ed. 1898, § 87.5) C. pen. australian, Cap. I, § 9.

ilintA".

41

1329 bis. Bine a facut legiuitorul Ca a pedepsit chiar in-demnarea care nu produce efect, fiindca in realitate ea esteo tentativa, i tentativa trebue pedepsita. Legiuitorul spre aocroti bine societatea trebue sä aibà ca baza sistemul subiectiv,iar nu pe cel obiectiv. Chiar Romanii au plecat dela sistemulobiectiv, pe care il gasirn in dreptul clasic, la Gaius i Ulpian,si a ajuns la sistemul subiectiv pe timpul lui Arcadiu i Onoriusi al lui Justinian1).

1330. Ce vom zice de mituitori ? Trebue oare sa fie con-siderati ca agenti provocatori ? Cestiunea importa foarte mult,fiindca legiuitorul nostru nu a tradus art. 179 C. p. fr. carepedepseste pe mituitor la fel cu mituitul. De ad s'a tras con-cluziunea ca in legea noastra mituitorii nu se pedepsesc, sprea da posibilitatea de a descoperi prin ei pe mituii. Daca mi-tuitorii nu s'ar pedepsi pe baza art. 47 C. p. rom., ei ar rarndnenepedepsiti.

Parerea noastra este insa ca mituitorii se vor pedepsi pebaza art. 47 C. p., i credem ca, din aceasta cauza legiuitorulnostru a suprimat art. 179 C. p. fr., considerandu-1 inutilnevoind sa ded aceiasi pedeapsa complicelui mituitorului cafunctionarului 3).

*1331. Quid despre comerciantul agent provocator la de-licte vamale de declaratiuni false ? Curtea de apel Bucuresti,Sectia I, a decis in 1910 ca, art. 50 legea vamala, neprevazand

pe comerciant, ci numai pe mijlocitori printre persoanelecare sunt supuse pedepsii, i legea penala fiind restrictiva,comerciantul nu va fi pedepsit, dacd va fi el autorul materialal faptei, i prin cale de consecinta nu poate fi pedepsit nicica complice cand este autor moral, adica agent provocator,din cauth ca. art. 48 a prescris principiul Ca un complice sepedepseste dupa natura infractiundi, socotita ca find comisade el 4).

Vezi N-rile 380 si 534.2) In acest sens G. N. Fratosti(eanu: Dreptul, 1888, an. XVII, No.

44, p. 345-347.8) Motivul ca. legea n'a volt sA pedepseascd pe mituitor ca sa

poate descoperi pe mituit, nu este fArd replicA, fiindcA dacd legea voiàacest lucru, nu aveA deck sa faca in acest caz din delatiune o scuzdabsolutorie, cum a facut si in alte cazuri (art. 122 Cod. pen.).

4) C. Bucuresti, I, din 6 Mai 1910. Dreptul, an. XXXIX (1910), No.46. Aceasta deciziune criticabilA cel putin sub raportul moralitkii si al

2)

1)

pi

pi

42

*1332. Relativ la instigare sau provo,care se nasc maimulte probleme juridice destul de grele.

Vom lasa la o parte instigarea prin presä i instigareamediata, adica instigarea la instigare, de care vom vorbi maitarziu 1).

Mai intai vom observà cä provocarea la o contraventiunenu se pedepseste, fiindca legea nu vorbeste decat de provo-carea la crime si la delicte. Dealmintrelea, cum legea consi-dera provocarea ca un caz de complicitate, e natural ca nupoate sa existe complicitate la o contraventiune. Solutiuneanu e rationala, dar sub punctul de vedere legal e absolutsigura. Si zicem cä nu e rationald, fiindcd, pe deoparte agentulprovocator nu e in realitate un complice, ci un coautor inte-lectual, iar pe de alta parte, fiindca exista i contraventiuniintentionate, de exemplu acea din art. 389, No. 6 Cod. pen.

Acest punct nu sufera discutiune; sunt insa altele in-doioase.

1333. Ce se intampla cand provocatul a comis o infrac-tiune mai putin grava, decat aceia la care a fost provocat ?De ex. : autorul material a fost indemnat sa ucida, i el numaia batut pe victima.

Se admite ca provocatorul va profita de aceastä impre-jurare si nu va fi pedupsit decat cu pedeapsa de complice lafapta comisä2). Solutiunea poate sa nu fie conforma princi-piilor, fiindcä in cazul acesta in realitate provocatorul e cul-pabil de tentativa de ornor, insä e conform legii ca provoca-torul sa profite de neexecutarea or de executarea incomplectaa provocarii. Nu usureaza oare legea considerabil pedeapsa incaz cand provocarea n'a produs efect, cu toate cd si in acestcaz nu e meritul provocatorului, ci al provocatului?

*1334. Ce se intampla in cazul contrar, cand provocatorula trecut peste marginile provocarii, fie din cauza Ca a schimbatmijloacele de comitere ale infractiunii, fie cã el odata instigat

utilitatii sociale, poate servl ca model de abuzul silogismelor, mai alesIn o materie artificialä ca a tentativei. Dealtmintrelea chiar sub punctulde vedere al logicei rationamentul Curtii de apel e fals, flindca stiintificvorbind, agentul provocator nu este un complice, ci un coautor.

1) Vezi N-rile 1373 si 1414.21 In acest sens Gargon: Code penal, art. 59-60, Nr. 371.

43

a hotdrit sä comitä o infractiune mai mare, de exemplu a fostinstigat sa batä si el a ucis ?

In acest caz Carpzov, Menochiu si Decian sunt de pd-rere cã agentul provocator nu va fi pedepsit pentru excesulde infractiune. Ei adaoga ca lucrul nu poate suferi nici oindoiala dacä mandatul a fost sä faca ceva care, in mod normal(verisimiliter et regulariter) nu pricinueste moartea, de exemplua dat mandat sä loveasca cu un baston mic, or cu palma, iarmandatarul a ucis cu sabia ').

Ce vom zice in dreptul modern ?Mai intdi e darä din orce discuOune ca., daca instigatorul

a comis o altd infractiune, de pildd a fost indemnat sä comitäun furt, si el a comis un omor, instigatorul nu poate fi corn-plice de omor, cdci lipseste legatura de vointd in comitereaaceleias infractiuni care formeazd baza teoriei complicitatii 2).

In celelalte cazuri autorii italieni fac o distinctiune intremijloace si scop, distinctiunea propusd de Carmignani si admisdde Romagnosi, care desigur e inspirata de vechii penalisti.

a) Ca exces in privinta mijlocului, Carrara da exemplu :in loc de a da cu ciomagul, cum a fost indemnat, instigatorulintrebuinteazd cutitul si ucide. In acest caz se admite ca., chiarfiind prezent instigatorul, el nu rdspunde, ceiace ni se parenerational dacd instigatorul puted sd opreasca acest exces almijlocului 8).

b) Excesul de vointd. Daca s'a intrebuintat bastonul siinstigatul a ucis prin dolul sau rdutatea lui $i cu scopuri par-ticulare, nu mai raspunde instigatorul de acest exces de vointd,relativ la care n'a fost in unitate cu instigatul. Insa instiga-torul va raspunde si de acest exces de rezultat atunci candel provine numai din greseala executarii, si daca excesulputed sd fie prevazut.

Aceasta este pdrerea in general admisa de autorii italieni,si francezi 4). Ea este conformd principiilor, caci o persoand nu

') Carpzovius: Practica nova. Part. I, Quaest IV, N-rile 17 $i 18.2) L. Majno: Commento, art. 63, Nr. 325 ; Garcon: Art. 59 60,8) Carrara: Programma, P. G., § 501; Majno: Op. et loc. cit., Confr.

Garcon: Code penal, art. 59-66, Nr. 376 $i 377 $i deciz. C. cas. fr. din4 Pluviose. an. XIII.

4) Romagnosi: Genesi del diritto, § 598, p. 599; Paoli: Nozioni ele-mentari di diritto criminale, p. 115. L. Majno: Commento. Art. 64, Nr. 325;

44

poate fi cornplice la o fapta pe care n'a voit-o. In realitateinfractorul a comis alte fapte.

*1335. Ce se intämplä cdnd agentul provocator, voind sdprinda pe infractor in flagrant delict spre a-I denuntã justi-tiei ca sd ia un premiu or ca sd-si rdsbune, '11 indeamna säcomita o infractiune, pe care instigatul o comite? Va fi insti-gatorul pedepsit in acest caz? Impallomeni sustine afirmativa,flindca fapta instigatorului zice dansul nu se poate des-pArti de a autorului pe care el 1-a provocat, si in infractiuninu trebue cdutat scopul ultim, obiectivitatea ideologica, ci in-ten,iunea delictoasä si obiectivitatea juridicd 1). Credern aceastd,solutiune intemeiatd, cdci in cazul nostru avem provocare lacomiterea de infractiune facutd cu bund stiinta, si atAt cerelegiuitorul pentru pedepsirea agentilor provocatori 2).

*1336. Afard de agentii provocatori, care in realitate nusunt complici, se mai prevdd alte cazuri de complicitate gnte-rio ard corniterii infractiunei in art. 50 C. p. Vor fi pedepsiti-c a complici a unei infractiuni calificat - crimd sau delict :

1) Aceia cari vor fi procurat arme, instrumente sau oriee'alte mijtoace, care au. servit la comiterea faptei, stiind cd,o sd serveascd la acea comitere".

Oricdt de generale par cuvintele: orice alte rnyloace,.ele se referd credem numai la mijloacele materiale, cdci, atuncicand e vorba de instructiuni ele sunt prevazute in art. 47 al.11C. p. Dealtmintrelea nu e nici un motiv de a distinge intredarea de instructiuni si alte mijloace in privinta pedepsii, cumface legiuitorul 8).

2) Acei cari cu bund stiintd vor fi ajutat sau vor fi

P. Rossi: Traité. L. II, Ch. 37; Ch. Adolphe i F. Helie: Théorie T. I,Nr. 270; Garraad: Traité II, Nr. 238 si ed. 2-a, II, 649; Garcon: Art. 5960. N-le 373-374, si mai ales 375 ult. alin. Vezi insd in sens contrariuin vechiul drept Bdhtner in observ. sale asupra lui Carpzovius: Prac-ticae. Part. I, Quaest. 1 Nr. 33.

,) Impallosneni: Codice penale italiano illustrato. T. I, p. 219.2) In acelasi sens Majno: Commento, Art. 64, Nr. 326. Bine in-

teles insa cgdaca nu existd provocare, ci cu invoirea justitiei si ca saprinda pe infractori, s'a prefAcut ca se uneste cu ei, nu poate fi infrac-tiune, caci lipseste intentiunea. (Vezi cele zise la conditiunea intentiuniila complicitate).

3) Evident insa ca, orice alte mijloace, insemneaza si casa in cares'a comis infractiunea. Garpon: Art. 59-60, N-rile. 267 si 268.

45

azistat pe autorul sau pe autorii actiuhei in faptele care aupregdtit-o sau inlesnit-o, sau in acelea care au sdvdrsit-o,fära prejudiciul pedepselor care sunt prevazute pentru autoriide comploturi sau de provocatiune in contra sigurantei inte-rioare sau exterioare a Statului, chiar in cazul cand crima ceaveau in vedere conspiratorii sau provocatorii nu se va fiex ecutat" .

Legiuitorul are totdeauna grijd in acest aliniat, ca i Incel precedent sd arate elementul intentiunei prin cuvintele :cu bund

Aceasta e forma cea mai uzitatd de complicitate in prac-tied ; deaceia cazurile i deciziunile sunt toarte numeroase 9.

3) In fine, un ultim caz de complicitate anterioard comi-terii infractiunei, este promisiunea sau intelegerea anterioardsavarsirei crimei sau delictului, de a ascunde lucrurile ce vorproveni din infractiune.

Aceasta promisiune trebue facuta. Inainte de comitereainfractiunei, caci, dacd se face in urmä ea constitue delictulde tainuire, bine inteles fiind urmatd promisiunea de executare.

Quid dacd se face simpla promisiune dupa executareainfractiunei, cä se vor ascunde lucrurile rezultând din crimtsau delict?

Noi credem cd aceasta fapta nu inträ in prevederile legii,fiindcä nu poate constitui nici un indemn or provocare,nici täinuire, de oarece promisiunea de tainuire nu e täinuire.

Observdm ca art. 50 si § 6 C. p. prevad adevärate ca-zuri de complicitate anterioard comiterii infractiunii, pe candart. 47 C. p. se referd in realitate la coautorii intelectuali aiinfractiunii.

§ 2. Complicitate concomitentä cu infractiunea.

1337. Acesta e cazul de complicitate cel mai obisnuit ;el e prevazut de art. 50 C. p. care, dupa cum am vdzut, vor-beste in acelas timp de complicitatea anterioard comiterii in-fractiunii.

Aci mai cu searnd e interesul de a distinge pe coautoride complici, adica pe faptuitorii principali de cei secundarisau auxiliari infractiunei.

1) Garpon: Ibidem. N-le 276-308.

$liintri.

46

Vom veded, cAnd vom vorbi de pedeapsa complicitdtii,ca legiuitorul a distins printre complicii concomitenti o cate-goric, aceia a complicilor indispensabili, fdrä de care infrac-tiunea nu se puted comite.

Caracteristica complicitatii concomitente este o partici-pare secundard in momentul chiar al comiterii infractiunii.Art. 50 arata modurile prin care se indeplineste acest gen decomplicitate. Alin 1 si al 2-lea, le-am vazut cand au vorbit decomplicitatea anterioara comiterii infractiunei. Acest al 2-lea

aliniat se referd si la complicitatea concomitentä prin cuvintele :Aceia care, cu bund stiintä, vor fi ajutat sau azistat pe au-torul sau autorii actiunei in faptele care au pregatit-o sau auinlesnit-o sau in acelea care au sdvdrOt, etc".

1338. Al 3-lea al. art. 50 a fost adaos in 1874 (confr.art. 24 din Constitutiune).

3. Aceia care vor fi contribuit in cunostinta de cauza lavanzarea sau numai la distribuirea or expunerea unei scrieri,unui imprimat, unui desemn sau unei gravuri, care nu vorardtà lamurit numele i domiciliul adevdrat al autorului, gi-rantului, editorului, cand scrierea, imprimatul, desemnul saugravura contin crimä sau delict.

Persoanele de mai sus sunt scutite de orice pedeapsd:1) Dacd vor aratà pe adevdratul individ dela care tin scrierea,imprirnatul, desemnul sau gravura ; 2) Dacd vor ardtd pe ade-väratii autori, giranti sau editori" 9.

$i acest aliniat e rau redactat.Este in adevar inadmisibil cd, dacd o persoand ar con-

tribui la distribuirea unei scrieri sau imprimat fart nume deautor sau editor or girant, sd fie supusd pedepsii dacd scrie-rea, desemnul, gravura sau imprimatul ar contine crimd saudelict. Legiuitorul a voit, desigur sh zica., dar s'a exprima,rau, care indeamnd la crim sau delict. Chiar in acest cazinsd e stranie aceasta compicitate la o infractiune indepen-dent de cazul comiterii i prin simpla fapta a indemndrii. Le-giuitorul ar fi facut mai bine sd disting5, si in acest caz, ca

1) Cu drept cuvAnt C. cas. II, 3311 din 9 Nov. 1910, B. 1599; C. Jud.1911, Nr. 8, a decis cd girantul nu mai e respunzAtor, dacd autort1 scrieriieste cunoscut. In adevAr, scopul pentru care cere legea un girant, estetocmai pentru ca sd aibd o persoand rAspunzatoare, care sd ingrijeascdsd nu se ascundd adevdratul culpabil de consecinta scriselor sale.

47

si in art. 47 C. p., provocarea care a produs si care n'a pro-dus efect, considerand pe cea din urmd ca infractiune de sinestatatoare. Ar mai fi trebuit sa dea in acest caz aceleasi pe-depse ca in art. 47 C. p., fiindcd ambele cazuri sunt identice,deosebirea find numai cd in cazul art. 50, al. 3, infractorulse adreseazd la public in general, pe cand in cazul art. 47 seadreseaza la o anumitd persoand. E chiar mai periculos in-fractorul din art. 50, al. 3 C. p., fiindca se adreseaza la mintifoarte variate.

Partea finald a art. 50 C. p. pare cd ar vol sa impunddelatiunea in caz de infractiuni prin presa, desemne, etc. Inrealitate insä legea a voit sd afle cu orce pret pe autorul in-demnäri, si de aceia a stabilit o cascadd de responsabilitäti.

§ 3. Complicitatea posterioarä comiterii infractiunei

1339. Acest al 3-lea gen de complicitate pare iar4i cuneputinta ; sunt chiar legislatiuni ca cea belgiana, care nu-Icunosc 2). Aceste legislatiuni disting pe favorizatori (favoreg-giatori, fautores, fauteurs) de complicii propriu zii, prin aceiacd intervin dupd comiterea infractiunei i Ord o prealabildintelegere. Ei nu trebuesc confundati cu continuatorii, carechiar fard concert anterior, intervin in infractiunile continue,de exemplu in caz de arestare Regard' (art. 272 C. p.)8).

Legea noastrd a prevazut doud infractiuni diferite ca ge-nuri de complicitate posterioard comiterii infractiunei: Gaz-duirea sau ascunderea persoanelor, i Tdinuirea sau ascun-derea lucrurilor.

1340. a) Art. 52 vorbeste de gazduire, care dupd cumam spus e o infractiune de obicei. Legiuitorul s'a gandit cd,acei care in mod obisnuit dau loc de scapare i ascunderecelor care comit infractiuni indeamnd indirect sä le comitd,caci infractorii cand stiu cd vor fi ajutati sä scape de urrnd-ririle justitiei, sunt mai mult ispitii sd comitd infractiuni.

9 Vezi bibliografia in Garpon asupra art. 59 si 60, Nr. 309 siart. 61, Nr. 1.

2) Prins: Science pénale, Nr. 585.8) Vezi aceasta distinctiune in Carrara: Programma P. G. I, § 478

483; Confr. Majno: Commento, art. 63, Nr. 307. nransii spun ca fapta fa-vorizatorilor nu e complicitate, ci infractiune de sine stätatoare.

').

48

Gazduirea infractorilor, chiar cand e singuratica, si nude obicei, e pedepsita de lege, insa in acest caz nu e consi-derata ca o complicitate, fiindca nu e presupusa un indemn,o contribuire la comiterea infractiunei, cum e presupusa gaz-duirea obisnuita a facatorilor de rele 1).

Trebue sa observam ca art. 52 prevede gazduirea numaiin materie de talharii si silnicii contra sigurantei Statului si alinistei obstesti. Legea este si trebue interpretata restrictiv2).

Darea de alimente nu intrd dar in prevederile art. 52C. p.8).

1341. b) In art. 53 C. p. legea pedepseste pe ascunzdtoriide lucruri, declarand insa formal ca ei sunt tainuitori, iar nucomplici.

In aceasta privinta Cod. nostru penal a urmat legea mo-dificatoare din 8 Apr. 1853 a Cod. pen. airbei, care si ea de-clara ca.* aceasta categorie de infractori sunt tainuitori iar nucomplici. Insa legea din 1853 desi nu considera pe tainuitoridrept complici, le da o pedeapsd In raport cu pedeapsa auto-rului principal, ceiace este .aplicarea teoriei complicitatii (pe-deapsa imprumutata).

Ce e drept ca sub acest codice complicele pedepsindu-secu aceiasi pedeapsd ca autorul principal, iar tainuitorul cu ungrad mai jos, era deosebire de pedeapsa intre tainuitor sicomplice, totusi pedeapsa tainuitorului depindea de pedeapsaautorului principal, ceiace e o reguld a complicitatii. Mai logiclegiuitorul nostru actual da tainuitorului o pedeapsa fixa, con-siderand tainuirea ca o infractiune de sine stdtatoare. Deaceiacu drept cuvant Curtea noastra de Casatiune a decis cã e in-diferent pentru pedepsirea complicelui, dacd autorul principal afost or nu descoperit 4).

11 In art. 89 C. p. gAzduirea singuraticA e pedepsitA cu recluziunea,iar in art, 197 C. p., aseunderea criminalilor e pedepsitA corectional.Confr. Al. Oprescu: Discurs de deschidere la Curtea de apel Bucuresti.Dreptul, an. XXXIV (1905), Nr. 56, care e de pdrere cA legiuitorul artrebui sA facA din gAzduire o infractiune simplA iar nu de obicei.

2) Garpon: Op. cit., Art. 61, N-le 5 si urm.8) Ibidem: Nr. 12 si Cas. fr. 1 Mai 1897, B. 155; S. si P. 98, I, 112;

D. 98, I, 253.4) Cas. II, 862 din 22 Apr. 1908, C. Jud. 1908, Nr. .56. Dealtnnin-

trelea aceastA regulA existA chiar in caz de adevdratA complicitate(vezi Nr. 1286).

49

In schimb insd legiuitorul nostru e mai putin logic decAtC. p. Stirbei cAnd vorbqte de tdinuire In materia

1342. Vom addogd cd, in Congresul penitentiar dela Pestadin 1905, teoria tdinuirei ca act de complicitate n'a gasit tinsingur sustinator in sAnul congresului. Toti au admis cd tAi-nuirea fiind un act posterior, legat cu infractiunea prin conexi-tate, dar nu indivis, constitue o fapta distinctd i pedepsibildprin sine insAsi1).

1343. Delictul de tdinuire dupd cum aratd art. 53 C. p.,consistd din acte foarte diferite: Aceia care, cu build §tiintd,vor fi ascuns in tot sau in parte lucrurile sau bani ce provindin furt, sau din sdvAr§irea vericArei alte crime sau delict suntIdinuitori iar nu complici.

Tainuitori sunt aceia care, cu $tiintd vor cumpArd, vorprimi in schimb sau dar, vor luA ca sa negutatoreascd sd des-fiinteze or sd prefacd, or vor primi drept plata sau zalog lu-cruri sau bani proveniti din vre-o crimA sau delict".

In orice caz insd trebue ca hotdrirea sd mentioneze buna§tiintd 2).

1344. Tainuirea insd poate sd constitue i un caz de corn-plicitate cAnd fusese intelegere de mai inainte ca ea sd se M.O.Art. 56 zice : Aceia care, mai inainte sau in timpul sAvAr-§irei crimei sau a delictului; ar fi avut intelegere ca sa as-cundd lucrurile ce vor proveni din infractiune, se vor pedepslca complici".

ectia V. Pedeapsa ln materie de complicitate.

1345. Doud sisteme se pot concepe in materie de com-plicitate : criminalitatea de imprumut, §i criminalitatea inde-pendentd.

Primul sistem al criminalitAtii de imprumut a domnit multtimp in mod absolut in legislatiune; se intelege uwr pentru ce.Crirninalitatea actului complicelui nu provine din actul fAcutde el, care in sine este nevAtamator. A da cuiva o pu§cd, apazi in stradd, a pastrd lucrurile furate, in sine insd§i nu este

1) Rev. pénit. 1905, p. 1166 si 1167. Rapportul d-lui Feuilloley;Confr. de Liszt: Lehrbuch, § 49, IV, Nr. 2.

2) Cas. II, 1403 din 27 Mai 1909, B. 653, casare din caula cA in-stanta de fond nu constatA buna stiintA a tAinuitorului.

4

complicitatii.

50

un act penal, penalitatea provine din cauza unirei aeestui act,cu actul autorului principal. S'a crezut dar ca, precum acestact imprumuta criminalitatea dela actul autorului principal, totastfel i pedeapsa trebue sd fie Imprurnutata, o radiatiune apedepsei ce inflige autorului principal.

Acei care admit acest lucru, nu se unesc insa asuprapedepsii de dat ; unii sunt pentru paritate de pedeapsa, iataltii pentru pedeapsa atenuata. Asa ca, gratie acestei subdi-viziuni, se pot concepe trei sisteme in privinta pedepsirei corn-plicilor.

1346. I. Al crimina1it4ii imprurnutate atenuantd.Aceasta e teoria clasica. Autorii sunt cei materiali care executdactele constituind infractiunea i sunt cauza lizica a infractiunei,cu ei se asearnana complicii indispensabili, cari au fdcut acteatat de necesare incat fara ei infractiunea nu se puted comite.De exemplu au impedecat pe victima sa fuga sau au tinut-opentru a se comite violul or lovitura. Autori intelectuali suntaceia care au facut sä se execute infractiunea prin ; acestiasunt asa numitii instigatori, sau motores criminis.

Incat despre cornplici ei sunt ajutatorii antorilor la co-miterea infractiunei.

In fine, favorizatorii (fautores, Begiinstigers) se disting decomplici si de autori, fiindca au o situatiune mai favorabila ;in realitate ei savarsesc acte de sine stätatoare, conexe insacu primul act.

In acest sistem autorul serveste ca masura unitara, iar corn-plicii neindispensabili i unii din favorizatori se pedepsesc cupedeapsa mai mica ; el a fost admis de legiuitorul roman.

1347. II. Egalitatea de pedeapsd a complicelui cu au-torul infractiunei. Acesta e sistemul roman, al dreptului ca-nonic si al dreptului francez vechiu i nou. Complicele unindu-secu autorul sufera soarta sa in solidum, cdci ambii au aceiasiintentiune criminala si a facut acte pentru a o realiza.

Acest sistem a fost sustinut de Buri in 1860, care pre-tinde Ca, la o infractiune trebue sä concure diferite conditiunide executare, care toate constituesc un tot indivizibil si deperfecta echivalenfd obiectivd. Vointa find aceiasi, pedeapsatrebuie sa fie de o potrivd1), D-nu de Liszt pare favorabil

1) Von Burg: Zur, Lehre der Theilname an den Verbrecben undder Begiinstigung. Giessen 1860.

51

acestei doctrine ; el admite aceeasi pedeapsa in lege, ramananddeosebire numai judecatoreasca intre maximum si minimum D.

1348. III. Crirninalitatea indepedentd a complicelui. Inacest sistem fiecare persoana raspunde de fapta sa in modindependent, si dupa gradul de nocuitate sociala. Legatura pecare o stabileste primul si al doilea sistem intre complice,care primeste o pedeapsa imprumutata egala, or mai mica, delaautorul principal dispare in acest al treilea sistem, care putemzice cd e negatiunea, nimicirea chiar a teoriei complicitatii.Pedeap--la diferitilor coparticipanti la comiterea unei infractiuninu mai este pedeapsa unica a autorului principal care radiazaasupra celorlalti coparticipanti, .ci exista pluralitati de pedeapsaa fiecdruia dupa gravitatea participarii sale. Acest sistem afost sustinut pentru prima oard de ilustrul Carrara care-o crededatat de revolutionara si hazardata, incat abid cuteza sa o exprime.

Dupa parerea mea, doctrina complicitatii ar trebui radicalInlaturata. Yam cutezat sa fac acest lucru pentru a nu fi novator,.si pentru a nu merge contra doctrinei universale, insa, in opi-niunea mea, formula complicitate ar trebui sd fie cu totuldesfiintatd, fara ca justitia sa sufere ceva, si cu marele folosal stiintei si al practicei. OHce om raspunde pentru propriasa faptd. Faptul pretinsului autor principal e actul violato-rului dreptului care se pune in sarcina pretinsului complice,pentruca ea e asemenea consecinta propriei sale fapte. El afost cauza coeficienta a acestui act anti-juridic, cauza lui vo-luntard. Prin urmare, e drept ca sa raspunda de fapt si nu enecesar ca sa imagindm o legatura intre persoana sa si per-soana pretinsului autor principal.

... Fiecare raspunde de propria sa fapta, dupd ceiace amit, §i dupd efectul pe care 1-a produs, tinand seama de le-gatura ideologica si ontologica dintre fapta sa si faptul vio-lator al dreptului" 2).

1349. Aceasta teorie nu mai pare astazi atdt de revolu-

1) De Liszt: Lehrbuch, ed. 1905, § 49, p. 215. DupA d. de Lisztteoria complicatA a complicitAtii se poate reduce la simpla frazA: celcare a pus o conditiune la un rezultat obtinut va fi responsabil de re-zultat'. Cu aceasta s'ar face inutile o multime de monografii scrise intoate limbile civilizate. Bulletin de l'Un. int. de droit penal, 1893, T.IVfasc. 2. .

2) Carrara: Programma. Parte speciale I, § 1149: nota 1.

52

tionarA cum o credeA Carrara. Ea a fost sustinutA in CongresulUniunei internationale de drept penal dela Linz din 1895 9 ;este impartasita de Liszt 2) si de Foinitski, profesor la Univer-sitatea din Petersburg; scoala pozitivista penala este deasemeneafavorabilA acestei teorii8).

1350. PArerea noastra este cA, din cele trei sisteme, acestae cel mai intemeiat, cAci pedeapsa imprumutatA din primeledouA sisteme duce uneori la controverse or la rezultate absurde,dui:A cum se poate vedeA din cele ce vom spune mai la urmA.

1351. SA arAtAm dispozitiunile codicelui nostru penal re-lative la pedeapsa complicitAtii :

Persoanele prevazute in Titl. V. C. pen. despre compli-citate, nu sunt toate supuse la aceeasi pedeapsa ; legiuitorul dis-tinge intre diferitele genuri de complicitate anterioarA, conco-mitenta si posterioara comiterii infractiunii, si apoi chiar inaceste genuri face subdistinctiuni in privinta pedepsii. Vomexaminâ in trei paragrafe pedepsele diferitelor cazuri de corn-plicitate prevazute in Titl. V. C. p.

§ 1. Pedeapsa complicilor anteriori comiterii infractiunei.

1352. Legiuitorul face deosebire intre agentii provocatorisi ceilal0 complici anteriori comiterii infractiunei.

Relativ la agengi provocatori legea face o subdistinctiune :daca provocarea a produs efect. Acesti agenti zice art. 47al. 3 se pedepsesc intocmai ca autorul" ; dacA nu a produs-efect, se vor pedepsi mai usor, cum vom vedeã mai la urmA.

1353. Observarn cA, desi legea zice : , se pedepsesc intoc-mai ca autorul", aceasta nu insemneazä cä se va da agentilorprovocatori exact aceeasi pedeapsa ca autorilor infractiunei.ExistA posibilitate pentru judecAtori, nu insA obligatiune de ada acee4 pedeapsa, fiindcd gratie latitudinei intre maximumsi minimum si circumstantelor atenuante, judecAtorii pot dife-rentia considerabil pedepsele dAnd o pedeapsa mai mare au-torului fizic or autorului moral 9. De exemplu, daca autorulfizic or moral, are scuza minoritatii, pedeapsa lui nu poate sa.

1) Vezi Bulletin de l'Un. intern. de droit penal, 1895.2) Fr. de Liszt: Lehrbuch, §49 §i um.8) Vezi Vidal: Cours, Nr. 404.4) Cas. II, 115 din 14 Febr. 90, B. 219.

53

fie decat corectionala, orcare ar fi pedeapsa coparticipantului.Cu alte cuvinte, pedeapsa este aceeasi sub punctul de vederelegal, ins a. ea poate fi inegald sub punctul de vedere judecd-toresc, fiindcd pedepsele sunt personale si judecatorii le apre-ciaza dupd culpabilitatea individuala. Acest lucru nu e parti--cular materii complicitatii, ci e o regula generala de pedeapsd ;doi indivizi comit un furt impreund, pedepsele lor pot sd fiediferite, fiindcd pedeapsa nu depinde numai de infractiune cisi de infractor.

1354. Pedeapsa agentilor provocatori ca insisi autorii estedreapta, fiindca agentul provocator este in realitate autorulintelectual, cauza eficientä a infractiunei. Prin urmare, agentulprovocator e cel putin tot atat de periculos si merita cel putinpedeapsa care se da autorului material, executator al infractiunei.

*1355. El este chiar mai vinovat, caci in loc de o victimaface doud, pe provocat si pe cel vatainat de dansul, facanddin primul un infractor, si din cel din urma o victima. Codicelepenal militar mai intelept, pedepseste pe instigatori si pe sefimai aspru (art. 210, 218 si 243 C. I. M.).

Unii autori sunt de parere cd provocatorul sa fie pe-depsit mai aspru decal autorul material al infractiunii. Vomcita pe Feuerbach 9, Vito Porto 2), A. Prins 8) si Vidal 4).

*1356. De aceeasi parere era si Carpzov.Dupd acest ilustru penalist mandantul e mai vinovat (plus

delinquit) decat mandatarul, caci el savarseste infractiuneaasupra sa insusi, asupra mandatarului pe care 11 corupe, siasupra uciSului, pe cand mandatarul comite infractiunea numaiasupra lui insusi, si asupra ucisului5).

Brissot de asemeni a sustinut ca superiorul care ordoana ocrima, trebue pedepsit mai aspru decat acela care o executa. 6).

1) Fetterbach: Lehrbuch des gemeinen in Deutschland gultigen.peinlichen Rechts.

2) Vito Porto: Note di cronaca in Appunti al nuovo Codice penale,2-a ed. 1889.

9 A. Prins: Science pénale, Nr. 556, p. 339 si Nr. 564, p. 344.4) Vidal: Cours, Nr. 429, care gresit pretinde ca. Rossi si Ortolan

ar fi de aceeasi pArere; acesti doi autori sunt pentru egalitate de pe-deapa. Rossi: Cours, Libre II, Cap. XXXVIII, T. III, p. 213 (Confr 200)si Ortolan: Elements, Nr. 1279, T. I, p. 619.

') Carpzooius: Practica Quaest IV, Nr. 12.9 Brissot: Théorie des lois criminelles. Utrecht 1781, T. I, p. 349.

54

In acelasi sens s'a pronuntat si Curtea de Casatiune dinPalermo 1).

*1357. Noi credem aceasta parere interneiatA.In adevAr, iatd un individ care stiind cd Primus n'are

ce maned si cd-i mor copii de foame, ii propune sa omoaresau sd batA pe Secundus, oferindu-i o mare sumA de bani.SA presupunem iardsi o persoand care isbuteste prin amenintarisA faca pe alta sA comita o infractiune. Ei bine, ne intrebam,nu e oare drept si folositor societAtii ca sA pedepsim in acestecazuri pe agentii provocatori mai aspru decdt pe autorii ma-teriali ai executarii infractiunii ?

*1358. Bertauld 2) si Carmignani 8), sunt de parere contrarie ;ce e drept, acest din urma adaoga. CA, dacA cu daruri sau pro-misiuni agentul provocator a profitat de mizeria unui om, sii-a armat mdna, acela, dui:id Carmignani este cel mai peri-culos si cel mai nelegiuit asasinat pe care natura in nenoro-citele sale rataciri I-a putut produce". Totusi Carmignani ad-mite si aici numai egalitate de vinovAtie : parita della im-putazione4), ceeace desigur nu e logic.

*1359. Tot atat de putin rational, ne pare ilustrul sail dis-cipol Fr. Carrara, care sustine ca trebue a merge nand acolo,de a descArcã de orice raspundere pe autorul fizic si a datoata raspunderea pe autorul sau cauza morala, mai ales cdndexecutorul fizic e un instrument pasiv fiindcA nu a avut liberaVointa or vointa inteligenta. Carrara aratA cd, dacA se admitecontrariul, cei avuti vor aved instrumente ale scopurilor lor insaracimea vitioasa, §i indrasneti ca sa arunce piatra ascunzdndmdna, ei vor insultd nepedepsiti justitia si siguranta sociald.El adaogA cä aceasta ar fi a agrava pedeapsa lucrAtorului si ase scuti inventatorul si capitalistul 5).

Aceasta ni se pare o exagerare ; a se pedepsi autorul in-telectual mai mult deal cel fizic, credem rational, fiindca primul

1) Sc. Sighele: La teorica positiva della complicità, 2-da ediz. To-rino, 1894, p. 69 nota.

2) Bertauld: Op. cit. Lec. XXII, p. 482-484, ed. 1872, si p.409, ed.1859, si combaterea lui de Sc. Sighele: Complicita, p. 71-74.

8) G. Carmignani: Teoria, Cart. II, cap. XVIII, § 1, T. II, p. 371si urm. ed. cit.

4) Carmignani: Ibidem, p. 380.9 Carrara: Programma, § 447.

55

e mai periculos pentru societate, mai ales in ipotezele de carevorbeste Carrara.

Nu putem admite insa nepedepsirea asa zisului instrument,fiindcã afara de cazul in care el este un tampit, cand el eaparat din cauza lipsei de inteligenta, autorul fizic stie cä faceun räu, i ca, dupa inteleptul proverb popular, in asemeneacaz el lucreaza cu invatul altuia cu parul sau. Cu dreptcuvant Carpzov ne spune cä Mandatul stapanului in general(regulariter) nu apara de pedeapsa pe servitor in infractiuni'1).Ace Iasi lucru ii spune despre mandatul judecatorului sau altatalui2).

E evident cä agentul fizic, fara sa fie atat de vinovat cacel moral, este totusi destul de periculos, cad fara el infrac-tiunea nu s'ar putea executa. $i, daca nu vom pedepsi pe acestepretinse instrumente, e multa probabilitate ca ele se vor imulpspre marele pericol al societatii3).

Oricum ar fi, legiuitorul nostru pedepseste, dupa cumam spus, pe agentii provocatori la fel cu autorii principali,aceasta indiferent daca provocarea e simpla sau calificata.

1360. Relativ la pedepsirea provocarii simple au fost in-Codicele nostru penal din 1864, nu o admitea pentru

motive pe care le arata G. Costa-Foru, in Magasinul judeca-toresc : Daca cineva zice dansul n'a facut decat sa deaideia de a se comite o crima, sau si chiar sd dea consiliisi sci indernne pe altul de a o face, nu se poate sustine cAnumai pentru aceasta e punisabil. In adevar, executorul fapteinu era tinut sa accepte ideile criminale, nici chiar consiliilece i s'au dat ; prin urmare, vointa acestuia n'a fost influentataintr'un grad astfel Meat sa se poata zice ca el n'ar fi comisfara concursul moral al celuilalt, i prin urmare, acesta neluand

1) Carpzovius: Practica. Quaeset IV, Nr. 7.9) Ibidem: Nr. 8.9 In acest sens. Sent. Trib. Tutova din 23 Ian. 1884. Dr. XIII, p. 135;

Ipoteza foarte interesantk Un stApAn care aflase dela servitorul sAu cAun individ ar voi sA-1 fure, spune servitorului sá I dea toate informatiileqi inlesnirile; prefAcaudu-se cA vrea sA fie complice; in urmA stapanulajutat de politie II prinde pe hot.Ervoià sa se apere sub cuvAnt cA a fostprovocat de1nsusi stApAnul, care i-a intins o cursä. Trib. respinge apA-rarea pe motiv ca. cursa sau provocarea n'a fost de natura a ridicAagentului libertatea sau ratiunea moralk ci e numai o circumstanta careva servi la gradarea pedepsei.

i

doeli.

56

cea mai mica parte, nici chiar morala la comiterea actiunei,nu poate fi supus pedepsii, afard numai dacd legea ar gasi denevoe a pedepsi ideile sau teoriile imorale, sau consiliile cese dau de unii oameni pentru a indemna la comiterea de in-fractiuni, considerandu-le ca prejudiciabile ordinei sociale, ceeace§i face ea la unele cazuri, dar atunci asemenea fapte nu s'arpedepsi ca fapte de complicitate, ci ca delicte sui generis. Inreguld generala insa, legea penala nu pedepse§te cugetareacriminald,. nici and s'ar manifesta sub forma de indemnaresau consilie, nici chiar cand s'ar transforma in rezolutiune,pentruca nu vede un prejudiciu real pentru societate decatin executiunea faptei, sau cel putin in inceputul ei, §i nu estenicidecum probat cat pentru consiliu ca infractiunea nu s'ar ficomis §i fard acest consiliu"

1361. Toata aceasta demonstratiune e falsa i periculoasasocietatii, fiecare fraza daca nu o putem calificã eroare, dincauza respectului ce avem pentru marele nostru dascal, estecel putin contestabild.

Se spune ca autorul faptei nu era tinut sa accepte ideilecriminate, nici chiar consiliile ce i s'au dat", dar daca aceasta arfi adevarat, atunci nu ar trebui pedepsita nici chiar provocareacalificata, caci nici in acest caz autorul fizic nu este tinut säaccepte darurile or promisiunile intovara§ite de consiliul dat.Cine insa va merge pana acolo ?

Se adaoga ca vointa n'a fost influentata un grad astfelInca sa se poata zice cd el n'ar fi comis fapta fard concursulmoral al celuilalt; ne intrebam insa cum se poate sustine caagentul n'a fost influentat de indemn cand a comis actul? Vedemun eject, infractiunea, cunoa§tem o cauzd, poate nu unicci, dartotui o cauzd, 0 nu vom lega efectul cu cauza?

Nu exista oare in natura decat influenta materiala, orcalificatä prin daruri, promisiuni, etc.?

Cum se poate sustine cd indemnatorul n'a luat nici ceamai mica parte, nici chiar morala la comiterea infractiunei,cand se va constata cd Primus, care nici nu cuno§tea. pe Se-cundus, 1-a batut dupd indemnul lui Tertius?

In zadar se vorbe§te de cugetare criminald, or chiar derezolutiunea criminald ; acestea sunt acte interne care, pentru

9 G. Costa-Foru: Magazinul judeatoresc, T. II, p. 113.

t).

57

motive deja arAtate nu se pedepsesc, insA in caz de provocarela infractiuni este vorba de un act extern antisocial.

Dar, in definitiv ce poate folosi aceastd discutiune? Noi,adepti ai §coalei pozitiviste, care considerdm apdrarea sociald caban a pedepsii, ne punem gur 0 simplu intrebarea, este folositorapdrarii sociale pedepsirea agentilor provocatori simpli? Rds-punsul nu poate fi indoios pentru orice minte normala ; e evi-dent cd pedepsind pe provocatorii chiar simpli, vor fi maiputine persoane care vor provocã la comiterea de infractiunidin cauza temerii de pedeapsd, §i, prin urmare societatea vafi scutita de cateva infractiuni.

Aceste motive au prevalat 0 in Codicele penal italianactual in vigoare ; la inceput se cered provocatiunea calificatA,dar in redactiunea definitiva, nu s'a mai cerut acest lucru, cilegiuitorul s'a multumit cu orice manifestare, care au adus co-miterea infractiunei1).

1362. Dacd suntem pentru pedepsirea chiar a provocAriisimple, suntem insd in contra parificdrii sale de pedeapsd cuprovocarea calificatd, fiindcd cea din urmd prezintd in generalmai multd doza de rdutate, 0 este mai periculoasa pentru so-cietate, pentru care cauza multd vreme ea fost singurd pedep-sitd. Trebue a se evitd cu grija trecerile subite 0 extreme inlegislatiune.

*1363. Vom observá in treacdt cd deosebirea intre pro-vocarea simpla 0 calificatd, e veche. Carpzov spune cA, e in-diferent a ucide cu propria sa mAnd sau prin altul cu sfatul0 cu ajutorul Mu ; aceasta se referd la acel care a dat man-dat sau ordin sd omoare. A da mandat se chiamd acel carea dat insarcinare sä omoare fdrd sd plciteascd, fiindcd incazul cAnd se da bani fapta e un asasinat, iar nu mandat(quando enim pecunia intervenit, non est proprie mandatumsed assassinium). Infractiunea mandatarului 0. a mandantului esteaceea0, ambii se pedepsesc ca omordtori2).

Prin urrn are, in vechiul drept, provocarea calificatd deomor (prin bani), se pedepsed mai aspru (ca un asasinat),decat omorul, iar provocarea simpla, ca insd0 omorul.

1364. La noi, legiuitorul, care inainte de 1874 nu lye-

1) Majno: Commento. Art. 63, No. 320.1) Carpzovius: Op. cit., Quaest IV, N-rile 1-6.

58

depsea provocarea simpla, astazi o pedepseste cu cea cali-ficata.

Trebue sa observAm ca, saltul ce s'a fdcut in aceastaprivinta de legiuitorul nostru, este un salt extrem si fara pre-cedent in legislatiunile moderne.

De unde pana in 1874, indemnarea simplA de omor orasasinat nu se pedepsea de loc, in urma acestei legi ea e pe-depsita cu aceiasi pedeapsa ca omorul si asasinatul, adica cumunca silnicA pe timp marginit sau pe viata. Nu credem caexistA exemplu in vreo legislatiune moderna, cel putin noinu cunoastem nici-unul, in care legiuitorul sA fi trecut intr'osingura zi pentru aceeasi fapta dela nepedepsire, la posibili-tatea pedepsirei cu munca silnica pe viata, adicA la pedeapsasuprema din acea legislatiune I

1365. E adevarat insa ca, gratie circumstantelor atenuante,judecatorii pot sa diferentieze, dacci voesc, pedeapsa provo-catorului simplu de aceea a provocatorului calificat.

Dupa noi, rezumand cele zise pana aici, credem ca intr'obuna legislatiune provocatorul calificat va fi pedepsit mai aspruca autorul material al infractiunei, iar provocatorul simplu cuaceeasi pedeapsa ca acest autor.

1366. Atat de adevarat este ca provocarea simpla trebuepedepsita, incat legea romanA in 1874, imitand alte multe le-gislatiuni, a pedepsit chiar provocarea care nu produce efect,cu o pedeapsa fixa si mai mica decat a autorului principal sia complicelui.

Art. 47, al. 4 Cod penal, zice :,Aceia cari, prin vreunul din mijloacele indicate in ci-

tatul art. 294, vor provoca direct la comiterea unei crime saudelict, prevazut prin codicele penal, fard ca acea provoca-/tune sd fi produs vreun efect, se vor pedepsi cu inchisoaredela 3 luni pana la 2 ani si cu amenda dela 500 pana la5000 lei".

*1367. P. Rossi este in contra pedepsirei provocarii carenu produce efect, insa argumentele sale n'au nici o valoare.Cat despre simpla propunere zice dansul propunerea ne-primita, e necesar de a demonstra ca acest act nu trebueniciodata sa se gaseasca InScris in numarul infractiunilor?Simple vorbe, vorbe raportate chiar de acei carora vor fi fostadresate, daca in realitate vor fi fost zise, vorbe care e atat

59

de usor de a face sa fie rau interpretate, de a le denaturaintr'adins, in fine, un act care prin natura lui nu admite mar-tunic impartiala i demna de credinta, cum sa cutezdm sa ocalificam crima? Cum sa ne asiguram cä propunerea era se-rioasa, ca ea exprima o rezolutiune criminald, sau mai multo dorintd criticabila, cd era expresiunea unui proect hotarit maimult decat expresia unei miscari de manie, unui capriciu deamenintare si de ura1)?"

Rossi ar fi putut invoca in sensul parerii sale si dreptulroman2), i totusi nu ne-ar fi putut convinge.

*1368. Chiar daca n'ar fi vorba de o propunere insistenta,adica egala unui indemn, i totusi nu putem admite parerealui Rossi, liindca o propunere de a se comite infractiuni epericuloasa cel putin ca o sugestiune, care poate isbuti launele persoane, si ea constituind un pericol, trebue a-I inla-turà prin pedeapsd. Incat pentru argumentele lui Rossi, clesunt numai cestiuni de fapt, desigur uneori greu de rezolvat,dar nu din cele mai grele, pe care are sa le rezolve un jude-cator penal in functiunea sa.

In raportul care Senat din 25 Martie 1891, al Comis.Just. din Belgia, se spun aceste intelepte cuvinte

Se pare drept si conform bunului simt ea, acela careprovoacd direct si cu rautate la comiterea unei infractiuni safie pedepsit chiar cand aceasta provocare n'ar fi produs efect.N'a atarnat de el, ca provocarea lui sa aiba efect, i actiuneasa rea i adeseori nefasta trebue reprimata. Daca am facealtfel, am fi expusi la aceasta consecinta exorbitanta i cutotul fortuita, ca aceeas faptd ar fi absolvita sau pedepsita,dupd imprejurari absolut independente de intentiunea i vointaautorului sau ; ar rezulta Ca o fapta delictoasa, i cu atat maivrednica de mustrare ca expune pe alii la vindicta legii, ar

1) Rossi: Op. cit., Livre II, cap. XXVII, T. II, p. 287, ed. 1 i T. Itp. 135, ed. IV. In alt loc el zice: Niciun rationament nu poate face, caceeace nici n'a inceput, sa poata exista, i ar fi pe atat de injust cat deridicul de a declara pe un om culpabil de o crima care nu existä". LivreI, ch. 36. Rossi recunoate insa ca mandatul criminal poate constitui oinfractiune speciald, ceeace probeaza ca acest distins penalist rationeazäbine, numai confuza notiune a tentativei 11 intuneca. Vezi in Garofalo: Lacriminologie, ed. V-a, p. 352. combaterea lui Rossi sub titlul: Critiquesdes theories de droit penal.

2) Leg. 503, § 2, Deg. 50, 16. (Vezi acest text la Nr. 369, nota 1 fine),

60

ramane fard represiune, ceeace ar constitui o infractiune cuatat mai mare, cu cat mai totdeauna provocatorul nu are in-tentiunea sau tristul curaj de a comite infractiunea la careImpinge pe altii, si sd-si insuseascd raspunderea, pe care altido vor riscd si o.vor suferi pentru fapta sa" 1).

La aceste consideratiuni adaugam ca, dealtmintrelea estecu atat mai firesc ca sa fie pedepsita chiar provocarea carenu produce efect, cu cat in realitate ea este un fel de tenta-tivd, si tentativa trebueste pedepsitd.

1369. Toata cestiunea este ce pedeapsa trebue sa se deaIn acest caz ?

Legiuitorul a edictat o pedeapsa fixd de 3 luni pand la2 ani si amenda, prin aceasta el a facut din provocarea carenu produce efect o infractiune de sine stdtatoare. i tot cupedeapsa fixd se pedepseste si provocarea speciala de catrepersoane :bisericesti, prevazuta de art. 168 si 169 Cod. pen.,care nu produce efect.

Era desigur foarte natural ca el sa nu considere aceastafapta ca un caz de complicitate, desi a pus-o in materia corn-plicitatii, caci altmintrelea am avea complicitate la o infrac-tiune inexistenta.

1370. Este insd rationala pedeapsa pe care a dal-o legiui-torul nostru in caz de provocare neisbutita ?

Nu credem.In adevar, care este deosibirea sub punctul de vedere al

pericolului social, intre provocarea care a produs si acea caren'a produs efect ? Pentru ce provocatorul care n'a isbutit, safie tratat mai bine decat cel care a isbutit ? Care este meritulsat, si intrucat dovedeste unul ca este element mai putin anti-social decat altul ?

Oare, fiindca un provocator are noroc ca acela care-Iprovoaca sa fie mai fricos, mai milos or mai cinstit, si sa nucomita infractiunea la care a fost provocat, este acesta unmotiv suficient ca sa fie atata disproportiune Intre pedeapsalui si aceea a provocatorului care a isbutit fiindca a gasit unscelerat ca si el ?

Trebue sa observam cä agentul provocator, a carui pro-vocare a produs efect, poate sa, fie pedepsit chiar cu munca

1) Thiry : Cours Nr. 243, p. 175.

61

silnicä pe viatd, pe cand un alt agent provocator tot atat deinfam, care a indemnat la aceea§ crima, poate chiar mai odi-oasa, nu va fi pedepsit decdt cu cel mult doi ani de inchi-soare corectionala si cu amenda, numai din cauzã cä per-soana provocata nu a executat infractiunea. Doi ani de in-chisoare corectionala sau munca pe viata, vor re-zultd, nu din fapta provocatorului, care in amandoud cazurileeste aceeas, ci din simpla intamplare a faptei provocatului.Desigur cd aceasta e nerational provocarea care nu pro-duce efect, trebue pedepsita in proportiune cu infractiunea,ea find dupa cum am spus o specie de tentativa.

*1371. Alin. 4 al art. 47 Cod. pen., pe langd critica deredactiune, pe care i-am fdcut-o in sectiunea precedenta,Ca vorbeste numai de provocarea de crime si delicte, pre-va.zute de Cod. pen., mai merita i pe aceea cã se referanumai la provocarea simpla si nu prevede i provocareacalificata.

*1372. Ce vom decide in caz de provocare calificata carenu produce efect ? Se mai aplica in acest caz art. 47 al. 4Cod. pen. ?

Cestiunea e indoioasa, din cauzä ca in penal nu se ad-mite pedeapsa nici chiar prin a fortiori, totusi noi credemafirmativa, fiindcd provocarea calificatã implica pe cea simpla.Nu se poate, de exemplu sa provoace pe o persoand prin da-ruri, dacd nu a provocat-o in unul din modurile prevazute deart. 294 C. p., adicd prin graiu, prin scris, etc. Indata ce in-fractiunea cuprinde toate elementele prevazute de lege, e indi-ferent ca ea mai contine i altele pe deasupra; quod abundatnon nocet.

Mai bine ar fi facut insa legea sä fi evitat aceastä con-troversd, dispunand ca : Acela care va fi provocat la comi-terea unei infractiuni, fait ca provocarea sa fi produs efect,se va pedepsi, etc.".

*1373. Relativ la provocarea care nu produce efect, separe ca erau sisteme diferite in vechiul drept. Astfel Menochiune spune Ca : Mandatul de omucidere dat cu fagaduiala debani, se pedepseste ca si omuciderea, dacä mandatarul a fdcutacte aproape de omucidere, In caz contrariu, dacd n'a fdcutvreun act . . . se pedepseste Mandantul dupa arbitrarul

siinica

62

judecdtorului '). Din contra, dupd Farinaceu : Mandant aliquoddelictu, non videtur puniendus si aliud non sequatur" 2).

Prin urmare, dupd Farinaceu, cel putin provocareasimpld, care n'a produs efect nu se pedepsea, pe cdnd dupdMenochiu, provocarea calificatd care n'a produs efect se pe-depsed, dar mai u$or deck fapta autorului principal.

1374. In ultimul alin, al art. 47 C. p., legiuitorul vorbestedespre delictele de presd i spune cine este raspunzator, nuaratd insd ce pedeapsd se va da. Nu este desigur vorba aicide pedeapsa ordinard a infractiunei de presd, cdci aceia eprevazutd in legea speciald, iar legiuitorul punand acest aliniatIn art. 47 C. p., care vorbeste de agentii provocatori, a voitdesigur sä se refere la agenth provocatori prin presa, adicala aceia care Indeamnd prin presd la corniterea de crimesau delicte.

Pedeapsa acestor agenti provocatori e prevazutd de alin.2-lea al art. 47 C. p., care prevede i provocarea prin irnpri-mate. Pin urmare, ea va diferi dupd cum provocarea va pro-duce efect, când pedeapsa va fi aceasi ca si a autorului fizical infractiunei, $i cdnd nu va produce efect, In care caz se vaaplicd pedeapsa fixd dela 3 luni la 2 ani i amenda dela 250la 2500 lei.

1375. E bine cd legiuitorul a pedepsit provocarile prinpresd, independent de rezultatul lor. Chiar liberala lege din12 Mai 1856, a lui Grig. Ghica Vodd, dare a desflintat censuraIn Moldova 3), pcdepse$te cu pedepse foarte aspre provocdrile.A$d de exemplu provocarea la nesupunere la lege $i la rds-turnarea asezamintelor fundamentale ale Orli $i ale principiuluiproprietdtii e pedepsit cu 1-6 ani de inchisoare, iar provocareala arme i interventiuni straine, cu munca silnicd pe viatd.(§ 26, 44 $i 45). Presa trebue Incurajatä dar nu privilegiatascoasã din dreptul comun.

1) Menochius: Op. cit., II, 358, Nr. 43.2) Farinaceus: Op. cit. Quaest, 124, Nr. 90. Acel care a datmandat

pentru vreo infractiune, nu se pedepseste dacd nu a urmat ceva"D. Benevole crede insä a in acest caz trebue pedepsit mandantul, cafiind culpabil de infractiunea consumatd.

3) Bulet. Oficial al MoldoVei, 1856, Nr. 39. Vezi i R. Rosetti: Censurain Moldova. Anal. Ac. Rom. Ser. II, T. XXX Memor Sect istorice p. 88

urm.

$i

63

1376. Pana aici am vorbit de o singura categoric de parti-cipanti anteriori comiterii infractiunei, de agentii provocatoriprevazuti de art. 47 C. p. Dar afara de aceastä categorie, noiam ardtat ca mai sunt participanti anteriori comiterii infractiunei :

1. .A cei care au procurat arme, instrurnente sau oricealte mijloace stiind ca vor servi la infractiuni.

2. Acei care cu build stiinta vor fi ajutat la preparareainfractiunei (art. 50 C. p.).

3. Cei care inainte de comiterea crimei sau delictuluifagaduesc ascunderea lucrurilor ce vor proveni dinteacea in-fractiune (art. 56 C. p.).

Toate aceste trei categorii de participanti la comitereainfractiunei se pedepsesc mai usor, legea ne spune cd se vorpedepsi ca niste complici. Prin urmare, trimitem la explicarilepe care le vom face vorbind despre pedeapsa complicilor con-comitenti la comiterea infractiunei, la care trecem imediat.

Pedeapsa

§ 2. Complicitatea concomitant&

1377. Dupa cum am spus in Sect. I a acestui capitol, atatIn dreptul roman cat si in dreptul canonic, complicii se pe-depseau cu aceiasi pedeapsa ca autorul ; capitularele lui CarolMagnu, Statutul Milanului i Ordonanta din 1532 a lui CarolV a edictat o pedeapsa mai mica pentru complici.

Codicele penal francez din 1810 a continuat insd sä pe-depseasca pe complici cu aceiasi pedeapsd ca autorul principal,

condica noasträ criminaliceasca din 1841 a lui Bibescu,a lui *tirbei din 1850, au admis acelasi sistem, find inspiratede Cod. pen. francez.

1378. Insä actualul nostru codice penal, dupa exemplulmultor 1egis1atiuni nol 1) pedepseste pe complice mai usor decat

Vom cità codice in care complicele e pedepsit mai usor caautorul principal: C .p. german, § 49, belgian 69, danez 47 si 48, unguresc72, olandez 49, luxemburgez 69, italian 64, ispaniol 68-77, portugez 103,suedez cap. 3, § 4, elvetian 13 (proect). Codicele penal norvegian din1902 a consacrat In regula generalA asemAnarea 1ntre complice si autor

n'a dat definitiunea complicitAtii lAsAnd mai mare libertate de apreciaremagistratilor. (Rev. pénit. 1903, P. 1164).

l)

si

64

pe autorul principal, urmand In aceasta privinta sistemul art.177 al Ordonantei lui Carol V.

Art. 48 zice : Complicele se va pedepsi cu un grad maijos deceit autorul principal, insa dupa natura crimei privitdcomisd de el, iar nu dupd natura sau agravarea ce poatelua crima sau delictul, In raport cu autorul principal, din cir-cumstante survenite in cursul executiunei crimei sau delictuluifara stirea complicelui"9.

1379. Acest sistem 11 credem mai bun decat sistemulfrancez al perificarii de pedeapsa, caci nu este acelasi lucru aparticipa secundar or principal la comiterea unei infractiuni.Persoana care comite infractiunea e mai periculoasa pentrusocietate, fiindca ea este mai cutezatoare, i fara ea nu seputea comite infractiunea. Autorii infractiunei sunt capeteniilesi e firesc ca sa fie capeteniile mai aspru pedepsite.

Cu modul acesta e speranta ca multi vor evita de a Iliarolul principal de autori In comiterea infractiunei, stiind Ca estecel mai periculos Si ca executare i ca pedeapsa ; i, in con-secinta unele infractiuni nu se vor comite din cauza lipsei de exe-cutatori. Toti indivizii voind sa pazeasca, i nici unul sa intrein casa, omorul sau furtul nu va fi comis.

E chiar periculos a da complicelui aceeasi pedeapsd caautorului principal, fiindca, in asemenea caz, orice complicepoate lud rolul de autor stiind Ca situa0a sa penala esteaceiasi.

Vorbind de sistemul francez al parificarii pedepsii, P.Rossi II critica spunand ca legea e astfel *Meat pare inspiratade raufacatori 2).

Tarde e deasemenea adversar al acestui sistem. Pe catasemanarea penala a tentativei cu infractiunea consumata esteinteleapta, fiindca perversitatea este aceiasi In amandoua ca-zurile, pe atat e inadmisibila asemanarea complicelui cu autorulprincipal, pentruca acesti doi indivizi difera profund prin na-tura lor fizica si morala, prin caracterul i pasiunile lor, prin

') Prin exceptiune avem insA i cazuri in cod penal fn care corn-plicele se pedepseste cu aceeasi pedeapsa ca autorul principal. Exempluart. 86, 113. 200, 271, 272 si 273 C. p.

2) On dirait presque, une loi suggérée par les malfaiteurs" ;Rossi: Traité II, cap. 34, T. II, p. 188, ed, IV.

65

pericolul inegal i neasemanat pe care 1-ar prezentd nepedep-sirea lor" 9.

D-nu Impallomeni combate doctrina lui Buri, unul din rariisustindtori moderni ai sistemului parificdrii2), zicdnd : E ade-värat ca orice cauzd a efectului e necesard ca sd se producaacest efect, dar de act nu se poate conchide cd puterea activäintrebuintata de toate aceste persoane asociate la infractiune,sä fie substantial deopotriva. Dacä trei indivizi Imping o stancd,noi vom spune, vom presupune cel putin ca silintele fie-cdruia sunt necesare ca sa produca miscarea. Nu vom spunetotusi cd fiecare a contribuit deopotriva la acel efect, dacäva fi cunoscut cd forta musculard intrebuintatd de unul va fimai mare decdt aceia a altuia.

Inlocuiti opera acestui om, cu opera unui Mdivid a cdruiforta musculard sd fie deopotriva sau inferioard aceleia a ori-cdruia din ceilalti doi, i miscarea nu se va face ; i aceastae proba data de experienta ca, dacd mai multe forte sunt ne-cesare pentru un efect, totusi efectul nu e deopotriva da-torat lor" 3).

Din neegala contribuire la comiterea infractiunei, d-nu Im-pallomeni deduce inegalitatea de pedeapsd, care trebue sä seproportionalizeze la diversa eficacitate a colaborarii partici-pantilor" 4).

1380. Astazi sistemul diferentierii este dominant, putemzice unic In stiinta, admis nu numai de adeptii scoalei clasice,dar si de aceia ai scoalei pozitiviste 5). Trebue sa spunern Insdcd, gratie circumstantelor atenuante, cestiunea parificarii sau di-ferentierii de pedeapsa intre complici i autorii infractiunei, aperdut mult din importanta sa. Chiar din aceastã cauzd, In1832, cdnd s'a modificat Cod. pen. fr. s'a lasat neschimbata

1) G. Tarde: Philosophie pénale, p. 465. In acelasi sens, Laborde:Cours Nr. 610, ed. 2-a, Nr. 532; Thiry: Cours Nr. 256; in sens contrariuTarget: Observations sur le projet de Code criminel, p. XXVII.

2)'Sighele ii crede unicul sustinAtor care mai existA al egalitAtiide pedeapsd a coparticipantilor unei infractiuni", op. cit , p. 61, insA se1nsalA, cAci d. de Liszt sustine aceiasi pArere ca si Burl: Lehrbuch,§ 49, Nr. I, sit trad. fr., p. 316 si 317.

3) Impallomeni: Del concorso di piü persone in un reato,in Rivistapenale, vol. XXVI, p. 109.

4) Ibidem.5) Sc. Sighele: Complicità, p. 61.

50105 5

66

dispozitiunea legii in aceastä privinta, desi mai toata lumeaera atunci de parere cd pedeapsa complicelui nu trebue sd fieaceiasi ca a autorului1).

1381. SA nu credem insa, ca redactorii legii din 28 Apr.1832, cd circumstantele atenuante fac cu totul inutild o dis-pozitjune a legii care ar prescrie pentru complice o pedeapsamai usoara. Circumstantele atenuante nu au efect decAt asupraminimului, pe care II coboarA si mai mult, insA, cum ele suntfacultative pentru judecator, care poate da chiar maximum,complicele poate totdeauna sã fie pedepsit in Franta cu maxi-mum pedepsii, lucru ce nu se poate in legea noastrA. Cu altecuvinte in Franta judecAtorii pot sa dea complicelui o pedeapsamai mica cleat autorului principal, pe cand la noi ei suntobligafi sA faca aceastA diferentiare de pedeapsa.

Atat de adevArat este acest lucru, incAt Cod. pen. olandezdin 1881, care nu prescrie minimum de pedepse, ci numai maxi-mum, asa Inca in acest codice circumstantele atenuante suntinutile, totusi are grija sä spuna. a pedeapsa complicelui emai usoarä cleat a autorului principal, scazandu-se cu 1/3 maxi-mum pedepsii.

$i chiar in privinta pedepsii minimum ce ar puteA dajudecAtorii, e o deosebire intre ceiace se poate da la Francezisi la noi. Evident ca la noi pedeapsa complicelui find cu ungrad mai jos dent a autorului, prin aplicarea circumstanteloratenuante, judecAtorii nostri se pot cobori la o pedeapsA maimica decat judecatorii francezi, cad la noi sunt cloud scaderi :una legald si alta judiciara., iar la Francezi una singura, ceajudiciarA, care e facultativA.

SA revenim la explicarea art. 48 C. p.1382. 0 cestiune foarte delicata in aceastã materie, este

de a se stl care e influenta circumstantelor agravante de pecapul autorului principal? Pedeapsa complicelui find o pe-deapsd imprumutatA, o radiatiune a pedepsii autorului principal,va 8 ea influentatA si de agravatiunile acestui din urmA ?2).

1) Laborde: Cours, ed. 2-a, Nr. 532.2) Cestiunea e discutatá deja de Menochius,II, Cas. 349, N-le 17-21,

care admite cd agravanta autorului principal nu prive$te pe compliceand complicele probeazd cd n'a lucrat nimic la actul criminal si cdputeh infractorul lucra $i fArd el.

67

Printre agravante trebue sä distingem mai intai pe cele realede cele personale.

1383. 1) Cele personale sau subiective nu privesc pecomplice, caci ele sunt straine infractiunei. De exemplu : reci--diva este o circumstanta agravanta personald; prin urmare,clan autorul principal e recidivist, aceasta circumstanta agra-vanta i se va tine in seama lui, nu priveste insa pe complice 1),care va raspunde numai de propria sa recidiva.

Poate cã solutiunea legii nu e perfecta, caci, dupa cumobservd d. F. Thiry, este poate mai gravd fapta celui care ajutala prima infractiune, cleat a aceluia care ajuta pe un reci-divist 2). Insa e suficienta agravarea judiciara.

Legiuitorul nostru a inlaturat in mod formal agravareapedepsii complicelui prin circumstantele agravante personaleale autorului principal zicand: ,iar nu dupa agravarea ce poateluà crima sau delictul in raport cu autorul principal, din cir-cumstante personale ale acestuia".

Astfel e incontestabil ca agravatiunea rezultand din calitateade militar nu priveste pe complice. Aceastä solutiune e admisdchiar in Franta 8).

1384. 2) Din contra, circumstanftle agravante reale sauobiective, cum ar fi timpul i locul, etc., privesc i pe corn-plice, de oarece ele sunt proprii infractiunei i ii modifIca gra-vitatea 9; de exemplu furtul in biserica, in camp, in timpul noptii,in ceata, cu arme, etc. In toate aceste cazuri complicele devineculpabil de complicitate la o infractiune calificata i prin urmareagravanta nederivand dc la autorul principal, ci proveninddin cauza genului infractiunei, ea va privi i pe complice.

1385. Ce vom spune insa de circumstantele agravante realepe care complicele nu le cunoaste De exemplu: persoanacare se dusese sa fure gaseste cd lucrul pe care void sä-1 fureeste inchis, i ca sd execute furtul savarseste o spargere, ordeschide cu o chee mincinoasa mobila in care se afia. In aceste

1) In Franta aceiasi solutiune admisd prin o multime de deciziuniale C. cas. incepând din 8 Iulie 1806, Confr. Garpon: Art. 59-60,.Nr. 440.

2) Thiry : Cours Nr. 260.8) DoctrinA unanirnd in Franta. Vezi autori citati in Garpon: Art.

59-60, Nr. 409. Jurisprudenta e unanimA in acelasi sens. Ibidem: Nr. 410urmAtoarele.

9 Vezi numeroase deciziuni. Garpon: Op. cit., Nr. 441.

0

68

cazuri, complicele care pande*te, or care a ajutat infractoruluica sä intre in casa, va fi culpabil de furt simplu, or de furt.calificat, cu efractiune or chei mincinoase ?

In Franta se admite ca §i aceste circumstante reale pri-vesc pe complice, de§i el le-a ignorat, urrnandu-se principiulca dolus indeterminatus cleterminatur eventu1), lucru ce eadmis §i in Germania 2).

In acest sens s'a pronuntat Curtea de casatiune franceza.3).1386. Acest sistem pe care, cu drept cuvant ii critica d.

Vidal 4) n'a fost admis de legiuitorul nostru, care spune formalCa pe complice nu-I privesc circumstantele survenite in cursulexecutiunii crimei sau delictului, fara §tirea complicelui". Deasemenea dupa lungi discutiuni n'a fost admis nici in Italia,caci dupd cum a zis Pessina §i Mancini, neprevederea e culpa,iar nu dol5).

1387. Solutiunea legii noastre este inteleapta, caci, deoarece la complicitate se cere buna §tiinta, trebue in modfiresc ca ea sa existe nu numai la infractiune, dar §i la impre-jurarile care o agraveaza.

1388. Cestiunea e cu mult mai grea cand e vorba decircumstante agravante rezultand din relatiunile dintre victim&

Dolu indeterminat se determinA de intAmplare. In sensul jurispr.fr. Molinier: Cours II, 269; Le Sellyer: IT, N-rile 433 i 681.

Doctrina francezA merge pAnA acolo IncAt dach un complice nutià cA ucigawl ucide pe tatäl sail, el va fi complice de paricid, art. 59

C. p. fr., nefAcAnd nici o distinctiune; Degois: Traité, Nr. 362. VeziamAnunte pentru doctrina §i jurispr. fr. Garcon: Art. 59-60, Nr. 415 §iurmAtoarele.

2) De Listz: Lehrbuch, § 52. Confr. trad. fr., p. 337.5) Cas. fr. incepand cu deciziunile din 28 Dec. 1812 i 22 Aug. 1817.

Vezi alte deciziuni citate de Vidal in Molinier: Cours II, 269. In Frantacircumstantele agravante reale privesc i pe cornplici (escaladarea,efractiunea). Cas. fr., 15 Iun. 1860, S. 61, I, 398 i P. 61, 756; 6 Nov. 1874,S. 75, I, 181 i P. 75, 1201; 5 Ian. 1882, S. 84, I, 452 §i P. 84, I, 1098.

4) Vidal: Cours Nr. 434. In sens contrariu i favorabil jurispr. fr.Normand: .Cours Nr. 708, care se bazeazA pe art. 59 C. p. fr. §i pemaxima dolus indeterminatus. DAnsul aratá cA art. 59 nu cere sA fi par-ticipat la circumstanta agravanta, i adaogA cA infractiunile sunt indi-vizibile. Recunoate CA justitia ar cere contrariu, dar dacA e de rea cre-dinta la fapta principal& i se aplica maxima dolus indeterminatus. Totu0_terminAnd crede ca s'ar puteA face o micwrare de pedeapsa.

5) Majno: Commento, Art. 66, Nr. 352.

9

69

si infractor, or din calitatea infractorului. De exemplu : furtudela stapan, parintucidul, violul comis de ascendent.' i altepersoane prevazute in art. 265 C. p., infractiunile comise defunctionari or de militari, de medic, farmacist, moasa., etc., inaceste cazuri se va tine in searnd complicelui de agravatiuneape care o va suferi autorul principal ?

1389. La Francezi cestiunea e discutatd.Jurisprudenta admite afirmativa, din cauzd cd aceste agra-

\rani modified chiar caracterul faptei i incriminarea ; sunt cualte cuvinte agravante reale 1).

Doctrina e impartita, 'Msa in general admite cd acesteagravante find personale, nu pot privi pe complici 2).

1390. La noi credem cd trebue a se admite acest dinurmd sistem, fiindcä legea spune expres, relativ la agravante,cd pe complice nu-I privesc agravantele personale ale au-torului principal, si ca se va pedepsi dupd natura crimeiprivitd ca comisd de el". Insä, in toate cazurile de care amvorbit, complicele find un strein si nu fiu, or ascendent,neavdncl deasemenea calitatea de functionar, medic, il.rnoa§a,farmacist, militar, etc., el dacä ar fi comis infractiunea la carea ajutat, nu ar fi fost supus agravantei, deoarece nu avedacele calitdti.

*1391. Recunoastern insd, ca de lege ferenda cestiunea ar

1) Pentru paricid. Vezi hotar. din Garpon: Art. 59-60, Nr. 418;Cas. fr. 18 Mai 1865, S. 63, I 464 si P. 65, 1210; 11 Nov. 1866, S. 67, I,143 si P. 67. 319; Confr. Blanche: Etudes II, Nr. 16 si deciz. C. cas. fr.

Pentru fart domestic, Cas. fr., 9 Iul. 1846, P. 47, 1,160; B.Nr.178179 i Garpon, Ibid., Nr. 424.

Pentru avort (la moasa, farmacist, medic) Cas. fr., 23 Nov. 1872, S.73, I, 1110 §i P. 73, 277. Garpon, Ibid., Nr. 420.

Deturnare de bani publici de catre comptabili. Cas. fr., 15 Iunie1860, S. 61, L 398 si P. 61, 756 et Garpon, Ibid., Nr. 423.

Calitatea de functionar, 15 Oct. 1813. Dal. Rep. III, p. 651; Confr.Blanche: Etudes II, Nr. 17; Garpon, Ibid., Nr. 422 si 425.

2) In acest sen Rossi: T. III, p. 5; Boitard: art. 60. Ch. AdolpheF. Hale: I, 47: Molinier: II, 271; Wiley: p. 171 si ed. ArF., p. 155;

Garraud: :Précis Nr. 289, ed. 9.a, Traité II, Nr. 281 si II a Nr. 764,Laborde: Nr. 646, si ed. 2-a, Nr. 561; :Haus: I, 585; Bertauld*: p. 513;Rep. Fuzier: Ar-bo Complic, Nr. 653.

In setts contrariu Blanche: II, Nr. 11 si urm; Comp. Ortolan: I,1285 si 1286 si 1305 si Trdbutien: I, p. 198; Le Sellyer: Crimin. II, Nr.434; Molinier Vidal: II, p. 272:

qi

$i

70

fi discutabila. Dupa cum obsearva cu drept cuvant d. Thiry,acela care se face complice unui paricid, unui furt dela stapánzor falsului unui functionar, desi nu e asd culpabil ca fiul, ser-vitorul sau functionarul infractor, dar in orice caz fapta luifiind mai grava ar trebui o pedeapsa mai mare si pentru corn-plice. Deaceea, dânsul propune o pedeapsd intermediard intreomor si paricid, intre furtul simplu si cel domestic, etc 9.

1392. Ce solutiune vom da in cazul cand agravanta per-sonald existä in persoana complicelui ?6

Evident cd ea nu priveste pe autorul principal, caci dupacum spune A. Normand, pentru calificarea faptei trebue sa nereferim la autorul principal, si sä facem abstractiune de corn-plice 2). Imprumutul si radiatiunea de pedeapsa merge dela au-torul principal spre complice, nu insä si invers.

Aceasta e incontestabil.1393. Dar aceste circumstante agravante personale, nu

se vor tine in searnd nici chiar complicelui ?Una este afara de orice indoiald cal se va tine in seamd ;

anume recidiva.Quid de celelalte ?La Francezi, Curtea de casatiune prin numeroase deci-

ziuni a hotärit ca agravantele personale ale complicelui afarade recidivä nu se tin in seamd autorului i nici chiar corn-plicelui, din cauza cd, spre a calificd fapta, trebue sä ne re-ferim totdeauna la autorul principal. De ad consecinta cd fiulcare provoacd pe un strain sa ucicla pe tatal sal va fi corn-plice la un omor simplu iar nu la un parintucid, pe cand dincontra sträinul complice al unui fiu care ucide pe tatal sau,va fi complice de parintucidere. De asemenea servitorul, corn-plice la un furt dela stapanul Mu cu un strein, nu va fi cul-pabil decat de un furt, pe cand streinul complice la un furtdomestic, va fi culpabil de furt calificat.

Doctrina este in general in acelasi sens 3).

0 Thiry: Cours, Nr. 260, P. 187; Civoli e deasemenea de pgrerecd agravanta cunoscutd trebue sä loveascd pe complice. T. I, Lect. XXXII,p. 267.

2) Normand: Cours No. 684, p. 504.8) Normand: Op. cit. No. 684, p. 504; Bertauld: p. 514; Ortolan: I,

1304; Laborde: Nr. 646 §i ed. 2-a, Nr. 561; Blanche: II, p. 36-43; Le Sel-lyer: Criminalité II, 435; Garpon: Art. 59-60, Nr. 398; Garraud: Précis.

7 1

1394. La noi credem cã solutiunile trebuesc sd fie datein sens contrariu, in ceeace prive*te agravantele personale alecomplicelui relativ la el insu§i, in acest sens cd agravantelelui personale i se vor tine seamd complicelui 5i aceasta dincauza textului art. 48 C. penal.

Am vdzut cd la noi, contrar cu ceeace existd in Franta,agravantele personale ale autorului, nu privesc pe complice,din cauza ca legea noastrd spune expres acest lucru, addogandcd pedeapsa se va da complicelui dupd natura crimei pri-vild ca comisd de el". Tot din cauza acestor cuvinte trebuesa admitem cd-la noi, agravantele personale ale complicelui,i se vor tine in seamd, fiindcd, privind fapta ca find cornisdde el, ea capatä circumstanta agravanta cd el este fiu, ser-vitor, militar, farmacist, moa§d etc. Prin urmare la noi, fiulcomplice la omorul tatdlui sdu e complice la un parintucid,iar nu la un omor simplu, servitorul, complice la un furt delastapanul sal e complice la un furt calificat, iar nu la un furtsimplu.

Aceasta solutiune este atat de adevärata, that d. La-borde, care sustine sistemul contrariu, bine inteles in Franta,spune ca : A tratà pe fiu, complice al omorului parintelui sduca un paricid, a tratã pe servitor complice al unui furt comisde un strain in prejudiciul stapanului sail, ca find compliceal unui furt domestic, ar fi a pedepsi pe complice ca fi cumar fi el -insusi autorul crimei sau clelictului" 1).

Ei bine 1 la noi tocrnai acest lucru il ordonã legea, pre-scriind sa se dea pedeapsa complicelui, dupa natura crimeiprivitd ca comisd de el".

1395. Ceeace am spus pAnd aici de circumstantele agravante,se aplica mutatis mutandis la cauzele de neculpabilitate, la

Nr. 322, ed. 3-a i ed. 9-a, Nr. 289 si ed. XI-a, Nr. 241. Traité, II, Nr. 271si 280 si ed. 2-a 693 si 703, ed. 2-a; Cas. fr. 5 Oct. 1871,S. 72, I, 235; ContraCh. Adolphe $i F. Hélie: Théorie I, Nr. 210; Comp. Molinier Vidal: II,p. 273.

Vezi si Jurispr. fr. Garcon. Art. 59-60, Nr. 401 si urm.1) Laborde: Cours, Nr. 646, p. 374, ed. 1-a §i Nr. 560, ed. 2-a. Acest

autor insA greseste cAnd crede cd sistemul legii noastre ar duce la re-zultatul CA s'ar pedepsi complicele lai sinucidere [ca un ucigas; d. La-borde uitA cd sinuciderea neflind o infractiune in legea noastrd nu poate11 vorba nici de tentativA, nici de 1:complicitate la sinucidere.1

72

scuze si la circumstantele atenuante. Se poate ca sä nu fie autorprincipal condainnat, i totusi complicele sä fie condamnat

De exemplu dementa or minoritatea agentului principal,nu impedica de a se da complicelui pedeapsa care i s'a ficuvenit, dacd ar fi el insusi autorul infractiunei. Aceste cauzesunt erninamente personale si necornumicabile complicelui,lucru este admis la Francezi2), si cu ata mai mult trebue safie admis la noi din cauza textului art. 48 C. p. 3).

Provocarea insd find o scuzd reald profita i complicelui,dacd existä la autorul principal 4).

Jurisprudenta franceza admite cu drept cuvant cd. pro-vocarea va profita i complicelui, chiar când el personal n'afost provocat 5). E natural sä fie astfel, fiindca pedeapsa coin-plicelui este o pedeapsd de imprumut.

Din contra, scuza minoritatii in favoarea autorului prin-cipal, find o scuza personala nu poate folosi complicelui careeste major, si cu atat mai mult find la complice nu mic-soreaza pedeapsa autorului principal6).

Deasemenea circumstantele atenuante ale autorului prin-cipal nu pot folosi complicelui ; jurisprudenta francezd esteconstantd asupra acestui punct 7), si solutiunea ei trebue ad-misa si la noi.

1396. Ce vom spune despre tainicele ludri din art. 307 ?S'ar puted sustine nepedepsirea complicilor prin cloud argu-mente destul de tari

1) Din lucrarile preparatoare ale Cod. pen. fr., se vedeca principalul motiv al nepedepsirei furtului in familie, nu

') Contr. Blanche: Etudes II, Nr. 47 si urm. Autorul principal poatesA fie necunoscut sau sA fi fugit; aceasta nu ImpedecA pedepsirea corn-plicelui.

2) Laborde: Cours Nr. 651 si ed. 2-s, Nr. 652; Vidal: Nr. 434. LaItalieni aceeasi solutiune; Civoli: Op. cit. Lect. XXXI, p. 234 si Impallo-meni: Rivista penale XXVI, p. 102. Del concorso di piit persone inun ,reato.

3) Vezi totusi discutiunea din sect. III. Conditittnile cornplicitAtii,prima conditiune la sfarsit (Nr. 1289).g

*) Laborde: Cours N-le 581 si 651 si ed. 2-a, Nr. 563; Vidal: Nr.434. Cas. fr. 18 Nov. 1824 si 20 Dec. 1832.

5) Galvin: Code penal annoté, art. 59 si 60, p. 446.Ibidem: Nr. 452.

7) Nt. 454.5)

Ibidpm:

73

este ideia comunitatii bunurilor in familie, ci ratiunea de con-venientd de a se evita scandalul unei actiuni penale exercitatdin contra unei rude sau aliat foarte de aproape, pentru simpleinterese bcineA. Acest scop insa nu poate fi realizat, dacdse vor urmari cornplicii, de oarece cu ocaziunea judecarii lorse va produce scandalul pe care legiuitorul a voit sa-1 evite 1).

2) Art. 307 C. p. rom., declard cd asemenea fapte, pecare le numeste tainice ludri, nu se pot socoti furturi, ci suntsupuse numai la de ,pagubiri civile ; dacä insa faptele acesteanu constitue infractiuni, nu poate sa fie vorba de compIicitate,fiindcd, dupa cum am spus, complicitatea e ajutarea cu bungstiinta la comiterea unei infractiuni 2).

1397. Cu toatä tdria acestor argumente, noi credem ca,textul art. 48 C. p., se opune acestei interpretari, din canalcd dupd acest articol, complicele se pedepseste dupd naturacrimei sau delictului, privite ea sciveltvite de el, si e evidentcä dna sträinul ar fi comis delictul, el ar fi fost culpabilde furt.

In zadar se vorbeste de motivul de convenientd sociala,tras din lucrarile preparatorii ale Cod. pen. fr.; legiuitorul l'ainldturat implicit prin modificarea textului articolului corespon-dent francez. Adaogam ca, cea mai mare convenintd sociala estepedepsirea infractorilor.

Dealtmintrelea cu sistemul pe care-I combatem, nu ajun-gem oar& la acelas rezultat, relativ la convenintele sociale ?Dacd un strain furd cu complicitatea persoanelor d;r1 art. 307C. p., el nu va fi aparat de pedeapsd, l, cu aceasta ocaziunenu se va da oare pe fata fapta de complicitate a rudei saualiatului foarte deaproape ? Intrucat convenintele sociale suntmai aparate, dacd se dovedeste cd ruda apropiata este unautor, decat daca ea este un complice a unui furt din familie?Daca nu se poate da in judecatd strainul complice al unuifurt in familie, de tearna sã nu se descopere fapta comisd deruda sau aliatul apropiat, nu trebue sd se deà in judecatä nicistrainul, ca autor sau eoautor al furtului comis cu complici-tatea acelorasi persoane, de temere ca sa nu se produca scan-

Vezi i cele zise in Cap. IV, N-rile 1082-1085, despre scuzaabsolutorie din art. 307.

2) In aces senz Blanche: Etudes II, Nr. 56 i jurispr. C. cas. fr.

1)

74

dalul, dovedindu-se complicitatea lor. Cine insa va mergepana acolo ?1).

Oricum ar fi insä cestiunea e delicatd2).1398. Jurisprudenta francezd admite Ca nu poate sä existe

complicitate in caz de furt dela persoanele aratate In art. 307C. p., fiindcd legea nu califica aceastä luare drept furt 3), so-lutiune care se admitea si in dreptul roman 9.

Credem cd jurisprudenta franceza are dreptate, aceasta eo concluziune contrarie intereselor sociale, dar absolut logicaodatä ce se admite principiul complicitatii ca pedeapsa de impru-mut, fiindcd nu poate sa existe complicitate acolo unde nu existdinfractiune, si fiindca neantul nu poate sa imprumute ceva.

La noi jurisprudenta a vadat.Referindu-se la tainuire, ea a admis ca nu poate sa existe

acest delict, in caz de tainice luari, fiindca ele nu constituescinfractiuni; aceasta e aplicarea principiului complicitatii eapedeapsa de imprumut 5).

Referindu-se la complicitatea propriu zisd, Curtea noastrade casatiune, a admis in 1909 cd, dispozitiunile art. 307 C. p.,sunt personale si profitä numai sotilor, iar nu si complicilor ;compficii sau coautorii nu profita de apdrarea de pedeapsd6).

Insa, prin o deciziune recenta, Curtea de casatiune adecis In sens contrariu ca, tainicile luari nefiind infractiuni,cei cari au asistat sau ajutat la savar$irea unor asemeneafapte, nu pot fi considerati ca culpabili de delictul de compli-citate7). Cu alte cuvinte, Curtea de casatiune a admis sistemul

1) Confr. Blanche: Etudes II, Nr. 57.2) In sensul parerii sustinutd de noi, D. Alexandresco, in not&

asupra sent. Trib. Iasi, sect. I, 1098/901, C. jud. XI, 122-126, si Coment.drept civ. rom., VII, p. 666, nota.

8) Gargon: Op. cit., art. 59-60.Leg. 52, princ. Dig. XLVII, 2.

5) Trib. Iasi, Sect. I, 1098 din 30 Nov. 1901, C. jud. XI (1902), p.122-126; Curtea Iasi, I, Nr. 1208/904, C. jud., 1904, Nr. 84, p. 710; Cas.II,2689 din 1906, B. 1877 si C. jud. 1917, P. 659. In sens contrar C. Bucu-resti, I, 939/906. Vezi i cele spuse la tainuire, Nr. 1438.

6) Cas. H, 1900 din 1909, B. 824.') Cas. II, 30 Nov. 1911, C. jud. 1912) Nr. 14, p. 160. Vechiul nostru

drept, cel pitin in caz de instigare, era mai intelept, fiindca desi al:Arade pedeapsa pe femeia care fura dela barbat, dar pedepsea pe sfatui-torul ei. Indreptarea legii, glava 348, zacon 13 si Pravila Vas. Lupu:Pricina 15, Nr. 183, ed. Longinescu, p. 52.

4)

75

jurisprudentii franceze, ceeace, dup. parerea noastra este ne-rational, fiindca textul legii noastre (art. 48 C. p.), difera decel francez.

Vom adauga cd scutirea de pedeapsd find o derogatiunela dreptul comun, trebue interpretata in sens restrictiv; prinurmare, cu drept cuvant Curtea noastra de casatiune a decisca, afinii numai in linie directa sunt aparati de pedeapsa, nuinsa si In linie colaterala, cum ar fi cumnatul 9.

Din imprejurarea Ca tainicile luari nu constituesc infrac-tiuni, Curtea de casatiune romAn a. a tras consecinta, logicadealtmintrelea, cä tribunalele corectionale in asemenea cazdevin incompetinte pentru a acorda despagubiri civile, flindcacompetinta lor de a pronunta despagubiri civile nu este decataccesorie 2).

*1399. Ce vom spune in caz de rapt? Complicele beneficiazasi el de nepedepsirea acordata de legiuitor in cazul art 282 C. p.?

Curtea de cas. fr. a admis afirmativa pentruca altmintreleas'ar produce scandalul pe care legea voeste sa-1 evite; impu-nitatea nu e acordata in favoarea culpabilului, deci nu e per-sonald lui 3).

Credem ca aceiasi solutiune trebue sa fie admisd si la noi,fiindca nepedepsirea din art. 282 C. p., este ca o amnistie ; earidica criminalitatea faptei.

*1400. Quid in cazul and complicele a ajutat pe un ne-responsabil? D. de Liszt e de parere, si credem cã are dreptate,ca participarea unui tertiu la o infractiune comisä de un ne-responsabil nu poate constitui o complicitate, insa tertiul poatefi raspunzator ca si cum ar fi el insusi autorul infractiunei 4).In acest caz credem noi autorul neresponsabil este un simpluinstrument de executare al responsabilului pretins complice.

*1401. Art. 48 C. p., zice ca se va pedepsi complicitateacu un grad mai jos decat autorul principal; art. urmator 49 corn-plecteaza aceasta idee adaogand ca in caz cand pedeapsa autorului

1) Cas. II, 82 din 16 Ianuarie 1912,C. jud.1912,Nr. 14, p. 167; Sapt.jurid. an. I, Nr. 13. In sens contrariu, deciziunea casatä 385/911 a Ca-rnerei de punere sub acuzare Bucuresti.

2) Cas. II, 2916 din 30 Nov. 1911, C. jud. 1912, Nr. 14, p. 161.a) Vezi Normand: Nr. 515; $i hothrtrile si doctrina in Garpon, art.

59-60, Nr. 451.4) De Liszt ; Lehrbuch, § 38, Nr. 4 si p. 245 ed. fr.

76

principal va fi recluziunea, pedeapsa complicelui va fi inchi-soarea corectionald dela 2-5 ani. Legiuitorul a voit prin acestarticol sa evite Ca sa se pedepseasca cu pedepse pdlitice corn-plicele unui infractor de drept comun pedepsit cu recluziunea.

*1402. Legiuitorul nu vorbeste de complicii celor pedepsiti cudetentiunea sau degradarea civicd. ; la ce pedeapsd vor fi ei supusi?

Pdrerea noastrd este cd In asemenea caz se va aplicaart. 48 C. p., care este general. Prin urmare, compliceleunei infractiuni pedepsitã cu detentiunea va fi pedepsit cudegradarea civica, iar complicele unei infractiuni pedepsita cudegradarea civica se va pedepsi cu inchisoarea corectionalddela 15 zile pand la 5 ani. Recunow;tern cd aceste solutiuniprezintd inconvenientul cd, pe cdnd complicele unui recluzionistse pedepseste corectional, complicele unui detentionist se vapedepsi cu pedeapsd crirninald. Suntern siliti insd sa admitemaceste solutiuni fata cu textul legii 1).

*1403. Ultimul alin. al art. 49 C. p., spune cà dacä pe-deapsa autorului principal va fi inchisoarea corectionald, pe -deapsa complicelui va fl minimum acelei pedepse.

De ce minimum este vorba? De cel general, or de cel specialpedepsii date autorului principal? Credem cd e vorba de minimumspecial, cdci numaf asA poate sâ existe prop orti unea intre complici

autorul principal, precum i intre diferiti complici 2).1404. Art. 51 C. p., prevede complicitatea indispensabila

si este o derogare la regula pedepsirei mai warä a complicilor :Complicele zice acest articol se va pedepsi intocmai caautorul principal, cand cooperatiunea lui a fost astfel incdtfat-a ea delictul nu s'ar fi comis"..

Complicii indispensabili sunt considerati de art. 45 Cod.pen., bavarez din 1813 ca autori principali ; dupd acest codicesunt considerati autori principali (Urheber): 1) Acel care executdinfractiunea direct, cu propria sa putere corporald. 2) Acelacare, inainte sau in timpul executarii infractiunei, va da exe-cutorului (Vollbringer) cu intentiune de a ajunge la sävdrsireafaptei, un ajutor fdrd de care actiunea nu s'ar fi putut comite.3) Acei care, cu intentiune delictoasd, vor fi determinat pe altiindivizi sa comitd or sd consume infractiunea.

') Vezi vol. I, Nr. 433, p. 273 si vol. II, Nr. 1999.2) Cas. II, 544 bis din 23 Jun. 1899 B. 862 si C. Bucuresti, II, Nr.

281 din 1899.

si

77

Aceastd dispozitiune in sine nu e nerationald, cãci acelafdrã care nu se poate sävársi o infractiune, putem sä zicemcd este adevdratul ei autor. Insd, dupd curn spune d. Civolicomplicitatea esentiala i neesentiala e usor de enuntat, dar greude gasit criterul stiintific al diviziunei i sa facem aplicarea con-cretd la cazuri practice 1). Gratie art. 51 C. p., judecatorii au defapt totdeauna putintd in legea noastrd a pedepsi pe complicecu aceiasi pedeapsa pe autorul principal, si apreciarea lor vascdpa de sub censura Curtii de casatiune 2).

*1405. Ca exemple luate din jurisprudenta romdnd putemcita urmdtoarele :

0 persoand insotind pe infractor, se anuntd singurd, apoiintrând in casti i cunoscdnd numai ea pe victima, aceasta elovitd de autorul principal. Curtea de casatiune i instanta defond au considerat cazul acesta de complicitate necesard 8).

Alt caz :Tribunalul constatä in fapt cd victima unei rdpiri era de

17 ani i destul de robusta spre a se puted impotrivl rapitorului,dacd ar fi fost singur i neajutat. Curtea de apel a aprobatsentinta tribunalului, iar Curtea de casatiune a decis ca nu maie nevoe a motiva cä fard cooperatiunea complicilor fapta nuse putea Intampla 4).

Dealtmintrelea, clan din imprejurdrile de fapt, din de-claratiunile martorilor i interogatorul inculpatului, instanta defond ii face convingerea ca infractiunea nu se putea comitefärd complice, ea face o bund aplicare a art. 51 C. p.

*1406. Trebue insd observat cd In caz de complicitateindispensabila, find in realitate o complicitate cu circumstantaagravantä, trebue sd se pund o lntrebare separatã pentru corn-

1) Ciovoli: Op. cit., I, lect. XXXII, p. 265.9 Cas. II, 2916 din 30 Nov. 1911, C. Jud. 1912, Nr. 14, P. 161. Di A.

Prins de ca exemple pe servitorul care deschide ua hotilor, pe individulcare atrage victima in casa in care va fi ucise, pe acela care de imobilulpentru o sechestrare. Science pénale et droit positif, Nr. 555. Cel dinurme exemplu e'contestabil ; d. Prins recunoate dealtmintrelea cA ces-tiunea e foarte delicate.

8) Cas. II, 281 din 19 Mai 1887. B. 503.4) Cas. II, 540 din 30 Nov. 1893. B. 1084.5) Cas. II, 775 din 20 Sept. 1900. B. 1067; Confr. C. Bucure§ti; III,

28 Oct. 1875 ; Dreptul 75 Nr. 68 ; Cas. II, 187 din 18 Mai 1876. B. 252.

').

78

plicitate, i alta pentru imprejurarea agravanta a indispensa-bait*, fiindca altmintrelea intervine casare

*1407. Acest gen de complicitate n'a fost admis in Cod.pen. german (§ 49), unguresc (§ 72) §i al cantonului Zurich(§ 39), se gase0e Insa in Cod. penal, italian art. 64. El da na--tere la mari dificultdti in doctrind §i in jurisprudenta. Carrara,de0 admite In principiu complicitatea necesarci, recunoscandCa e dreaptd, marturise0e totu0 cä n teorie nu se poate de-fini, iar in practica ea este spinoasa 2). Deaceia in Italia Brusapropusese desfiintarea ei, dar n'a isbutit fiindca s'a spus cd arfi nedrept sd se pedepseascd mai putin aspru decat pe hot,pe servitorul care frind inVles cu hotul a läsat poarta des-chisa3).

*1408. Afard de cazul art. 51 C. p., mai gasim atat in co-dicele penal, cat 0 in legile speciale, cazuri exceptionale,probabil din inadvertentd a legiuitorului, In care complicelese pedepsete cu aceia0 pedeapsa ca autorul principal.

Vom cita in Cod. pen. art. 86, 113, 200, 271, 272 §i 273,iar in legile speciale art. 81 din legea recrutarii din 1882 carezice : Autorii i complicii sunt pedepsiti cu acelea0 pedepse"

255 Cod. J. Mil., art. 13 Legea marcilor de fabrica.Relativ la pedeapsa complicilor ne mai raman de exa-

minat cateva cestiuni :*1409. 1) Poate sä existe complicitate mediatd, adica corn-

plicitate la complicitate ?Sunt autori care sustin negativa pentru motivul cd legea

zice : care vor fi provocat la o infractiune, sau care vor fi

asistat sau ajutat pe autorul or autorii infractiunei.`9. In Ger-mania aceia§i parere a fost sustinuta de Berner : Complici-tatea zice acest autor trebue prestata autorului infractiunei,nu exista complicitate la complicitate. Complicitatea la corn-plicitate e o conceptiune strdind legii. Legea nu pedepse§tecomplicitatea contraventiunilor pentruca pedeapsa e prea mica,

1) Sect. Vac. 347 din 8 Oct. 1886. B. 618; Conn.. Cas. II, 218 din 3Mai 1872 B. 135. Dreptul, 1872. Nr. 43.

2) Carrara: Grado nel delitto, § 296.2) Majno: Commento, Art. 64, Nr. 339.4) Garraud: Traitd II, Nr. 255, ed. 1-a i II, Nr. 677, ed. 2-a; Garpon:

Code annoté, art. 59 si 60, Nr. 347.

9.

§i

79

pentru aceiasi ratiune nu se pedepseste complicitatea la corn-plicitate in crime si delicte").

*1410. Noi credem mai intemeiatd parerea contrarie, fiindcdlegea nu se preocupa de persoana careia se da ajutor, ci defapta comisd2). Dealtmintrelea generalitatea art. 50, al. 1 C. p.nu ne lasd nici o indoiald cä aceasta e solutiunea care trebuesa o adoptam Aceia care vor fi procurat arme, instrumentesau orice alte mijloace, care au servit la comitereastiind cd o sa serveasca la aceasta comitere". Legea se preo-cupa de fapta si de intentiune, ea nu cere ca ajutorul sd fiedat chiar autorului infractiunei ; i, daca in alin. 2 al art. 50se pare a dispune contrariul, credem cd legiuitorul s'a referitla eo quod plerumque fit, iar nu sd excludd complicitateamediata.

Sa luminam discutiunea printr'un exemplu.Sa presupunem cd un erede ab intestat voind sä omoare

pe ruda sa prin iniflocirea unui servitor, se adreseazd unuimedic sau unui farmacist ca sd-i dea otravd, spunandu-i scopulintrebuintarii otravei; cine va puted oare sä sustind cd in acestcaz nu existd complicitate la otravire ?

daca in acest caz se poate obiecta cd eredele nu eun adevarat complice ci un autor moral, e usor a se imaginaalte ipoteze in care ajutorur sa fie prestat chiar complicelui,de exemplu : darea de instrumente or de instructiuni cornpli-celui, cu buna stiintd cd vor servi la fapta complicitatii sale8).

*1411. 2) Poate sd existe complicitate la tentativa? Evidentcã da, nu avem decat sa presupunem cã o persoand pandea

1) Berner: Lehrbuch, § 100, p. 197, ed. 1877 ; Confr. ed. 1898, § 82p. 159 si trad. ital., § 111, p. 161.

2) In acest sens Vidal: Cours, Nr. 419; Repert. Fuzier Hermann:V-bo. Complicité, Nr. 338. In Italia Carrara: Grado nel delitto, § 335 si336; si Majno: Commento, Art. 64, Nr. 336; Garraud: Traité IT, Nr. 677,ed. 2-a, pArAsind pArerea sustinutA in prima editiune. In acelasi sens s'apronuntat si C. Cas. francezA, 23 Mai 1844, Bul. crim , 1844, Nr. 179. Inacest sens ni se pare cA se pronuntA i Civoli, care zice: Ajutorul corn-plicelui nu e complice, cAci nu se admite complicitatea complicitätii, darpoate fi socotit un cornplice medial al autorului principal. Civoli: I, 262,lect. XXXII.

8) In acest sens C. Jurati Dorohoi, Nr. 8 din 7 Mai 1905 ; C. Jud.1905, Nr. 29 si nota St. Scriban: Era vorba de un coautor de indemnarela comitere de infractiune.

faptei,

80

cand alta a incercat sd omoare, or a dat pusca sau otravastiind scopul infractorului care n'a reusit sd execute infrac-tiunea ').

In aceste cazuri e evident cd, dacd autorul principal sedesistd dela scopul sdu, aceasta profita si complicelui ; dincontra, desistarea complicelui nu apart pe autorul principal, sinici chiar pe el insusi de pedeapsa. Se admite totusi di, dacdun complice face tot posibilul sau ca sä distruga efectele par-ticiparii ludnd inapoi arrna sau otrava si consiliind pe autorulprincipal sä nu mai execute infractiunea, el va fi aparat depedeapsd 2).

In caz de complicitate la o tentativä scdderea pedepsiiva fi dupla3).

*1412. 3) Ce vom spune de tentativa de compliritate? Vafi ea pedepsitd?

Tentativa de complicitate se poate intelege in doud ipo-teze diferite: 1) Din cauza ca autorul principal n'a voit sä co-mita infractiunea cu mijloacele date de complice; de exemplu:in loc de pusca data de complice a intrebuintat otrava,or nu s'a servit de instructiunile date ; 2) Din cauzd cd, fiindimpedecat complicele n'a putut sa-si execute oficiul Mu. Deexemplu, el void sa pandeasca sau sä ajute intr'un mod oare-care pe infractor, si a fost prins or impedecat de alte per-soane.

In amandoua cazurile credem cd, dacd dupd ratiune in-dividul ar trebui pedepsit, dupd textul legii el va scapd depedeapsd fiindca art. 38 si 39 C. p. cere ca sa existe inceputde executare a infractiunei, si, in cazul de fata complicelenu a inceput sa execute infraefiunea, ci numai a inceput sddea un ajutor autorului infractiunii 4).

1) In acest sens Garpon: Code p6n. Art. 59T60, Nr. 91 care aratAdoctr. si jurispr. conformA francezd si Blanche: Etudes II, Nr. 67 si ju-risprudenta Curtii de casatiune francezd. In Italia Carrara: Grado I.§ 330; Pessina: Elementi P. G., p. 298; Majno: Commento, Art. 6 F, Nr. 335.

2) Laborde: Cours Nr. 676 si ed. 2-a, Nr. 536.8) De Liszt: Lehrbuch, § 51 fine.4) Laborde: Eod. loco; Ortolan: II, 1290 si 1291; Blanche: Op. cit.

II, Nr. 68 si jurispr. conf. C. cas. fr.; Confr. de Liszt: Lehrbuch, § 51,Nr. II si 52, II, 2 b, trad. fr., p. 338; Haus:Trincipes 1, N-le 500 si 501;Le Sellyer: Traité I, Nr. 26; Pessina: Elementi, P. G., p. 278; Garpon:Art. 59 si 60, Nr. 344 si 345 si autorii citati de dAnsul.

81

Carrara combate cu multa energie notiunea tentativei decomplicitate, pe care o numeste un monstru juridic 9. D. L.Majno suscine InsA pArerea contrarie, i citand exemplul lui Car-rara, o persoand care dä instrumentul de efractie, dar din in-tamplare hotul gaseste cutia sau mobila deschisa, dansul spunecd, in acest caz, acela care da instrumentul este cauza deter-minantA, si nu trebue sa scape de pedeapsa. Daca lipsestematerialitatea uzului efectiv a acelor mijloce, nu lipseste efi-cienla lor rnorald 2).

Aceasta pArere ni se pare rationala in pura teorie, Insätextul legii ne impedecA sA o admitem.

1413. Marturii in duel pot sA fie considerati complici ?In dreptul nostru este afara din orice indoialA cd marturii

in duel nu pot fi complici 3), cAci se opune atat raVunea catsi lucrarile preparatoare 4).

Desigur cä daca lucrarile preparatoare ale Codicelui nostrupenal ar fi fost cunoscute, aceastA cestiune nici n'ar mai fifost dusA inaintea instantelor judecAtore;ti 5).

Chiar sub punctul de vedere al raVunei e inadmisibil ase considerd marturii in duel ca niste complici, de oarece com-plicii doresc isbutirea i ajutti la ea, pe cand marturii unei per-soane ucise sau rAnite in duel, desigur cd n'au dorit acest lucru.SA se pedepseasca iardsi numai marturii invingatorului, aceastae inadmisibil.

*1414. Instigarea la instigare i instigarea la asistentA trebuesa fie pedepsite ca i o complicitate mediatA, prima ca i fapta

1) Carrara: Grado nel delitto. Opuscoli I, § 329.Majno: Commento, art. 64, Nr. 334.

5) Chiar in Franta se admite acest lucru, Bertauld: Op. cit., Leap. 517.

4) AO a decis Trib. Botosani, 11 Sept. 1893 si C. Iasi, 1035 din 17Dec. 1853 si C. cas. II, Nr. 91 din 15 Febr. 1894, Bul. 163 si DreptulXXIII (189 Nr. 24, in duelul Oscar Medvey Bordschi. Vezi i notaNegulescu, tot acolo in acelas sens. Aceiasi solutiune, Trib. Ilfov, 197din 21 Febr. 1898, Dreptul, an. XXVII (1898), Nr. 23, p. 201 si urm. sinota. D. Alexandresco, in acelas sens, si C. judiciar, 1898, Nr. 12; C.Bucuresti, II, 509, din 24 Iunie 1898, Dreptul 1898, Nr. 35, p. 410 si C.jud. 1898, Nr. 33; Cas. II, 122 din 14 Febr. 1900, B. 216, Dreptul an.XXIX,Nr. 24, si C. jud. 1900, Nr, 17 (dupd diverg.), concluziunile conform proc.generale, D. Alexandresco §i nota.

5) Vezi Nr. 862 si 219.

50195

XXIII,

82

1nsasi, cea din urma cu un grad mai jos. Asistenta la asistentaor la instigare este e adevarata complicitate secundara, careva atrage totdeauna o singurd scadere de pedeapsa.

Pentru noi dealtmintrelea exista un a fortiori ; caci dacdpoate s existe complicitate mediata, cu ata mai mult poatesa fie o coreitate mediata 1).

*1415. 0 cestiune foarte delicata in materia complicitatii,este de a se sti care sunt efectele oprirei or ale caintei, fie aautorului principal, fie a instigatorului.

a) Oprirea autorului principal. Dacä autorul infrac-. se opreste singur, profita aceasta oprire i participan-

tllor, fie ei autori intelectuali (agenti provocatori), fie complici?Cestiunea prezinta mari dificultati.In Italia, Carrara pune ca principiu ca, dacd autorul prin-

cipal se caeste inainte de a incepe executarea infractiunei,aceasta profita i participantului, iar dacd autorul principal s'acait i s'a oprit dupa ce a Inceput sa execute infractiunea, elva scapa de pedeapsa, fiindcd s'a oprit singur, dar copartici-pantii sai nu vor profita de cake, cauza straind vointei lor

curat intdmplatoare2). Insa intrucatva aceasta oprire tot leva profita i lor, caci Ii va apara de o complicitate la faptaconsumata, i vor rdmane numai complici la tentativa3).

D. Impallomeni combate pe Carrara, spunand a in caz dedesistare a autorului principal, fapta lui nu constitueste nicichiar o tentativd1 ci ramanand un act preparator ; nu poateimprumuta nici o responsabilitate coparticipantilor ; in acestcaz lipseste fapta pedepsibila 4).

Noi credem cd atdt Carrara cat i d. Inpallomeni fac oeroare, primul cdnd sustine cä desistarea nu profita compli-cilor decat cd-i apara de pedeapsa mai grea a infractiuneisavdrsite, iar cel din urma, cand crede cä desistarea ar trans-forma intotdeauna infractiunea intrerupta inteun act preparatornepedepsibil. Ambii autori fac eroare, tiu In privinta teorieicomplicitatii, ci in aceea a tentativei, relativ la care oprireaare uneori de efect sa apere de orice pedeapsa (atunci cdnd

') De Liszt: Lebrbuch, § 52, Nr. 1114 1,2) Causa estranea alla loro voluntà, e puramente causale".11) Carrara: Grado nel delitto, Opuscoli L-g 342 §i 343.4) Impallomeni: Cod. pen. illustr. I, p, 215-216, care citeazd in

sensul sat' pe Berner: Tratato, § 110, Nr. 10, lit. b, p. 159.

si

,

83

actele savdrsite nu constituesc o infractiune de sine statatoare),iar alteori sd transforme tentativa de infractiune inteo altainfractiune mai mica1).

Distinctiunea facuta. de Carrara, este dar exacta, cu micaIndreptare ca, dacd autorul principal se caeste dupa incepereaactelor de executare, participantul va profitã i el de scadereasau chiar de apararea de pedeapsd a autorului principal. Inrealitate insä distinctiunea lui Carrara e inutila, in toate cazurileparticipantul se foloseste de cainta autorului principal.

*1416. Oricum ar fi insa, la noi trebue a face deosebire Intreparticipanti ; relativ la cei secundari, complicii, cele spuse deCarrara sunt exacte, insä relativ- la agentii provocatori, art. 47al. 4, adaugat in 1874, prevede pedepsirea for chiar cand pro-vocarea n'a produs efect.

Prin urmare orice distinctiune e inutila ; fie cã autorulprincipal s'a cait i n'a voit sa inceapa, fie ca dupa ce a in-ceput fapta constituind infractiune, s'a cait i n'a continuat-o,in ambele cazuri, agentul provocator nu va scapd de pe-deapsa.

Cainta instigatului nu va produce insa nici un efectasupra pedepsei instigatorului ? Negresit ca da ; cdci dacainstigatul nu incepe infractiunea, instigatorul e pedepsit con-form art. 47 al. 4, cu o pedeapsa fixa pand la 2 ani de inchi-soare corectionald si cu o arbenda. dela 500-5000 lei, pe canddaca el se caeste dupa ce infractiunea a fost inceputd, el va fipedepsit, fie ca un complice al infractiunei de sine statatoarece s'a cornis, conf. art. 47 al. 1 or 2, fie ca simplu agent pro-vocator, conf. art. 47 al. 4, dacd fapta sa.varsitã nu constitueo infractiune.

*1417 b) Cainta agentului provocator. Ch. Adolphe si F.Hélie, fac distinctiunea urmatoare daca mandatarul or insti-gatul a cunoscut cairea i oprirea mandantului, acesta scapdde pedeapsa, iar daca n'a cunoscut-o mandantul va fi pedepsit 2).Carrara aplica aceastä distinctiune la toate cazurile de -parti-cipare, ceeace este mai contestabil ; adaoga insa cA, daca aju-torul era irevocabil, de exemplu instructiunil inijloace date,

1) Confr. Majno: Commento, 63, Nr. 318, care combate pe Impal-lomeni.

2) Ch. Adolphe §i F. Hélie: Theorie I, Nr. 278.

84

complicele nu mai poate scapa prin cake, ci trebue sa 1m-piedice comiterea infractiunei 9.

*1418. Vom termina citand doua exemple de aplicare luatedin jurisprudenta romand relative la complicitate.

Luarea unei fete sub pretext de a o aduce la preumblare,punerea in contact cu delicuentul, 1ndemnarea de a primi samanance i sd bea In gradina, berarie si la hotel, unde in-culpata Insãi prin exemplul säu cauta sd atate prin lubri-citatea ei instinctele fetei, constitue un act de complicitate2).

Comunicarea numerelor, ce au sa se traga fraudulos lasort din renta amortizabila, de catre posesorul lor agentuluiStatului care opereazd tragerea la sort, constitue complicitatela falsa tragere 2).

Pedeapsa

§ 3. Complicitatea posterioarä comiterii infractiunei

*1419. Lumea veche a dat o mai mare importanta i opedeapsa cu mult mai mare decat sa de astazi, persoanelorcare gazduesc pe facatorii de rele or ascund lucrurile prove-nind din infractiune.

Codicele Hammurabi (2250, a. Chr.), pedepseste pe gaz-duitorii de talhari cu moartea (§ 22); aceeasi pedeapsd se daacelor care tainuesc lucruri furate dintr'un templu, (§ 6)9.

In legile lui Platon, acela care primeste la el pe un sur-ghiunit se pedepseste cu moartea, iar acel care ascunde unlucru furat se pedepseste ea si cum el insusi l'ar fi furat5).

Romanii deasemenea erau foarte aspri pentru recepta-tores, acei care ascundeau lucrurile furate, pedepsindu-i, cu

1) Carrara: Programma P. G. § 496-497 si Grado nel del. Opuscoli1, § 346-347; Pessina: Elementi P. G. p. 274-275.

C, Bucuresti II, 1032 din 5 Nov. 1901, (In major), C. Jud.664-665.

8) Trib. Ilfov I, 997, din 19 Iunie 1903, C. Jud. XII, 502; C. Bucu-resti I, 1290 din 26 Sept. 1903, C. kid. XII, 580-581; Cas. If, 1327 din16 Dec. 1903, B. 1555.

4) Mérnoires; Délégation en Perse. Textes élamites sémitiquesIl-eme eerie Paris 1902. Par V. Scheil;

5) Pluton: De legibus, Cart. XII, vol. VIII, p. 367, ed. V. Cousin.

2) X,

85

aceea§i pedeapsd ca §i pe talhari 1), ei ii numeau pessimusgenus receptatorum, cuvinte pe care le regasim la multi dinvechii penali§ti 2).

*1420. Evul meziu continua rigoarea inpotriva acestor in-fractori supunandu-i la aceea§i pedeapsd ca pe autorii infra-tiunii.

In Capitularele lui Carol .cel mare, gazduitorii (recep-tatores aggressorum) i tainuitorii sunt pedepsiti cu aceeasipedeapsa ca autorii infractiunilor 2).

Aceeasi dispozitiune e pastrata. §i. Regulamentele S-tuluiLudovic, unde gasim cd tdinuitorii se spanzurd ca §i hotii 4).

Sub Francisc, II Regele Frantei, in Ordonanta din De-cembrie 1559, chiar rudele nu pot recueillir ni latiter en leursmaisons un condamné, ains seront tenus, s'ils se retirent de-vers eux, de s'en saisir pour les représenter a justice: au-trement seront tenus pour commettant les crimes dont lesautres auront ete charges, et punis comme leurs allies et corn-plices, de la meme peine qu'eux" 9.

In general asprimea legilor vechi era atat de mare incontra acestor infractori, in cat se ziced Receleur est pireque voleur.

Autorii vobesc §i ei de asprimea legilor in materie degazduire §i tdinuire, in general aproband-o i repetand cuvinteledin Digeste. Pessimus genus receptatorum", dar tot autoriisunt cei dintai care sustin pedeapsa mai uward pentru ace*ti in-fractori.

1) Pessimus genus receptatorum, sine quibus latere diu non potest,et praecipitur ut perinde puniatur atque latrones. L. 1 si 2. Dig. Dereceptatoribus. Vezi si alte texturi in Jousse, Just. crim. IV, 218.

21 Damhouder, Jousse, Menochius.3) Cart.VII, Cap. 344. Receptatores aggressorum itemque latronum,

eadem poena afficiuntur qua ipsi latrones, sublatis enim susceptatoribusgrassantium cupido conquiescit". Lib. VI, Cap. 160 si Lib. VII, Cap. 429.Non solum qui furtum facerit, sed etiam et qui-cumque conscius fueritvel furto ablata sciens susceperit, in numero furantium habeatur etsimili poenae subjacent" (Dupd Jousse: Justice criminelle IV, 249).

4) Jousse: Op. cit. IV, 242.5) A nu primi nici a ascunde in casele lor un osAndit, ci (iota) vor

fi datori dacA yin la ei sh-i prindd si sA-i dea pe mAna justitiei, altfelvor fi socotiti ca si cum ar fi sAvArsit crimele de care acei indivizi vorfi vinovati, si se vor pedepsi ca tovarAsi si complici cu aceeasi perdeapsA ca ei.

86

Jousse, in aceastd privinta ne da multe amanunte in-teresante.

Tainuitorii, dupa Iul. Clar trebue pedepsiti cu acee4 pe-deapsa ca tnii hotii. In adevcir tdinuitorii sunt mai rdiIntru calva decal hotii pentrucd ei intretin pe hotiIn furturile lor, primindu-i la ei, ocrotindu-i §i dandule con-silii, de aceia nu trebue pedepsiti mai putin ca in§ki hotii ').Mai departe Jousse adaoga : Dupd Iul. Clar tainuitorii de lu-cruri furate se pedepsesc cu aceiasi pedeapsd ca §i hotiiIn§i§i. Acesta e sentimentul §i al lui Bald §i tl lui Bosiu,care spun ca acesta e sentimental comun al jurisconsultilor,de0 unii au crezut cd tdinuitorii trebue sä fie mai putinpedepsiti decat hotii" 2).

Montesquieu ne spune deasemenea cd lul. Clar, Bosiu,Damhouder i Farinaceu, si chiar practicianii, au opinatpentru identitatea de pedeapsd intre hot §i tainuitorul lucruluifurtiv, caci si non esset recepiatores non etiam essentfures" 3).

Novel cautd sä justifice aceastä asprime spunand ca acelcare primete pe infractori in casa lui dupd comiterea infrac-tiunei, dd dovadd cä tie de infractiunea comisä 4).

Aceastä idee persista pand la finele vechiului drept. Jousse

1) Jousse aici se referd mai ales la ideile exprimate de Damhouder,tare dupd ce spune cd: Sunt multi cdrora le e rusine or se tem sdcornitd infractiuni, attamen quantum in se est maleficium animo con-eepturn, et peccandi libidinem opere consurnmant aut per se, aut per alium,quurn in furto aluunt, defendunt, iuvant et ope succurunt. Ili quoniamipsis furibus nihilo sunt meliores, imo aliqua in parte sceleratiores, quodeos, ut dixi, in fart() aliunt et post furtum domo recipiunt aut tuentur,ideo tales quoque fururn aut furtorem receptores non secus, quam ipsefures cornmissarii plecti sunt.Tales omnes simili poena cum veris fu-ribus plectendi sunt". $i tot astfel se pedepsesc si aceia care cumpdrddela hoti cu pret mai mic deck jumdtate, pe care Damhouder li nu-rneste negustori blestemati. (0 sceleratos mercatores), si care se pedep-sesc cu aceiasi pedeapsd ca si hotii insasi, dacd acesti cumpärdtori stiucä lucrul e de furat. Vezi Damhouder: Op. cit. De receptatoribus furtorum,CXVI, N-rile 1 si 2, p. 388. Confr. CXXXIV, Nr. 3 si Jac Novelli: Tract.crirn. p. 53, Nr. 92 si Menochiu: II, 348, N-rile 1 si 2.

2) Jousse: Op. cit., IV, 240 si 248.8) Dacd nu ar Ii tdinuitori, nu ar fi nici hoti". Montesquieu: Esprit

des lois, Cartea XXIX, Cap. 12, combate aceastA idee; d. Prins pare ao gdsi rationald. Science pénale, Nr. 588,

4) Novellas: Tract. crim., Nr. 30, p. 88, ed. cit.

in00,

87

ne spune ca regula generala cd, dacd un individ ascunde pehot si lucrul furat, trebue sa i se dea aceiasi pedeapsa ').

Jousse citeazd si jurisprudenta francezd in acest senspana la finele vechiului drept. Astfel o hotardre a Parlamen-tului din Paris din 31 Martie 1732, a condamnat la moartepe un individ fiindca a ascuns bani si efecte furate ; prin oalta deciziune din 4 Iulie 1765, a fost condamnat la spanzu-ratoare un individ fiindca a ascuns lucruri furate cu spargere2).

Am vazut insd c'd §i ideia diferentierii de pedeapsa afost sustinuta de unii autorii. Jousse citeaza pe Chassannéecare in Coutume de Bourgogne", sustine ca tainuitorii nutrebue pedepsiti ca hotii, aci cuvantul pariter din DigesteInsemneazd cd 0 ei vor fi pedepsifi, dar nu cu aceiasi pe-deapsd, si ca dovada el cita cd, acei care ascund pe un hot deturme e pedepsit cu 10 ani de surghium, iar hotul cu moartea8).

Autorii care sustineau aceastä parere erau foarte putinnumerosi, si argumentele lor vedem cd erau slabe, de oarecese bazau pe sofisticarea textelor din Digeste.

Carpzov spune ca.: Doctores communiter extimant eadempoena receptatores teneri, qua fures ipsimet afficiuntur" siciteazd o multime de autori in acest sens4). Ce e drept cadansul critica aceasta parere pe care o calificd nimis rigu-rosa, §i sustine diferentierea de pedeapsa, insd nici el nu daargumente tari, in favoarea parerii sale 5).

*1421. Diferentierea de pedeapsa a fost insd sustinuta maitarziu de Montesquieu, care combate opiniunea lui Clar, Bosiu,Damhouder si Farinaceu 6). In 1812, penalistul italian Nani asustinut de asemeni cd Ratiunea se impotriveste ca sa setrateze drept complice al unei actiuni, pe acela care n'a inter-venit decat dupd ce ea a fost savarsita. E aci o adevarata

1) Jousse! Op. cit., IV, 241.2) Jousse: Op. cit., IV, 243. Acelasi lucru II spunesi Blackstone: In

Franta ascunzdtorul e pedepsit cu moartea, ceiace este conform vechilorconstitutiuni care distingeau cele trei specii de furt unum qui consi-lium daret, alterum qui contractares, tercium qui receptaret et ocularet,pari poenae singulos obnoxios". Blackstone: Commentaire, V, 366.

a) Ibidem: IV, 242.4) Carpzovius: Practica II, Qu. LXXXVII, Nr, 49.5) Ibid.: No. 51 si Qu. CXXXIV, N-rile 41-43; Confr. si 54 si urm .

despre cump5rAtori.6) Montesquieu: Esprit de lois, Livre XXIX, Ch. 12.

88

seismal in aceia cà se admite ca poate fi cauza, posterioaraefectului produs de dansa" ').

Infine vom spune cd aceiasi parere a fost admisa deCarmignani, care a sustinut ca gazduirea si tdinuirea trebuesd constitue infractiuni de sine staidtoare, caci legea aredrept, in interesul public, sa declare infractiuni aceste fapte2).

*1422. Ori in ce caz Insa, e de observat ca autorii vechicari sustineau aceasta pedeapsa pentru complicii posteriori, serefereau la gazduitori si tainuitori, iar nu la orice compliceposterior, caci, In principiu, pentru complicii posteriori comi-terii infractiunii, ei admiteau o pedeapsd mai usoard 5).

Ca astfel de ajutor, Carpzov citeaza ajutarea evadarii orfugii celui care a comis furtul, sau aratarea drumului, or luareahotului din manile judecatorului, or ascunderea lui 4).

Prin urmare, dupa autorii vechi complicitatea posterioaracomiterii infractiunii era mai intinsa decat In legislatiunile mo-derne, care nu vorbesc decat de tainuitori si gazduitori.

*1423. La noi Pravila lui Caragea nu avea un sistem uni-form : Gazda de furi sd se pedepseasca ca furul, dar cele detalharii cu ocna pe 5 ani". Insa daca gazduirea e de frica seiarta 5). In codicele penal Andr. Donici si Ion Sturza voda,tainuitorii si gazdele se pedepseau cu aceiasi pedeapsd ca sitalharii6). Cam acelasi sistem era admis si de condica crimi-naliceasca a lui Bibescu din 18417).

1) Molinier: Op. cit. II, p. 253.2) Carmignani: Teoria II, cap. XX, p, 403.3) Carpzovius: Practica II, Quaest LXXXVII, Nr. 35 si numerosi

autori citati de dAnsul.4) Ibidem: Nr. 40.5) Cart. V, cap. III, art. 4 si 5. "fAlharii se pedepseau cu moartea

si cap. II, art. 5.9 Cod. Andr. Donici, XLI, Nr. 6. Cod. Sturza: § 250 si 252; Confr. cir-

culara logofetiei dreptAtii din 31 Marti e 1835 cAtre Tribunale, care spune lapunctul 5: La orice locuitor s'ar dovedi cd sau oplosit sau macar cA augAzduit vreun hot si au mistuit vAnarea lui, pe un asA talharesc gazdas, seva osAndi criminaliceste cu insusi pedeapsa cuvenitA scApatului, adicA cumoartea". (Colectia Hasna$: Adunare de ofisuri. Iasi, 1844, p. 611. Tot acoloGazdele si mistuitorii lucrurilor furate, find vorba de vite sä se soco-teascA deopotrivA vinovati ca si acei ce au furat", an. 1840. Ibid. p. 245.

2) DupA aceastA condicA gazduitorii si tdinuitorii se pedepsesc cuaceiasi pedeapsA ca faptuitorii, cu aceasta micA restrictiune CA, dacAfapta se pedepseste cu moartea, gAzduitorul se pedepseste cu muncasilnicA pe viata. (Art. 46, 48, 49 si 50).

89

1424. Vedem dar, cd toate legislatiunile vechi au fostfoarte severe cu gazduitorii i tAinuitorii, socotindu-i de corn-plici, i pedepsindu-i in general cu aceiasi pedeapsa ca autoriiprincipali. Ideia vechilor legiuitori era foarte simplistA : totiaceia care sunt pArtasi de orice natura la infractiune, or lafoloasele ei, or impedecä descoperirea infractorilor, sunt corn-plici si se pedepsesc cu aceiasi pedeapsd. Dealtmintrelea eierau logici; intr'o legislatiune in care exista i complicitateanegativa a nedenuntarii, sau a netnpedeedrii faptei, era na-tural sd se socoteasca complice gazduitorul si tainuitoruP).

1425. Legiuitorul nostru distinge intre gazduitori si tai-nuitori; pe cei dintai ii considerd ca niste complici, iar pe ceidin urmd ca savarsind o infractiune de sine stAtAtoare pedep-sit& cu pedeapsa fixa. SA examindm pe fiecare din acesti in-fractori in mod deosebit.

1426. 1) Despre gdzduitori vorbeste art. 52: Aceia care,cunoscand culpabila purtare a fAcatorilor de rele in uneltirede talhdrii sau silnicii in contra sigurantei Statului, a linisteiobstesti, a persoanelor sau a proprietatilor, sunt deprinsi a leda mai totdeauna gazduire, loc de scdpare or de intalnire, sevor pedepsi ca complici ai acelor facatori de rele".

Pedeapsa ce se da gazduitorilor este dar un grad maijos impreund cu toate distinctiunile pe care le-am facut in§ precedent vorbind de complicitatea comitenta (art. 48 si49 C. p.).

1427. Trebue insa sa observarn CA, gazduirea e o infrac-tiune de obicei ; prin urmare una sau doua gazduiri nu vor fisuficiente ca o persoand sä fie consideratd cd ar fi culpabildde complicitate de gazduire.

In cazul Insd cand ascunderea va fi fost facutd numaiodatd, fapta constitue infractiune de sine statAtoare pedepsitade art. 197 cu pedeapsd fixd pana la 1 an, iar daca ascun-derea se face cu un interes, pana la 2 ani de inchisoare (confr.art. 89 C. p.).

1428. Pentru ce legea distinge intre ascunderea persoanei

1) Legiuitorii vechi avand cu drept cuvant mai putina increderein politia lor, voiau sa transforme pe cetateni in agenti de prevenire ainfractiunilor §i chiar de descoperire; mult timp cetatenii erau insArci-nati §i cu acuzarea.

90

care a comis crima si !titre gazduitori, care de obicei dau gAZ-duire sau loc de scapare ?

Probabil ea legiuitorul si-a zis ca gazduitorul, tocmai dincauza ca obisnuit gazdueste Indeamnd indirect prin fapta luila comitere de infractiuni, pe când acela care intamplator, osingura data '1 ascunde pe un infractor, face lucrul din mildor din interes; nu insa din cauza lui s'a comis infractiunea,fiindca fapta lui este ulterioara comiterii infractiunii. P. Rossicritica Insa In mod general, orice complicitate posterioara co-miterii infractiunii si pedepsirea ei cu aceiasi pedeapsa, ara-tând ca nu poate fi complice de omor o persoana pentrucaa profitat de o crima pe care nu o mai puteA Impedeca nicidesfiinta2). Aci insa se poate zice cd gazduitorul e Intru cdtvãprovocator al comiterii infractiunei, si deaceia pedepsirea luica un complice nu poate fi nerationala.

Observam ca art. 52 C. p. se referd numai la raufdcatoriexercitánd tálheirli si silnicii, prin urmare el nu se apneapungasilor si escrocilor3).

1429. 2) Tdnuitorii, dupa cum ne spune formal art. 53 C. p.,nu sunt complici, desi se vorbeste de ei in titlul desprecomplicitate. Ei se pedepsesc cu o pedeapsa fixa de inchi-soare corectionala pcInd la 2 ani (art. 54), iar daca sunt tai-nuitori de lucruri molipsite, pedeapsa este de 2 ani de gn-chisoare corectionald (art. 55).

Prin urmare, tainuirea in legea noastrd este o infractiunede sine statatoare, a carei pedeapsa nu depinde de pedeapsainfractorului principal4). Legiuitorul a inceput sa rupa legatura

1) Cand in Mizerabilii lui V. Hugo, Calugarita ascunde pe JeanValjean de politistul Javert, care il cauta, nu facea acest lucru dealt dinmila pentru culpabil.

2) Rossi: Traité ed. IV, p. 225. Livre II, cap. 40.3) In acest sens Thiry: Cours Nr. 250.4) Aceasta in Cod pen. comun, cad Cod. Just. Mil. art. 240, nu

numai ca socoteste complice pe acela care cumpara, or primeste inzalog obiecte militare dela aceia carora li se dase aceste spre intre-buintare, dar chiar pedepseste cu aceiasi pedeapsä pe acest compliceca pe autorul faptei. Aceasta insa numai in cazul (And s'au deturnatobiectele de insasi persoana careia i se incredintase pentru a se servide le, dar cand se comite un furt de obiecte militare de un militar?pedeapsa e cu mult mai aspra (art. 241 C, J. M), iar complicele se pe-depseste conform dreptului comun. Cas. II, 1051 din 28 Mai 1907, B. 962Reg. de comp).

91

complicitatii dintre infractorii legati prin comiterea unei in-fractiuni, relativ la unfi din aceia care odinioara se consideraucomplici posteriori comiterii infractiunei.

1430. Insa chiar tainuitorii nu sunt toti aparati de pe-deapsa complicitatii, caci art. 56 C. p. ne spune ca : Aceiacare, mai inainte sau in timpul sävarsirei crimei sau a delic-tului, ar fi avut intelegere ca sa ascunda lucrurile ce vor pro-veni din infractiune, se vor pedepsl ca complici".

1431. Pentru ce legea face aceastä distinctiune intretainuitori?

Ea este foarte rationala, caci cele cloud genuri de tai-nuire prezinta un pericol social diferit. Tainuirea din art. 56 C. p.e o provocare indirecta, ca si. gazduirea, la comitere de in-fractiuni, caci, acela care fura, daca are siguranta ca va puteãascunde sau vinde lucrurile de furat, sau cel care plasmuestemoneta, cd va fi o persoand care sä treac a. monetele plas-muite, prin aceasta sunt indemnati indirect sä comita infractiuni.Tot astfel si gazduirea infractorilor, este un mijloc indirect de In-demnare de infractiuni. Din contra, acela care dupa ce s'a comisinfractiunea ascunde or negutatoreste lucrul furat, fara a fi fa-gaduit de mai Inainte aceasta, nu se poate socoti ca a prici-nuit comiterea acelei infractiuni. Dupa cum zice T. Can onico,sunt acte de complicitate in infractiunea consumata, atuncicand desi posterioare in timp era deja intelegere intre autoriiacestor acte si autorii infractiunii inainte de comitere. In acestcaz, dacä actul fizic posterior nu concurd la executarea si con-sumärea materiala a infractiunei, constitue totusi un ajutormaterial ca sd asigure rezultatul ').

Bun sau Mu, acesta e probahil motivul distinctiunei le-giuitorului intre cele doua feluri de infractiuni, fdcand din unaun gen de complicitate, iar din cealalta o infractiune de sinestatatoare 2).

Dealtmintrelea aceasta distinctiune e destul de veche,fiindcã este admisd chiar de Menochiu3).

1) T. Canonico: Del reato, p. 249.2) Cas. II, 9 Febr. 1874; 3 Iunie 1892; 28 Iunie 1893; 27Sept. 1894;

31 Mart. 1880; Trib. Tulcea 21 Aug. 1891;Drept 56 din1891 si D. Alexan-dresco: Dr. civ. IT, 149. Aceasta e rational. Vezi Garraud: Traité, etl.n-a, Nr. 681.

9 Menochius: Op. cit. II, 349, N-rile 22 si 23.

92

Tainuirea dealtmintrelea nu se refera numai la furt, cila comiterea oricarei alte crime sau delict, cum ar fi de exempluabuzul de incredere1).

1432. Din fapta cd tainuirea nu e o complicitate ci o in-fractiune de sine statatoare, Curtea de casatiune, romana, atras cu drept cuvAnt consecinta ca. daca o persoana a fost con-damnatä in prima instantd pentru furt, Curtea care 11 apdrade inculparea de furt, nu poate a-I condamna pentru in-fractiunea de sine statatoare de tainuire, caci prin aceastanu se schimbd calificarea infractiunei, ci se judecd pentru altainfractiune, si prin aceasta se priveaza osanditul de beneficiula doua instante2).

Deasemeni Curtea de cas. rom. a decis ca, de si culpa-bilii de furt sunt incapabili de a fi alegatori or alesi (art. 19leg. electorala), insä incapacitatile find de drept strict nu seaplicä la delictul de tainuire 3). Totusi fiind conexitate Intretdinuire si infractiunea la care se refera, se vor judeca im-preund 4).

1433. In orice caz, fie infractiune independentd, fie corn-plicitate, art. 53 C. p. spune ca : Rudele de sus si de jos, bar-batul si muierea, fratii si surorile nu se socotesc tainuitori".

Chiar penalistii vechi admiteau pentru sot si rudele deaproape o pedeapsd mai mica, iar unii chiar nepedepsirea.

1434. Damhouder, dupa ce vorbeste de paritatea de pe-deapsa intre complici si autorii principali, adaoga cd dacacomplicii sunt rude apropiate, nu trebuesc pedepsiti atát deaspru ca alti necunoscuti si streini nelegati cu autorii cu nici

1) Cas. II 115 din 23 Febr. 1894, B. 193.9 Cas. II, 700 din 28 Nov. 1893, B. 1401; vezi insa in seas contrariu

cas. II, 43 din 31 Ian. 1877 B. 32.8) Cas. II, 130 din 8 Apr. 1888 B. 382 (elect.) si 549 din 3 Mai 1909,

B. 810 (elect.); If, 222 din 6 Apr. 1897, B. 616; si 113 din 25 Febr. 1897,264. .Insd in ultimele timpuri Curtea de casatiune a revenit asupra acesteijurisprudente. Cas. III, 991 din 12 Mai 1907, B. 1006 (elect.); si cas. III,161 din 2 Febr. 1908, B. 415 (elect.) (virtaalmente aceeqi nedemnitatetrebue sd se opund atat celor condamnati pentru furt cat si celor con-damnati pentru tdinuire, intrucat ambele delicte cuprind aceeasi naturdinfamantd"). Preferdm prima jurisprudentd a sectiunei a 2-a; virtualmenteIn materie de incapacitate a sect. III-a C. cas. e inadmisibil.

4) Cas. II, 203 din 20 Apr. 1890, B. 543; cas. II, 1306 din 2 Nov.1904, B. 1670.

93

o legatura de afinitate sau rudenie, ci se vor pedepsi numaidupa apretierea judecãtorului1).

Ace Iasi lucru Ii admite i Menochiu care, dupä ce ne spunecd daca tatal ascunde pe fiul sat], nu se da pedeapsa ordi-nara, ci o pedeapsd arbitrara 2), adaoga cd unii sunt de parerect in cazul acestá nu se va da nici o pedeapsa8).

Jousse deasemenea spune ca rudele apropiate care ascundlucruri, nu sunt asã aspru pedepsite4), scuza-care e admisd $i deMontesquieu6).

Legiuitorul nostru, mai' radical in aceasta materie, a admisapararea totald de pedeapsd, creand o scuza absolutorie.

*1435. 0 cestiune care s'ar putea discuta este daca scuzadin art. 53, al. ult. Cod. pen. relativd la tainuitori se aplicala gazduitori ?

Credem afirmativa neindoioasd nu numai fiindca existaindentitate de motive, dar i pentruca art. 197 C. pen. aplicaaceastä scuza si la ascundere de persoane savarsitoare decrime.

*1436. 0 cestiune foarte delicatä este de a se sti ce efectare dolul posterior comiterii infractiunci, adica daca cel careprimeste obiectul, afia in urmä cd e de furat pastreaza,in acest caz va fi i el considerat ca fdptuitor ?

Cestiunea e discutatd. In Franta, unii autorii au admis canu existd culpa6), iar Curtea de casatiune7) i alti autori auadmis Ca mala fides superveniens atrage pedeapsa6). Tinandseama de termenii art. 53 al. 1 C. p. credem ca aceasta dinurmd opiniune este mai intemeiata, caci legea cere ascundereacu bund stiinta, nu o cere Insd chiar in momentul primirei lu-crului, cand e vorba de o infractiune continua6).

9 Damhouder : De receptatoribus furtorum CXVI, No. 4; Confr. cuCXXIV, Nr. 3.

') Menochius: Op. cit. II, 348, Nr. 7.Ibidem: Nr. 8.

9) Jousse: Op. cit. IV, 243.Dup5 Molinier: II, 258 si 259.

9) Ch. Adolphe si F. Belie: Théorie I, 308; Rauter : Cours I, Nr. 125,') Cas. fr. 12 Iul. 1850, D. P. 50, 5, 476; 10 Aug. 1878, S. 78, I, 385,

B, Nr. 187.9 Blanche: Etudes II, 154; Le Sellger: 11, Nr. 413; Molinier: II.

No. 257; Garpon: Code penal annoté art. 59-60, Nr. 361.°) 0 deciziune recentA a Curtii noastre de casatiune spune din

')

si

91.1

94

*1437. 0 alta cestiune discutatä este de a se sti dacd tdi-nuitorii sunt obligati solidar la despagubire chiar cand tail-nuirea lor e partiald, de exemplu s'a täinuit de Primus numai5.000 din cei 10.000 lei furati ?

In Franta, Molinier si Sourdat, admit responsabilitateapartiald '), existä si o deciziune a Curtii de apel din Paris 2),in acelasi sens; insä jurisprudenta francezd se pare cd ar fiparasit in urmä acest sistem3).

La noi, credem cd primul sistem este singurul admisibil,cdci tainuirea fi ind o infractiune speciald, nu existä nici o le-gaturd intre tdinuitor si autorul principal or alti täinuitori.

Asa s'a pronuntat si Curtea noasträ de casatiune 4).Evident insä cd, daca tainuirea e totald, tdinuitorul rds-

punde solidar pentru tot, pe baza art. 1003 C. civ.5),1438. Poate sd existe tdinuire la luarea pe ascuns dela

parinti ? Curtea noastrd de casatiune a decis negativ, casdndfard trimitere, deciziunea Curtii de apel, Bucuresti, S. I, Nr.939 din 1906, care decisese contrariul 6). Solutiunea pare ne-dreapta, insä ea este o riguroasa aplicare a principiilot, cdcinu poate sä existe o tdinuire de un lucru pe care legea nu-1considerd de furat.

Aci insd se vede inferioritatea legii noastre fatd cu so-

contra ca: Reaua credinta supravenientA nit poate aveA vre-o insem-nAtate pentru existenta si sAvArsirea de tAinuire. Cas. II, 1585 din 14Mai 1910. B. 788. Jurispr. an. II, Nr. 26, g. 41 1. E insa de observat cAaceastA deciziune nu poate sA fie invocatà ca jurisprudentA, de oareceCurtea nu voia sA rezolve aceasta problerna, ci acele cuvinte sunt numaio simplA motivare, care poate n'a intrat in intentiunea si Vederile su-premei instante.

i) Molinier: II, 500; Sourdat: Responsabilité, I, Nr. 153.2) Curtea Paris, 18 k'ebr. 1837, S. 37, II, 482.8) Curtea Paris, 2 Febr. 1843, P. 43, I, 249 si Nimes, 17 Febr. 18584

P. 58, p. 629.4) Cas. II, 436 din 24 Mai 1899, B. 726 ; Cas. II, 475 din 27 Sept.

1894, B. 916; Cas. II, 91 din 9 Febr. 1874, B. 69.5) Cas. II, 338 din 28 Iunie 1893, B. 664; Confr. Cas. II, 73 din 23

Ian. 1896, B. t27.6) Cas. II, 2689 din 29 Nov. 1906, C. jud. 19064 Nr. 82. In acelasi

sens s'a pronuntat Trib. Iasi, I, 1908 din 30 Nov. 1901, C. jud. 1901, Nr.14, si, Curtea Iasi, I, 1208r din 27 Oct, 1904, C. jud. 1904, Nr. 84. In senscontrariu D. Alexandresco: C. jud. 1901, Nr. 14, C. Bucuresti, I, 939 did1906; Molinier: Cours II, 21; Vidal: ibiden

95

lutiuni admise deja in dreptul roman, care in asemenea cazdesi nu admiteau actiunea furti, considerau lucrul ca de furat.

Deasemenea tatal scapd de pedeapsd, conform art. 53, C. p.dacä fiul sdu chiar impreund cu a1ii a furat i tatal a ascunslucrurile aduse de fiul MAO).

*1439. Autorii admit cä nu trebue la tainuire sd fie cu-nostinta precisd a infractiunei comise, e destul sä stie täinui-torul Cd lucrul provine din infractiune2). Noi credem aceastacu atat mai mult, cu cdt delictul de tdinuire e o infractiunede sine statatoare, nelegatd cu infractiunea principala, ci pro-'venind cu ocaziunea ei.

Deaceea, noi nu credem intemeiatd solutiunea data deCurtea de apel din Orleans in 28 Iunie 18963), si aprobatd ded. Garcon 5), cd acela care a primit un vdnat cu credinta caprovened din delictul de vdnat in timp oprit, scapd de oricepedeapsd, daca lucrul era in realitate furat, cãci nu poate ficomplice la delictul de vdnAtoare in timp oprit, care nu s'acomis, nici la furt pe care nu I-a voit.

Aceastä solutiune e contrarie dupa noi cu cea de maisus care se multumeste cu intentiunea determinata. In oricecaz nu e admisibil la noi.

1) Trib. Dorohoi, 495 din 14 Martie 1905, C. jud. 1905, Nr. 37; Confr.Cas. II, 347 din 13 Mai 1898, B. 789. Dacd sotia gaseste, i impreuna cu sottdascund lucrul pe care-1 stie de furat, ambii sunt pedepsiti.

D. Garcon distinge: dacA a lucrat cu intentiunea frauduloasA decdstig, el este complice ; in caz contrar, dacA vreA sä cape pe copil depedeapsA nu este complice. Code penal, art. .59-60, Nr. 360 si doctr.francezA, care este de pareri diferite.

2) Cas. II, 328 din 2 Sept. 1875, B. 237; 31 din 21 Ian. 1881, B. 63;76 din 5 Febr. 1886, B. 134; 244 din 14 Apr. 1898, B. 614; 120 din 4 Apr.1886, B. 211. Instanta trebue sä stabileascd ce i-a fAcut. convingerea releicredinte, Cas. II, 776 dirt 3 Martie 1910, B. 420.

In Franta vezi Gargon: Art, 59-60, Nr. 30. 3, jurisprudentA con-stantA in acest sens. Nu e insA necesar ca lucrul sA fi fost primit chiardela infractor; dacA-1 gAseste stiind cA e de furat, se considerd tAinuitortCas. II, 347 din 13 Mai 1898,, B. 789,

3) In acest sens Fusser Herman: Rep. Comp.476; Garraud: Trai.NII, Nr. 262 si ed. jI-al T. II, Nr. 683; Blanche: Etudes II, Nr. 148; Garcon;Op. cii., art. 59-60, Nr. 381 si decis. Cas. fr. din 29 Dec. 1899, B. 388.

4,) Orleans; 28 Ian. 1896, S. si P. 97, II, 180 si D. 97, II, 3.j Garcon: Art. 59-60, NI-, 385.

-

96

Complicitate corespectiva §i rixele (galcevi) 1)

1440. Uneori, and s'a comis o infractiune e greu de adescoperi care din multime a comis fapta culpabild. De exemplu,se stie cä s'a tras cu pusca or s'a aruncat o piatrd dintr'o ceatäde oameni, dar nu se poate sti cine e culpabilul. Cum se vaprocede in acest caz ?

In vechiul drept se traged la sorti cine sd fie pedepsit 2),lucru ce se potrived cu acele timpuri de credinta, in chre secreded cd divinitatea va aved grijd sä apere pe nevinovat.

In unele täri se da o pedeapsa mijlocie intre aceea aautorilor si a complicilor 3).

*1441. Jurisprudenta tärilor meridionale ale Italiei, a admisaceeasi solutiune, care se gaseste adoptata de Cod. isp. art.430 si 435, Cod. Austr. § 134 i 157. Canton Ticin, art. 304 si313, si in fine de Cod. pen. italian din 1890, art. 378, caredi spune :

Cdnd mai multe persoane, participd la executarea unuiadin delictele prevazute de art. 364, 365, 372 si 374, si nu secunoaste autorul omorului sau al leziunii, ele sant supuse toatela pedepsele stabilite in acele articole, micsorate dela 1/31a V2si la ergastolo se substitue recluziunea dela 15 ani in sus.

Aceastd micsorare nu se aplica cooperatorului imediat alfaptului.

*1442. Art. 378 C. p. it. a fost criticat cn multd asprime

1) Confr. i cele zise in Cap. IV, relativ la circumstantele agra-vante legale, concomitente comiterii infractiunii; la lit. e, No. 1, subtitlul: pluralitatea infractorilor.

2) Lange: La pratique civile, criminelle et bénéficiale, 9-erne éd.Paris, 1702. Des matières criminelles, Livre I, Ch. I, p. 3. Lange citeaza,cazul in care mai multi soldati, fArd ca sA se stie care, au facut prA-daciuni intr'un sat. Ca sA justifice sistemul sortului aplicat ca pedeapsa,Lange spune a Iona a fost aruncat in mare prin tragere la sorti; Saula devenit Rege prin sort si sfAntul Matei a fost ales apostol tot prinsort: il n'y a pas moins de sujet de la mettre en usage pour la distri-bution de peines!"

3) Sau se da o pedeapsA arbitrarie, lAsatA la apreciarea judecAto-rultii. Vezi Carpzovius: Practica, Part. I, Quaest XXV, N-rile 1-7autoritätiie citate la Nr. 6, precum qi observatiunile lui Bohmer. Vezisi Damhouder: Enchiridion Terum criiiiinalium, Cap. LXXVI ITr. 24,care spune c, dacA din mai multi cari au lOvit, unul singur a lovitmortal, nimeni nu va fi pedepsit ca ucign ci toti ca vinovati de rAnire.

$i

97

de d. Impallomeni ') si de d. Sc. Sighelle, care adoptand cali-licatiunea unui prieten, 11 numeste jocul tombolei aplicat injustitia penald2), iar intr'o polemica spune ca ar Li dispozi-tiunea cea mai nelogica i arbitrarie din tot Codicele penalitalian 8).

In rezumat critica celor doi autori italieni, consistd inaceea cd art. 378 C. p. it. nu ar da pedeapsa cuvenitd fapteicomise, ci autorului i-ar da o pedeapsa mai mica decal aceeacare i se cuvine, iar complicelui o pedeapsa mai mare ; ceeacecdstiga prin o scadere a pedepsei cel dintâi, perde cel dinurmä, prin cresterea pedepsii care egaleazd doi infractori ine-gali. Este dar un joc de tombola in care unul perde i altulcastiga. Aceasta e foarte ilogic, cdci dacd s'ar cunoaste au-torul lovirei, acel care n'a lovit ar fi considerat ca un corn-plice ; neputinta judecalorului de a descoperl pe autortrebue sä fie un motiv de a agrava pedeapsa complicelui,rnicsorand in schimb pe a autorului. In loc de acea pedeapsàextraordinara, trebue a se da tutulor pedeapsa ordinard acomplicilor din art. 64 C. p. it.; autorul principal va profitaindulcindu-i-se pedeapsa, dar aceasta e o necesitate, de oarecenu se probeaza fata cu el dent cd este complice.

f443. Noi credem cd aceaSta materie n'a fost indeajunsstudiatd4) i cd s'au confundat ipoteze care trebuesc cu grijAdistinse.

1) Autorul infractiunei e necunoscut, complicii insä suntcunoscuti i se sie cd ei nu sunt autori ci complici.

2) Autorul infractiunei i tovarasii lui au comis aceeasfapta : au aruncat toti cu piatra or au slobozit arma spre vic-timd, or au lovit-o, nu se stie Insd cine a lovit-o mortal si cinen'a nemerit-o or a lovit-o mai u;or.

3) Unul singur dintre infractori a lovit or a ucis, ceilaltiau fost complici, aici existd autor si complici, nu se stie ins&cine e autor si cine e complice.

9 impallomeni: LI Codice penale illustrato, III, § 676.2) Se. Sighele: La teorica positiva della complicit& Torino, 1894,

p. l6 i urm.; publicat mai intAi in revista Scuola positiva, anno III,N-le 17 si 18.

') Sc. Sighele: Cornplicità, p. 200.4) Vezi asupra ei Pessina: Elementi, P. G., p. 265 si Majno: Corn-

mento. art. 64, Nr. 340; Confr. i Raportul lui Zanardelli, din 1887, Nr.CLII; Garraud: Instr. criminelle, T. II, Nr. 584.

50195

nu

98

4) Din o multime rdsvratita., unul singur, fara §tirea §iconsimtimantul celorlalti love§te cu o piatra. §i omoara ; adeste un autor necunoscut dar lipsesc complicii.

1444. 1) In primul caz se aplicd pur §i simplu regulele corn-plicitatii : lipsa sau necunoa§terea autorului infractiunei esteindiferenta, odata ce e sigur cd cei cunoscuti sunt nurnai corn-plici : evident cd ei vor fi pedepsiti cu pedeapsa mai u§oaraa complicilor. Aceastä solutiune e incontestabilä, atat la noi,cat §i la Italieni §i la Francezi ).

1445. 2) Dacä toti coparticipantii au comis acee,a faptd,descarcand arma spre victima, insä numai unul sau doi aulovit-o mortal, in Franta nu poate fi dificultate, de oarece atatcomplicii cat §i autorii tentative! se pedepsesc la fel cu au-torii faptei savar§ite. Prin urmare, fie ca vor socoti pe aceicari n'au lovit pe victima ca ni§te complici, fie ca-i va socotica vinovati infractiune sdvar§ita dar neisbutita, pedeapsa vafi aceea§ cu a autorilor principali.

La noi, de oarece nu se §tie cine e autorul lovirei mor-tale, nu se pot pedepsi infractorii decat cu pedeapsa de corn-Oki, pentruca daca e indoiala cä fiecare din culpabili poatefi autor, este totu§i sigur Ca fiecare e cel putin complice.

Fara indoiald cd autorul va profita din cauza incertitudinei,find pedepsit cu pedeapsa mai u§oara a complicelui, dar dacaun autor poate Scapa cu totul de pedeapsa gratie nedescope-rirei, cu atat mai mult se poate admite ca el cand e desco-perit ca infractor, sa fie pedepsit ca un complice, de oarecenu s'a dovedit cd este un autor : in dubio pro reo2).

La Italieni in asemenea caz e complicitate corespectiva ;fiecare putand fi socotit in atare caz ca autor or complice ;pedeapsa va fi cea extraordinard din art. 378 C. p. it.

1446. 3) Coparticipantii au comis fapte diverse, unul aucis, celalt a ajutat, aci iara§i este autor §i. complice, dar nuse poate §ti rolul fiecarei parti. Vorn cita un caz intamplatin Italia de care vorbe§te Nicolini 3). In 10 Noembrie 1833,

1) Vezi Giacchetti: Dei reati e delle pene in generale, secondo ilCodice penale italiano, vol. II, § 32, P. 96; Confr. Sc. Sighele: Compli-cita, p. 196.

2) Acest lucru era admis chiar In vechiul drept de Damhouder.Vezi mai sus Nr. 1440, nota 3.

3) Nicolini: Questioni di diritto vol. MI p. 339; Confr. Sc. Sighele:Complicita p. 184.

99

Maria Chiurazza nascand un copil nelegitim in camp, a fostajutata de Berardina Esposito ; copilul a fost ucis, insa aman-doua femeile sustineau ca s'a nascut mort. Date in judecata,magistratii au decis Ca cele cloud femei erau autoare si complicecorespective al infanticidului, lucru pe care Nicolini, ca repre-zentant al Ministerului public, combatandu-1, a obtinut cu dreptcuvant casarea, fiindca e contradictor ca aceeasi persoana safie si coautor si complice 1).

Acest caz desi difera de cel precedent prin aceea ca infrac-torii au comis fapte diferite, insa in realitate solutiunile suntidentice cu cele precedente in Franta, Italia si Romania ; adicain Franta pedeapsa va fi aceeasi ca autori in Italia cea extra-ordinara, iar in Romania acea obisnuita la complici. In Frantacestiunea complicitatii corespective, nu prezinta nici o impor-tanta din cauza similitudinei de pedeapsa intre autori si corn-plici, in Italia insa deoarece legiuitorul a dat o pedeapsa par-ticulara in caz de complicitate corespectiva aceasta cestiunemerita importanta, atunci cand nu se stie cine e autorul sicine e complice.

In Romania cestiunea deasemenea nu prezinta interesdecal ca doctrina, caci in fapt in caz de complicitate cores-pectiva, se va da pedeapsa ordinara a complicilor.

1447. Este insa o diacultate mare in faptul ca, spre apedepsi pe cineva ca un complice nu e destul a se dovedi caa participat la comiterea unei infractiuni, ci trebue sä se siarate in ce mod a participat caci altfel nu e complicitate. Incaz de complicitate corespectiva insa nu se poate precizarolul jucat de infractor. Deaceea suntem de parerea d-lui Ant.Fiocca, procuror la Curtea de casatiune din Roma, in pole -mica sa cu d. Sc. Sighele, ca bine a facut . legiuitorul italianca a prevazut prin un text de lege complicitatea corespectiva,si ca e regretabil numai ca a vorbit de acest gen de compli-

1) Sc. Sighele: Complicità p. 176, nota 1, (Confr. 182), citeaza treideciziuni ale Curtii de casatiune din 12 Dec. 1890; 1 Apr. 1891 si 25Mai 1891; (Monitore dei Tribunali anno 1891, p. 156, 556 si 765), in carese afirmä cd ceeace deeosibeste complicitate ordinard de cea corespectivd,este cd in prima se stie, cd autorul cunoscut or necanoscut e altul carenu e printre cei dati in judecatd, pe cand in complicitatea corespectivänu se stie cine e autorul. Confr. tot in Sighele, p. 185, cele zise de d.A. Fiocca in aceastd privintd.

.

100

citate in partea speciald a codicelui penal, relativ la omoruri siraniri 1).

Insa pe de alta parte credem cd si d. Sighele 2), si d. lin-pallomeni3), au dreptate cand sustin ca e absolut inutild pe-deapsa mijlocie si extraordinard pentru complicitatea cores-pectiva si ca legiuitorul ar fi trebuit sd se multumeasca pepedeapsa ordinara a complicilor, caci numai complicitateaeste sigura pentru fiecare conparticipant.

1448. $i are deasemeni dreptate d. Sighele and sustinecd in unele cazuri, cand mai multi au aruncat pietre fard intele-gere prealabila, e in realitate responsabilitate iar nu complicitatecorespectiva 4), cutn recunoaste de altniintrelea si d. A. Fiocca5).

1449. 4) Din o multime tasvratita, unul arunca o piatrdloveste, dar nu se stie cine si n'a fost acord de vointe.

In acest caz nu poate li vorba nici de complicitate or-dinard, nici de cea extraordinard sau corespectiva, fiindca.pentru eidstenta coMplicitdtii se cere unitatea de vointe. Aceastdunitate paate sa fie momentana, rreprevazuta, daf trebue sa existespre a fi vorba de complicitate9. Cu drept cuvant d. A. FiocCazice, ithpreuna cu Nicolihi si cu jurisprtidenta provindilot me-ridionale ale Italiei, de cothpficii corespectivi Ca se numesc astfelpentruca se *tä reciproc si conspira cu un scop coman 1).

Itt asemenea caz, daca nu se descopera autorul, credemCa nici unul din cei cu dansul htt poate sä fie pedepsit desie sigur cd din acea niultime a plecat lovitura. Nu putem dapedeapsa complicitatii, cad nu e unitate de vointe, iar pedeapsaintreaga nu se poate da, fiindcd nu stim cine este autorul ih-fractiunei. In asemenea ipoteza reintram in dreptul comun,dupd care oridecateori nu se stie cine a comis infraqiuneanu poate sa se aplice pedeapsa unei persoane, si cu atat maimult la o pluralitate de persoane. Spre a adopta comparatia

L) A. Fiocca: La Cassazione unica, vol. V. Nr. 5; i Sc. Sighele:Op. cit. p. 17 ,/ §i urin. si pag. 194.

'2) Sc. Sighele: Op. cit. p. 171-173.3) Impallomeni: II codice penale illustrdto, vol. III § 676.4) Sighele: -Ccomplidita p. 178.9 Ibidem: p. 188.'I Tuatzi Pasquale: Corso di diritto penale. Napoli, 1891, vol. II,

p. 142.7) Dupe Sighele: Op. cit. p. 189.

si

101

d-lui Sighele, justitia moderna nu poate aplica criteriul justitieilui Simion de Montfort catre Albigensi, care ordona sa.i uciddpe toti, vinovati sau nevinovati, fiindca D-zeu va alege peai sai1).

Rixele (gal cevil e).

1450. Codicele penal italian, care reglementeaza in art. 378,complicitatea corespectiva, prevede in art. 379 §i 380 rixele(ripse), pe care Carrara le de(inqte : 0 luptd subitd inter-venitd intre cloud sau mai matte persoane cu o oca,?iuneprioa4Z 2). Legiuitorul dispune ca, dacd omorul sau lovituriles'au intamplat in o galceava (in una rissa) intrucat autorulnu va fi cunoscut, pedepsele vor fi Inca §i mai mici decdt incazul precedent 3).

Aceasta 4i cazul cand vinowatii vor fi pus mana pe celucis or lovit, in cazul in care nu vor fi facut acest lucru, pe-deapsa va fi cel mult de 6 luni.

1451. Aceasta scadere mai mare in caz de rixe, se ex-plica prin aceea ca, in acest caz nu numai cd nu se cunoa§teautorul, dar chiar e siguranta cd nu este premeditare, cacirixele sunt conflicte neprevazute iscate intre persoane i ter-minate prin injurii, lovituri sau omor.

In Codicele penal italian, dupd d. Tuozzi Pasquale, rixanu e o scuza, ci numai o cauzd de mic*orare de pedeapsa 4).

1452. Quid in Codicele penal francez i roman, care nuprevad rixele ?

Nu poate fi vorba de cazul cand autorul infractiunei ecunoscut, caci atunci se vor aplica regulele generale relativla autori i complici, Ondndu-se bine inteles seamd de scuzaprovocarii cand ea existd5).

1) Confr. asupra acestei materii si A. Setti: Delli'imputabilita. Torino1892, Part. II, Cap. II, § 6.

2) Carrara: Programma, P. S. § 1292.3) Leniendam ejus poenam, qui in rixa casu magis, quam volun-

tate homicidium admisserit. Citand acest fragment din legile romane.Carpzovius 11 admite ardtând cà e natural sd se pedepseasca mai usoracele intimplate fara frauda, pe neprevázute, intr'o rixa subitanea.Practicae, Part. I, Quaest V, Nr. 2, Quaest VII, Nr. 7 si Quaest XXV,Nr. 3.

4) Tuozzi Pasquale: Corso di diritto penale, II, p. 151.5) G. Vidal: Cours, No. 438.

102

Dacã autorul e necunoscut, credem cd in acest caz ni-meni nu poate sd fie pedepsit, fiindcä nu e dovedit nici au-torul, i nici de complicitate nu poate fi vorba, intrucdt nua existat o comparticipare convenitd. Bine inteles, cd dacd seva dovedi cel putin ajutorul prin punerea mdinii pe victimä,in acest caz coparticipantul va fi considerat i pedepsit cacomplice. Neavând insd la noi dispozitiuni speciale relativ larixe, acest complice va suferi pedeapsa ordinard a compli-celui, fdra scdderea considerabild din art. 379 si 380 C. p. it.,rämändnd nu.mai aplicarea naturald si foarte dreaptä a cir-cumstantelor atenuante, or a scuzei provocdrii, dacd acel carea pus mdna a fost provocat.

Vom termind observand cd sunt legislatiuni care pedep-sesc provocarea la o gdlceavd ca o infractiune de sine std-tAtoare, in afard de consecintele rixei. Astfel vom citd § 227C. p. germ., art. 306 C. p. oland. si 379 C. p. it.

PARTEA II-A

DESPRE PEDEPSEUn Rege care lase nepedepsit pe un vinovat e tot

atdt de nedrept ca acela care osAndeste pe un nevi-novat, fiindce justitia consistä de a da pedeapsa confornilegii.

Manava-Dharma-Sastra, IX, 249.Omne poenae genus remedii loco

Seneca,admoveo.De ira I, 16.

Tam omnibus ignoscere crudelitas est quamSeneca, De dementia, I, 2.

Sceleratorum impunitas innocentes prodit, et im-proborum veniam sevitia est et acerba improbos cru-delitas.

Casiodor, Lib. II, Epist. 14.ii n'y a rien apres l'honneur de Dieu de plus

grand consequence que la punition des forfeits.Bodin, De la republique.

C'est aucune fois crime d'être trop doux.P. Ayrault. Ordre et formalite, I, art. VI, Nr. 2.

Poena unius est salus multorum.Carpzovius, Practicae, CXXX, 21.

Judex si delinquentem debita poena punire ne-gligit pejor est ipso delinquente.

Acelasi CXLNIII, 15.L'indulgence envers les coupables est dans les

magistrats cruaute covers la soda&Napoleon, $ed. Cons. Stat, 23 Prairial, an. XII.

La vraie sagesse respecte l'humanita, mais ne luisacrifie pas la stirete publique ; elle vent que les peinesaussi douces que possible, soient en mettle temps ef-ficaces.

Target, Observation sur le projet de Code crim.pitiê pour les coupables, est cruaute pour le public.

Bentham, Theories des peines, II, 112.II appartient a tous les hommes de commetre des

crimes, il n'appartient qu'aux hornmes eclaires detrouver des lois qui peuvent les prévenir.

Bentham, Traites de legislation, T. II, p. 210.Surtout ne donnez pas toute votre piete au cri-

minel, gardez-en un peu pour les victimes.L. Proal, Le crime et la peine, p. 422.

1453. Vom Imparti materia pedepselor in 4 capitole : 1)Definitiunea i calitaOle ce trebue sa aiba pedepsele; 2) Cla-sificarile pedepselor; 3) Atenuarea i agravarea pedepselor;4) Prevenirea i incetarea lor.

104

CAPITOLUL I.

Definitiunea, rolul, calitãtile ce trebue siindeplineasci o pedeapsd.

1454. Pedeapsa este raul pe care puterea publica II faceindividului condamnat de justitie flindca a comis una sau mairnulte infractiuni 1).

Definitiunea pe care o darn noi, ni se pare mai exactadecat definitiunile date de unii autori. Astfel, nu putem primidefinitiunea data de Mornrnsen ca. : Raul pe care il infligeStatul celui care a infrant prescriptiunea sa e pedeapsa" 2),caci nu orce infrangere a prescriptiunilor legii atrage o pe-deapsa, cel putin in sensul legislatiunei penale, ci unele atragnumai sanctiuni civile, cum deja am aratat.

Deasemenea ni se pare inexactä sau cel putin necorn-plecta definitiunea d-lui Vidal, ca.: Pedeapsa e räul facut innumele societatii, si in executarea unei condamnatiuni jude-catoresti autorilor unei infractiuni, culpabili i responsabilide aceasta infractiune"), caci pedeapsa se da nu numai auto-rilor, ci i complicilor unei infractiuni.

In schimb credem ca Rauter da o buna definitiune pe-depsii cand zice: Pedeapsa este raul ce se inflige infractoruluilegii penale in virtutea i prin vointa acestei legi 4) Deasemeneane pare exacta definitiunea data de Carrara : Pedeapsa e räulpe care in conformitate cu legile Statului, magistratul o infligeacelora ce snot cu formele cuvenite recunoscuti nevinovati deo infractiune"

0 definitiune celebra, desi incomplecta e aceia data deGrotiu: Poena est rnalum passionis quod infligitur propterrnalum actionis6), al care se aseamana aceia a comentato-rului sau Cocceius: Poena est privatio juris vel boni alicajus

') Confr. Normand: Cours, § 196; De Liszt: Lehrbuch, § 58, La-borde: Cours, Nr. 248 si ed. 2-a, Nr. 9.

2) Mommsen: Droit penal romain, I, 42.') Vidal: Cours, Nr.439.4) Rauter: Cours, T. I, p. 249, Nr. 139.') Carrara: Programma P. G., T. I, § 584, p. 546.0) Pedeapsa e rdul suferintei ce se d'a pentru Au! fdptuirei".

Grotios: De jure pacis ac belli, Lib. II, cap. 4X, § 2, 5 i urm.

9.

H.

105

propter culpani'); ambele aceste definitiuni pdcdtuesc insdprin aceia cil nu releva caracterul social si legal al pedepsii.Un räu poate sd fie fAcut si de victima infractiunei care isirdsbund contra infractorului, aceasta Ws . nu e o pedeapsd insensul legii, ci o simpld rdsbunare.

*1455. Romanii numeau pedeapsa : poena, insä se pareca. acest cuvant nu e vechiu in limba juristilor romani. Dreptulroman zice Mommsen nu are la inceput njci un termengeneral, nici pentru infractiunp, nici pentru pedeapsd; pentruaceastä din urmä se introduse de timpuriu cuvantul poena,pentru cealaltd apare mai tarziu expresiunile de crimen sidelictum" 2).

Cuvantul poena insusi, isj are echivalentul in limba greacdicotv-ii, de unde probabil a fost luat, iar origina in limba san-scritd.

nCuvantul poena, in limba greaca 7roLn 2), derivd delahoena, dela ki sanscrit, care insemneaza verifirare, socotire,multare, strdfuire" 4). De aceastä etimologie se apropie siCarrara cand spune cd poena, derivd dela pendere. Pedeapsanu e decat un schimb de valori; e moneta care se pldtesteinfractiunea. poena zice Papinian, leg. 41. De poenis estaestimatio delicti" 5).

Cd pedeapsa a lost, mai ales in timpurile primitive inlegaturd cu plata, aceasta o vom arata mai tarziu cand vomvorbi despre pedepsele pecuniare. Etimologia cuvantului poena,arata in acelas timp origina istoricä a pedepsii.

Infine, NTC)111 spune cd, dupa Aul. Gelliu, cuvantul poenaeste in legatura cu poenitentia, cdintd, pocdintd6), deci si cpmodernul cuvant penitentiar, vom addoga poi.

Incat despre cuvantul romanesc pedeapsa, deasemenea el

1) Henricis Cocceii: Commentarius in Hugonis Grotti: Lib. II,cap. XX. De jure belli ac pacis. Lausanae, 1752, T. III, p. 320. Pedeapsae luarea dreptului or g bunului cuiva pentru villa lui',

') Mommsen: Dr. pen. rom., T. I. p. 15; Confr. cele spuse de noila Nr. 249.

3) Normand crede ca poena deriva dela cuvântul grecesc: TcowripiasuferiptA Cours, Nr. 196, p. 170.

4) Vanicek: Aetirnologische Wörterbuch, 1874, p. 152.5) Pedeapsa este pretuirea infractiunei". Carrara: Programma,

T. I, § 06.") Aul. Gellius: Noct. Attic. XVII, 1.

106

nu este vechiu; in secolul al XVII-lea se intrebuinteaza inmod aproape constant In Pravila lui Vasile Lupu cuvantu1certarely. Pedeapsa e un cuvant de origina greceasca adus intara prin influenta fanariota ; el ar veni dupa d. ErbiceanunataitM, a invata. De oarece dascalii greci nu intelegeau invd-tdtura fara pedepse, s'a luat pentru pedeapsd cuvantul careinsemna invatatura 2).

In aceasta privinta cuvantul pedeapsd seamana cu expre-siunea romand exemplum, care deasemenea inSemnd la Romanipedeapsa.

1456. Pedeapsa este, dupa cum am aratat, o suferinta, unrau; ea e sanctiunea unei fapte pe care legea o socoteste cavatamatoare societatii or unor certe persoane din societate.

Insa, dacd pedeapsa e o sanctiune, nu orice sanctiune sepoate considerd o pedeapsa in sensul legii penale. Sunt, inadevar, sanctiuni de alta natura, de exemplu nulitatile actelorpentru validitatea caror legea a cerut oarecare forme sub sane-tiunea de nulitate. Vom cita de asemenea reparatiunile civile,care sunt opozitul pedepsii si se pot considera intru'catva cao restituire a victimei in starea anterioara infractiunei.

1457. Pedeapsa este, dupa cum s'a zis de Grotiu, malumpassionis propter rnalum actionis, adica un rau pe carefacem sd-1 sufere autorul infractiunei ca rasplatire pentru faptasa antisociala. Ea s'a comparat, si nu fära cuvant, cu o medicindsociald sau medicina a sufletului (Platon), cdci precum medica-mentele, si mai ales operatiunile chirurgicale, sunt adeseori o su-ferinta pentru pacient cu scopul de a-1 vindeca, tot astfel i pe-deapsa e o suferinta aplicata infractorului cu scop de a-1 indreptd.Ea e desigur un rau, dar relele care in lipsa ei ar rezultd dincauza absolutei libertatei naturale, ar fl mai grave si mai pe-riculoase 3).

,) In Moldova cuvintele pedeapsd si pedepsire au sträbdtut maitdrziu; in mod aproape constant Indreptarea legii le inlocueste princuvintele certare si a certà din Pravila lui Vasile Lupu. Ca acestecloud expresiuni luptau in veacul al XVII-lea rezultd din imprejurareaca in ambele legiuiri se gasesc uneori arnbele forme, si cea latindcea greacd. Vezi Longinescu: Legi vechi românesti.Bucuresti, 1912, T. I,p. 108, 297 si Index. Nr. 363.

2) C. Erbiceanu: Cronicari greci, Bucuresti, 1890, p. XXXV.3) Carmignani: Elementi, § 302, p. 306.

si

107

Insa pand ad merge comparatiunea, si nu mai departe.Pedeapsa este un medicament si este si ceva mai mult ;

medicamentul nu foloseste decat bolnavului, pe cand pedeapsaserveste i altora care ar fi ispititi sd-1 imiteze. Poena uniusest salus multorum, cum zice Carpzov 1). Pedeapsa diferd darde medicament ca este nu numai curativd, ca medicamentul,ci i preventivd ; ea nu e numai personald, ci i sociald. Candun individ e pedepsit, societatea nu se gandeste numai la ojustitie mistica si religioasd, ea nu voeste ndmai sä indreptezepe eel greSit, ci tinde in acelasi timp sd dea un exemplu caresd facd pe ceilalti membri ai societätii sd nu mai comita. in-fractiuni : Ca un culpabil sä sufere zice Target nu acestae ultimul scop al legii, dar ca infractiunile sd fie prevenite,iatä un lucru de mare importanta" 2).

1458. Dupd cum am spus, pedeapsa este o fortd menitdsä lucreze asupra vointei omului, i sa o intoarca din pornireaspre a comite infractiuni, pornire atat de pornuntata la unelepersoane din cauza ereditdtii sau educatiunei. Natura lucreazäasupra omului prin ereditate, familia prin educatiune, si in finesocietatëa prin mijloace de diferite naturi ; pe de o parte cautdsi ea pe cat poate ca pe langa instructiune sã dea i educa-tiune morald, iar pe de alta intrebuinteazd pe deapsa.

1459. Pedeapsa este dar, i trebue sd fie ultimul mijloc,ultima sfortare pe care o face societatea ca sd inpedece pecei rdi de a comite infractiuni. Acest mijloc find dureros pentruinfractor, si el presupunand o suferintd anterioard a victimeisale, societatea este datoare sa caute sa influenteze mai intaica mijloace blande, care sd aibd de rezultat sa prevind infrac-tiunile. Foarte intelepteste s'a spus ca mieux vaut prevenirque punir8), cdci dacd orice pedeapsa presuptme doua suferinte,fiecare prevenire de pedeapsa evita cloud suferinte.

Prin urmare, prevenirea infractiunilor este, pentru societate

1) Carpzoo: Practica CXXXIII, Nr. 21.2) Target: Observations sur le projet de Code criminel, p. IV. Vezi

alte citatiuni la Introductiunea pArtii 1-a, unde se vorbeste de siste-mul utilitar.

Cuvintele se gtsesc in Montesquieu: Esprit des loix. Livre VI,ch. IX si X; ideia este insd cu mult mai veche si se gaseste foarte la-murit explicatà in Carpzovius. Practicae novae imperialis Saxoniae rerumeriminalium. Part. III, Quaest CI. Nr. 17.

3)

--

108

o (Satorie mai slanta si mai imperioasa decdt pedepsirea lor,numai in caz de neisbutirea mijloacelor blAnde de prevenire,trebue a intrebuintd mijloaccle aspre de pedepsire. A procedeattic!, a last poporul Iri ignoranta si in mizerie, si a nu intre-buinta in contra lui dealt maciuca grea a justitiei penale, e ocurata barbarie, pe care popoarele neintelepte o platesc scumpmai curand sau mai tdrziu. Un legiuitor luminat ziced cudrept cuvant abatele de Mably se va ocupd mai mult de apreveni infractiunile decat de a le pedepsi" ; deaceia dansullauda institutiunea censorilor, care erau ca niste straje neador-mite pentru ingrijirea republicei1).

Carmignani, ziced deasernenea in, 1831 :Un prejudiciu funest, inerent naturei ornenesti, §i poate

neinlaturabil, a fdcut si face sa se creadd i astazi ca, cea maitare si mai sigura legaturd sociala, ar fl pedeapsa, teroareacare se crede ca ea insufla oamenilor. Acest prejudiciu dornindmai cu searnd in legile vechi" 2).

Ilustrul penalist italian are dreptate,De cdte oni, in adevdr, nu s'au vdzut jurisconsulti, filozofi,

legiuitori, concentrandu-si toata atentiunea asupra sisternului re-presiv, i cautand a -1 perfectiond necontenit in sperantd c vorscapa de flagelul criminIita4ii. Mergand dupa intampiare andla dreapta, and la stAnga, sovaind intre asprimea draconiand

o indulgenta becariand, care se apropie cje impunitate, eise aseamand, dupa faimoasa comparatinne lui Luther, cuomul beat calare pe un cal, care, and este indreptat dig sprepartea in care std sa cadd, se apleacd imediat in cealalta parte.

5i e natural ca acesti oarneni sa nu ajungd la nici unrezultat satisfacator. In loc sa loveasca raul. in cauza Iui pri-mordiald, ei se ocupa numai de efectele sale; in loc sa-si con-centre activitatea mai cu seama in instructiune, in educatiune

1) De Mably : Oeuvres completes. Paris 1794-95. T. X, p. 326. Nama legibus delicta puniri; quanto fore mitius in ipsos melius i, socios pro-videre n peccaturu . Tacit Annales III, 68. Cornelia Dvlabella prin acestecuvinte propunea sa se excluda dela guvernare oripe persoana cu mora-vuri rele spre a evita pedepsirea ei; era aceasta o masura folositoare deprevenire. Rau, prin urtnare, Tacit il invinovateste de lingusire catreTiberiu, ca prin aceste cuvinte ar fj voit Dolabella sa lase Imparatuluisarcina alegerii persoanelor care au sa guverneze.

2) Carmignani: Teoria I, p. 166.

Si

A

si

109

si in combaterea mizeriei claselor de jos, ei isi pierd timpulcautánd rezolvarea unei probleme insolubild : care e mijlocul eadin josul unei ape necurate din punctul ei de plecare, sa se facaastfel ca ea sa curgd limpede si curatä chiar dela acel punct ?

1460. Interesul personal, care e mobilul cel mai puternical civilizatiunei, este in acelasi timp cand e vorba de o flintaperversa si incultd, cel mai mare pericol social, fiindcä acestindivid intelege rau interesul sau. Impulsiunea spre ram esteuneori atat de tare, !neat orice mijloc de combatere ramaneineficace. Msä oricum ar fi, acest simtimant nu se poate corn-bate decat prin instructiune si educatiune mai intai, care aratdinteresul omului ca el sd fie cinstit, si numai iri urmd prin fricapedepsii. Cu cat societatea va intrebuinta mai multa energiein aceste cloud mijloace, cu atat vointa omului va fi mai bineindreptatd si roltil pedepsii va fi micsorat.

1461. Si instructiunea trebue sd fie morala, cdci altfel eanu poate produce nici un efect. ,,Nu trebue sd credem spuneDesprez cd atunci cand toatd lutuea va sti sa citeascd si sascrie, numarul crimelor va trebui neaparat sd scada. Ori,ce in-structiune desvoltd pe om, dar aceastd desvoltare poate a seface in sensul raului ca si in sensul binelui. Poftele si trebuin-tele ctesc cu cat inteligenta se desvoltd ; marele crime suntcu mult rnai putin efectul unei nature inculte, decat al uneinatute depravate si Mid frau. Sunt multi oameni cinstiti carenu cunosc alfabetul, si se gasesc asasini literati: acestia sunt ceimai tái. Nu se poate dar cineva intemeid pe instructiune decatca un mijloc de a raspandi morala, iar nu de a o inlocul" 9.

Nu putem indestul repetã ca pedeapsa trebue consideratade societate ca o ultima ratio, ca un mijloc extrem, pe carenu ttebue sd-1 intrebuinteze decat dupd ce si-a facut datoriade a intrebuinta prealabil mijloacele preventive de educatiune,instructiune si intelepte legi economice. Brissot de Warville,ziced cu drept cuvant: Cu cat legislatiunea civild va tindemai mult catre perfectiune, cu atat va fi mai putind trebuintade legislatiunea penala" 2).

1) E. Desprez: De la peine de mort. Paris, 1870, p. 90 i 91.2) Brissot de Waroille: Théorie des lois criminelles; I, p. 43. Le-

gile vechi in mare parte contin dispozitiuni penale. Legea salica are356 din 412 consacrate materiilor penale, iar legea Ripuarilor 164 din.277: Laferilère: Inst. du droit III, p. 216.

110

1462. Nu la penitentiare si la legi penale trebue sä segandeasca mai cu seama legiuitorul, ci la scoli educative sila legi economice, caci nu din penitentiare va esi binele ome-nirii i moralitatea sociala. Trebue, pe cat va fi cu putintä, alovi räul la raddcind, combatand natura perversa din primaetate, pand cand nu se cristalizeazd pentru vesnicie in individ,cdci altfel orice remediu ramane absolut ineficace.

Suntem veseli cd aceste idei, pe care le-am expus Incadin primul an al cursului nostru (1890), astazi sunt admise destiintd. D-nu E. Ferri a simtit si a expus foarte bine, utilitatea md-surilor preventive pe care le numeste sostitutivi penali (in-locuitori ai pedepsii), in combaterea criminalitatii, iar unuldin capii Uniunei internationale de drept penal, d. Fr. de Liszt,profesor de drept penal la Universitatea din Berlin, a spus cudrept cuvant in Congresul Uniunei din 1902 din St. Petersburg :Pedeapsa e desigur unul din mijloacele de a combate cri-minalitatea, un mijloc foarte comod la prima vedere, i pentruaceia foarte acreditat la legislatorii cu vederi scurte. Insa eaeste in acelasi timp un mijloc nesigur i periculos, o armã cucloud taisuri, care nu loveste riumai pe criminal, ci i pe fa-milia inocentd i chiar pe societate. Mai sunt i alte mijloacemai sigure, mai putin costisitoare, mai eficace, sunt mijloacelepreventive, este intregul sistem de igiend sociala care incepe sàpatrundd in legislatiunea i administratiunea noastrd publica" 1).

1463. Ideia cd imbundtatirea legilor econornice imputi-neazd criminalitatea este veche, insa din nenorocire legiuitoriinu au tinut indestul seama de dansa. Inca la inceputul vea-cului al XVI-lea, Toma Mor spunea aceste intelepte cuvintecare contin germenul ideii substitutivelor penale : Se pronuntasuplicii groaznice pentru furt : cu mult mai bine ar fi cands'ar ingriji ca frecare sa aibd indeslularea vietii pentru ca ni-meni st nu fie in nenorocita trebuintd intai de a fura, iar inurmä de a pere2).

1464. Fara sä avem o credinta nemarginita in legi i sä

1) Bulletin de L'Un. Inter. du droit penal, XI-ème amide. Berlin,1903, p. 93; in acelasi sens Garraud: Op. cit. p. 103; Confr. A. Prins:Science pénale et droit positif. Bruxelles, 1899, p. 24.

2) Utopia, L. I, f. 57: Decernuntur furti horrenda supplicia; multopotius cum providendum foret, uti aliquis esset proventus vitae; necuiquam sit tam dira furandi primum, dehinc pereundi necessitas".

1 11

spunem cu abatele de Mably, ca, daca oamenii comit infractiunivina sunt legile, or cu Elvethi cd vitiile si virtutea unui poporsunt totdeauna efectul necesar al legislatiunii sale 9, recu-noastem totusi cd legislatiunea are o mare influenta asupra

Legile nedrepte seamand in societate samantainfractiunei individualc si a revoltei maselor. In aceastä pri-vintä noi credem ca. Montesquieu a spus un mare adevar,cand a spus cuvintele celebre: Il est des lois qui font des crimes.

1465. Atat de adevarat e lucrul acesta incat se poate citaun exemplu dernn de a fi reamintit, spre a proba ca. dela in-telepciunea legilor economice depinde in buna parte crimina-litatea unei tari. In Anglia tumulturile i seditiunile (riots) careerau in numdr de 5673 in anul 1843, au ajuns in mijlocie la23 pe an, in anii 1895 1899, in urma abolirei legii zise a ce-realelor (Corn laws)2). La noi suprimarea axizelor n'a starpitoare contrabandele comunale ? Iar, in materie politica, legeaelectorald a lui V. Lascar, n'a imputinat oare in mod simtitorinfractiunile electorale ?

1466. Nu trebue insa. sa ne facem mari iluziuni, permisenumai poetilor i filozofilor idealiti. Rezumand Republica"lui Platon, Victor Cousin scrie: De oarece e vorba de a pro-duce o adevarata. virtute, care singurd poate da adevarata fe-ricire, trebue a renunta la orice lege, la orice codice penal,si a inlocul acest mijloc, imoral In natura sa, si dealtmintreleaaproape totdeauna neputincios, cu mijlocul moral si cu multmai sigur al educatiunei, si a intemeiá institutiunile nu pe legi,ci pe moravuri, ratiune i constiinta publica" 2).

Iar un poet roman din secolul trecut impartasea aceleasiiluziuni, in niste versuri slabe ca forma, dar admirabile cafond, daca nu ar contine exageratiunea ca. crima s'ar puteastarpi prin legi, fie ele oricat de intelepte 4).

1467. Adevarul este ca, chiar daca legiuitorul isi va con-centra toata grija asupra educatiunii, instructiunii i dreptatiisociale si, chiar daca va complecta opera sa facand o evolu-

2) Disc. III, Ch. 22.2) A. Bosco: La deliquenza in vari Stati di Europa. Roma, 1903,

p. 166, nota 1.8) Platon: Oeuvres ed. V. Cousin: Des lois. Argument, p. XIII.4) Cesar Bolliac: Poesii nationale. Paris, 1857, ed. 2-a, p. 30. Vezi

aceste versuri Tom. I, Nr. 120, nota 3.

criminalitatii.

112

tiune spre asprimea pedepselor in sensul vederilor scoaleipozitiviste penale, totusi niciodatd omenirea nu va ajunge lastärpirea desdvarsita a infractiunilor, fiindcd acest lucru e unideal, o perfectiune, pe care nu e dat omenirei sa o atingavreodata 1).

1468. Insa, incontestabil cd, o bund directiune, o mai se-rioasä intelegere a intereselor societdtii, ar micsord considerabilcriminalitatea, pe cand din contra masurile luate de penalistiiclasici, in timp de un secol, departe de a micsord criminali-tatea n'au facut dealt sd o inmulteascd intr'o proportiune in-.grijitoare.

*1469. Daca omenirea in ultirnele timpuri, sau cel putincativa alesi ai sdi, au inteles rolul subsidiar al pedepsii, multtimp legiuitorii si filozofii s'au inchinat pedepsii, si au exa-getat rolul ei social, socotind ca ea singurd este temelia so-cietatii. Nimini mai bine decat Manu, legiuitorul vechiu al In-dienilor, n'a fdrut lauda pedepsii, in Manava-Dharma-Sastra :Pentru a ajuta. pe Rege in functiunile sale, Dumnezeu a produsdela inceput geniul pedepsii, ocrOtitorul tutulor fapturilor, in-deplinitorul dreptdtii, propriul ei fiu, si a carei esenta este cutotul dumnezeiascd. Tetnerea de pedeapsa este mijloctll carepermite tutulor acestor creaturi mobile si imobile de a se bu-curd de ceiace le este propriu, si care le impedicd de a sedepärta dela datoriile bor. Pedeapsa e un Rege plin de energie,ea este un administrator istet, un intelept istrument al legii,ea este tecunoscbtä ca chezasa a indeplinirei datoriilor celor4 clase. Pedeapsa guverneaza genul omenesc, pedeapsa ilocroteste, pedeapsa vegheaza cand totul dbarme, pedeapsa estedreptatea, zic inteleptii. Daca Regele nu ar pedepsi Mt-a in-cetare pe aceia care merit:1-'1 sä fie pedepsiti, cei mai tariar face prada lor pe cei mai slabi, cum fac pestii in apd.Cioara at veni sä ciuguleascd din ofranda cu orez, caineleat linge untul ales, dreptul de proprietate n'ar trial existd,ornul de rang mai jos ar lila locul omului din clasa de maisus. Pedeapsa guverneazd tot genul omenesc, cdci un om virtuos

') Un poet vechiu a scris cu mai multä dreptate (teat Cesar Boliacaceste versuri:

txtruite immanes scopulos, extollite muras,Cingitd vos fluvlis, vastus eXtdllite turres,Non dabitis muras sceleri.

(Din Cam ignani, Pena di morte p. 71).

prin natura sa se gaseste cu greutate, prin temerea de pedeapsa,lumea poate sa se foloseasca de lucrurile ce I s'au dat. Zeii,.titanii, muzicantii ceresti, gigantii, pasarile i serpii, implinesefunctiunile lor speciale fiind constransi prin temerea de pe-deapsa. Toate clasele s'ar conrupe, toate barierele ar ft ras-turnate, universul nu ar fi decal confuziune, daca pedeapsa arinceta sa lucreze"1).

Manu da pedepselor o virtute pu numai expiatoare darchiar inaltatoare, idee pe care o vom regasi la Platon. Oa-Tmenii zice Manu care au comis infractiuni, i pe care Re-gele i-a pedepsit, merg deadreptul la cer, cu totul WEt deprihand, tot atat de curati ca i oamenii, care au facut faptebune" 2)..

*1470. Platon, are ca i Moisi i Manu, o mare considera-tiune pentru pedepse, carora le atribuiã virtutea de a micsora raulinfractiunei.

El le numeste ancorele republicei si este de parere ca auvirtutea sa micsoreze raul facut prin infractiune, chiar pentruinfractor. Faradelegea nu este decat al doilea rau ca ma-rime, zice Platon ; infractiunea nepedepsita e primul si cel maimare din toate relele; daca cineva a comis o nedreptate, trebuesingur sa se prezinte acolo unde va prim! corectiunea cuvenita

sa se grabeasca sa se duca la judecatd, ca la un medic 8),de teama ce boala injustitiei Incuibandu-se in suflet,nasca o stricaciune secreta care sa devind incurabile 9.

In consecinta Platon, nu numai cEt da drept, dar chiarimpune ca o datorie fiecarui cetatean de a pedepsi in unelecazuri pe cei vinovati, declarand ca acei care nu-si Indeplinescaceasta datorie, vor fi de mare rusine i notati ca rai ce-tateni.

*1471. De aceiesi parere era si Caton, care, dupa cumspune Plutarch, zicea ca : Magistratii aceia, care nu constranginfractiunilc prin pedepse, nu numai ca nu trebuesc suferiti,.

Manaoa-Dharma-Sastra: Cart. VII. Slocele 14,15,17,18,20-24,in Esbach: Introduction générale a l'étude du droit, 3-eme dd.Paris 1856,Nr. 284, p. 608 §i 609. Thonissen: Etudes sur l'hist. p. 11.

2) Manava-Dharma-Sastra: VIII, 318 Confr. Thonissen: Etudes surl'histoire du droit crimineL T. I, p. 17.

2) Grecii numeau pedeapsa medicina sufletului awrpsEa cç geoxiig).Platon: Legi, Cart. IX. Ed. V. Cousin: T. VIII, p. 147.

sA nu

1 9

4)

.5105

113

114

dar chiar trebuesc ucisi cu pietre, ca nu cumva din cauzanepedepsirei lor sd intre In primejdie Statuli).

*1472. La Evrei pedeapsa are un caracter religios si misticca la Indieni si la Greci, ea aduce ispAsirea, curdtirea si ster-gerea pdcatului. In Deuteronom se spune cd dacd s'a gAsit unom ucis pe un parnant oarecare, vor cerceta bdtranii si jude-cAtorii, care e cetatea cea mai apropiatd, si de acolo vorlua o vitea care n'a purtat Inca jug si o vor jertfi pentru casd nu se Intine sanguinem innocentem in medio populi tuiIsrail. Et auferetur ab ei reatus sanguinis"2).

*1473. Dupd S-tul Bernard toate relele provin din nepe-depsire. Ea este indemndtoare pacatelor, producatoarea negli-gentii, mama obrazniciei, rAdAcina nerusindrii, nutritoarea in-fractiuni I or 8).

Bodin are deasemeni rnultd incredere in eficacitatea pe-depselor i a recompenselor pentru bunul mers al societAtii.,Si les peines et loyers4) sont bien et sagement distribués, laRepubfique sera toujours heureuse et fleurissante, et au con-traire, si les bons ne reçoiveni loyer de leurs mérites et lesmauvaig la peine qu'ils ont deservie, il ne faut pas espérerque la République soil durable" 6).

In fine Bentham, pentru a nu mai citd pe altii, aducepedepsii laude care ne reamintesc cuvintele din Manava-Dharma-Sastra : ,Acelasi rAu zice dansul filcut ea auto-ritatea legii sau in violarea legii, constitue o pedeapsd sauo infraefiune. Natura rdului este aceeasi, insd, cdtA deosebirein efect ! In(ractiunea raspandeste spaima, pedeapsa restator-niceste siguranta. Infractiunea e inamicul tutulor, pedeapsa esteocrotitoarea obsteascA. Infractiunea pentru folosul unuia singur,pricinueste un rdu tutulor, pedeapsa prin suferinta unui singurom, pricinueste binele general. Suspendati pedeapsa, lumea nu

1) Plutarch: Apophtegm. Magistratus Dios, qui maleficos poenis..

non coercent, non tantum non ferendos, sed lapidibus obruendos esse,ne ex poenarnm intermissione Reipublicae salus labefierit".

9 Deuteronom: Cap. XX, N-rile 1-9. Sangele nevinovat. in mij-locul poporului evreesc. Si sa ese dela ei infractiunea de sange".

8) Impunitas, pecatorum .est stimulus, incuriae soboles, insolentiaemater, radix impudentiae, transgressiorum -nutrix.

4) Recompensele.1') Bodin: République, V, ch. 3.

115

mai e cleat un teatru de talharie, si societatea cade in diso-lutiune. Restatorniciti pedeapsa, patimile se linistesc, ordinearenaste, si slabiciunea fiecarui individ capata ocrotirea puteriipublice" ').

1474. Astazi putem zice ca nimeni nu contesta utilitateasociala a palepsii, insa, dupa cum am aratat, spiritele aleseau inteles Ca rolul ei este si trebue sa fie mai marginit;pedeapsa trebue sa fie un supliment al celorlalte institutiunisociale ea are un rol subsidiar.

1475. Si, spre a sfarsi cu aceste reflectiuni asupra roluluisocial al pedepsii, vom face o observatiune.

Inainte, in timpurile de barbarie, educatiunea copiildf iefaced aproape exclusiv cu bataia ; pedagogia se reduceá peatunci la stiinta aplicarii palmei, pumnului, nuelii si linieiastazi chiar oamenii inculti intrebuinteaza aceleasi mijloaceprimitive.

Pedagogia civilizata a timpului nostru a introdu altsistem pentru instructiunea si educatiunea copiilor, reducandbataia lor la cea mai simpld expresiune. Ea si-a zis ca, Bindvorba de a produce un rezultat psihic si intelectual, trebue ase Intrebuinta principalmente mijloace de aceiasi naturar iarnu mijloace flzice, si orce spirit bine cugetator nu poate decksa aprobe aceasta idee si rezultatele la care a ajuns.

Societatea moderna civilizata, trebue sa admita acelasisistem si pentru acesti mari si vesnic copii, care se numesccriminali. Ei sunt niste nenorociti. Nu in zadar poporul 7 ziceDostoievsky in toata Rusia numeste crima o nenorocire, §i)pe criminal un nenorocit" 2). Sa caute dar societatea a lntre-buinta si cu ei mai mult mijloace psihice, si orce alte roij--loace preventive, decdt pedepse care sunt mijloace fizice du.-reroase.

1) Bentham: Traités de legislation, T. II, p. 176, ed. 3-a.D-nu E. Ferri desi lombrosian si determinist nu are mare incredere

In pedeapsA, ,,cAcizice clAnsul infractiunile cresc si scad in raportcu o totalitate de cauze foarte diferite de pedepse, aldt de usor pro,-mulgate de legiuitori fi apticate de jadecdtori §i temniceri". (La crimi-nologie, p. 235 si 249). El da ca dovadá argumentul puerii a chiar InFranta unde e severitate, totusi criminalitatea progreseaza; zicem istuerilcAci aici d. Ferri uitA ce qu'on ne voit pas, cum ar progresit criminalitateaIn Franta fArA aceste pedepse. El uitá si principiile determinisrmalui.

2) Dostoievsky: La maison des morts. Paris, p. 66.

;

116

InsA, dacA aceste mijloace preventive nu vor reusi, dacAbruta domind in individul cu chip de om, atunci sã vinA societa-tea cu sabia sa, i farti nici o sovAire sA pund fierul rosu, iarla trebuintA chiar sA tae membrul cangrenat.

Pedagogia moderna n'a inlAturat cu desdvArsire bAtaia,ci numai a redus-o, dupA cum vom arAta ; nici societatea nutrebue sd desfiinteze, ci numai sd reducd dupA putintA pedep-sele prin sostitutivi penali, la un rol nemArginit suplimentar.SA nu uite societatea CA, precum hirurgul ar comite o crima,cand ar täiá un picior sau o mana ftira a fi incercat la timptoate mijloacele pentru a evitA aceastA operatiune, tot atAt deculpabilA este si societatea care pedepseste inainte de a fi facuttot posibilul san spre a preintampina infractiunile si tireascaurmare a pedepsirei culpabililor.

Calitatile ce e de dorit sa." aibã pedepsele

1476. AceastA fortti care se numeste pedeapsa, pentru ada o buna rezultantA, trebue sA indeplineasca mai multe calitati.Ea trebue sd fie: 1) Dreaptd, adicã proportionala cu infractiunea.2) Personala. 3) Egala pentru toti. 4) Reparabila. 5) Morali-zatoare. 6) PublicA. 7) SA nu ofenseze bunele moravuri.

Vom studiA aceste conditiuni in sapte paragrafe.

§ 1. Pedeapsa trebue si fie dreaptd, adicl proportionedcu infractiunea.

1477. Prima calitate care se cere la o pedeapsd este caea sA fie rationalA, adicA potrivita cu gravitatea infractiunei ;pedepsele nu trebue sd fie nici prea aspre, nici prea blAnde, cisA observe o nasurA potrivita. Dreptatea zice Bodin constamai ales in aceia co pedeapsa sA fie deopotriva cu infractiunea 1).

Acest principiu este admis de stiintA, nimeni nu-1 contestäastAzi, cum n'a fost contestat nici in trecut 2), greutatea este

1) Justitia in eo potissimum consistit, ut supplicium sit aequalepeccato")., Bodin; De republica, I, cap. VI. Cuvintele inteIepte pe care lesPune Marcianas pentru judeatori se aplica §i legiuitorilor. Leg. 1 I privDig. XLVIII; Titl. XIX.

Poeha debet correspondere delicto. Ne gravior vel mitior poena,qualm par est, irrogetur, sed jtzsta ratione delicto comniensuretur illius:que qualitati debita proportione corespondeat:: Carpzov: Pract:ca, part.III, Qu. CXLII, Nr. 29.

9

117

insa de a sti care este masura, cotitatea rationala, pentrucapedepsele sa nu fie socotite nici prea aspre, nici prea indulgenteyFilangieri arata, gu drept cuvant, cat de greu este situatiuneascriitorului -,-- am puteà adaoga si a legiuitorului -4 penal, caretotdeauna se afla intre doua extreme deopotriva funeste, sipericolele ce trebue sa le evite, de a pedepsi inocenta Si raul ne-pedepsirei. Silit sd observe linia care e deopotriva departe de celeclouä extreme, o mare temere insoteste fiecare pas, si multe ma-suri trebuesc luate inainte de a-1 face1). Filangieri nu e complect,greutatea nu e numai in extreme, pedepsire si nepedepsire,ci mai mare Inca la mijloc, cotitatea pedepsii care trebue säo dea legiuitorul infractiunei.

1478. Daca studiem istoria pedepsii in diferitele legislatiuniantice si moderne, vedem ca aceasta masura n'a fost gasitade diferitii legiuitori, care au trecut dela o extremitate la aka,dela o severitate nebund la o indulgentd criminald. Vom dovediacest lucru facand o scurta expunere istoricd a pedepsii din celemai vechi timpuri pand in zilele noastre.

*1479. La inceput legea penald egipteand se pare ca pre-scria pedepse cu moarte pentru orice infractiune, aceasta pandin timpul lui Menes 2).

Manu, anticul legiuitor al lndienilor, edicteaza pedepsedestul de aspre in Manava-Dharna-Sastra : Dreptul penal indian

zice Eschbach este sever, si pedepsele sunt destul de crude;nimenea n'a exaltat mai mult decat dansul pedeapsa" 3). Pe-depsele prescrise de Manu sunt amenda, confiscarea, perdereacastei, surghiunul, inchisoarea, slutirea, (mutilarea), si alte pe-depse trupesti, si in sfarsit moartea. Aceasta din urma pedeapsase faced prin decapitare, punerea in teapa, taierea cu briciude ras, inecarea, turnarea de untdelemn fiiert in urechi si in

1) Filangeri: Scienza. Venezia 1783 T. V, p. 4, Cart. 1V, part. I, cap.1 si Traduc. fr. T. II, p. 200.

2) Aceasta ci afirmd Diodor de Sicilia: Bibliot. histor. Lib. I; Confr.R. Roland Der esprit du droit criminel. Paris 1880, p. 14. Menes a domnitcam 5000 ani inainte de Isus Cristos. In afard de aceasta legile penale,egiptene se amestecau in totul, chiar in scuipturd, muzicA or picturd.Platon: Legile, Cart. II-a.

9 Eschbach: Introduction generale A l'étude du drojt, S-ème ed.Paris, 1856, Nr. 284, p. 608; si Thonissen ; Hist. du droit criminel, P. I,p. 11 .

118

gurd, aruncarea spre rnáncare la cdini, i spre sdrobire subelefanti, arderea ca mestesuguri de cruzime, etc. 1).

*1480. In vechea legislatiune a lui Hammurabi (2250 ania. Chr.) pedepsele erau deasemenea foarte severe.

Dan cineva a fermecat i blestemat pe nedrept pe unam (art. 1 si 2); injuria contra marturilor cand e vorba de ofapta pedepsita cu moartea (art. 3, hotia (art. 9 si 10), tdinuirealucrurilor furate din locasuri, Ante (§ 6), adulterul (129, 133,143), desverginarea unei fete care locueste in casa parinteascd(§ 130), abuzul de putere al functionarilor (§ 218 si 226), luarealucrurilor supusilor (§ 34) si alte multe fapte se pedepseau cumoartea. Imprudenta doctorului, or operatiunea neisbutith achirurgului atragea tdierea manelor pentru aceste greseli. Dacadin cauza viciului de constructiune casa omora pe stdpan, ar-chitectul era ucis, iar clan era ucis copilul stdpanului casei,se ucidea fiul architectului (§ 229 si 230).

Daca un fiu lovea pe tatal sdu, i se tdiau mdinile (§ 195)Dan o preoteasa merged in taverna si bea, ea era arsä (§ 110).

Se mai pedepsed cu moartea inseläciunea i stelionatul(§ 7 si 9), acuzarea nedreapta de furt (§ 11), favorizarea fugiiunui rob dela un nobil sau dela Rege, i chiar gazduirea aacelui rob fugar (§ 16 si 19) 2), gazduirea de rebeli la o cdrciu-mdreasd (§ 109), incestul (§ 155 si 157), inselarea unui hirurgca sä puna insemnarea de rob inalienabil (§ 227).

Prin urmare, codicele Hammurabi nu pädituia prin indul-genta lui.

*1481. Legislatiunea evreiascä era socotitä una din celemai blande, totusi ea prescria patru feluri de suplicie capital&lapidarea, arderea, tderea capului i spanzuratoarea. i estede observat cd modul executdrii acestor 4 genuri de morti,era cu mult mai spaimantator dent insdsi moartea3).

Grecii i Romanii nu au diferit in ceeace priveste as-primea pedepselor de celelalte popoare vechi.

*1482. La Greci sunt renumite pentru severitatea lor legilelui Dracon. Sub titlul Paradoxa Stoicilor", Renazzi' ne spunecä acesti filozofi considerau toate infractiunile egale: onznia-

9 Eschbach: Op. cit. Nr. 286; Thonissen: Op. cit. I, p. 237.2) Scheill: Délégation de Perse. Mémoires. T. IV. Textes

élamites sémitiques. Patis, Ernest Leroux, 1902.a) Thonissen: Op. cit. T. II, p. 28-30. Livre II, ch. I, § 1.

V.

119

peceala paria su,nt, §i ca deaceea Dracon, dand legi Ateni-enilor, a pedepsit cu aceeai pedeapsd §i infractiunilor uware

pe cele mari '). Pedeapsa era totdeauna moarteaChiar Platon e destul de sever. El admite infierarea in

fata a infractorilor, notarea de infamie care permitea oricuisa bata pe condamnat, stigmatizarea memoriei mortilor, re-fuzul ingropdrii i altele.

*1483. La Romani, dupd legea Celor XII Table, pater fa-milias avea dreptul de viata. §i de moarte, iar debitorul puteafi vandut i ucis de creditorii sai ; mai tarziu cruzimea supli-ciitor a ajuns la cel mai inalt grad. Neron fdcea lampi dincorpurile omene§ti unse cu 'Acura, sclavii se dau de mancarela murene, existä deasemeni lapidarea, condamnarea de a selupta cu fiarele salbatice, etc.3).

In evul meziu §i chiar in timpurile moderne pedepselecontinua sd fie foarte aspre.

*1484. Pentru Franta ne da pretioase informatiuni Jousse,care trde§te in & doua jumdtate a secolului al .XVI1I-lea.

El ne aratd cd : 1) blestemul era pedepsit cu ardereaspanzurätoarea i citeazd multe exemple intre anii 1545-1655,§i chiar unul din 29 1111. 1748 4); 2) Erezia deasemeni, caexemplu Louis de Rochette a fost ars in 1538 9; 3). Ateismul

1) Phil. Renazzi: Elementa juris criminalis. Romae 1819, T. I, p.274-275; St. Ciprian, combate in Epistola 3-a aceastä idee; deasemenea

Grotius. De jure belli. Livre II, ch. XX, § 21, T. I, p. 84 $i 85;deasemenea i Carpzovius: Practica Part. I, Qu. XXIV, Nr. 4, care aratAcA Ciceron a numit aceasta paradox. Cod. pen. Sturza din 1826, § 28,g1Asue$te: Intru orAnduirea pedepsii gre$elelor $i neorAnduelilor, a unororA$eni, trebue cu giudecata sd se pazdscd o analoghie cu privire cdtregresala $i cAtre persoana $i chipurile pedepselor trebue sä se potri-veascA i dupà stArile orA$enilor.

2) Plutarch: Viata lui Solonn XVII.8) Leg. 28, § 1, Dig. De Poenis XLVII, 19. ,,Capitalium poenarum

isti gradus sunt. Summum suplicium esse videtur ad furcam damnatio,item vivi crematio, item capitis artiputatio".

Jousse Justice criminelle, T. II, p. 267-270. Un exemplu Par-lamentul din Paris a condamnat pe Charles Lherbe, vAcar a are con-duit en Place de Grève dans un tornbereau, en chemise, avec la cordeau cou et un écriteau portant ces mots: Blasphémateur impie, execrableabominable". I s'a tdiat limba, a fost ars $i cenu$a aruncatA in vAnt. Ch.Desmaze: Pénalités anciennes, p. 422.

5) Jousse: Op. cit. III, p. 468.

4)

pi

§i

120

idern; exemplu Guitel ars in 1588 1); 4) Uzura se pedepseacu surghiunul si uneori cu galerele2); 5) Sielionatul altddatacu biciuirea si gonirea, dar pe timpul lui Jousse nu se maipedepsea2); 6) Les nzaestatea pedepsita cu moartea. In 27Apr. 1622, s'au condamnat la moarte 580 soldati pentru aceastacrima4); 75 Furtul cu chei nzincinoase, precum si cei caredau mijloce pentru aceasta tot cu moartea5); 8) Hotii dedrumul mare numiti altädatä grassatores erau pedepsiti curoata chip Edictul lui Francisc I? din Ianuarie 134. Jousseadaoga inn in aceastä privinta :

Intelepciunea judecatorilor trebuc sd moclereze aceastapedeapsa dupd. imprejurare. De ordinar numai aceea care auornorit si au ranit sunt pedepsiti cu roata, afard dacd acestefurturi n'au devenit prea dese" 6). 9) P urtul cu efractiune totcu roata, insä de ordinar se spanzura; aceasi pedeapsd se ddcelor care ajutd i chiar tentativei 7). Jousse cautd sä pro-beze cd furtul cu efractiune nu se pedepseste cu moarteacum se crede de multi8). 10) Furtul domestic pedepsit cumoartea prin Declaratiunea din 4 Mart. 1724. 11) Recidivade furt cu galere pe viat sau pe timp marginit, in cazde recidiva pedepSit cu moartea9) 12). Bancrutarii frau-dulosi dupd edictul si ordonantele din 1609, 1673 si 1716se pedepsea cu moartea 10). Din cauza cd uneori nu se da pe-deapsa mortii; Guy Rousseau de la Combe, se plange cd nu c

1) Ibidein: III, p. 469.Ibidem: IV, p. 307.

8) Ibidem: IV, p. 127.Ibidem: II, p. 648.

5) Ibidem: IV, p. 222.9 Jousse: Op. cit. IV, 214-215.7) Ibidem: IV, 216-217.

Ibidem: IV, 219.8) Jousse: Op. cit., T. I, p. 37, el citeazd in special; Consuetudinile

Burgunziel si ale Nioernois, care la a doua sau a 3-a recidivA a furtuluipedepseau cu moartea, iar altele dau pedepse 5si mai aspre relatiDe la furl.Declaratiunea din 4 Mai 1724, dispune cd aceea care au fost osAnditipentru furt sau altä crimA, dacA vor comite un furt vor 11 pedepsiti cumunca silnicd pe viatd. Jousse: IV, 171. Bouleiller in Somme rurale spunecd acel care furd pn cal, este spAnzurat dela prima oard, dar JousseobservA cä aceasta nu se face, ci se condamnd la galere pe timp mAr-ginit; Jousse: Op. cit. IV, 225.

10) Jousse: Op. cit. II, 592-593.

2)

'1

6)

121

destula severitate cu bancrutii fraudulo$i '). 13) 0 declaratiunedin 3 Iunie 1701 pedeapsed peculatul cu moartea fara ca ju-decatorii sa poata mic$ord pedeapsa 2).

E inutil sd continuam aceasta emuneratiune. Servan re-zuma astfel sistemul penalitatii dela finele vechiului Or( pt :Cel mai groaznic ucigas nu e pedepsit altfel decat nenoro-citul, pe care mizeria §i foamea 1-au impins pe drumul marepentru a smulge prin violenta, painea pe care oamenii nuvor sä i-o dea prin milostivire. Un servitor care va fi sustraspe ascuns, ceeace stdpanul lui s'ar fi ru$inat sd-i ofere ca dar,va fi pus in aceiasi spanzuratoare, ca $i acela care va fi rapittoata averea

Pretutindenea, fard deosebire, legile dau cu prea multausurinta moartea ; crimele cele mai diferite prin natura lor,cele mai groaznice, $i uneori cele mai usoare sunt confundatein acelasi supliciu.

,Se vede adesea furtul pedepsit ca asasinatul, si pe ocalc publica viata omului nu e pretuita mai mult decat averealui, ceeace obliga pe rdufacator sa comita cloud crime, cdndel nu proectase deck una singura. Furturile cu efractiune suntpedepsite cu moartea, $i in aceastd categorie sunt cuprinseaproape toate furturile"3).

Pe patul sau de moarte ducele Enric de Guise (Guise legrand) marturisea ca find locotenent regal al armatei $i avandmanuirea banilor publici fusese uneori silit sa intrebuintezc

') Guy Rousseau dela Combe: Op. cit., p. 78.2) lbidem.: P. 73 si 460. Confr. declaratia din 5 Mai 1690; Ibidem:

p. 456. DupA Jul. Clar se pedepseA cu moartea intre altele: procurareaavortului, adulterul, escaladarea noaptea a unei case, blestemul, fugireaprin spargerea inchisorii, propria castrare, relatiunile sexuale ale tem-nicerului cu inchisa, negligenta de a lAsA sA scape incarceratul pedepsitcu pedeapsa capitalA, cel care a furat lucru de peste 5 solizi, erezia, strA-pungerea sau spargerea icoanei lui Christ. sau a sflintilor, injuria cAtreofiteri publici in exercitiul functiunii, cel care prostituazA. cel care a avutrelatiuni cu cAlugArita or s'a cAsAtorit cu ea, arestarea ilegalA (charteprivée) chiar mai putin de 20 ore, sacrilegiu, sinuciderea, servitorul care aavut relatiuni cu stApAna, sodomia, fermeatoaria, devastatorii si ttietoriiviilor si arburilor (la noi spune Jul. Clar se pedepseste extraor-dinar cu galerele pe 5 ani or cu bAtaia), violarea mormintelor Jul. Clarus-.Op. cit. Quaest LX VIII.

3) Seroan: Op. cit., p. 119-120 si 124-125.

122

cruzimi aspre, cum de pildd Iii Lombardia, a ucis oamenipentru lucruri mici, numai pentruca au luat o paine sau obucatä de slanind, ceeace erau rigori necesare pentru rasboiu,insä foarte neplacute lui Dumnezeu ').

Chiar arendasii generali aveau in Franta drept sd con-clamne fard apel la moarte, cu roata, pe acei care fAceaucontrabandä de sare sau de tutun2).

Poate cineva cu usurinta sa-si inchipuiasca asprimea pe-depselor in Franta, cand vom spune cd, in ajunul Revolutiuniidin 1789, 115 fapte erau pedepsite cu moartea2).

*1485. In Anglia pedepsele nu erau mai putin aspre, desiVoltaire spunea cd in Franta cod. pen. pare redactat pentrupierderea cetatenilor pe cand in Anglia pentru ocrotirea lor 4). Inlegile vechi, dupa cum spune Stierhooc, hotul dacd nu seputed prinde altfel, puteà chiar sä fie omorat5). In timpul luiBlackstone (a doua jumatate a secolului al XVIII-lea), pedeapsacu moarte era edictata in 200 de cazuri 5), iar la inceputul se-colului al XIX-lea in 150 de cazuri, din care unele de foartemica important& Vom cita. : furtul de in in manufacturd, furtulde 5 shelingi (6.25) intr'un atelier si de 40 shelingi (50 lei),intr'o casä locuitd7).

pedeapsa nu era scrisa numai in lege, ci se aplica cu

1) P. de Vaissiere: De quelques assassins? Paris, 1912, p. 61_2) Ch. Berriat Saint-Prix: Des tribunaux et de la procddure au

grand criminel du dixhuitieme siècle jusqu'eu 1789. Paris, 1861.8) Pastoret: Loix penales. T. II, p. 120-133 si L. Proal: Le crime

et la peine p. 115. In 1810 rAmAsese 36 de cazuri. In, art. 381 Cod. din1810, se pedepsea, cu moartea furtul cu 5 circumstante agravante;1) noaptea; 2) pluralitate de infractori; 3) purtAtori de arme; 4) efractiune,escaladare or chei false; 5) amenintare. Art. 383, furturile la drumulmare se pedepseau cu munca silnicA pe viatA. furtul cu efractie,escaladare, chei mincinoase, etc. en munca silnicA pe timp mArginit.Iar celelalte furturi mai mici (larcines et filouteries) precum i tenta-tivele cu 1-5 ani de inchisoare (art. 384). InsA la crime cu aceiasi pe-deapsA (art. 405). Dupa reforma din 1832, au rAmas 36 cazuri pedepsitecu moartea.

4) Voltaire: Prix de la justice et de l'humanite.Citat de Blackstone: Commentaire; trod. Gornicoart:_Bruxelles,

T. IV$ p. 86.8) Acelai trad. Chompré: Paris, 1823, T. V, pi 219.'1 Publications de l'association pour l'abolition de la peine de mort,

No. 4, Liege, 1865, p. 12.

Art.:84,

5)

$i

123

mare strdsnicie. In timpul lui Enric al VIII-lea Regele Anglieine spune Harrisson s'au omorat 72.000 oameni pentru

diferite infractiuni, adicd 2.000 de oameni pe an, iar in ultimiiani ai reginei Elisabeta, 400 pe fiecare an1).

In secolul al XVII, 300 de persoane au fost condamnatela moarte numai in comitatele de Esex si Suffolk In timpde 2 ani pentru vrdjitorie, i cea mai mare parte din hota-rid au fost executate. Cu deosebire omorul prin otravire eramai aspru pedepsit, fiindcd era mai greu a se apara de el sia fi descoperit; pe timpul lui Enric al VIII-lea se fierbeau cul-pabilii pand mureau. Eduard al VI-lea a desfiintat acest gende moarte2). Duelul chiar, era pedepsit cu moartea cu un asa-sinat8). Paricidul, ca sit in legile lui Solon si in alte legi se-vere, nu era prevazut4). Dacä s'a dat o loviturd judecdtoruluicand judecd zice Blackstone fie cd sangele curge sau nu,dacd-si intoarce numai arma sa-1 ameninte, culpabilul e pe-depsit sà piardd mana dreaptd, sa fie inchis pe viatä si sa i seconfiste averea. Intrebuintarea fortei ca sd scoata pe un inchisdin mainile ofiterilor judecdtoresti, atrage confiscarea si inchi-soarea pe viata" 0).

Blackstone ne da exemple ciudate de usurinta cum seaplica pedeapsa cu moarte in Anglitera ; pentru cele mai ne-insemnate greseli, uneori pentru simple glume se pronuntapedeapsa supremd 6).

*1486. Chiar in secolul al XIX-lea domnea aceeas seve-ritate ; un judecator englez, Ch. Phillips, vorbind de legisla-tiunea englezd dela inceputul secolului trecut, zice :

Noi spanzurdm pentru tot, pentru furt de valoarea unui

1) David Hume: Histoire d'Angleterre, T.:III, p. 373. Hume adaugAca pe timpul sAu abia se executau 50 de persoane pe an.

2) Blackstone: Commentaire, traduc. Gornicourt: T. VT, p. 115.3) Blackstone: Ibid. p. 120. Blackstone declarA duelul un preju-

diciu, de $i calificat pund de onoare.5) Blackstone: Ibid. ri. 125. El ne mai spune ca la Pet* se declara

bastard pe paricid.5) Blackstone: Ibid. V, p. 511; Confr. V, 337-338.6) Un negutator din Londra luase de emblemA o coroanA §i zicea

in gluma ca, fiul sAu va fi mo$tenitorul coroanei, aceasta glurna a fost,socotith crima de inalta &Mare de Eduard IV $inegutatorul condamnatla 'moarte. Blackstone: Commentaire, V,436. 1) ' Algerman Sidney fiindcAMeuse o carte, care se gasi manuscrisA in camera sa, in care se afThiti

124

Shilling sterling, pentru 5 shillingi, pentru 40, pentru 5 livresterlinge, pentru taerea unui arbore. Noi spanzuram pentrufurtul unui berbece, un ii cal, unui boa, unei vaci pentru plas-muirea de moneta, pentru, un falS in scripturi, pentru vraji,torie,, pentru lucruri care erau si pentru lucruri care nu pu-teau exista 9.

$i pretutindenea era aceeas severitate.*1487. In Italia, Papa Piu V, a edictat pedeapsa mortii

chiar contra comerciantilor faliti, cari au cazut in faliment dincauza dezordinei sau a luxului, cu alte cuvinte contra bancru-tarilor simpli2).

*1488. In Germania judecatorul Remigius se lauda ca,in timp de 16 ani a ars mai mult de 800 fermecatori si fer-mecatoare, asa ca in ultimele timpuri ale magistraturei sale16 persoane s'au sinucis ca sa nu cada in mainele lui. Franz.cMau1 din Niiremberg a executat 361 de indivizi intre 15731617. Carpzov, a carei opera asupra dreptului penal, era foartereputata in Germania si id lumea intreaga, se lauda ca, inlunga lui cariera de judetator a pronuntat 20.000 de condam-nari la moarte2). In Bavaria, care aveä o populatiune de

cAteva fragrnente relative la detronarea si asasinarea regilor, ku acuzatde crimA de mnaltA trAdare, de si nu publicase acea carte. Ibid. V. 438.

DacA cineva contrafAceA moneda Regelui, deveneA culpabil de InaltAtrAdare. Ibid. V, 443. Se spuneA cA plAsmuitorul de monetA Investindu-secu unul din atributele suveranitatii, cAreia singure ii aparting dreptulde a da valoare monetelor, si de a fixA si determinA aceastA valoareldevine culpabil de inaltd trAdare.Totusi Blackstone nu se poate Impe-dech sA observe cA intentiunea pe care legea o presupune calpuzanilorde a uzurpà drepturile Regelui, poate fi socotitA ca o exagerare, fiindcAsingurul motiv care-1 face sä plAsmuiasca moneta, este ca sa profite dinmonetA. Ibid. p. 450 §i 451.

1) K. d'Olivecrona: De la peine de mort, Paris,. 1868, p. 20 si 21.Chiar azi, in Anglia p o severitate ,relativA. ,,Englezii spune d. Ph.Mille( spanzura malt. Executarea se face 15 zile dupl condamnare siMrA ca pcesa sA facA un sgomot ridicul asupra afacerii". Le Temps, 20August 1910.

2) C. Cantu: Beccaria et droit penal, Paris, 1883, p. 11,2) $i VQ14 observA cA acest distins penalist spune cA: Trebue a

judecA mai mult cu milostivire (dementia) decAt cu severitate si cA inIndoialA trebue a alege solutiunea cea mak blAndA. Practica, Part. III,,Qu, CXLII, Nr. 41 si 47. Tot dAnsul spune a judecAtorul trebue sA aibAtotdeauna In vedere cuvintele de aur ale juL Marcian. Lib. 11, Princ.

125

1.500.000 locuitori se executau anual 375 persoane. In 1854, laBamberg traia Inca un bAtrAn cAlau, care in veacul precedenttAiase capul la 16.000 criminali ').

Chiar Feuerbach, In Cod. pen. bavarez din 1813, pedep-seste furtul cu moartea..,

*1489. In Suedia acelasi lucru. In 1335 Magnus Erikssonedictà pedeapsa cu moarte pentru furtul unei gaini ; GustavAdolf prin ordonantele din 2 Aug. 1620 §i 26 Martie 1621,pentru omorarea unei lebede sau elan; in 7 Aug. 1669, au fostarse 16 persoane de vii la Mora pentru vrajitorie. In 21 FON-.1667, studentii Universitatii Upsala, culpabili de a fi molestatpe niste straini veniti la targ In acest oras, au fost condam-nati unii la moarte, iar altii la re1egatiune2).

In Tartaria si Moscova, dupa cum spune Bodin, cel maimic furt se pedepsea cu moartea 8).

1490. Un scriitor face un tabel foarte fioros, si desigurconform adevärului, vorbind de pedepsele din secolele trecute :

0 padure de furci se ridicã pretutindenea pe unde seputeau vedea trecând oameni, pe esafoduri si pe roti putre-zeau cadavrele sdrobite de calai si incet mäncate de caini side pasarile de prada. In mijlocul acestor scene de spaima, sevedeau ratacind nenorocitii care aveau ochii scosi, urechilesau nasul taiate, fruntea Insemnata cu fierul rosu ; acestia eraucei pe care justitia ii tratase cu indulgenta. In acest timp,printre zabrelele inchisorilor, se auziau urletele suferinzilor

Dig. XLVIII, 19, care recomanda ca judecatorul sa nu umble nici dupagloria indulgentii, nici a severitatii, ci sa pedepseasca fiecare infrac-tiune dupa cum se cuvine. Aceasta nu-I impedica sa sustina cu multaenergie p-deapsa mortii, chiar pentru furtul simplul Practica, Part. II,Qu. LXXVIII, N-rile 18 i,:i urm. Bdimzer, anotatorul sat' combate pedeapsa-,cu moarte pentru furtul simplu, dar o admite pentru cel calificat.(Observ. II-a, Quaest LXXVIII) deal scrie in 1757. Dealtmitrelea pedeapsacu moarte pentru furtul calificat era prevazuta prin art. 159 Ordon. Ca-rolina. ,,Hotulzice Pufendorff care savaraeate furt calificat, e socotitca ai cum ar infrange pacea publica, ai deaceea sfaraeate viata instreang, fie CA a lost mare furtul, fie a a fost mic, fie ca a fost ccldintai, fie ca a fost repetat". Es.Pufendorff: Introd., cap. XXV, § 44, p. 330.

1) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 92 ai 93 ai d. Olivecrona:De la peine de mort.

2) D. Olivecrona: Op. cit., cap. I.,) 11:xl,n: Li. F.,:publique. VI, 6 ai 1044, ed. cit.

126

sdrobiti in chinuri pentru a se sti daca erau vinovati crri cul-pabili" ').

1491. In rezumat desi omenirea facuse mari progrese subpunctul de vedere al civilizatiunei, ea ramasese aproape sta-tionar in ceiace priveste umanizarea legilor penale..

Imparatul chinez Mowan, care a trait 952 ani a. Chr., aredus dela 500 la 200 cazurile de aplicare ale pedepsii cumoarte 2); dupa aproape 3000 de ani, la finele veacului alXVIIHea, Englitera rämäsese la acela§i numar de cazuri 200,iar Franta, care impreuna cu Englitera mergeä in fruntea ci-vilizatiunei, abia Meuse un pas scazand dela 200 la 115 cazurilede aplicare ale pedepsei la moarte.

1492. Putem afirma chiar ca legea devenea din ce in ce maiaspra In mod automatic. Astfel, de exemplu : furtul se pedepseain Germania cu moartea daca era de valoarea de 5 taleri(quinque solidos). Aceasta valoare prescrisa de ConstitutiuneaImparatuiui Frederic II in secolul XIII-lea si mentinuta de Or-donanta penal& a lui Carol V, fusese odinioara insemnata,insa mai tarziu, cum observa Bohmer, anotatorul lui Carpzov,devenise prea mica din cauza scaderii valorii banilor pentrua atrage pedeapsa cu moarte, si totusi ea ramânea ca cifraprescrisa in lege, pentru pedepsirea cu moarte a furtului. Carp-zov sustine cu multa convingere pedeapsa mortii pentru furtin acest caz, Böhmer o combate insa, §i cu drept cuvant, atra-gand atentiunea asupra deprecierii monetare 8).

"1493. In Wile noastre severitatea pedepselor era tot atatde mare, ca in occident. Se stie cu cata strajnicie draconianapedepseh in secolul al XV-lea Vlad Tepe§ infractiunile cclemai mid.

La inceputul veacului al XVI-lea In tratatul incheiat intre*tefanita Yoda si Sigismund Regele Poloniei (Dec. 1519), fur-tul se pedepse§te cu moartea atat in Polonia, cat si in Mol-dova (art. 9 si 10) 4).

In Pravilele lui Matei Basarab si Vasile Lupu, gasim pe-

1) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 92.I) A. Andreozzi: Le leggi penale degli antichi Cinesi. Firenze;

11378, p. 10,13) Carpzonius: Practica nova ed. Beihmer, Francfurt, 1757, Part. II,

Quaest LXXVIII si nota finalä a lui Böhmer (obsem II-10.4) ,Hajddu": Archiva istorick T. I, part. II, p. 4.

127.

depse foarte aspre. Vorbind despre pedeapsa ce se da in ve-chime omoritorilor de print'', Glava 243, No. 17 Mat. Bas.adaoga :

Tar acum Ii lasd pre voia judecatorului de le dau moartemai cumplita decal altora, cum s'ar zice, intai le taie mAna ceiace au ucis intfacel loc unde au ucis pe tatasan, de acia 11leaga de coadele cailor $i-1 duc tragandu-1 pre 'Ate, pana lalocul de pierzare, de acia Ii tae capul, de acia Ii taie suvite,sau i intr'alt chip dupä cum va socoti, iar nici intr'un chipnu se cade sd-1 ingroape in pamant".

In glava 259, No, 13 se spune : Orice rob sau ndemit,sau slugoi de va rapi vreo femee, acela nu se va certã numaicu moarte, ci Inca It vor i arde in foc".

Aceiasi asprime ex.agerata se vede la sfdrsitul secoluluial XVIII-lea i pe pragul celui de al XIX-lea in Condica ana-foralelor crirninale din Moldova.

*1494. Filosofii i penalistii vechi s'au ardtat in general fa-vorabili severitatii pedepselor :

Ciceron, in scrisoarea cdtre Dolabella zice : Cea mai se-veritate a pedepsii, nu totdeauna este räu privitä, dar chiaruneori e populard". Si tot Ciceron spunea ca a avut mai multäbucurie cd a osandit pe Licinus Macer, decdt ar fi avut pld-cere dela el si dela toti ai lui daca 1-ar fi absolvit.

Aul. Geliu ne aratä cd filosoful Favorin lauda asprimeasi intelepciunea legilor vechi '). El Insusi vorbind de Dracon,legiuitorul Athenienilor, 11 laudä cu aceste cuvinte : DraconAthenianul a fost socotit ca un bdrbat animat de bune inten-tiuni i foarte intelept i bun cunoscator al legilor divine siumane.

In legile lui, hotii, in orice mod ar fi furat, se pedep-se$te cu moartea, i celalte legi mai toate le fad' $i prornulgatot atdt de aspre" 2).

*1495. Carpzov sustine cu multd convingere pedeapsa cumoarte, chiar pentru furtul simplu de 5 solizi 3). Deaseme-nea in discutiunea daca repetindu-se de 3 ori furtul. care im-preund nu trece de 5 solizi, trebue a aplicã pedeapsa cu

1) Aul. Genius: Noctes Atticae, Cart. XX, cap. 1.2) Ibidem: XI, cap. 18.3) Carpzovias: Practica, Part. II, Quaest LXXVII.

128

moartel arpzov se pronuntd pentru afirmativa impreund cuFarinaceu, Menochiu, Berlichiu si altii 1).

Vorbind de pedeapsa cu moarte, ilustrul Farinaceu, po-meneste ca cea mai dintai si mai mare infractiune hlestemulquia gravior et cfignior persona laeditur" 2). E de parere cdaceasta infractiune si peat, e mai mare si mai grava, nu numaideck omorul, ci chiar decat oricare alt pacat 8), si cieaceiaspune cd nu se mird cd se pedepseste cu moartea 4). Fari-naceu cla in urmä exemple de blestem in limba italiana, candcineva ar zice : Dio non pud far questo ; Dio non la far() mai"5).

El intra in lungi discutiuni asupra cuvintelor ce consti-tuesc un blestem, admite ca Deum taedeat, Deus displicett42.111.1 sunt blesteme cand se vorbeste de lucruri permise. De ase-meni nu e blestem daca se zice : Me la renderai, se ci appon-tasse la nostra Domine'7) caci Maica Domnului, nu poate volnedreptate, adicd luarea lucrului altuia 8). Inca despre bleste-mul sfintilor, el nu se pedepseste cu moartea, ci cu pedeapsaextraordinara. Mai la urma Farinaceu spune cd, dreptul con-suetudinal a parasit pedeapsa cu moarte si observä cd, dupdcum §'a zis dacd toti blesternatorii s'ar ucide, putini ar mairamAne sa poata blesteme8). Tot cu moartea era pedepsitafermecatoria19, violarea mormintelor"), escaladarea riocturna'2),intrarea in cetate peste ziduri cu ganduri rele"), castrarea sa pro-prie sau a altora, caci se zic membra nobilla a per quae salva-

1) Ibidem: Part, II, Quaest LXXVIII, No. 78.2) FiindcA persoana e lovitA mai gray si mai derail". Op. cit. Lib. I,

Titl. III, Quest XX. No. 4.3) ,.Maius et gravius, non solum homicidio, sed etiam quolibet alio

peccato.8) Ibidem No, 93) Dumnezeu nu poate sA facd aceasta; Dumnezeu nu o va face

niciodatA. Ibidem: No. 12.3) Lui Dumnezeu ii e scArbA. Lui Dumnezeu nu-i place".7) ,;Mi-o vei restitui, dacA Maica Domnului o va ingAdul".8) lbidem. N-rele 14 si 15.2,) ,Si omnes blasphemi decapitarentur pauci superessent qui pos.

sent blasphemare". Ibidem: No. 64.10) Ibidem: No 88.II) lbidem: No. 114.12) Ibidem: No. 145.13) Ibidem: No.146.

129

tur species humena 1), fugirea la vrajmasi 2), turburarea paciipublice3), si chiar täerea pomilor si a vitei, dupd dreptul civil,dar dupd dreptul consuetudinal nu se mai pedepseste cu moarteaci cu fustigatiunea i galerele 4). Furtul desi mare nu i se dade reguld pedeapsa mortii secundum magis communem etmagis practicarn opinionem" 5).

Menochiu la randul sat spune cd: Atunci cand e vorba depedepsirea infractiunilor, trebue a se da o larga interpretare

Am vdzut deasemenea ca, in Franta Guy Rousseaudde la Combe spune cd toata lumea se plange cd nu e destuldseveritate fatä cu bancrutarii fraudulosi i cu falsificatorii carenu se pedepsesc cu moartea7).

*1496. P. Ayrault, desi laudat de Pastoret, nu cade inexageratiunile lui Beccaria, Pastoret i alti umanitaristi delafinele secolului al XVIII-Iea. El spune, vorbind de severitatesi de indulgenta.: Una si alta este atat de necesard Incauneori este crimd de a fi prea bland"). El citeazd in urmacuvintele lui Ciceron cdtre Dolabella, precum i cele relativela Licinus Macer pe care le-am reprodus mai sus" 9).

Barbeyrac, in notele sale asupra lui Pufendorff, citeazdpe un poet german care zice :

Plus saepe nocent pacientia Regis,Quam rigor: ille nocet paucis, haec incitatOmnes. Dum se ferre suos sperant impune reatus10).

*1497. Mentalitatea vechilor jurisconsulti era atat de obis:nuita i adaptatä cu asprimea legilor, !neat chiar discipulii lui

') No. 153.2) Ibiclem: No. 154.5) lbidem: No. 155.

Ibidem: No. 113.6) Dupa' opinunea cea mai comunS si mai practicA". Quest XXIII,

No. 3.6) Guy Rous. de la C'ombe Op. cit. p. 75.') Menochius: Op. cit.Quaest. 69. Cum agitur de delicto puniendo,

lata interpretatio sumi debet".2) L'un et l'autre est si necessaire, que c'est aucune fois crime

d'etre trop doux". Livre I, art. VI, Nr. 3.2) P. ilyraull: L'ordre etc. Livre I, art. VI, Nr. 2, p. 80, ed. 1642.10) Mai inult vatamA adesea rlibdarea Regelui decat asprimea lui;

una vatämä pe putini, iar alta ataà pe toti. Deoarece nädtijduesc ctpoate vor scApà nepedepsiti". Pufendorff : Op. cit., T. II, p. 470. Vezitot acolo cuvintele grece§ti ale lui Iulian.

50195 9

Ibidem:

legii").

9

130

Beccaria, care sunt pentru indulcirea pedepselor, sustin uneoripedepse destul de aspre, cel putin dupa ideile timpurilornoastre.

Astfel Dufriche de Valaze. un discipul a lui Beccaria,ostil pedepsii cu moarte, i care sustined cd nobilii trebuepedepsiti mai aspru decdt nenobilii '), este totusi de pärerea se pedepsi furtul domestic, chiar fard efractiune cu 10 animuncd silnica, iar dacd se face cu efractiune or arme cu 20de ani, subornarea de marturi cu 20 de ani, märturia minci-noasd cu 18 ani2).

Deasemenea Dumont, alt discipul al lui Beccaria, carese pretinde reformator, vorbind despre furt, dupa ce spunecd dansul admite sd nu se pedepseasca hotii cu moar-tea, recunomte totusi adversarilor ideii sale ca : ,Ce crimeest affreux en effet, je suis d'accord avec eux sur cepoint-la." 8).

Dar daca nu admite moartea, Durnont admite muncape viald la furturile calificate, cu efractiune, domes-

tice, la drumu mare, in locuri sacre4) si nu se sfieste sä sus-tind pedeapsa atroce data lui Damiens, i chiar tortura pentrucrima de les rnaestate8).

*1498. E adevarat cä, 'Inca din anticitate s'au gasit si per-soane care au sustinut indulgenta pedepselor ; avem chiar untext In Digeste in care jurisconsultul Paul spune cd: ,In afa-cerile penale trebue a se da interpretarea cea mai blanda"8),.

1) Dufriche de Valazd: Lois pénales. Alenvon: 1784, p. 314 §i 406.2) Dufriche de Valazd: Op. cit., p. 388 §i 394.8) Dumont: Lois criminelles, Paris, 1784, P. 47. i trebuie sa spunern

c'a" Dumont, departe de a fi aprig aparator al propriet4i, tinde catresocialism. Les opulens de la terre zice el dont le mérite est dans lecoffre-fort, et qui sacrifieraient tout a la conservation de leur or, ne mepardonneront pas de mettre au jour cette facon de penser si contrairea la leur, et gulls regardéront comme un parodoxe....Mais s'il jetoientsur eux un regard retrograde, trouveroint-ils que toutes leurs richessesont été acquises légitiment?".

4) Ibidem: p. 49.5) Dumont: Plan de l4islation criminelle, Paris, 1784. Preface.

Paul: Leg. 155, §, 2, Dig. L, 17. In poenalibus causis benigniusinterpretandum est". Acei* idee e exprimata i .de Hermogenian carespune: Interpretatione legum poenae molliendae sunt potius quamasperande, Leg. 42, Dig. XLVIII, 19.

silnicä

6)

131

text foarte adeseori repetat de vechii penalisti 9, fdrä Insä säfi avut vreo inrdurire asupra lor or asupra legiuitorilor. Dease-meni jurisconsultul Marcianus spune cd, judecdtorul trebue säalba grija a nu fi nici mai aspru, nici mai bland decát cereafacerea, i cä nu trebue sã nazuiasca nici la slava asprimei,nici la aceia a blandetei, ci cercetánd afacerea, sä hotarascacum se cuvine 2).

Filosoful Seneca a scris un tratat intitulat : De dementia",in care sustine blandetea pedePselor 3). Isocrat deasemeneaspunea cd : Vinovatii trebue pe(kpsiti mai putin decat meritä",ceiace era si parerea imparatului Mitonin, care aved obicei: utomnia crimina minore supplicio quam legibus solent punirent"4).

*1499. Chiar in timpul barbariei evului meziu, and viataomului ered atat de putin pretuitd, se spun aceste inteleptecuvinte : Trebue cinevà sd rabde mult si sd astepte, inainte caomul sã fie osdndit la moarte, fiindca e foarte mare lucru adesface ceiace Dumnezeu a fdcut, si a face aceiace el nuvrea sã facd" 5).

Acelas lucru ti spune i J. Bouteiller, in Somme rurale:Precum ca, totdeauna trebue ca pedeapsa sa fie talmacita inintelesul cel mai putin aspru de catre judecdtor, fiindca drep-tatea fard milostivire, este un lucru prea aspru, i milostivirefara dreptate este un lucru prea destrabalat, i, pentru aceia,trebue a aved lucru potrivit i mijlociu prin o inteleaptd car-muire a judecatorului 6).

1) Intre altii vezi Carpzovius: Practica, Part. II, Qu. LIX, Nr. 27numerosi autori citati de clAnsul si Part. II, Qu. LXXXVIII, Nr. 40,

Part. I, Qu. XXXVIII, Nr. 76.2) Marcianus: Leg.11 princ., Dig. XLVrII, 19, vezi citatiunea lati-

neascd in nota la inceputul acestui paragraf.3) Seneca: De dementia. Vezi mai ales I, 22.') Toate infractiunile sd fie pedepsite cu pedeapsA mai micA decat

glAsuesc legile". Citat de Grotius: Op. cit., Livre II, ch. XX, § 36 si nota.5) L'on doist moult soffrir e atendre avant que home soit livrez

mort, car moult est granz chose a deffere ce que Dieux a let et afere ce qu'il ne veaut fere". Li livres de jostice et de plet. Edit. Rapetti.Didot 1850, p. 113.

6) Combien que toujours doit la peine estre entendue en la moinsaspre partie par le juge, car ilistiee sans miséricorde est trop durechose, et miséricorde sans justice est trop lasche chose, et pour ce, iifaut avoir attrempance et moyen par sage direction du juge". I. Bau-Miller: Somme rurale (1387-1413), cap. 29.

si

A

132

Am vazut dealtmintrelea ca si marele Ayrault este deparere ed trebue o dreapta mäsurä In pedepse, inlaturandu-seatat asprimea cat si blandetea nemasurata.

*1500. Montaigne critica si el severitatea excesivA a pe-depselor ').

Th. Mor arata ca e absurd sa se pedepseasca la felhotul cu ornoritorul. flotia zice dansul nu e o crima atatde mare, Inca sa merite moartea, si pe de alta parte nu estepedeapsa capitala orcat de mare, care sa poata oprl mainilecelor ce nu au alt mijloc de viata deck sä ia bunul altuiaCred al tarie ca e o mare nedreptate de a ucide un om pentruca a furat". Th. Mor e poate cel dintai care s'a gandit laso,Slitutivi penali al lui E. Ferri, cand a scris aceste cuvinte :On devrait bien plut6t pourvoir A la subsistance de cesmalheureux, afin qu'ils ne fussent point dans la necessité devoler et de périr" 2).

*i nu numai ilustrii filosofi din secolul al XVI-lea au luptatpentru moderarea pedepselor, dar si penalisti din acel secolstrecoara in scrierile lor penale cate o frazd insuflata de duhulblandetii catre infractori.

*1501. Astfel Farinaceu spune ca.: in poenis sempermitior interpretatio sumenda est", si apoi citeaza in acest sensdiferite texturi din Digeste8).

Un text mai ales din Digeste, favorabil infractorilor ga-seste aprobarea vechilor penalisti. Sanctius est impunitum re-linqui facinus nocentis, quam iinocentem damnare 9. Aceastaidee este aprobata de Tiraqueau care zice : Cand nu s'arputea pedepsi un infractor deck daca s'ar pedepsi un nevi-novat, mai bine este a se lasA nepedepsit infractorul, decat ase pedepsi nevinovatul" 8)

1) Montaigne: Essais.2) Th. Morus: Utopie, trad. par Guedeville. Amsterdan, 1730, p.

,25 si 43.9 Farinaceus: Op. cit., Lib. I, Titl. III, Quaest XIX, Nr. 3.4) Mai bine este a lash nepedepsitä infractiunea vinovatului, decat

a osandi pe un nevinovat". Leg. 3. Absentem Dig. De Poenis. Tira-quelus: Op. cit. LIX, N-le I si 2.

5) Tiraquelus: Op. cit. LIX, N-lell si 2. Tot Tiraqueau spune: Inpoenis sequenda sit mitior pars ubi sunt diversae opiniones". Op. cit.Casus III, Nr. 6, p. 20.

133

Damhouder, reproduce §i el cuvintele din Digest; bachiar le citeazd de doud ori 9.

Blackstone citeazd preambulul unui statut al Reginei MariaTudor din Englitera, in care se gasesc frumoasele cuvintetStatul suveranilor e mai asigurat prin iubirea supu§ilor, decatprin asprimea regulamentelor §i temerea pedepselor. Cineva sesupune mai bine legilor care sunt facute pentru a chezd§uilini§tea publica, cand ele prescriu pedepse moderate aceloracare Ie calcd, decat atunci cand aceste pedepse sunt extremde riguroase"). In consecinta Blackstone critica rigoarea le-gilor penale engleze de pe timpul sae).

In fine Montesquieu, combate cu puternice argumente as-primea pedepselor ), iar Brissot de Warville era de parere cdfurtul cu efractiune nu trebue pedepsit mai aspru ca furtulsimplu, caci el nu este decat un mijloc spre a ajunge la in-fractiune ; el pretinde chiar cd trebue pedepsit mai u§or, cacicel simplu e mai des §i fiind mai ascuns e mai periculos pentrucetateni 5).

*1502. In orice caz insa, §i orice ar fi scris cativa scriitorirdsleti, pedepsele erau inspirate de acelea§i idei ca in anticitate,inspaimantarea culpabililor, §i aveau acela§i caracter, o seve-ritate excesiva degenerand in barbarie. Este destul sa vorbimde o institutiune care se bucurd de un trist renume, inquizi-pnea, spre a ne reaminti ororurile rugurilor, rotilor, schin-giurilor §i. altor torture aplicate chiar de fetele biserice§ti. Sprea dovedi Insh, cat de putin progres se Meuse, sub punctul devedere al dreptului penal, din anticitate §i pand in secolulal X VIII-lea, cu toti marii filosofi §i scriitori care au ilustratomenirea, vom cità faiinosul proces al lui Damiens, din carevom extrage Cateva fragmente autentice 6).

Robert-Francisc-Damiens, era un servitor pe la case

1) Damhouder : Op. cit. Cap. XXVIII, Nr. 12 si Cap. LIII, Nr. 12.3) Blackstone: Commentaire V, 335.3) Ibidem: p. 337-338, vezi Nr. 1535.4) Esprit des lois. LVI, ch. IX si XII.5) Brissot de Warvilles: Théorie des lois criminelles, T. II, p. 125.5) Chiar in secolul al XVIII, se pedepsea incA vrAjitoriacu moartea

in Wile cele mai inaintate ale Europei. Ultima executare a unei vrAji-toare in Germania s'a fAcut in 1749 la Wurtzburg,iar in Elvetia la GlarisvrAjitoarea Anna Gbldi, a fost torturatA si decapitatA in 1782. Vezi Liszt,Lehrbuch, § 6.

134

mad, in etate de 42 ani. Miercuri la 5 Ian. 1757, pe andRegele Ludovic XV, care se OA la Versailles void sa sesue in trasura ca sa se ckuca la Trianon, insotit de prin-cipele de coroand, spre a vizktd pe surorile sale, Damiens, carestà ascuns sub scara, se repede deodata, i &Ind la oparte -pegentilomii Curtii, love§te pe Rege in partea dreapta spre -coasta5-a, cu un cutit in forma de briceag.

Nu vom intrã in amanuntelooi voluminoasa instructiunea acestui proces, vom reproduce tumai deciziunea de con-damnare §i vom arata torturile suferite de Damiens inaintede a fi ucis. Ne servim chiar de actele procesului redactate degrefierul Curtii.

Deciziunea hotara§te pedeapsa urmatoare :Curtea . . . . declara pe numitul R.-F.-Damiens, bine

InVinuit §i dovedit de crima de les-maestate divina §i unlandde intaiul grad, pentru prea raul, prea abominabilul i preadetestabilul paricid, savar§it asupra persoanei Regelui, i, pentrureparatiune, condamna pe numitul Damiens, sd faca amendaonorabila inaintea u§ei principale a Bisericei Parisului, undeva 13 dus §i condus intr'un carucior, despuiat numai in cama§a,tinand o torta de ceara aprinsa grea de cloud. livre, §i. acolo ingenunchi, va spune i va declard ca el, cu Mutate §i mi§eletea savarit prea raul, prea abominabilul i prea detestabilulparicid, *i a rdnit pe Rege cu un cutit In coasta dreapta, lucrupentru cate el se cae§te §i cere ertare lui Dumnezeu, Regelui§i Justitieh dupa aceia, dus i conduS in acelai carucior inpiata GreVei, i pe un e§afod facut dcolo, jupui pieleala piept, la brate, la coapse i la *tile grase ale picioarelor,Orland in mana dreapta cutitul cu ate a comis zisul paricid,aceasta mana va fi arsa cu foc de puCibasa, i, pe pdrtile uncleva fi jupuit, se va aruna plumb topit, untdelemn fiert, re§inade terebentina arzatoare, ceard i pucioasa topite impreuna,

apoi corpul lui va fi tras i rupt de patru cai, iat membrele§i corpul mistuite in foc, reduse in cenu§a, §i. cenu$a aruncatain vant.

Declard toate bunurile sale mobile §i. imobile, in oriceloc ar fi d5ezate confiscate Regelui, porunce§te ca, inainte dezisa executare, numitul Damiens, sa fie supus la Questiunea(cazna, tortura) ordinara i extraordinara pentru a aved desco-perirea complicilor sai, porunce§te ca sa se dea jos casa in

seu

ph

135

care s'a rrascut, acela cdruia ea apartine va fi prealabil despd-gubit, fart ca, In viitor sa poata fi facut pe acel loc vre-o altacladire" 9.

Pe langa aceste pedepse date lui Damiens, o alta deci-ziune a Curtii din 29 Martie 1757 a ordonat tatalui, sotieifetei lui Damiens, de a pardsi pentru totdeauna Franta, subpedeapsa de moarte, dacä se vor intoarce; iar fratilor i su-rorilor Ii s'a ordonat schimbe numele sub pedeapsa totde moarte ; ei au luat numele de Guillemant2).

Minded Damiens fusese condamnat de Curte sa suferetortura (Question) pentru descoperirea complicilor sai, inaintede executarea, pedepsei, Proc. general a consultat pe medicii

hirurgii Curtii, ce torturd sa aplice in timpul interogatorului.Parerea unanimä a lor, a fost ca, dintre toate genurile de tor-tura, cea mai putin periculoasa pentru viata era acea cunos-cutd sub numele de : Cestiunea brodeehinelor8). Aceeas me-dici i hirurgi, aratard observatiunile facute de ei pentru aprelungi si a face mai simtitoare durerile, farã sa se riste caosanditul sd cadd sub violenta lor, sau sd-si pearda cunostinta

simtirea"4).Dupd ce picioarele condarnnatului au fost puse in brode-

chine, s'au strans curelele cu cea mai mare putere, i apoidupa '/2 de ora a inceput sã i se aplice colturi; la fiecare sfertde ora se infigea cate unul. Operatiunea a durat doud ore siun sfert ; dupa al optulea colt, medicii i hirurgii au observatca operatiunea nu se mai poate continua fara temere deaccident 6).

In fine, modul i descrierea executarii nu este lucrul celmai putin spaimantator din acest proces. Vom lasa cuvantuldin nou grefierului criminal al parlamentului, martur ocular,si care, dupd cum vom vedea la finele citatiunei, nu expune

9 Pieces originales et procedures du proces fait A Robert-Fran-pais-Damiens: Paris, 1757, in 4° par Mr. Le Breton, greffier crimin el duParlement, p. 396 si 397.

2) Ibidem: p. XII, prefata i p. 417-420.Tortura incaltamintelor /de lemn. Questiunea Insài nu e tor-

tura, insA de oarece prin torturA se ajuge la aflarea adevArului .aceste douA se confundA, cdci tortura e o parte a cestiunii". Carpzovius:Practica CXVII, Nr. 15.

4) Pieces originales, etc. Précis historique, p. XXXIII i XXXIV.5) Ibidem, pag. 36.

sa-si

si

')

si

. .

136

scena cu indignare, ci din potriva se vede favorabil exe-cutarii.

Catre ora 5, el fu pus pe e§afodul care fusese radicatin mijlocul pietii Grevei, inalt de 3 jum. picioare, lung de 9picioare, §i aproape de aceea§ largime. Condamnatul fu maiintai legat §i In urma retinut prin cercuri de fier, care-I tineaupeste brate §i peste coapse.

Primul chin pe care-1 suferi, fu arderea manei drepte cufoc de pucioasa ; durerea-1 facii sa deA un strigat spaimântator§i cafe putii sa fie auzit de foarte departe ; un moment inurma radica capul §i privl mana sa destul de mult timp, farasa reinoiasca strigatele §i fara sa arate vre-o infuriare sau sascoata vreun blestem. Dupa acest dintai chin, a urmat jupuireacarnii de pe brate, coapse §i piept; la fiecare jupuire se auzlurland, insa, precum facuse §i cand i se arsese mthia cu pu-cioasa, el privl fiecare rana §i strigatele sale incetau indatadupa ce jupuirea se sfar§ia ; in urma, pe fiecare rana, cu ex-ceptie de ale pieptului, se arunca untdelemn, plumb topit §.1re§ina de terebentina, ceeace produse in toate imprejurarile,acela§ efect asupra lui, ca §i cele dintai doua chinuri.

In fine se proceda la legarea bratelor, picioarelor §i

coapselor, pentru a opera sfa§ierea corpului (l'écartelement);aceasta operatiune fu foarte lunga §i dureroasa ; franghiilestrans legate, puse find pe rani atat de proaspete, scoaseranoui tipete dela pacient, ceeace nu-1 impedeca de a se privicu o ciudata curiozitate.

Caii fiind legati, tragerile fusera repetate mult timp custrigari groaznice din partea pacientului ; intinderea membrelorfu de necrezut, insa nimic nu anunta ruperea membrelor.

Cu toate sfortarile cailor, cad erau tineri §i puternici(§i poate foarte mult), acest din urma chin tinea de mai multde o ora, fara sa se poata prevedea sfar§itul lui. Medicul §ihirurgul atestara domnilor comisari, ca este aproape pesteputinta de a opera sfa§ierea, daca nu se va Inlesnl actiuneacailor, Wind nervii principali, cad se puteau foarte bine intindeintr'un mod de necrezut, insa nu puteau sa fie despartiti farao taere 9. Pe baza acestei marturisid, domnii comisari detera

1) In realitate nu era necesitate de aceasta atestare a medicilor sihirurgilor, pentru ca d-nii comisari sa stie acest lucru, flindca sfasiereacu cai nu se facea pentru prima data in Franta, si orcine putea sa stie

137

porunca executorului sa fact"' aceasta taere, cu atat mai mult,cu cat noaptea se apropid, §i li se para ca este trebuintd casupliciul sa fie terminat inainte.

In urmarea acestui ordin, la incheeturile bratelor §icoapselor, se taiara nervii pacientului; se pusera din nou caiisä tragä i, dupa mai multe smucituri se vazti rupandu-se ocoapsa §i un brat; Damiens privi i aceasta dureroasa sepa-ratiune ; el pare cd 'Astra cuno§tinta pand cand cloud coapse§i un brat au fost despartite de corpul sau; numai odata curuperea celui din urma brat i§i dete sufletul,

and fu sigur cd el murise, Ii arunca pe un rug, pre-parat langd e§afod; trunchiul §i membrele raspandite, totul fuprefacut In cern*.

Astfel fu sfar§itul celui mai abominabil §i mai ciudatcriminal de care pomene§te istoria I" 9.

Daca e ceva abominabil in aceasta povestire, este cru-zimea extraordinara desfa§urata contra unui om, care, din toatalectura procesului, pare a era mai mult nebun ; §i daca esteceva ciudat, este mentalitatea scribului din 1757, care nu gaseanimic altceva de infierat cleat crima lui Damiens, iar de cru-zimea pedepsii nu zicea un singur cuvant ; atat de naturaldi se parea I

1503. Executiunea lui Damiens §i alte cruzimi de acela§fel in plin secol de civilizatiune, in timpul pe and Montes-quieu, Voltaire, Rousseau, Diderot, d'Alembert, Condillac, deMably etc., revarsau ideile lor filosofice §i umanitare pestelumea hitreaga, doritoare de o viata nouã, nu puted sa nuproduca un mare efect; mai ales cd ea fu urmata de afacereanu mai putin celebrd a lui Calas (1762). Aceste cruzimi pe-trecute in Franta, care merged in fruntea civilizatiunei, ar fiputut trece nebagate in seamd in alte timpuri ; nu puteau insdsa nu isbeasca mintile unor cugetatori atat de mari ca enci-clopedi§tii secolului al XVII1-lea, cari vdzura ca omenirea, sub

mernbrele nu pot fi rupte de cai. Ca pildA putem citA exemplul luiJean Poltrot, senior de Méré, care a fost ucis in acelas mod, si ale cAruimembre deasemeni n'au putut fi rupte, pAnA cAnd gadele i le-a amputatmembrele, ajutAnd astfel smuciturile cailor. P. de Vaissiare: De quelquesassassins. Paris, 1912, p. 74. In realitate comiSarii voiau prin aceasta säprelungeascA tortura.

1) Op. cit., p. X, Xl si XII.

dl

I 38

punctul de vedere al legislatiunei penale, in foe sd progreseze,se pareã ca mersese inapoi 1).

0 reactiune puternica se produce in scriitorii timpului,toti pe intrecute, incep a lupta pentru indulcirea pedepselor.

1504. Dintre toti acestia, cel mai ilustru este Cesar Beccaria,parintele scoalei clasice.

Damiens a fost executat in anul 1757, Calas in 1762, iarBeccaria a publicat celebra sa opera Dei delitti e delle pene"In 17642); poate ca ne inseldm, insä noi credem cd ea a fostin mare parte inspirata de supliciul lui Damiens si Calas si deoroarea ce au inspirat contimporanilor sdi.

Aceasta opera a avut un succes enorm; dela inceput afost imbratisata i aprobata de enciclopedisti, a cdror flied su-fleteascd ea era dupa chiar cuvintele lui Beccaria 8).

Ca rdspandire in public este destul sä spunem cd, pandin 1807 s'au tiparit 24 de editiuni italiene si 13 traduceri franceze,dintre care una insopta cu o prefata favorabila si note ale luiVoltaire. Ea a mai fost tradusd in limba germand, engleza,olandezd, ispaniola Inca in secolul al XVIll-lea, in limba ruseascdin anul 1803, iar in anul 1824 Oct. s'a tradus i in romanestede banul Vas Varnav din limba greceascd, sub titlul: ,,Pentrugreseli i pedepse de Chesar Beccarie 4).

Dar mai importanta decat raspandirea operei Dei delittie delle pene", a lost nemArginita sa influentd asupra tutulorlegislatiunilor penale ulterioare, influenta care se manifesteazdchiar in zilele noastre. Nu putem sä facem o analizd amänun-tita asupra operii lui Beccaria, cum insä multe din ideile cele-brului penalist italian s'au intrupat in legi, i domina pandastäzi in stiinta penala, credem Ca este bine sä examindm catevadintr'insele.

*1505. In § 12, Beccaria combate cu multä elocuentd

1) Totusi d. de Liszt ne spune cä rugul a fost aplicat in Prusia,la Berlin in 1823, iar roata in 1851. Lehrbuch, § 60, p. 254, nota 3.

2) Prima editie nu aratd locul unde s'a tipArit; se crede insA CA etipAritA in Monaco Liguriei.

Vezi scrisoareti Jui Morellet cAtre Beccaria din Febr. 1766, incarei spune de laudele lui Diderot, Helvetius, Buffon, Hume, barond'Holbach; i rAspunsul 1u Beccaria din Mai 1766, in traducerea lui F.Helie: Des delis et des peines, p. 239i urm.

4) Manuscris. Acad. RomAnA. Condica No. 185.

si

si

")

139

cireptate tortura, spunand intre a1tele cd ea este un mijlocsigur de a absolvi pe sceleratli robu§ti, §.1 de a condamnd peinocentii slabi", a§a ca cestiunea s poate reduce la o problemade matematicd astfel formulatd : hind data puterea mu§chilor§i simtibilitatea fibrelor unui inocent, sd se gaseascd gradul dedurere care-1 va fate sd se retunoasta vinovat de o certa in-fracViune" 9.

*1506. Tortura cuhoscutd din cea mai vethe anticitate 2) afost combdtutd inaintea lui Beccaria. Chiat,in anticitate Cicerona condamnat tortura, care nu se aplica decdts clavilor 8); Senecaa spus cd : Pe multi nevinovati durerea-i sile§te sd mintd" 4),iar Ulpian o nurne§te lucru fragil §i periculos, care in§aldveritatea" 6).

In timpurile moderne tortura a fost combdtutd de fflosofulMontaigne 6), de Charron, de Grotiu, §i de La Bruyere. Acestdin urmd spune despre torturd cd: este o ndscocire minunata§i cu totul sigurd spre a pierde pe un nevinovat de constitu-tiune slabd, §i a scapa pe un vinovat ndscut robust" 9.

ln anul 1681, Nicolas, unul din primii ofiteri ai Parlamen-tului din Besancon, a tiparit in Olanda o carte sub titlul; nSila torture est sure pour verifier", in care el sustined ca torturae inutild, pentruca un culpabil nu va spune nimic pentru ascapâ viata sa, §i ca ea este crudd, fiindcd un inocent, cdruiai s'a aplicat, este slutit i sdrobit pentru toatd viata lui 8).

Au mai combatut tortura, cu putin inainte de Beccaria,

9 Beccaria: Dei delitti e delle pene. Brescia, 1807 In folio, p. 37 si 40.2) R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 10, care

citeazd pe Lucian, Elian i pe Amian Marcelin.8) Dupd citarea lui Blackstone: Commentaire VI, 311.4) La Bruyere: Les caracteres. Des quelques usages.---Citat si de

Jousse: Op. cit. loc cit.5) Dupd citarea lui Jousse: Justice criminelle I, p. 689-690.

II, 475 notd.5) Ulpian: Leg. 1, § 23 Dig. Lib. XLVIII. Titl. 18.7) Montaigne: Essais, livre II, ch. 5, citat si de Barbeyrac, in nota

sa asupra lui Pufendorff, T. II, p. 459 si de C. Cantu Beccaria et le droitpenal, p.36. C'est une dougereuse invention que celle des gehennes, etsemble que ce soit plutost un essay de patience que de vériteC'est un moyen plein d'incertitude et de dangier". Livre, II. Ch. V;Confr. si cele scrise in privir4a torturei, pe care totusi o admite, deCarpzovius: Practica CXVII, No. 8 si observ. I, Bdizmer.

8) Citat de Bruneau in Observations et maximes, Titl. XXI, p.200.

140

un compatriot al sal, Bart. Melchiore, spunand cä este un oficiuprea funest si prea respingator umanitätii1).

*1507. Insd, in general, penalistii erau favorabili torturei.Farinaceu, care trateaza pe larg cestiunea torturei, nu discutdutilitatea ei 2). Bruneau o sustine, combatand pe Nicolas, sispunand cd ea se gaseste in techiul testament, si in dreptulroman, addogand cd uneori e necesara pentru descoperireaadevarului 3). Deasemeni au sustinut tortura Dumoulin 4), siMuyart de Vouglans 6). Inca despre Jousse, desi spune cd sepoate admite ca regula generala cd cestiunea e un mijloc pe-riculos de a obliga pe un martur sä declare adevarul, si citeazdo multime de adversari ai torturei, totusi gaseste cä ea esterationald cdci nu se condamnd niciodata un acuzat la torturd,decat in cazul cand sunt probe considerabile inpotriva lui" 6).

*1508. Dug Beccaria, dacd vom excepta pe Muyart deVouglans si pe Jousse, care mentin vechea lor parere, torturae combatutd de toti care au vorbit de aceastd odioasä insti-tutiune, ca Blackstone7), Servan 8) Voltaire, etc.

Acest din urmd, intr'o opera anonimä tiparita in 1777 inLondra, aratä cd tortura e oprita in Rusia, desflintatd in Stateleeroului veacului, Regele Prusiei, proscrisd de dreptul si bine-facatorul landgraf al Hesei, ca e detestata in Anglia si alteState. Adaogd cd Ordonanta lui Carol V, nu vorbeste de torturdsi citeazd cuvintele cancelarului d. Agnesseau din 4 Ianuarie1734. Sau proba e complectd, sau nu este. In primul caz, nue indoiald cd trebue pronuntatä pedeapsa prescrisd de ordo-nante, iar in cel din urmä, este deasemenea sigur, cd nu sepoate ordona decat cestiunea, sau un supliment de infor-matiuni" 9).

1) Bart Melchiore Miscelanea di materie criminali, p. 96 (1741).2) Farinaceus: Praxis et theorica criminales. Lib. V.8) Bruneau: Op. cit. loc cit.4) Citat de Ch. Desmaze: Pénalites anciennes, p. 39.5) Muyart de Vouglans; Institutes au droit criminel. Paris, 1768

in 40, p. 243 si 244. $i acelasi: Les lois criminelles de la France dansleur ordre nature]. (dedie au Roi). Paris, 1780 in folio.

9 jousse: Justice criminelle. T. I, p. 689-690; T. II, p. 475-4767) Blackstone: Commentaire VI, 311.8) Seroan: Discours stir l'administration de la justice Geneve.

1767, p. 82-84.8) Le prix de la justice et de l'humanité. Londres 1777, p. 103 si 104.

141

*1509. Cele scrise de Beccaria asupra torturei au avut unrezultat considerabil ; 8 ani mai tarziu, in 22 Aug. 1772. Gustav

Regele Suediei, a desfiintat tortura 1), dupa alti 8 ani, in24 Aug. 1780, Ludovic al XVI-lea a desfiintat tortura in Franta,si aproape in aceIai timp Josef al II-lea Imparatul Austriei, afacut acelasi lucru in vastul sau imperiu.

In Anglia tortura, ca mijloc de märturisire a prevenituluin'a existat niciodata 2).

*1510. In Romania Reg. Org. al Moldovei in art. 355, oprestetortura ca mijloc de märturisire : Schingiuirile i toate silnicilemijloace pentru a sill pe invinovdtitul la vre-o mdrturisiresunt oprite". 0 dispozitiune identica se afla in art. 298, Regul.organic al Munteniei.

*1511. Astazi cestiunea torturei ca mijloc- de mdrturisirenu mai formeaza o problem& pentru legiuitori or pentru ju-decgtori ; tortura este definiliv i irevocabil condarnnata destiinta si de practica. Ea ins& a rämas in mentalitatea primi-tivd a multor politisti, de sigur prin atavism, cu toate ca seaproprie un secol de cand, dupa o anafora a divanului domnesc,Mih. Sturza voda a interzis bataia la Agie ca mijloc de cer-cetare 8).

Sub acest singur raport, cestiunea torturei mai prezintaastazi interes de actualitate in stiinta penalti, si mai meritasa vorbim de ea, chiar pentru a o stigmatiza.

1512. Sa lasam insd alte capitole din opera lui Beccariasa trcem la cel mai interesant intitulat : Dolcezza delle

pene pe care II vom reproduce in intregime, cu toata lungi-mea lui, din cauza imensei sale influente asupra intregei lumicivilizate.

Din simpla considerare a adevarurilor spuse pand aici,e evident, cd scopul pedepselor nu este de a turmenta si aface sa sufere o flinta simtitoare, nici de a desface o infrac-tiune deja sdvarsitd. S'ar puted oare cd, intr'un corp politic,care departe de a lucra din pasiune este moderatorul linitital pasiunilor particulare, s'ar putea ca in el, sa-si gaseascalocul aceasta cruzime nefolositoare, unealtà a favoarei, a fa-

1) D'Olivecrona: La peine de mort, 2-eme éd, 1:1- 59-2) De Mably: Oeuvres, IX, p. 346. Confr. Desmazel Pénalités an-

ciennes. Paris, 1866, p. 160.8) Banul Hasna,s: Adunare de ofisuri p. 124.

III,

pi

142

natismulid sau a unui tiran slab ? Tipetile unui nenorocit poateoare rechema din timpul care nu merge inapoi, actiunile dejasavarsite ? Scopul dar, nu este altul deck de a irnpedicape infractor de a face noua clauna concetatenilor sai, si de adepartà pe altii de a face astfel de lucruri. Acele pedepse,dar, i acel metod de a le aplicet va trebui sd fie preferatcare, pdstrdnd proportiunece, va face o impresiune maieficace qi mai durabild asupra spiritului oamenilor, siva fi mai putin chinuitoare pentmcorpul vinocatului.

Cine citind istoria, nu este cuprins de groaza pentrubarbarele i nefolositoarele chinuri care s'au na§cocit si s'auexecutat cu sange rece de oameni care se numesc intelepti ?

Cine nu simte inflorandu-se partea sa cea mai simtitoare,vazand mii de nenorociti, pe care mizeria voita sau toleratade legi, care au favorizat totdeauna pe cei puint, si aunedrept4it pe cei multi, Ii atrage la o intoarcere desperataa primei staH a naturei, sau acuzati de infractiuni imposibilesi fabricate de o ignoranta timida, sau culpabili; nu de alicevadecat de a fi credinciosi propriilor lor principii, sfasiati deoameni inzestrati cu aceleasi sirntiri, si prin urmare cu aceleasipasiuni, cu formalitati reflectate cu lente torture, (land opriveliste imbucuratoare unei multimi fanatice ?

Pentru ca o pedeapsd, sal0 producd efectul ei, estedestul ca rdul pedepsii sd intreacd binele ce na#e dininfractiune'), §i in acest exces trebue sa se tina Seama decertitudinea pedepsii, si de perderea lucrului produs din in-fractiune price ar intrece aceasta masura, este de prisosprin urmare tiranic.

Oamenii se conduc dupa actiunea repetata a raului pecare *11 cunosc, iar nu al aceluia pe care 11 ignoreaza. Sa pre-supunem doua natiuni, in una din chre in scara- pedepselorproportionata cu scara infraetiunilor, pedeapsa tea mai marear fi robia pe vecie, iar It't cealalta roata; eu sustin ca, primanatiune va avea tot atata temere de cea Ynai, Mare pedeapsa,

si cea de a doua 2), i, claca eXistà o rattune de a trans-

0 Mai exact s'ar fr exprimat Beccaria, dacd ar fi zis temereapedepsii sa intreacd ispita infractiunei.

2) Aceasta e ideia exprimatil de Montesquieu: Experienta a ara-tat cä, in Wile In care pedepsele sunt blAnde, spiritul cetaleanului esteisbit de ele, cum este isbit aiurca prin cele mari". Esprit des 1ois,171, Ch. XI.

j

; pi

ca

143

porta in prima pedepsele mai mari ce exista in cea de a doua,aceiasi ratiune va servi pentru a creste pedepsele In cea dinurma, trecand pe nesimtite dela roata la chinurile cele mailente si mai studiate, i pand la ultimele rafinari ale .$tiinteiprea cunoscute de tirani.

Cu cat supliciile devin mai crude, sufletele omenesti,care ca i lichidele se pun totdeauna la nivelul obiectelor cele Inconjura, se inrautatesc1), i puterea totdeauna vie a pa-siunilor face dupa 100. de ani de suplicie crude, ca roata sasperie atat, pe cat speria alta data inchisoarea.

Atrocitatea pedepsii insasi face ca sa se cuteze totulpentru a scapa de ea, cu cat este mai mare e rail de care seteme vinovatul, cu atat el comite mai multe infractiuni sprea scapa de pedeapsa uneia singure. Tarile i timpurile celormai groaznice suplicii, au fost totdeauna ale celor mai san-gerease si mai neumane actiuni, pentruca, acelasi spirit deferocitate care conduced mana legiuitorului, conduceâ i pe aparicidului i pe a sicarului ; pe tron el dicta legi de fer, lasuflete atroce de sclavi care se supuneau lor, in obscuritateaprivata el indemna ca sa jertfeasca tiranii spre a crea altil noi.

Alte cloud consecinte funeste derivä din cruzimea pe-depselor, contrarie chiar scopului prevenirei infractiunilor.Prima este ca nu e usor de a pastra proportiunea esentialaintre infracOune i pedeapsa, pentruca, oricat de mult inge-nioasa cruzime ar varid speciile, nu poate sa intreaca ultimaforta la care e marginita organizarea i simtibilitatea ome-neasca. Ajuns la aceasta. margine extrema, nu s'ar mai putedgdsi la infractiunile mai vdtamatoare si mai groaznice, o pe-deapsa mai mare si mai corespunzatoare, cum ar trebui sd segaseasca spre a le preveni. Alta consecinta e, ca nepedepsireainsäi naste din grozavia supliciilor. Oamenii sunt margini0In oarecare limite atat In bine cat si in rau, i o privelisteprea groaznica pentru omenire nu poate fi decat o furoare tre-catoare, niciodata insa un sistem constant cum sunt legile, caredaca in adevár sunt crude, sau se schimba, sau u nepedepsirefatala se naste chiar din legi.

1) Dui:A cum zice Filangieri, inimile se inAspresc cu severitateapedepselor §i moartea nu se prive$te niciodatA mai cu nepAsare deck Intimpii de crimA §i de rAsboi. Scienza, ed. cit., p. 15 i 37.

144

Voi incheia cu aceasta reflectiune, cd rnarimea pedep-selor trebue sd fie in raport cu Insäi natiunea. La un poporabia esit din starea de robie, impresiunea pe sufletele Inas-prite, trebue sa fie mai tari si mai simtitoare. Trebue trasnetulpentru a dobori un leu feroce, pe care o lovitura de pusca nuface decat sa.-1 1ntarite. Dar, cu cat sufletele se friblanzescprin viata sociala, simtibilitatea creste i crescand ea, trebuescazuta puterea pedepsii, daca voim sa pastram acelasi raportintre object i sensatiune" ').

1513. Aceste motive pentru irnblanzirea pedepselor, bunesau rele, find venite la timp, au avut un efect nemarginit asupralegiuitorilor si judecatorilor, asupra suveranilor i asupra po-poarelor, asupra filosofilor i legistilor, in scurt asupra intre-gei lumi civilizate 2). In zadar incearca penalistii fruntasi aiFrantei ca Jousse 8), Muyart de Vouglans 4), Torillon 5) sa corn-bata pe Beccaria, sustinand vechiul edificiu al penalitatilor sal-batice; acest edificiu cade in ruina pe fiecare zi sub loviturilerepetate ale discipulilor entusiasti ai lui Beccaria, in frunteacarora se pune ilustrul i batranul Voltaire. De aproape 150 deani, indulcirea pedepselor este necontenit la ordinea zilei; ineontinuu se modifica legile penale in sensul inblanzirei lor,a5a ca un jurist german, Ihering, a putut sa spuna cu dreptcuvant ca istoria pedepsii este istoria abolitiunei sale.

*1514. Frideric II, Regele Pruslei, intr'o scrisoare datatadin Potsdarn, 29 Nov. 1781, adresata catra Dumont, declara caTratatul de infractiuni i pedepse al lui Beccaria,- este : ceque je connaissais tnieux en ce genre" 6).

In Suedia Gustav III este unul dintre cei dintai- suverani

9 Traducerea din 1766 din Philadelphia (Paris), (prima editiunefrancezA), p. 89-96 si cea din Lausanne, a doua edit. fr., p. 106-114, simai ales acea din 1773;J. I. Bastien, a 7-a ed. fr., p. 132-137, diferA deaceasth traducere a noastrA, fAcutA dupA editiunna italianA In folio din1807, Brescia. ;

Vezi amAnunte in C. Cantu: Beccaria et le droit penal. Paris, 1885.8) Jousse: Traité de la justice criminelle de France. Preface

p. LXIII.4) Muyart de Vouglans: Op. cit9 Torillon: Idées sur les lois criminelles. T. If, p. 252 Si unit, In

acelasi sehs al sereritAtii pedepselor. Ant. Pescatore, Sagio intorno adiverse opiniae.

5) Dumont: Plan de legislation criminelle. Paris, 1784-, Préfacej

19

145

care, dupd ce desfinteaza tortura in 1772, cautd sd indulceascãlegislatiunea penald. Iosif II, imparat cu vederi largi si ideiumanitare, urmeazd in ,curand pe aceiasi cale ; el promulgain marele sdu -imperiu un codice penal si un codice deprocedurd penald, in care se vede foarte clar influenta ideilor luiBeccaria 1). Constitutiunea din 30 Nov. 1789 a lui Petru Leopoldmarele Duce de Toscana asupra reformei codicelui penal e deasemeni inspiratä de curentul beccarian 2).

*1515. Aceste idei strdbat si in Wile noastre, chiar insecolul al XVIII-lea prin Domnii fanarioti. Raicevici ne spunein 1788, cd pedeapsa cu moarte a lost ca si desfiintata de ultimiiDomni 3). Acelasi lucru ni-1 spune Draghici despre Sc. Calimachdela inceputul secolului al XIX-lea. In cat despre rezultateleacestei desfiintäri, ni le aratä Contele d'Hauterive 9, Dionisieeclesiarhul 6) si Draghici 6).

1516. Dela Beccaria incepe, nu numai scoald umanitaristä,care pe atunci era foarte natural sd inceapa dar si o scoald filo-zofica de reformare in materie penald". Vechii penalisti fdceau oeruditiune foarte usoard Incepand la fiecare cestiune istoricul eidela Adam ; spuneau cele ce zic altii, dar fdceau foarte putindcriticä or filozofie penala. Dumont, care releveazä acest lucruII criticd cu drept cuvant, si. aceasta este poate singura ideedin slaha sa opera : Lois criminelles care are o valoare; si. Incasi aceasta era neadevdrat pe timpul sail. Cu Beccaria, textullegii, istoria si opiniunile altora sunt pe a doua linie; el discutdmai cu seama utilitatea si umanitatea dispozitiunilor legii. Servaneste unul din cei dintai si mai de valoare discipoli ai lui Bee-

') Aceste codice au fost traduse si româneste pentruRomanii dinimperiul austriac sub titlul: PravilA de obste asupra faptelor rele si pe-depsirei lor. Viena 1788 pe care n'am vázut-o (Dictionar bibliograflic deD. Iarcu, p. 17) si Obstesca giudecatorescA fanduiala la criminal: Liov,1789, P. 431 cu nemteste, pe care o posed.

2) Publicata si de Saverio Mattei in opera: Che la dolcezza dellepene sia giovevole al fisco piit che l'asprezza. Napoli 1787, p. 53 si urm.

9 Raicevici: Osservazioni intorno la Valachia e Moldavia. Napoli,1788, p. 149.

4)D'Hauterive; Mdmoire sur l'état de la Moldavie en 1787. Bucuresti,1902, p. 328.

5) Papiu Barian: Tesaur II, 168. Cot*. Ereche; Ist. Rom. III, p.36 si 43.

1 Drcighki: Istoria Moldovei, II, p. 106.

50195 10

146

caria, urmeazd. dupd el Pastoret, Dufriche de Valazé, Brissotde Warville, si altii. Dumont e mai emfatic si mai pretentiosinsä mai slab. Tot.i acestia se preocupd mai putin de trecut, sise gandesc mai mult la reforme in viitor.

*1517. Academiile se pun si ele pe lucru propunand diferitepremii pentru umanizarea legilor penale fárd compromitereaintereselor societdtii. Dumont scrie pentru premiul pus de So-cietatea Economica din Berna, relativ la planul unei legi penale,doud disertatiuni ale sale' ), la care adaoga una a fiului ski Dumontde St. Croix. Chiar particularii instituiau premii pentru imbu-ndtdtirea legilor penale 2)

Curentul e atat de mare, incat Waste chiar pe unii penalistiilustri ; Carmignani care a fost mai intaiu pentru asprimea pe-depselor 8), devine in urma adept al lui Beccaria 4).

1518. Codicele penal francez din 1810 rezistd ce e dreptacestui curent general ; el e redactat sub influenta scoalei uti-litariste a lui Bentham, si este destul de aspru pentru timpulcand a fost promulgat. Acest codice admite pedeapsa cu moartein diferite si. numeroase cazuri, iar intr'un caz chiar mutilatiunea.

1519. Rezultatele nenorocite ale scoalei lui Beccaria, putemzice excesele sale, incepuse sd se simtd chiar din primii aniai secolului al XIX-lea. Cambacéres in sedinta Consiliului de Statdin 17 Fructidor, an. XII, prevedea unde va ajunge societateacu indulgenta nesocotitd, si trebue sd märturisim ea din ne-socotire prevederile sale s'au implinit. La demoralisation quia fait de si grands progres dans ce siecle, ira touj ours encroissant, si elle n'est arrelde par des lois sév4res". Sidrept conclusiune a ideilor sale, el spunea in sedinta din 12Fructidor, an XII, aceste cuvinte intelepte : Il est inutile derediger un code criminel si l'on ne le fait pas severe° 5).

Imparatul Napoleon Hu era de aceeasi parere. El zicea

1) Dwnont: Lois criminelles, p. 25.2) Prix de la justice et de l'humanitd. Londres, 1777 (de Voltaire).

Confr. Dumont: Lois criminelles, p. 270.3) Vezi Carmignani; Saggio di giurisprudeza criminale 1795 Firenze.4) Carmignani: Elementi de diritto criminale, § 350 si nota 2-a, p.

358 si 359. Probabil ca student si cdtva timp 'in urmä a avut ideile pro-fesorilor sAi, iar in urmá sedus de ideile lui Beccaria,§i tarit de curentulgeneral a devenit favorabil indulcirei pedepselor; el devine mai tArziuun fanatic discipul al lui Beccaria; Vezi o notä putin mai la urma.

5) Procés verbaux. Paris,1808, p. 105

147

in sedinta din 23 Prairial, an. XII, a consiliului de Stat: Numelede umanitate nu se cuvine la aceasta moale indulgenta care,scdpand pe culpabili, expune pe cei buni la atentatele lor").In aceiasi sedintd Impdratul adaoga cu drept cuvant:

.Este drept ca sd se tina cel putin balanta deopotrivdintre societate si acuzat. Indulgenia cdtre culpabili este dinparlea judecdtorului o crimd cdtre societate"2). Dacd seinstitueste o justitie penala slabd, se stabileste tirania inFranta, pentrucd ordinea publica nu poate sd fie mentinutddecat prin masuri arbitrare".

Aceste idei concordd, dupd cum vom vedea, cu ideile luiBentham asupra legilor penale.

*1520. Insä e greu de a lupta in contra curentului.In zadar Merlin, in repertoriul sau, arata relele rezultate

pe care le-a produs scoala lui Beccaria, scriind aceastä apo-strofd la adresa celebrului scriitor italian : Nu stiu dacd Bec-caria a fdcut mai mult bine sau mai mult ram omenirei. Evi-dent cd multi criminali trebue sd-i multumeasca si sd,i rädiceo statue, dar cu drept cuvant ii s'a adresat aceastä sangeroasaapostrofd, cd el se maguleste cd ar fi pledat si ar fi castigatprocesul umanitätii, irisd cd ii se poate zice cu multd dreptateca el a pledat procesul sceleratetii, si ca din fericire I-apierdut" 3).

In zadar deasemenea Lerminier ziceä in 1829 a operalui Beccaria nu este o opera stiintificd, ci un pamflet entu--siast, care satisfdeCt dreapta efervescentd a opiniunei" 4).

1) Ibidem: p. 38-39.2) Ace la§i lucru 1-a spus Cas.siodor: II, Epist. 14.3) Dacd am admite aceastä nedreapta apostrofa, ar trebul cel putin

sä adaogAm in 1912: §i din nenorocire el 1-a cA§tigat", de oarece astAziin Europa spiritul public §i legislatiunea nu mai sunt cele ce ereau inFranta in 1810.

4) Lerminier: Introduction générale A l'histoire du droit, Paris,1829, ch. 15. Carmignani criticA pe Lerminier, intrehand-u-se unde era in1764 efervescenta opiniunei, §i adaogA apostrofa: A scenico personaggioe necessario un luogo di scena". Teoria, T. I, p. 255, nota 1. Carmignanidealtmintrelea este atat de mare admirator al lui Beccaria, hick dupAce discuta metoda analiticA §i sintetica in §tiinta penalA, terminA zicand:,,Cea mai bund metoda pentru a discuta materiile penale pare a fi aceiade a se face comentatorii mode§ti ai acelui mare scriitor". Ibidem:T. I, p. 328.

148

*1521. Inca din 1817, Benjamin Constant, ataca acest co-dice spunand: Codicele nostru penal este un monument derigoare despotica, i e foarte placut amicilor guvernului de aputed sa-I atribue unei autoritati anterioare. Este dar indis-pensabil de a revizui acest codice, in care pedepsele stint indisproportiune cu infractiunile, care prescrie prea des (pro-digue) moartea i prelungeste inchisorile ca o u§urinta. bar-bard" 1).

1522. Din 1810 pana astazi, necontenit s'a cautat sh seindulceasca pedepsele din codicele penal francez ; astfel a dis-parut confiscarea generala, taerea manei drepte pentru paricid,infierarea, expunerea publica, moartea civila i alte pedepseinfamante.

Revolutiunea din 1830, a crezut ca una din cele dintaidatorii ale sale este ca sa indulceasca codicele penal din 1810..In raportul sau din 5 Oct. 1830, Berenger sustine cu multä .

convingere inblanzirea pedepselor : Se repeta de toti, §i faptanu e contestata, cä agravarea unei pedepse a produs totdeaunaun erect contrariu aceluia care se a§teapta ; ea a inmultit in-fractiunile de acela§i gen, in loc de a le mie§ora ; §i. este unadevar care incepe sa fie admis de toti penali§tii ca, pe cat.sunt mai multe e§afoduri, cu atat se comit mai multe infrac-tiuni2). Numai blandetea pedepsii face ca mijloacele de repre-siune sa fie eficace".

Patruzeci de ani mai tarziu, in 27 Nov. 1870, and s'asuprimat legea din 31 Mai 1863 (cu circumstante prea ate-nuante), s'a spus ca motivul este ca acea lege a avut de scopsa agraveze in loc sa indulceasca sistemul nostru, penal dupaprogresul moravurilor", ca §i cum datoria unui legiuitor ar fica sd indulceasca neeontenit pedepsele.

1523. Intreg secolul al XIX-lea a suferit influenta lui Bec-caria, care s'a manifestat in Iegile penale din toate tarile civi-lizate 3). Aceasta influenta domne§te chiar astazi, atat in ccr-

') Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1318,T. III, p. 7.

2) Afirmatiune neexactA pe care o pot crede numai spiritele su-perficiale, care iau cauza drept efect.

8) Emile Acollas unul din pArintii radicalismului francez, profesorul.a dotiA generatiuni, pe frontispiciul uuei opere de drept penal publicatä.in 1887 scrie: A. Beccaria, le premier dans les temps modernes qui,.

149

curile conduchtoare, cat si mai cu seamd in cele democratice.Pentru liberal si democrat, indulcirea continua a pedepseloreste un punct de program perpetuu, o dogma asupra careia nu(liscutiunea, dar nici chiar reflectiunea nu e permisa, datoriafiind numai de a o sustine si a o aplica 1).

*1524. Pentru a invedera spiritul acestui secol, si a arataaberatiunea discipulilor lui Beccaria, din ultimele timpuri, vomcad un exemplu tipic :

Manu, vechiul si inteleptul legiuitor al Indienilor, voesteca Regele sd tina cumpana dreapta intre interesele Invinovd-titului si ale societatii care il invinovateste. Un rege zice clan-sul care lasd nepedepsit un culpabil este tot atdt de ne-drept, ca acela care condamna pe un nevinovat, pentrucddreptatea cere ca sä se aplice pedeapsa conform legii" 2).

Cu multa cumpanire i intelepciune, Imparatul Traianface un pas mic spre indulgenta punand in principiu ca., estemai bine a lasä nepedepsit un nevinovat, decat a pedepsi peun vinovat : Sanctius est irnpunitum relinqui facinus no-

parmi les jurisconsultes essaya d'humaniser le droit penal". E. Acollas:Les délits et les peines. Paris, 1887. In realitate Ins& Beccaria fostnici jurisconsult, nici primul care in timpurile moderne a cAutat sA in-blanzeasca pedepsele. D. Prins rezumA foarte bine ideile secolului alXIX-lea in privinta pedepsei. Nu e inutil poate sA adAogAm, cA, inacela§ timp se opereaze o modificare in InsAsi conceptiunea pedepsii.In o parte a acestui secol (al XIX-lea), in adevAr, s'a crezut, printr'un felde iluziune stranie si tenace, cA perfectionarea si Indulcirea pedepselorproduce perfectionarea si indulcirea moravurilor i cA omul se ame-flora in proportiunea in care se ameliorau inchisorile". Aceastd idee d.Prins o combate, arAtAnd cA. societatea trebue sA-si moduleze pedep-sele :dupd natura oamenilor. Prins: Science pénale et droit positif.Bruxelles, 1899, p. XLIV.

1) D. Guilhermet laudd pe Lachaud care ii fAceà o glorie ca n'apledat nici odatA la Curtea cu jurati pentru partea civilA contra acu-zatului, si reproduce cuvintele sale: Je ne suis pas Lachaud spuneael unuia care se mirA, cA in culmea renumelui sAtt acceptA toate cau-zeleje suis Defense". Si autorul criticA pe avocatii marl contimporanicare pun elocinta lor In serviciul acuzdrii, spunAnd cA nu-si poate ascundesentimentul penibil pe care Il incearcA. Comment se font leg erreurs ju-diciares, p. 201. Ca si cum apdrarea victimelor n'ar fi tot atAt de onora-bilA ca a tAlharilor si pungasilor I

2) Manava-Dharma-Sastra: IX, 249; Confr. Thonissen: 'Etudes surl'histoire du droit criminel des peuples anciens. Bruxelles, 1869. T. I,p. 14.

At'a

150

centis, quam innocentem damnare'). Acest principiu a fostadmis si de vechii penalisti ca Damhouder, Tiraqueau. Ideiainsa moderata i rationald in sine e luatä i exageratd de dis-cipolii beccarianismului.

Pastoret pune ca prima axioma in materie de pedeapsaCa: Osandirea unui nevinovat este o mai mare nenorociredecal absolvirea a mai multor vinovati" 2). In consecinta dansulpune ca o a 3-a axioma Proba nu exista pe cat timp eanu e complecta", i cere ca la fiecare tribunal sä se tina unregistru public in care sa se scrie aceste cuvinte: DoVezilecare se aduc contra acuzatului fiind mai limpezi deck luminazilei la amiazi, sunt de parere sa fie osandit").

Pastoret nu precizeaza cifra vinovatilor care trebuesc sascape pentru a nu cadeà in gresala de a osandi pe un nevi-novat ; alti discipuli ai lui Beccaria, au fost mai categorici:Este mai bine zicea abatele Coyer in 1774 a lasa sascape JO culpabili, decat a osandi pe un nevinovat" 4).

Aceasta insa era prea putin, i vrednic numai de un bec-carianism moderat din primele timpuri.

Nu trebue sa se uite niciodata spunea R. Phillips insfaturile date juratilor cä este mai bine sd ramand nepedep-sill 100 de vinovati, decat ca un nevinovat sa fie asuprit").

Insa chiar cifra de 100 de vinovati nu se pare indestulaabatelui de Mably, care scrie: Este mai bine sd ne expunemsa scape 100 si 1000 de vinovati dela pedeapsa pe care au

4) Leg. 30, Dig. De poenis. Reprodus in Consilia sive responsaceleberima ale lui Hier Giacharii, Nr. 204. Tutius sanctiusque est no-centem absolvere quam innocentem condamnare. Edit. Jul. Clar, Operaomnia, 1635. P. Clouet, p. 349. (RAu citatA leg. 30 in loc de leg. 5, Dig.De poenis, cuvintele ImpAratului Traian reproduse de Lllpian).

2) Pastoret: Lois pénales. Paris, 1790, T. I, p. 14 si 21. In acelasiseas Carrara: Programma, R -G. T. I, § 651, care spune cA osAndirea unuinevinovat e o adevAratA nenorocire cu rnult mai mare decAtaceia care rezultA din mai multe infractiuni nepedepsite.

2) Pastoret: Op. cit., p. 21 si T. II, p. 154.5) In prefata traducerii sale: Commentaire sur le Code criminel

d'Angleterre par G. Blackstone, Paris, 1766. In aceasta importantA pre-fatA, totul e inspirat de ideile lui Beccaria, in ea se poate vedeA aproapetot programul RevolOunii n materie de pedeapsA, program pe carelau complectat in urmA legiuitorii veacului al XIX-Iea.

5) R. Phillips: Pouvoirs et obligations du jury, 1827, p. 356.

ca:

socialA,

151

meritat-o, decat sa vedem pedepsindu-se un nevinovat. Dacaaceasta nenorocire se va intampla sa fie socotita ca un doliupentru tara intreaga, si ea sd faca examenul Codicelui saupenal" 1).

Ne intrebam insa pentru ce dupa ce ne-am suit dela unulla 100 si la 1000 ne-am marginl aici, i nu am cere un milionsau zecimi de milioane ?

Pentru ce nu am fi mai radicali si nu am zice : mai binesa scape toti vinovatii decat sa osandim pe un singur nevinovat?

Fraza ar fi mai frumoasa si in acelasi timp mai logica,caci daca dela unul pentru unul al Imparatului Traian, amajuns la 10 la abatele Coyer, la 100 la R. Phillips, si la 1000la abatele de Mably, nu e nici un motiv ca progresiuneaprogresul sa se opreasca la marginea pusa de magistratulenglez or de abatele francez.

1525. E oare trebuinta sa combateni aceste idei gresiteexcesiv de periculoase pentru societate? Cu cat mai multa

intelepciune este in cuvintele lui Ayrault, care desigur ca nua fost un reactionar in materie penala 1 La Republique aautant d'interest a punir qu'a absoudre. l faut donc que lesmoyens pour y parvenir soient egaux" 2).

Acesta e adevarul, caci dupa cum zicea Curtea de casa-tiune franceza in Sectiuni unite, casand sentinta Tribunaluluidin Montbrisson. Nu trebue sa se uite niciodata ca nepedep-sirea crimelor este o calamitate, i ca absolvirea unui culpabileste un adevarat atentat inpotriva sigurantei sociale" 2).

Iar Bentham dupa ce combate aceasta exagerata idee ascoalei lui Beccaria zice rezumandu-se : Absoudre un cri-minel, c'est commettre par sa main les crimes dont il se rendral'auteur 4). $i tot Bentham a spus : Daca voiti D justitie

spuneti mai bine ca nu vreti nici o justitie".In aceasta privinta Ch. Comte in introducerea operii lui

R. Phillip a scris cuvinte foarte intelepte pe care credem cae bine sa le reproducem:

Spiritele cele mai luminate zice Comte au cautat

4) De Mably: Oeuvres. Paris, 1790. T. IX, p. 344.') Ayrault: L'ordre et formalité, Livre III, art. 3. Nr. 52.8) Cas. fr. 15 Prairial an. XL Dalloz, V-13e Discipline judicipire,

Nr. 140, notA, T. XV, p. 646.4) Bentham: Traités de legislation. T. II, p. 297.

si

si

infali-bila

152

totdeauna sä obtind exclusiv garantii pentru acuzati sau a leda mijloace de apdrare 9. Un singur gand se pare cä le-acondus : necesitatea de a preveni condamnarile nedrepte. Fatacu acest pericol absolutiunile ilegale le-au parut cä sunt unrau imperceptibil. Deacolo s'a ndscut fan indoiald maxima cd,osdndirea unui nevinovat este un rdu mai gray decat absol-virea a o sutd de culpabili

Simtimantul care face sd se ceard garantii contra condam-ndrilor arbitrare este desigur foarte onorabil, dar trebue abaga de seamti ca sd nu ne tdrascd mai departe decdt scopulpe care dorim sd-I ajungem. Se pot savdrsi nedreptati prinabsolutiuni ilegale, ca si prin condamndri arbitrarii. Putereade a absolvi pe un om care a uzurpat bunul altuia, nu e maiputin periculoasg, decdt puterea de a condamnd un om sd pia-teased ceiace nu datoreste. Este putind deosebire intre putereade a face arestäri arbitrare, si puterea de a absolvi pe aceiacare le-au fdcut. In fine, puterea de a absolvi asasini diferdputin de puterea de a lovi de moarte pe nevinovati. Trebuedar sa se ia aceleasi mäsuri contra absolvirilor ilegale, carese iau in contra condamndrilor arbitrare" 2). Rareori nepe-depsirea unui culpabil adaoga Ch. Comte nu este un mijlocde asuprire a nevinovatilor" 2).

Fatd cu aberatiunile beccarianismului aft& intelepciune nu

,) Baronul Alderson ziceA: Acuzatul este din cele cloud parti inluptd acela care e cel mailslab si totdeauna 'in partea celui mai slab se ducsimpatiile masei poporului englez; ngdAjduesc cA acest simtimant careIl onoreazA nu se va stinge niciodatA. (Nu ar fi decAt un glas pentru astriga cd este asuprire dacd s'ar sill acuzatul, dupd o achitare, sd corn-parA din nou in justitie ca sA fie judecat)". Mittermaer: Op. cit., p. 616.Asupra concluzinnei suntem de acord, dar motivele sunt detestabile. Sespune cA acuzatul e cel mai slab; eroare! Nu cel mai slab este acel carea sdrobit capul, a calomniat, a comis un viol! Nu trebue sA. se compareacuzatul cu societatea care o judecA, ci cu nenorocita lui victimA. E de-plorabil cal un om bine intentionat sa facA astfel de confuziuni, ca sA nuzicem sofisme!

2) Ch. Comte: Introd. la opera sus citatA a lui R. Phillips, p. 174.3) Ch.Comte: Op. cit. in notA p. 356. Acelasi autor spune cA acei care

au stabilit juriul aveau preventiune pentru judecAtori si. cA s'a cAutat maiputin a ocroti societatea de crirnele care o ameninta, deck a pune pecetAteni la adApostul erorilor judecAtoresti. Se pare cii rdufitedtoriiinspirau atunci mai putinA temere deck justitia". Ch. Comte: Op. cit.,p. 229.

153

gasim in cuvintele lui Cassiodor, deja citate : Improborurnvenia saevitia est et acerba in probos crudelitas" ; §i in pa-rafraza lor de divinul Shakespeare : Clementa ucide cand par-dona asasinilor 1" Cine nu intelege ca, crutand viata unui asa-sin, expunem cel putin un om, clan nu chiar mai multi, laloviturile asasinului ? Cand ucidem un nevinovat, lucrul estedesigur regretabil, dar numai un singur om nevinovat e ucis,cand .insa un asasin scapa de pedeapsa, cine poate sa spunacate victime vor fi ucise pana cand el sa fie descoperitprins ?

1526. Deaceia nu putem admite ea, de teama Ca va fipedepsit un nevinovat, sa crutam viata a 10 or 100 de asasini,si indirect sa ucidem zecimi i sute de oameni deasemeneanevinovati. Unul pentru unul e rational, zecimi i sute insapentru unul, este contra interesului obstesc care cere sacrifi-ciul individului pentru binele obstesc. Dupa cum s'a spus,daca voim o justitie penala infalibila, trebue sa suprimam jus-titia penala, i atunci nu un nevinovat ci mii nevinovati vorfi sacrificati.

Credem exemplul acesta decisiv pentru a caracterizabeccarianismul secolului al XIX-lea.

*1527. Aceasta miscare generala spre indulcirea pedepselorcare, dupä cum am aratat, s'a manifestat la noi prin Domniifanarioti Inca la fmele secolului al XVIII-Iea, a devenit foarteintensa in secolul al XIX-lea din cauza superficialitatii oame-nilor nostri de Stat, care mai putin decat aceia din tarile ci-vilizate ale occidentului puteau intelege ceiace este potrivittarii noastre. Sedusi de fermecatoarele idei ale lui Beccaria,pe intrecute liberali i conservatori, au cautat sa indulceascapedepsele, voind sa se arate mai inaintati decat dascalii lordin Occident. Erau atat de usor a se arata civilizat i ultraci-vilizat sub acest raportl

Slabiciunea represiunei i miscarea spre indulcirea pedep-selor incepe la magistrati Inca de pe timpul lui Gh. Bibescuin Muntenia si Mih. Sturza in Moldova.

In 12 Iunie 1843, voda Bibescu, vazand ca un om carepusese foc a fost osandit numai la amenda, musira pe jude-catori prin Buletinul oficial Nr. 50 ').

1) Decretul 2064: Vezi Gh. Bibescu, Domnia lui Bibescu.

si

154

In 14 Nov. 1844, Domnul constatând prin o comisie ca ju-decatorii din Craiova declarase nevinovati pe niste oameni infapt vinovati de furt, dojeneste pe judecatori si ii supune laplata banilor furati1).

In 5 Mai 1843, Bibescu, destitue intreg Trib. Ialomitafiindcä nu s'au urmdrit cu sdrguintä niste hoti de vite 2); in28 Ian. 1844, el dojeneste pe procurori ca n'au facut apel incontra unei senti4e care condamnd pe niste Wiwi ca simplihoti3). In 10 Julie 1844, acelasi Domnitor aratd parerea sa derdu ca Divanurile nu pedepsesc destul de aspru pe cei carepun foc4).

Totusi acelasi Domnitor atAt de intelept relativ la datoriilejudecatoritor, nu este mai putin supus curentului general, candspune cu satisfactiune in Mesagiul sdu din 1846, catre ObsteascaAdunare, cuvintele urmatoare:

Putem sd ne fälim ca tara noastrd infatiseaza astäzi osiguranta pe cat s'ar puted gdsi la cele mai mari si mai bineorganizate Staturi, cu toate cd pedepsele au ajuns a fi la noimai usoare decat in oricare alta parte, si osdnda mortii stitiCa in fapt este cu totul desfiintata" 6).

In Moldova slabiciunea represiunei incepe in acelasi timp.Mihai Sturza voda e silit sa aminteasca de mai multe ori, cdjudecatorii sunt datori sä (led pedeapsa prescrisd de lege, iarindurarea este treaba Dornnitorului 6).

*1528. Rezultatul indu1gent:1i judecg.torilor rii-i arata IonIonescu, desigur nu un spirit reactionar, dupd rapuartele pp-blicate in Monitorul Oficial despre penitentiarul Iasi, din Carerezultä ca delicteie $i crimele in boo sd scadd se imullesc".

Dupd acele rapoarte in 1855, au fost 58.400 zile de arest,in 1856, 70.860; in 1857, 90.699, iar Irl 1858, au fast 95.5857).

1529. Desigur ca legiuitorii nostri din 1864, ignorau aceste

1) Ibidern: Bulet. ofic. Nr. 139, Decr. 492.2) Bulet. Ofic. Nr. 41, decr. 101.8) Bulet. Ofic. Nr. 10, decr. 366.4) Bulet. Ofic. Nr. 82, Circulara 2718.9 Gh. Bibescu: Domnia lui Bibescu, II, p. 188.9 Hasnav Adunare de ofisuri. Iasi 1844; 25 lul. 1834; 12 Nov.

1837; 7 Apr. 1839; 29 Sept. 1841, p. 7, 162, etc.7) Tribuna românä din 19 Nov. 1859, sub titlul Jiegimul peni-

tentiar".

155

cifre cAci altfel nu ar fi putut sd edicteze un Coclice penal,cu mult mai bland decal vechile noastre legi penale, si decatCodicele penal francez si prusian care ii servise de model.Si trebue sA se tinA seamd cd in 1864, Cod. pen. fr., fuseserevizuit prin legea din 1832 si alte legi posterioare asa in catera departe de a mai avea asprimea sa primitiva din 1810.Vom addogd ca., nici chiar Codicele nostru din 1864, oricatde indulgent este, nu a multumit spiritul beccarian al legiui-torilor nostri, si el a trebuit sd fie: modificat de mai multe oritot in sensul indulcirei pedepselor.

Ce e drept cd existd un Stat care ne intrece in blandeteapedepselor; in Panama (Columbia), omorul simplu se pedep-seste cu 4-6 ani, iar omorul premeditat cu 6 10 ani reclu-ziune 9. Acei care cred cd civilizatiunea constd in micsorareatreptata si in supresiunea totald a pedepselor, trebue sd re-cunoascd cu umilinta cd Statul Panama ne-a intrecut in cepriveste Codicele penal!

1530. Din cele pand aici expuse rezultd cd omenirea atrecut prin doud faze extreme; dupd ce in timp de mfi de anipedepsele au fost de o asprime bar-bard, azi ele au ajuns safie derizorie prin indulgenta lor, asa in cat societatea nn maieste indestul garantata in contra Mu fAcatorilor. D. Prins spuneain 1886, si ceeace spunea dansul atunci este adevar si astazi:.,Legiuitorul a devenit mai indulgent, el a imblanzit pedepsele,judecd:orul la randul sAu corectionalizeaza acuzdrile si aplicapedepse de scurtd durata" 2). ,,Dar nu estelnurnai corectionali-zarea adaoga d. Pe de Arras in 1907 , exista incA si con-traventionafizarea" 3).

CA indulgeata legiuitorilor si a magistraturei a mers astAziprea departe o recunooste astAzi, nu nurnai scoala pozitivistapenale, care este o reactiune contra scoalei lui Beccaria, darsi persoane straine si chiar adversari ai acestei scoale.

Deja in 1849, cu rnult inainte de nasterea scoalei pozi-tiviste penale, un distins barba t de Stat francez, Contele deSalvandy, fost Ministru al lui Ludovic Philip, zicea intr'o scri-

1) Tard.9: Philosophie pénale, p. 466.;) A. Prins: Criminalité et repression Bruxelles, 1866, p. 146.8) grupul national al Uniunei Intern. de dr. pen. Sedino din Tou-

louse din 21 Mai 1907. Bul. de l'U. I. Dr. pen. 1908, XV, Livr. I, p. 95.

156

soare din 25 Aug. 1849, aceste intelepte cuvinte, care suntsemnalul unei desteptdri $i unei serioase reactiuni : Toti

$tiu cd legislatiunea este la capatul unei cdi, cd re-presiunea lndeplineste nsisiunea sa, cä desfrAnarea,crima, se revarsd cu toate zagazurile pe care le opun mora-vurile noastre binevoitoare, legile noastre dezarmate. La relecare cresc $ivoi, trebue remedii noi i puternice. Dacd preo-cupdrile infinite ale timpului sunt in multe privinte o piedicd,mArimea i urgenta situatiunei sunt resorturP).

Doudzeci de ani mai tdrziu, Gergeres spuned in congresuldin Bordeaux, cuvintele nu mai putin intelepte : Oamenii deabstractiune, miscati, desigur de intentiuni excelente, nu tre-bue sd pearda din vedere cã dacd infractorii au drept la

ownenii cinstiti la rdndul lor au drept la ocrotire"2).Aceste prevestiri n'au irnpedecat pe legiuitori i judecd-

tori sä persevereze pe reaua cale pe care au apucat. Deaceead. L. Proal, un adversar al $coalei pozitiviste penale, de acordin aceastd privintd cu scoala pe care o combate, spune : kstAzio adaugare de asprime se impune fata cu recidivitii. . . .

Astazi cre$terea criminalitAtli $i recidiva, impun legiuitoruluidatoria de edictà pedepse mai aspre in privinta infractorilorde ocaziune" 3).

Tar cu ocaziunea jubileului de 25 de ani al Societatii ge-nerale a inchisorilor din Franta, d. Riviere, secretarul generalal societdtii i d. Ribot, fost Prim ministru, constatau necontenitaIndulcire a pedepselor $i relele ei rezultate , acest din urrnd inmijlocul aprobarii societdtii a criticat indulgenta automatieda magistratilor, cari au ajuns la scepticism in privinta pedepsiisi spunea cd o reactiune a inceput i cd viitorul rezervd o Inds-prire a pedepselor (sévérité renforcee), inaintea cdreia noi Inca$ovAim (reculons encore), dat la care va trebui sd ne hotdrAm" 4).

') Dupd Girardin: Omit de punir, p. 252.2) Dr. Herpin: Etudes sur les r6formes et les systèmes péntiteni

tiaires, Paris 1868, P. 10.8) L. Proal: Le crime et le peine, p. 488 si 515.4) Rev. pénit., 1903, p. 521, Nr. 485. In momentul corectérii acestor

linii ne-a venit din Paris o scrisoare, prin care ni se ComunicA faptul cAin Soc. gen. a inchisorilor d. Loubat, procuror general din Lyon a propusreintoarcere la dispozitiunile penale ale Ordonantei din 1670, sastinandbAtaih i chiar tortura.

nu-si

mild,

a

pe-nalistii

157

Multe persoane au criticat släbiciunea actuald a represiunei.1531. Acesta e trecutul i prezentul pedepsii; ce vafi in viitor?

Sau mai bine zis ce este rational sa. fie ? Care e mäsura pedepsii ? 1)Chiar Oratiu cered sä se ded o bund mdsurd pedepsii

in aceste versuri :Adsit.

Regula, peccatis quae poenas irroget aequasNe scutica dignum, horribili sectere flagelloPrima est 2).

Bentham creded ca se pOt da regule, cum le numed el,de aritmeticd moralci. Ca regula el spuned : Faites que le malde la peine surpasse l'avantage du &lit" 3). Regula e desigurfoarte inteleapta, dar totusi vaga, cãci este o cestiune greade rezolvat i pentru legiuitor ca i pentru judecator, candrdul pedepsii intrece emolumentul infractiunei ?

Dealtmintrelea aceastd idee se regaseste si la Beccaria,in capitolul Dolcezza delle pene (XV).

Credem insä cd e bine a tratd mai deaproape aceastdproblerna, atat de interesanta pentru legiuitori.

Negresit, nu e vorba de o masurd i o preciziune mate-maticd a pedepsii, care, dupa cum zice Kant, nu 0 poate dadecdt talionul, ci de normele generale pe care trebue sâ leaibd in vedere legiuitorul, cdnd edicteazd pedepse pentru unpopor, pentru ca ele sa fie rationale, adicd potrivite acelui popor').

Dupa noi, regulele generale de mäsurd ale pedepselor suntcloud : 1) Moderatiunea ; 2) Potrivirea pedepsii cu poporul.

1) Vezi in aceastá privintA F. Helie in notele sale asupra operii:Des ddlits et des peines a lui Beccaria, Paris, 1870, P. 148; Confr. pre-fata, p. LXXXVIII.

'2) Lib. I, Satira 3-a: Sa avem ca reguld a se da pedepse propor-tionale ; acela care meritA o loviturA de curea nu trebue sdrobit cu unbiciu nemilostiv".

3) Bentham: Théorie des peines, Ch. V. AceeaS idee se gasestein Feuerbach: Lehrbuch des peinlichen Rechts, 14-a ed. de Mittermaier,Giessen, 1847, § 13, p. 38.

4) Nu existA deck legea talionului, bine inteleasa, care poate de-terminA cantitatea si calitatea pedepsii ; toate celelalte baze sunt vaci-lante, si nu pot, din cauza unor consideratiuni strAine, care se amestecAaci, sA se acorde cu sentinta purA si strictA a justitiei"; Kant: Metaphy-sische Anfangsgriinde der Rechtsiehre. Konigsberg, 1797, p. 197 si trad.fr. I. Tissot: Principes mdtaphysique du droit, dd. Paris, 1853,p. 207; Confr. Metaphysik der Setten, § 44.

si

2,s4

158

1532. Sa ne explicam.1) 0 prima regula este ca legiuitorul trebue sä evite extre-

mele, care sunt deopotrivä periculoase : nu trebue nici seve-ritate, nici indulgentd excesivd.

1533. La prima gandire se pare cd o severitate excesivdnu ar puted produce decdt bune rezultate, fiindca dacd o pe-deapsa relativ mica are o certa forta intimidantd, cu a fortiori, opedeapsd mare va sperid pe infractor si-1 va intoarce dela co-miterea de infractiuni. Dar lasand la o parte alte argumenteinvocate de Beccaria, sunt trei motive care ne fac sd fim incontra unei severitati draconiane a pedepselor.

1534. a) Dacd pedepsele sunt excesiv de severe, nu va existdproportiunea cuvenitd intre infractiuni, fiindca pedepsele exce-sive insemneaza pedepse foarte mari pentru infractiunile mici,si atunci pentru infractiunile mari, legiuitorul este silit sd dedaproape aceleasi pedepse, cum faced Dracon'). Din aceastacauza rezultd insa marele inconvenient semnalat de multi pe-nalisti cd, infractorul pentru a scapa. de pedeapsa cea mare ainfractiunei mici, comite uneori infractiunea mai mare omorandpe marturii or victimele infractiunii sale2)

Aceasta nu este o sirnpla ipoteza. Inca in secolul alXVI-lea Th. Mor, spuned ca este absurd a pedepsi cu aceeasipedeapsd pe hot si pe ucigas. La raison de cette absurditésaute aux yeux. Lin scélérat voit qu'il ne court pas moins derisque en cotnmettant simplement un vol, que s'il joignait lemeurtre: cette seule pensé le pousse a egorger celui que,sans cela, il n'aurait fait que dépouiller"8).

Bodin exprima aceeas idee zicAnd: ,,Et la peine de celuiqui tue et qui desrobe est pareille, en quoy faisant, il y aplus de sureté a faire un meurtre et plus d'espérance dele celer"4).

1) Vezi combaterea acestei idei de Oratia, in Lib. I, Sat. 3-a, maisus citatA, care observA GI la regula paria esse pecata, totul se opune,simtul comun, morale si chiar utilitatea, izvorul justitiei si al echitAtii:

Allis puria esse placait peccata, laborantQuum ventum ad verum est; sensus moresque repugnant.Atque ipsa utilitas justi prope mater et aequi".

2) Beccaria; Op. cit. ed. Brescia, p. 86-89 si Montesquieu: Espritde lois, Livre VI, Ch.. XVI.

2) Th. Moms.- UtOpie, trad. par Guedecille, Amsterdam, 1730, p.25;Confr. 43.

4) Bodin: La République, VI, 6, p. 1042.

159

Deasernenea Servan spune: Les supplices infliges auxmoindres crimes, favorisent l'impunité des plus grands" 1).

Si experienta acestui trist adevar s'a facut adeseori.Filangieri ne spune ca in Franta se plange lumea (in 1784),de marele numar de asasinate, insa aceasta provine din cauzdcd pedepsindu-se furtul cu moartea, hotii cauld sa se scapede marturul care-i surprinde 2). Si acelas lucru ni-1 spuneBlakstone : In Franta, unde furtul la drumul mare e pedepsit cuaceea§ stra§nicie ca furtul Insotit de omor, se hitampla foarterar ca furtul sd nu fie insotit de omor. In China unde asasiniisunt taiati in bucati, nu insä §i hotii, se savarsesc Mine asa-sinate pe drumul mare, insa se fura mult8).

1535. b) Al doilea motiv, si mai puternic este ca o pe-deapsd prea mare atrage dupd sine nepedepsirea culpabililor.Aceasta observatiune a fost facutd mai intai de Montesquieu :Atrocitatea legilor zice dansul impedecd exedutarea lor.Cand pedeapsa este fard masura, adeseori cineva e silitprefere irnpunitatea" 4).

Acela§ lucru 1-a spus, dupa cum am vazut Beccaria8),§i-1 spune dupd dansul Pastoret : Impunitatea este urmareaobi§nuita a grozaviei pedepselor 8). Si acest adevar poate fidovedit cu exemple convingatoare.

Vorbind de legile engleze§ti Blackstone scrie :Insa orice laude s'ar aduce lntelepciunei legilor noastre,

ar fi greu sa nu osandirn aceasta multime de statute care,pentru crime de o natura cu totul diferita, au stabilit toate farddeosebire aceasi pedeapsa : moartea. Mai mult de 160 actiuni,care oamenii le pot savarsi zilnic sunt pedepsite cu moarteprin actul parlamentului §i numite Felonie. De act rezatd cdcea mai mare parte din ele rdmdn nepedepsite, Ca aceiacontra cdrora au fost comise, de mila pentru vinovati, nu-iurmaresc i judecatorii in§isi mi§cati de acela§i simtimant, uita

1) Servan: Op. cit., p. 131.2) Filangieri: Scienza, ed. cit., T. IV, p. 33, Lib. IV, part. III, cap.

30 si trad. fr., T. II, p. 14, Cart. 15, partea II, cap. 6.3) Blackstone: Comtnentaire, V, 336.4) Montesquieu: Esprit des lois, VI, Ch. 14 fine.8) Vezi mai sus citarea din Beccaria.9 Pastoret: Lois pages, T. J, p. 23 ; Conti. T. II, p. 66 si 100,

Part. IV, Ch. 13.

sa-i

160

juramantul lor §i-i declard nevinovati sau fac tot ce pot ca sdmic§oreze crimele lor, cd-$i dau rnai putina osteneald sd-i do-vedeasca culpabili sau cánd ii osandesc se roagd pentru ei declementa regeascd. Nepedepsirea face atunci mai curagiosi pevinovati .i se indrumeazd in alte intreprinderi crirninaleace%i nenorociti pe care nepedepsirea li incurajeaza, fac dinnou fapte rele cu nädejdea cd vor aved parte de acee4. in-dulgentd" 1).

Tot despre Anglia se mai citeazd §i alte cazuri afard decele de care vorbe%e Blackstone. In aceastd tard, dupa cumam spus pedeapsa cu moarte era admisd la inceputul secoluluial XIX-lea in 150 cazuri, dintre care unele infractiuni de micaimportanta ca furtul de in in manufacture, furtul de 5 shellingi(6.25 lei) intr'un atelier, de 40 shellingi (50 lei) intr'o locuintäprivata. Care a fost rezultatul acestei severitati ? A fost ca s'acerut desfiintarea pedepsii cii moartea chiar de aceea care s'arfi parut ca trebue sd o sustind. In 1808 §i 1810, Samuel Ro-milly a propus in parlament o lege ca sa se desfiinteze pe-deapsa cu moarte pentru furturile de in, dupd cererea expresda capilor de manufacture liniere din Irlanda, care nu maiaveau nicio sigurantd din cauza obiceiului ce aveau juriile dea nu condamnd la o pedeapsa atdt de mare pentru o infrac-tiune atdt de mica.

$i acela§i lucru s'a intamplat in 1828 pentru crima defals; achitdrile erau atat de numeroase pentru falsificarea bi-letelor de bancd care se pedepseau cu moartea, ineed mai binede 1000 de bancheri au semnat o petiliune la parlament,cercind ea erima de fals sd nu mai fie pedepsitd cu moartea.In urma acestei legi, in adevar ca crimele de fals s'au impu-tinat in Anglia2).

Filangieri ne spune deasemeni cd dupa lege bancrutariifraudulo§i se pedepsesc cu moartea, dar care bancrutar se in-treaba dansul a fost vreodatd ucis ? Excesul de pedeapsa aprodus impunitatea, i ithpunitatea a imultit bancrutarii frau-duloi. Pentru furtul domestic pedepsit cu moartea adaoga.

1) Blackstone: Commentaire V, 337-338.2) Vezi Publications de l'association pour l'aboliton de la peine de

mort, No. 4, Liege, 1865, p. 12. Lucfu identic s'a intAmplat la noi dupacorectionalizarea delapidarilor si falsurilor.

si

161

Filangieri, Inii stapanii cauta sä evite aceasta condamnatiune,ascunzand furtuP)

In fine un alt exemplu ni..1 da legea penala militard fran--cezd anterioara Cod. pen. militar .din 1857. Dupa aceasta lege.sentinela sau vedeta adormita se pedepsea cu moartea; rezultd_insd din archivele Mi n. de resbel al Frantei cd nu existd nici.un caz de urmarire pentru aceasta infractiune In timpul nume-roaselor campanii ce au precedat Restauratia2).

E natural ca din severitatea excesivd sa nascd nepedep-sirea. Se §tie cd orice judecator penal este un apretiator suveranal probelor culpabilitatii; ei bine, cand judecatorul penal §tieca pedeapsa e excesiva, adica intrece cu mult gravitatea infrac-tiunei, el de multeori uzeaza de puterea lui discretionara deapreciare spre a declara ca nu exista culpabilitate. and in-fractiunea este, de exemplu egala cu 3 i pedeapsa este 6 sau 7,judecatorul se revolta contra legii, i urnanitatea II indeamnd camai bine sd lase nepedepsite cele 3 meritate, decat sd dea 3 sau4 care i se par excesive.

1536. c) In fine, un al treilea motiv contra pedepselorexcesiv de severe, este cd pedeapsa este o suferinta, §i. socie-tatea trebue sd evite membrilor sãi suferintele care exced tre-buinta indreptarii. Precurn ar fi criminal chirurgul care, In cazde cangrena, ar Wã din membrul cangrenat mai mult decateste de trebuinta pentru prezervarea restului corpului, tot astfel

societatea ar fi culpabild daca ar da unui membru al sau o

1) In acelasi sens Voltaire la finele operii lui Beccaria: Traité desdelfts et des peines. Paris, 1773, § XVIII, p. 70-72.

2) Popescu i Friedman: Cod. pen. militar, p. 135; Confr. in acelasisens despre dezertare Saverio Mallet: Pedeapsa dezertArii e moartea-Astfel a fost in legile grecesti, astfel in cele romane, astfel in ordonan-tele noastre. Suntem noi in stare de rAsboi? Dezerteazti ai nostri pe,ntrua trece la vrAjmasi? Fug pentru a trAdA pe Suveran sau tam? ,Catuside putin. Foamea, sArAcia, Wane unui sergent, sau o altd oarecare cauza:de a ceastil naturA impinge pe soldatul mercenar la fugá, care poate la ince-put, din seductiune, fraudä sau violentä a fost constrAns a se vinde pentruun oarecare numAr de ani. Ii veti condamnd voi la moarte? Eu n'amvAzut condamnat pe niminea pentru o simplA dezertare. Dar dacA nu secondamnd de judecatA, de ce sA se lase legea crudA in picioare, i astfelsA parA aspru principele si milos judecAtorul, cAnd ar trebui sA fietocmai contrariul"? S. Mattei: Che la dolcezza delle pene sià giovevoleal fisco piü che l'asprezza". Milano, 1787, p. 34-33.

50195 11

162

pedeapsa mai mare decât este de trebuintd pentru indreptareasa i exemplul altora.

Asupra acestui punct sunt de aceasi parere Beccaria siBentham. Primul a spus cd : Pedeapsa trebue sd fie ceamai mica posibild in circumstantele date" 1), iar Bentham cd :Ar fi ocruzime de a expune chiar pe cei vinovati la suferintse

inutile, ceeace ar rezultA in cazul cand pedepsele ar fi preasevere" 9.

Pastoret deasemeni da ca o axiomd (a 13-a ) cd Pedeapsaeste nedreapta dacd este prea severe 3).

Acestea find inconvenientele asprimei nemdsurate a pe-depselor, este natural ca sä evitdm acest exces, care nu poateda bune rezultate.

1537. SA nu credem insd cä excesiva indulgentd a pedep-selor e mai putin periculoasa ; ea s'a studiat mai putin de mariicugetkori din trecut, fiindcd pe deoparte ea nu exista., iar pede altd fiindca parea prea evidentd, i, dupa cum spune Lombroso,nu scrie cineva volume spre a dovedl cd soarele existä.

Am vdzut totusi cd P. Ayrault spune intr'un veac care nupdcatuid prin blândetea pedepselor cd C'est aucune fois crimed'être trop doux", si cd Imparatul Napoleon I-iu in sedinta din23 Prairial, an XII, a Consiliului de Stat ziceA cd, dezordinilenefiind reprirnate le o justitie penald destul de fermd, aceastaar aduce tirania, cdci guvernul avand datoria sa mentind or-dinea publica i siguranta comund, ar fi silit sd ia mdsuri extra-ordinare spre a impedecã abuzurile liberatii de catre scelerati.

Baiardi, anotatorul lui Jul. Clar, aratd admiratiunea luipentru Germani, unde rar se aude de furturi sau tãlhàrij, fiindcdacolo se pedepsesc zice dansul cu asprime aceste fapte 4).

*1538. Bentham, care a trait intr'un timp când exceselebeccarianismului incepuse sd se resimtd, a exprimat mai binedecat oricare altul inconvenientele excesivei indulcirei a pe-depselor. Am vdzut cd el combate pedepsele excesiv de severe,insd marele fllozof nu cade in excesul discipulilor lui Beccaria,precunizand pedepsele excesiv de blAnde, ci dupd ce zice : Ar

1) Becearia: Op. c't., § 42, p.147.2) Bentham: Op. cit. T. III, p. 177.") Pastoret: Lois pénales. T. I, p. 23.4) Baiardi in Jul Clams: Opera omnia. P. Chouet: 1636, p. 47,

col. 2. Lib. V. § 60, Furtum.

163

fi crud de a expune chiarpe culpabili la suferinte inutile, ceiacear rezultd dacd pedepsele ar fi prea severe", el adaogd imediat :Dar nu ar fi inca. §i mai crud de a ldsd sd sufere pe cei ne-vinovati? Si totu§i astfel ar fi rezultatul pedepselor, dacd elear fi prea bldnde §i nu ar fi eficace" ').

Si, in altä parte el arata cd o pedeapsd insuficientä esteun mai mare rdu deca o pedeaps d. prea severd :

Trebue ca motivul care se reprimd sä fie mai puterniccleat acela care ispitete. Pedeapsa trebue sd fie astfel catemerea ei sd covdr§eascd ispita infractiunei. 0 pedeapsd ne-lndestulatoare este un rdu mai mare dealt un exces derigoare, ca.ci o pedeapsd neindestulatoare este un ran fdrdfolos (un mal en pure perte). Nu rezultd din ea nici un binepentru public, care este läsat expus la astfel de infractiunei,nici pentru infractor, care nu va deveni mai bun. Ce ar spunecineva de un hirurg care, pentru a crutd bolnavului un grad dedurere, ar lasa vindecarea nedesdvdr§itä? Ar fi oare o umani-tate bine inteleasa de a addoga la boald chinul unei operatiuniinutile"?2).

In acela§i sens, §i poate inspirat de Bentham ilustrul Ro-magnosi a zis: O pedeapsd ineficace e o pedeapsd nedreapta,crudd, feroce, tiranicd, aducdnd rau unei persoane, §i binenimänui" 3).

*1539. D. Saleilles merge chiar mai departe, probabilfiindca dânsul trde§e in alte timpuri decdt Bentham §i Roman-nosi, i fiindal a vdzut roadele nenorocite ale excesului indul-gentii represive : Sa. ne ferim de orice sentimentalitate zicedânsul pedeapsa trebue sä fie severd, §i la caz de trebuintdprea severd Dacd pedeapsa ear fi severd, ea arincetd de a .fi intimidatoare" 4).

D. Saleilles merge prea departe, când cere ca pedeapsasd fie severd i la caz de trebuinta chiar prea severd. Stiintacere ca ea sa fie potrivitd, caci altmintrelea fie severitatea, fieindulgenta excesivd, pot aduce rele rezultate pentru societate.

1) Bentham: Op. cit. II, p. 177.2) Bentham: Traité de leg. T. II, p. 144 qi Theories des peines, I

p. 25-26.U na pena inefficace e una pena ingiusta, crudele, feroce, tiranica

recando un male privata, senza producere un bene publico".4) Saleilles: De l'individualisation de la peine. Paris, 1898, p. 240.

2)

164

1540. Astazi insd nu mai este rkecesitate de rationamentsi de autoritati, ca pe ttmpul lui Bentham spre a proba efectelenenoro cite ale excesivei imblanziri a pedepselor. Secolul trecutsi cel actual au fAcut experienta acestui exces, iar statisticane-a dat rezultatele i ne-a probat cat de intemeiate erau pre-vederile lui Cambaceres despre efectele acestei indulgentenemäsurate.

Una din cauzele principale ale cresterii criminalitätii inItalia zice Lombroso este blandetea pedepselor" '). D. L.Proal, care combate pe Lombroso in multe privinte, recunoastetotusi ed: Astazi, cresterea criminalitatii i recidiva impun le-giuitorului datoria de a edictd pedepse mai severe in privintainfractorilor" 2).

Inainte de dansii, acelas lucru Ii spusese Printul de Bis-marck vorbind de Germania si de Codicele sau penal. In 3Dec. 1875, dansul zicea : Ca, in redactiunea sa actuald, Co-dicele penal, a dat rele rezultate si a primit desaprobare intard, insusi oratorul (Lasker) o recunoaste partial". In conse-cinta, Cancelarul Imperiului, combated pe aceia care contes-tau blandetea Cod. pen. german 3).

In -sedinta din 8 Martie 1879, Printul de Bismarck spunedcd: Gradul de ocrotire, la care oamenii cinstiti pot sä pretinda,nu e destul de asigurat in starea actuald a legislatiunei noas-tre ; adicä legislatiunea noastrd in dispozitiunile sale penale estein mare parte prea du1ce"4). Inca. in Martie 1870, el calificasetendinta bolndvicioasd, fapta de a avea mai multd grija,de a ocroti mai mult pe criminal contra nedreptatii, decat pevictime In contra criminalului").

Acelasi lucru 1-am dovedit i noi, intemeindu-ne pe cifrestatistice, relativ la tam noastrd care, in aceasta privinta esteexemplul cel mai tipic al exceselor indulgentii pedepselor. Ade-värul e acelasi pretutindenea.

Prin urmare, un prim efect foarte rdu al indulgentei exa-gerate e cresterea criminalitatii 6).

1) C. Lombroso ; Incremento del delitto p. 28..2) L. Proal: Le crime et la peine, p. 515.8) Princip. Bismarck: Discours, vol. V, p. 341-346.4) Ibidem: VIII, p. 138.5) Ibidem: II, p. 267.6) Elis Abesci: Etat actuel de l'Empire Ottoman. Paris, 1792; spune

$i

165

*1541. La acest prim inconvenient al blandetii exageratea pedepselor, Heineciu in notele sale asupra lui Grotiuadaogd un al doilea, acela cd indulcirea pedepselor inteunStat, are de rezultat sd cheme intr'insul pe räufacatorii dinState le vecine in care pedepsele ar fi mai aspre In zadarCarmignani criticd acest motiv, spunand de Heineciu cd esteun bun civilist, dar un slab politic (meschino)'), ceiace spuneHeineciu se poate prea bine intampla in State le care, ca Ro-mania, au imprudenta de a slab! peste mdsurd represiunea.

1542. Partizanii indulcirii pedepselor au invocat adeseoricuvintele lui Montesquieu : Sa se examineze cauza tuturor neo-randuelilor (reldchements), si se va veded cd ea provine dinnepedepsirea infractiunilor, iar nu din moderatiunea pedep-selor"2).

Aceste cuvinte erau la locul lor in secolul al XVIII-lea,precum si in secolele precedente 3), and oamenii luptau contraseveritatei excesive a pedepselor. Dar astazi ni se pare o re-petire papagaliceascd sa citim in un autor, dealmintrelea devaloare aceste cuvinte : Dupä cum s'a constatat foarte bine,nu rigoarea excesivä a pedepsii, ci buna organizare a justitieipenale ; i a politicei represive, imputineazd infractiunile" 4).

Dar, de un secol si jumatate justitia si politia se imbu-natatesc si nu vedem cä criminalitatea sd se fi imputinat.Oare dacà am avea o justitie ideala, care ar aved sä aplice olege ce pedepseste omorul cu 5 lei amendä, am puted sperdcd omorurile se vor imputina ? Mai ales in dreptul penal tre-bue a evità frazele frumoase dar fdra. inte1epciune15).

Rezumand cele spuse pand aici, revenim la prima reguldpe care am formulat-o, ca : legiuitorul trebue sä edicteze pe-

cA e de mirat di abiA se aude de omor sau de furt la Constantinopoleun oras atAt de mare, plin de persoane, de natiuni si religiuni diferiteEl atribue cu drept cuvAnt aceasta politiei severe si executiunei repedesi sigure a culpabililor (Trad. din englez. Fontanetli: T. II, p. 74.

1) Carmignani: Teoria III, p. 126.2) Montesquieu: Esprit des lois.2) Bodin.: La République, No. 6, P. 1040 si 1043.4) Thiry: Cours. No. 279. In acelasi sens Carrara zice cA : puterea

obiectivA a pedepsi stA mai mult in raport cu certitudinea sa, decAt cuseveritatea, cAci aceasta fArA aceia e iluzorie. Cararra: Programma p.9.§ 642.

5) Pastoret: Lois pénales, T. II, part. III, p.74-75 si Part. IV, p. 62.

166

depse potrivite, evitand cu grija excesul de indulgenta si de se-veritate in materie de represiune.

Dar aceastd regtiVi nu e suficientd, i pentru a restrangelatitudinea unui intelept legiuitor, trebuie sa mai addogam adoua reguld.

1543. 2. Legiuitorul trebuie sä tina seamd de starea de ci-vilizatiune si de InoraVurile poporului in ceiace priveste ma-sura pedepselor, i codicele penale trebuie sd fie dupa cum aspus Nicolini, termometrul civilizatiunei unui popor. In aceastä.privinta cuvintele cu care Beccaria inchee capitolul sdu : Dol-cezza delle pene, sunt foarte intelepte : Mdriinea pedepselortrebuie sd fie in raport cu poporul pentru care ele se edic-teazd. Ca principiu aceasta reguld pusd Inca din sec. al XV-leade Machivel '), e admisd de toata lumea. Pastoret spune i elcà pedepsele trebuie sd difere dupa gradul de civilizatiune alpoporului 2), iar Herb. Spencer a probat pand la evidenta acestprincipiu 3).

Din nenorocire insd legiuitorii foarte rar au facut aplica-rea acestei regule.

1544. Daca pedepsele au fost foarte aspre in vechile tim-puri de barbarie, aceasta a fost foarte intelept din cauza salbati-cimii oamenilor din acele vremuri 4). Trebue trasnetuldupacum zice cu drept cuvant Beccaria pentru a tranti pe unleu feroce pe care o loviturd de pusca nu face cleat sal. in-tarite".

Rauter aratã deasemenea ca pedepsele aspre din trecutse explica intru calva prin fapta cd cele mai putin aspre nusi-ar fi produs efectul in acele timpuri de barbarie. Trebuede alta parte sd recunoastem spune dansul cä pedepsele

1) Herb Spencer: Essais de morale de science et d'esthétique, 2-enledd. Paris, 1885, p. 321-323, cap. VIII, intitulat: Morale de la prison.

Machiavel: Discurs asupra primei decade a lui Tit Liviu, Lib.Icap. XVIII. Legile care pedepsesc pe cetAteni trebue sd se schimbecu alterarea succesivä a moravurilor".

3) Pastoret: Lois pdnales. T. II, part. III, p. 74-75 si part. IV, p. 62.4) In aceastA privinta Tacit este in eroare and laudA in mod exa-

gerat timpurile primitive. Annales 111,26. Vetustissimi mortalium, nullaadhuc mala libidine, sine probro, sceleresque sine poena aut coercitio-nibus agebant. Neque praemiis opus erat, quam honesta suopte ingeniopaterentur et ubi nihil contra morem cuperet, nihil per metum veta-bantur".

5

167

blande erau potrivite pentru a pune intr'u 1 veac de violentaun frau la o populatiune rasboinica si grosolana, si e indoiosdacd pedeapsa cu moarte redusti la simpla luare a vietii arfi facut impresiune asupra oamenilor de felul stramosilornostri" 1).

Aceeasi explicare o da Dr. Joh. Ieremias pentru strajniciapedepsii furtului in Codicele Hammurabi. El observa cd dacdacest codice pedepseste foarte aspru furtul, in regula generaldcu moartea (§ 6, 7, 8, 9, 10, 22, 34), si chiar uneori cu moarteacu torturi (§ 21 si. 25), cauza este ca Regele Hammurabi träindin mijlocul unor banditi, a trebuit sd pedepseasca cu asprimefurtul 2). $i noi, vom addoga, numai gratie acestei mari seve-ritäti societatea a putut sa progreseze, cad dacd nu ar fi fostimboldul proprietatii, civilizatiunea nu ar fi mers atat de re-pede inainte.

Prin urmare, severitatea pedepselor din timpurile primi-tive este foarte potrivita acelor timpuri, ea este dealmintreleaaprobatd chiar de Beccaria,

1545. Insä aceastä severitate nu se mai potrivea civiliza-tiunei secolului al XVIII-lea, §i. 'in aceastä privinta Beccariasi primii sai discipuli au avut dreptate cand au pornit luptalor contra severitatii pedepselor. Era absolut nepotrivit ca inacel secol de lumina, Franta si Englitera, doud State caremergeau in fruntea civilizatiunei, sä pedepseasca cu aspra pe-deapsd a mortii, prima 115 infractiuni, iar cea de a douaaproape cloud sute 1

Dealtmintrelea trebuie sä observam cd Beccaria si primiisai discipuli au fost foarte moderati si n'au cdzut in gresalaexcesului de indulgentd; am vazut ca Dufriche de Valazéadmite pedepsirea furtului domestic cu 10 ani de munca sil-nicd, si daca e operat cu efractiune cu 20 ani muncd silnica,iar Dumont e de parere ca furturile domestice, la drumulmare, in locuri sacre, etc., sä fie pedepsite cu munca silnicape viata.

Prin urmare atat Beccaria cat si. primii sai discipuli au

1) Bauter: Op. cit., T. I, p. 93 ; Confr. Spencer: Op. et loc. cit. siB. Conta: Théorie du fatalisme. Bruxelles, 1877, p. 301.

') Dr. Joh. Ieremias, Moses und Hammurabi, Leipzig, 1903,p. 24.

168

lost rationali, i merita toatd lauda pentru binele ce-au fäcuturnanildt.ii 1).

1546. A lost rezervat adeptilor din illtimele timpuri alescoalei beccariane ca sa discrediteze aceastä scoald i sdcompromitd interesele societAtii, ducand la exces o miscarefoarte inteleapta la inceput: In timpul cand pedepsele eraubarhare zice d. L. Proal Montesquieu, Voltaire si Beccaria,aveau dreptate sä ceara indulcirea pedepselor. Astäzi o addogarese impune fata de recidivistii".

Si mai departe acelasi autor adaoga: In timpul candpedeapsa cu moarte era edictata in Franta in 115 cazuri . .

. . . a fost intelept, a fost util sd se indulceasca penalitateacare era atroce, si adesea chiar ineficace din cauza acesteiseveritati" 2).

Discipulii insä cu vederi scurte continua, desigur in vir-tutea inertiei, sd mearga in aceeasi directiune, crezand pro-habil ca, ceiace a fost mai inainte este potrivit i astazi, i cdpe calea indicata de Beccaria au mai rdmas Inca lauri neculesi

pentru coroanele lor*1547. Astazi insä, dupd mai bine de un secol de micso-

rare continua a pedepsii, legiuitorii nu numai cd au tinut in-destul seamd de civilizatiunea si moravurile popoarelor, darchiar au mers mai departe decat trebuia, i vor fi siliti sa seintoarca putin inapoi. Blandetea In pedepse nu trebue exage-rata. cum nu trebue exagerata nici asprimea ; ba chiar blan-detea prea mare e mai periculoasa pentru progresul unui popor.

Carrara falsified istoria adevaratd, cand sustine, citandcuvintele din o pledare a lui Ciceron (Pro Cecina), ca. In ye-

1) Poate câ sunt insà criticabili pentru 1inguirile pe care le re-varsä in operele lor asupra capetelor coronate care se potrivesc unuiFrideric al II-lea, dar sunt foarte nepotrivite la cea mai mare parte dinsuveranii carora se adresau. Vezi Beccaria: Op. cit., p. 68; Servan:Discours sur la justice criminelle, p. 141; Dumont: Plan de legislationcriminelle. Paris, 1784, P. 9. Poate insa cii gratie acestor linguiri, ope-rile penalistilor umanitari au avut un succes atat de repede in legisla-tiunea diverselor teri Beccaria dealtmintrelea inclina spre socialism;vorbind de furt el zice: nu e de ordinar o infractiune, din partea aceleinenorocite parti de oameni, careia dreptul de proprietate (teribil $ipoate nenecesar drept) nu le-a lasat deck o goala existenta". Op. et ed.cit., p. 106.

2) L. Proal: Op. cit., p. 488 si 515.

§i

8

769

chiul drept roman pedepsele erau blande, si Ca aceasta blan-dete a condus societatea romana nu la ruina, ci la inaltimeadela care a coborit-o imperiul cu miile lui de calai 9. De ceuita ilustrul penalist italian, cele ce scrie Aul. Geliu in Noptileatice, despre severitatea vechilor legi romane ?

$'i cuvintele lui Aul. Geliu, un bun cunoseator al antici-tatilor romane, meritd mai multa incredere decat pledarea deocaziune a unui avocat, fie el chiar Ciceron. Dealtmintreleacine nu cunoaste severitatea Legilor celor XII Table, careacordau dreptul vitae necisque chiar la simplii particulari ?

Pastoret recunoaste Ca legile romane au fost mai asprela inceput si apoi au devenit mai blande, insa cade in altaeroare. Dansul crede ca pedepsele urmeaza soarta libertatilorpublice, si cita exemplul istoriei Romanilor : Cu cat s'au departat(Romanii) de imperiul Regilor si de acela al Decemvirilor, cuatat legile au devenit mai blande decat erau sub despotismulmonarchic si aristocratic, insa legile au devenit aspre cu catimperiul merged spre servitudine si se confunda in robie" 2).

Pastoret se insala ; legile romane au devenit mai dulcidin cauza coruptiunii ; ele au provocat coruptiunea, si la randullor au fost efectul coruptiunei. Coruptiunea traeste bine cucriminalitatea fiica ei mai perfectionata. In realitate Imparatiin'au inasprit legile romane, ci numai le-au aplicat cu straj-nide si arbitrar.

Dealtmintrelea autorul insasi probeaza ca libertatile pu-blice nu sunt in legatura neaparata cu regimul pedepselor ; elspune ca Ludovic XIV, s'a aratat eel rnai bland (le plusclement); se poate insa pretinde ca sub Ludovic al XIV-leaau inflorit libertatile publice ? In realitate acest mare Rege, erabland la pedepse, fiindca era corupt la moravuri ; din contraCaton era foarte sever.

Prin urmare, blandetea pedepselor este mai in legatura cucoruptiunea decat cu libertatile publice.

1) Carrara: Programma, T. I, § 661 bis. Vezi dealtmintrelea siMommsen, care arata ca la inceput pedeapsa cu moarte era mijloculexclusiv de expresiune al procedurei penale romane, si ca mai tarziu afost o tendinta continua de a restrange si chiar de a stiprima aceastapedeapsa. Le droit penal des Romains, T. I, p. 233-234.

2) Pastoret: Lois pénales, T. II, part. IV, p. 62.

170

Pedepsele insd trebue sä fie mai ales in raport cu civiliza-tiunea i moravurile poporului.

*1548. Nicaeri mai mult decdt in România nu s'a ignoratacest adevär de toate partidele politice. De aci rezultatelespaimantatoare i unice poate in lume ale cresterii extraordi-nare a criminalitatii românesti, pe care le-am aratat in dife-rite studii ale noastre Poate cd nu existä un exemplu, caresa dovedeascà mai bine efectele periculoase ale nesocotireiprincipiilor celor mai elementare ale penalitatii, decat exem-plul pe care il da cresterea enorma a criminalitätii romdne.Legiuitorii nostri n'au tinut seama de cele doua principii ele-mentare in materie de mäsurä a pedepselor. 1) Pedeapsa trebuesa fie moderatã, nici prea aspra, nici prea indulgentä ; 2) Trebueca pedepsele sd fie in proportiune cu civilizatiunea poporului,lucru pe care 11 admite chiar Beccaria, sub forma de conclu-ziune chiar la capitolul intitulat: Dolcezza delle pene.

Legiuitorii nostri au ignorat insd aceste principii, a cArornesocotire o plateste poporul nostru mult incercat

Datoria a unui legiuitor penal este sa-si aducd tot-deauna aminte cuvintele Intelepte ale lui Target : atunci candedicteaza pedepse, La vrai sagesse zice Target respectel'humanité, mais ne lui sacrifie pas la sUreté publique; elleveut queles peines, aussi douces que posibles soient en memetemps efficaces" 2).

Acestea stint motivele pe care se intemeiazd prima sicea mai de capetenie calitate a pedepselor, pe care am expri-mat-o prin cuvintele : pedeapsa trebue sä fie dreapta, adicaproportionata cu infractiunea.

1549. Bine inteles insã, cä, pe langa aceste cloud regulegenerale, mai pot interveni i altele particulare, care pot atrageagravarea sau micsorarea pedepselor, i pe care le-am studiatcum am vorbit de circumstantele agravante.

Nu numai mdrimea irifractiunei este un motiv de pedeapsagrea, ci i frequenta comiterei acelei infractiuni, cad aceastaprobeaza cä frau! pedepsii din lege nu e destul de greu. Re-

J) I. Tanovicearzu; Crqterea criminalitätii in România. Ia§i, 1896;I. Tanoviceanu: România sub raportul moral. Analele Academiei ro-mane, Seria II, T. XXVII, 1902, Bucure§ti. Deasemeni in Curier. Judiciar.

2) Target: Observations sur le code criminel.

').

I

171

gula lex arctius prohibere debet quod rnagis abhorret, carese referd la infractiunile mai grave, trebuie modificatä in sen-sul a : lex arctius prohibere debet quod plus fieri putat,ceiace se refera la frecuenta comiterii infractiunei.

Deasemenea poate sä fie un motiv de agravare, cel putindupd pärerea lui Filangieri si Bentham, greutatea descoperireiinfractiunei. Dar, in orice caz acestea sunt regule secundarerelative la rnäsura pedepsei, pe care deja le-am studiat.

§ 2. Pedeapsa trebuie sa fie personalä.

1550. Personalitatea pedepselor este un lucru atAt de na-tural, incat pare di nu e trebuintd de a se mai discutd. Pe-deapsa se da unui individ care a comis o infractiune, pentrua nu mai comite alta, de oarece prin fapta comisä de el dddovadd ca. prescriptiunile legii nu produc nici un efect asupralui, trebuie dar ca pedeapsa sä fie suferitd, concrefizatd asupralui. Pedeapsa, dupd cum s'a zis este suer la un capat, si biciu lacelalt; prin trmare, când suerul prevestitor nu a fost indestul,societatea este silitä sa intrebuinteze biciul pedepsitor. Ace lainsd care n'a comis nici o infractiune, fie rudd oricdt de apro-piata, este presupus, parra la proba contrarie, cd gaseste insine, in temerea de lege si in exemplul altora, o rezistentä su-ficientä spre a nu comite infractiuni. Se poate chiar ca el sdfi indemnat pe infractor sä nu facd ceiace a facut, ori sa re-grete din suflet acea fapta. Pentru aceste motive, astdzi per-sonalitatea pedepselor este un punct castigat in stiintd, pe carenimeni in lumea civilizata nu-1 mai discuta ; vom veded insdcd se poate discutd asupra aplicatiunilor sale.

*1551. In trecut insa personalitatea pedepselor a lost ne-socotitd de legiuitorii mai tutulor popoarelor.

.

In Codicele Hammurabi (2250 ani a Chr.) Dacd cinevaomoard pe fern eia cuiva, trebuie sä i se omoare fata sa" (209si § 210). Cand din cauza viciului de constructiune era omoritfiul proprietarului, drept pedeapsa se ucided fiul architectului(§ 230). Dacd un om liber, detinut pentru datorii moare dincauza loviturilor ori a lipsei, se va ucide fiul comerciantului care1-a inchis (§ 116).

*1552. Legea mosaica violeaza si mai mult principiul per-sonalitatii pedepselor. In Deuteronom se zice : Ego sum Do-

172

minus tuus, Deus aemulator 1), reddens iniquitatem patrumsuper filios, in tertiam et quartam generationem his qui ode-rint meum" 2). Ce e drept cd tot acolo se gdseste si consacra-rea principiului personalitdtei pedepselor : Non occidentur pa-tres pro filiis, nec filii pro patribus, sed unusquisque pro pec-cato sus morietur" 3). Ne pare inutil sa cautdm conciliareaacestor doua texturi 4).

In Siria, in Persia si la o multime de alte pop oare vec hi,femeile si copii erau ucisi impreuna cu bdrbatul sau parintelelor 5). Biblia pomeneste cazul lui Aman, care a fost osanditde Assuer, Regele Persiei, in anul 473 a Chr. sa fie ucisimpreuna cu toata familia lui 6).

Acelasi lucru era si la Chinezi7).

Maitre de Sacy: Traduce aemulator cu gelos.Deuteronom: Cap. V, No. 9: Eu sunt Dumnezeul tau, Dumne-

zeu gelos, rasplatind gresala parintilor asupra urmasilor in a treia si apatra spita". Confr. In acelas sens Deuteronorn XVII, 6, 7, 8 si 9 si XIX, 13 :copiii, sotia, frate i chiar prieteni.

3) Nu se vor ucide parintii pentru copii, nici copii pentru parinti,ci fiecare va fi ucis dupd gresala lui. Deuteronorn: XXIV,16. Vezi pentruEvrei i alte citatiuni Proal. Le crime et la peine. p. 28, nota 1.

4) Maitre de Sacy: incearca sa concilieze aceste doua text.a, spu-nand ca scopul lui Dumnezeu este nepatruns de lumina marginita a spi-ritului uman; edit. Paris 1685, p. 342-343. Vezi deasemeni Grotius Op.cit. II, 21, § 14. Noi credern ca cele cloud texturi exprima doua civiliza-tiuni diferite; cel dintai trebuie sa fie egiptean sa asirian iar cel de aldoilea trebue sa fie opera originala a lui Moisi.

Notam Ca I. I. Thonissen: Etude sur l'hist. du dr. crim. lauda legeamosaica pentru respectarea principiului personalitatii pedepselor. LivreIII, Ch. 1, § 1. T. I, p. 204. Deasemeni R. Roland: De l'esprit du droitcriminel p. 83, care incearca i dansul conciliarea textelor din Deuteronom.

5) Thonissen: Op. cit. T. I, Livre I. Ch. IV; Amian Marcellin nu-meste abominabila aceasta lege a Persanilor.

Grotius: Op. cit. II, 21, § 15.7) pupa legile lui Zin and un om comitea o infractiune, se lua

toata familia lui si cele Inrudite cu ea si se faceau raspunzatoare deinfractiune supunandu-se la pedeapsä. and era vorba de infractiunicontra Statului, se exterminau trei parentele ale infractorului, al tatalui, amamei si a fiilor. Chiar in cod. penal al Chinei din anul 1647, cand eravorba de o infractiune contra institutiunii,Statului ori a casei imperiale,toti autorii i complicii erau pedepsiti cu moartea. Mosul, tatal, fiul, ne-potul, fratii majori i minori, toti aceia cari locuiau cu infractorul, chiardin familie streina dela 16 ani in sus, fat% deosebire i chiar infirmi dear fi fost sunt toti supusi mortii, iar partea femeiasca e data in robie

1)

6)

173

La Greci deasemenea se citeazd cazul aträvitoarei Theorisdin Athena, care a fost osdnditd la moarte impreund cu toatãfamilia ei 1).

Platon, admite ce e drept in De legibus", cd un copilnu trebue sä sufere ru§inea §i pedepsele meritate de tatäl sdu,dar in Republica" sustine cd, dacä tatal, mo§ul §i strAmo§ul aufost condamnati la moarte, copii trebuie Sd fie isgoniti din cetate 2).Jar Aristotel in Retorica lui citeazd un proverb grecesc : nebunacela care omordnd pe tatdl crutd pe copii 8).

1553. Legislatiunea romand in aceastä privintd, ca in multealtele, este cu mult superioard celor vechi. Jurisconsultul Ca-listrat zice: Crima sau pcdeapsa pdrinteasca nu poate sd pri-cinuiascd nici o patä fiului. Caci fiecare trebue sd fie supuspedepsii faptelor sale, §i nu existd mo§tenire in materie penald 4).

Jurisconsultul Paul deasemenea ne spune : Dacd se dacuiva o pedeapsd, s'a admis de interpretii dreptului (dreptulnou) cd nu trece la mo§tenitori : al cdrui lucru se vede cd ra-tiunea este cd, pedeapsa s'a stabilit pentru indreptarea oamenilor,care inceteazd dacd moare acela pentru care s'a stabilit8).

Din acest text al lui Paul se vede cd personalitatea pe-depselor a fost introdusa in dreptul roman pe cale de interpretare(commentitio jure), ceiace este o dovadd cd in vechiul drept

la functionarii publici. Vezi Andreozzl: Leggi penali degli antici ChinesiFirrenze 1878, p. 35 §i 37. Vezi §i alte popoare vechi citate in A. Vaccaro;Genesi e fonzione delle leggi penale, 3--a ed. Torrino 1908, 47 i urm

1) Ibidern.2) Platon; De legibus, IX.3) Aristotel; Retorica I, cap. XV. Aceasta insA probabil cA nu e in

sens de pedeapsA, ci sfat de prudentd pentru cel care ucide pe pArinte.4) Leg. 26 Dig. De Poenis, XLVIII. Titl. 19.

9 Leg. 20 Dig. De Poenis, XLVIII, 19. ,,Si poena alicui irrogaturreceptum est commentitio jure, ne haeredes transeat: cujus rei illaratio videtur, quad poena constituitur in emendatione hominum quaemortus ea, in quem constitui videtur, desinit". In acela§i sens ImpAratiiArcadiu §i Onoriu, spun CA: ,,ibi esse poenam ubi et noxa est . . .

peccata suos teneat autores nec ulterius progrediatur metus quam repe-riatur delictum". Leg. 22, Cod. Lib. IX. Titl. XVII. De Poenis. Mom-msen observA relativ la fragmentul din Paul, cA : Ideia superficialA cA pe-deapsa a fost introdusa. pentru ameliorarea culpabilului, e invocatA pentrua stabill ,cA moartea infractorului suprimA pedeapsa". Droit penal romain,T. T, p.2, nota 3. Se vede cA ideia personalitAtii pedepselor era nouA indreptul roman, i dcaceia nu se cunoVea adevaratul SEW fundament.

-

174

si la Romani, ca ri la celelalte popoare, nu exista principiulpersonalitatii pedepselor. Aceasta ne-o spune Ciceron care chiargaseste util Statului a se pedepsi copii pentru vina parintilor.desi recunoaste ca lucrul nu e cuviincios: Nu tagaduesc -catde amar este a se ispasi infractiunile parintilor prin pedepselefiilor insa aceasta desigur s'a scris in legi pentru ca iubireacopiilor sa faca pe parintii lor credinciosi Statului" ')

Filozoful Seneca din contra se pronunta pentru perso-nalitatea pedepselor 2).

*1554. Insa legislatiunea romana este o licarire trecatoarein mijlocul legislatiunilor anterioare i posterioare care toateau crezut de cuviinta sa admita pedepsirea rudelor apropiate.Mai ales cand se credea ca este in interesul Statului, adica atuncicand era vorba de crimele de les-maestate, pedeapsa nu semai margined la autorul infractiunei. Aceasta a fost admis intot timpul evului meziu, i chiar in timpurile moderne pana lafinele secolului al XVIII-lea.

In Germania Weith Pratzer din Saxonia, care faced sca-matorii a fast condamnat pentru crima de magie sa fie legatde un stalp si ars cu foe la dislantd. El avea doi fii ; pre-sedintele Curtii care il condamnase, bazandu-se pe ereditateavrajitorilor, sustinuta de Bodin in Demonomania" a cerut,Curtea a admis in unanimitate ca ei sa fie osanditi sa li sedeschida vinele i sA fie ucisi in bae 8).

2) Nec vero me fugit, quam sit acerbum, parentum scelera filiorumpoenis lui; sed hoc praeclare Legibus comparatum est, ut charitas libero-rum amiciores parentes reipublicae redderet".

Tacit, ne spune cd odinioard se supuneau la torturd sclavii ca sAmArturiseascA contra stApAnilor lor, si a trebuit ca un senatusconsultsä interzicA aceastd procedurd; insd Tiberiu a gAsit mijlocul sd eludezeacest senatusconsult fatd. cu Liban, ordonAnd vAnzarea sclavilor sdi.Tacit: Annales III, 30.

2) Nimic zice dAnsul nu poate fi mai nedrept, decdt a face pecineva mostenitorul urei tatdlui. Seneca De ira, XXXIV; Confr. si celespuse in Proc. pen. la stingerea actiunilor prin moarte.

2) Victor Molinier: in Apercus historiques sur la vie et les tra-vaux de Jean Bodin, in Revue judiciaire du Midi 1867. MoutonDevoir de punir p. 98. De altmintrelea in principiu, sub inrdurirea legis_latiunei rOmane, vechii penafisti admit cd nu existd mostenire in penalNeque liberi et heredes noxiartun tenentur". Carpzovius: PracticaPart. III Quaest CXXXI, Nr. 2 si autorii citati: Jul Clarus, Covarruvias,Farinaceu, etc.

175

In secolul al XVI-lea Tiraqueau ne spune cd in crimeleatroce se pot pedepsi chiar copii §i nebunii pentru faptele altora ').

Am vazut cu ocaziunea procesului Damiens ca, chiar in1757 principiul personalitatii pedepselor nu existd. In aceastaprivinta, ca in multe altele Jousse ne da pretioase infractiunidespre vechiul drept.

El ne spune ca, in caz de crimà de les-maestate de in-taiul grad se pedepsesc §i copii culpabilului, spre a face peparinti sã nu comita aceasta crima. La Romani spune Joussemai intai se pedepseau cu moartea copii, iar mai tarziu s'aconfiscat mo§tenirea lor. In Franta se priveaza posteritateadeorice functiuni, onoruri, gratii §i privilegii, §i chiar se gonescdin tara. Astfel s'a procedat in 1610, contra tatalui §i mameilui Ravaillac, §i in 26 Martie 1757, contra lui Damiens. Joussene mai spune ca, dupa Decian (Tract de Crirninibus Lib. VII,33), condamnarea trece la erezi chiar daca este data in con-tumacie, §i ca in Ducatul Abilanului §i la Bruges se pedepsesccu moartea chiar colateralii crirninalului 2).

Este de observat ca Montesquieu §i chiar Brissot deWarville, aproba legea geneveza, care nu permited intrareain magistratura a copiilor insolvabililor, pana cand ei nu pla-teau datoriile parintilor 3).

*1555. Dealtmintrelea chiar Revolutiunea franceza inchi-zand .§i maltratand pe copilul mic al lui Ludovic al XVI- Icare nu puted fi in nimic vinovat de gre§elile parintilorstrabunilor sdi, a violat in mod flagrant principiul personalitatiipedepselor.

Chiar la finele secolului al XVIII-Iea, Dumont, colabora-torul lui Bentham 4), care are pretentiuni de filozof si uma-nitarist, nu se sfie§te sa aprobe toatd severitatea pedepsiicrimei de les-maestate §i contra rudelor. Vorbind de pedeapsalui Damiens el zice : Cred ca aceasta pedeapsa trebue sa sub-

1) Tiraquelus: L. I. Nr. 43, p. 282, ed. cit. Propter scelerum im-manitatem infantis et furiosi, et alii non culpabiles, pro delictis aliorumpuni tur".

2) Jousse: Traité de justice criminelle, nreme partie, Titl. YXVIIIN-rile 34 i urm. T. III, p. 687-688.

8) Brissot de Warvile: Op. cit. II, p. 72.4.) El incepe emfatic ca sa nu zicem epic opera sa Etre supreme

viens montrer aux hommes la vérité éternelle".

si

176

siste in toata severitatea si in toga intinderea, chlar contracopiilor culpabilului"1).

*1556. Insa ideile romane au supravietuit in scrierile cd-torva jurisconsulti. Farinaceu, dupa ce discutd foarte pe largaceasta cestiune, pune ca principiu ca : pedeapsa trebue sdo sufere /dptuitorul 2).

Iar Miron Costin, adapat la stiinta marilor jurisconsulti,spune in limba sa fermecatoare : pre lege direapta, nice feciorpentru fapta tatein,dsdu, nici tatdl pentru fapta fecioruluide vdrstd nu-i platnic").

Grotiu declara formal ca sunt nedrepte legile care con-darnna la moarte pe copii, pentru greselile parintilor 4), iarPastoret pune ca o maxima : On ne peut jamais punir quel'inclividu qui a commis le crime" 5).

1557. Bentham este insa acela care trateaza mai pe largsi da cele mai puternice motive pentru personalitatea pedep-selor 8); dela dansul putem zice ca aceasta cestiune nu se maidiscuta.

*1558. Principiul personalitatii pedepselor a fost nesocotitsi in vechiul nostru drept, atat in Indreptarea legii cat si inPravila lui Vasile Lupu7). Din potriva in Codicele Andr. Do-nici gasim : La pricini de vinovatie fieste carele pentru al saupacat isi ea pedeapsa, nici flu] pentru tata raspunde, nici tattipentru fiu" 8).

1559. Din principiul personalitatii pedepselor jurisconsultiiau tras consecinta ca trebue suprimata pedeapsa confiscarii,fiindcd prin luarea averii se loveste si familia condamnatului.Astazi putem spune ca aceasta e singurul interes pe care il maiprezintd, sub punctul de vedere juridic, principiul personalitatii

L) Dumont: Plan de legislation criminelle. Paris 1784, p. 21.2) Farinaceus: Op. cit. Ques1;24. Poena suos actores tenere debetur".2) Miron Costin: Letopisetul tárii Moldovii, Cap. VIII.4) Grotius: Op. cit. II, 21 § 15.5) Pastoret: Lois pénales T. I, p. 22.6) Bentham: Traités de legisl, T. II, p. 151-152.

Cela ce va oträvi pre cineva nu ntimai 11 vor pedepsi cu cum-plitã certare, ce Inca $i cuconii lui, ce yor ramânia pre urma, vor fineputiarnici, fart nici de o cinste $i rusinati inaintia tuturor". Pray.Vas. Lupu, Glava, X, Nr. 2 $i Mat. Basarab, Glava, 245, Nr. 2, edit.Longinescu, Bucuresti 1912, p. 108.

8) Cap. XLT, Nr. 4.

177

pedepselor, deoarece condamnarea rudelor apropriate pentrufapta rudelor, e in vremile noastre numai o amintire istoricd.

1560. Trebue sä observam cd Grotiu, unul din primii lup-tätori pentru personalitatea pedepselor nu este contrar con-fiscdrii. El spune cd, dactt se confiscd averea tatálui, copiii cee drept vor suferl Insä aceasta nu e propriu zis o pedeapsdpentru ei, caci nu trebue sä mosteneascd averea decdt la moarteatatälui lor i dacd tatd1 o va pästrã pand la moarte" ').

Deaceeasi pdrere este si Pufendorf, care observa ca, totce trebue evitat este ca pedeapsa sä nu fie direct nepersonald.E de sigur zice dansul o pedeapsd de a fi adus la sä-rdcie, din cauza crirnei care a fäcut ca magistratul sd confisteaverea. Dar cati oameni näscandu-se n'au milioane ? i catialtii perd tot ce au prin foc, naufragiu, rdsbel" ?2). El comparape cel care &TA un put si intercepteazd apa vecinului, carenu cauzeazd o daund propriu zisd, caci uzeazd de dreptul sdu,Tot asemenea zice Pufendorf dacd se confisca avereaunui tatd, copii suferd in adevar, dar nu e in realitate o pe-deapsa relativ la ei, pentrucd ei nu au drept sä mosteneascaaceasta avere deck clan tatäl o va pastrd pand la moar-tea lui" 2).

Burlamaqui, impartdseste si el parerea lui Grotius i Pu-fendorf in privinta confiscarii, ardtand cd toate pedepsele lo-vesc i pe familia pedepsitului 4).

Prin urmare, parintii si intemeiatorii dreptului naturalsunt favorabili confiscarii.

1561. Redactorii Cod. pen. din 1810, au admis deasemenealegitimitatea confiscarii ca pedeapsa; Cambacéres, Portalis,Target, au sustinut-o in consiliul de Stat ; Bigot Préameneueste singurul care a combdtut-o. Nu existã ereditate naturala;

ziced Target sustinand confiscarea natura nu da alt dreptcopiilor decdt acela de a obtine alimente din averea parintilor ;deaceea comisiunea le a rezervat acest drept. Ea respecta legeanaturala" 5).

4) H. Grotius: Op. cit. T. II, 21 § 10 Nr. 3.2) Pufendorf : Op. cit. VIII, ch. 3 § 30.8) Ibider n: § 31.4) Burlamaqui: Principes du droit nature! Geneve 1747, in 4°, T.

II, p. 203, IIIeme partie Ch. IV, § XLII.5) Proces Verbaux Paris 1808, p. 71-73.

50195 12

178

Confiscarea a mai fost sustinuta de Blackstone 9, Filan-gieri 2), Dumont 3), i chiar de Marat In caz de duel 4), iarPastoret 6) si Bentham 6) au sustinut confiscarea partiala.

1562. Afara de aceasta confiscarea a fost admisa in toatetimpurile si aproape la toate popoarele 7).

Cincinat find dictator trimite pe Caiu Serviliu Hella saaduca inaintea lui pe Meliu, care conspira contra Republicii ;acesta impotrivindu-se e ucis de Hella ; totus Cincinat, dupacum spune Titu Liviu, condamna pe Meliu la confiscare si ladoborarea casei.

In vechiul drept exista maxima de barou : Qui confisguele corps, confisgue aussi les biens8).

Nu trebue insa sa confundam confiscarea cu perdereafeudei de catre vasal in evul meziu, caci in realitate, vasalulnu era proprietarul feudei, ci un beneficiar cu obligatiuni.Feuda avand un caracter mixt de proprietate i de funcfiune,era natural ca in evul meziu, ca i astazi, vasalul sa piardafeuda, in cazul cand era culpabil de felonie 9). Acelas caracteril au in general i confiscarile domnesti din vechiul nostrudrept ; moii1e find nu numai o proprietate imobiliara, ci i ofunctiune sociala, incredintata boerilor de Domn, era naturalca ei sa pearda functiunea in caz de hainie (crima de inaltatradare), i chiar in caz de crima mare, de exemplu in cazde bigamie 10).

*1563. Dupa Farinaceu se pare ca, cel putin pe timpul

1) Blackstone: Commentaire VI, p. 396.2) Filangieri: Scienza, Cart. III, ,part. 2'a, Cap. XXII.8) Dumont: Lois criminelles, p. 49.4) Marat: Plan d'une legislation criminelle, 1790, p. 62.5) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 149.5) Bentham: Traité de légis., T. II, p. 187.7) Pastoret spune cA Zoroastru nu admitea confiscarea generala

a bunurilor, socotind ca copii sunt deja destul de nenorociti prinamintirea färdelegji tatalui lor i prin remuscarile care rod un sufletcinstit, ca si cand ar fl fost el insusi vinovat. Pastoret: Zoroastre, Con-fucius et Mahomet, Paris 1787, 431.

8) In Germania insa, dupa cum spune Carpzoo. pedeapsa confis-carii in timpul sau nu era admisa decat pentru les maestate, Qu, CXXXV,Nr. 8 si urm.

9) In acelas sens Civoll: Op. cit. II, Lect. XXIII, p. 220.10) Pravila Matel Basarab, glava 237 si Vas. Lupu, glava 15, edit.

Longinescu, Bucuresti, 1912, p. 131.

sau,

179

in a 2-a jumatate a secolului XVI, lucrurile confiscate nu sedau fiscului, ci le rezervd celor mai de aproape rude, carevin la mostenire fara testament1), aceasta insä nu poate sdfie socotita o confiscare in adevaratul inteles al cuvantului.

*1564. Dealtmintrelea nu astfel intelege confiscarea Bodin,contimporanul lui Farinaceu, care discutd foarte pe larg ces-tiunea legitimitatii confiscdrii, si care a inspirat pe toti scrii-torn ulteriori, favorabili si defavorabili confiscarii. El aratä case poate spune contra confiscarii cd, nu numai ca violeaza legeadivind si naturald, dar chiar aducand pe copii in o lipsd lacare nu sunt deprinsi, ii desnaddjdueste si-i face sa comitäcrime, fie pentru a se rdzbund, fie pentru a sfarsi cu saraciacare ii apasa ; dar pe de altä parte Bodin recunoaste cd unuldin cele mai puternice mijloace ca sa impedece les meschantsd'offenser, est la crainte qu'ils ont que leurs enfants soyent be-listres, estant leurs biens confisques". El adaoga cd se poatespune cd Republica are interes Ca, copii condamnatilor sd fiesaraci, cad altmintrelea vor aved mai multe mijloace de raz-bunare, si cd nu se ofenseazd legea lui Dumnezeu, a naturii,de oarece bunurile tatalui nu sunt ale copiilor". In cele dinurrnd Bodin conchide facand deosibirea intre mobile si bunu-rile castigate (meubles et acquests); care pot sä fie confiscate,si bunurile de familie (les propres) care nu trebue sd fie con-fiscate, distinctiune fdrd ratiune, mai ales in legislatiunilemodern e 2).

Vedem dar cd Bodin vorbeste de adevdrata confiscare aaverii, ce are de rezultat sa atribue fiscului bunurile condam-n atului .

1565. Pedeapsa confiscdrii incepe sa fie combdtutd inultima jumdtate a secolului al XVIII-lea, cand dealtmintreleamulti scriitori au combdtut toate pedepsele pecuniare, cumvom ardtd cand vom vorbi de amenda. E insd de observat catoti aceia cari admit pedepsele pecuniare, ca Filangieri, Pas-toret si Bentham, admit in acelasi timp confiscarea speciald.

Abatele de Mably, un spirit luminat si cu idei inaintatedealtmintrelea, se intreaba de ce s'ar privd mostenitorii de un

9 ...sed proximioribus ab intestato venientibus reservat". Fari-naceas: Op. cit., Quaest XXV.

2) Bodin: De la République. 1583, p. 721-724, Liv. V, Ch. III.

180

bun care le apartine ? De Mabry nu se intreabd insä, cum unbun apartine mostenitorilor, cand el contestd dreptul de pro-prietate chiar in persoana acelora carora le apartine I

Dealtmintreleaadaoga dansulprin confiscare s'ar ispi tilacomia guvernului ').

Aceasta idee nu apartine lui de Mably, ea este foarteveche. Bodin aratd prin numeroase exemple istorice cat demult au abuzat tiranii de confiscare, ca sd-si märeascd averea,

aceasta e chiar cauza care-1 face sä aibd indoeli asupra pe-depsii confiscarii

Pastoret desi combate in principiu confiscarea generalkadmite totusi distinctiunea lui Bodin, intre bunurile castigate

cele mostenite, primele putand sä fie confiscate, mai caseamd cand e vorba sa fie despagubit (iscul de malver-satiuni2).

1566. Insä in secolul al XIX-lea, confiscarea desfiintat&prin art. 45 al Constitutiunei penale din 1785 a lui Petru Leo-pold ducele Toscanei i prin art. 2 al decretului din 22 Ian.1790, al Adunarii constituante franceze, i titlul IV, art. 2 alCod. pen. din 25 Sept. 1791, si redesfiintata in 1814 de Bour-boni, este combdtutä de toate partile i nesustinutd aproapede nimeni 4).

Care e insä motivul disgratiei unei pedepse, odinioard.admisd de toata lumea ?

Kleinschrod o crede justd, dar inumand, de Broglie oconsiderd ca impolitica 9, Carrara impartaseste parerea lui

1) De Mably: Oeuvres, T. IX, p. 350.2) Bodin: Op. cit., p. 725. El zice cd: Le droit des confiscations

est l'un des plus grands moyens qui fut oncques inventé pour faired'un bon prince un tyran".

2) Pastoret: Lois pénales, T. I, P. 146-147. Observdm ca Pastoretconfundd pedeapsa cu despsgubirile civile. Evident cd in caz fie dela-pidare de bani publici, Statul are drept, ca orice particular, sS fie des-pAgubit din averea delapiddtorului, dar aceasta nu e conliscare sau opedeapsd. Vom ardta cand vom vorbi de amenda cã Pastoret sustineaconfiscarea partiala.

4) 0 exceptiune o face Cremani: De jure criminali, Macerata, 1834.5) De aceeasi pdrere era Boyer Collard, care in sedinta Camerii

franceze din 2 Ian. 1816, a zis: COnfiscdrile sunt sufletul i nervul re-volutiunilor; dupace s'a confiscat, pentrucd s'a condamnat, apoi se con-damnd pentru ca sa se confiste".

fit9.

fit

181

Carmignani si Rossi, cd aceastd pedeapsd este nu numai impo-1itic inumana, dar chiar nedreaptd, pentrucä pAcatuesteprin aberatiune lovind copii inocenti mai mult dent pe cul-pabil 9. Bentham, pe baza principiului personalitatii pedepselor,calificd pedeapsa confiscdrii tiranicd i odioasä 2).

Carmignani a discutat insä foarte amdnuntit legitimitateaconfiscarii, si el este cel mai sever.

In Elementele de drept penal, el spune ca pedeapsa con-fiscarii loveste in familie; Carmignani e insä prea mare juris-consult pentru a nu recunoaste cd fii nu au drept absolutasupra averii parintilor, insdobservd dânsultot au un dreptchiar contra risipei 3).

In Teoria delle leggi, dupd ce spune cä, nici chiar numeleconfiscare, nu se poate pronunta astdzi cuviincios (decente-mente), adaoga cd a considerd pedepsele pecuniare ca sane-tiune a legilor de sigurantA printre oameni, este a se expunede a se da corp umbrelor, sau de a scrie erori. Sanctiuneapecuniaradupd dânsulnu poate fi sanctiune, pentruca ad-mitand-o, s'ar rezolvà totdeauna sau intr'o prinsoare (scorn-messa) sau in alternativa in care s'a pus deja legea celor XIITable : or sd nu insulte, or sã plateasca o sum& si sa insulte.Omul se expune sä pearda averea jucand, cum se poate erigein pedeapsa luarea banului, când legea cu interdictiunea pro-digului e constránsd a pune o limita delapiddrii care o facem?"Carmignani termind facând distinctiunea cd, atunci cand evorba de prosperitatea publica, pedepsele pecuniare.au ratiunealor, iar dacd este in joc siguranta, pedepsele pecuniare nu aurost, cad siguranta nu poate fi redusä la un oarecare preV).

In fine, Ortolan considera confiscarea ca imorald fiindca.

1) Carrara: Programa P. G., T. I, § 690.2) Une confiscation totale, au prejudice de ses propres héritiers au

moins de sa femme et de ses enfants, serait un act tyrannique et odieux",T. II, p. 153. El se referA insA numai la confiscarea generalA, cAci pe ceaparticularA, cum vom arAtA vorbind de amendA, o sustine in mod formal.AceastA idee se gAse5te exprimatA incA in secolul al XVII1-lea, in Or-donanta penalA din 30 Nov. 1786, art. XLV, a lui Petru Leopold, mareleduce de Toscana.

8) Carmignani: Elementi, ed. cit., § 339.4) Carmignani: Teoria, Cart, III, Cap. IX, T. III, p. 212 5i 217;

Confr. Cart. III, part. III, Cap. V, T. III, p. 335.

si

182

n4e cupiditatea '), §i nedreapta fiindca love*te pe inocenti_In adevar zice dansul legea penala interverte§te ordineatransmiterii bunurilor, ea deschide anticipat o motenire §i res-pinge ca pedeapsa (A titre de peine) pe familia nevinovatd,ca sä cheme pe fisc sau pe cesionarii sal. Totul a fost spus inaceasta. privinta ; confiscarea generald e condamnata de §tiintd,§i aceasta condamnare in legislatiunile penale pozitive in cu-rentul progresului modern este astazi ca§tigata practicei. Con-fiscarea poate fi mai cu seamd In luptele politice o armä derasboi, nu va fi insd niciodatä un act de dreptate" 2).

1567. Astazi confiscarea este desfiintata in toatd lumeacivilizatd, §i aproape nimeni nu o mai sustine. La noi Regu-lamentul Org. al Munteniei art. 298 zice : Pedeapsa confisca-tiei bunurilor, ca una ce este inpotriva pravilei i a obiceia-rilor tdrii (sic 1), nu se va putea urma niciodate. Acela§ilucru 11 spune §i art. 355 Reg. Org. al Moldovei. Codicele pe-nal $tirbei nu admite deasemenea pedeapsa confiscarii. In legeain vigoare confiscarea e desfiintata prin art. 17 din Consti-tutiune.

Ce vom spune de aceastä pedeapsa.1568. Cu riscul de a parea un spirit paradoxal or retro-

grad, ne pronuntam fard cea mai mica indoiald In favoareaconfiscarii.

In adevar, toate argumentele in contra confiscarii nu potsä reziste unei critice. serioase.

1569. Ca s'a facut abuzuri cu confiscarea ? Imparatul Na-poleon I recuno§ted aceste abuzuri §i observa cu drept cu-vant ca, din cauza amintirei lor, este repulsiune pentru o se-veritate care este dreapta" 2). Dar aceste abuzuri care, de maibine de trei veacuri, incepand dela Bodin, formeaza argu-mentul cel mai de seama in contra confiscarii, sunt un lucruinerent tutulor pedepselor §i tutulor institutiunilor omene§ti.Oare privatiunea libertatii criminalilor, nu a servit adeseori depretext pentru ca tiranii sä abuzeze violand libertatea adver-

9 Petru Leopold, marele duce de Toscana, in ordonanta sa penalAdin 30 Nov. 1786 zice cA desaprobA un sistem introdus poate mai multdin lAcomia de a ImbogAti fiscul.

2) Ortolan: Elements, T. II, Nr. 1394, p. 42. In Germania confis-carea a fost combAtutA de Berner, § 133, p. 209, ed. italianA.

3) Procès verbaux. 1808, p. 71-73.

183

sarilor lor ? lar sfânta institutiune a justitiei nu a servit uneorica sd se comitti cele mai mari crime ?

1570. Trebue Insä sa addogarn cd aceastd temere In osocietate dernocraticd este infinit mai mica, putem spune chiarneexistentä, fiindca produsul confiscarii nu mai serve§te suve-ranului, ci Orli Intregi, pentru care o confiscare are mai tot-deauna o importanta secundara, data find neinsemnatateaaverii unui particular fata cu marea avere a tdrii

Astfel Inca confiscarea s'a desfiintat tocmai cand nu maiprezenta pericolul abuzurilor de cdträ tirani !

1571. IncAt despre motivul cd s'ar lovi familia inocentdludndu-i o avere la care ea ar aved chemare, nici nu credemca meritä sd-1 discutdm, dupa cele spune de Bodin, §i dupa elde H. Grotiu, Pufendorf, Burlamaqui, Target. Inteun drept cacel modern, care nu admite coproprietatea familiei, cum s'arputed vorbi de vätämarea drepturilor mo§tenitorilor pAnd cdndcriminalul trdeste ? In Wile §i In timpurile in care se admiteaubunurile de farnilie, evident cd era nedrept ca un beneficiarvremelnic sä rapeasca un bun atribuit pentru ve§nicie familiei ;acela care nu puted sd-1 alieneze prin acte licite, nu aved desigurdreptul sä-1 alieneze prin acte ilicite. Dar astdzi, nu e oare un-anahronism a vorbi de drepturile familiei asupra bunurilorunei persoane care se afld in viatd ?

1572. Dacd argumentele care s'au invocat in contra con-fiscdrii sunt lipsite de valoare, sunt insä doud motive foarteputernice care ne fac sd credem cd pedeapsa confiscarii tre-bue admisd inteo bund legislatiune :

1) Sdracul are adeseori, drept orice avere, bratele lui cu careprocurd mijloacele indispensabile de existentd familiei ; dease-menea avocatul, functionarul, actOrul, medicul, muzicantul §i altiprofesionisti. Intretin familia prin munca lor. Dan ace§tia toti decare am vorbit, comit vre-o crima, familia lor poate sa suferecea mai neagra mizerie, fiindcd omorand sau aruncdnd in ocnäpe criminal s'a luat familiei mijloacele de existenta, totu§i ni-minea nu a contestat dreptul societätii de a pedepsi pe un cri-

') Grigorie de la Tours (Gregoire de Tours) spune cä ChilpericpedepseA adeseori pe nedrept cu scop sA ia averile; si tot acelasi lucru11 fAceau i Regii din dinastia merovingianA. 1. I. Thonissen: Loi saliquep. 259. Vom recunoaste InsA cä acestea sunt istorii cam vechi

I).

I

184

minal, pentru motivul CA acel criminal ar fi singurul sustinAtoral familiei. Nici legiuitorul, nici judecatorul i nici chiar uma-nitaristii jurisconsulti care cu atdta talent apara drepturile fa-miliei criminalilor milionari, niciodatd nu s'au gdndit la soartafamiliei criminalilor !Ara avere. Poate muri de foame familianevinovata a criminalului sArac, dar nimini sA nu stirbeascamilionul criminalului bogat, care trebue pastrat ca depozit sacra-sanct pentru interesanta familie a acestui monstru !

MArturisim cd, alAturi cu intemeetorii dreptului natural,noi Intelegem altfel principfile dreptului.

1573. 2) Chiar cei mai aprigi vrAjmasi ai confiscArii ad-mit totusi pedeapsa pecuniarä a amendei, insA, dach se admiteamenda, judecatorii au putinta de a confisca intreaga avere acriminalilor care au o avere mai mica deck arnenda prescrisAde lege. Pentru cea mai mare parte din locuitorii Orli roma-nesti, amenda de 5000 lei prevAzutA de Cod. pen. si alte legispeciale, este o adevAratA confiscare generala a bunurilor, iarpentru altii o confiscare partiala ; 5000 lei nu poate fi socotitca amenda, decdt pentru o persoand care are cel putin cdtevazecimi de mii de lei venit.

Ne intrebam insA, pentru ce sA existe posibilitate in le-gislatiune, ca numai sAracii sa poatA fi condamnati la confis-carea totald sau partiala a averii lOr, iar bogatii criminali sAnu fie expusi la aceastA pedeapsd? Pentru ce sA nu nedim la drepturile familiei unui criminal cu avere de 5.000 lei,care e condamnat la o amenda de 5.000 lei i sA cugetAm numaila drepturile familiei criminalului milionar condamnat la con-fiscarea cel putin partiala? Ce oare? Numai familiile criminaliloravuti sunt inocente i merita interesul societAtei?

Inteo legislatiune in care existA amenda, suprimarea con-fiscArii e un non sens i o nedreptate.

SA marturisim cu sinceritate, confiscarea nu s'a suprimatdin legislatiunile moderne, ea s'a redus i s'a restrans numaila muncitorii necapitalisti si la cei cu averi mid. Constientsau instinctiv burghezia modernA plutofila i plutocratica, sepleaca respectos la vitelul de aur ; criminalul milionar va fiWit in inchisoare, milionul ski insa va fi pAstrat intact fami-liei si se va bucurd de tot respectul i inviolabilitatea datoratemaestAtii sale !

Prin urrnare, sub punctul de vedere al egalitatii, credem

gan-

185

cd pedeapsa confiscarii bunurilor trebue sä existe in o legis-latiune; criminalii bogati trebue sä fie expusi cel putin la ace-ieasi riscuri i pedepse ca cei sdraci, de oarece ei nu au cascuza amdraciunei vietii din cauza lipsei. Societatea trebue saaibe aceleasi mijloace de apärare contra criminalilor bogatica si contra celor sdraci.

1574. Nu suntem insa pentru confiscarea totald a bunu-rilor, fiindcä in acest caz familia bogatului deprinsä cu im-belsugarea i nepregatitd la lupta pentru castigarea existentiiar suferi mai mult decdt familia saracului. Credem ca pedeapsaconfiscarii ar trebui sd fie totdeauna partiald, suindu-se dupagravitatea infractiunii comise i dupa averea infractorului chiarla 9/10 din aceastä avere, fixandu-se in acelasi timp un maximde avere care se poate läsã unui criminal ')

1575. Sti nu ni se obiecteze cä pedeapsa confiscdrei arlovi principiul personalitatii pedepselor ; familia este adevaratcd e lovitä prin aceastä pedeapsa, dar e lovitä indirect caprin once alta pedeapsa. Nu mai vorbim de amenda, care oricat de mica ar fi, se resfrange desigur i asupra familiei;ldsam la o parte chiar inchisoarea care, impedecAnd pe ornsä munceasca, adeseori poate aduce mizeria in familia sa, darorice pedeapsa in general, nu e o suferinta morala pentru ru-dele apropiate din cauza milei pentru cel pedepsit, si a ru-sinei de societate?2).

Legea poate i e datoare sd evite pedepsirea directd, cain vechiul drept a membrilor familiei, nu insä suferinta indi-recta, prin cale de consecintd. Burlamaqui spune cu drept cu-\rant ca, or trebue a desfiintà toate pedepsele, or a primi uneleinconveniente inseparabile de constitutiunea lucrurilor ome-nesti si de relatiunile particulare pe care oamenii le au uniicdtre altii").

1576. Noi credem çä, nimeni n'a exprimat mai bine ade-varatele principii in aceastä materie decdt Miron Costin. Vor-

9 Aceasta este in rezumat si pärerea lui Bentham: T. II, p. 153si 157.

2) In ace1asi setts Ciooli: Part. II, Lect. III, p.17 si MoUnier-Vidal:Cours I, p. 292; Confr. Normand: Cours, Nr. 317, p. 283.

2) Barlamaqui: Principes du droit naturel, IIIeme part., ch. IV,42 si Cico/i: Op. cit, p. 18; Confr. Garcon: Art. 5, Nr. 29.§

186

bind de uciderea lui Septelici hatmanul i Goia postelnicul si deconfiscarea averii lor de catre Alexandru-Voda, ca pedeapsapentru omorarea lui Gaspar voda, cronicarul zice: si cu legedireapta le-au facut acea pedeapsa, numai munca ce au facutfemeilor lor i mumei lui Septelici pentru avutie, aceia a fostpeste pravila, ca pre lege direapta, nice fecior pentru faptatatdndseu, nici tatcil pentru fapta feciorului de vdrstanu-t platnic"9.

Prin urmare, pedepsirea atat in persoana, cat si in ave-rea infractorului este legitima, ceiace insa nu este admisibileste de a se pedepsi rudele sau sotul in mod direct pentruo fapta care nu este a lor.

Astfel, tatal or sotul nu pot fi condamnati nici chiar laamenda pentru infractiunea savarsita de. fiu or de sotie 2). Deasemenea nici stapanul pentru sluga sa8). Legea insa poatesa dispuna contrariul in cazuri exceptionale i anume preva-zute, cand legea impune o obligatiune unei persoane deter-minate 4).

§ 3. Pedeapsa trebue sä fie deopotrivfi pentru toti.

1577. Aceasta calitate nu este decat una din numeroa-sele aplicatiuni ale principiului egalitatii inaintea legii. Cons-titutiunea franceza din 3 Sept. 1791 in Titl. I, No. 3, dispuneaca: Aceleasi infractiuni vor fi pedepsite cu aceleasi pedepsefara nici o distinctiune de persoane" 6).

1578. E inutil poate sa observam Ca aici nu e vorba dea se da aceiasi pedeapsa tutulor persoanelor cari au comisaceiasi infractiune; pedepsele find eminamente personale sisubiective, judecatorii pot, tinand seama de imprejurarichiar de persoane sa dea pentru aceiasi fapta pedepse dife-

1) Mixon Costin: Edit. Cog. Cronicele Rornâne, cap. VIII, T. I,p. 276.

2) Vezi deciziuni ale C. cas. fr. in Garpon: Code penal, art. N-rile36 si urm.

3) Ibidetn: Nr. 40.4) Ibidetn: N-rile 54 si urm.(i) In 21 Ianuarie, 1791, Dr. Guillotin a propus un decret care, in

art. 1 dispuneA: Infractiunile de acelasi gen vor fi pedepsite cu aceiasipedeapse, orcare ar fi rangul i starea Iar in art. 6 se pro-punea decapitarea pentru toti printr'un simplu mecanism.

§i

culpabililor".

187

rite la doi sau mai multi indivizi. Tocmai pentru aceia legiui-torul stabileste un maximum si un minimum, si a admis si circum-stantele atenuante, lasdnd juclecatorului o latitudine destul demare pentru pedepsirea aceleiasi fapte. Cdnd zicem cd pe-deapsa trebue sd fie deopotrivä pentru toti, aceasta insem-neazd cd legea nu trebue sä facä distinctiune de persoane, sta-bilind privilegie, imunitati or inegalitati.

Cu alte cuvinte legea trebue sä facä abstractiune de per-soane, sau de clase sociale ; ea nu trebue sd vorbeasca dentde infractiuni si pedepse, lasand ca judecatorii sä tind seamade persoane sau de circumstante 1).

1579. Motivul acestei regule este cd infractiunea produceacelasi rdu, or din ce clasa ar fi infractorul, poate chiar maimare cdnd el este din clasa de sus ; prin urmare existä unegal interes de a pedepsi toate infractiunile fara sd tind seamdde clasele sociale.

1580. Trebue sd spunem insd cd uneori chiar legea tinesearnd de persoane, insd ea nu se inspira de principiul inega-litatii, sau al favoarei, ci de alte motive drepte.

De exemplu, legea pedepseste mai putin aspru pe minoridecdt pe majori ; deasemeni etatea prea inaintatd e un motivde usurarea pedepsii. Insa, in aceste cazuri legea nu este in-spiratd de spiritul de castä or de privilegie, ci cautd sä fiemai Wanda cu cei slabi ; departe de a lovi in principiul ega-litätii, legea il confirma, cdci din orce clasa ar fi minorul saubdtrdnul, legea ii indulceste pedeapsa.

Deasemenea ednd legea pedepseste mai aspru pe functionari§i. pe aceia care abuzeazd de autoritatea sau puterea lor, nuvioleazd principiul egalitatii, inaintea legii, ci aplicd principiul :lex arctius prohibet quod plus abhorret. Calitatea de functionare o circumstantã agravanta, care atrage dup. sine o pedeapsamai mare, tot astfel precum atrage si calitatea de reci-divist, din cauza cd pericolul social este mai mare in acestecazuri.

*1581. i acest principiu al egalitdtii pedepselor n'a existattotdeauna in legislatiune.

1) Trebue sa observam ca atunci cand s'a scris articolele sus men-tionate, nu se admiteau deck cireumslantele reale, iar nu cele perso-nale: pedepsele erau fixe fdrä maximum si minimum.

188

In vechea lege a lui Manu inegalitatea este atat de obis-nuita, Incat se poate considera ca o regula sau principiu allegislatiunii. Pe deoparte pentru unele infractiuni e pedepseaumai aspru cei mari, iar pentru altele din contra se pedepseaumai aspru cei mai mici.

Sa se fereasca Regele zice Manava-Dharrna-Sastrade a omorI un Braman chiar cand ar fi comis toate crimeleposibile ; sa-1 alunge din Regat luandu-i toata averea i farasa-i faca cel mai mic rau" 1).

Pentru adulter Bramanul e supus la tonsura rusinoasa,pe cand indivizii de celelalte trei clase sunt omoriti2).

Insa in unele cazuri Bramanul e mai aspru pedepsit deckomul din celelalte caste.

Amenda unui Sudra zice legea lui Manu pentru unfurt oarecare trebue sa fie de 8 ori mai mare decat valoarealucrului, a unui Vaitin de 16 ori, a unui Csatria .de 32 de ori,aceia a unui Braman de 64 de on i chiar de 128 ori maimare, cand fiecare din ei cunoaste foarte bine raul i binelepe care 11 face" 3).

*1582. Inegalitatea inaintea legii penale a existat i laRomani Insa numai intre liberi i sclavi. nAliter puniunturservi quam ltberi" ne spune Claudius Saturnin 4). In alte cazuriea exista in mod exceptional ; de expemlu, daca barbatul ucideape femee prinsa in flagrant delict el era condamnat la sur-ghiun pe toata viata cand era un om de jos, iar daca era opersoand de conditiune, el era surghinit pe timp marginit 5).

1) Lois de Manou: VIII, 380; Ibid.: 124. Dupg Thonissen: Op.cit. I, p. 62.

2) Ibidem: IX, 237-242; XI, 54 (eodem. loco).3) Lois de Manou: VIII, 337-339; Thomissen: Op. cit. I, p. 59.4) Leg. 16, § 3, Dig. De poenis, XLIX, 19. Altfel se pedepsesc

(pentru aceleasi fapte) robii deck oamenii liberi". Confr. Paul Dig.:Leg. 38, eod. titl. Humiliores in metallum damnatur, honestiores in exiliummittentur.

5) Leg. 1, § 5, Dig. XLVI1I, Titl. 8. Pufendorff criticA aceasta dis-pozitiune. Ca si cum zice dAnsul afrontul pe care il face o femeebArbatului sAu avAnd relatiuni cu un alt om, nu ar fi tot atAt de sim-titor celui mai de jos mestesugar ca i celui mai mare nobil". Le droitde la nature et des gens. Trad. Barbeyrac: Basle, 1750, T. II, p. 494.Livre VIII, ch. III, § 25. Confr. Leg. 28, § 2. Dig. De Poenis ,qui liberi etquidem tenuiores homines honestiores vero fustibus non subjicitur".

189

*1 583. In vechiul drept deasemenea erau privilegii re-lativ la aplicarea legii penale.

Jul. Clar ne spune : Cdnol e vorba de a se da o pe-deapsa pecuniard, se pedepsesc mai greu nobilii ; totusi ande vorba de a se da o pedeapsd corporala, se pedepsesc maiaspru plebeii deck nobilii sau cei aflati in dregatorii ' ).

Menochiu deasemenea ne spune a pedeapsa pecuniardse transformd in corporald, nu insd la nobili; dar nobiliipldtesc mai mari pedepse pecuniare2). Tot Menochiu ne spunea servul si persoana de jos pentru crima de fals se ucide,iar nobilul se goneste din tard2).

Tiraqueau pune in principiu a : Din cauza vrednicieinasterii si a nobletei stramosilor, se cla o pedeapsä mai wardinfractorului"4). Ce e drept cd tot el ne spune cd, desi nobiliinu trebue sd se spAnzure in furci, totusi vor primi aceastäpedeapsd clan au comis o crimd foarte mare, de pildd au fdcutcrima de !Malta trddare5) si. cd trebue sd se pedepseasca maiusor cei straci deck cei avuti, and e vorba de pedeapsa pe-cuniard, si chiar se pot ertd de pedeapsd cei sdraci6).

Loysel citeazd maxima : OA le vilain perdroit la vie oumembre de son corps, le noble perdroit l'honneur en reponsede Cour" 7). Chiar Dumoulin, pe care Pastoret II Mudd, spunea nu trebue sa se aplice tortura cu aceiasi usurintä uneipersoane nobile si calificate, ca unei persoane de jos9).

In fine, vom cad pe Montesquieu care scrie In secolul alXVIII-lea : Dans les cas oa il s'agit de peines pécuniairesles non nobles sont moins punis que les nobles. C'est toutle contraire dans les crimes; le noble perd l'honneur en Cour,pendant que le vilain qui n'a point d'honneur est puni dansson corps"9).

9 lul. (ilarus: Op. cit. Quaest LX, Nr. 24.2) Menochlus: Op. cit II, Cas. 447, Nr. 11 si 12, p. 570, col. 2-a.8) Ibidem: II, Cas. 306, Nr. 3, p. 404.4) Tiraquelus: Op. cit. XXX, Nr. 1 (p. 164).5) Tiraquelus: Op. cit. LI, N-Ie 76 si 77.6) Ibidem: XXXII, Nr. 1 (p. 185). In aeelas sens E. Pufendorff .-

Introductio, cap. XXV, § 34, p. 316.') Loysel: Institutes coutumieres, Tit. Des peines Maxima, 32.8) Cli. Dcsmaze: Pénalités anciennes, p. 39.°) Montesquieu: Esprit des lois. Livre VI, ch. X. Ce e drept ca

Montesquieu se mArgineste a constath fapta. Foarte interesant asupra

190

Pand acolo merged spiritul de neegalitate in pedepsireainfractorilor, Inca uneori degenera in ridicul. Se citeazã cazullordului Ferrers in Anglia, care find condamnat pentru omorIn timpul regelui George II, a fost In cele din urnid spanzurat,cu toate impotrivirile lorzilor, insä in loc de a fi decapitat afost spanzurat cu o sfoard de mdtasa 1).

Si neegalitatea se referd nu numai la autorul infractiunei,ci chiar la victima lui ; Jul. Clar ne spune cd nu poate sa. fieasasin decat acela care ucide pe un cretin; aceasta era opi-niunea generala 2).

*1584. Trebue sã spunern insä, impreund cu Carpzov, ca,daca nobilii se pedepseau mai usir ca nenobilii, aceasta seaplicd numai la pedepsele arbitrare, iar nu la cele uniforme

prescrise de lege sau de statute. In crima de omor, pe-deapsa era aceea§i atat dupd dreptul divin, cat i dupd celuman 3).

1585. In ajunul Revolutiunei franceze din 1789, spiriteleerau pregatite pentru a se realizd egalitatea inaintea legiipenale. Dufriche de Valazé, nu numai cä sustine egalitatea, darchiar e de parere ca, departe de a fi pedepse mai mici pentrunobili, decat pentru nenobili, trebue ca nobilii sa fie mai

acestei materii e Carpzovius: Practica, Part. II, Quaest LXII, N-rile 1urm. El arata ca sunt penalisti care sustin ca pentru adulter, nobilul

va fi mai usor pedepsit, caci daca chiar cand e vorba de amor se claalta pedeapsa nobililor, cu atat mai mult in caz de adulter. Cu multaenergie Carpzov combate aceasta opiniune, sustinand ca nobilii artrebui pedepsiti mai aspru pentru adulter (gravius puniendos esse, nonabsurde quis extimaverit), caci ei pateaza mai mult cinstea lor,exemplul lor provoaca pe cei de jos la infractiune (N-rile 6 si 7). Elciteaza autorii pentru cele doua pareri, si discuta foarte interesant ces-tiunea neegalitatii pedepsii chiar relativ la amor. Confr. si Part. III,Quaest XLVIII, N-rile 32-49.

Tot Carpzov arata ca pentru injurii cei de jos sunt batuti, iarceilalti sunt exilati, relegati or degradati. Qu. XCIV, Nr. 5.

Benjamin Disraeli Coningsby: Livre, IV, ch. IV. Dupa Fische!Constitution d'Angleterre, T. I, p. 72.

2) Jul. Clarus: Opera omnia. P. Chouet, 1636, p.349.Livre, V, §,Assassinium, Nr. 1 i 2.Vezi si I. Bapt. Baiardi asupra lui Jul. Clarus:Op. cit. Nr. 13'. (Act. cons. 165, col. 2).

8) Carpzovius: Practica, Part. I, Quaest II, No. 2 si 3; Confr.No. 13 unde aratä ca -unii sunt de parere ca cei mai de sus trebue pe-depsiti mai aspru, citand leg. 8, Cod. I, 3, (an. 385).

§i

si

si

Si

191

aspru pedepsiti, pentrucd ei merita mai putina mild 1). Aceastainsaadaogd de Valazé nu trebue sa fie inscris in lege, caciin fapt prin sine insäsi pedeapsa nobilului este mai aspra 2).

*1586. Tot de acelasi spirit neegalitar erau insufletite i ve-chile noastre legiuiri pana la actualul Codice penal ; i chiar curusine trebue sd spunem Ca, in unele cazuri legea noastra eramai inapoiata decat insasi Manava-Dharma-Sastra, cum se vavedeä din urrnatoarele extracte din Pravila lui Mat. Basarab,glava 367 3).

A doudsprezecea vind care indeamna pre judecator samicsoreze certarea celui vinovat de cum scriu pravilele : tasterucla cea aleasd, boeria, de vreme nice cei de ruda buna,nice boiarii, nice feciorii lor nu se vor certà cu catarga saucu ocna, ci pentru acelea se vor goni de in mosia lor catavavreme ; iar nu sd spanzura in furci ca alti facatori de rau, nicise inteapa, ci pentru acelea, pentru toate li se taie capetelenice pre ulita pre in targ nu se poarta unii ca aceia" (§ 1).

Cdnd cearta judecatorul sau Pravila pre cineva cu bani,atunce tocina se cearta botarenul ca eel sarac" (§ 2) 4).

Pravila schimba certarea cea trupeasca in bani, candiaste vre-un boiaren" (§ 3).

. . . . de sa va afla vre-un boiaren hiclean unui Domn,hain Orli, si de s'ar arata intr'acesta chip si unul din cei mai

mici, atunci mai mult se va certa cel mai mare boiaren, decatcel mai mic i om mai de jos; asijderea i omul cel mai dejos, de-1 vor prinde la rasboi viu, atunci vor taid capul, iarde vor prinde vre-un boiaren atunce '1 vor spanzura" (§ 4) 5).

1) Acelasi lucru sustine cu aproape 2 secoli inainte Carpzov,relativ la adulter, cAci cei mad dau un exemplu mai vizibil. Qu. LXXII,Nr. 1 si urm.

2) Dufriche de Valazé: Lois pénales. Alencon, 1784, p. 406 407.8) Dispozitiuni absolut identice find in Pravila lui Vas. Lupu, am

crezut inutild citarea or reproducerea. Vezi dispoz. Vas. Lupu, glava 62edit. Longinescu: Legi vechi rom. p. 287.

4) Aceastd dispozitiune e inferioard legilor din Occident, si chiarlegii lui Manu, care cel putin stabileste o compensatiune (land pedepsepecuniare mai mad celor din clasele de sus ca unii ce sunt de ordinar maibogati.

5) Dece pre BArboi cel bdtrdn In loc 1-au intdpat, de laturea tar-iard pre feciorul lui Barboi 1-au trimis de 1-au spAnzurat in poarta

casei tAtAnisate. Domnia lui Tomsa-Vodd. Letopiset Miron Costin. Ed.CogAln., II-a, T. I, p. 264.

si

gului,

192

Gresalele care fac rusine boiarii boiarilor, atunce maimult sd ceartd boiarii, decat cei mai mici si oameni mai dejos; cum se-ar zice, la gresala votriei, se va certa mai multboiarenul decat cel mai micsor" (§ 5).

La gresalele ce invatd pravila sa piarzd in furci, cume hainia si hiclesugul, cand hicleneste pre Domnul sau, atuncese va spanzura si boiarenul ca si cel mai prost, iar asa furcileboiarenului sa se facd mai nalte, decat ale celui mai mic" (6)1).

Pentru prea curvie, tocma intr'o potriva sa se cearteboiarenul ca si cel mai mic" (§ 11).

Legea mai arata si alte cazuri de egalitate de pedeapsa,cum de exemplu, repetirea infracOunei pedepsita cu bani, atragela a 3-a oard aceasi pedeapsa boiarenului ca si omului prose(§ 9). Principiul este insa ineegalitatea legii penale in favoareaboiarenului, cazurile contrarie sunt o exceptiune.

ExistEt ce e drept in legiuirea lui Matei Basarab si ine-galitati de pedeapsa rationale si nedictate din spiritul de casta.Astfel vom cita:

Taranul cel gros, acela poate soval sa nu se cearte, maiales cand va fi marturie cuiva, si de va gral cuvinte fait deisprava, farEt cale, de se va cunoaste lucrul ca graiaste denprostimea lui" (glava 364, § 2 si 59, din Pravila lui VasileLupu 2).

Asijderea vom cita dispozitiunea ca:Tiganul sau tiganca lui sau copilul, de va fura odata

sau de cloud ori sau si de 3 ori, gaina, gaisca sau alt lucrumicsor, atunci sa se iarte" (glava 346, § 22). Vezi Inca glava346, zacon 3 si altele, si Pravila Vasile Lupu. Pricina XIII,

,No. 1238).

Inegalitatea inaintea legii penale a existat in Romaniapand in zilele noastre. 0 gasim in Condica criminaliceascaIonitd Sturza din 1826, § 253 4). Condica criminaliceasca Bibescu

9 Confr. intocmai acelasi lucru: furci mai inalte nobilul in JuliusClarus: LX, Nr. 24.

2) Ed. Longinescu: Legi vechi românesti. Bucuresti, 1912, p. 281.8) Edit. Longinescu: p. 123 si 124.4) § 253, Nr. 7. Cel ce va jurd stramb sd se batd la trei locuri pe

ulitA si sd se globeascd la cutia milelor8 iar dacci vinovatul va fi evghe-fist sa va spAsi cu inchiderea la manastire pe sasa luni.

Nr. 9 (pentru mutarea pietrilor de hotar) de va fi din cei prosti

193

din 1841 art. 25 si 33, si chiar in Codicele penal al Principelui$tirbei din 5 Decembrie 1850. Art. 24 zice : Cazdnd vre-unnobil in vre-o crima pentru care legea orandueste moartea seva omori, in crima de ocna pe toata viata sau pe vreme mar-ginita, or in crima de munca la temnitele Braila or Giurgiu,se va supune la degradatia cetateneasca si la inchisoare petoata viata sau pe vreme marginita la vre-o manastire sau altloc sigur in launtrul Principatului".

Iar art. 33 acelasi codice, vorbind de bataia dela 50-150nuele prescrisa de art. 7 spune :

Nobilul de familie, de rang sau de profesie, precum :boierii, negutatorii, doctorii, avocatii, si altii cu deosebit ca-racter, nu se supun la batae, cad bataia desi s'a primit intrepedepsele acestei condici, insa la a ei aplicatie judecatorul nuva pierde niciodata din vedere caracterul si pozitia sociala aoricarui osdndit, ordnduind la asemenea imprejurari, in loculacestei pedepse, totdeauna corespunzatoarea osdnda".

Interdictia si globirea isi au aplicatia deopotriva la no-bili ca si la teilalti vinovati").

1587. Termindnd aceasta expunere istorica, vom observdea, daca astazi nimeni nu mai contesta principiul egalitatiiinaintea legii penale, sl daca toate legislatiunile popoarelorcivilizate au admis acest principiu, in fapt egalitatea adeva-ratã nu exista mai nicaeri.

Mai intdi Ministerul public, pentru motive usor de inteles,nici nu da in judecata pe certi infractori. Rar se vede In Europaca o persoana slis pusa sd fie data in judecata pentru duel ; nobiliimoderni daca estropiaza in duel pe un barbat inselat de pilda,nici nu sant dull in judecat4 2), pe cand daca un Oran a

sd va bate la fata locului, iar de va fi din cei mai de ispravd sd se glo-beascd Ia cutia milelor'.

Vezi si § 217. Cel care tatând pe cineva cu cruzime '1 omoard, sepedepseste la groapa ocnii, de va fi din cei prosti, pe trei ani, iard deva fi din evghenisti intr'o mändstire in curgere de cinci ani".

2) Vezi critica pe care o face B. Boeresco in: Traité comparatifdes délits et des peines. Paris, 1857, p. 330-332, aceste dispozitiuni dinCod. pen. $tirbei.,

2) In Rusia a fost o exceptiune ; Presedintele Dumei a fost dat injudecatã si condamnat la inchisoare; negresit tard sdlbaticA si neegali-tard! Acest lucru nu se poate intAmpla la noi unde chiar magistratii s'aubatut in duel.

50195 13

194

ranit pe un all taran intr'o imprejurare identica, este bagat Inpuscarie. De ce? Desigur fiindca taranul si omul de jos n'ainvatat mijlocul mezieval de lupta, si el a ramas si astazi lacel primitiv al purnnului si al ciumagului 1

Deasemeni foarte rar, mai niciodata nu se dau in jude-cata acei care strivesc oamenii cu automobilele; de CO FiindcaIn general acestia sunt oameni de sus, cel putin prin putereaaverii lor. Pe cand din contra, sa pofteasca caruciorul unuitargovet, nu sa raneasca, dar macar sa mearga cam repedepe o strada principala, si imediat va fi dat in judecata pentrucontraventiune.

Cu furtul este acelasi lucru. Casierul unui club din prin-cipalele orase ale Orli a furat 16.000 lei, si cu toate ca in co-mitetul acelui club figurau o multime de magistrati, infractorulnici nu a fost dat in judecata. Clubul s'a multumit sa primeascadrept plata doua tablouri de Aman, iar infractorul a scapatnepedepsit.

De ce? Desigur fiindca hotul era din societatea de sus,si burghezia moderna are si ea nobilii sai, pentru care se poatezice cu Codicele penal $tirbei, ca daca legea a primit puscariaintre pedepse insd la a et aplicafie judecdtorul nu vapierde niciodatd din vedere caracterul si pozilia socialda oricdrui oseindilla

$i chiar cand parchetul lsi face datoria sa dea in Jude-cata pe un om sus pus, aid deosibire intre situatiunea lui sia unui nenorocit, mai ales daca este judecat de jurati, fata decare talentul avocatului joaca un mare rol 1

In frumoasa opera Reinvierea", Leon Tolstoi arata cudrept cuvant deosibirea de situatiune prin aceste cuvinte plinede adevar vorbind de Maslova. A condamnat-o flindca nuavea bani. Daca ea ar fi avut bani, ar fi platit un avocatmester si iscusit care ar fi achitat-o" 9. $i mai departe. Tolstoi,citeaza un exemplu de nedreptatea judecatorilor, prin urma-toarea comparativa :

In ambele cazuri prima cauza a crimei fusese betia.Taranul ucisese sub efectul unei supra excitari anormale si,pentru a-I pedepsi, 1.1 despartise de sotia si copiii sai, i se pu-sese flare Ia picioare, ii rasese jumatatea capului si se pre-

9 Tolstoi: Resurrection, p. 151.

195

gated sa-1 trimita la munca silnica, pe cand ofiterul, care, Inace1e4. conditiuni savdr*se aceiai crima, acela era la arestinteo camera frumoasa, maned pranzuri bune, bea vinuri alese,cited liber toate cartile pe care void sa le citeascd, i, in scurttimp el va fi pus in libertate i va relud vechia sa viata incare va aved norocul de a intampind de acum inainte, maimulta prevenienta ca In trecut" i).

lnegalitatea continua dar sa existe In justitia penala;omenirea a scapat de inegalitatea din lege, nu Insa i de ceadin fapte; inegalitatea legald a devenit inegalitatea sociala.

Este desigur un progres, omenirea are Insa drept tit as-pire la mai mult; atata sange generos care a curs in luptaprincipiilor, n'a fost varsat pentru ca un escroc norocos or uncamatar nerginat sa aibd privilegii ca fo§tii nobili, chiar candel a comis o crimal

§ 4. Pedeapsa trebue sã fie reparabilk

1588. In adevar se poate intampla ca judecatorii sa se fiIgelat i sa fi osandit pe un nevinovat; deaceia trebue casocietatea sa aiba mijlocul de a repara raul suferit pe nedreptde un nevinovat.

Asupra principiului toata lumea e de acord. Pedeapsazice Pastoret nu trebue niciodata sa fie astfel ca, dacd

multimea s'a in§e1at, ea sa nu poata fi reparata"2). Iar Bentham,care desigur ca nu pacatuete prin favoarea cdtra infractoriexlama. Faibles et inconsequents que nous sommesl Nousjugeons comme des etres borries, et nous punissons commedes êtres infaillibles"8).

Negre§it ca este un rau imens de a condamnd pe un ne-vinovat, o adevarata calamitate sociala, prin spaima care oproduce in cetateni"), dar raul este Inca §i mai mare, candgre*ala condamnarii find recunoscutd, societatea nu are pu-tinta de a o repard.

1589. Sub acest punct de vedere se condamnd mai alespedeapsa cu moarte i orice pedeapsa corporald.

1) Ibidem: P. 341.2) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 22. Axioma X-a.3) Bentham: Traités de legisl. T. II, p. 166.4) Carrara: Programma P. G., § 651.

196

Art. 298 Reg. Org. al Munleniei zice : Pedepsele cu tdereamdinilor, precum i cazna sau muncile se stricà i sa desflin-teazd fard a se mai puteä urma deacum Inainte". Deasemeneaart. 355, Reg. Org. al Moldovei: Schingiuirile (tortura) i toatesilnicile mijloace pentru a sill pe invinovatitul la vreo martu-risire sunt oprite ; oseinda de ciantiri se oboard".

A rdmas Inca In Moldova infierarea (la marque) numitainbourare, flindcd se puneâ pe culpabil cu ferul Inrosit semnulMoldovei un bour. In colectiunea Hasnas se val anaforale In-tärite de Domn pentru inbourarea vinovatilor, In cazul candindividul condamnat era un recidivist1).

1590. Trebue sa observam Insä ca. In realitate nici o pe-deapsa nu este complect reparabild. Nu mai vorbim de inchi-soare, care odatd suferita privatiunea libertatii pe un oarecar6timp, nu mai exista nici un mijloc de reparare, din care cauzaBrissot de Warville conchidea ca, pentru a pronunta aceastapedeapsa, trebue sä fie cineva infalibil sau tiran 2). Dar chiardegradatiunea civicä sau amenda, nu sunt complect reparabilecaci nici un mijloc nu existä spre a tidied suferinta pe carea avut-o nevinovatul de a suferl inteun timp mai mult or maiputin lung, nedreptatea condamndrii. Vorbind de amenda d.Laborde zice: amenda se restitue, dar beneficiile, ocaziunileperdute In speculatiuni sau intreprinderi se restituesc vreo data 3)?*Dupa noi insa nu aceasta e partea cea mai grea a ireparabi-litatii, ci suferinta pe care o simte cel condamnat pe nedrept?

Conchidem dar ca toate pedepsele sunt ireparabilile, ins&unele sunt mai mult ireparabile decdt altele.

0 In 16 Martie 1840, se intareste de Domnitor hotArirea divanuluidomnest care pronuntase ihbourarea iar inboufarea se va face pe spinare

pe frunte, urmandu-se asamine, cand imprejurárile ar cere neapAratintrebuintarea acestei masuri". 0 anaforà intarita de Domnitor, fiipd vorbade doi hoti, unul furase doi cai iar altul 18 irmilici si 4 sorocoveti. Con-form § 239, Cod. criminal, unul din cei doi hoti de cai precum i furätorulbanilor, ca unii ce furase pentru prima data sunt condamnati la 50 bicepe ulitä i muned publica patru Iuni, iar Florea Ciuhureanul flinddovedit ca* a mai fost osAndit la un an groapa ocnei in 18 t5, i se vorda 100 lovituri de bice la ra'spantia ulitelor, dupti care inbourdnda-se,sa se deh surgun peste hotarul Dundrii ca unul ce sa griseste si fárAnici o sthtornicie In p6mantu1 acesta. Hasnas: Culegere de ofise, p. 239.

2) Brissot de Warville: Le sang de l'innocent vengé, p. 56.3) Laborde: Op. cit. Nr. 31, p. 20, ed. 2-a.

ui

197

In Franta s'a propus a se indemniza victimele erorilorjudiciare7 ceiace este foarte drept; la inceput propunerea nu s'aadmis din cauza cheltuelilor ce s'ar ocaziona mai ales cand evorba de inchisoarea preventiva. Mai tarziu prin legea din 8Iunie 1895 s'a introdus o dupla reparatiune, morala i pecuniara(art. 446, Proc. pen.. fr.).

§ 5. Pedeapsa trebue sä fie moralizatoare

1591. Primul scop al pedepsii este indreptarea individuluipeclepsit ; el sufera greutatea pedepsii, prin urmare, este naturalca tot el sa profite de aplicatiunea ei. 0 pedeapsa care perver-teste pe un individ, In loc sa-1 indrepteze ste o pedeapsddetestabila.

In aceasta privinta,. putine pedepse sunt mai desmorali-.zatoare ca inchisoatea, mai ales cand ea este Mu organizata.In ideia legiuitorului inchisorile nu sunt numai o suferintaimpusd vinovatului, ci i o scoala de Indreptare, deaceia in-chisorile sunt nurnite penitentiare, adicd institutiuni de pocaire,iar unele din ele mai primesc calificarea de corecgonale. Inrealitate insd, stiut este ca in penitentiare foarte rar omul sepocdeste, fiindca nu are cine indrumeze pe aceasta cale,penitentiarele find in general ran organizate sub acest raport.Penitentiarele sunt ce e drept o scoala, insd, dupd cum vomarata, o scoald de coruptiune, in care cei mai putin coruptiiau lectiuni dela cei mai corupti, cum sa. faca Infractiuni mari

totusi sa scape de pedeapsa, or sd scape cu o pedeapsdmica.

1592. Esit'a cineva pocait din penitentiare? Am mergeprea departe dacd am raspunde negativ; nu credem insa cäsuntem ;pesimisti afirmand Ca inchisorile noastre mai mult per-vertesc decat moralizeaza, prin contactul cu cei Mi, i prinlipsa de oameni morali i moralizatori care sa ajute la rege-nerarea celor gresiti,

Proba de ceiace afirmarn sunt numeroasele recidive lanoi i pretutindenea.

Cei care cugeta din societate simt aceasta, insa se ternsä marturiseasca lucrul, fiindcd aceasta ar fi condamnarea prin-cipalului lor sistem de pedepsire Sistemul celular inlaturd cel

sd-1

di

.

198

putin demoralizarea, dacd nu poate provocd indreptarea indi-vidului, insd, din nenorocire, el este prea costisitor, i deaceiala noi in tart el este foarte putin aplicat, dupa cum vom ardtd.

§ 6. Pedeapsa trebuie si fie publia

1593. $tim ca pedeapsa trebuie sä aibä un indoit scop :a) Indreptarea vinovatului, b) Instiintarea sau prevenirea celor-lalti indivizi care ar fi ispititi de a face infractiuni la ce con-secintd se supun dacd ei contravin la prescriptiunile legei pe-nale. Pentru ajungerea acestui de al doilea scop, pedepseletrebuie sa se pronunte i chiar sa se execute in public; cumodul acesta ele vor servi nu numai culpabilului ci i socie-tatii Intregi. Publicitatea pedepsii addogand la severitatea ei,foloseste i culpabilului, fiindcd 11 face sa se teama mai multde pedeapsd, i prin urmare si de infractiune ; ea folosestesocietatii fiindca o scuteste de unele infractiuni, precum si desuferinta pedepsii aplicate unora din membrii

Aceasta chestiune este mai ales discutata relativ la pe-deapsa cu moarte, a careia indeplinire multi sunt de parereca trebuie sa fie facuta in secret, spre a nu se inaspri mora-vurile publice cu vederea executdrii criminalilor.

§ 7. Pedeapsa nu trebuie sä ofenseze bunele moravuri.

1594. Adeseori in legile vechi se pedepseau vinovatii,purtandu-se in pielea goala prin oras ; rusinea find o dureremorald destul de puternica, legiuitorul void sa pedepseascd peindivid impunandu-i aceastã suferinta. Astfel in legea luiMatei Basarab, Glava 237, dupa ce spune cd pe cei ce luaucloud femei In vechime fi omora, in urrnd adaoga : iard in vea-cul de acum, sã ceartä dupd voia judecatorului, ce se zicedsau sä-1 bage in ocnd, sau ii vor purta pre in tar g in pieleagoald pre toate §i sd-i se ia toate bucatele sä fiedomnesti, pentrucd nu i se mai cuvine de vreme ce si-a per-dut cinstea, i iaste de ocard si de toata rusinea".

Pre unele locuri pre unii ca acestia cari iau cloud mueri,

') De aci cuvAntul popular: Date-as prin tArg cu pielea goalA.

algae!),

sai.

199

poartd-i pe ulifd Cu pielea goald, sez4nc1 cdlare pe mdgar,i-i tot bate cu doua furci ce torc muerile, asijderea si pre

mueri pre ceale ce iau doi barbati, le poarta cu pieile goale,pre magari, si le bat cu doua comanace sau cu cloud. islice".(Confr. $i glava 113, zacon 3) 1).

1595. Astfel de pedepse au existat si in Occident ; in 4Aug. 1791, vaduva Desbleds a fost condamnata sa fie expusape piala Palais Royal din Paris calare barbateste (a califour-chon.) pe un magar cu fata intoarsa spre coada, avand pecap o palarie de pae cu inscriptiunea inainte si la spate acestevorbe: corupdtoare a tinerimei" 2).

1596. Aceste pedepse au inconvenientul ca lovesc nunumai in culpabil, ci si in sentimentele de pudoare ale altoroameni; departe de a provocd moralitatea, ele sunt un indemnla desordine, si lovirea unui sentiment care trebuie respectatatat la vinovat, cat si la celelalte persoane.

1597. Trebuie insa a merge mai departe, si a prescrieorice pedeapsa corporala cu bataia si moartea ?

In 1890 ziceam la curs : Secolul nostru cu sau fara cu-vant, considera mijloacele mecanice asupra omului ca detes-tabile, si le proscrie pe cat ii este cu putinta. El spera cava ajunge la un bun rezultat neatingandu-se de un fir de paral celui mai mare criminal, al unei persoane care ar fi ucis,zecimi si sute de persoane in cele mai mari chinuri. Maimult decat oricare altul doresc abolirea pedepselor si in-locuirea lor cu alte mijloace mai blande de evitarea infractiu-nilor, si sunt un aprig adversar al pedepsii bataii la copii, careloveste in demnitatea lor, fiindca voim sa facem din copil unom, iar nu o bruta.

1598. Ne intrebam insa daca azi, cu starea moravurilor ac-tuale, in care lipsa de instructiune si de educatiune exista in o mul-time de brute sanguinare, ce nu se sfiesc a ataca pe. cei maislabi decat ei, a-i bate, a-i torturd, si a-i ucide, ne intrebamdaca in contra acestor animale salbatice, societatea e destulde ocrotita cu slabul salt arsenal de pedepse ? Ne mai intre-bam daca penitentiarele noastre au darul de a inspaimanta pe

9 Pravila lui Vasile Lupa: Glava 15, Edit. Longinesca. Legi vechiromânesti. Bucuresti 1912, p. 131.

2) Mace: Gibier de Saint Lazare. Paris 1888, ed. 11, p. 305.

200

ace§ti indivizi, i dacd societatea trebue sd loveasca cu ace-la gen de pedeapsa pe un om care atacd proprietatea §i pe altulcare atacd sau chiar omoard pe un om ? Inchisoarea chiar cumodificarea de regim, pentru hot i pentru torturator sau uci-ga§ nu este oare o nedreptate ? Legea incearcd, ce e drept,sd gradeze inchisoarea prin timp i prin asprimea regimului,insä in orice caz deosebirea e prea mare intre unul §i altul ;putetn zice cd abia existä oarecare asemAnare. Unul e un ne-norocit al soartei, oti un lene care voie§te sd-§i procure oare-care indestulare prin luarea lucrului altuia ; celalt este o fiardcare voie§te sa-i stinga setea rautatii in sangele semenuluisau. Hot,ul §i toti atacatorii proprietdtii, afard de cei cari furdfiind impit* de mizerie, sunt numai niste egoiti, atentatoriipersoanei sunt nite bestii de cupiditate ori de vrdjmd§ie, carene reamintesc copildria omenirei".

1599. Astäzi. dupa mai multä citire *i. gandire opiniuneanoastra s'a format, §i. o credem fermä. Noi nu mai avem nicio indoiald actualmente cd, trebue sä se diferentieze radicalpedepsele contra atacurilor persoanei §i acelor a proprietatii ;fdrä sd fim un adversar al proprietdtii, suntem insä departede a aved acela respect pentru avere ca pentru persoana omu-lui, §i sd-i admitem in consecinta aceiai ocrotire, Cdnd o buildparte a proprietatii are in trecut origina violentä, iar in pre-zent inelaciunea, ea poate fi ingaduita §i cel mult ocrotitä ininteresul progresului civilizatiunei, a pretinde insd aceiaiocrotire ca pentru persoana omului ni se pare o absurditate.

1600. Niciodata nu vom crede cd e rationald dispozitiu-nea articolului 264 C. p., care pedepseste violul, chiar al uneifecioare sdrace, cu 5 ani de inchisoare corectionald, sau art.240 C. p., care da o pedeapsa §i mai mica (2-5 ani), lovitu-rilor cari au produs o, incapacitate pe viata de a lucra, de avorbi, de a veded, de a auzi, de a procred, or din cauza cdroravictima a inebunit or; find femee insarcinatã a avortat, pecdnd tot in Codicele nostru penal, bancruta frauduloasa.falsul se pedepsesc cu maximul inchisorii corectionale iarfurtul comis de doi sau mai multi complici asociati pentru sä-var§irea de tAlharii sau furturi se pedepseste cu recluziunea 1

Trebuete oare a reintroduce pedepsele corporale cel putinpentru infractiunile contra persoanelor ?

1601. Pedeapsa bataii a avut o soartä foarte curioasd.

201

Poporul, cel putin al nostru, o sustine, pretinzand ca e ruptadin rai. In trecut toata lumea era favorabila acestei pedepse 1),in secolul al XIX-lea din contra, aproape toata lumea ajunsesesd condamne aceastä pedeapsd, si trebuid un adevarat curajca cineva sd o sustina. Astdzi cestiunea bataii e discutatä instiinta penald si. daca majoritatea oamenilor culti este ostildacestei pedepse, exista insã incontestabil un puternic curentfavorabil pedepselor corporale. E usor de inteles cauza acestorschimbari de parere.

1602. La inceput, cand arsenalul pedepselor se marginea.aproape exclusiv in bdtae si pedeapsa cu moarte, se intelegeca lumea nu putea sd fie protivnica acestor doua pedepse,care singure tineau in frau pe rdu facatori, mai ales ca peatunci instructiunea si educatiunea erau foarte inapoiate.

1603. Mai tarziu s'a nascut, sau mai bine zis s'a desvoltatinstitutiunea inchisorilor, introducandu-se oarecare imbunatdtiriin organizatiunea lor, si. s'a crezut ca ea poate inlocui cu folospentru umanitate, pedepsele corporale. S'a mai intamplat ca,in acelas timp cu imbundtatirea relativd a inchisorilor, sd tri-umfe in omenire si Jibertatea individuala, asã Inca lumea acrezut ca. privatiunea libertatii este o suferintä destul de marepentru a putea infrand pe infractori. De aci ideea de a inloculpedeapsa cu moarte prin privatiunea perpetud a libertatii, sibataia prin inchisoarea pe timp marginit, idee care a triumfataproape in toate legislatiunile tdrilor civilizate.

1604. Astazi insd, in fata falimentului pedepselor priva-tive de libertate, pe care 1-am ardtat cand am vorbit desprerecidivã si asupra cdruia vom reveni cand vom vorbi de re-gimul inchisorilor, lumea incepe sä regrete vechea arma aWail, care chiar sdlbatica de ar fi, are meritul de apdra pecivilizati, prin spaima ce baga in sufletul salbaticilor.

acum, dupd ce am explicat motivele evolutiunei, säfacem un scurt istoric al acestei evolutiuni.

1605. In anticitate bataia a existat ca pedeapsd la toate

1) Singura exceptiune pe care o cunoastem este Montaigne, carenu admite Witaia, cel putin la copii. Je n'ay veu aultre effect auxverges, si non de rendre les ames plus lasches, ou plus malicieusementopiniastres". Mai ales Montaigne este contra bdaiii la bArbatii moinsnayz (nriscut) a servir et de condition plus libre». Essai: .Livre II, Ch. VII,ed. I. V. Leclerc (Gamier), T. I, p. 357.

202

popoarele; ea era reactiunea naturala a societdtii contra aceluiacare turbura ordinea sa. Pastoret ne da informatiuni foartepretioase in aceasta privintd, pe care le vom reproduce textual.

In Sparta, in fiecare an, In timp de o zi intreaga, sebateau cu nuele, in altarele Dianei, in prezenta parintilor,copii chiar cei mai ilustri (Suetoniu. Viata lui Caligula, § 27)" 9.

Dupa principiile jurisprudentii franceze, biciuirea era opedeapsd infamanta. Grecii erau de alta Were; ei au supusacestei pedepse pe cetateni si pe strdini, si dupa ce a suferit-o,culpabilul reintrat in societate, continua sä indeplineascd func-tiunile pe care le indeplinise pand atunci. Un Lacedemonianfu pedepsit cu bataia, fiindcd nu urmase mijlocul obisnuit delupta, si totusi aceasta nu 1-a impedecat sa fie ambasadorcatre Argieni.

Evreii cugetau ca si Grecii. Chiar se pretinde ca ei apli-cau aceasta pedeapsa insusi marilor Pontifici si Regilor. Co-borandu-se din altar si de pe tron, pentru a suferl bätaia casi ceilalti cetateni, ei se suiau din nou la locurile lor dupa cesatisfacuse legea, si nu gaseau in supusii lor, din aceasta cauza,mai putind supunere sau mai putin respect2).

La Roma, biciuirea multä vreme adoptata pentru toateclasele de cetateni, fu rezervata in urmd robilor si vrajmasilorpatriei de aceastä lege Porcia, privitd ca ocrotitoare a dem-nitatii romane. Legea Sailed, mentinand aceastä idee, a re-zervat deasemenea aceasta pedeapsa oamenilor de conditiuneservila, si multe din Capitularele noastre, dovedesc cd inadevdr ea nu fu la inceput decat pedepsa sclavilor").

La cele zise de Pastoret vom adduga ca in Deuteronomse prevede bätaia pand la 45 de lovituri 9, ca Hristos insusia lovit pe aceia cari fäcuse din Biserica o casd de speculd,

1) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 84.3) Vezi si Thonisen: Etude sur l'histoire du droit criminel. Bruxelles

1869, T. II, p. 70 si 71 si p. 99, nota 1.3) Pastoret: Op. cit., p. 86-88. CA pedepsele corporaIe erau apli-

cate la Inceput tuturor cetatenilor romani, rezultA din fapta ca Brutusa dat pe fiii sai lictorilor ca sd-i batd ea nuele i sa le tae capul cu se-curea (aceasta la lnceputul Republicii romane), cA mai tftrziu ele eraurezervate in dreptul roman sclavilor si persoanelor de jos. Vezi Leg. 6,§ 2 si Leg. 7, 10, 28, § 2, Dig. De Poenis, XLVIII, 19.

4) Deuteronom: XXV, N-le 2 si 3.

203

si ca legea Salica n'a impedecat pe regii Frantei sa flagelezepe calugari si chiar pe ducele Sandrigezil1).

In China, care a suferit mai putin ca alte OH schimbareainstitutiunilor si ideilor din cauza prejuditiilor, se bat, dupacum spune Bentham, mandarinii de clasa I si chiar printiide sange 2).

*1606. In evul meziu si in cel modern, inainte si chiardupa Beccaria, legitimitatea pedepsii bataii, n'a fost pusa denitheni la indoiala, nici chiar de partizanii desfiintarii pedepsiicu moartea. Singura rezerva era Ca, in multe taxi, aceasta pe-deapsa in regula generala nu se aplica decat persoanelor dejos, si era intrebuintata : pro turpibus et infamantibus de-litis 8), cauza pentru care era socotita o pedeapsa infamanta.Totusi in Franta bataia, le martinet, a fost aplicata pentruultima oara Contesei de Lamotte, implicata in faimoasa afa-cere zisa : Affaire du Collier de la Reine").

Leopold, marele duce al Toscanei, umanitarist, si discipulal lui Beccaria, care a suprimat pedeápsa cu moarte, a admistotusi in § 55 al Cod. sau penal ca pedepse : 9) Biciuirea inpublic ; 10) Biciuirea in public pe un mAgar. Exemplu inart. 66 : Persoana, oricine ar fi ea, care ar calomnia pe altapersoana, e pedepsita cu bataia in public si surghiunul vesnic,fara sa se tina in seama, daca falsa imputare se refera la oinfractiune care, prin ea insasi ar fi pedepsita cu o pedeapsamai mica si mai usoara".

Codicele penal al lui Iosif al II-lea, alt abolitionist si adeptal lui Beccaria, prevede deasemenea in cap. II, art. 20 siurm., loviturile de biciu, nuele sau baston.

Codicele penal bavarez din 1813, opera lui Feuerbach,prevede bataia ca pedeapsa accesorie a inchisorii, si, in 15cazuri, ca pedeapsa principala. Art. 25 zice : Pedeapsa cor-porala nu va trece niciodata de 50 lovituri. Numarul lorva fi specificat in hotarire. Aceasta pedeapsa va fi aplicatape spatele gol cu un biciu format de nuele unite intre eleIn cazul cand legea nu spune formal ca pedeapsa corporala

1) Thonissen: Loi salique, 1882, p. 255, nota 4.2) Bentham: Théorie des peines, T. I, p. 96.2) Pentru infractiunile rusinoase si infamante". Baiardi In notele

sale asupra lui Jul. Clarus: Op. cit., Quaest LXX, N-rile 3 si 4.4) Revista franceza L'Ilustration din 3 Sept. 1910, Nr. 3523, p. 152.

204

se va da in public, ea va fl aplicata in inchisoare, in prezentamagistratului i cu mama calaului". Art. 26 adaoga cd se vaconsulta prealabil medicul dacä nu e in pericol viata sau sd-ndtatea.

Pedeapsa bataii, dupd cum ne spune Ch. Vatel traducd-torul francez al Codicelui penal din 1813, s'a propagat in co-dicele penale ulterioare ale Germaniei ; traducatorul consideraaceasta ca o patd a acelui Codice, recnnoaste insa cä bätaiajigneste mai putin moravurile germane, decat cele fran-ceze ').

*1607. La noi pedeapsa bataii n'a existat numai in vechealegislatiune2), dar si in Cod. pen. din secolul al XIX-lea; Cod.pen. Sturza prevede in § 183 si 253 certarea trupeasca3), iarart. 7 si 8 Cod, pen. Stirbei, bataia dela 50-150 nuele si dela25-50 nuele.

In Moldova bätaia s'a aplicat pand in ajunul introduceriiactualului Codice penal. In 13 Nov. 1863, se vede o adresddin partea Pres. Curtii .criminale din Iasi, ca sä se dea 25 delovituri de bici lui Iordache Harju, care furase o iapd in targuldela Frumoasa. Aceasta pedeapsd s'a executat4).

Trebue sä spunem insa. ca, Inca din 1848, s'a cerut inRomania desfiintarea bataii; ea este prevazuta in art. 18 alproclamatiunei din 15 Iunie 1848.

1608. Incat despre penalisti inainte de 1800, nu cunoastemvreunul care sd fi fost protivnic pedepsii bätdii. In secolul alXVI-Iea aceasta pedeapsd era aplicata in certe imprejurdrichiar de particulari. Jul. Clar ne spune cd e permisd correctio

8) Ch. Vatel: Code penal du Royaume de la Baviere. Paris, 1852,p. XXXIII.

2) Raicevici (Domenico Sestini?),Op. cit., spune vorbind de Mol-dova §i Muntenia: Pedeapsa obipuitá i mai wait e bátaia (batul,frusta), cea mai grea e a avea o urecbe tAiatà §i a munci pe viata.Pedeapsa cu moarte e ca i desfiintata' de ultimii Dotnni", ed. Napoli,1788, p. 148. Contr. Edit. francezd Lejeune.

8) § 253 Cod. pen. Sturza, § 7 (pentru inOldciune). Cel ce va juràstramb sa' se bad la trei locuri pe ulita" §i sä se globeasca la cutia mi-lelor. iar daca va fi un evghenist se va SOO cu inchiderea la menas-tire pe 6 luni, § 253, § 9 (pentru mutarea pietrelor de hotar)", de va fidin cei pro$ti se va bate la fate locului, iar de va fi din cei mai deispravA sä se globeasca la cutia milelor.

Dianu: Istoria inchisorilor din Romania. BucurWi, 1900, p. 46.)

205

et castigatto a parinlelui cdtre copil, a sotului cdtre .soge,profesorului cdtre ucenic, stapdnei catre servitoare ; citeazdchiar o hotärire din 7 Mai 1555 prin care Bonetis a fost ab-solvit de Senat de§1 ucisese pe fiul salt corrigendo. Bdrbatulpoate bate pe sotie, insa. u§or §i pentru un drept motiv ').Baiardi, adaogd cä barbatul are drept asupra sotiei sale, chiarcdnd, din cauza cruzimei sale, a dat mai inainte cheza§ie ca.nu o va bate 2).

Beccaria insu§i nu condamnd pedeapsa Wall ; vorbinddespre furt", el spune cd furtul fdrä violentd trebue pedepsitcu amenda sau cu inchisoarea, insd dacd furtul e insotit deTiolenta, va trebui in pedeapsd, sä se adaogc la servitute pe-ciepse corporale" 3).

Discipulii lui Beccaria deasemenea admit bataia printrepedepse.

Astfel, Brissot de Warville, de§i contrariu pedepsii cumdarte, admite a se pastrd din pedepsele corporale pe acelecare fara sa extermine sou sä vateme pc infractor, sunt folo-sitoare Statului. Astfel sunt: bastonada, biciuirea, estrapuda,infierarea cu ferul rott in spate sau pe frunte, ducerea degreutati, lucrarea la drumuri si alte lucrdri publice, §i chiarcnutul or cat ar fi de crud, poate sd fie pastrat, in oarecaretad" 9. Aceste pedepse corporale se vor da infractorului pentruviolente grave, de chiar persoana vatamata 6).

Voltaire este de parere cd incendiatorul unui patul, dupa.

ce va fi lost silit sa construiascd lucrul incendiat sä veghezeloata viata lui, legat in lanturi §i batut (charge de chaine et.

1) Jul. Carus: Op. cit. LVI, Nr. 2 ex iusta causa leviter tamen".2) Baiardi in notele asupra lui Jul. Clams, Ibid. Nr. 13 se non

offendendo eamt.. Deasemenea Damhouder ne spune cA legea admitebataia OM la sange (etiam ad sanguinis profluxionem) dela tata, sot,tutor, bunic, etc. Daca insa era excesiva barbatul era pedepsit de jude-cator. Enchiridion rer. crim. CXLI. De correctione, Nr. 1 si 6. Dease--menea ne spune Blackstone pentru Englitera: Daca un tata corectandca moderatiune pe fiul sau, un stapan pe sluga, un dascal pe scolar,unofiter pe soldat, se intampla sal omoare, fapta va fi socotita din intam-plare, fiindar legea permite corectiunea". Op. cit. VI, p. 91.

3) Beccaria: Op. cit., § 30, p. 10, ed. Brescia, 1807 un misto dicorporale e di servile".

4) Brissot de Waroille: Théorie, T. I, p. 158.5) Ibidem: T. II, p. 28. Le sang de l'innocent vengé", p. 54.

206

de coups de fouet) la siguranta tutulor patulelor din veci-natate" ').

Pastoret deasemenea nu e ostil bataii 2), dar critica dis-tinctiunea intre nobili si nenobili. El crede chiar cä nar fi in-consecinte de a lua pedepsii bataii aceasta infamie care o in-soteste. Rusinea e un mijloc mai sigur decat durerea, si prinurmare trebue sa lasam Rusiei cnutul, care, la fiecare loviturascoate sange din corpul rupt al vinovatului" 8).

Afara de Voltaire, de Beccaria si discipulii sai, side Feuerbach, bataia a fost sustinuta si de ilustrul Ben-tham, care admite talionul in caz de lovitura corporala,fie prin mana victimei, fie prin a calaului dupa alegereapartii vatarnate 4). Marat e chiar mai radical ; el propunela caz de duel: taerea degetelor mainii cu care a manuitarma ucigase 5).

1609. Astazi pedepsele corporale sunt desfiintate mai pre-tutindenea : in Suedia in 1855, in Romania in 1864, in Austriain 1867, in Serbia in 1873; sunt insa in vigoare in Danernarca,Muntenegrul, Englitera si. Rusia 6). Un curent energic a domnitcontra lor in secolul al XIX-Iea i domneste si astazi7), el aisbutit sa faca sa se desfiinteze in cele mai multe tali. Am'Mut ca. Ch. Vatel, traducatorul Codului pen. bavarez al lui Fe-uerbach, considera ca o pata regretabila mentinerea bataii inacel codice. Ortolan deasemenea se mirä ca un spirit distinsca Tissot (Livre III, ch. 1, § 2), regreta desfiintarea fusti-

1) Voltaire: Prix de la justice et de la l'humanite (opera anonimA).2) Pastoret: Op. cit., p. 85 §i urm.2) Ibidem: p. 98. In Rusia dupA cum spune Dostoiewsky sd da cu

miile de lovituri. El citeazA un Calmuc cAreia s'a dat 4000 de lovituri ;altora li s'a dat intre 1500-2000 de lovituri. La Maison des morts,p. 220-221.

4) Bentham: Traités de legislation, T. II, p.111.5) Marat: Plan de legislation criminelle, 1790, p. 62.6) Confr. Ciooli: Lect. IX, p. 71. Op. cit. In inchisoare bAtaia e

mentinutA in Anglia, Statele-Unite §i Rusia, ins6 s'a inventat bAtaia prinelectricitate sau automaticA cu un biciu mecanic. (Rev. pen., 1900, p.386-390), sou prin descArcAri electrice. (Ferri: Soc. crim., Nr. 87, p.838§i_note. Rev. pen., 1905, p. 696.

1) Congresul juri§tilor germani din 1910, Sept., tinut in Dantzig s'apronuntat pentru mentinerea pedepsii cu moarte, dar contra stabilirei pe-depselor corporale. Rev. pen., 1911 (XXXV, p. 449).

207

garii, care prezinta, dupd dänsul meritul ca e o pedeapsa egala,divizibila, comoda i economica 1).

*1610. Dostoiewsky, impresionat probabil de abuzurilebataii si a tutulor celorlalte pedepse in Rusia, se pronunta cumultd energie in contra pedepselor corporale. Dreptul acordatunui om zice ansul de a pedepsi corporal pe semenii sai,e una din plagile societatii noastre, e cel mai sigur mijloc, dea nimici in ea spiritul eivismului ; i acest drept contine ingermen, elernentele unei descompuneri inevitabile, iminenta" 2).

1611. De cdtva timp insa, impreuna cu desiluziunea despreeficacitatea pedepselor privative de libertate, incepe sa senasca un curent din ce in ce mai pronuntat in favoarea pe-depselor corporale.

Afara de Tissot, citat de Ortolan si de Schopenhauer 3),care sustine pedeapsa bataii publice in general si in specialpentru due1iti. pedepsele corporale au fost sustinute de E.Mouton si de E. Beaussire.

*1612. Acest din urrna arata ca e o ideie specioasa ca bataiadegradeaza pe acela care o primeste. Se poate raspunde caea se mentine la popoare, la care mdndria este totdeodatasimtimdntul national si simtimantul individual cel mai intens.S'ar puted adaoga cd in Franta chiar, pedepsele corporale sementin in unul din corpurile care au aratat totdeauna cea

9 Ortolan: Elements, T. II, p. 61 nota, Nr. 1445.2) Dostoiewsky: La maison des morts, p. 235.3) Schopenhauer propune pedeapsa bdtdii pentru duelisti si

pentru marturi «Nu pot zice dAnsul sd aprob nici guvernele, nicicorpurile legiuitoare, care mai yin in ajutorul prejuditiului duelului,desflintAnd pretutindenea, la civili i la militari pedeapsa bAtii. Elecred cd lucreazd in interesul umanitatii, pe cAnd fac din potrivd si lu-creazd la intdrirea acelei prejudecati nenorocite i nefiresti, cdreia i s'auadus atAtea jertfe de oameni. and e vorba sã pedepsesti pe cinevApentru o gresald, cel dintAi lucra ce-si vine in gand este sd-i dai obdtae; prin urmare pedeapsa aceasta e cea mai fireascd: cine nu pri-cepe cu vorba, pricepe cu varga. i e lucru drept si natural sa dai obdtae, se Intelege moderatd, unui om pe care nu-I pedepsesti altfel, nicicu bani dacd n'are nimic, nici cu inchisoare dacd e trebuincios la lucru.Irre-un argument valabil nu se aduce contra, ci numai fraze goale despre,,demnitatea omului", isvorite iardsi din acea primejdioasd prejudecatdsi nu dintr'o cugetare sdndtoasd". Schopenhauer: Aforisme, traduc.Maiorescu: ed. Iv-a. Bucuresti, 1902, p. 173-174.

208

mai mare mandrie marina 1). Nu cred ca sa fie mai contrardemnittiVi omenesti bataia decat alta pedeapsa" 2).

Acest fel de pedeapsa zice E. Mouton este actual-mente practicata dupa lege la Rusi, Germani 3) i Englezi caresunt, trebuie sa recunoastem, popoare umane si luminate. Lanoi, nu de mult el era reglementar in marina. Bastonada, esteInca si astazi pedeapsa disciplinara aplicabila celor condam-nati la munca silnica. Legal sau reglementar, pedeapsa cor-porala exista astazi la popoarele cele mai civilizate, intre caresi la noi. Iata adevarul. Sa adaogam cä, corectiunea manualacare e deasemeni o pedeapsa corporala, se exercita in toatefamiliile, la orice ceas, in lumea intreaga, cum s'a exercitattotdeauna ; pretutindenea se bat copii, fara ca nimeni sa gd-seasca ceva de zis inpotriva, i pretutindenea acesti culpabilisunt, sub punctul de vedere al legii penale, pe atat de slabi,cat sunt de nevinovati" 4).

fiindca vorbim de copii, e bine credem sa citam, fatacu prejudiciile tarii noastre, cuvintele fostului vice-rector alAcademiei din Paris, 0. Gréard ,Se stie zice dansul cain Englitera cu toate protestarile filosofilor ea Spencer 5) si

1) Ea s'a desfiintAt in Franta. Vezi mai la vale.2) E. Beaussire: Les principes du droit. Paris 1888, P. 133 $i 134.2) Corectiunea corporald subsistd ca mdsurd disciplinard in Inchi-

sorile din Prusia, Saxonia, Hamburg, Lubeck, Mecklemburg, Schwarz-burg, Rudolstadt i Oldenburg. Liszt: Lehrbuch, § 15, p. 74, nota 1,ed. germ.; p. 109, nota 1, trad. fr.

4) E. Mouton: Le devoir de punir. p. 231. Vorbind de dreptul decorectiune al pdrintilor, tutorilor i institutorilor d. Garraud, dupd cespune cä ei nu au drept sä rdneascd sau sà batd excesiv, adaogd indatdvorbind de celelalte lovituri si violente prevazute de lege, cd ele nu potconstitui o infractiune: Oarecare persoane trebuie sa fie armate cu oautoritate disciplinard, $i nu poate fi autoritate fdrd sanctiune represicti.Se poate sub punctul de vedere pedagogic, sa fie deosebire de vederiasupra folosului $i eficacitatii pedepselor corporale, dar, and acestepedepse nu sunt excesive, cine s'ar puted indol de dreptul de a le in-flige". B. Garraud: Traité de dr. pen. fr. ed. II, No. 1710, litera a. Sitrebue observat ca Garraud vorbeste de lege lata, lucru care ar puted ficon testat.

5) Credem cd Greard e in eroare asupra lui Spencer cum vomveded mai In urmd, fiindcd Spencer de si este in principiu contra bAtaii,insd pentru cei mai putini civilizati spune pedepse corporale si chiarmoartea, nu trebuie mai putin".

209

pedagogilor ca Bain, pedepsele corporale n'au incetat de a fiaplicate. In unele scoale la a doua recidivd, pantalonii suntsuprimati. Etatea nu face nici o deosebire : copii sau tined,oricine sta pe banca unei clase e supus la flogging.

In Germania, unde totul se discutd, cestiunea bastonadeise discutd periodic.. . Parerile inclind spre temperamente, insd_nu e vorba decdt de temperamente. Opiniunea generala estecá bastonada e un mijloc de disciplind regretabila dar e unmijloc trebuincios. Accia care o condamnd in principiu, facrezerve asupra aplicatiunei sale. Aceasta e mai ales doctrinacurentä pentru palmuire. Se recunoaste cd legilc scolare nuo permit, se crede insa cd e indispensabil de a se pastra obi-ceiul ei. Astfel sunt concluziunile adundrilor din Westfalia 1851,Pomerania 1861, Saxonia 1874, Prusia 1880" 1).

Numärul acelora care au sustinut bataia in ultimile tim-puri s'a mdrit foarte mult, si printre acestia sunt unii cari de-sigur cd nu pdcatuesc prin reactionarism. Meyer e unul dincei dintdi care a sustinut pedepsele corporale in secolul alXIX-lea 2).

*1613. Lombroso admite bataia. cel putin in inchisoare.Pentru infractiunile mici, mai ales ale recidivistilor tineri, caremai mult se strica prin inchiderea in comun, el propune inchi-soarea la domiciliu, amenda si chiar adaoga dansul unlucru care ar face sd se cutremure sentimentalistii, dar carese practica totusi in Englitera, ca si in Elvetia, de putin timp,pedepsele corporate, care ar puted salvd pe acesti tineri decoruptiunea morala, cu mult mai rea decdt o scurta durere fizica"3)..

Spencer, la rândul sdu declard ca., desi pedepsele corpo-.rale sunt neadmisibile dupa justitia abstractd, dar ele se impundin cauza imperfectiunei oamenilor 4).

1) 0. Gréard: Education et instruction, Enseignement secondaireII-eme éd. Paris 1889, p. 165-167.

2) Meyer: in Esprit, origine et progrès des institutions judiciaires.La Haye 1819, T. V, p. 443. El spune di abolirea pedepsii cu moarte, ainfiettrii, a orice pedeapsd corporala si a inchisorii perpetue, nu potaye& aprobarea deck a persoanelor care nu cunosc societatea deck in,chimera.

3) Lombroso: Sull'incremento del delitto in Italia. Torino 1879, p. 12g.4) Spencer: Essai de morale etc. Paris 1885, p. 321 ; Confr. Proal:

Le crime et la peine p. 488. D. Fr. de Liszt pare si dthisul favorabilbAtaii, in orice caz o preferi inchisorii de scurtä duraa. Lehrbuch § 15.

5U195 14

210

In adevar Dr. Lacassagne, un partizan al pedepselorcorporale arata marea lor utilitate cu exemplul Angliei si alDanemarcei. El arata ca Whipping post, sau postul de bi-ciuit exista in Oregon, pentru barbatii can bat ferneile, iar inAnglia exista ceiace se numeste pisica cu noud cozi; apasiienglezi, numiti hooligans au fost condamnati la pedeapsa pi-sicei cu 9 cozi, i la doi ani de hard labour, care e o munchsau lovituri mecanice. In cateva luni ne spune Dr. Lacas-sagne huliganii au disparut din Londra pentru totdeauna",

apoi comparand pe Englitera cu Franta dansul adaoga :Punerea in paralela a celor doua sisteme: pedeapsa fizicatoleranta abuziva, arata unde este bunul sims practic".

Pedepsele corporale sunt singure eficace pentru criminaliiprofesionali".

In Danemarca deasemenea ne spune dansul dela re-stabilirea bastonadei, atacurile contra persoanelor au disparut.Concluziunea d-rului Lacassagne este :

Dupa tot ce am spus, credem ca ar trebui sa introducempedepsele corporale ; ele singure au efect : experimentarea en-gleza a dovedit-o foarte lamurit. E mai .sigur si mai eficace, noivom spune chiar mai igienic, de a da lovituri de bici, decatde a aplicà luni sau ani de inchisoare" 1).

Into cmai aceleasi idei le exprima d. Honnorat, capul di-vizivaei I-a Prefectura Politiei din Paris, in sedinta din 20 Martie1907, a Societatii inchisorilor vorbind de represiunea apasilorparizieni.

Eu cred zicea dansul ca nu se pot impedeca astfel deviolet* cleat intrebuintand violente in privinta acelora carele-au comis. Deaceia as dod sa \rad reintroducandu-se la noica in Englitera, pedeapsa corporala, faimoasa pisicd cu noudcozi. cu toate ca acest sistem, va pareâ unora invechit euraman convins, ca intr'un viitor putin departat, noi vom fi silitisa revenim acolo, pentru a aparâ ordinca publica i sigurantapersoanelor. Dealtmintrelea o lege noua a restabilit-o in Da-nemarca, alte tari o vor urma"2).

') Dr. Lacassagne: Peine de mort et -criminalité. Paris 1908, p.143 si 145. Deasemenea este favorabil pedepselor corporale, pr. E. Laurent:Les habitués deg prisons. de Paris-Lyon. Paris, 1890, p. 604.

2) Honnorat in Revue pénitentiaire 1907, p. 450.

sisi

i

211

Pedeapsa bataii a fost sustinuta si de d. Maxwell, mai alespentru minori, intr'o conferintd inuta. in 4 Mart. 19101), si ded. E. Faguet intr'o opera de curand apdruta 2).

1614. Efectele pedepselor corporale in Englitera sunt foartebune, dupd cum rezult d. din statistica penala (Criminal statistic,Cd. 5096) a acestei tdri publicata in Martie 1910. In Engliterafurturile insoi.ite de violenta se disting in 4 clase : 1) furtul cuagresiune contra persoanelor (roberry); 2) Cu arme (burglary);3) cu spargere in case (housebreaking), si 4) cu spargere inprävälii (shobreaking). Pedeapsa bätaii e aproape exclusiv re-zervatd primei categorii de furturi (robbery) si rezultatul estecd de 15 ani (1893-1908) ea a scazut dela 321 la 221, (in 1907la 172), pe cand celelalte trei categorii, relativ la care bätaianu se aplicd aproape nici odata (1 singur caz pentru aletrele categoriile in 1908, pentru o shopbreaking) din contraau crescut burglary dela 501 la 712 ; housebreaking, dela447 la 764, iar shopbreaking dela 650 la 1279 4). Ce dovadamai vdditd se poate aduce de eficacitatea bataii pentru uniiinfractori ?

1) Dr. I. Maxwell: Substitut al Procurorului general la Curtea deapel din Paris. Action psychologique des peines. Bulletin de l'institutgeneral psychologique. Paris 1910, an X, p. 242 si 243. Vorbind de copiidAnsul spune: As vedeà mai putin rau a ii se inflige o suferintA fizicatare, dar trecAtoare i curabilA, dealt a-i expune la o molipsire greu devindecat". (p. 243).

2) Pedepsele corporale intrebuintate in Englitera sunt foarte bunepentrucA ele intimideazA pe acela care le suferA, si care tni va avehpoftA, odatA esit din inchisoare, sä se mai expund din nou-la/ele, si peaceia care n'au comis Inca o crimA, i pe care cunoasterea pedepsii pecare au sA o sufere nu-i incurajazd sA comitA'. E. Faguet: gt l'horreurdes responsabilités. Paris, ed. 2-a, 1911, p. 92.

2) Ph. Millet in Le Temps" din 13 Sept. 1910, p. 2, col. 1.Ce este aceastA pisicä cu 9 cozi, cat-o nine tails, care excitA

atAta admiratiune in Franta, si care a produs rezultate atAt de bune inEnglitera?

0 spune tot d. Ph. Millet, intr'o corespondentA din Londra a zia-rului francez Le Temps. Acest instrument zice dAnsul este formatde una din aceste mari frAnghii pe care marinarii le numesc filine. Laextremitatea mAnerului, frAnghia se divide in 9 frAnghioare, care aufiecare 3 sau 4 noduri. Se leaga cel osAndit, cu .bratele inaer, pe un felde cruce. Pe urmA, cel mai puternic dintre paznicii puscAriei 11 lovestedin toate puterile intre cei doi umeri; dupA 4 sau 3 lovituri (lash), el

212

*1615. Afara de ziarul Le Temps", alte ziare, care numaireactionare nu pot fi considerate, au sustinut acelas lucru.

Degeabazicea. La Petite republique din 7 Aug. 1910se protesteaza in contra restabilirei pedepselor corporale 100 deani dupa Revolutiunea francezä. Tema poate servi la variatiuni

da instrumentul altuia, si tot asA urmeaza pAnA la 25 sau 30 lovituri.Tin medic stA aproape de condamnat pentru a se asigurA daca nu a le-sinat. DacA e prea slab pentru a puteA suferi toatA pedeapsa dintr'adatA, i se dA restul a doua zi. Rareori se intamplA ca bucAti de camesA nu fie luate i culpabilul sa. nu pdstreze in toatA viata urmele lovi-turilor. Deaceea remediul acesta e suveran". 5i d. Frank Froest, carede 10 ani este capul lui Criminal investigation Departament", si de 30de ani unul din agentii cei mai harnici ai serviciului sigurantei engleze,dand aceste informatiuni d-lui Ph. Millet, adaoga: Londra a fost cura-OA In 18 luni, si, de 30 de ani atacurile nocturne.au ajuns atAt de rare,incAt pisica cu 9 cozi, nu serveste aproape nici odatA. Noi o vom aplichdealtmintrelea, dacA s'ar produce aici (in Londra) o epidernie analog&ca aceea de care se pare cA suferiti la Paris". Le Temps" din 20Aug. 1910, p. 1, col. 5, sub titlul: Notes d'Angleterre.

In L'Illustration" din 3 Sept. 1910 (Nr. 3523, p. 152 si 153), d,Millet revine asupra pedepsii bAtaii in inchisorile englezesti, cu amA-nunte i ilustratiuni foarte interesante. DAnsul ne spune cA legea bAtAiia fost introdusA in Anglia in 1860, sub titlul Garrotters Act insd nu s'aaplicat decat in 1880, spre a se scapa de agresiunile nopturne incontra persoanelor, lucru la care s'a ajuns in timp de 18 luni. AstAzi,in inchisoarea model dela Wormwood Scrubbs, cea mai bine con-ditionatd din lume, dupA pArerea d-lui Millet, unde mortalitatea nueste decAt 1 la 1000, abia se aplicA aceastA pedeapsA cam de 6 ori pean. DAnsul rectificA dealtmintrelea descrierea instrumentului de bdtae.Pisica actualA nu mai e instrumentul formidabil de alta data; nu maieste o frAnghie groasA ca pumnul si impArtita in franghioare prevAzutecu noduri; mAnerul seamana cu un mestecAu si cele 9 frAnghioare fintesute, sunt cu totul line. Executorul se pune cAnd in drepta, cAnd instAnga aparatului pe care e asezat pacientul, face sA descrie pisica unfel de 8 deasupra capului sAu si sA cadA extremitatile frAnghioarelor peumerii goi ai osanditului. In cazuri mai putin grave $i and culpabiliisunt minori, se desbracA partea cea mai cArnoasA a corpului $i se batecu Miele ca pe copii. Aceste nuele seamAnA cu o mAtura de bucAtArie".

D. Millet spune despre efectele rniraculoase ale bAtAii, cd in o In-chisoare englezeasca incepuse revolta i un pu$cArias se pregAtea sAloveascA pe gardian, cAnd un alt pucAria ii strigh: PAzA pisica!",ceeace-1 facü sA se linisteasca, curn nu 1-ar fi linistit 10 ani de inchi-soare.

Pisica cu 9 cozi in armata dureazd dela 1689, si pAnA in mijloculveacului al XIX-Iea, ea inergeA pang la cAteva sute de lovituri.

213

asupra torturei i demnitatii omenesti. Daca apasii merita oare-care mila, ca creaturi omenesti, oamenii detreaba carora li sesdrobesc falcile in fiecare seara, nu sunt rnai putin interesanti".

L'Aurore din 9 Aug. 1910 era i mai energica: Apasultrebue scos din societate, dacd uckle trebue sd fie ucis.Totul este de a scapa de el strada parisiana In care domnesteca un stapan necontestat. Ramane de stiut daca biciuirea, cain Anglia, ar fi indestula pentru a-i muia cerbicea ').

*1616. Cu toate ca, dupa cum am vazut, Ch. Vatel spunea.in 1852, ca moravurile franceze sunt mai protivnice bataiidecat cele germane, totusi chiar in Franta in ultimele timpuripartizanii pedepselor corporale, si mai ales ai faimoasei pisicicu 9 cozi, devin din ce in ce mai numerosi. Am citat pe Dr.Lacassagne, pe care G. Tarde 11 considera emulul lui Lombroso

pe d. Honnorat, una din cele mai distinse persoane ale po-franceze. Se mai pot cita o multime de alte persoane;

in anul 1909 un magistrat dela Curtea de apel din Paris, avocatgeneral Maxwell, sustinea intr'o conferinta pedepsele corporale,citand exemplul Engliterei2). In 1910, Dr. H. Henrot sustinea..acelas lucru in una din sedintele Soc. gen. a inchisorilor dinFranta3), deasemenea in fine d. Loubat, procuror general dinLyon, Inteo sedinta a aceleiasi societati in Aprilie 1912.

Dar ce este mai demn de relevat, este CA d. Gerault Ri-chard, ale carui sentimente democratice nimeni flu le poatepune la indoiala, sustine i dansul pedepsele corporale. Vor-bind tot de faimosii apcqi din Paris, dansul scria aceste cu-vinte in Paris-Journal:

Les mauvais dr6lus, se rient de la prison oil ils passentun temps agreable, nourris, couches et blanchis aux frais descontribuables. Qu'on leur applique le fouet, comme enAngleferre; ils prendront au sérieux les peines prononcéescontre eux. Ils souffriront dans leur orgueil, car ce triste

DupA Archives d'antrop. crim., 15 Febr. 1911, T. XXVI, p. 99si 100.

2) Le Temps din 21 Aug. 1910, p. 1, sub titlul ,,Revolvers etapaches".

2) Dr. Henri, Henrot, fost Primar de Reims, membru al Consi-liului superior al asistentei publice, in sedinta din 22 Dec. 1910, a Soc.gen. a Inchisorilor din Franta. Revue pen. et de droit penal, 34-tme année(1911), p. 89.

Iiieisi

1)

214

monde a sa superbe, comme les autres, et aussi dans leurchair. Presentement, souteneurs et apaches se targuent de leurscondamnations comme les vieux soldats de leurs campagnes.Le jour ou au lieu de les entretenir, ou les chatieraflurement,ils y regarderont deux fois".

Reproducand aceste cuvinte, Le Temps ziced la randulsau: Evident cd daca lista atentatelor contra politiei i tre-catorilor va continua sa creased, opiniunea se va decide dincauza necesitatii, sä rezolve importatiunea instrumentului deapdrare, care a dat atat de bune rezultate in Englitera.

Adeziunea unui vechiu democrat ca d. Gérault Richard,la aceasta idee, trebue sä fie considerata ca o simptoma sem-nificativa. Domnii apasi sa fie prevenitil Suntem sdturati, mairnult decal saturati, daca ei se vor obstina, suntem ferm ho-tdrati sd-i punem la locul lor, prin toate mijloacele, chiarprin biciu" 1).

In fine, pentru a termina cu aceste numeroase citatiuni,cu atat mai importante, cu cat n Franta bdtaia a fost de multdesflintatd, i lumea tinde din ce in ce mai mult spre demo-cratie, vom adaugã cd d. Cuche a sustinut deasemenea in1905, bataia pentru infractiunile cu coloratiune de salbéticie

copilarie" 2), iar dr. Corre spuned cd atat de uracios estevitiul beei, 'Meat aproape cd regreta pentru el disparitiuneabataiicare ar conveni foarte bine acestor naturi lipsite deorice simtimant de demnitate". 8).

1) Le Temps din 11 Aug. 1910, p. 1 Col. II-a, sub titlul Le respectde la vie humaine"; Confr. in acela§i gens. Lecture pour tous an. XIV,(1912), Nr. 4, articolul. Le regne de l'apache".

2) Cliche: Rev. pénit., 1905, p. 1364. In 1911, intr'un articol intitulatDe l'accord de la pénalittf et des moeurs, a sustinut din nou aceea§ ideespunand intre altele: DacA se adaugA cA pedeapsa corporalA nu e co-rupAtoare ca inchisoarea zisA corectiona1A, cA nu e oneroasA pentrubudgetul Statului §i cA in fine nu priveazA familia intractorului defructul muncei sale in timp de mai multe luni, imi pare cA ea nu enevrednicA sA fie primitA in sistemele represive cele mai moderne", Rev.pénit., an. 1911, p. 107.

3) Dr. Corre: Crime et suicide. Paris, 1891, p. 195.In sesiunea din Oct. 1910, 29 jurati ai Senei au iscAlit cererea catre

Ministrul justitiei de a se reintroduce pedepsele corporale in Franta;aceea§i cerere au facut-o §i jurati din Bouches-du-Rhone, in sesiuneaNov. 1910. Vezi Rev. pénit. 1910, p. 1279-1280 §i cei din Charente in-ferieure, acea§i sesiune Rev. pen. 1911, p. 586.

pi

215

*1617. Sub punctul de vedere al legiferarii. trei fapte me-rita sa fie citate, unul mai vechiu §i doua recente.

In Anglia, camera comunelor a votat in §edinta din 15Martie 1867 cu o voce de majoritate, desfiintarea pedepselorcorporale la armata de useat in timp de pace. Dar, in *edintadin 18 Martie, guvernul a declarat cd nu poate considerd ma-joritatea de o voce la 215 votanti, ca aratand adevArata opi-niune a Camerii comunelor asupra acestei cestiuni, i ca, vapropune o lege autorizand aplicarea pedepselor corporale sol-datilor in certe cazuri1).

1618. In Danemarca, crescuse foarte mult atacurile contrapersoanelor, ceiace a necesitat o lege speciala din 11 Mai 1897,care a inasprit pedepsele; multi deputati au propus atunci chiarpedepse corporale pentru aceste infractiuni, dar majoritatea arespins propunerea socotind suficienta asprimea pedepselornouei legi. Ea insa n'a produs efectul dorit, i deaceia, peste180.000 femei au facut cerere Rigsdagului, ca sä ia mäsurienergice de starpirea acestui rau. Ministrul justitiei Alberti, in1905 a propus in consecinta un proiect de lege prin care, in-divizii de sex masculin dela 15 55 ani pentru violente co-mise asupra femeilor §i copiilor, pot fi pedepsiti cu 10-27 lo-vituri de franghie sau nuele; belia nu va impedecd aplicarealegit. De§i aceasta lege era in general populara, socialitii aucombatut-o, dar Folketingul a admis-o cu 54 voturi contra 23*i 14 abtineri ; ia a fost in urma admisa i de Landsting la 1Apr. 1905 i a intrat In vigoare la 8 Sept. 1905. Prima apli-care a legii a fost facuta in Martie 1906, dandu-se 15 lovituriunui individ Nielsen 2).

Inca despre efectele acestei legi, dupa cum am vazut,dr. Lacassagne, afirma ca dela restabilirea bataii in Dane-marca atacurile contra persoanelor au disparut 3).

1) Moniteur du Soir din 22 Martie 1867. In sedinta din 1 Apr. 1870,Princ. Bismarck sustinand pedepsele corporale la marina, spunea, ras-punzand baronului Hoverbeck, ca, dui:A cat stie, daca s'ar suprima pe-depsele corporale in marina, Germania ar fi prima natiune avand omare marina, care ar fi dat acest exemplu. Pr. de Bismarck. Discours,T. III, p. 319 si urm.

2) Revue pénitentiaire 1904, p. 932-939; Rev. pen. 1905, p. 10821083 i pe 1906, p. 496.

8) Dr. Lacassagne: La peine de mort., p. 145. In Revista peniten-tiara din 1911 (an. XXXV), p. 449 la informatiuni se spune din contra

216

1619. In fine un al treilea caz pe care il vom cità esteacela al Statului Oregon (State le-Unite ale Americei de Nord),in care s'a promulgat in 1905 o lege prin care barbatul care-sibate sotia, trebue sa fie si el batut. Legea s'a si pus in apli-care, un soldat tragand 20 de curele pe spinarea a doi cul-pabili in luna Mai 1905 ).

Vom adaoga ca in America, dupa cum ne scriiA in 1905d. George S. Graham, un distins jurisconsult, spiritele sunt pre-parate in acest sens, si adeseori judecatorii au exprimat inhotaririle lor dorinta reintroducerii pedepselor corporale2).

Este timpul sa ne dam si parerea noastra.1620. Ne declaram pentru pedepsele corporale. Se obiec-

teaza demnitatea omeneasca; acesta e un prejudiciu secular,ca sa nu zicem milenar, care dupa cum am vazut are origineain legea Porcia dela Romani. Fiindca bataia s'a dat in timpde veacuri, numai persoanelor de jos, si din cauza ca saraciicare nu puteau plati amenda, platiau cu bataia8), este preju-diciul cä bataia insäi ar fi o pedeapsa mojica. In realitateinsa nu exista noblete intre pedepse ; puscariasul i ocnatil

cA Experienta n'a reulit in mod strAlucit", si cA guvernul danez a pro-pus desfiintarea bAtAii care s'a i admis de Folketing. InsA chiar acelcare da informatiunea, si care pare ostil pedepselor corporale, pana inatat lack sustine ca in 1905 miaistrul Alberti a impus legea i ca opi-niunea publica era ostila, recunoaste cA falimentul legii (daca existA)provine din cauzA cd judecAtorii au refuzat sa aplice d,es legea, care nule plAcea. In India engleza, unde exista flagelarea, era in 1878 75.223de condamnati la aceastA pedeapsa, in 1897 64.087, in 1900 45.054, iarin 1992 numai 23.186. Loviturile merg acolo panA la 30. Rev. pénit. 1906,p. 367.

1) Rev. penit.: an. XXX, 1906, p. 367.2) On several occasions judges sitting in our courts of criminal

juridiction have said that there should be a law inflicting punishmentby whipping them; and several times grand juries have made recom-mendations looking to that end, but no law has been framed, and noaction taken thus far. Public sentiment is ripe for such a law and wouldsustain it". In diferite randuri judecAtorii nostri fAcand parte din juri-dictiunile criminale au spus cA ar trebui sA existe o lege care sA infligApedeapsa Mali; adeseori marele juriu a facut recomandAri in acestsens, insA nici o lege nu a fost fAcutA, i nici o actiune intreprinsA. Sen-timentul public este castigat (format, mar) pentru o atare lege si o arsustine". Scris. New-York, 10 Martie 1905.

3) yezi la amendA, cele zise de regulA: Qui non habet in crumena

217

nu este mai onorabil decat cel pedepsit corporal. Ceiace de-sonoreazd pe om nu poate fi pedeapsa, fapta altuia, ci infrac-tiunea, propria sa faptd. Pedeapsa oricare ar fi ea, dacä nu areun caracter divin, cum credeau cei vechi, are cel putin uninalt caracter moralizator, ea este o functiune sociald. Dealt-mintrelea pedeapsa bätäii reintroducându-se in zilele noastrenu va mai aveã caracterul de o pedeapsa mojicetsed, fiinded,din cauza egalitatii inaintea legii ea se va aplicA tutulor farddistinctiune, i, din aceastä cauza precum ea nu era desono-rantd la GreeL la Evrei si la Romani inainte de legea Porcia,apA va fi si in societatea modernä. Dar sä presupunem cd arfi astfel i cd prejudiciul ar subsistã Inca mult timp, poate tot-deauna ; ei bine 1 Nu vedem nici un rau ca infractorii sAlbaticiprintre alte suferinte sá fie loviti si in mândria or pretinsa lordemnitate. Dupd cum zice Pastoret, este chiar bine sä se pas-treze pedepselor corporale si rusinea infamiei, caci dupa dan-sul, rusinea e un mijloc mai sigur deck durerea.

In orice caz intre demnitatea huliganilor, care pot fi ase-manati cu animalele si copii 1), i intre siguranta societätii,alegerea nu este greu de fdeut.

1621. Dar dacd obiectiunea unicd in contra pedepselorcorporale n'are nici o valoare, cate motive puternice nu ple-deazd in favoarea lor 1

13Ataia, pe langa cä are meritul de a fi mai exemplardsi mai putin costisitoare, are si pe acela cd impiedeca con-tactul condamnatului cu alti criminali mai perversi deck el ;deaceia d. Civoli e de pärere ca pedepsele corporale nu suntatat de periculoase ca inchisorile cand sunt räu disciplinate 2).

1622. Afard de aceasta, bätaia in loc de inchisoare, uneoriimpedecd familia infractorului sa moard de foame, asa incat eaare meritul fata cu inchisoarea cd este mai mult personala, si

1) Dr. Herpin: Etudes sur la reformation et les sistemes péni-tentiaires. Paris, 1868, P. 13 si 14 care face aceastA comparatiune, esteinsd contra pedepselor corporale; admite totusi bAtaia puscAriasilor-recidivisti. Recidivistul incorigibil este o fiintA lipsita mai mult saumai putin complect de simtul moral; este o brutd; prin urmare fata cuel numai pedepsele fizice pot sä lucreze mn caz de nesu-punere, de greseli grave, obisnuite . . . SA fie bdtut cu nuele . . . .

dacA aceasta poate sA-1 indrepteze", p. 200 si 201.2) Civol 1: Op. cit. Lect. IX, T..14 p. 71.

.

218

love§te mai putin familia. Cu drept cuvant E. Mouton aratäcd 15 zile de inchisoare lasa de multeori in mizerie o familie,

ca chinurile §i. supliciile care domnesc in inchisori sub formaregulamentelor disciplinare, fac de o sutd de ori mai umandpedepsirea corporald decal umanitatea dulceaga a inchisorii,care de 9 din 10 ori demoralizeazd pentru tot restul vietii ').

In fine, vom observd hnpreund cu d. Civoli, cd pedepselecorporale au o mai mare forta intimidantd, tocmai asupra acelorpersoane, care mai mult sunt expuse sä comita infractiuni,a cdror viata liberd nu este materialmente mai build decdtacea din inchisoare 2).

1623. La noi mai cu seamd unele din aceste motive, in-temeiate in Occident sunt cu mult mai puternice decdt ori unde.

Pe deoparte penitentiarele noastre au fost §i sunt mairäu organizate sub raportul moral; lipsindu-ne personalul peni-tentiar destoinic i nefiind ajutate de societatile de patronare,penitentiarele noa3tre de ordinar mai mult pervertesc decdtindrepteazd pe infractori.

Pe dealtd parte inchiderea lucrätorului agricol in certeepoce ale anului, poate sd fie pentru el o adeväratä nenoro-cire. Cine va pra0 porumbul, §i. cine va secerd grail, sacaraor ovazul tdranului inchis tocmai in mijlocul acestor lucruriale cdmpului ? Si dacd prd§ila sau seceriwl nu se va face latimp, recolta este perdutd, §i atunci cu ce se va nutri acel Oransau familia sa in decursul anului ? La noi nu trdie§te lumea cain Occident, unde poate lucrd tot anul in fabrici 3).

1624. In zadar se tot vorbete de demnitatea criminalului ;desigur cd demnitatea este un frumos lucru, dar chiar de ampresupune-o criminalului, demnitatea färd paine moare de foame,or e silitä sä fure i sd intre din nou in pu§carie 1

1625. In realitate desfiintarea bataii la noi, ca §i aiureani se pare a fi o abilitate a clasei dominante. Poporul deprinsde veacuri cu bataia i alte suferinte n'a cerut desfiintarea ei,insa clasa dominantä, cAnd s'a introdus egalitate inaintea legii

i) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 232.2) Civoli: T. II, p. 71-72. Lect. IX.8) Vechiul nostru drept era in aceasta privinta mai Intelept. In

oondica lui Ipsilant (finele condicii), se spune ca nimeni dela tart sA nufie adus la judecatA nici pe vremea arAturilor, nici pe vremea seceri-sului, nici pe vremea culesului de vii.

si

si

219

a desfiintat bataia de teamä sä nu fie uneori aplicata $i mem-brilor sai, care fard Indoiald ca de multeori o merita mai multdecat poporul.

Noi suntem pentru pedepsele corporale, insa aplicabiletutulor claselor fãr distinctiune chiar duelistilor, cum cereSchopenhauer.

1626. Dar daca suntem partizani ai pedepselor corporale,suntem din contra vrajrna$i neimpacati ai bataii Iii cazarme saula politie i aceasta pentru douft motive: Mai intai fiindca pe-deapsa bataii nu e scrisã in lege, $i trebue sä ne deprindemcu respectul legii, chiar cand ea nu e perfecta. Al doilea fiindcanoi dorim bataia ca pedeapsa, data de judecator cu dreptate,cumpanire i sange rece, iar nu ca mijloc de razbunare or decorectiune a oamenilor cruzi i sälbateci, care tocrnai ei armerita sa fie pedepsiti cu bataia.

1627. Mai mult decat atat, vom adaoga cd chiar dacd amaved puterea sä legiferam in Romania, ne-am indoi dacd trebuesti introducem pedeapsa bataii din cauza ca, actualmente aceastapedeapsd este la noi rau vAzutd, i, dupa cum zice Bentham,pedepsele trebue sd fie populare, sau mai bine zis sO nu fieimpopulare. Legiuitorul dupa parerea lui Bentham trebuesd evite ca grija in alegerea pedepselor, pe acelea care ar loviin prejuditiile stabilite. S'a format in spiritul poporului o aver-siune hotdrita contra unui fel de pedeapsa, chiar daca ea araved toate calitatile cerute, nu trebue sd fie admisa in codi-cele penal, pentru ca ea ar face mai mult ran decal bine

Caci nu culpabilii ar fi cei pedepsiti, ci persoanele celemai nevinovate $i mai dulci, carora Ii s'ar inflige o pedeapsdprea reald, cu toate cd nu are un nume particular, jignind sim-tibilitatea lor, bravandu-le parerea, i reprezentand fata cudansii imaginea violentii $i a tiraniei" 1).

Aceeasi parere e sustinutd $i de d. Fr. de Liszt : Legis-

1) Bentham: Trait& des legislation II, p. 167 si 168 si Théorie despeines I, p. 46. ObservAm insä cA acelasi lucru ii spune si F. Haie:introducerea lui Beccaria: Des délits et des peines. Paris, 1870, P. 194.Legiuitorul, trebue sA tind seamA de prejuditii si de moravuri El nutrebue s jigneascA constiinta publicA edictAnd o pedeapsa pe care eanu ar primi-o". E drept linsA di tot Bentham, sub titlul Humanité ziceQu'une disposition pénale vous révolte, ce n'est poit assez pour la con-damner, mai c'est un motif pour la scruter attentivement". Ibidem: p. 74.

.....

220

latiunea are sa tina seama ca de un factor puternic §i pretios,de conceptiunile juridice care se afla in popor, de Jeprobariletraditionale" (Merkel). Insa d. de Liszt adaoga Ca daca da-toria legiuitorului este de a nu distruge subit aceste traditiuni,totu§i el trebue sa conduca $i sd dea educare putin cate putinconcepOunei juridice a poporului" 1).

1628. Deaceea §i. noi credem cd, daca in starea de astazia spiritelor In Romania, nu trebue a introduce pedepsele cor-porale, insa din cauza marei lor utilitati sociale, este de da-toria noastra sa combatem prejudiciu1 ce domne§te in taraIn contra acestor pedepse. Deaceea am dat aceasta intinderediscutiunei relative la pedepsele corporale in speranta nu dea schimba o opiniune atat de adanc Inradacinata, ci de a punecel putin inceputul gandirei §i luptei in contra unui prejuditiuatat de favorabil infractorilor, pe cat e de vatamator oame-nilor cinstiti 2).

1629. Am aratat cateva din calitatile pe care trebue sa leaiba o pedeapsa, i pe care, trebue sa adaogam, putine pedepsele intrunesc in Intregime.

In tratatul sal de Infractiuni 0 pedepse, sub forma deconcluziune, Beccaria spune:

Din ceeace s'a vazut pana aici, se poate formula o teo-rema generala foarte folositoare: Pentru 4 a orice pedeapsdsd nu fie violenta unuia or mai multora in contra unuicetdtean privat, trebue sd fie esentialmente publicci, repecienecesarei, cea mai micd posibild in imprejureirite date,proportionald infractiunilor i dictatd de legi" 3).

1) De Liszt: Lehrbuch, § 15, III, NI% 2.') Contra pedepselor corporale !titre altii. A. Prins: Science pénale

et droit positif, N-le 673-677.3) Beccaria: Dei delitti e delle- pene. Brescia, 1807 in folio, § 42,

pag. 147.

221

CAP1TOLUL IT.

CLASIFICARILE PEDEPSELOR.

Diferitele pedepse prescrise de lege.

1630. Vorn impdrti acest capitol in doud sec(iuni: 1) Cla-sificdrile pedepselor ; 2) Diferitele pedepse prescrise de lege.

Sectia I. ClasificArile pedepselor.

1631. Pedepsele se divid sub punctul de vedere al : a) gra-; b) caracterului; c) timpului; d) modului de a sta singure

sau insotind o altd pedeapsa ; e) naturii drepturilor ce se iaprin pedeapsa.

§ I. Clasificarea pedepselor sub punctul de vedere al gravitatii.Pedepse criminale, corectionale, de simplä politie.

1632. Am vdzut cand am vorbit despre infrac(iuni cd legeaa admis o diviziune tripartitd: crime, delicte i contraventiuni,dupd felul pedepsii prescrise de lege pentru aceste infractiuni,numite pedepse: a) criminale; b) corectionale i c) de simpld.politie. Prin urmare diviziunea tripartita a pedepselor sub punctulde vedere al gravitatii, corespunde cu diviziunea tripartitd ainfractiunilor.

1633. I. Pedepsele criminale. Art. 7, Cod. penal ne spunecä pedepsele pentru crime, sau criminale sunt in numär de 5;legea le enumard in ordinea gravitatii lor ; a) muncape viata.; b) munca silnica pe timp marginit dela 5-20 de ani;c) recluziunea dela 5-10 ani; detentiunea dela 3-10 ani;e) degradarea civicd dela 3-10 ani.

Pe langa aceste pedepse criminale prevdzute de art. 7,Cod. penal, mai existã si alte pedepse criminale accesorii pre-vdzute de alte articole de lege si anume:

f) Interdictiunea legald rezultand din pedeapsa munceisilnice pe viata sau pe timp marginit, si din recluziune ; eadureazd atat timp cat dureazd i pedepsele din care rezultä(art. 13 si 16, C. p.);

g) Publicitatea hotararei condamnatoare in caz de pe-deapsd criminala. (Art. 34, C. p.);

silnica

vitatii

d)

222

Interzicerea locuintei din certe locuri sau fixarea lo-cului domiciliului in caz de prescriere a pedepsii (art. 596 C. p.);

Incapacitatea perpetua de a ocupa functiuni publicesau de a fi membru al acestor corporatiuni, incapacitate pre-vazuta prin legile speciale, a persoanelor condamnate criminal,sau chiar corectional insa pentru crima.

Art. 179 Cod. pen. militar din 24 Mai 1881, prevede urmätoa-rele pedepse criminale : a) Moartea ; Munca silnica pe viata ;c) Munca silnica pe timp marginit; Recluziunea ; e) De-tentiunea ; Degradarea militard.

Prin urmare, pedepsele din Cod. pen. militar, diferd decele din Cod. pen. comun, in ceiace priveste pedepsele cri-minale, prin aceia cä cea mai mare pedeapsd a Cod. pen.militar este moartea, i ca degradarea militarä inlocueste de-gradarea civica. Trebue insa sa. observam ca degradarea mi-litard-etprinde in sine si incapacitatile din degradarea civica(art. 183, Nr. 2, C. p. mil.).

Singura modificare introdusa in art. 7 C. p., prin legeadin 17 Fevr. 1874, este ca minimum recluziunei s'a urcat dela3 la 5 ani, din cauza cd maximum inchisorii corectionale s'aridicat dela 2 la 5 ani.

*1634. Atat Codicele penal francez, cat si Cod. pen. Stir-bei din 1850, instituiau mai multe pedepse. In Codicele penalfrancez pedepsele criminale sunt : a) Moartea; Munca sil-nica pe viata ; c) Deportarea intr'o fortareata ; Deportareasimpla ; e) Munca silnica pe timp marginit ; f) Recluziunea;

Exilul 1); Degradarea civica.Dupta codicele penal fr. din 1810, pedepsele erau i mai

numeroase, ca.ci el mai cuprindea: a) Confiscarea generalaa bunurilor ; Infierarea; c) Expunerea publica ; d) Moarteacivila; e) Taerea mainii ; care toate s'a desfiintat mai tarziu.

Infine, in Codicele penal $tirbei, gasim urmatoarele pc-

1) Cu drept cuvAnt un autor italian obsearvd cd astdzi exilul numai poate jucA rolul pe care-I juca in lumea veche. Grecii si Romaniiconsiderau toatA lumea barbara,fard legi, fait religiune, fait obiceiuri;la aceste natiuni, patria find totul, exilul din Roma sau Atena erA so-cotit ea cel mai mare supliGiu. AstAzi insd ideile s'au schimbat i o cd-ldtorie in strdindtate e multora pldeutd, toatd lumea socotindu-se drepto singurd tard. Sacerio Mattei: Che la dolcezza delle pene sia giovevole

fisco piü che l'asprezza, Napoli, 1788, p. 42.

h)

i)

h)

al

223

depse criminale : a) Moartea '); b) Munca silnicd pe viatd inocnd; c) Munca silnicd pe timp marginit in ocnd 5-15 ani ;d) Inchisoarea cu muncd in temnita din Braila si din Giurgiudela 1 V2-5 ani; e) Bdtaia de 50-150 nuele; Inchisoareafdra muncd la Snagov 1 '/2-10 ani; g) Degradatia cetate-neascd.

1635. II. Pedepsele corecgonale, prevazute de Cod pen.sunt in numdr de trei. Art. 8 zice : Pedepsele pentru delictesunt: a) Inchisoarea corectionald dela 15 zile la 5 ani; b) In-terdictiunea corectionald dela 6 luni la 6 ani a unora din drep-turile civile politice or de familie; c) Amenda corectionalddela 26 lei in sus.

Afard de aceste pedepse obisnuite si prevazute la toateinfractiunile, in partea speciald a Cod. penal, mai gasim capedepse corectionale:

d) Perderea pensiunei (art. 146 C. p.); e) Perderea drep-tului de a ocupA functiune publicd pe toatd viata (art. 146 C. p.)sau pe timp marginit pand la 5 ani (art. 324-325); f) Perde-rea puterii parintesti (art. 268 C. p.); g) Suspendarea avoca-tilor (art. 302 C. p.), aceasta insa e pedeapsa

Pedepsele militare in materie de delict sunt: a) Desti-tuirea; b) Munca publica; c) Inchisoarea ; i d) Amenda-(art. 180 C. p. mil. din 1881).

Diferenta intre Cod. pen. actual cu rnodificdrile din 1874si Cod. pen. din 1864, este cd dupd acest din urind pedeapsainchisorii era dela 6 zile pand la 2 ani, iar interdictiunea dela6 luni pana la trei ani. Vom ardtd mai tdrziu cauzele acestormodificdri.

In Codicele penal Stirbei, pedepsele corectionale erau:a) Bdtaia dela 25-50 de nuele; b) Inchisoarea dela 6 zilepand la 2 ani ; c) Interdictiunea sau poprirea drepturilor ;d) Globirea (art. 8).

Pe ldngd aceste pedepse, atAt la crime cat si la delicte,existd i punerea sub privegherea politiei.

1636. III. Pedepsele de simpla polifie. Art. 9 Cod. pen.si art. 139 proc. pen. prevad cloud pedepse de simpla politie:a) Inchisoarea politieneasca de 1-15 zile; Amenda dela

1) Pedeapsa cu moarte pentru uciga§i in Cod. Caragea: V,cap. 1, § 3.

f)

b.)

224

5 25 lei. La acestea art. 381 C. p., adauga c) Confiscarea(Confr. art. 139 C. p.).

In Cod. pen. militar nu se gasesc pedepse relative lacontraventiuni care sunt infractiuni de drept comun, iar numilitare. Cartea IV a Codicelui de just. militard din 24 Mai1881, e intitulatd : Despre crime, delicte §i despre pedepse_

1637. Interesul acestei prime clasificdri este foarte mare,did dupd felul pedepsii prescrisd de lege, infractiunea ii ca-pdtd calificarea de crimd, delict sau contraventiune ; prinurmare ea servd de bazd a diviziunei principale a infractiunior

mediat toate multiplele interese ale acelei diviziuni, sunto consecin tti. a acestei clasificdri.

In afard de aceasta vorbind de pedepsele criminate amspus cd ele atrag oarecare pedepse accesorii particulare lor.

Clasificarea pedepselor sub raportul caracterului lor.

§ II. Pedepse de drept comun, politico i mixte

1638. Am vazut in prima parte a acestui curs eä infrac-tiunile se impart in infractiuni politice si de drept comun, inconsecinta legea trebuià sä instituiascd pedepse politice si dedrept comun corespunzdtoare.

In Franta, in urma reformelor din 1832 si 1850 scara pedep-selor criminate principale s'a impartit in doud scari paralele, una.continand pedepse politice, iar cealaltd pedepse de drept comun.Prima cuprinde 5 pedepse : 1) Deportarea intr'o cetate. 2) Depor-tarea simpla. 3)Detentiunea. 4) Surghiunul. 5) Degradarea civicdiar a doua contine 4 pedepse : 1) Moartea. 2) Munca silnicape viatd. 3) Munca silnica pe timp marginit i 4) Recluziunea ').Trebue sã observdm cd, numai in scara pedepselor criminate,nu si in a celor corectionale exist& aceastä deosibire de pedepse 2).

1639. Din aceste noud pedepse criminate principale, le-giuitorul roman a luat ultimele trei pedepse din scara pedepselorde drept comun, i detentiunea i degradarea civicd din scarapedepselor politice, si a fdcut in art. 7 C. p. scara unicd de

0 A. Laborde: Cours Nr. 253, p. 119.Ibidem: Nr. 323 'fine, p. 184. 0 singurd pedeapsd criminald mixt&

exista. la Francezi, pedeapsa cu moarte, InsA ea s'a desfiintat in 1848 inmaterie politicA, asA cd la Francezi diviziunea pedepselor criminalepedepse politice si de drept comun este exactd si absolutA.

2)

si,

in_

225

pedepse criminale, cum exista dealmintrelea scara unica depedepse corectionale i de simpla politie.

1640. In dreptul roman nu exista decat doua pedepsepolitice, detentiunea i degradatiunea civica, aceasta din urmanumai in cazul când se da ca pedeapsa principala.

Cdnd legiuitorul voeste sa ded unei infractiuni politice opedeapsa mai mare deck detentiunea, el este silit sa ded pe-depse de drept comun.

Astfel de exemplu, vedem ca primele articole din parteaspeciala a codicelui penal (art. 67, 68, 69, 71, 74, 76, etc.), pe-depsesc eu munca silnica pe viata infractiuni politice ca pur-tarea de arme a unui Roman contra tarii, intelegerea cu puteristreine spre a provocd rasboi, or a rasturnd guvernul tarii,atentatele in contra Regelui '). Prin urmare, la noi nu existapedepse criminale de drept comun propriu zise ca la Francezi,ci nurnai pedepse criminale mixte, adica politice si de dreptcomun in acelas tirnp, de oarece ele se pot da atat infractiu-nilor politice cat i celor de drept comun.

1641. Singura pedeapsa criminala, care ar fi putut sa fie,si este intruckva, pura de drept cornun dreptul nostru, esterecluziunea, care, isi are echivalentul sau paralela sa fireascain detentiune.

Totusi nu putem spune ca legiuitorul din 1864 a avut aceastaideie, de oarece in art. 74 Cod. pen. vedem ca aceiasi infrac-tiune este pedepsita cu detentiunea daca n'a isbutit i cu re-cluziunea in caz daca a isbutit : Oricine zice art. 74 prinactiuni ostile neaprobate de guvern, va expune Statul la odeclaratiune de rezbel, va fi pedepsit cu detentiunea, i, dacadintr'aceasta rezbelul s'a si facut, paleapsa va fi recluziunea".

Este insa evident ca reusirea sau nereusirea flu poateschimbet caracterul politic or de drept cornun al infractiunei;este neadmisibil ca infractiunea sa fie socotita de drept comun,iar tentativa ei de infractiune .politica. In realitate, in art. 74C. p., este vorba de o infractiune politica pe care legiuitorulo pedepseste cu pedeapsa de drept comun a recluziunei2). Prin

l) Deasemeni cand vrea sa dea o pedeapsa politica mai mica decat detentitnea Or degradarea civica. Exemplu art. 79 C. p.

2) Dovada ca nu peileapsa deterniih.a caracterul infractimiei, estesi art. 71 C. 0., tare pedepseste aceiasi infractiune cu muncacu detentiunea.

50195 I 5

in

226

urmare, nici chiar pedeapsa criminala a recluziunei, singuracare ar puteA sa fie pura de drept comun, nu este astfel ci esteo pedeapsa mixta, asa Meat se poate afirmã ca in dreptul nostrunu exista pedepse pur de drept comun 9.

1642. In schimb pedepsele politice, detentiunea si degra-datiunea civica, sunt numai pentru infractiuni politice.

Ca exemple de infractiuni pedepsite cu detentiune vomcita art. 69, 75, 80, 96, etc., din Titl. I si II al Carta a douaa Codicelui penal, iar ca infractiuni pedepsite cu degradareacivica art. 103, 104, 105, 108 i 110 din Titl. II al Cartii a II-aa codicelui penal.

1643. Trebue sa observarn ca., desl exista nu numai crime,ci si delicte politice, insa legea nu a instituit decat pedepsecriminale politice,remanand ca delictele politice sa fie pedepsitecu pedepse corectionale de drept comun, sau mai bine zismixte. Legiuitorul e nerational, frindca infractorilor politici maimici, care comit numai delicte le da aceiasi pedeapsa ca in-fractorilor ordinari, pe cand infractorilor politici mari care comitcrime, le da totdeauna pedepse diferite In Franta, iar la noiuneori : Practica administrativa, dupa cum spune d. Laborderemediaza acest neajuns, indulcind pentru condamnatii politiciregimul inchisorii"2).

1644. S'ar putea rezuma clasificarile infractiunilor si pe-depselor spunand ca. sunt 3 genuri de infractiuni: crime, delictesi contraventiuni, 2 genuri de infractiuni politice, crime sidelicte, iar ca pedepse, trei feluri de pedepse mixte : criminale,corectionale si de drept comun, si un singur gen de pedepsepolitice, pedepsele criminale politice. Nu exista dar contraven-tiuni prolitice, printre infractiuni, si nici pedepse corectionalesi de simpla politie politice, printre pedepse.

1645. Care este interesul acestei diviziuni ?El nu este acela al competintei ; fiindca crimele tot de

jurati se judeca, oricare ar fi caracterul infractiunei, iar 'Meatpentru delicte, pedepsele fiind tot aceleasi la ambele genuride infractiuni, nu pot servi spre a determina tribunalul corn-

1) Anomalii de genul acesta existd chiar la Francezi,si provin dincauzA cA seria pedepselor politica n'a fost constituitA dela inceput inFrantat cum ea este constituitd astAzi. Vezi Degois: Traité, Nr. 87, p. 57.

2) Laborde: Cours Nr. 323 fine, p. 184.

227

petent. Prin urmare, delictul se va judeca de jurati sau de tri-bunalele ordinare, nu dupa natura pedepsii, care e totdeaunaaceiasi, ci dupa natura politica or de drept comun a clelictului.

Diviziunea importä insä sub un alt punct de vedere.Detentiunea si degradarea civica find rezervata in frac-

tiunilor politice, cand judecatorii vor declard ca exista circum-stante atenuante, ceiace are de rezultat ca se coboara pedeapsacu un grad mai jos, se va trece peste pedepsele politice (de-tentiunea si degradarea civica.), daca este vorba de o infrac-tiune de drept comun, fiindcd aceste pedepse sunt rezervateinfractiunilor politice $i se va da pedeapsa inchisorii corectio-nale (art. 60 C. p.).

Aceiasi regula se aplica in caz de tentativa si in caz decomplicitate (art. 38 si 49 C. p.) cand deasemeni se da o pe-deapsa cu un grad mai jos.

Din contra, cand va fi vorba de in fractiune politica, in generalnu se vor face aceste salturi..Zicem in general fiindca legiu-itorul in art. 60 C. p., a facut greseala de a irnpune judeca-torului in caz de detentiune sa ded pedeapsa inchisorii corec-tionale, pe and ar fi putut prea bine sa precrie in asemeneacaz degradarea civica. Deasemenea legiuitorul a facut gresalaca, in art. 60 al. 4, a prescris fard nici o discutiune ca, in cazde fapta pedepsibild cu munca silnica pe timp marginit, se vada, in caz de circumstante atenuante, recluziunea sau maxi-mum inchisorii corectionale, in loc de a distinge si a prescriein caz de crime politice detentiunea si. degradatiunea civica,pedepse mai conforme naturei infractiunei1).

Desigur ca legiuitorul roman n'a avut o idee clara deFpredeosibirea intre pedepsele politice si cele rnixte, sau mai binezis, n'a facut o dreapta aplicare a lor in codicele penal.

§ III. Clasificarea pedepselor sub raportul duratei.Pedepse perpetue §i timporare. Pedepse nedeterminate.

1646. Aceasta diviziune, ca si cea precedenta, nu e ge-nerala, caci nu coprinde toate pedepsele ; amenda nu intra inaceastd clasificare.

La Francezi exista mai multe pedepse perpetue ; vom

1) Vezi vol. I, Nr. 433, vol. II, N-le 1401-1403 i 1999.

228

cad: munca silnica pe viatd, deportarea inteo fortdreatd, de-portarea simpla. La noi nu existä cleat o singura pedeapsaperpetud principala : munca silnicd pe viata ), toate celelaltepedepse sunt temporare. Trebue sä spunem insd ca sunt oare-care incapacitati rezultdnd din legile speciale, §i unele chiardin Codicele penal, care sunt perpetue. Astfel vom citd: inlegile speciale incapacitatea de a fi magistrat, avocat, membrual Consiliului technic, etc., al celor condamnati la o pedeapsacriminald sau la o pedeapsa corectionald pentru unele infrac-tiuni anume specificate de Iege. Deasemenea art. 140 C. p.prevede cd functionarii condamnati pentru delapidare se vordeclard incapabili de a ocupd orice functiune publica pe viatd.

Ca pedeapsa accesorie, vom veded ca §i pedeapsa degra-datiunii civice poate fi perpetud când derivä din o pedeapsaperpetua.

Mai pot sd existe Inca i pedepse nedeterminate ; de acesteainsd vom vorbi cand vom tratd despre pedepsele privative delibertate.

§ IV. Clasificarea pedepselor sub raportul modului de asti singure sau pe Iânga altele.

Pedepse principale, accesorii i complimentare 2).

1647. Pedepsele pot sä se dea de lege sau singure, orInsotite sau Insotind o alta pedeapsa 8).

Pedepsele tare se dau singure or sunt Insotite de alteleF e numesc pedepse principale. Codicele penal, in art. 1, 7, 8§i 9 enumera pedepsele principale, criminale, corectionalede simpld politic. Dintre acestea una singurd este totdeaunacomplimentard, interdictia corectionala.

Afard de pedepsele principale, tare sunt regula, mai sunt§i pedepse accesorii i pedepse complimentare. Ambele aceste

1) In mod exceptional poate sä fie perpetua i recluziunea, Incazul art. 14 C. p.

2) Vezi Garpon: Code penal annoté. Art. 8, N-Ie 7 si 8.8) ge ordinar pedepsele sunt mai totdeauna Insotite de hlte pe-

depse accesorit or complimentare. Cele crimiriale totdeauna atrag pedepseaccesorii prin Cod, pen. or prin legile speciale, cele cbrectionale atragUneori pedepse accesorii prin legile speciale, Ina de ordinar sunt insotitede o pedeapsa complimentara, or accesorie, uneori douä (art. 112 si 140C. p.), iar exceptional trei (art. 324 C. p.).

si

229

feluri de pedepse au caracter comun cd Insotesc o altd pe-deapsd pe care o complecteaza ; dar diferd intre ele prin aceeaca primele rezulta direct din alte pedepse principale, pe cdndpedepsele complimentare trebuesc pronuntate expres de ju-decdtori.

Sa le examinam pe fiecare In parte.1648. Ca pedepse accesorii, sunt mai intdi doud pedepse

criminale, degradarea civicd si interdictiunea legald (art. 13si 16 C. pen. si art. 182, Cod. Just. Militara). Deasemenea per-derea pensiunii si incapacitatea perpetud de a ocupa functiunipublice prevdzuta In art. 140, 142, 144, 145 si 146. Trebueinsd sa observam ca degradarea civica, este uneori pedeapsaprincipala.

Afara de aceste .pedepse care se gasesc in Codicele penal,mai sunt pedepse accesorii i incapacitatile prevazute prinlegile speciale, despre care am dat exemple cand am vorbitdespre pedepsele perpetue.

Toate aceste pedepse rezultd din alte pedepse i anume;degradatiunea civica i interdictiunea legald din munca silnicape viata sau pe timp marginit si din recluziune; perderea pen-siunii si incapacitatea perpetua de a ocupa functiuni publicedin infractiunile prevazute de art. 140, 142, 144, 145 si 146C. p., iar incapacitatile speciale din orice condamnatiunela o pedeapsa criminala, sau chiar corectionala, insd numaipentru infractiuni anume prevazute de lege: fals, furt 1), escro-cherie, abuz de Incredere, delapidare de bani publici, mi-tuire, marturie mincinoasd, atentat la bunele moravuri, sperjur,rupere de sigilii i sustragerea actelor depuse in locuri publice,etc. Confr. art. 260 Proc. pen., art. 74, leg. org. jud. din 24Mart. 1909 2), si art. 194 din Cod. just. mil. 3).

1) Astfel, de exemplu cel condamnat pentru furt este nedemn dea fi alegdtor conform art. 19, din legea electorara. Numeroase deciziuniale C. cas. ; una din cele din urnia Cas. II, 656 din 23 Mart. 1910, B. 472(electoral).

2) Nu numai pedepsele prevazute de cgd. penal atrag incapacitateade a fi magistrat, dar chiar falimentul, care nu e o infracOune, atrageaceeasi incapaFitate intrucAt falitul nu este reabilitat (acelasi art. 74,leg. org. jud.).

2) Osandele pentru oarecare infractiuni aratate de art. 194 C. p. m.atrag perderea gradului.

230

1649. In toate aceste cazuri, judecatorul nu are trebuintdsä pronunte pedeapsa accesorie, caci ea deriva direct din legefdrd declararea judecAtorului ; prin fapta condamnarii la reclu-ziune, de exemplu, condamnatul este in acelasi timp degradatcivic si interzis legal ; prin chiar condamnarea la o pedeapsacriminald sau corectionald insà numai pentru anume infractiuniinfamante, infractorul perde dreptul de a ocupd functiuni pu-blice pe viata.

Aceasta consecinta din altä pedeapsd pronuntata de jude-catori, este caracteristica pedepselor accesorii.

1650. Din contra pedepsele complimentare, desi intovd-rdsesc pe cele principale, ca i pedepsele accesorii, nu rezultddirect din acestea in puterea legii, ci trebuesc pronuntate expresde judecdtori.

1651. Dintre pedepsele principale enumerate de Codicelepenal in art. 1, 7, 8 si 9, cloud sunt foarte adeseori pedepsecomplimentare, amenda i interdictiunea corectionald; aceastadin urmd chiar este totdeauna complimentard (Exemple art.151 si 98 Cop. penal)i

In mod exceptional, cum vom veded mai tdrziu vorbindde degradarea civicd, inchisoarea corectionald poate sa fie siea o pedeapsa complimentara (art. 23 C. p.).

Tot in Codicele penal gasim ca pedeapsa complimentarainterdictiunea temporara, de ordinar dela un an pand la treiani a unor infractori de a ocupd functiuni publice (art. 147,149, 152, 154, 155 si 156). In legile speciale gasim exemplu depedeapsa complimentara art. 132 leg. electorald.

1652. Care este cauza pentru care legiuitorul a stabilitdoud feluri de pedepse secunddre, si nu s'a multumit numaicu pedepsele accesorii, care deriva direct din lege ?

El este usor de inteles.Unele din aceste pedepse ajutatoare, nu puteau sä rezulte

direct din lege, fiindcd trebuid Ca judecatorul sa. determinequotitatea lor. 0 pedeapsa ca interdictiunea legala sau degra-datiunea civicä, fiind dupd cum vom i'eded pedepse indivizibile

constituind un complex, puteau sa rezulte direct din lege.Recluzionistul in puterea legii perde dreptul de a-si administraaverea, i perde in acelas timp toate drepturile civile, politicesi de familie. Deasemeni condamnatul pentru infractiunile pre-vdzute de art. 140, 1421), 144, 145 si 146 C. p., perde dreptul

231

de pensiune $i de a ocupd vreodata functiuni publice. Dar in-terdictiunea corectionala i amenda trebue sa intcrvinä un jude-cator care sa le precizeze.

Interdictiunea corectionala, este luarea unuia sau mai mul-tora din drepturile cuprinse in degradarea civica aceasta pe-deapsa nu poate sä rezulte direct din lege (*Ara interventiuneajudecatorului, care sa determine care anume drepturi se interzic

pe cat timp se interzic acele drepturi. Deasemeni, and evorba de amenda, trebue ca judecatorul sa fixezc quotitateadupa gravitatea faptei i averea persoanei. -Atat amenda cat$i interdictiunea corectionala. fiind divizibile, trebue sa fie pe-depse complimentare, adica pronuntate de catre judecator. Dea-semeni i incapacitatea temporara de a ocupd functiuni publice.

Pedepsele complimentare au dar un duplu caracter ; pedeoparte ele se pronuntã expres de judecator, ca $i pedepseleprincipale, iar pe de alta sunt pedepse secundare, ajutatoare,Insotind o pedeapsa . principala, ca i pedepsele accesorii 2).

1653. Printre pedepsele complimentare trebue mentionata$i confiscarea speciala a lucrurilor produse prin infractiuneasau care au servit or aveau sa serveasca la comiterea uneiinfractiuni. Aceastä pedeapsa de$1 nu este prevazuta in enu-meratiunea din art. 1, 7, 8 $i 9 Cod. pen., se gase$te mentio-nata printre pedepsele relative la contraventiuni din art. 381Cod. pen., prin urmare ea este in acest caz o pedeapsa de

1) Art. 140 si 142, sunt Tau redactate, findcd zic, vorbind de inca-pacitate de a ocupd functiuni publice, se va declares", ceeace ar facesä se creadd cd trebue ca judecdtorul sä pronunte perderea dreptuluide pensiune, insti dovadd cd nu aceasta a fost intentiunea legiuitoruluise vede din celelalte articole, in care legea se exprima corect, si fatãde care nu vedem motiv de distinctiune din partea legiuitorului.

2) De si deosibirea Intre pedepsele accesorii si complimentare esimpla si usor de inteles, insd uneori autorii confundd aceste cloud ge.nuri de pedepse. Vom cad pe B. Boeresca, in teza sa de doctorat dealt-mintrelea foarte reputatä: Des délits et des peines. Paris, 1857, P. 345,Nr. 12, care zice: L'amende peut être prononcde comme peine acces-soire", uitând cd pedepsele accesorii derivând direct din lege si findindivizibile, n'au trebuinta sd fie pronuntate de judecdtori. Deasemenead. A. Prins: Science pénale, considerd atnenda ca o pedeapsd accesorie,N-rile 825 si 869, si interdictiunea corectionald; Ibidem: Nr. 874 bis. Separe cd d. Prins nici nu ar admite existenta pedepselor complimentare.Aceeasi confuziune in Blanche: Etudes I, Nr. 241. Vezi si o deciziunea C. cas. rom. II, 85 din 8 Febr. 1874, B. 65.

232

simpld politie. Legiuitorul vorbeste de pedeapsa confiscdrii inart. 391, 394 si art. 146 Cod. pen., iar in partea generald inart. 37 Cod. pen.

§ V. Clasificarea pedepselor sub raportul drepturilor luate.Pedepse privative de viata, libertate, drepturi, avere.

1654. Pedepsele pot lovl diferite beneficii ale omului. ,Incodicele nostru penal si prin legile speciale, nu avem dentaceste patru genuri de pedepse.

Ca pedeapsd privativa de viatd, avem pedeapsa cu moartein timp de resbel, prevazutd de Cod. pen. militar (art. t79,197-204, 210, 211, 214-216, 219, etc.).

Pedepsele privative de libertate sunt numeroase, ele for-meazd baza sistemului nostru penal, incepand dela muncq sil-nica pe viatd, pand la inchisoare de simpla poiWe dela 1

15 zile.Ca pedepse privative de drepturi, desi se pot sopoti toate

pedepsele, cdci toate priveazd de un oarecare (irept, ylata, li-bertatea, averea, etc., se considerd insd in special, degrade-tiunea civica, interdictiunea legala i corectionala, perdereadreptului de a ocupd functiuni, si in genere orice incapacitätifie pronuntate direct, fie rezultand din alte pedepse ').

In fine, pedepsele privative de avere sunt confiscarea spe-ciald i amenda corectionald si de simpla politic.

Se mai pot concepe insd pedepse : a) Privative de inte-gritatea corpului, ca bdtaia i mutilatiunea; b) de integritateapersoanei morale, ca expunerea publica.

Aceste pedepse n'au fost admise de codicele nostru penal.*1655. In vechiul drept mai existau si alte plasifipäri ale

pedepselor de care vom vorbi in scull;1) Pedepsele erau fixate de lege sau arbitrare, adica ld-

s ite la apreciarea suverand a judecdtorilor ; primele se numeauordinare, iar cele din urrnd arbitrare2). De aceastd diviziune

1) In vechiul nostru drept exista i o pedeaps4 care sp asemq.nàmortii civile dela Francezi. Vezi Indreptarea legii, glava 113, zacon

2) Sed cujusvis delicti poena aut expresse jam a lege, definitaest aut a judicis arbitrio definienda relinquitur. Hine poenarum divisiobipartita est in ordinarias et arbitrarias. E. Pufendorff: Introductio, etc.Hannoverae 1767, Cap. XXIII, § IT, p. 188. Confr. Jousse: Just. crim. II,p. 590 i urm. M. de Vouglans: lnstit. p. 32.

1.

233

importanta. \Tom mai vorbi. Ea, nu mai exista astazi, candtoate pedepsele sunt prevAzute de lege, si cand avem prin-cipiul: nulla poena sine lege (art. 16 Constitutiune, art. 2,al. 1 C. pen.);

2) Pedepse aflictive si infarnante, si pedepse numai sim-plu infamante ; aceasta e o amintire a vechiului drept, care seregaseste si azi la unii autori. In vechiul drept se consideracd cei condamnati criminal nu mai erau susceptibili de indrep-tare ). Trebue insä sä observdm cd si astäzi la noi este intru-catva deosebire, intre pedepsele criminale si pedepsele pentruunele infractiuni deoparte, care atrag incapacitati perpetue. sialte pedepse care nu au decat efecte temporare. Astazi putemzice cä sunt infamante pedepsele criminale toate, si dintre de-lipte unele anume prescrise de lege, oricat de mica ar fi pe-deapsa lor.

Ne pare inutil a vorbi de alte diviziuni mai putin impor-tante ca acea in corporale si necorporale a celor corporale incapitale si necapitale, etc.2).

Sectiunea II. Diferitele pedepse prescrise de lege.

1656. In celebra sa opera. tiinta legislatiunei", Filangieriobservd cu drept cuvant ca, numarul pedepselor prescrise delegile umanitatii, este prea restrans cand se compard cu acelaal infractiunilor3). Bentham criticd sistemul simplist de repre-siune al legiuitorului : Conchidem zice dansul cd varie-tatea pedepselor este una din perfecliunile codicelui penal,§i cu cat cdutarea mijloacelor de represiune este de nepldcutaunui suflet simtitor, cu atat trebue ca legiuitorul sa fie patrunsde umanitate pentru a castiga aceastd victorie asupra lui in-susi. Sagrado care nu stia sa ordoane decat luarea de sange(la saingnee), era mai bland &cat Boerhaeve, care consultátoatä natura pentru a descoperi leacuri noi ?"4).

Evolutiunea pedepselor in peiace priveste nurnärul si va-

1) Jousse: Justice Grim. I, p. 36 *i. urm. Muyari de Vouglans:Instit. p. 237 §i urm.

2) lul. Clarus: Op. cit., Quaest LXVI, Nr. 1.2) Filangieri: Scienza ed. it. cit., T. IV, p. 58, Cart. III, Part. III,

cap. 31 i ed. fr. T. II, p. 24. Livr. III, part. 2-a, cap. VI.4) Bentham: Traités de législ., T. II, p. 177.

234

rietatea, este ea omenirea a avut la inceput putine feluri depedepse, in urrnd nurnärul pedepselor a crescut, iar acum tindedin nou sã se imputineze prin suprimarea a o multime depedepse.

Senecca vorbind de diferitii infractori din ce in ce maiindarjiti i periculosi, propune urrnAtoarea serie de pedepsedin ce in ce mai severe : Mustrarea privata, mustrarea publica,stigmatizarea (ignominia); exiliu pe tdrmuri necunoscute, in-chisoarea si flare, in fine moartea, care uneori e cel mai bungen de milostivire ').

1657. In vechiul drept pedepsele erau mai numeroase si maivariate decal astäzi ; art. 13, Titl. XXV al Ordonantei din 1670,prescrie 12 pedepse i trebue sä observdm cä, una singuradin ele, moartea, aveâ cinci feluri de executare 2). \Tom maiobservà cd, pedeapsa arderii in foc, care era socotitd ca reamai dintaiu dintre toate pedepsele, era intrebuintata pentrufapte dintre care cele mai multe astdzi nu se mai pedepsesc3).Jousse pomeneste magia, blestemele mari, erezia, crimelecontra naturei, incestul de primul grad, paricidul4). Spanzu-zurätoarea deasemenea se intrebuinta pentru. fapte grave sipentru fapte neinsemnate. Acest supliciu spune Jousse nuse intrebuinteazd deck in privinta oamenilor de jos, si anumepentru omorul simplu, falsificarea de monetd, bancruta frau-duloasd, rapire, supozitiune de part, fals comis de functionariin oficiul lor, furt cu efractie, furt domestic, adunari ilicite,turburdri i revolte populare" 6). Infine, galerele pe viata, careaduc moartea civild i confiscarea, se dau mai ales pentrucrima de camatarie, mdrturia mincinoasä, concuziune, abigeat,recidivd de furt simplu, de oameni infierati (flétris) 6).

1) Interim optimum misericordiae genus est occidere; Seneca: Deira I, 16.

2) DupA Jul Clams modurite de executare ate pedepsei cumoarte erau numai 4: focul, lapidarea, spAnzurAtoarea, tdiarea capului.Condamnarea sA fie sfasiat de flare (ad bestias) si imbrAncirea de perâpà (tarpeana) au dispärut. Jul Clarus: Op. cit. LXVIII, N-rile 3, 4si 5. InsA Jul Clams uitA pedeapsa

5) Jousse: Op. cit., T. I, p. 39.4) Ibidem: T. I, p. 42.5) Ibidem: T. I, p.. 45.

Ibidem: T. I, p. 47.

rotii.

9

235

1658. Astdzi pedepsele sunt mai bldnde si mai putin nu-meroase ca in vechiul drept.

Avem mai intdiu 5 pedepse criminale, prevazute de Co-dicele penal comun, afard de pedeapsa cu moarte, prevazutdde Codicele penal militar.

*1659. Daniel Clasen aratd ca, pe timpul sau, poenaeeriminalis aveau doud Intelesuri (dupliciter accipitur). 1) Insens lat si impropriu, o pedeapsd prin care se loveste in con-sideratiunea si faima unei persoane, chiar clan nu se aducenici un räu in corpul infractorului (leg. 13, Dig. de Verborumsignificatione). Acesta era desigur sensul cel vechiu provenitdin dreptul roman. 2) Propriu se zice poena criminalis, acea carese aplica la viatà sau la corp. $i aceasta se obisnueste a se numipoena capitalis, eine peinliche Strafe". Ace lasi autor adaogd ca,desi acest cuvdnt se intrebuinteazd si de pedepsele corpuluineaflictive, ca relegarea, infamia, totusi propriu zis, cuvantulpeinlich, denotä pedeapsa capitald prin care se perde viatasau se loveste corpul1).

Astazi pedepsele criminale sunt acele pedepse care sedau pentru crime si care sunt enumerate de art 7 ; acesteainsd ca pedepse principale, caci in afard de aceste 5 pedepse,mai sunt si altele accesorii.

Inainte insä de a vorbi de pedepsele criminale din Cod.pen., sd tratdm cestiunea importanta a pedepsii cu moartea.

1) Daniel Clasenias: Commentarius ad constitutionem criminalisCaroli V Imperat. Francofurti, Lipsiae, 1685, p. 36, confr. 39.

236

I. Pedepsele eriminale.

§ 1. Pedeapsa cu moarte.Non mesereberis eis et auferes in noxiam

sanguinem de IsraM, ut bene sit tibi. Deu-teronom XIX, 13.

Neque enirn lex aequior ulla.Quam ilecis arti fices, arte perire sua. Ovidiu.

Interim optimumSeneca, De

misericordiae genus est,occiderc. ira 1, 16.

Contra malos non utendum malva seu em-piastre., sed gladio. Baldus. (Dup6 Farinaceus,I, Titl. II, Quaest XVIII, Nr. 5.

L'on doist moult soffrir et atendre avantque home soit livrez a mort. Li livres de jos-tire et de plet.

kill.Mercy but murders, pardonning those that

Shakespeare. Romeo and Juliette, HI.

1660. La noi pedeapsa cu moarte nu are nici o impor-tanta practica ; desi e prescrisd in Cod. pen. militar, intr'o mul-time de cazuri1), totusi nici odatd nu s'a aplicat, dupd cum nu seaplicdt nici atunci cdnd pedeapsa cu moarte era prescrisa. inCod. pen, ordinar. Vom insista totusi mult asupra acestei pe-depse pentru doua motive : 1) Fiindca nicaeri mai mult deckin tara noastra nu exista un prejudiciu inradacinat in contrapedepsii cu moarte ; 2) Pentruca, sub punctul de vedere le-gislativ, primirea sau respingerea acestei pedepse, are infiuentaasupra intregului sistem penal in sensul asprimei sau in-dulgenti i.

1661. Intr'un studiu asupra noului Codice penal italian,intitulat : ,,Prea curdnd", Cesar Lombroso, incepand sà vor-beascä despre pedeapsa cu moarte, scriia aceste cuvinte : Nueste cestiune care sd-mi pard mai odioasa, bizantina i plindde acel sentimentalism, care deja ca i in litere a dominat,domind in drept, ca aceasta cestiune a pedepsii cu moarte" 2).

Si, la cuvintele lui Lombroso, noi vom adaoga ca, nucunoastem un singur caz in istoria omenirei, in care o ideemai falsä sa fi isbutit mai repede sa inlocuiascd in spirite oidee sanatoasa. i rationala.

Vezi C. Just. Mil. din 1881, art. 179, 197, 198, 199, 200, 201, 202,203, I:04, 205, 210, 211, 213, 214, 215, 216, 219, 220, 221, 232, 243, 244, 246.

Totusi pedeapsa cu moarte nu se aplicA in timp de fasboi, nici intimp de stare de asediu proclamata in timp de pace, art. 267.

2) Ch. Desmaze: La crime et la debanche a Paris, 1881, p. 311.

237

In adevär, 'Ana in 1764, dacd vom excepta pe Anabap-tisti i Socinieni, combatuti in ceiace priveste pedeapsa cumoarte de Carpzov, niminea nu s'a gandit sa conteste legi-timitatea pedepsii capitale. Din contra, suindu-se pe tron regiiFrantei, trebuiau st jure cu mana pe Evang.lie cä nu vorgratia niciodatd pe oträvitori. Legile englezesti deasemenea

dupä cum ne spune Blackstone au luat Regilor dreptulde a face gratie asasinilor" 1). Si pedeapsa cu moarte se exe-cuta mai totdeauna in mod barbar de cruzime 2).

Insd, in mai putin de un secol adversarii pedepsii cumoarte nu numai cd au triumfat in cateva tari, ceiace in defi-nitiv e permis unei idei cu aparentd umanitard, dar chiartriumful a devenit impertinent, caci el e tiranic si intolerant.La intoleranta alba a reactionarilor care arestau pe Charles,Vidor Hugo, fiindca a sustinut abolitiunea pedepsii cu moarteraspunde astazi intolerenta rosie a iacobinilor abolitionisti, carenu mai vor sa permitd nici chiar discutiunea asupra acesteiprobleme sociale, si care cautd sd intimideze pe sustindtoriipedepsii supreme prin aruncarea epitetelor de reactionari, re-trogazi, strigoi, etc.

1662. Atat de apriga a fost lupta asupra acestei cestiunide salubritate sociala, incal unii abolitionisti aprinsi in luptaau inceput sã delireze.

Carlo Livio, profesor de medicind legald la Universitateadin Siena, zicea ca abolitiunea pedep ii cu moarte in Toscana,este un patrimoniu sacru al natiunei a atenta in contra lui

zicea clansul ar fi ca si cum s'ar dobori cupola lui Bru-nelesco, or s'ar {lira galeriile i tribuna lui 3). Camacelasi lucru II spunea i distinsul profesor Aug. Pierantoni :,,Noi din partea noasträ zicem, fdrä exaltare de suflet, nepare mai putin vinovat gandul de a arde Sfanta cruce, de aa da jos turnul lui Giotto, de a topi portile lui Ghiberti, caredivinul Michel Angelo, zicea ca sunt demne de a fi usileraiului, de a dobori pe Perseu, pe care Celini jura sd-1 aperecontra inamicilor sdi, decal a viola onoarea unui parnant ita-lian. De profanarea artelor multi Italieni au dat exemplu,

9 Blackstone: Cominentaire, T. VI, p. '112.2) Vbzi diferitele moduri de executare ale pedepsii cu moarte

D. Alexandresco: C. Jud., 1902, Nr. 57.8) C. Licio: Contra la pena di morte. Siena, 1862, p. 56.

GaliIeux

.

238

contra violarii progresului, Italia a combatut i va combatedin mod victorios").

Nu mai putin aiureazil Ch. Lucas, un alt zelos si infati-gabil abolitionist, care sustine i chiar cauta sa dovedeascaprin argumente, ca reinfiintarea pedepsii cu moarte in Toscana,ar fi un atentat la onoarea Toscanei, a Italiei si a intregeiomeniri 2), fara sa cugete, din cauza frigurilor aiurarii, ca maimare atentat comited el Insusi, Lucas, contra adevärului si incontra bunului simt

1663, Atat de mare a fost, mai ales in a doua jumatatea sccolului al XIX-lea presiunea jacobina a abolitionistilor 3),?neat chiar ilustrul Lombroso, aruncand o sageata In 1872In citadela abolitionista, o aruncá cu frica i cu Indoiala. Inopera sa Sull'incremento del delitto in Italia", Lombrosodesi declara formal ca aceasta pedeapsa e cel mai sigur meziusocial, consunanta ca legile pozitive i darviniane i scrisa incartea naturei, dar spune ca nu crede de cuviinta sa vorbeascamult de pedeapsa cu moarte, pentru motivul, zice dansul, acäun simtimant drept sau nedrept, odata ce a ajiins sd intre inmase cu greu se poate desradacind, si cum ar zice matematicii,nici un efect nu se poate obtine de a luptä In contra lui; cuun potop de opuscule, discursuri, multi eruditi italieni au facutsa se nasca acest simtimant, i, ceiace e mai rdu, sa-1 facasa fie precedat de o serie de fapte, de gratii monstroase,(Rossignol, Ciballa, La Gala), care azi au devenit capete so-lide de lege" 4).

1664. Abolitionistii au gasit, cel putin pana acum cativaani, un aliat puternic in partidele democratice extreme, careca cele reactionare se disting prin intoleranta lor. Din aceastaalianta, a rezultat ideia gresita ca, pedeapsa cu moarte ar fiIn legaturd cu principiile politice ale celor care o sustin sau

1) Aug. Pierantoni: Dell'abolizione della pena di morte p. 58,col. 2-s.

2) Scrisoare catre Mancini, p. 21 si 22, ed. fr. si p. 39 ed. italiana.8) In Romania mai cu searna aceastd presiune a fost atat de pu-

ternica in cat un barbat politic celebru dealmintrelea prin curajul cucare Ii manifestà parerile, atacat pe tema ca ar fi cerut reinfiintareapedepsii cu moarte in Romania, a preferat sA se deszica, mai bine decatsa braveze ideia dominantb.

*) Lombroso: Sull'incremento del delitto in Italia, ed. 2-a, p. 79.

I

si

239

o combat; anume ca abolitionistii ar fi democrati sau oamenicu idei inaintate i umanitari, pe cand sustindtorii pedepsii cumoarte ar fi niste reactionari, cruzi i sanguinari. Aceasta ideefalsä, care a folosit atdt de mult abolitionitilor, e cu dreptcuvânt combatutd de d. Garofalo : Nici in Anglia, nici in Ame-rica zice distinsul penalit italian nu se va auzi vorbindu-sede libertate cu ocaziunea discutdrii frdnelor necesare pentrua garantd dreptul, nici relafiv la mijloacele cu care se reprimavioldrile sale. Nu se poate concepe ca, pedepsele mai severein contra vräjmasilor publici, când par necesare, sa fie o vio-lare a acelei libertdti pe care tocmai tind sä o asigure. Tre-buie sd fie näscut cineva in Italia 1), pentru a vorbi de liber-tate când se discutd pedeapsa cu moarte l Dar adevdratul libe-ral, limitAnd intr'o mica sfera activitatea Statului, voiestein urmä ca in acea sfera el sd aibd mijloace de a face tot cee necesar la indeplinirea misiunei sale 2).

$i nu numai d. Garofalo, partizan aprig al pedepsii cumoarte, sustine cd pedeapsa cu moarte nu este in legatura cuprincipiile politice, dar si K. d'Olivecrona, unul din cei maidistinsi aboIitioniti, sustine acelas lucru i o declara cu sin-ceritate intr'o scrisoare catre Ch. Lucas : In Suedia zicedansul propozitiunea pedepsii cu moarte nu a fost niciodatacestiune de factiune politica. Oamenii de diferite opiniuni po-litice, au considerat-o numai ca cestiune de umanitate i civi-lizatiune. $i, vorbind de mine insu'mi, am apartinut totdeaunafractiunei conservatoare din diete, si nimeni n'a vdzut nicio-data in mine omul irnprudentelor si al temeritdtillor").

Prejudiciul insd, contra pedepsii cu moarte fiind prea in-rddacinat, nu ne vom multumi cu aceste cloud citatiuni, ci vominsistd, poate exagerat, spre a dovedl cd pedeapsa cu moartenu este in legaturd cu principiile politice ; recunoastem insdcä e in legaturd cu mentalitatea indivizilor : poetii §1 oameniide fraze si de abstractiune sunt abolitionisti, oamenii de Statseriosi si cugetatorii profunzi sunt pentru pedeapsa cu moarte.

1665. Spre a dovedi ceiace am afirmat vom aduce trei

Trebuie sä adAogam: sau in România.2) R. Garofalo: Contro la corrente. Napoli 1888, p. 6 i 7.9 Raportul lui Ch. Lucas: CAtre Institut. Publicat in d. Olivecrona:

De la peine de mort. Paris,',1868, p. 197.

9

240

feluri de argumente : a) Exemplul unor tari. b) Persoanelecare au sustinut pedeapsa cu moarte, si e) Ratiunea.

1666. Exista actualmente trei republice importante, subdiferite puncte de vedere : republica franceza, elvetiana si aStatelor-Unite din Nordul Americei. Ei bine pe cand pedeapsacu moarte e desfiintata de drept sau de fapt in multe monar-hii, ea este mentinuta in aceste trei republici, si nu e pc cale dea fi desfiiintata. Sa le reluam pe fie care in parte.

Elvetia desfiintase prin art. 65 al constitutiunei federaledin 28 Mai 1869 ') pedeapsa cu moarte, suprimata deja maiinainte in cateva cantoane. Insa in putini ani s'a vazut incon-venientele acestei dispozitiuni, si in urma unei petitiuni cunumeroase iscalituri, s'a modificat prin un referendum popularart. 65 al constitutiunei federale, permitand flecarui canton sarestabileasca pedeapsa cu moarte pentru infractiunile de dreptcomun. Cateva cantoane s'au folosit de aceasta permisiune re-introducand in legislatiunea lor pedeapsa cu moarte ; vom citaZurich, Lucerna, Zug, iar in Aprilie 1893, cantonul Schaffhouse,unul din cele mai importante cantoane ale Elvetiei, a reintro-dus pedeapsa cu moarte cu 4920 vot. contra 1182 2). In total9 cantoane au pedeapsa cu moarte 3).

In America cleasemenea departe de a cugeta sa desfiin-teze pedeapsa cu moarte, nu se cauta decat sa se afle mijlo-cul cel mai expeditiv de executare; in penultimul deceniu alsecolului al XIX-lea s'a facut prima experienta de ucidere prineletcricitate, care dealmintrelea a isbutit foarte kilu. Nu numaiCa In America ideile abolitioniste flu prind radacina, dar chiarpoporul executa singur pe marii criminali, pe care justitia in-dulgenta ori venala cauta uneori sa-i scape de pedeapsa. In1891 s'a produs o adevarata rascoala la Cincinati pentru hajunge sa se omoare niste asasini pe care justitia ii achitase 4),

') Dui:A Molinier. 1874.2) Indep. roumaine. 7/19 Avr. 1893, p. 2-a, col. 5.

Aceste cantoane sunt: Zug care a stabilit pedeapsa cu moartein 1882, FribUrg 1884, Schwitz 1891, Schaffhouse 1893. Mai sunt: St. Gall,Valais, Uri, Unterwald i Lucerna. Rev. pen. 1910, Iunie, p. 832-833.Confr. Revue pénale suisse 1910, (22-eme année) articol. Dr. Ladame. Peinede mort et criminalité si ReV. pen. 1910, p. M09.

') 0 telègraitiA din ziatitl Lupla" 5 Mai 1891, p. ii, col. 4. NoulOrleans." 3/15 Martie 1891. Uh coinitet s'a format in seara de 13 Martiein scopul de a convoch pentru a doua zi in fhta monurnentului lui Clay,

')

241

si nu arareori se citeste prin ziarele arnericane cazuri deexecutare sumard, facutd de insusi popor, care ca adevdratpopor de self gouvernetnent, nu asteapta totul dela guvern,

cautá srt cornplecteze el insusi justitia insuficienta a orga-nelor Statului. Acest gen de executare se numeste Lynchjustice, iar executorii Lynceurs; departe de a scdded el cresteItt America 1).

In F'ranta, in interval de un secol, incepand dela 1789,s'au perindat o multime de guverne i nici unul din ele n'adesfiintat pedeapsa cu moarte, nici chiar guvernul Comunei.In timpul Republicei a treia s'au fdcut executdri care se bu-eutá de oarecare celebritate, de pildd Campi, Vaillant, Caserio,Eyrand, etc.

Sub Presedintia lui Sadi Carnot s'a decapitat Ribot de18 ani i Jeantroux abid de 17 ani, cari Impreund spanzu .rase si jefuise 0 slujnici0).

un meeting card va discuta asupra sentintei juriului care a achitat 6 Si-cilieni acuzati de asasinarea sefului de politie Hennessy. Meetingul s'atinut eri inainte de amiazi. Multimea a pornit la inchisoare, a sfâramatportile si a omorit pe loc 4 din Sicilieni; ceilalti doi au fugit". Vezi intere-sante amanunte inteun articol de fond in ziarul francez Le Temps", 1891,

9 Linsarea are numele de Iohn Linch, un Irlandez, care in se-ct:qui XVII a exercitat functiunea de Chief justice in Carolina de Sud;el executa chiar in timpul sedintei pe cei prinsi in flagrant delict i peacei a caror culpabilitate nu era indoioasa. (Aceste cunostinte despreLynch nu sunt sigure).

Intr'un linsaj din Misuri, dela finele secolului trecut, poporul aexecutat pe judecator i pe attorney, cari erau banuiti de coniventa cuo ceata de hoti.

Ca statistica de linsari, avem in Statele-Unite: In 1884, 103 execu-tiuni le gale si 219 linsari; 1885, 108 cu 181; in 1886, 83 cu 133; in 1887,79 cu 123; in 1888, 88 cu 144, in 1889, 98 cu 175. Revue des deux Mondes,'15 Mai 1891, (p. 330). sAdevarata democratie zice autorul articoluluidin care extragem aceste cifre consista sa prevaleze vointa mareluinumar, chiar cand el se ina1à, asupra aceluia al minoritatii; fie eachiar cea mai inteligenta din minoritatip. (Autorul combate linsarea, p. 339);dar ()are raspundem noi, in America marele numar e contra linsärii?

La noi cazuri interesante de linsari: comuna BAileti, Ramnicul-Sarat. Dosar Nr. 7 din 1884, juratii au achitat pe linsatori. Alte cazuri(doua), citate de d. D. Dobrescu, Revista de drept i sociol.", an. II,1899, p. 24.

2) Rev. pénit. XXVIII, 1852. H. Robert, un avocat observa cãJeantroux e poate cel mai tanär ghilotinat.

50195 16

ci

242

In zadar s'a incercat in Franta de mai multe ori, atatin timpul republicei, cat §i in timpul imperiului sä se suprimepedeapsa cu moarte, caci totdeauna aceasta propunere a fostrespinsa 9. Lumea in general este in Franta antiabolitionistd2).

*1637. In anticitate, Republica romand a mentinut tot-deauna pedeapsa cu moarte, ?Asa este de observat Ca la Roma,dupd cum spune Mommsen, tendinta de a restrange, §i pecat era cu putinta a suprirna pedeapsa cu moarte, s'a mani-festat in ultima perioada, adicà in perioada de decadenta arepublicei.

La inceputul republicei, pedeapsa cu moarte era mijloculexclusiv de represiune al procedurei penale publice §i a ramastotdeauna mijlocul principal; in schimb la finele republicei,Pompei a desfiintat-o chiar pentru paricizi3). In timpul impe-riului, imparatii Mauriciu §i Anastasiu, au declarat suindu-sepe tron, cä nu vor vdrsã niciodatd sangele supu§ilor lor ; vomvedeà mai tarziu efectele acestei imprudente declaratiuni.

In afara de aceasta se §tie ca la inceput in Roma pater fa-milias aved dreptul de viatd §i de moarte asupra sotiei, copiilor§i sclavilor sai.

1668. b) Dacd dela OH, trecem la grupari politice §i lapersonalitati, observdm acela§ lucru, ca grupdrile politice §i.

persoanele cele cu idei mai inaintate, au sustinut §i au aplicat

1) Vom citA din aceste propuneri: a) 1848, Sept. respinsA cu 498contra 216; b) 1849, Dec. resp.400 contra 183; a) propunerea Jules Favredin 28 Apr. 1864; d) 1865, Apr. 7, resp. cu 203 contra 26. Propunere iscA-lila de H. Carnot, Jules Favre, Garnier Pages, E. Pelletan $i JulesSimon; a fost aoquemment soutenue" de J. Favre $i combAtutA de co-misarul guvernului Nogent Saint Laurens. (Vezi public. de l'associationpour l'abolition de la peine de mort, Nr. 4, Liege, 1865, p. 341; e) 23Mart 1870, resp. cu 111 contra 97; f)7/ 19 Mai 1894, resp. cu 353 contra 150,iar ca sA nu se mai facA executiunlle in public, resp. cu majoritate de267 contra 232; g) In 28 Ian. 1902. resp. cu 332 contra 210. Propunereadeputatului Jul. Dumasc, respinsA dupA cererea guvernului; f) 1908,Iunie 25, la inceput se admisese suprimarea pedepsii cu moarte, dar s'arevenit din cauza inmultirei asasinatelor. Vezi si altele intre care o pe-titiune cu 14.000 semnAturi, respinsA de Senat in 27 Iulie 1867, Garpon:Op. cit., art. 8, Nr. 25.

2) Ziarul Le Petit Parisien, facAnd un referendum in 1908, rezul-tatul a fost 1.083.655 pentru mentinerea pedepsii cu moarte si 328.692pentru desfiintarea ei.

8) Mommsen: Droit penal romain, T. I, p. 233-234.

243

pedeapse cu moarte, pe cand multi tirani si reactionari au fastabolitionisti.

Mai intai in Franta, de si au existat guverne foarte libe-rale, uncle revolutionare si chiar comunarde, totusi nici unuln'a suprimat pedeapsa cu moarte. In tot timpul revolutiuneicelei mari din 1790, pedeapsa suprernd a fost mentinutd; Con-ventiunea din 1793, care desigur cd nu era compusd din reac-tionari sau retrograzi, nu numai cd a uzat, dar chiar a abuzatde aceastä pedeapsd, aplicand-o la infractiunile politice1). Ceimai aprigi revolutionari au fost pentru pedeapsa cu moarte;si este o fapta stiutd de toatd lumea, cd in 1793, cand a fostjudecat Ludovic al XVI-lea, pedeapsa cu moarte a fost corn-batutd de Girondini, republicanii moderati si sustinutd sivotatã de inaintatii Jacobini, discipulii lui Jean JacquesRousseau.

*1669. Deasernenea parlarnentul francez din Dec. 1908, nuera compus de reactionari, ci majoritatea o forma blocul re-publican radical si socialist, si totusi propunerea de desfiintarea pedepsii cu moarte a fost respinsd. Mai inainte de acestvot, o multime de Curti cu jurati din Franta, se pronuntasepentru mentinerea pedepsii cu moarte, iar numarul condarn-narilor la moarte s'a ridicat dela 9 in 1902, la 15 in 1903, la16 in 1904, si cand s'a inceput vorba de suprimare, in 8 lunis'a condamnat 30 de persoane la moarte2). Este deasemeneade observat ca, in 1907, congresul regional, radical si ra-

1) De 6 ori s'a propus abolirea pedepsii cu moarte §i de 6 ori con-ventiunea nationals a respins-o. Vezi C. Ganta-Beccaria et le droit penal.Paris, 1885, p. 204.

2) Rev. penit., 1907, p. 847. Atat de multe Curti cu jurati s'au pro-nuntat pentru mentinerea pedepsii cu moarte, !neat ministrul justitiei,Briand, care este un abolitionist, a interzis prin o circularA din Oct.1907, ca sd se vorbeascd despre mentinerea pedepsii cu moarte, submotivul cA juratii sunt magistrati si lor le este interzis sd se pronuntepe cale de dispozitiuni generale relativ la executarea pedepselor rezul-tAnd din verdictele lor. (Cruppi: Raport la Camera cu ocaziunea discu-tiunii pedepsei cu moarte). Motiv desigur neintemeiat, cAci juratii nuintelegeau sA violeze art. 5 Cod. civ. fr. (art. 4 C. civ. rom.), cre arede scop sA evite incAlcArile drepturilor puterii legiuitoare de putereajudecAtoreascA, dupa cum se petreceS in vechiul drept francez dincauza parlamentelor, ci dupa ce dedeau hotdrArile si exprimau dorintaca simpli cetAteni.

444

dical socialist din Lyon, a cerut mentinerea pedepsii Climoarte 1).

*1670. Inca despre legiuitori i filosofi este poate inutilsa citam anticitatea, evul meziu sau chiar epoca modern&inainte de Beccaria, caci, dupa cum am spus, aproape toatti,lumea era favorabila pedepsii cu moartea.

To lusi, cuvinte foarte Intelepte s'au zis, si nu de filosofiireactionari, in privinta pedepsii cu moartea.

*1671. In politica zice Platon ca in medicina, cele maibune leacuri sunt cele mai dureroase. Se indrepteaza neorart-duelile dupa regulele celei mai aspre justitii, i pedeapsa setermina adesea cu moartea sau cu exilut 2). In alta parte acelas.filosof spune : In privinta acelora in care vitiul este ca otarlre a destinatiei, pentru suflete astfel dispuse, moartea esingurul leac, si, dupa cum nu putem In destul repeta, jude-catorii i magistratii, care sunt In capul lor, intrebuintand latimp acest ultim mijloc, n'au sa astepte deck laude din parteacetatenilor" 8).

In consecinta, Platon, prescrie pedeapsa cu moarte, pentruconcusionari, oricare ar fi suma de care s'au facut vinovaii 4),pentru medical care cu vointa omoara or cauta sa omoareanimalele sau albinele altuia, si pe fermecatorul care prin fer-mece cauta, sa faca Me).

*1672. Seneca, desi a scris un tratat de Clernentia, liicare sustine blandetea pedepselor, desi afirma ca cea maimare pedeapsa a raului fault, este de a-I fi facut 8), totusi sus-tine pedeapsa cu moarte Interim optimum misericordiae

') Rev. pen., 1907, p. 1103. In schimb dupd o telegramA din 7 Ian.,1909, congresul penal susesc dela Moscova, din Ian. 1909, a votat inunanimitate, fdrd discu(inne, suprimarea pedepsii cti. moartea. Desigur,oamenii cu idei mai inaintate cleat radiealii i socialitii francezi!

2) Platon: De legibus. Cart. V. Ed. V., Cousin, T. VII, p. 273.5) Cart. XII, T. VIII, p. 373.4) Ibidern: Cart. XII, T. VIII, P. 338-339.5) Ibidern: Cart. XI, p. 325-326.0) Maxima enim factae injuriae poena, fecisse, necquisqUam gra-

vius officitur, quam qui ad supplicium poenitentiae traditur". De ira.26, Aceeasi idee el repetA i o desvoltA in Epistola XCVIII cAtrePrima, ilia et maxima peccantitn est poena, peecasse, nec ullum Scelus,licet ilitid fortuna exornet numeribus suis, libet teneatur ac vindicetimpunitum est, quoniam sceleri in scelere supplicium est".

ho-

:

Cuttlill.

245

genus est occidere)), cãci aceastä moarte foloseste i luialtora.

Dupa Senecca, aceasta goand contra criminalilor nu esteura, ci o tristd lecuire, cdci niminea nu urdste membrele salebolnave, cdnd le tae 2).

Pedeapsa cu moarte trebue data spre folosul obstesc,,ca sd fie tuturor invdtatura, i ca aceia care fiind in viatan'au voit sa foloseascd Statului, cel putin foloseasca prinmoartea lor" 3), idee care dealtmintrelea se gaseste in Platon

Inaintea lui Seneca, Ciceron sustinuse deasemenea eli-minarea marilor criminali din corpul social, slujindu-se deaceiasi comparare cu corpul omenesc. Caci, dupd cum seamputeaza unele membre, dacd sdngele i viata a inceput salipseasca in ele, pentru ca sa nu vatame pe celelalte parti alecorpului, tot astfel monstri care ascund in figura de om fero-citatea i cruzimea bestiilor, trebuesc scosi din corpul socia145).

Pedeapsa cu moarte a fost sustinuta si de Caton, a com-bdtut-o insd Cesar sugrumdtorul Republicei romane 6).

1673. In evul meziu si la inceputul timpurilor moderne,pedeapsa cu moarte a fost foarte des aplicatä i nimenea nus'a gandit a discutd legitimitatea ei ; In secolul al XVIII-lea,inainte i dupa Beccaria, sunt nurnerosi partizani ai pedepsii cumoarte. Vom citd cdtiva din cei mai irnportanti, incepand cuMontesquieu.

Vorbind de legile care importd sigurantei, Montesquieuspune :

Un cetätean meritä moartea, cdnd el a violat sigurantagradul acela cä a luat viata sau a lucrat spre a o Md.

Uneori cel mai bun gen de milostivire este uciderea". Seneca.De ira I, 16. Confr. I, 15 si II 31, 115 si II, p. 31. Aceastä idee se re-gAseste si la cronicarii nostri. Ureche i cronica atribuitA lui Nic. Costin,relativ la uciderea lui Stefan Rares.

2) Vezi cele zise in traducerea filosoficA la sistemul utilitAtii so-ciale de Seneca. T. I, Nr. 36.

ut documentum omnium sint, et qui vivi noluerunt proclesse,morte certi eorum republica utatur". Seneca: De ira I, 6.

4) Platon: De legibus. Cart. IX. Moartea lor foloseste celorlalti caexemplu si Statului cA-1 scapa de ceffiteni rAi.

5) Ciceron: De officiis III, 6.5) Salustiu: De bello Catilin. Vezi Carmignani: Lezione academica

sulla pena di morte. Pisa, 1836, p. 30 si 125..

sa-i

in

1)

9

246

Aceastä pedeapsa a mortii este ca un remediu al societatiibolnave".

El adaoga cd aceastä pedeapsd e trasd din natura lucru-rilor, din ratiune si din notiunea hinelui si a raului1). Si totMontesquieu a zis : Ceiace face ca omorirea unui criminal säfie un lucru licit, este cd legea care-1 pedepseste a fost facutdIn favoarea sa. Un ucigas, de exemplu, s'a folosit de legeacare-1 condamna, ea i-a conservat viata In toate momentele ;nu poate dar ca sä reclame contra ei"2).

*1674. J. J. Rousseau e de aceiasi parere cu Montesquieu;vorbind de pedeapsa cu moarte, el spune :

Pentru a nu fi victima unui asasin, cineva consimte dea fi omorlt daca va deveni asasin. In aceasta conventiune,departe de a dispune de propria sa viata, oamenii nu cugetadent a si-o garanta, si nu este de presupus cd, vreunul dincontractanti cugetd atunci sä sävarseascd fapte care 1-ar facevrednic de a fi spanzurat.

Dealtmintrelea, orice räufdcdtor, atacand dreptul social,devine prin faptele rele ale sale rebel si tradator Orli, el in-ceteazd de a mai ti un membru al ei violandu-i legile si chiarii face rasboi. Atunci conservarea Statului e incompatibila cua sa, trebue ca unul din doi sd piard, si, cand se omoard vi-novatul, el nu e omorit ca cetatean, dar ca un inamic".

. . Contractul social are de scop conservarea contrac-tantilor. Cine voeste scopul, trebue sd voiasca si. mijloacele,si aceste mijloace sunt inseparabile de oarecare riscuri, chiarde oarecare perderi.

Cine vrea sa-si pdstreze viata cu sacrificiul altora, trebuesi el sä o dea pentru ei cand trebue").

*1675. Abatele de Mably, care ca si Rousseau aved ideisocialiste (contra proprietatii), admite totusi pedeapsa cu moarte,intemeindu-se pe aceleasi motive ca Rousseau pour se de-fendre contre un meurtrier". El se revoltd In contra inlocuireipedepsii cu moarte, prin munca silnica. Aceastã muncd zicede Mably orcat de asprd ar fi, nu este oare pe tot pamdntul

1) Montesquieu: Esprit des lois. Livre XII, ch. IV.2) Citat in Camera francezi, edinta 4 Nov. 1908.3) J. J. Rousseau: Contrat social. II, 5. ,Du droit de vie et de

mort", ed. Garnier. Paris, 1876, p. 261. Qui veut conserver sa vie auxd6pens des autres, dolt la donner aussi pour eux. quand il faut".

.

247

soarta saraciei, si pentru ce voiti ca infractorul si saracul saaiba aceiasi soarta" ?1).

Diderot deasemenea se pronunta pentru pedeapsa cumoarte. Tocmai din cauza Ca viata e cel mai mare din toatebunurile zice dansul fiecare consimte ca Societatea sä aibadreptul de a lud viata aceluia care ar hid pe a altora. Nimenea,desigur n'a voit sa dea societatii dreptul de a-i lud viatafara motiv, dar fiecare ocupat de a-si pastra pe a sa, $1 niciunul neprevazand pentru el vointa pe care nu o avea de aatentã la aceia a altuia, toti n'au vazut deck folosul pedepsiicu moarte pentru siguranta, apararea si rasbunarea publica" 2).

Diderot desi admird umanitarismul lui Beccaria, nu credeaopera lui atat de importanta, nici ideile lui atat de adevarate,precum se pretinde. Sunt spuned. dansul 18 milioane deoameni in Franta, nu se pedepsesc cu moartea decat 300 deoameni pe an in tot regatul, adica justitia penala nu dispunedeck de viata unui om la 60.000, adica ea e mai putin fu-nesta deck o olana, o furtuna, trasurile, o femee bolnava, ceamai frivola din pasiuni, un guturai, un rau si chiar un bunmedic, cu aceasta deosebire, Ca omul exterminat prin una dincauzele ce preced, poate fi un talhar, sau un om de treaba, pecand acela care cade sub sabia justitiei, e cel putin un sus-pect, aproape totdeauna un dovedit culpabil si a carui intoar-cere la calea cea buna e fara speranta" 8).

1676. Marii capi ai Revolutiunii franceze din 1789 au fosttleasemenea pentru pedeapsa cu moarte. E incontestabil ziceaDanton ca trebue o lege viguroasa contra acelora care arvoi sa distruga libertatea publica. Ei bine 1 sa facem aceastalege; sa facem o lege care sa pronunte pedeapsa mortii incontra orcaruia s'ar declard in favoarea dictaturei sau a trium-viratului ; dar, dupa ce vom fi pus aceste baze care ar ga-ranta domnia legalitatii, sa nimicim acest spirit de partid carene-ar perde. Se spune cä sunt printre noi oameni care credca Franta trebue imbucatatita ; sa facem sa dispara aceste ideiabsurde, pronuntand pedeapsa cu moarte in contra autorilorlor. Franta trebue sa fie una 0 indivizibilä. Ea trebue sä aiba

1) Abatele de Mably: Oeuvres. Paris, 1794-95, T. X, p. 334.2) Diderot: Oeuvres completes. Edit. Asserat, T. IV (in not6).9 Diderot, Ibidem, p. 60. i Lettre a Landois.

248

unitate de reprezentare. Cer dar pedeapsa cu moarte in contraorcui ar voi sã distrug a. unitatea in Franta, i propun de ase decreta de Conventiunea nationala ca ea pune ca bud aguvernului pe care ea il stabileste, unitatea de reprezentaresi de executare" t),

1677. Incat despre Robespierre, desi d-nul Normand pre-tinde cä ar fi fost un adversar al pedepsii cu moarte 2), d. J.Reinach, cita cu ocaziunea unei polemici, un discurs pronuntat_de Carnot, la 22 Sept. 1794, in numele comitetului de $alutepublica, din care se vede cat de aprig partizan al pedepsii cumoarte era Robespierre. Cand primirdm curierul care neaducea stirea de luarea Nieuportului, spune Carnot, Robes-pierre intrebd: S'a masacrat garnizoana ? Toti emigrantii aufost omoriti i se raspunse restul este prins; nu se puteatrece toata garnizoana sub sabie, fara a MA cetatea cu asalt,ceeace ar fi costat 6000 de oameni.,Eil ce importd 6000 deoameni, zise Robespierre, cand e vorba de up principiu ? Euconsider luarea Nieuportului ca o nenorocire"3).

Prin urmare, Robespierre nu numai pa era pentru pedep-sirea cu moarte in masa, dar chiar admitea sacrificarea a 6000oameni nevinovati pentru a ajunge la acest rezultat

1678. Ce e drept ca Marat a scris contra pedepsii cnmoarte, insã el recunoaste legitimitatea ei In caz de asasinat;

nici nu putea sa facd altfel ca un bun discipul al lui Rous-seau. In 1778 el scrie aceste cuvinte:

Viata este singurul din bunurile acestei lumi care nu areechivalent; deaceia justitia cere ca pedeapsa omorului sa. fiecapitala. Orcine cu scop premeditat va fi htat viata altuia,trebue sla piarda pe a sa. 0 suta de consideratiuni pot agravaeceasta crima, nici una nu poate sa o atenueze; dar orc at deetroce ar fi ea, si oree nume i s'ar da, supliciul nu trebueMutat decat In rusinarea vinovatului, Sä devina dar mai in-famant, fdrd sa ajunga mai !crud". In consecinta propunea caoträvitorul sa fie legat de un -stalp cu 0 inseriptie pe pieptexpus cateva ceasuri .1a indignarea oarnenilor 4).

1) A. Aularcl: Les orateurs de la Legislative et de la Convention.Paris, Hachette, 1886, T. II, p. 199.

2) Normand: Cours, Nr. 208.8) Le Temps, 8 Févr. 1891, P. 2, col. 3.4) Marat: Plan de legislation criminelle. Neufchatel, 1778 si ed.

2-a, Paris, 1790, p. 60. Confr. Carmignani: Teoria, T. III, p. 145, nota 2-11.

I

si

249

Si Marat, nu numai cd recunoaste formal legitimitateapedepsii cu moarte, dar chiar nimeni mai mult decAt dânsuln'a Indemnat in timpul revolutiunii din 1789, ca sd se sacri-fice victime omenesti ? El pretindea cd pentru regenerareaFrantei trebue ornortte 300 000 de persoane 1).

*1679. Deasemenea Brissot de Warville, desi a combatutpedeapsa cu moarte, o admite totusi contra paricizilor, i chiarcrede cd moartea e prea bldndd pentru monstrul care sdvar,seste aceastd crimd2), iar Lepelletier de Saint-Fargeau, carea facut un excelent raport pentru abolirea pedepsii cu moarte,a votat totusi moartea lui Ludovic al XVI-lea, pldtind si ella rdndul sdu cu viata aceastA contradictiune cinicd intre prin-cipiile sustinute i intre aplicarea lor.

1680. Filosoful Em. Kant sustine deasemenea pedeapsacu moarte. Dupd ce pune talionul ca aplicare a pedepsii, aratäCa sunt cazuri in care se poate inlocul infractiunea cu o pe-deapsd de gen diferit, de exemplu cdnd e vorba de furt, darcand e vorba de omor aceasta nu mai e cu putintd : flater aber gemordet, so muss er sterbent). Aici nu mai poateexistâ nici un echivalent (Surrogat) pentru satisfacerea drep-

caci nu e nici o echivalentd tntre o viata orcdt de chinuitAmoartea, i prin urmare, intre infractiune i rdsplata ei decAt

prin moartea agentului pronuntata legal si curdtitd de toatepacatosiile (Misshandlung) care ar face tngrozitoare naturaumand in persoana pacientului. Si chiar in cazul cand socie-tatea civild s'ar disolvd cu consimtimantul tutulor rnembrilo r

1) Dr. Wahl : Le crime devntt la science. Paris, 1910, p. 155; dui:ADr. Saiffert 400.000 persoane. El ne repetà fraza lui legendarA: Patrusute de mii de capete trebue sä cadA pentru triumful libertAtii". Dr.Salffert lii Posselt's europaieschen Annalena, sub titlul: Robespierreder Republicaner, 1805. Vezi Le Temps, 14 Sept. 1905, p. 3, col. 3.

2) Brissot: Op. cit., T. II, p. 43.3) Irtsd dacA a ucis, el (ucigasul) trebue sä moarA". Em. Kant :

Metaphysische Anfangsgründe der Rechtslehre. Konigsberg, 1797, P. 199.Este ciudat cA in aceastA privintA se pare ea' Em. Kant s'a inspirat deideile lui Marat i chiar a copiat cuvintele sale. Vorbind de omorulpremeditat, celebrul revolutionar scrie dupA cum att vAzut: Viatasingurul din bunurile acestei lumi care nu are echivalent; deaceeajustitia voelte ca pedeapsa onorului sa fie capitald. Oricine cu scoppremeditat, va ft luat viata altuia trebue sä peardil pe a sa

Marat : Plan de legislation criminelle. Paris, 1190, p. 60.

tatii,si

-e

.

250

sdi (de ex. cdrid locuitorii de pe o insula s'ar hotdri sa se cluedaiurea i sd se risipeasca in lume), ar trebul ca omoritorul ces'ar gasl inchis sa fie omorit inainte de plecare, pentru cafiecare om sä poarte plata faptelor sale, si pentru ca vina desdnge (omorul, Blutschuld), sd nu cadd asupra poporului caren'a Ingrijit s pedepseasca fapta, de oarece atunci poporulpoate fi considerat ca un complice al acestei violdri a drep-tatii"1).

*1581. In secolul al XIX-lea Idsdnd la d parte pe Feuer-bach, Bismarck, Herb Spencer si altii, de care vom vorbi maitdrziu, pedeapsa cu moarte a fost sustinutd de Benjamin Con-stant si de Gladstone, care desigur cd n,umai reactionari nuau fost.

Benjamin Constant, vraimaa dealtmintrelea al severitdtiipedepselor, un umanitarist care cel dintdi criticd Codicele pen.francez din 1810 spunand cd e un monument de rigoare des-potica si cd trebue revazut2), admite totusi pedeapsa cu moarte,

o rezervd pentru asasinat, otravire, incendii, i orice anuntdlipsa acestei simpatii care este temelia asociatiunilor omenesti

calitatea cea dintai a omului In societate". ,,Autoritateaadaoga dansul poate lovi pe asasin, insd ea ii love§te

pentru respectul vietii oamenilor" 3).In Anglia bdtranul Gladstone, cu toate ideile sale demo-

cratice, s'a opus cu cea mai mare energie la comutarea pe-depsii cu moarte, pronuntatd In contra acelora care au asa-sinat la Poenix Park in 6 Mai 1882, pe lordul Fred. Cavendish

pe Thoma H. Burke.1682. Dacd pedeapsa cu moarte a fost si este mentinutd

in republici, iar pe de alta parte marii democrati si marii cu-getatori s'au aratat favorabili acestei pedepse, in schimb multisuverani absoluti, multi reactionari i aproape unanimitateaclericalilor au combdtut pedeapsa cu moarte. Cel dintdi Statcare a desfiintat pedeapsa cu moarte mai intdi in fapt, i apoiin lege este Rusia! Impdräteasa Elisabeta Petrovna in 1753,cu 11 ani inainte ca Beccaria sd fi publicat celebra sa opera,a suprimat pedeapsa cu moarte pentru infractiunile de drept

1) Kant. ibideni.2) Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1819,

T. III, p. 7.8) Ibid.: T. III, p. 123 si 265-272 si 363.

si

si

si

251

comun, mentinand insd cnutul, care Ad. Franck. recunoastecd este si mai rdu ca moartea ' ). Carmignani spune deasemeneacd munca i chinurile spaimântatoare la care erau supusi con-damnatii echivalau cu o moarte continua2). Au mai suprimatpedeapsa cu moarte Leopold, marele duce de Toscana In 30Nov. 1786, dupd 12 ani de neaplicare de fapt a acestei pe-depse 3), i Iosef al II-lea prin Codicele penal din 2 Apr. 1787,dupa ce o suprimase de fapt Inca din anul 1781 4), desigurmonarchi iuminati i demni de respect, insd totusi monarchiabsoluti. Dealtmintrelea i unul i altul i curand au restabilitpedeapsa cu moarte ; Iosif II suprimand pedeapsa cu moartea pus in locu-i cea mai crudd inchisoare, care puted mergepand la 100 de ani, si se combind cu pedepse corporale si cuinfierarea cu fierul rosu; in 1795 a reintrodus pedeapsa cumoarte pentru crima de Malta trädare.

Printii fanarioti care guvernau principatele romane la fi-nele secolului al XVIII-lea, si Sc. Calimah vodd in secolul XIX,nu aveau deasemenea pretentiuni democratice, i totusi ei audesfiintat de fapt pedeapsa cu moarte6).

1683. Este chiar natural ca despotii i suveranii absolutisä fie in contra pedepsii cu moarte in materie de infractiunide drept comun: Sub un despot observati cd vorbeste Pas-toret un abolitionist i discipul al lui Beccaria sub un despottotusi, severitatea va caded asupra infractiunilor publice, asupraacelora care ating autoritatea stapanului sau a tiranilor subal-terni de care se slujeste. Crimele private 11 importa putin,deaceia lasd ca sd se ispaseasca prin lovituri de nuele, debaston sau cu o amenda pecuniard" 6).

0 Ad. Franck: Philosophie pénale, p. 174 fine.2) Carmignani: Sulla pena di morte, p. 86.8) Am desfiintat cu prezenta lege pentru totdeauna pedeapsa cu

moarte contra orcArui vinovat, fie prezent, fie contumace si chiar mar-turisit, si dovedit de orice infractiune declaratd capitale de legi pAnAacum promulgate". Art. 51. Vezi Sev. Mattei. Che la dolcezza dellepene, etc., p. 90.

*) Liszt: Lehrbuch, § 7, Nr. II, 1.5) Vezi Raicevici: Osservazioni intorno la Valachia e Moldavia.

Napoli, 1788, p. 149 si ed. fr., Lejeune, p. 75; Comte d'Hauterive: MA-moire sur l'état de la Moldavie, 1787. Bucuresti 1902, p. 328; Dionisieeclesiarhul In Papia _Harlan: Tesaur II, 168. Confr. Ureche: Istor. Ro-mAnd III, p. 36 si 63; Drdghici: Ist. Moldovei II, p. 106.

Pastoret: Lois pAnales, T. II, p. 88, Part. II.

pi

9

252

Astfel se explica fapta ca, daca toti aceti stapani abso-luti erau foarte indulgenti pentru infractiunile de drept comun,nici unul din ei insa n'a suprimat pedeapsa cu moarte pentruinfractiunile politice, relativ la care tocmai trebuia suprimata.

1684. Afara de monarhii absoluti mai sus citati, pedeapsacu moarte a avut adversari pe Mare le Duce de Baden, pe Du-cele dela Rochefoucauld Liancourt, Duce le de Broglie, Guizotpe conservatorul d'Olivecrona, cortezii Portugaliei i pe Socie-tatea de morala cre§tina din Paris '). Astäzi Inca zicett. re-gretatul Tarde printre abolitioni§tii cei mai hotariti din Adu-'Arne noastre legiuitoare, se numara mai multi dueli§ti, caredin cauza unei mici injurii, arata dorinta §i se cred in dreptsa ucidO pe adversarul lor pe campul de lupta, i tagaduesctotu§i societatii dreptul de a executà pe asasini". Deaceia Tardenumete abolitionismul o moda, i cu multa patrundere pre-vede in mod profetic schimbarea ei. Modele zice dansulse schimba ca i vanturile, aceia de care vorbim este sprescadere manifesta i un curent contrariu incepe a o respinge"2).

*1685. Tot aceasta e i parerea Dr. M. de Fleury : Credca i d. Tarde spune dansul ca numarul actual al abolitio-ni§tilor e cu mult mai prejos decat era altadata 2). A fost un

cand orice spirit intru catva liberal se credea obligat sa

') In 1826, C'ontele de Sellon din Geneva §i Societatea de morecicreftind din Paris, au instituit un premiu pentru cel mai bun memoriuasupra abolitiunei pedepsii u moarte. (Carmignani: Teoria, T. III, p. 142,nota 2). La noi Vod'a Bibescu, care desigur ca nu era un democrat, afost contra pedepsii cu moarte. (G. Bibescu, Domnia lui Bibescu: T. II,p. 447). In 8 Dec. 1843 el comuta pedeapsa cu moarte a trei asasini;(ibid.: T. II, p. 558), insa in 19 Aug. 1844 inthreste pedeapsa cu moartea tiganului Const. sin State, care omorase pe Dumitru Vernesca. Bul.Ofic., decr. 367. Este deasemenea de observat CA B. Boerescu §i G. Costa-Foru, desi conservatori, au fost amandoi abolitionisti §i Ca In Consiliulde Stat din 1864 si in Constituanta din 1866, desi se aflau §i conserva-tori, nu se vede cä ei sa fi luptat pentru mentinerea pedepsii cu moartecare se afla atat in codicele noastre penale trecute Sturza cat§i in codicele penale francez §i prusian care ne serveau de model, ciau lasat fara impotrivire sa se inscrie in Constitutiune, art. 18 care dis-pune ca pedeapsa mortii nu se va putea reinfiinta.

2) Tarde: Philosophie pénale. Paris, 1891, p. 536. Ca exemple putemcita pe d-nii H. Rochefort i 1. Cruppi, adversari ai pedepsii cu moarte§i totusi partizani ai duelului.

3) V ezi referendum ziarului Petit Parisien" citat la Nr. 1686 nota

limp

si $tirbei,

253

reclame suprimarea pedepselor capitale ; actualmente cunoscfilozofi Indrasneti, eruditi fard timiditate fata cu ideile noi, carese impotrivesc sa considere ca un progres supresiuflea a ceiaco s'a numit asasinatul legal" ).

*1686. Vom adaoga in fine cd, daca pedeapsa cu moartea fost sustinuta de filozofii Kant, Hegel, Fichte, Schopenhauer,a fost insd in general combdtutd de poetii : Lessing, Klopstock,Schiller, Herder 2) in Germania, de Lamartine i V. Hugo 3)in Franta, V. Alexandri 4), C. Boliac 5) i M. S. Regina Elisa-beta 6) in Romania.

1687. Prin urmare cestiunea pedepsii cu moarte nu e le-gata cu priacipiile politice ; multi rcactionari au fost abolitio-ni§ti, i mai multi Inca democrati ca Rousseau, de Mably,Danton, Marat, Robespierre, Benj. Constant, Gladstone, Lom-broso i altii, au fost partizani declarati ai pedepsii cu moarte.In- general insa, dupti cum am spus, filantropii, poetii i per-soanele care iubesc frazele frumoase s'au pronuntat contra pe-depsii cu moarte, pe can d filozofii, oamenii de Stat §i mariicugetatori, s'au pronuntat in general In favoarea pedepsii cumoarte. Este dar cestiune de temperament, i de modal de acugeta, iar nu de principiile politice.

1688. 00 ultima dovada Ca pedeapsa cu moarte, §i in generalsistemul pedepselor e independent de sistemul politic, sau celputin nu este trite() legaturd intima cu el,rezultd din simpla ratiune.

In adevar, s'ar puted zice ca democratia consista in apli-

1) Dr. Maurice de Fleury : La vie du crim. Paris, 1898, P. 130, nota 1.2) Rollin: La peine de mort.8) In 1829 cand a scris Le dernier jour d'un condamné V. Hugo,

era departe de a fi republican.4) Aci e Iocul srt facem o observatie ca nici odatd un Roman nu

s'a dedat la frista meserie ae cAlau". Alexandri: Potzii populare. Bucii-reti 1866, ed. II-a? p, 261. Aceasta ideie o gAsim si la A. Russo. Ro-manul se face ispravnic, se face judecAtor, dar calau niciodatd". A. Russo:ed. Ac. Rom. Bucuresti 1908, p. 180.

5) In o poezie scrisA in Sept. 1847, relativ la spanzurarea unui tiganin Buzau, C. Bolliac se pronunta In contra pedepsii cu moarte. Vezi C.Bollide. Pódsies. Paris 1857, p. 65-69 si C. Bolliac: Poezii Nationale, ed.II-a, Paris. De Soye et Bouchet, 1857, P. 28 32. Poate cd e vorba de tiganuC. State care omorase pe D. Vernesca.

8) Nu stim dacA M. S. Regina a exprimat in scris aceastA idee,insa verbal in 1902 ne-a cotnunicat ca aCeasta e parerea M. S. si cd atrimes-o ca raspuns la 0 intrebare ce 'i_Se facuse din America.

254

carea sincerd a principiilor de libertate, egalitate i fraternitateNe intrebam insd, intrucat sunt mai credinciosi acestor prin-cipii abolitionistii decat antiabolitionistii ?

Aceia care sustin inlocuirea pedepsii cu moarte prinmunea silnied pe viatd ori pe timp marginit, desigur ca nuaplica principiul libertätii mai bine decat cei care sustin pe-deapsa capitala.

Incat despre egalitate, ea nu e sacrificatd, ci din contraaplicatd, fiindcd nimeni nu pretinde ca vreo clasa sd fie scu-titä de aceastd pedeapsa.

In fine fraternitatea, cuvant dulce i frumos e tot alai dedeparte de moarte, cat este de munca silnica pe viatd; in oricecaz societatea respinge fraternitatea asasinilor cu precugetaresau cu torture.

Sa lasam dar la o parte prejudecdtile i frazele de libe-ralism si democratie i sa examinam in sine cestiunea dacdpedeapsa eu moarte trebuie conservata intr'o legislatiune.

1689. Intrand in discutarea acestei probleme credem ca ebine sa spunem mai dinainte programul pe care 11 vom urma.La inceput vom examina valoarea argumentelor aduse deBeccaria in contra pedepsii cu moarte, in urma vom expune

combate diferitele obiectiuni care s'au adus in contra acesteipedepse, i in fine dupa ce vom ardta motivele care militeazain favoarea ci, vom face enumeratiunea principalilor

*1690. Incepem cu motivele invocate de Beccaria in contrapedepsii cu moarte; cum vom vedea ele nu sunt puternice,insa Beccaria meritd aceastd onoare, cel putin din cauza suc-cesului sau, si din cauzd ca, dacd el nu este cel dintai adver-sar al pedepsii cu moarte, totusi este incontestabil cd esteprimul care a combatut cu succes aceasta pedeapsd.

Beccaria examineazd, dupa metoda lui Aristotel, cestiuneapedepsii cu moarte sub duplul aspect al utilului si al dreptu-lui. Vorbind despre dreptul pe care l'ar avea societatea de aomori pe un vinovat, celebrul scriitor italian zice :

*1691. Care poate fi dreptul pe care atribuesc oameniide a ucide pe semenii lor ?

Nu desigur acela din care rezultd suveranitatea i legile.Acestea nu sunt decat complexul minimelor portiuni ale liber-tatii private a fiecaruia. Ele reprezinta vointa generald, care

5

pi

aboliio-nipti pi anti-abolitionipti.

pi-1

255

e agregatul celor particulare. Ei bine I cine e acela care ar fivoit sd lase altora dreptul de a-I ucide ? Cum s'ar puted ca inmicul sacrificiu al libertdtii fiecdruia, sä poata sd fie acela alcelui mai mare din toate bunurile, viata ? $i daca aceasta s'afd.cut, cum se acorda un astfel de principiu cu altul, cä omulnu e stäpdn de a se omori singur ? Cdci el a trebuit sä aibdacest drept pentru a-1 puted da altuia sau societatii Intregi.

Nu e dar pedeapsa cu moarte un drept, de oarece amdemonstrat ca nu poate fi astfel, ci un resbel al natiunei incontra cetdteanului, fiindcd crede necesard sau utild distrugereafiintei sale ; dar dacd voi demonstrd cd moartea nu e nici utild,nici necesard, voi cdstiga cauza umanitätii" 1).

Demonstratiunea juridic% a lui Beccaria nu are nici ovaloare, caci ea se intemeiazd pe ideia contractului social pecare acum nimeni nu o mai sustine.

Nimeni nu mai sustine astdzi cd dreptul de pedepsire alsocietatii ar derivd dintr'un contract prin care fiecare cetateanar fi renuntat la o parte din libertatile sale, in schimbul unorrenuntari identice din partea celorlalti membri ai societatii.

*1692. Dar chiar de am admite ideia contractului social,am vazut ca. Montesquieu, Rousseau, A batele de Mably si.Diderot, de si partizani ai acestui sistem, ajung la concluziuneaopusd, la legitimitatea pedepsii cu moarte.

Si la aceeasi concluziune ajung: Muyart de Vouglans,Filangieri si Kant, deasemenea partizani ai sistemului con-triactului social.

Ar fi ciudat contractul social zice de Vouglans incare se presupune cd oamenii ar fi cedat cea mai mica partede libertate, pe care ar fi putut, pe cdnd si-ar fi rezervat tacitdreptul de a privã pe ceilalti nu numai de libertatea lor, darchiar de viata, fara sd se teamd de a suferi aceeas soartd" 2).

Filangieri combate deasemenea cu mult succes acest ar-gument al lui Beccaria :

1) Becaria: Dei delitti e delle pene Brescia 1807, P. 59. In acelassens discipulul sail, Carmignani, a spus cA nu se poate usor concepe cumdreptul politic nAscut printre oameni din trebuinta lor de a trAl, se poateintoarce in contra lor insisi, si sA distrugA viata omului. Theoria delleleggi,T. III, p. 171. Cart. III, part. II, cap. V. RAspunsul e usor: nu sedistrug oamenii, ci se distrug monstrii ca sA se pAstreze oamenii.

2) Muyart de Vouglans: Loix criminelles, p. 825.

256

In adevdrzice dansulpentru ce, chip acest principiunu ar puted cineva sã spund deSpre pedeapsa galerelor, athinelor, a inchisorii perpetue, cä nu poate sd fie data de au-toritatea supremd fard a comite o injustitie? Dacd nici un omnu are dreptul de a se omorP), nici unul nu are dreptul de

grabi moartea sa, i prin urmare sa se lase sd fie con-damnat la mine, galere, etc. S'ar puted addogd deasemeni:de oarece nimeni nu are drept sd dispund de viata sa, nimeninu are dreptul sä dispund de onoarea si libertatea sa; pedep-sele irifamante 1 pedepsele care priveaza de libertatea per-sonald, sunt dar nedrepte ; pentruca nimeni nu are dreptul stse priveze de aceste bunuri, nimeni nu are dreptul de a cedasuveranului un drept pe care nu-1 are" 2).

Filosoful Kant critica deasemeni pe Beccaria, spundndde combaterea lui a legitimitatii pedepsii cu moarte, provenitadintr'un Simtimant de urnanitate rdu inteles, cd este o so-fismä i gresita conceptiune a dreptului (Rechtsverdrehung).Cineva nu e pedepsitzice Kant fiindcd a voit pedeapsa,ci fiindcd a voit fapta supusa pedepsii (infractiunea), cdci nueste pedeapsa eand cineva gaseste ceeace voeste, i e cu ne-putiritd ca cineva sd voiascd sd fie pedepsit

Eu ca un colegislator, care dictez legea penala, nu potfi aceeas persoand, care ca supus, va fi pedepsit dupd lege,cdci un atare om, adica infractorul, nu poate aved glas inconfectiunea legilor (legiuitorul e sfdrit).

') Vom observd dealtmintrelea cd Voltaire, de si partizan aprigal lui Beccaria, sustine dupd curn am ardtat, cd omul are dreptul de ase sinucide.

2) Filangieri: Scienza, ed. ital., T. IV, p. 20, Lib. IV, part. II, Cap.XXIX si ed. fr. T. II, p. 9, Cart. III, part. II, Cap. V.

E. Beaussire exprimd si desvoltd ideia lui Filangieri:Omul este respectabil fatä cu omul ; insä nu este mai respectabil

in viatd decdt in libertatea sa, in bunurile sale, in tot ce constituestetotalitatea drepturilor sale. Dacd respectul ar fi absolut Si fail exceptiepentru unul din drepturile omului, el va fi pentru toate, si nu numaiorice pedeapsd, dar orice act de apdrare ar deveni cu neputintd.

Legitima mea apärare imi permite de a desarmd pe agresoruIcare rnd atacd si de a jigni si eu libertatea sa; ea imi permite dease-Menea, iti cazuri extreme, de a dispune chiar de viata sa. Societatea sefoloseste de aceleai drepturi moartea inceatd, moartea indi-recta este oare mai conforma respectului vietii omenesti decat moarteape fatA si direct aplicatd, ca pedeapsd supremd?". E. Beaussire: Lesprincipes du droit. Paris, 1888, p. 135-136.

a-ai

257

Punctul principal al erorii acestei sofisme, consistd inaceasta cd, judecata proprie a infractorului (judecata caretrebue atribuitä ratiunei sale) de a trebui sd piarda viata, eprivita ca o rezolutiune a vointei de a se privd insusi deviata, §i reprezintd in aceea§ persoand reunitd, executiuneadreptului cu judecata dreptului"1).

*1693. Dar sti lasam ideia contractului social, constatandca cei mai ilustri si mai autorizati reprezentanti ai säi, logi-cieni i spirite cel putin tot atAt de distinse ca Beccaria, au

..ajuns la o solutiune contrarie cu dansul in ceeace privestelegitimitatea pedepsii cu moarte, si sa examindm in sine insäsicestiunea dacd pedeapsa cu moarte este legitima.

In introductiunea filozofica a aces(ui curs, am spus c&fundamentul dreptului de a pedepsi este utilitatea pedepsii,adicä apararea de infractiuni a membrilor corpului social.

Pedeapsa am vdzut cd e o functiune sociald, menitd dea intoarce vointa dela comiterea de infractiuni ; indatd ce opedeapsa aduce acest rezultat ea este dreapta.

Este dar destul sd demonstrdm cd pedeapsa cu moartee utila societätii spre a dovedi ca ea este in acelas timpdreapta, cu atat mai mult cu cat noi am aratat cä nu sepoate concepe dreptatea in afard de utilitatea sociala si inversutilitatea sociald in afard din dreptate, asa cd aceste doud idei,dupd noi, se confunda una cu alta.

Ca demonstratiune a legitimitatii pedepsii cu pioarte,cestiunea se poate reduce de noi la o discutiune foarte simpla:societatea are dreptul de a pedepsi, pedeapsa cu moarte esteo pedeapsa, prin urmare ea este tot atat de legitima, cat orcarealta pedeapsa.

SA lasam dar la o parte cestiunea metafizicd a legitimi-tmii pedepsii cu moarte i sä examindm cestiunea mai prac--tied si concreta a necesitAtii, sau mai bine zis, a utilitälcii sale.Aici dupd noi se reduce toatd controversa. Beccaria insu§i ainteles acest lucru in liniile mai sus citate, si Target, dupadansul, a spus acelas lucru in Observatiile sale asupra Codi-celui penal.

Pedeapsa cu moartese intreabd Targeteste oare legi-tima ? Este ea necesard?

1) Kant : Metaphysische Anfangsgriinde der Rechtslehre. Konigs-berg, 1797, p. 202-203.

50195 17

258

Aceste doud intrebari nu sunt decat una singura. Faranecesitate, aceasta pedeapsa n'ar fi legitima; i daca estenecesara, legitimitatea ei nu poate fi contestata").

Sub punctul de vedere insd al utilitatii pedepsii cu moarte,s'a scris atdt de mult, s'au invocat atatea argumente, pentrusi contra, incdt simtim oarecare greutate a fi complectisistematici.

Vom cita din nou pe Beccaria.Un prim motiv pe care-1 aduce Beccaria pentru inIocuirea

pedepsii cu moarte prin inchisoare perpetua, este Ca cea dinurma ar fi mai spaimantatoare decat prima.

Nu intensitatea pedepsiizice dansul face ca cel maimare efect asupra omului, ci extensiunea ei, pentruca simti-bilitatea noastra e mai usor si mai statornic miscata prinminimele dar repetatele impresiuni, deck de o miscare puter-nica dar trecatoare` 2).

*1894. Ideia lui Beccaria este absolut falsä psihologiceste,caci nu e adevarat Ca orice individ prefera o durere scurtaacutd, uneia lungi dar mai usoare ; aceasta e o cestiune denervi, de- temperament.

A crede ca inchisoarea pe viata zice d. Garofalopdate sa fie socotita de asasini ea o amenintare destul de grava,este a nu aveã nicio idee de psihologia infractorilor, si nu ede mirat Ca Beccaria, care nu facuse astfel de stuclii, a inte-meiat pe o atare gresita parere toata faimoasa lui argumen-tare" 8).

nu numai d. Garofalo, partizan al pedepsii cu moarte,ci chiar Bentham, abolitionist ca si Beccaria, dar cu mult rnaiprofund psiholog i cugetator ca Beccaria, combate acest ar-gument al celebrului scriitor italian. In disciplina legii,ziceBentham ceeace isbeste mai mult e intensitatea pedepsii ;circumstanta duratei face cu mult mai putina impresiune. 0usoara diferenta in rigoarea aparenta a genului mortii, isbesteimaginatiunea cu mare forta; ideea duratei e aproape cu totulabsorbita in aceea a mortii" 4).

1) Observations sur le Projet de Code criminel, edit. orig., p. V.2) Beccaria: Op. cit. p. 60. Vezi Inca desvoltarea ideii la pag. 61 §i 62.3) Garofalo: Criminologia. Torino, 1891, p. 212.') Bentham: Théorie des peines I, 243.

si

259

In urma Bentham discuta ideea lui Beccaria i o combatein mod formal 9.

Este desigur inexact ca, pedeapsa cu moarte e mai putinspaimantatoare decat munca silnica pentru cea mai mare partedin criminali. Ce e drept ca multi condarnnati la moarte, s'ausuit cu curaj pe esafod, du nu e mai putin adevarat c cei maimulti au fost cuprinsi de groaza cand au fost condamnati lamoarte; astfel se citeaza marchiza de Brinvilliers, Antonelli, Bog-gia, Val let, Bourse. Despre Antonelli chiar se spune ea, inaintede a comite crima cited si recited articolele Codicelui penalrelative la pedeapsa asasinilor, i declard cu voce emotionatacä sunt nedrepte. El laudd din contra opera d-rului Polettiasupra : Tutelei penale", care criticä nedreptatea acelor dis-pozitiuni 2).

Practica de toate zilele da deasemenea cea mai elocuentadesmintire lui Beccaria. In adevar, cati din condamnatii lamoarte nu au facut apel la capul Statului pentru a le comutaosanda ? $i cine, mai bine decat dãnii, poate sä stie care pe-deapsa este mai spaimantatoare pentru osanditi ?

Mai facem o observatiune, si ea este petsonala lui Beccaria.Daca pedeapsa muncii silnice e mai aspra prin exten-

siunea ei decat pedeapsa mortii, cum se poate ca Beccariacare in capitalul precedent sustine indulcirea pedepselor, sa

ceara imediat inlOcuirea celei mai mari dintre pedepse,prin o alta pedeapsa mai grea, mai aspra din cauza exten-siunii sale ? Nu e oare o fiagranta contrazicere inlocuirea pe-depsii cu moarte prin munca silnica pe viata, din partea luiBeccaria, daca aceasta din urma pedeapsa ar fi in realitatemai aspra ?

Iar, daca, dupa cum credem noi, pedeapsa mortii e maiaspra, atunci ne intrebam cum poate sa fie mai putin. spai-mantatoare i prin urmare mai putin eficace decat munca silnicape viata ? In zadar a incercat Beccaria printr'un raspuns confus,el care este de ordinar foarte clar, sa raspunda la obiectiuneprin aceste cuvinte: S'ar puted spune ca sclavia perpetua e du-reroasa ca moartea, i prin urmare, deopotriva cruda ; raspund,

1) Ibidem: I, 252-253.2) Lombroso: L'homme criminel partie, ch. III. Paris,.1887,

pag. 332.

vind sä

,

1II-ane

260

cä insurnand toate momentele nefericite ale sclaviei va fi poateInca §i mai mult, insa, acestea sunt raspandite asupra intregiivieti, i aceea exercita toata forta Inteun singur moment, sipecleapsa sclaviei are acest bun, cd sperie mai mult pe acelacare o vede, decat pe acela care o sufere, pentruca primulconsidera toata suma momentelor nefericite, §i eel de al doileae distras prin nefericirea prezenta de cea viitoare" ').

Vora vorbi mai tarziu, i vom discuta mai de aproapecestiunea eficacitatii pedepsii cu moarte, fata cu aceia carevad executarea ei, obiectiunea insa ramane intreaga relativ lainfractorul careia aceasta pedeapsa se aplica ; fata cu el Bec-caria crede ca pedeapsa sclaviei perpetua este poate si rnacrudd, ne intrebam insa din nou, cum se poate ca Beccaria,sa sustind o pedeapsa mai cruda decat pedeapsa cu moarte,tocmai el care propevaduise in capitolul precedent indulcireapedepselor

Meritul pe care 1-ar avea sclavia perpetua de a speriamai mult pe aceea care o vad, presupunand ca ar exista inrealitate, nu poate fi un motiv suficient pentru agravarea pe-depsii, caci nu e drept ca un condamnat sa fie torturat numaiin scopul de a servi de sperietoare altora.

Repetam insa Ca e cu totul inexacta afirmatiunea lui Bec-caria ea Pedepsele trebue sd facd o impresiune durabildsi neuitatd si aceasta nu se poate produce cu o pedeapsdcLe cateva secunde, ci cu o pedeapsd care se prelunge#e0 care rdmetne ea o lectiune" 2).

Supliciul lui Damieris a durat cateva oare, chiar daca vomtine seama i de odioasa cestiunea prealabild, evident insa,Ca oricine va citi numai, descrierea acelei pedepse va fi cumult mai impresionat deca de citirea a mii condamnari peviata. Impresiunea nu depinde in general de timp, ci de inten-sitatea emotiunei; sunt scene pe care o persoand nu le-a vazutdecat, odata in viata j. care nu au durat decat vreo cateva-8ecunde i totti§i nu le poate uita ia toata viata, pe cand altelerepetate de zecimi de ori le uita in cativa ani, sau chiar in

Beccaria: Op. si ed. cit, p. 62-63.2) Observám ca B. Boerescu, desi abolitionist, nu numai ca nu ad-

mitea ,acest argument al lui Beccaria, dar chiar 11 declara contraire ausens communs". (Des Delits -et de peines. Paris, 1857, p. 370.

:

,)

261

cateva zile. Nu existd a singura persoand care sd-si aminteascatoate hainele pe care le-a purtat saptamani $i luni intregi, ni-mini insa rear puted sa uite de pilda imbracarea numai incateva minute intr'o piele de urs sau in altä imbracaminteextraordinara de arlechin.

*1695. Dar chiar de am presupune adevaratd argumen-tarea lui Beccaria, cd extensiunea pedepsei, pe care cinevanu o vede, iar nu intensitatea ei, care e mai u$or vizibild, araved mai multd impresiune asupra oamenilor, oricare ar fi ca-racterul lor, totu$i observam ca acei care mentin pedeapsa cumoarte, nu combat munca silnicä pe viata i criminalul poatefi condamnat i la aceastä pedeapsd prin aplicarea circum-stantelor atenuante. Prin urmare, nu trebue a se pune cestiuneadacd pedeapsa cu moarte sperie mai mult decat munca silnicãpe viata, ci dacd cele cloud pedepse impreund sperie mai multdiversele categorii de indivizi decat una singurd. Astfel pusdcestiunea, credem cd raspunsul nu este indoios. Criminalul nue niciodata sigur ce pedeapsa i se va aplica, moartea saumunca silnica pe viata, $i el se va teme ca i se va aplica pe-deapsa pe care o crede mai grea. Acei culti, i cu tempera-mentul lui Beccaria, se vor sperid mai mult de munca silnica$i se vor feri de a comite infractiuni mari, altii se vor speria dede pedeapsa cu moarte, $i vor ajunge la acela$i rezultat. Ambelepedepse se vor ajuta i vor produce un efect util societatii.

*1696. Dar adaoga Beccaria invocand un alt argumentaceasta pedeapsa inspird mild pentru unii din spectatori, indig-nare pentru altii, simtiminte care exclud teroarea pe care pe-depsele trebue sd o inspire, pe cand in pedepsele moderatesimtimantul dominant este ultimul, fiindcd e singue").

Acest argument, pe care il combat chiar abolitioni$ti caRossi $i Boerescu 2), deasemenea n'are nici o valoare.

Mai intai contestam ca o pedeapsa dreapta poate inspirdvreodata indignarea oamenilor cinstiti ; ea nu poate produceindignare decat la persoanele care sunt inpotriva acestei pe-depse din principiu. De exemplu societatea actuald ar fi inadevar indignata in contra torturarii unui condamnat, fiindcäideile actuale sunt contra acestei pedepse.

1) Beccaria: Op. cit. p. 61.Boeresco; Op. cit. p. 370.

26'4

Incat despre mila, acesta e un simtimant laudabil careexista in sufietul fiecarui om simtitor in momentul condamnariiunui criminal, caci : Nu in zadar poporul in toatd Rusia dupacum spune Dostoiewsky, numeste crima b nenorocire i pecriminal un nenorocit" 1). Marturisim. cd noi insine, care desigur ca u pacatuim prinindulgenta pentru infractori, totdeaunacand, fiind judecator am condamnat pe vre-un infractor la opedeapsa mai mare, am simtit o profunda mila,, mai ales gandin-du-ne ca omtd prin sine Insusi nu este raspunzator, i, daca

pedepsim, cauza. este numai fiindca voim sa garantam SQ-cietatea de cangrena criminalitätii. Desigur ca pedeapsa cumoarte inspira mila ca i pedeapsa rnuncei silnice i chiarmai multa, insd acest frumos simtimant la cei buni, nu excludesimtimantul teroarei la ceri raj.. Oamenii buni vor avea mila,iar cei rai se vor Inspaimanta, caci vor vedea la ce rezultatduce rapirea vieii semenilor lor.

*1697. Beccaria mai critica pedeapsa cu moarte pentruexemplul de atrocitate pe care il da oamenilor : Imi pareabsurd zice dansul ca legile care find expresiunea vo-intei publice, detestd i pedepsesc omorul, comitd ele

cd, pentru a depdrta pe cetdteni dela omor elesd ordoane omicidiul public" 2).

Nimic mai sofistic ca acest rationament, care, daca ar fiintemeiat, ar trebui sa suprimam toate pedepsele. in adevar,s'ar putea spune : Cum legiuitorul care voeste respectarea pro-prietatii si a libertatii omenesti, i pedepseste pe aceia carele violeaza, sa villa el insusi sa erige in institutiune socialaamenda i inchisoarea chiar pe viata, care sunt violarea proprie-tatii i negarea absoluta a libertatli omenesti?

Argumentul lui Beccaria este dar fals, fiindca probeazaprea mult, i nihil probat qui nimium probat.

*1698. Vom lasa frazele declamatoare fart nici o valoarede demonstratiune, i apelurile putin cam prea lingusitoare laadresa monarchilor binefacatori care stau pe tronurile Europei,incurajatori de virtuti pacifice, de stiinte, de arte, parinti aipopoarelor lor, cetateni incoronati" i exageratiunea Ca, aceicare vor suprima pedeapsa cu moarte vor face sd tacd in fata

1) Dostoiewsky: Maison des morts.2) Beccaria: Op. cit., p. 65, ed. Brescia, 1807.

sd-1insist, si

11

263

lor faima sdngeroasä a cuceritorilor, i cd dreapta posteritatele va da primul loc intre trofeele pacifice ale lui Titu, aleAntoninilor si ale lui Traian"

Vom relevd insd din aceste fraze una, care a inspirat luiXavier de Maistre o pagind celebrd relativd la caldu.

Dovadd zice Beccaria cd in constiinta publica se de-testeazd aceasta pedeapsa, este oroarea i indignarea ce ea simtepentru caldu, care in definitiv este un om nevinovat, ce nuface decdt si execute ordinele altuia nun bun cetatean carecdntribueste la binele public, instrumentul necesar al siguranteipublice induntru, cum sunt bravii soIdati in afard" 2).

*1699. $i acest argument n'are absolut nici o valoare. Maiintdiu observarn cd lucrul e contestat de Filangieri care arataca in Maroc, regele insusi executd pe condamnati 8); cd invechile monarchii ale Asiei, erd insarcinat cu executareaunul .din cei mai mari ofiteri ai Curtii, la Evrei poporul insusisau chiar judecatorii, la Romani lictorii, la Gali druizii, in uneleprovincii ale vechii Germanii, omul cel mai tândr, in Fran-conia de ultimul casatorit, in Reutingue de ultimul magistratdin consiliu, iar in Suedia de ultimul domiciliat. Filangieri maiobserva cu drept cuVânt cd Aristotel n'ar fi numit pe calaumagistrat (Republica VI, cap. ultim) dacd ar fi avut Greciipentru calau dispretul pe care-1 avem astäzi 4).

Dar admitând chiar cd lumea ar aved pentru calau oroareade care vorbeste Beccaria, aceasta nu dovedeste nimic in contrapedepsii ci moarte, ci numai contra calaului.

*1700. In adevar, constiinta publica poate sd fie contragddelui, i sä-1 priveasca cu groaza din cauzd cd, pentru aimbratisa aceasta meserie trebue a aved o inimä foarte tare

nesupusd frumosului simtimânt al milei.Printre atatea meserii de cdstigare a painii, societatea

I) Beccaria: Op. cit., p. 68.2) Beccaria: Op. cit., p. 65.

Filangieri ar fi putut adaoga executArile Strelitilor de Petrucel mare, impAratul Rusiei.

4) Filangieri: Scienza, Cart. III, part. II, cap. 31. T. IV, p. 51 si52;si trad. francezA, Cart III, part. II, cap. VII, T. II, p. 21; Coral.. i celescrise de Bohmer anotatorul lui Carpzoy: Practica, Part. III, QuaestCXXXVII, Observ. V. In sumar: executio sententiae olim in Germaniahonestissimaa El aratA cA oprobriul a provenit din cauza ideilor romane,

cA nu exisa la vechii Germani.

').

si

264

are drept sd nu vadd cu ochi buni pe aceia care si-o castigafacAndu-se instrumentul lugubru al uciderii semenilor bor.

Dovadd cd acesta e motivul, o avem in fapta ca cioclii sicurkitorii de hasnale deasemeni nu sunt bine vazuti in socie-tate, desi ei indeplinesc o slujba igienica, foarte folositoaresocientii, pe când dinpotriva soldatii care impusca sute deoameni sau chiar colegi de-ai lor, din ordinul mai marilor, saual legii, nu provoacd sentiment de groaza sau de dispret, dupacum nu provocau nici druizii gali, or lictorii romani. Prin ur-mare, oroarea sau dispretul nu dovedeste nimic contra oficiuluicalaului, ci insemneazd cd societatea are o repulsiune ins-tinctivd, si putem zice chiar justificata, 'in contra persoanelorcare, alegandu-si cariera, dau dovadd cd sunt lipsite- de sim-timantul milei, al esteticei or al mirosului ; ea insd nu arenici un simtimânt räu fatã cu acela care ar ucide din datorie,fard insa sa-si fi ales slujba de omoritor de oameni.

In fine, addogam cd slujba de temnicer deasemenea nueste bine considerata si nimeni nu va pretinde sa desfiintamsi inchisorile ca sd scapam de temniceri. In observatiunile saleasupra lui Filangieri, Benj. Constant zice : In afard de aceastapedeapsa cu moarte e singura care dispenseazd guvernele dea imulti la infinit aceastd clasa de oameni devotata la func-iiuni odioase, care, indeplinite in mod voluntar si dorite cuardoare, sunt o dovadd de perversitate si de coruptiune. Amspus-o in altd parte, mai bine cdtiva cdldi, decal o multimede temniceri, gendarmi, sbiri; prefer ca un mic nurnk deagenti infami sä se faca masini ucigase pe care oroarea publicasd-i IntovArdseasca, deck sä se vadd pretutindenea pentru unsalariu mizerabil oarneni redusi la' slujba de zavozi inteligenti(dogues intelligents), si care, vrAjmasi platiti ai semenilor lor,exercitä o pazd tematoare si feroce asupra nenorocitilor läsatila discretiunea lor" 1).

1) Filangieri: Scienza, si trad. fr. Oeuvres. III, p. 367. Inutil de adao-gat ca nu impartasim aceste idei, $i cá din contra avem cea mai mareconsideratiune pentru temnicerii mari $i mici, mai ales aceia care isiindeplinesc bine misiunea lor. Ca In$isi temnicerii sunt despretuiti, ospune d. Civoli, adversar al pedepsii cu moarte, $i chiar o explica prin,aceia ea, stabilimentele penitentiare, au fost atat de pacatoase, !twatchiar custozii erau cuprin$i In unda de dispret $i rebeliune, care aco-perea inexorabil pe cei liberati din inchisoare. Persoanele cinstite erau

265

1701. Vedem dar cd argumentele lui Beccaria nu pot sdreziste unei critice serioase. Insä, in definitiv, mice discutiuneca Beccaria e inutild, fiindcd dansul a admis la principiul abo-litionist, cloud exceptiuni, care därdmä toatd demonstratiuneatezei abolitioniste, oricdt de bine ar fi facuta, cu atat mai multcAnd ea este slab facuta.

1702. Beccaria admite pedeapsa cu Moarte in doua ca-zuri: 1) Cand un cetdtean inchis, are o atat de mare putere,Meat natiunea este In pericol dinduntru sau dinafard. Moar-tea unui cetdtean, devine necesarie in timp de anarhie,cdnd desordinile On loc de legi. 2) Chiar in timp de lini-§te, se va omorl un cetatean cand moartea lui ar fi adevd-ratul i unicul frau pentru a Intoarce pe altii dela comitereade infractiuni" ').

Observdm mai intdi cä prin aceste exceptiuni se legiti-meazd pedeapsa cu moarte in rnaterie politicd, adica tocmaiacolo unde ea nu trebuie sä existe din cauza pericolului pecare-1 provoacd pasiunile politice.

1703. Ideia ce e drept e impartd§ita de Pastoret 2), *i.

chiar de ilustrul Bentham, care a admis pedeapsa cu moarte,in rdsboaeIe civile, cand numele unei capetenii, pe cat timptrae§te ar fi indestul pentru a aprinde pasiunile multimei"3); ideianu este insä mai putin greita §i foarte periculoasd. Cu aceastarestrictiune tare asigurd tronurile lor, suveranii absoluti dinsecolul al XVIII-lea, au devenit primii adepti ai abolitionismu-

convinse cA penitenciarele sunt o $coalA spairnantAtoare de coruptiune.Civoll: Lezioni. Cart. II, Lect. XXVIII, p. 269. Uccle, conform obiceiuluigeneral, arunca tot rAul pe trecut ; nu trebuie sd fim prea optimi$ti, re-cidiva dovedeste cA astazi chiar penitentiarele $i personalul lor lasA Incamult de dorit.

1) Beccaria: Op. cit., p. 59.2) Pastoret: Lois pénales. T. I, part. I, p. 51.8) Bentham : Traités de legislation. T. II, p. 167. Aceia$i idee a fost

raspAnditA si la noi in $coalA in primele timpuri de studiere ale drep-tului penal. Inteun manuscris dela Casa coalelor intitulat: ,,Prescurtaredin dreptul criminal al lui Carminian si alti autori germani", din anul1849, fAcnt pe intrebAri si rAspunsuri, citesc aceste cuvinte: Oseinda demoarte dupA dAnsul (Carmignani) trebuie primitd numai la vremi critice,adicA atunci and cineva va voi sA schimbe familia domnitoare (sic), lavre-o revolutie sau cAnd Ira voi cineva sa strice vr'un articol din consti-tutie intr'un cuvânt numai la intAmpläri politice$ti". Ciudate teorii sepredau pe atunci in $coald I

266

lui pedepsii cu moarte. Cate nenorociri insd n'a provocat sicat sange generos nu s'a varsat, din cauza acestei neintelepteidei de a se ocroti de pedeapsa cu moarte asasinii, si a sesupune acestei pedepse invinii politici 1 In Frant prima vic-timä a fost Insui suveranul Ludovic al XVI-lea, un monarhbun, care desigur cd nu a meritat moartea, iar in urtna co-horta numeroasa a corifeilor revolutiunii franceze, Camil Des-moulins, Danton, Brissot, Vergniaud, Robespierre, etc., in altetan pe care nu voim sa le mai citam, cu zecimile s'au sacri-flcat suflete generoase care aspirau si. lucrau pentru o maiblind stare sociald.

1704. Este de neinchipuit raul imens pricinuit omenirei deaceasta concesiune, pe care Beccaria a fost silit poate sa ofaca monarchiei absolute de pe timpul sat], or, care a provenitdin cauza ca el nu era un cugetator profund sau om de sti-inta, ci un diletant talentat i insufletit de bune simtimante. Ea ainfluentat nu numai pe scriitorii iiutri, dar i pe oamenii po-litici. In Adunarea constituanta francezd din 1791, CoMitetulde legislatiunepenala, a propus desflintarea pedepsii cu moarte,in materie de drept comun, dar mentinerea ei in materie poli-tica Ce citoyen doit cesser de vivre, moins pour son crime,que pour la stiretd de l'Etat". E adevarat Ca aceasta pro-punere desvoltata de Lepelletier de Saint-Fargeau i sustinuta deDuport i Robespierre, a fost respinsa cu mare majoritate 1),dar in timpul Revolutiunei franceze si mai ales al Conventiuneinationale, o nenumarata multime de persoane distinse au cazutvictima nu crimelor i ideilor ci luptelor politice.

1705. A trebuit ca secolul al XIX-lea mai mult cugetatorsi mai putin declamator, profitand de experienta Revolutiuneifranceze, sä lupte necontenit in timp de mai muite deceniipentru ca sa se inteleaga i sa se admitä ea, nu numai cdpedeapsa cu moarte nu trebue rezervata in materie politica,dar chiar tocmai in rnaterie politicd trebueste inlaturata,flindca criminalul politic este in general un evolutiv, pe candcel comun este un atavic.

1706. Revenind insa la cele cloud derogari admise deBeccaria, ne intrebdm care este motivul lor ? Daca societateanu are drept, cum sustine Beccaria de a lila viata omului, daca

1) Moniteur officiel (frames). 1791, No. 152, p. 630.

267

dreptul de pedepsire, nu cuprinde i pedeapsa cu moarte, cumse pot admite aceste cloud exceptiuni ?

Iar dacd societatea are drept sa ia viata omului ca pe-deapsd, pentru ce nu s'ar admite cd are acest drept atuncicând omul a rapit viata unuia or mai multora din semenii sei,ar a ucis cu torture atroce pe un alt om ?

Sa lasdm insä pe Beccaria, i sA examindm cdtevadin principalele argumente care se aduc in contra pedepsii cumoarte 11.

9 Zicem principale, fiindcd Ch. Lucas, unul din cei mai aprigiabolitionisti intr'un tabel comparativ intre sistemul penitentiar i pe-deapsa cu moarte gdseste 27 de calitdti primului, i 27 de defecte pe-depsii cu moarte. De ce 27 si nu mai putine or mai multe ? Oare fiindcda publicat opera sa in 1827 ? CdutAnd mai cu grijd lioate cd autorul arfi ajuns la sutd, caci atunci cAnd cinevA gaseste pedepsii cu moarte in-convenientul cd legalizeazd omorul, uitAnd cd prin asemdnare s'ar putedspune cd sistemul 'penitentiar legalizeazd robia, or violarea liberteitii, desigur cd se pot gdsi nesfArsite argumente de acest calibru in contra pe-depsii cu moarte. Vezi Ch. Lucas: Du système penal en general et dela peine de mort en particulier. In nenumarate opere i scrisori acestneobosit abolitionist a sustinut suprimarea pededsii cu moarte; intrealtele vom citA: Scrisoarea din 15 Apr. 1870 cdtre Leonardt, Min. de Jus-titie al Prusiei. Rev. crit. de législ. et de jurispr. Apr. 1870. La peinede mort et l'unification pénale: lettre A Mr. Mancini. Paris, 1874"; Agliabolizionisti italiani", Lucca, 1874 (scris din 24 Febr. 1874): Lettre A sonExcellence M. Vigliani, Ministre de la justice en Italie". Rev. crit. deleg. et de jurispr., Nov. 1874 (scrisoare din 27 Sept. 1874). Scrisoareacdtre aboIitionitii italieni si cdtre Mancini (tradusd in limba italiand) afost publicata. din nou in Biblioteca abolitionistd, fascicula IV, in Lucca,1874, prin ingrijirea i cu o prefata a lui Fr. Carrara; la fine se adaogdapelul lui Lucas cdtre opiniunea liberald din Europa contra restabilireipedepsii cu moarte in Toscana (din 12 Mart. 1874). Dealtmintrelea Lucasa adresat numeroase scrisori relative la pedeapsa cu moarte, pe carenu le-am putut consultà: lui Mittermaier, in 31 Iul. 1867, lui Von Lilaar,Min. Just. 'din Olanda in 1870, Contelui de Bismarck in 18 Mart. 1870.Acest din urmA a rdspuns prin de Werther, ambasadorul confederatiuneigermanice de Nord, cd nu crede cd va puteA rdspunde la asteptareaexprimatd de Lucas la finele scrisorii sale, cd va deveni abolitionistcd va rdmAne totdeauna inamicul reconciliabil al pedepsii cu moarte.Vezi La peine de mort et l'unification pénale, mai sus citata, p. 30 nota

in trad. ital. p. 51. Vezi in schimb critica In contra sistemului peni-tentiar. A. Prins: Science pénale, Nr. 648`si 649.

si

Si

268

1) Argumentul religios; vista e de drept divin.

*1707. Unii au zis cà viata find data de D-zeu, oamenii nu audrept sa o ia. Pun in principiu zice Mittermaier ilegiti-mitatea actiunei penale care, trecand limitele acestei lumiuzurpa. domeniul providentii, i pretinde ca implineste vointadivina. Legiuitorul care are recurs la pedeapsa cu moarte,uzurpa puterea lui D-zeu, singur stapan al vietii omenesti, elia omului facultatea de a se indrepta, si de a se face prin ocainta sincera vrednic de viata cereasca, el confisca drepturilecare apartin nu cetateanului, ci omului"

Daca aceste linii nu ar fi scrise de unul din cei mai in-semnati magistri ai stiintei penale, nici nu am crede util sale discutam, caci amestecarea lui Dumnezeu in cestiunile stiin-tifice nu aduce lumina, ci confuziune I Am citat insa intr'adinsaceste linii, i vom mai cita i alti scriitori conservatori si

spre a dovedi ca multi din abolitionisti, departe de afi democrati, sunt din contra clericali.

Nu pot intelege zice Braunwald, cum oamenii lumi-nati i religioi cred in necesitatea pedepsii cu moarte, si pre-fera moartea imediatá a criminalului, lungilor suferinte ale in-chisoriiUn punct indiscutabil este ca, in cristianisrn nimica nu auto-rizeaza pedeapsa cu tnoarte. Cristianismul e o religiune deamor" 2).

Un scriitor francez Rubenne zicea : Daca e opritomului de a ornori pe semenul sau, cum ar aveã societateaacest drept ? I este oare permis sa distruga opera creatorului ?Nu, de o mie de ori nu 1 Un moment de cainta sincera poate,in ochii providentii sa repare crima 3). A distruge opera crea-torului este a Iovl in puterea sa. Voi preoti ai lui Christos,predicati acest adevar din inaltimea anvonului 4),

Ilustrul Carrara la randul sau se intreaba ce parte a

Mittermater: De la peine de mort: trad. par Leven. Paris, 1865.p. 132, confr. introd.

2) Journal de droit penal, 1862 (apucl. Mittermater: Op. cit., p. 209.3) In ochii providentii da, cdci ea poate cunoaste cäinta sincerd.

Dar rioi ? Cum sä o cunoastem?4) Rubenne: Les Evangelistes. Paris, 1862, p. 14, citat de Mitter-

maier, p. 210.

1)

269

omului a lasat D-zeu sub puterea guvernelor, singur corpul orsufletul? i raspunde : Cum s'ar puted admite ca Dumnezeu sdfi voit sa se despoae de domnia sufletelor i sa o conceadaomului ?" 9.

Chiar de am admite un moment discutiunea pe tema re-ligioasa, i totusi ne-ar fi usor sd raspundem. Am puted sazicem: in zadar se vorbeste de Dumnezeu si de opera sa, cande cestiune de asasini i aIi criminali mari, care par mai multopera lui satan.

Daca D-zeu a facut pe asasin, apoi desigur ca si-a intorscapul dela el in momentul comiterii crimei, i I-a lasat inghiarele satanei. Si apoi serpii si viperile nu sunt facuti totde Dumnezeu ? $i nimeni n'a contestat ca omul n'ar aveddreptul ucida cdnd musca.

In fine, daca pedeapsa cu moarte ar ti contra vointeidivine, desigur cd Dumnezeu va insufld clementa in judecatorisi nu vor condamnd pe criminal la moarte, iar daca II vorcondamnd va inspird capului Statului comutarea pedepsii, caciDumnezeu e atot puternic. Dacd lasd sa-1 condamne ju-decatorii i sa-1 execute calaul, aceasta dovedeste ca evointa lui Dumnezeu, i Dumnezeu nu voeste decdt lucruridrepte.

Ni se spune cd viata e un dar al lui Dumnezeu : fie Idar numai viata asasinului e un dar divin, iar viata celorlaltioameni, victimele asasinului, este un lucru fard valoare pe careorice mizerabil are dreptul sa-1 rapeasca ? Si, daca viata e undar divin, libertatea nu e si ea tot un dar divin ? Pentru ce darlibertatea omului se poate suprimd de societate, iar viata luisa fie intangibila ?

Credem insa inutil sa insistam prea mult asupra argu-mentului teist 2) ?

,) In traducerea lui A. Geyer: Sulla pena di morte; Lucca, 1869,p. 16, nota.

2) Dealtmintrelea pedeapsa cu moarte nu a fost consideratA ca findcontrarie preceptelor religiunei nici de Moisi, nici de penalistii crestiniVezi intre a1ii Carp.zonius: Practicae, Part, I, Quaest I, Nr. 10. Nu maivorbim de argumentul, singurul care pare stiintific al lui Mittermaer,cA prin pedeapsa cu moarte se confiscA nu numai dreptul cetAteanului,ci j acel al oraului. Dar oare asasinul confiscá numai dreptul cetAtea-nului, i nu si pre acela, al omului prin fapta sa?

sd-i

270

2) Pedeapsa cu moarte este indivizibilfi, 'nu se poate gra&

1708. Mai intdi se poate rdspunde ca l infractiunea la caretrebue aplicata pedeapsa cu moarte, omorul, nu are grade. Inrealitate insä gradarea infractiunei se gaseste in infractiunileinferioare, iar gradarea pedepsii in pedepsele inferioare pedepsiicu moarte.

Ce trebuesc dealtrnintrelea grade de pedeapsd cand evorba de infractiuni mari pe care legea isi (Id toate silinteleca sd le evite adictand pedeapsa cea mai severd ? Oare muncasilnica pe viata are grade ? Care sunt deasemenea gradele pe-depsii maximum inchisorii corectionale din art. 112 C. p.,882 Cod. corn. ?

Gradele pedepselor fixe se gasesc nu numai in pedepseleinferioare, dar si in circumstantele atenuante, care permit cain locul pedepsii prescrise de lege sd se dea o pedeapsd infe-rioard, asa Inca in starea de astdzi a legislatiunei aceastd obiec-tiune nu mai are nicio valoare.

Inca despre gradatiunea superioara, pe langd cd e inutildla pedeapsa cu moarte, dar e de observat eft nici acei caresustin munca silnicà nu au grade de pedeapsd superioare acesteipedepse ca sd raspunda unor asasinate repetate or cu torture.

3) Pedeapsa cu moarte este ireparabilg, o greeaIä e oribilA 1).

1709. Acesta e argumentul capital, cel mai des repetatcare vine In mintea tutulor. Condorcet, intr'un studiu asupraprobabilitätii erorii in hotaririle judechtoresti, se declard incontra pedepsii cu moarte, fiindca ofice precautiuni s'areste constatat cd erorile judiciare nu se pot inlatura 2). Acestsingur rnotiv zice Condorcet e in destul pentru a distrugetoate argumentele intrebuintate de cei care sustin necesitateasau dreptatea pedepsii cu moarte" 3).

1710. Pentru dovedirea acestei obiectiuni se citeazd erorijudiciare, din care cea rnai cunoscutd este afacerea lui Lesur-

') Mittermaer: Op. cit., p. 135; D. Olivecrona: Op. cit., p. 147-153.2) Condorcet: Essais sur l'application de l'analyse a la probabilité

des decisions rendues a la pluralité des suffrages, p. 239.2) Cette seule raison suffit pour détruire tous les raisonnements

employes pour soutenir la nécessité ou le justice de la peine de mort".

$i

271

ques, judecatd in 13 thermidor an IV, si popularizata prin piesade teatru Curierul de Lion 1). Un autor italian, d. GiuseppeRebaudi a scris un volum in care si-a dat silinlá sa adunenumeroasele erori judiciare constatate in sentintele judecato-resti. Incepand cu cea mai veche din anticitate, cu Achab, regeleSamariei, care a omorit pe nevinovatul Naboth, i sfdrsind cuIon Gavvenda condamnat la moarte in 1885 de Curtea cu juratidin Tarnow (Galitia), autorul citeazd 211 cazuri de atari erorijudiciare. Si desigiur ed d. Rebaudi nu a spus pe cele maimulte, flindca, dacd infractiuni numeroase raman nedescoperite,desi se cautd cu sirguinta autorii lor, cu atAt mai mult erorilejudiciare trebue sa rämand nedescoperite, de oarece ad nu semai eautd adevdrul, societatea find convinsa cd bine a judecatpe baza maximei : res judicata pro veritate habetur; trebueo intamplare, un adevarat noroc pentru ca sä se constate erorilejudiciare.

Dealtmintrelea dovadd ca. d. Rebaudi nu a citat nici celputin toate erorile judiciare cunoscute i recunoscute, este cdse gasesc atari erori judiciare, in .autori cunoscuti, Ayrault '),Ortalan') i Canonico 4), pe care d. Rebaudi nu le mentio-neazd 5).

1711. Este incontestabil cd se pot comite grave erori ju-diciare cu pedeapsa cu moarte, precum se pot comite cuoricare altd pedeapsa. In tam noastra se poate cita cazul luiC. Dimitriu din Ramnicul-Sdrat, condamnat la munca stinted

') G. Rebaudi: La pena di morte e gli errori giudiziarii. Roma 1888,p. 224-228.

2) Ayrault: L'ordre, etc. Cart. II, art. 2. Nr. 1, p. 126, ed. cit.2) Ortolan: Elements II, Nr. 1362, p. 21 nota 2.4) T. Canonico: Del reato, p. 462. Acesta citeazd cazul fratilor

Tolu din Sardinia. Vezi asemenea eroarea cu osdndirea lui Martin de carevorbe$te Voltaire. E. Faguet: El l'horreur des responsabilités, p. 73 nota.

5) Dupd ce a scris d. Rebaudi, opera sa in Franta, s'a intamplatafacerea Borras, condamnat la moarte de Curtea cu jurati din Aude, sicelebra afacere Dreyfus, pe care o considerdm indoioasd fiindcd, s'aamestecat politica in o afacere judecatoreascd.

, Un caz deasemeni insemnat este in cantonul Zug din Elvetia,unde, in anul 1882, anul chiar in care s'a reintrodus pedeapsa cu moarte,un individ a fost condamnat la recluziune pe viata pentru asasinat,dupd 12 ani, Curtea federald a recunoscut inocenta lui. Rev. pe n. 1910,Iunie, p. 833 nota.

,272

pe viajd, pentrucA ar fi omordt pe fata Tinca Wagner, inetate de 14 ani, si care dupd 3 ani de disparitiune s'a rein-tors in casa pdrinteascd 1).

Se mai poate cad crima din str. Foisor No. 50; trei per-soane au fost condamnate in Iunie 1892, la cAte 6 ani reek-ziune pentru omorul sotilor Petru si Anica Cherciu ; unul dincondamnati a murit in penitentiar, iar ceilalti doi ii fAceaupedeapsa, cAnd, abid in 1898 Sept., se condamnd alte trei per-soane, admitandu-se revizuirea in favoarea celor doi osAnditicari se aflau In viatd.

Si nu mai vorbim de erori judiciare mai mici, de ex. afacereaBeck din Anglia, si comica condamnare dela Belfast In Irlanda.la 40 selingi amendd a unui mut, pentru strigate seditioase 2).

1712. Prin urmare noi nu contestAm cd se pot intamplderori judiciare, si chiar multe; aceasta este exact, insd nucredem ca ar fi un motiv pentru desfiintarea pedepsii cumoarte.

In adevar, noi am arAtat cAnd am vorbit de calitatilepedepselor, cd toate pedepsele sunt mai mult sau mai putinireparabile. Se spune cd pedeapsa cu moarte e absolut irepa-rabild ; insA ne intrebAm, cu ce se vor reparA tristele momentepetrecute de un inocent In inchisoare, sau la munca silnicd ?Dar clan el se sinucide, dacd moare de durere cu o moartelentA or Inebuneste din cauza revoltei sufletesti ca a fost con-damnat pe nedrept, cum se va repard rAul fdcut ? Merge-vor

1) Indépendance roumaine" 1/13 Iunie 1890, p. 2, col. I si II.2) Bietul mut nu era culpabil deck cA bAtuse sotia, care in urmA

a cAutat rAzbune pe ellIncat despre afacerea Beck, Acest nenorocit semana cu un Smith,

$i find condamnat in 1896 pentru escrocherie, Ministerul de interne inurma recursului sAu in gratie, in 1898 a recunoscut gresala. Dar in 1904a fost din nou dat in judecatA tot din pricina lui Smith ; ofiterul de po-litie a certiftcat ide.ntitatea_si expertii au recunoscut In scrisoarea luiBeck semnele distinctive ale scrisorilor de extorsiune (chantage) ale luiSmith. Juriul 1-a condamnat a doua oarA, i Ministerul de interne, careprimise un nou recurs in gratie, transmise dosarul Regelui, care ordonAliberarea imediatA. Dar neemistand in Anglia. procedure de revizuire inmaterie criminalA, Beck rAmase legal condamnat. Guvernul a propuslui Bech 50.000 lei dacA va renunta sA urmareascA pe autorii responsa-bili ai nenorocirilor sale, Beck insA a refuzat. A trebuit sA se institue ocomisiune pentru a se face reformele necesare de a se impedeca astfelde erori. Revue pénitentiaire, 1905 (an. XXIX), Nr. 6, p. 804.

sa-si

273

pAnd a cere sd suprimdm i pedeapsa inchisorii,pentru a evitA erorile judiciare si tristele Tor consecinte ? Inzadarzice cu drept cuvant Tissotsd invoacA erorile justiOeiomene§ti i ireparabilitatea lor, Cad, se repard oare complectnedreptAtile din erorile judecatore§ti i ale celorlalte hotdririale tribunalelor criminale in particular ?

Dacd nu voiti o justitie penald decAt cu conditiunea caea sä fie infalibild sau ca erorile sale sd poata sd fie cutotul reparate, spuneti mai bine cä nu voiti nici o justitie" 2).

Acela lucru ii spune i Alauzet :Dan desfiintarea pedepsii cu moarte ar trebui sd aibd

tie efect de a face de ad inainte reparabild orice eroare judi-ciard, §i ar lilã de pe con§tiinta oamenilor aceastd apasAtoarepovard pe care o lasd incertitudinea judecatorilor omene,ti,n'ar trebui sd mai stdm la indoialA. Din nenorocire nu e a§Ala fiecare condamnat murind in fundul pu§cariei, pericolul esteacela ca §i la fiecare cap ce cade pe e§afod").

In fine, E. Beaussire rdspunde la obiectiunea ireparabili-ardtAnd cd i rdsboaele pentru apararea nationald pot

aveA o cauzd gre§itd, §i sa facd mii de victime, totu§i nimeninu le poate condamnA in principiu.

9,Nu mai vorbesc adaoga dânsul.-7 de erorile medicale,nici de toate erorile, adesea omordtoare, care se pot comitein actele cele mai legitime. Datoria este de a nu negligenimic pentru a evitA eroarea, etc. . . . . , dar, in nici o sferda actiunei individuale sau sociale, posibilitatea unei erori, chiarireparabilA, nu infirma nici un drept" si in alt loc vorbindde unanimitatea cerutd la juriul englez, Beaussire spune cASocietatea ar rdmAne färä apdrare, dacd ar subordona actelerepresiunei la realizarea unui ideal de certitudine . . .

Societatea §i-a indeplinit toatA datoria sa cAnd a luat toateprecautiunile rationale contra intamplatoarelor gre§eli, fdra

1) Faibles et inconséquentsque nous sommes1 nous jugeons comune-des êtres bornés, et nous punissons comme des etre infaillibles", Ben-tham, Traités de législ. II, p. 166. Iar un autor italian ziceh : La societhcol punire di morte proclama la propria infallibilith.

2) J. Tissot: Le droit penal, 3-eme ed., Paris, 1888, T. I, p. 451.3) Alauzet: Essai sur les peines et le système pénitentiaire 2-erne

ed., Paris, 1863, p. 48, Part. I.') E. Beaussire: Les principes du droit, Paris, 1888, p. 136 137.

50195 18.

abolitionitii

tatii,

9.

sh

274

jerfeascd realitatea, neapdrat imperfecta, si interesul publictotdeauna trebuincios, la o himericd trebuinta de perfec-tiune" 1).

1713. Acesta e adevärul. Erorile sau abuzul, care se faccu un lucru, afard de cazul cAnd ar deveni prea dese, ca oregula, nu poate fi pedecd spre a uza de acel lucru.

Desigur cd armele pot omori din gresald sau chiar cuintentiune pe om, e evident ca focul a cauzat multe nenoro-ciri oamenilor, pus find cu intentiune or din gresald, nimeniInsa nu va proscrie armele or focul din cauza abuzului orerorilor ce s'ar putea comite cu aceste cloud lucruri, ci vacduta sä imputineze erorile prin o mai inteleapta a lor intre-buintare.

Deasemeni ce este mai folositor progresului societatii decat presa, instructiunea si religiunea ? i cu toate acestea cdterele nu au fäcut aceste folositoare institutiuni

Presa, nu e oare o adeváratä plaga cand calomniaza orpropaga idei periculoase societatii ?

Instructiunea deasemeni, pentru un pervers, este un pu-ternie instrument Indreptat in contra societdtii; falsificatorulde monetd dela Severin era un excelent chimist i un talentatcaligraf; A . . . A . . prevaricatorul dela Casa de depuneri,era un om cult, care fusese de doud ori Ministru de justitiel

Religiunea deasemeni n'a produs inquizitiunea i intole-ranta? In chirurgie nu se fac greseli in comertIn industrie accidente ?

Vom zice dar cu Grotiu: IV on ideo statim jus essedesinit si quid a malis usurpatur. Navigant et piratae:ferro utuntur et latrones2), i vom addoga cd se pot luamäsuri in aceastd privintd, inmultind numärul judecatorilor,fdcand cloud grade de juridictiune3). In orice caz, astäzi ero-rile judiciare ar fi mai putin de temut din cauzd cä pedeapsacu moarte ar fi foarte rar aplicatd.

9 Ibidem: p. 144.2) Hugonis Grotius: De jure belli ac pacis. Lib. II, Cap. XXII, §11.

Un lucru nu inceteazA sa fie drept, fiindcA cei rAi abuzeazd de el: na-vigheazA i piratii, IntrebuinteazA ferul §i

3) In acest seas Leoeillé: Cours de drept penal la Fac. de dreptdin Paris, 18 Dec, 1883, Lect. XIX.

tAlharii.

I

si

275

4. Pedeapsa cu moarte nu e coregatoare.

1714. Pedeapsa trebue sd fie coregdtoare, adicd sdaducd indreptarea vinovatului; pedeapsa cu moarte nupoate niciodatd sd ajungd la acest rezultat.

RAspunsul la aceastä obiectiune e foarte usor. 0 pedeapsaa trebui sA aibA un duplu efect : 1) Sa indrepteze pe cel vi-novat ; 2) SA serve de exemplu celor care ar fi ispititi sA-Iimiteze.

Fara indoiala CA ar fi bine ca orice pedeapsa sä producaaceste douA efecte si sa aibd toate calitatile de care am vor-bit, sa fie dreapta, personala, reparabila, etc.

Urrneaza insä de aci ca pedepsele care nu ar aveA toateaceste efecte or calitati, sA fie excluse, desi au unele dintrecalitati in cel mai inalt grad ? Desigur, dacA ni se permiteaceastä comparare, cd ar fi de dorit ca persoana pe care ci-nevA o face -tovarAsa vietii sä aiba toate calitAtile, cine insapoate sustine ca sa nu se casatoreasca oamenii decAt atunciand vor gasi in aceiasi fiintä reunirea tutulor calitatilor ? Atunciam riscà sA se desninteze cu totul institutiunea casatoriei; pecand in realitate oamenii rationali cautA compensarea in ca-litAti, multumindu-se unii pe inteligenta, altii pe frumuseteafizicului or a caracterului.

1715. Dealtmintrelea, celelalte pedepse au toate aceastAcalitate pe care recunoastem cd nu o are pedeapsa cu moarte?Pedeapsa muncii silnice pe viata., nu e oare negatiunea ideiide indreptare ? Caci, dacd omul se poate indreptA, pentru cesä fie tinut totdeauna in ocnA ?

Tocmai inchisoarea (in comun) perverteste pe om. Si apoise poate sustine serios CA celelalte pedepse indrepteaza pe in-,fractori ?

In zadar d'Olivecrona zice : Afirmarea cA existA infractoriabsolut incorigibili, nu pare a fi conforma cu adevdrul. Niciun om, orica de jos ar fi cAzut, nu trebue sä fie consideratca incapabil de regeneratiune morala. A admite contrariul arfi sa negAm perfectibilitatea omului, ar fi sd negam realitateaunei din cele mai frumoase promisiuni ale cristianismului").

Autorul suedez se arattt aici un demn reprezentant al

'1 D. Olivecrona: De la peine de mort, p. 155.

.

276

scoalei clasice, care se multumeste a afirmd si a rationd inabstracto : Pentru scoala positivistd penala, si pentru toti ceicate cunosc pe infractori altfel cleat din MIL nu exists nicio indoiald cd sunt infractori incorigibili, infractorii näscuti,precum exista si bolnavi cronici incurabili, mai ales acei lo-viti de o boald grava Inca din nastere.

In abstract se poate ca nici un criminal sä nu fie incoi:rigibil, Insä foarte multi sunt astazi incorigibili din cauza in-suficientii mijloacelor noastre actuale, dupa cum si multe boalesunt astazi incurabile din cauza imperfectiunei medicinei con-timporane.

Dar, in definitiv orice discutiune e de prisos fata cu ci-frele. Numeroasele recidive, nu dovedesc oare cd regimul pc-nitentiar nu este coregator ? De ce sä cerem pedepse cu moarte,o calitate pe care nu o cerem si nu o putem obtine dela ce-lelalte pedepse? Pedeapsa poate sa indrepteze cel mult pe in-fractorul de obicei, dar niciodata pe cel ndscut, caci in acestavitiile morale, sunt consecinta vitiilor organice produse prininfinitul efect al ereditdtii, care nu se pot modified prin efectultimporar al pedepsii. Aceste vicii organice ale infractoruluinäscut, pe care Lombroso crede ca le-a gasit, stiinta nu le-arecunoscut, cu atät mai putin n'a putut gasi remediul in contralor. Sunt medicamente care se Intrebuinteazd pentru certeboale ale corpului, pentru cangrena insä, in starea actuald atiintei, nu existd alt mijloc decdt amputarea organului bolnav,

spre a salva restul corpului.. D. Garcon insusi, care e un abolitionist spune : 0 le-

gislatiune penala trebue neapdrat sä organizeze o pedeapsdeliminatoare"1); noi credem cd aceastd pedeapsd trebue sd fiemoartea, singura absolut si sigur eliminatoare.

5) Inegalitatea pedepsi cu moarte.

1716. Pedeapsa cu moarte e inegald zice V. Boe-resco fiindca toti oamenii nu dau acelasi pret vietii, pentruunii pedeapsa cu moarte e insuficienta, pentru altii ea e in-

1) Garpon: Revue pénit. 1909, p. 808. ObservAm cA In Franta emai usor sA lie cinevA abolitionist, cAci acolo existA pedeapsa mare sieliminatoare a relegarii in colonii recidivistilor, si deportarea in for-tarete, pedepse care la noi nu pot exista.

277

diferentd. Cei mai man cu1pabiIi infractorii de profesiunese tern putin de ea, si actiunea legii trebue sä fie asupra lormai tare si mai sigurd" 2).

Si acest motiv este fara valoare, fiindcd el se poate aplicdla orice altä pedeapsd. Oare toti oamenii On deopotriva la li-bertatea lor 3), sau la banii pe care trebde plateascd dacasunt condamnati la amenda ? Care este pedeapsa or suferinta,despre care sd se poata spune ca e simtitä deopotriva de totidamenii cdrora ar fi aplicata

Prin urmare, acest argument nu dovedeste nimic, tocmaidin cauza cd dovedeste prea mult.

6) Imoralitatea pedepsi CU moarte.

1717. Pedeapsa cu moarte e imorald, in acest senscä ea nu e decal continuarea vechilor torture si mutilari eaoferd o priveliste barbara curiozitatii publice, inaspreste mo-ravurile si face inimile nesimtitoare").

Fara.* sd primim calificarea de imorald, recunoastem caacest argument are oarecare valoare, insa ne pare insuficientpentru a se admite desfiintarea pedepsii cu moarte.

In adevar, societatea moderna a acut indestul pentru in-fractori desfiintand tortura i mutildrile, ea trebue sä se maigandeasca si la victimele lor. Sentimentalismul e desigur unlucru bun, dar justitia i utilitatea publica puse in balanta can-täresc mai mult. C'est aucune fois crime d'être trop doux,zice cu drept cuvAnt inteleptul Ayrault3).

Cdci in acest caz adaoga Maitre de Sacy este a fiprea crud cdtre toti oamenii, fiind milostiv cdtre un singur omcare a meritat moartea si a cdrui prea dreaptd pedeapsd tre-

1) Autorur e aici la nivelul stiintei penale din timpul sau; credecd cei mai mari infractori ar fi cei de profesiune; probabil cA nu cu-nosteA clasa numitA a infractorilor näscuti.

2) D. Boeresco: Des délits et des peines. Paris, 1857, P. 366.9 Tocmai critica neegalitAtii o face d. Maxwell inchisorii (vezi

Nr. 1825).4) D. Boeresco: Des délits et des peines, p. 36; in acelasi sens

d'Olivecrona: De la peine de mort, El. 157 si urm.5) P. Ayrault: L'ordre et formalité I, art. VI, Nr. 2.

I),

sa-i

270

hue sa slujeasca de invatamant tuturor, si sa opreaSca reauavointa a facAtorilor de rele" 1).

Societatea trebue sa se fereasca cu grije de aceasta gre-sala sau crima dupd cum o numeste Ayrault.

O observare generald zice /User aplicabila la micepedeapsa corporala si a carei dreptate oricine o poate apretui,este ca toate frumoasele principii care se invoaca, si toate sen-timentele filantropice, care se desfasura cu atata bunavointain favoarea desfiintdrii pedepsii cu moarte, sau pedepselorcorporale, tind numai sa apere cauza raufacatorilor, dar aceiacare se pretind animati cu un zel atat de inflacarat pentruumanitate, perd cu totul din vedere interesul bineinteles al so-cietatii, si se preocupa foarte putin de omul nevinovat, carepoate in fiecare clip& sa cada victimd a cupiditdtii, a rasbu-narii sau a rautatii unui scelerat.

Cand se pledeaza cauza umanitatii, trebue inainte detoate, a se arata generos cdtre aceia a caror viatA, avere sionoare se afla necontenit expuse la atacurile celor perversi;se ofenseaza insa cerul si oamenii daca se imbratiseaza cuatata caldura cauza asasinilor, otravitorilor si incendiarilor, fardsa voim sa ne gandim cd, cu cat se arata cineva mai liberalcu acestia, cu atat se procede mai cu neumanitate cdtre ce-tateanul virtuos si pasnic, care invoaca ajutorul legilor, casingurul sau scut ; si nimic nu-mi pare mai conform ratiuneidecat aceasta apreciare asupra lui Beccaria din Repertoirede jurisprudence" al d-lui Merlin (Vezi Peine). Ca el se ma-guleste cd a pledat si castigat cauza umanitatii, insa i se poatespune, cu mai mult adevar, ca el a pledat cauza sceleritatii, sica din fericire a perdut-o" 2).

Oamenii de abstractiune zicea in acelasi sens Gergeresin Congresul din Bordeaux miscati fart indoiala de intentiuniexcelente, nu trebue sa pearda din vedere ca, daca criminaliicu drept la mila, oameni cinstiti la randul lor au drept laocrotire 0 ca viata unui cetatean fara prihana, Merita cu pri-sosinta ca sa se inlature zece criminali, de speta acelora care,

1) Maitre de Sacy : Le Deuteronome, trad. en francais. Paris, 1685,p. 257-258.

2) Asser: Apologie de la peine de mort. Bruxelles, 1828, p. 11.

279

dupa cuvintele lui Dante, vor e§i din mormant cu pumnul in-chis §i amenintator" ').

Infine, vom adaoga spre a termina cu aceasta obiectiuneea, societatea poate evita de a da un spectacol barbar curio-zitatii publice i inasprirea moravurilor interzicand executarilepublice §i prescriind uciderea osanditilor la moarte in inchi-soare, dupa cum se practicti lucrul in Anglia.

7. Pedeapsa cu moarte nu este exemplará.

1718. Aceasta idee este foarte veche ; Carrara citeaza cu-vintele lui Ovidiu Casiu : Majus exemplum esse viventismiserabiliter criminosi, guam occisi2). Aceia§i idee a fostsustinuta de Bodin in secolul al XVI-lea. Un om zdravanbun lucrator e cu mult mai folositor spetii noastre decat un ca-davru ; ace§ti mizerabili, fiind expu§i continuu la vederea tre-catorilor, fac cu totul alta impresiune de temere §i de teroarecontra crimei, decat atunci cand timpul §i moartea i-au facutsa dispara"8).

Ideia e dar mai veche chiar decat lupta contra pedepsiicu moarte ; ea a fost reluata de Beccaria §i este i azi susti-nuta de multi abolitioni§ti. Spre a o dovedi se citeaza cazuride indivizi care, de i au asistat la o executiune capitala, aucomis fapte pedepsite cu moartea, aproape imediat4). Daca amcrede pe Mittermaier Nicaeri restabilirea sau uzul des (al pe-depsii cu moarte) n'a mic§orat numarul crimelor mari. Dincontra abolitiunea sa totala sau partiala le-a facut sa des-creasca, §i nu e mai putin adevarat cd, in nici o tara, ea n'afost urmata de o recrudescenta a criminalitatii, sau cel putinsa o fi provocat" 5).

Partizanii desfiintarei pedepsei cu moarte s'au incercat skdovedeasca cu cifre statistice aceasta afirmare a lor, care, dacaar fi adevarata, marturisim ca am deveni cel mai aprig abo-litionist, caci nu de dragostea ei, sustinem pedeapsa cu moarte.

') Dupà citarea Dr. L Ch. Herpin: Etudes sur la reforme et lessystemes pénitentiaires. Paris, 1868, p. 10 si 11.

2) Carrara: Programma P. G., T. II, § 661, nota p. 35.3) Th. Morus: Utopia. Livre II, p. 232.4) Rebaudi: La pena di morte. Roma, 1888, p. 48-51 ; d'Olirecrona:

Op. cit., p. 103 si urm.5) Mitterrnaier: La peine de mort, p. 137.

280

1719. Vom examind mai tdrziu, la finele acestui studiu,eficacitatea pedepsii cu moarte i vom iratd cu date statistice§i cii märturii istorice ca ea este cea mai exemplard si maieficace dintre toate pedepsele. Deocamdatd, i inainte de aprocedà dupd metodul positivist, ne vom mgrgini sä repro-.ducem parerile cdtorva abolitionisti in privinta ineficacitatiisau a lipsei de exemplaritate a pedepsii cu moarte.

Ch. Lucas, unul din cei mai ferventi absolitionisti, caregaseste 27 de defecte pedepsii cu moarte, si tot atAtea calitatisistemului inchisorilor, nu tagadueste totusi eficacitatea pedepsiisupreme: ,Nu cu simpla afirmare zice dansul a unei efi-cacitdtii destul de greu de stabilit, i totdeauna mai mult saumai putin. usor de contestat, pedeapsa cu moarte trebue sd fie-stearsd din codicele noaste pentru a nu mai apared, ci cu in-vocarea principiilor de morald cretind care, odata ce austrdbatut in constiinta omeneascd nu se mai sterg, cu inalteleinspiratiuni ale naturei omenesti

Iatã cum trebue combdtuta i rasturnata pedeapsa cumoarte, ridicand contra ei legitimele reclamatiuni ale con§tiinteiomenesti i energicile proteste ale civaizafiunei noastrecreOine, care trebue sã se simtd, injuriatä suferind in secolulal XIX-lea aceasta ultimä si sangeroasa urma a talionului" 1).

Ch. Adolphe si F. Flélie, care deasemenea sunt infocatiabolitionisti recunosc i dansii cd e inexact de a sustine cdpedeapsa cu moarte nu micsoreazd numdrul infractiunilor. Re-producand cuvintele lui Livingston, care contesta cd pedeapsacu moarte ar aduce o micsorarc in numdrul crirnelor, distinsiipenalisti francezi spun: Fdrä indoiald cd se poate sustine,Orland seamd de mdrturiile istoriei cd, acolo unde au existatsupliciile cele mai crude s'au manifestat crimele cele maigroaznice. Caci, dupd cum observa Bentham, rdu facatorii seindspresc la cugetarea soartei care ii asteaptd, i actele lor celemai spdimantatoare de barbarie nu sunt atunci deal represalii.Lisa, poate cineva atribui numai pedepsii cu moarte o pro-gresiune in crime, progresiune dealtrnintrelea care poate ftfoarte contestatd? Aceastd asertiune ar fi fdrä indoiald preacutezatoare. In general, infractiunile n'au variat din cauza pe-

') Report al lui Ch. Lucas, membru al Institutului publicat dc'd'Oli-vrecrona, Op. cit., p. 200 §i 201.

281

depselor ci din cauza moravurilor §i a timpurilor. Nu §timdacd desfiintarea pedepsii cu moarte le va face mai nitmeroasesau mai teribile, §i ateptarn cu viu interes rezultatul incercdrilorpe care le-au facut mai mai multe State ale Elvetiei, Germa-niei i Statelor-Unite. Insä ne e greu a admite cd aplicareaacestei pedepse sd fie ca o sdmantd fecunda de crime §i ca,dela e§afocl chiar sä derive atentatele care au facut ca el säse ridice"2).

De aceia§i parere sunt profesorii B. Boerescu, Cantilli §iGarcon, tustrei deasemenea partizani ai suprimarii pedepsii cumoarte. Dupd cei doi dintai pedeapsa cu moarte 1111 numai cäeste exemplara, dar chiar o socotesc cea mai exemplard dintoate pedepsele. Este incontestabil zice B. Boerescu capedeapsa capitald e aceea care insuflä cea mai mare teroare,ca ea este cea mai spaimantatoare §i cä produce cea mai vieimpresiune asupra spiritului rnultimei" 8).

Cantilli deasemenea combatand pedeapsa cu moarte re-cunoate totui ca ea are o mare calitate, aceia de a fi cea maiexemplard dintre toate pedepsele, caci de ce se poate intimidaomul mai mult decal de perderea existentii lui? Ea intimideazdmai mult decat orice alta pedeapsa" 4).

In fine d. Garcon zicea in §edinta din 27 Febr. 1907 aSocietAtii generale a Inchisorilor : Parerea mea este cä pe-deapsa cu moarte e eficace cand ea este aplicata. Cand deexemplu, in timpul Restauratiunei, se executau 70 !Ana la 100persoane pe an, pedeapsa suprema era intimidatoare §i exem-plard. Aceia care neagd acest lucru, imi pare cd neagd intreagaistorie a criminalitatii §i a represiunei" 6).

Vedem dar cd acest argument e foarte contestabil, §i cdmulti abolitioni§ti departe de a-1 invoca. II combat cu multdenergie.

AceastA idee ne pare gresitA chiar cu temperamentul in general;sistemul represiv joaca desigur un rol insemnat asupra criminalitatii;de ar fi exacta ideia autorilor pe care ii citatn, pedepsele ar fi In generalinutile.

2) Ch. Adolphe i F. Téorie, VI-ème, éd. Paris, 1887, T.Nr. 59, p, 103 si 104.

3) Boeresco: Des délits et des peines. p. 371,4) Cantilli: Curs litografiat, p. 64.5) Garpon: Rev. pénit. 1907, p. 331,

Hale: I,

')

282

1720. E adevarat ca pedeapsa cu moarte n'are efectul dea impedeca pe toti criminalii sa comitd asasinate; nu existdnici o pedeaps6 pe lume care sa aibä efecte absolute, ins&este incontestabil, i vom cautd sä dovedim acest lucru cu cifrestatistice, cd pedeapsa suprema produce efecte salutarii, i edestul ca ea sä aibd efecte relative, sä scape o singura victimdinocenta de asasinat, pentru ca sa nu stain la indoiala sd ucidemzecimi de asasini.

Ca sä dovedeascd afirmarea cd pedeapsa cu moarte nue exemplard, abo1itionitii, dupd cum am spus, au citat cazuride criminali care au asistat la executare fard ca aceasta sa-i

abatut dela comiterea de crime ')Dupd noi aceasta nu dovedeste nimic; este evident cd un

criminal ndscut, va veded or nu va veded executiunea si chiarde se va aplica o grea pedeapsa contra lui, tot periculos pentrusocietate va rdmane si la prima ocaziune va comite crima.Nimeni nu sustine cd pedeapsa mortii are efecte absolute, insddesigur cd are efecte relative, la criminali rnai putin perversisi mai mult fricosi i aceasta e sdficient. Cum ziced d. Leveilléla cursul sau It y a ce qu'on voit, et ce qu'on ne voit pas" 2),se vad numai criminalii care comit crime desi au asistat la oexecutare, Insä nu se tine seama de aceia care Inspaimantatide pedeapsa mortei au fost abdtuti dela savdrsirea de crime.

Adevarul este ca, desi pedeapsa cu moarte nu impedicatoate crimele, ea este insä, dupd cum spune d. Manouvrier,un fretu contra crime' 3).

daca pedeapsa supremd ar trebui desflintata fiindcdnu este exemplara, ce va trebui sd zicem de pedepsele priva-tive de libertate, care se bucurd de predilectiunea legiuitorului

1) G. Rebaudi: La pena di morte. Roma, 1888, p. 48-51, citeaza omultime de cazuri de asasini care au asistat la executarea altori asasini.Robin, spune ca din 167 condamnati la moarte asistati la Bristol inultimele momente de preotul inchisorii Roberts, 161 i-au declarat ca auasistat la executari capitale. Acest lucru a fost constatat in parlamentulenglez in 1840". Rolin La pena di morte. Trad. ital. Lucca, 1871, p. 63 (dupacitare Enz. Carnevale. La pena di morte. Torino, 1888, P. 26).

2) Cursul de legis. penala la Facultatea de drept din Paris. Lect.XIX din 18 Dec. 1883. Ce qu'on voit et ce qu'on ne voit pas, este oformula celebra a lui Bastial din Harmonies économiques.

8) Manouvrier, Profesor la scoala de antropologie din Paris, dupacitarea Dr. Lacasagne: La peine de mort. p. 152.

fi

283

§i de a foarte multor penali5ti ? Ce exemplaritate au acestepedepse, cand humArul recidivi§tilor cre§te pe fiecare an, §icánd, dupd cum vom aratä mai tarziu, nu numai puFäria§iiin timpul implinirei osandei lor, dar chiar directorii i perso-nalul Insdrcinat cu paza lor, comit infractiuni 1 1). Un magistrat,bun cunoscdtor al penitentiarelor din Prahova, afirmä cd celmai mare contigent de fapte rele ce se Coma in Prahova iida populatiunea dinprejurul penitentiarelor 2).

Dacd lipsa de exemplaritate e un motiv de flesfiintare apedepselor, apoi trebuiesc cu atat mai mult desfiintate pedep-sele privative de libertate, care sunt atat de putin exemplare,incdt nu servesc nici chiar persoanei cu care se face exem-plul §i executätorilor pedepsii.

8. Statul nu astig'd nimic cu un om mort, pe and un condamnatii pate folosi cu munca lui.

1721. Voltaire, comentând pe Beccaria a exprimat aceastdidee in modul urmator : S'a zis cä un spanzurat nu e bun lanimic §i cd supliciile inventate pentru binele societätii trebuiesd-i fie folositoare ; Insd e evident cd 20 de tdlhari zdraveni

voinici, osAnditi la munca silnicd, vor face mai mult ser-viciu Statului prin pedeapsa lor, decdt bine faced moartea lorcdldului, care este pldtit pentru a omort pe oameni in public" 3).

1722. Vom trece cu vederea cd tot Voltaire a zis : Dan unspAnzurat nu e bun de nimic, un pu*cdria§ nu e lucru mare 4), §icd E. de Girardin §i Ch. Fere sustin din contra cd pedeapsa cumoarte e cea mai putin costisitoare5); ne Intrebdrn insä dacd. micul

1) Vezi mai departe N-rele 1813 si 1814.2) L. Elefterescu: Discurs de deschidere ca Proc. gen. la Curtea

de apel. Bucut esti 1892-1893 (fost multi ani prim-procuror la Prahova).Dreptul an. XXI (1892), No. 53, p. 418, col. 1.

3) Voltaire: Commentaire sur le livre Des délits et des peines"publicat in trad. franc, a lui Beccaria. Paris 1773, § 10, P. 418.

4) Si un pendu n'est bon a rien, un prisonier n'est pas bon a grandechose.

5) Enz. de Girardin: Droit de punir. Paris 1871, p. 53 si Ch. Fire.Crime et repression, p. 117. Primul zice: Mettre les mauvais en prison,c'est mettre les bons a l'amende, puisque ce sont ceux-ci qui paient lesfrais de logement et de nourriture de ceux-là. In realitate regimul in-chisorilor costa mult pe Stat fiindca nu toti infractorii muncese.

$i

284

ca§tig material ce se poate trage din munca unui asasin poate fipus in cumpänd cu marile cestiuni de morala i sigurantdsociald ? D. Boerescu, de,i abolitionist, recunoa§te cd acestargument n'are nici o valoare, pentru motivul ca siguranta §iviata unui om sunt cu mult mai presus decat ca§tigul pe caretrage Statul din munca o-cna§ului Adaogam ca, daca ar fivorba numai de c4tigul Statului, cel mai bun sistem ar fiamendele mari §i Confiscarea generala a bunurilor, lucru pecare nimeni nu-1 poate sustine.

A pune astfel discutiunea pedepsii cu moarte este a ocobori prea jos.

Ortolan spune cd, in orice caz astfel pusa discutiunea eo cestiune de bund adminstratie, insä nu e cestiune de dreptpenal §i adaoga : Ori de cdte ori, in loc de a ajutà sd se satis-facd exigentele penalitatii, aceastd consideratiune se va substi-tub ca obstacol sau ca o cauzd de deviare, scopul penal va fiperdut sau atins in mod imperfect. Societatea va fi ca bolna-vul cdruia, din motiv de economie, nu i se administreazd me-dicamente, sau i se administreazd ran" 2).

Ne marginim la combaterea acestor principale argumenteIn contra pedepsii cu moarte, cdci dacd am voi sä examindmtoate argumentele invocate de Ch. Lucas §i a1ii, discutiuneaar Iuà o prea mare intindere 2).

1) Boerescu: Op. cit. p. 352.2) Ortolan: Elements. T. II, No. 1346, p. 9.8) Ca sa dam un specimen de argumente in contra pedepsii cu

moarte, vom cita unul dat de un avocat, Francesco Sarri Fu TommasoDansul spune ca pedeapsa cu moarte produce adesea achitari spre a oevita, i eiteaza un caz din Noembre 1863 la juratii din Trani, unde elinsusi ca avocat a obtinut achitarea a doi indivizi acuzati de omor pre-meditat, care pentru o plata de 25 lei, ucisese o femee nedrept cazutain ura barbatului. Della pena di morte. Bari 1865, p. 20. CAnd in cauzAse constata ca un avocat misel si niste jurati nemernici au pricinuit achi-tarea a doi asasini, de ce se mai cauta in pedeapsa cu moarte cauzaacestui rezultat ? Desigur ca avocatul care rnr numai ca. lupta pentruachitarea asasinilor dar chiar spune lucrul si-si face reclamA, nu e omcum se cade, iar juratii care aveau mijlocul acordand circumstante ate-nuante sa evite achitarea, nu au nici o scuza pentru nemernicia lor, chiardaca ar fi fost Un alt argument neserios la Carmignani:care zice ea La infractiunile de curaj nu trebue sa se opuna o pedeapsa,care ca moartea le da prilej sa o arate". Sulla pena di morte. p, 82).Atata numai ca ucigasii nu prea arata curaj in fata mortii sigure, ci le,

hat

abolitionisti.

285

1723. Acum dupd Ce am expus argumentele In contrapedepsii cu moarte, §i am ardtat netemeinicia lor, e timpul sdspunem motivele care ne fac sa sustinem aceastd pedeapsa.Ce e drept cd noi, combatand argumentele contra pedepsii cumoarte, indirect ajungem sd dovedim Ca aceasta pedeapsd tre-buie sä ramana in Codicele penal, insa, pe langa aceastä probare indirecta, credem cd e bine sa facem i dovada directd,citand argumentele care se aduc de antibolitioni§ti, cum ameitat i principalele argumente ale abolitioni§tilor.

La cursul sat' de legislatiune penala comparata, d. Le-veilé, pro fesor la Facultatea de drept din Paris, punandu-§icestiunea daca pedeapsa cu moarte e legitima, ziced acestecuvinte : Quand on est jeune au croit la peine de mort illé-gitime, mais quand on devient vieux, et c'est mon cas, on arrivea la conclusion qu'elle peut are utile dans certains cas" ').

adevarul este ea, daca cineva nu se ia numai dupafraze i dupa curent, ci tine seama de necesitatile sociale, de-trebuintele pe care le indica practica, nu poate sa declare capedeapsa cu moarte trebuie sd dispara in starea de astaziomenirei. Pedeapsa cu moarte zicea Target pana sa vina.timpuri mai fericite, este Inca necesarie, §i daca este departede a ofensa umanitatea, o serveste, pastrand viata la toti aceiape cari sceleratul i-ar fi mai ucis, la multi din aceia care arfi cazut victima unor atari infractori" 2).

place sA-si joace pielea numai In partidA sigurA unde altii sunt expusisA moarAl Mare parte din ei s'au arAtat foarte fricosi nu numai la moarte,dar chiar la batae ; bAtAusii englezi inainte de a li se aplicà pisica cunouA cozi incep sa tipe din toate puterile. H. Rochefort, care desigurcA nu este un fricos de moarte, spune singur in: Aventures de ma vie-T. IV, p. 65, cd stiind cA duelul e pedepsit cu moartea in Englitera,si voind sA se batA in duel a plecat din Englitera i s'a dus sa se batAin duel in Geneva. Corneille a spus un adevAr cAnd a zis:

Et que la grandeur de courage.Devient d'un difficile usage.Quand on touche en dernier moment.

Tot atAt de putin serios ne pare argumentul adus de Carraraimpreund cu Nicolini in contra pedepsii cu moarte, cA legea naturei ar fi.o lege esentialmente conservatoare (Programma § 66G); ca si cum aceicare sustin pedeasa cu moarte nu ar cAutA tocmai sä conserve societatea.

1) Leneillé: Cours de droit penal, profesat la Facultatea de dreptdin Paris, 1883. Lect. XIX din 18 Decembrie.

2) Projet de code criminel. Observations, p. VII, ed. originalALocre. Observat. prelim. T. XXIX, p. 9.

a

286

1724. Unul dintre cei mai mari cugetatori, §i care, dupdpärerea noasträ a sustinut mai bine pedeapsa cu moarte esteilustrul Herbert Spencer ; el a scris in aceastd privintd .ni§telinii magistrale pe care credem cd este bine a le reproduce.

Marele sociolog pune In principiu, cd trebue a face deo-sebire, in ceia ce prive§te pedepsele, Intre diferitele naturi deoameni ; omul salbatic §i cel civilizat nu pot fi tratati In ace-la§i mod 1).

Ei binelse intreabd H. Spencernu se vede Ca, pentruaceste cloud caractere atat de opuse trebue, pentru vinele lor,doua feluri foarte deosebite de pedepsire ? Pentru a retitle pecel din urma, pedepse aspre, repezi, precise pentru a isbi cutdrie imaginatiunea sa ; se va impiedeca dela fapte rele celdintai cu pedepse mai putin definite, mai putin intense, maiputin imediate.

Pentru omul civilizat, temerea unei discipline lungi, mo-notond, rezervatd criminalilor e destul, pentru cei mai pufin

pedepse corporale si chiar moartea, nu trebue maiPrin urmare, noi spunem, mai intai ca, din o stare so-

ciald, din care na§te o forma de guvern riguroasa va na§tedeasemeni fart indoiald un Codice penal riguros, insã mai cuseamd cd, la o atare stare sociala rigorile Codicelui sunt nece-sare. i s'ar putea cita o multime de fapte spre confirmare.Martur acest Stat al Italiei, in care se desfiintase, dupa rugaciuneaunei ducese murinde, pedeapsa cu moarte, §i unde numdrulasasinatelor a crescut atat de mult Inca a trebuit sä o res-tabileascd.

Iata dar o fapta ; intr'o stare de civilizatiune mai putinInaintatd, un codice penal sangeros e totdeodata un produsnatural al epocii §i un frau natural pentru epocd. Sd mai notdm

aceasta : cd nu se poate aplica atunci un codice mai echi-tabil §i mai uman

A§A dar e clar, cred, cd nu se poate aplica o pedeapsdabsolut justd unui popor barbar sau semi-barbar, cum e clarcd nu i se poate da un guvern absolut just. Precum pentrucutare natiune, despotismul e regimul convenabil tot asemenea,pentru alta natiune, un codice penal, de cea mai Mare asprime

9 AceastA idee dealmintrelea e sustinuta §i de Beccaria dupdcum am vAzut.

ci-vilizali,putin.

287

este acela care 'i se cuvine. Ceeace scuzeaza ambele acesteinstitutiuni, este cd ele sunt ceeace caracterul national poatesuporta mai bun, este cd mai putin aspre, el ar lasd sa pa-trundd conluziunea In societate, cu ea rele cu mult maicrude decdt acelea pe care ele le pricinuesc.

Despotismul cu toate Ca e un rdu, and este a se alegeintre el si anarchie, se poate zice ca anarchia ar aduce sufe-rinte mai rele deat despotismul, si cd acesta e justificat prinnenorocirea timpurilor.

,,Desigur cä decapitarile, spanzurarile si arderile de altadata erau mari nedreptdti fata cu justitia abstractd, totusi dacase dovedeste ca, cu pedepse mai putin extreme, societatea arfi fost mai putin in siguranta, ca, fait aceasta asprime, infrac-tiunile s'ar fi inmultit, i totalul relelor ar fi fost mai mare, siar fi apasat mai greu asupra celor mai pacifici, atunci trebuesã marturisim cä rnorala aproba acele asprimi. Dintr'o partesi din alta, se poate zice, dacd se face balanta nenorocirilordate cu pedeapsa, cu nenorocirile evitate, scopul ce se urmaraera ca sa existe cat se poate de putine greseli, de suferit,

ca sa existe cat se poate de putine greseli, aceasta estejustitia absolutd" '),

1725. In rezumat dar, dupe H. Spencer, legile trebue satind seamã de starea de civilizatiune a poporului, si nu sepoate pune in principiu, or regula absoluta, ca pedeapsa cumoarte trebue desfiintata la toate popoarele.

Carmignani in Teoria delle leggi, in capitolul intitulat :Della invariabilità della nozione della offesa della sicurezzasociale" a sustinut parerea contrarie combatand pe Bentham(Traité, T. III, p. 320 si urm.) i numind stranie parerea luicd, notiunea de infractiune are caracter de circumstanta i ein raport cu modul de a simti, de a cugeta al unui popor, cuuzurile, religiunea i principiile sale si clima in care traeste,si nu mai putin stranie parerea ca notiunea infractiunei va-riazd cu schimbarea legilor. Dupd Carmignani legiuitorul toscan

1) H. Spencer: Essais de morale de science et d'esthetique, 2-erneed. Paris, 1885, p. 321-323, Cap. VIII, intitulat: Morale de la prison. ,Inacelasi sens, de si abolitionist, Carmignani vorbind de celelalte pedepsespune cä pedeapsa e desigur un eau, dar relele care in lipsa ei ar ire-zultà pentru societate, din cauza abuzului libertAii, ar fi si mai gravesi mai periculoase Carmignani. Elementi, § 302; Confr. 316.

si

i

288

a dovedit cd legile pot formà caracterul moral al popoarelornu caracterul moral al popoarelor trebue sä dea norma legilor ').

Nimeni nu mai poate sustine astdzi eroarea filozofilor se-colului al XVIII-lea, in care cade i ilustrul Carmignani, cälegile sunt independente de poporul la care se edicteaza, i cdau caracter de universalitate si omnipotenta, putandu-se apneala toate popoarele parnantului, i avdnd de rezultat sd formezemoravurile. Toatd lumea e astazi de aceasi parere asupra acestuipunct cu H. Spencer, inutil dar de a-I discuta 2).

1726. Trebue totusi sä facem o rezervä la cele spuse deH. Spencer in privinta pedepsii cu moarte. Dupa marele so-ciolog englez, trebue a distinge in aceasta privinta diverselepopoare ; dupd cum la unele popoare despotismul este mai po-trivit caracterului national, tot astfel ar i cu pedeapsa cumoarte care n'ar trebui sä ramând decdt la popoare cu civi-lizatiune i moravuri inapoiate.

De aceiasi parere e i d. Civoli, un eminent penalist ita-lian, care dupd ce se declarä adversar al pedepsii cu moarte,spune totusi ca ar fi o nebunie (opera stolta) dacä s'ar des-flint& pedeapsa cu moarte in o tard sdlbatica i barbara, incare nu existä mijloace sigure de paza infractorilor, in careconditiunile obisnuite ale vietii sunt atdt de rele incát spreface din inchisoare un rdu3)3 trebue ca osdnditul sä fie supusla chinuri si la cruzimi.

Noi credem cd H. Spencer si d. Civoli se insala, i ca pedeapsacu moarte nu trebue niciodlita desfiintata la un popor. Omul cri-minal e un atavist, un barbar rdtacit in mijlocul civilizatiuneimoderne; faptele lui in general sunt fapte de barbar, prinurmare trebue a le apnea o lege adequata, adica potrivitäAcest salbatic, normal altädatd, anormal astazi, se gdseste la

1) Carmignani: Teoria delle leggi. Cart. II, Cap. XXII, T. II, p.412 si urm.

2) Vezi Intre altii J. L. de Lanessan: La lutte contre le crime..Paris, 1910: Preface mai ales p. 13.

Lezioni. Part. II, lect. IV, p. 25. Autorul admite deasemenea cA ar fi imprudent legiuitorul care ar stA la indoiald sA recurgala pedeapsa cu moarte in caz de agitatiuni sociale, care ar puteA face-sA se nasck in revoltati speranta de a pune maim pe putere. (ibidem).Recunoaste deasemenea cA pedeapsa inchisorii substituitA pedepsii cu,moarte, nu e astfel organizatA ca sA dea fructele care ar trebui. (Ibidem:-Lect. V, p. 3).

i cä

i

8) Civoii:

A

289

toate popoarele, chiar la cele mai civilizate; vom cita spredovada urmatoarea telegrama:

San-Francisco 8/20 Febr. 1891". Niste marinari englezi,in trecerea lor pe la Burnah, au facut sa sufere un teribil su-pliciu unui negru acuzat de o gresala destul de mica. Ei l'aulegat in cruce pe un arbor si 1-au lasat timp de 3 zile fara"demancare. Pentru a adaoga chinurile acestui crud supliciu,ei acoperise corpul lui de mustice si muste mari care-1 man-cau, si atarnase deasupra capului lui bureti imbibati cu apa"1).

Nu trebue dar a se face deosebire de popoare civilizatesi mai putin civilizate, ci de indivizi sociali sau civilizati, sianti-sociali sau neadaptati civilizatiunii. De oarece Codicelepenal se aplica numai celor din urma, el nu poate sa aiba..cat o blandete relativa, din care insa pedeapsa cu moarte nutrebue sa lipseasca.

In scurt, atat timp cat vor exista crime care ne vorreaminti de copilaria popoarelor, de salbatacia primitiva, trebueneaparat ca sa existe in legislatiune dispozitiune proprie de aintimida pe indivizii care ar comite astfel de crime, sau celputin a ne pune la adapostul reinoirei lor de acelasi individ. Pe-deapsa cu moarte trebue sa inceteze prin puterea naturei, canclvor Inceta omorurile, iar nu prin capriciul legiuitorilor, candse formeaza in o tara majoritate abolitionista in parlament. Quemessieurs les assassins commencent cum a zis intr'o frazape atat de inteleapta pe cat de spirituala Alph. Carr.

Dar presupunand chiar ca o natiune ar ajunge la un gradde civilizatiune atat de inaintata incat speta omoritorifor sä fiedisparuta si sa nu mai fie decat o amintire, ce rau va putea.face pedeapsa cu moarte in codicele penal ?

Caci din doua una, or exista la un popor ucigasi, si atuncipedeapsa cu moarte arc rostul ei, or nu exista, si atunci pe-deapsa cu moarte nu face rau nimanui, flind o pura masuräpreventiva, un revolver care se tine in buzunar pentru a pre-intampina un eventual atac.

Target a spus o idee inteleapta, and a zis vorbind de onatiune unde abunda crimele si delictele ca.: pentru o atarenatiune, pedepsele trebuesc mdsurate pe natura acestei rase

1) L'Indépendance roumaine 13/25 Febr. 1891, p. 2, al. 6. Tot unsAlbatic preistoric, socotim noi $1 pe apa$u1 francez.

50195 19

290

decdzute, care este focarul crimelor, §i a cArei regenerareabid se lasd a se intreveded, dupd o lunga urmare de guver-nele cele mai intelepte, trecute peste o mare serie de gene-ratiuni" '). Acesta e adevärul, insd, ceiace zice Target despreo natiune in care furnica infractiunile, trebue sä fie o regulagenerala aplicabild la orce natiune orcdt de civilizata i moralaar fi. Codicele penal trebue sd fie mdsurat sur la naturede cette race abdtardie, qui est le foyer des crimes", iarnu pe natura generald a poporului, cdci orcdt de generala arfi ea, nu pentru dânsa este fäcut codicele penal, ci pentru rasadecazuta a infractorilor. Cuvintele intelepte ale lui Beccaria, cätrebue trAsnetul pentru a dobori un leu feroce, pe care o lo-viturd de puscä nu ar face decdt sa-1 intdrite, trebue aplicateindivizilor, iar nu popoarelor, cad orcare ar fi civilizatia saubarbaria popoarelor, indivizii iar nu popoarele sunt lei feroci.

1727. Comparatiunea lui Spencer cu despotismul nu epotrività, cad guvernul find unic i aplicabil tutulor, e na-tural sä fie potrivit naturei majoritatii cetatenilor, pe cand co-dicele penal, aplicandu-se numai infractorilor, trebue sd fiemodelat dupd natura lor iar nu dupa natura majoritätii. Dacäintr'o natiune ar existd numai 100 de tigrii si hiene, in mij-locul a milioane de miei i gazele, codicele penal nu va fi insti-tuit dupa natura blândä a celor din urmä, ci dupd natura fio-roasd a celor dintai, cad numai lor se aplica.

1728. Deaceia cu mult mai intelepte si stiintifice ni separ cuvintele uneia din cele mai frumoase inteligente pe carele-a produs românismul, acel frumos meteor al cugetarii VasileConta, care desi lipsit de acea instructiune stiintifica soliddcare formeaza baza cunostintelor in apus, a isbutit numai gratieputerii inteligentei sale sä se pund la nivelul celor mai maricugetatori ai secolului al XIX-lea.

Conta ce e drept se apropie foarte mult in idei de HerbertSpencer, insd prin modul sat de expunere el ne pare superiormarelui sociolog englez, fiindcd stiintificeste vorbind, el estemai exact.

A fost un timp zice Conta in care oamenii mai pri-erau mai mult determinati, prin emotiuni grosiere prea

puternice. Pentru a luptã in contra acestor emotiuni, societatea

'1 Observations sur le projet de code criminel. Paris. 1880, p. VI.

mitivi,

291

intared bunele motive, prea slabe atunci, prin pedepse groaz-nice, precum este tortura. Mai tarziu, cand motivele intelectualeau inlocuit pand la un oarecare punct emotiunile grosolane,cand obiceiul a dat o putere mai mare bunelor motive, segasi Ca pedeapsa cu moarte fara torture si inchisoare erauindestulatoare pentru ca sa complecteze bunele motive. Va veniun timp in care, moralitatea publica va fi atat de mare, incat legile penale vor trebui sa devina infinit mai putin severedeck astazi. Insa, in toate epocile societatea a instituit i vainstitui pedepse destul de severe pentru ca temerea de ele saimpedice pe oameni dela infractiuni, adica pedepse pentru aproduce o cantitate de temere suficienta ca sa invinga relelemotive, care ar puteà sa impinga pe oameni la actiuni rele.

Prin aceste actiuni, departe de a compatimi la situatiuneacriminalilor, i a-i trata ca bolnavi, trebue sa-i pedepsim,mai mult decat atat, trebue sa rupem relatiunile noastre cu ei,sd-i uram i sa-i despretuim. Astfel vom Intari buncle motive.

Pedcapsa cu moarte chiar nu ,rebue desfiinfatei ino fard, deceit in momentul cdnd se va proba cd temereade o pedeapsd mai pufin severd este indestuldtoare pentrua impedeca oamenii cei mai pufin culli si cei mai abjeclide a sdvdrst cele mai mart crime.

In adevar stabilind o pedeapsa, nu trebue sa tinem so-coteala de oameni onorabili, fiindca ei sunt indestul de im-piedecati de a savarsi infractiuni prin simpla desaprobare aconstiintei lor si a societatii in care traesc. Insa, pe cat timpse vor gasi in societate indivizi care nu sunt impiedecati prinalte pedepse de a pune in pericol existenta i siguranta socie-

trebue a se mentine pedeapsa cu moarte. Totturile chiarar fi necesare, daca s'ar proba ca pedeapsa cu moarte esteneindestulatoare.

Bine inteles ca, amenintarea cu pedepsele cele mai se-vere nu ar puted intari mult bunele motive, pe cat timp legilede procedura penala i administratiunea justitiei ar fi destulde defectoase pentru a lasa infractorilor speranta de a nu fidescoperiti si de a scapa de pedeapsa prin orce alta specie demijloace. Deaceia cateva pedepse putin severe, cu inteleptelegi de procedura i o buna administratiune a justitiei, au maimult efect asupra determinarilor voluntare ale oamenilor, deckpedepscle teribile de cari pot aved speranta ca vor scapa.

§i

tatii,

292

cAli permit sa cred ca, aceia care fac cu animozitatecritica timpurilor trecute, in ceiace prive§te pedeapsa torturilor

aceia care se silesc sa probeze intr'un mod pur rational,facand abstractiune de timpuri i locuri, ca pedeapsa cu moartee totdeauna inutilä i injustä, Ca aceia zic, nu \Tad in mod clarmateria de care vorbesc, pentruca privesc aceasta materieprea unilateral.

S'a zis intre altele ct experienta a dovedit ca, acolo undes'a desfiiatat pedeapsa cu moarte numdrul crimelor mari a de-venit rnai restrans decal in timpul pedepsii cu moarte. Insatrebue sa observam Ca aici se ia efectul pentru cauzd, caci pe-deapsa cu moarte a fost desfiintata tocmai acolo unde infrac-tiunile pedepsite cu moartea devenisera prea rare, §i unde prinurmare, motivele morale devenisera dejd mai tari, ca maiinainte.

Astfel, intre altele, in Romania, pedeapsa cu moarte,care exista 'Inca in lege, nu fusese aplicata de fapt de foartemult timp, §i tocmai pentru aceia s'a desfiintat. Abolitiuneapedepsii cu moarte a fost dar in Romania, ca i aiurea, con-secinta indulcirei moravurilor §i nu cauza acestei indulciriSe §tie ca, moravurile Rornanilor sunt cu mult mai dulci decatacelea ale celorlalte nationalitati2). Tinand seama de ceiace

1) De aceasta parere intre altii C. Bolliac, care spune c statisticaarata ca atunci au fost mai multe crime cand era tortura, teapa si span-zuratoarea. Poezii nationale. Paris, 2-a ed., 1857, p. 28- 32.

9) Fraza veche pe care o gäsim Inca in anul 1846 in Mesagiul Dom-nitorului Bibescu, care dupa ce spune ca osanda mortii este in fapt cutotul desfiintata" adaoga aceste cuvinte:, Dreptatea cere a marturisi aci,Domnilor, cu cea mai adanca multumire, ca lauda cea mai mare despreacest rezultat se cuvine celei spre bine, firesti aplecari a poporului ro-man. V. Boerescu, unul din principalii sustingtori ai desfiintarii pe-depsii cu moarte in Romania, se intreaba pentru ce legiuitorul tirbeipedepseste numai cu inchisoarea de maximum 6 luni mituirea unuifunctionar public. ,Oare pentru ca in aceasta tara probitatea i incorupti-bilitatea functionarilor sunt exemplare?". Dansul raspunde: Putine tarisunt astazi in care coruptiunea functionarilor sa fie mai la moda decatin Moldo-Valachia. Atat de mult e deprinsa tara cu aceasta, fuck tir .judecator care nu vinde dreptatea, un avocat care nu cumpara pe ju-decator sunt consicierfuti ca anomali, ca fiinte supra urnane. (Des Witset des peines, p. 263, nota). La randul nostru neintrebam: pentru ce s'asuprimat pedeapsa cu moarte in Romania? Oare pentruca la noi nu se-mai comit asasinate? Si pentruce V. Boerescu a sustinut suprimarea pc-

I).

pi

293

am spus mai sus, cred ct ar fi util si drept ca, in legile Ro-maniei sd se prevadd pentru sträini pedepse mai severe decalpentru Romani, si chiar pedeapsa cu moarte").

1729. Daca am facut acea-Stà lungd citatiune, nu am avutintentiunea de a aproba toate ideile exprimate intr'insa de ilus-trul profesor, ci am voit numai ca sirul ideilor sa poata fi ur-mat in intregime. Astfel nu putem admite impreuna cu Conta,ca dupa desflintarea pedepsii cu moarte numarul crimelor maris'ar fi imputinat; aceasta alegatiune se discutd cu cifre statis-tice, iar nu cu rationamente, si mai ales nu poate sä fie ad-misä de un anti-abolitionist.

1730. Deasemenea ni se pare cä e a trece liniilele pa-triofismului si a cdded in sovinism, sustinand cd moravurileRomanilor sunt mai dulci deck ale celorlalte natiuni ; ne avemsi noi ocnasii nostri care rivalizeazd cu cei mai mari sceleratidin sträindtate. Este destul sd citez pe acest individ care sespecializase sa omoare pe cantonicrii dela drumurile de fer, sipe Pipa omoritorul cdrciumarilor, care si unul si. altul au sd-varsit o multime de omoruri inainte de a fi prinsi. Dar ban-ditul G. Lascarache ? El a fost condamnat in 1900, pentru 40de asasinate si peste 86 de talhdrii sdvdrsite impreuna cu to-vardsii lui, la munca silnica pe viatd, si fiindcd unul din corn-plicii lui, Zldtaru, il denuntase, i-a fagaduit cd-1 va omori sichiar la omorit in inchisoare. Ziarul Universul' spunea cd afost din nou dat judecatii, ceiace ni se pare ciudat, si cd atuncicánd s'a pronuntat a doua condamnare el ar fi zis: Daca enumai atat, atunci lasä pe mine"2).

depsii cu moarte si indulcirea pedepselor? Era oare tare noastrA ceaatAt de coruptä in privinta mituirei functionarilor, modul de virtute incelelalte privinte, si numai functionarii aveau monopolul criminalitAtii?Nu vom zice insA cu V. Boerescu: C'est croyons nous parce clue lesinstigateurs ou les rédacteurs de cette loi avaient pear d'en etre lespremieres victimes si elle eat été plus severe", fiindcd aceastä frazd de-sigur inexactk exprimA avAntul tineretii autorului, care mai tArziu, calegiuitor, a imitat pe aceia pe cad ii critick

1) B. Conta: Théorie du fatalisme. Bruxelles, 1877, p. 299-302.2) El a fost impuscat in 2 Sept. 1904 de un gardian, probabil in-

sArcinat intr'adins cu aceasta. Nu voim pe semne sa avem pedeapsa sin-cerd si legald a bAtAii, si a mortii preferAm insd sA tolerAm pe ascunsbAtaia si uciderea Hegel& a celor vinovati.

294

Dealtmintrelea numarul omorurilor in tam noasträ e des-tul de mare 1).

Avem dar i noi ucigasii nostri, cum avem si falitii nostri..1731. Cu atat mai putin nu putem admite ca pedeapsa cu

moarte sa fie inscrisa in Codicele nostru penal numai pentrustraini, ca si cum numai ei ar savar§l crime mari. In nici olegislatiune civilizata din lume nu existä o astfel de dispozi-tiune, care ar fi ca o ofensa pentru celelalte popoare, si dinaceasta cauza nu ni s'ar permite, sau cel putin ar provocalegitime protestari si apoi represalii.

Este dealtmintrelea trebuinta sä observ ca legea penala nutrebue sa fileä distinctiune de nationalitate, precum nu face nicide clase sociale, ci trebue sa Ora seamd numai de gravitateainfractiunei ? Pe societate nu o importa nationalitatea infracto-rului, ba chiar din contra, daca avem interes sd pedepsim pecineva mai greu, este natural sa tim mai aspri cu Romanii, cariraman cu noi, in societatea romana, §i care prin urmare ne in-sufla mai multa temere decat strainul nelegat de tara, care pro-babil Ca dupa expirarea pedepsii va pleca din tara noasträ.

Daca avem interes sa Indreptam bunele motive, cum ziceConta, sau sa moralizam pe cineva, desigur cä mai mare in-teres avem sa facem acest lucru cu un Roman, decat cu unstrain, cad o tara, intocmai ca un parinte, are datoria sadea o bund educatiune mai intai fjilor sal §i apoi strainilor.

Prin urmare i Romanii ca i sträinii care comit asasi-nate, trebuesc pedepsiti cu moartea.

Dar, sa presupunem cà, dupa cum s'a afirmat ca Romanulnu se face niciodatä calau, am admite cä Romanul nu se faceniciodata nici ucigas ; chiar in cazul acesta Codicele nostru

Vezi I. Tanoviceanu: Criminalitatea In Romania, dupa ultimelepublicatiuni statistice. In Anal. Acad. 1909. In anul 1879 s'au condamnat180 indivizi pentru ornor §i asasinat, dintre care 59 la munca silnica peviata. and Inteun an se ucid 180 de indivizi nevinovati, nu credem caar fi rau ca cel putin 100/0 dintre ei sa vada cat de neplacuta e pierdereanaprasnica a vietii. Art. 19 al programului revolutiunei dela 1848 cerea:Desfiintarea atat in fapta cat §i in vorba a pedepsii cu moarte". Igno-ranta profunda a §tiintei sociale a revolutionarilor nWri nu voia sa lasepedeapsa:cu moarte nici chiar pe bartie, ca litera moarta. Petitiunea dinIaqi din 1871 propunea ca art. 18 din Constitutiune sa fie astfel modi-ficat: Pedeapsa cu moarte nu va putea fi restabilitä, afara de cazul pre-vazut de Cod. pen. militar §i pentru asasinat".

i

1)

295

penal nu trebue sA facd distinctiune de nationalitate, fiindcdde oarece RomAnii nu vor comite ucideri, pedeapsa cu rnoartenu li se va aplicA lor niciodatd, ci va fi rezervata de faptnumai strdinilor.

1732. In fine, find aldturi cu Conta, cä trebue a pedepsipe criminali cu asprime, nu admitem cd trebue sd-i dispretuimsau sd-i urAm, fiindcd ei nu merita dispretul sau ura, ci mila,dupa cum am dovedit cAnd am ardtat cA vointa omului nu elibel-A, si cand am expus rolul social al pedepsii '). In aceastdprivintd, scoala pozitivista este cu mult superioard ideilor luiConta2). MArturisim insd cd, suntem alAturi cu dánsul, cd nutrebue sd ardtdm mild unui vinovat, cdci aceasta 1-ar incu-rajA sd comitd infractiuni, insA, precum parintele -pedepsestecu durere pe copil, tot asA trebue sd Led si. societatea fatdcu infractorul.

Dupa cum zice Barine, vorbind de scoala pozitivistd sisistemul sAu penal : El nu va fi crud, cAci nimeni nu simteindignare contra celui vinovat ; il vom suprima sau il vomconfiscA, dar fart mAnie, dreptul de al:di-are va fi substituitcelui de pedepsire, rAmAsitd a vechiului concept teologic alpdcatului.

Metafizicii vor protesta, dar nimeni nu va tine seamd deaceasta, pentrucd vointa nu e mai liberd printre onesti decAtprintre vinovati. Cel care rationeazd nu se revoltA in contra

1) Chon-King: Part. I, Cap. II, Nr.2, recomanda judecatorilor chi-nezi ea: pedepsind sa arate semne de compatimire". Fontenelle dease-menea in Traité de la liberté de Fame" (care i se atribue) spune:Criminalii sunt monstri cari trebue ucisi plangandu-i; supliciul lorscapa de ei societatea si sperie pe aceia cari ar fi ispititi sa-i imite".Oeuvres de Fontenelle, T. II, p. 616.

2) Revue littdraire, 1887, Nr. 3. Ideia e dealtmintrelea veche si segaseste in Senecca, pe care I-am citat in introducerea filozofica si relativla rolul pedepsii: Nihil minus quam irasci punientem decet. Platon 'Irish.in aceasta, privinta e susceptibil de a fi criticat. El spune CA: Raul, sioricine are sufletul bolnav e demn de mila,insa trebue a rezerva aceastainn mai ales pentru acela ale carui rele lasa oarecare nadejde de vin-decare . . - . .

Daca trebue sa lasam liber curs indignarii noastre, nu este catin potriva railor cu totul dati vitiului. incapabili de indreptare. Totioamenii rai, sunt Mi fara sa voiasca in tot raul pe care-1 fac". Desprelegi, V. vol. VII, p. 264, ed. V. Cousin $i vol. VIII, p. 162. Distinctiunealui Platon este absolut fara temei stiintific.

296

unui fenomen, fie chiar dureros, ci face tot ce poate pentru asuferi cat de putin".

Adeptii §coalei pozitiviste, mai toti admit ca., pedeapsacu moarte e o trista necesitate, §i ca trebue a plange Pe cri-minal, nenorocita victima bolnava, nenorocit product al uneiereditati vitiate sau al unei rele educatiuni, dar ca totu§ trebuesa-1 pedepsim.

Si cine nu simte zice Lombroso ca e dureros ca sasacrificam viata semenilor nostri ? Dar cum se face ca nucugetam la aceasta, cand cu miile, cu milioanele sacrificamoameni cinstiti pe campurile de batae, adesea pentru un Ca-priciu dinastic sau pentru un amor propriu national; §i vatrebul, serios vorbind sa cadem le§*mati, cand e vorba de asuprima putine individualitati necinstite, de o suta de ori maipericuloase §i fatale decat ale adversarului, dintre care vreunapoate sti loveasca pe un Darwin sau pe un Carducci ?" ').

D. Garofalo exprima aceea§ idee printr'o comparatiune :Poate nu e trist zice dansul sa vedem ucigandu-se uncaine, care eri Inca era prietenul nostru cel mai credincios ?Dar cine vreodata, pentru a-§i cruta nervii ar voi sa sustinaca nu trebue sa se ucida cainii turbati ?" 2). Am putea adaugala randul nostru: cine ar putea sa se gandeasca vreodata Canu trebue sa se fan o operatiune, din cauza milei pe care oinspira bolnavul §i a suferintelor pe care le aduce operatiunea?

*1733. Si, fiindca am citat pe d. Garofalo, sa analizamputin opera sa contra abolitiunii pedepsii cu moarte in Italia,intitulata Contro la corrente", una din cele mai eminente ces'a scris in favoarea mentinerii pedepsii cu moarte.

Mai intai cateva cuvinte asupra imprejurarilor in care s'ascris aceasta carte.

In Italia se nascuse o lupta invervnata intre abolitioni§ti§i antiabolitionisti, cu ocaziunea redactarii noului Codice pe-nal Italian. In Toscana mai ales, in care pedeapsa cu moartea fost suprimata in 1786, reintrodusa in 1790, din nou supri-mata in 1847, reintrodusa in 1852, §i pentru a treia oara su-ptimata in 1859 ; locuitorii se opuneau cu mare energie lareintroducerea pedepsii cu moarte. Aceasta lupta a fost chiar

1) Lombroso: Appunti al nuovo Codice penale. Torino, 1889, P. 23.2) Garofalo: Contro la corrente. Napoli, 1888, p. 43.

297

in mare parte cauza pentru care noul Codice penal a intratin vigoare abia la 1 Ian. 1890. In cele din urmä Toscana i

abolitioni*ii au invins, §i pedeapsa cu moarte a fost desfiin-tan in toatä Italia, prin Codicele penal actualmente in vigoare.In contra acestei tendinte, d. Garofalo a scris caitea cu titlulatat de semnificativ : Contro la corrente.

*1734. In aceasta mica i substantiald opera eminentul pe-nalist se ocupa mai cu seamd de Italia, §i spune cd intr'unperiod de 5 ani, 1880--1885, au fost omorite in Italia 18.000persoane, ceeace face 3544 omoruri voluntare pe an '). Dansularatä ca nurndrul omorurilor voluntare in Italia este de 9 orimai mare deck in Belgia, de 6 ori deck in Prusia, de 10 orideck in irlanda, de 14 ori deck in Danemarca, de 16 ori deckIn Anglia §i de 25 de ori decat in Suedia 2).

In fata acestor cifre cu drept cuvant, d. Garafolo se in-doe§te de eficacitatea muncii silnice pe viata, ardtand cat defioroasd e criminalitatea in Italia. Existd o institutiunezicedansul Camora, in care se obtin promotiuni de grad dupddovezile ce se dau in tiinta de a ucide pentru a ucide I InApenini sunt sate in care pentru putini lei, or care locuitor eun sicar la trebuintd. Si sunt acolo persoane care au bani *icare fac ca sa nu lipseascd lucrul. La tard se omoard tdranulcare a fäcut proprietarului de rno§ie o ofertä mai mare de in-chiriere, in ora*e e condamnat la moarte acel care vinde cuun pret mai mic. $i ca in evul meziu un om poate fi omoritpentrucd nu a voit sä cedeze pasul in drum, sau locul intr'otrasura publica. Natura italiandzice Turiello 8) nu s'a co-rectat de insensibilitatea sa de sange" 1 Va fi oare utild o legecare sä adaoge indiferenta noasträ pentru acea enormitatämorald §i sociala omorul, ardtand ca-1 tolereazd, cu suprimareacelei mai grave, celei mai teribile sanctiuni "? 4).

In urrnd autorul observa ca, munca silnica pe viata nusperie in deajuns pe criminalii din clasele de jos, pentru careviata intreaga e o muncd silnica; ne rezervarn insd a Citàaceasta parte a operii d-lui Garofalo and vom vorbi despre

1) Garofalo: Op. cit. p. 15.9) Ibidem: p. 17.8) Turiello Governo e governati. Bologna 1883, T. 1, p. 344 i 345.4) Garofalo: Op. cit., p. 18.

298

pedeapsa inchisorii. In fine In apendice autorul aratä cajustitiei Vacca a spus in §edinta din 8 Martie 1865, cd omo-rurile cu precugetare au crescut in Toscana, dupa desfiintareapedepsii cu moarte dela 14 pe an inainte de 1859, la 21anul urmator i ca de atunci asasinatele cresc in confirm 1).Cu drept cuvânt, vorbind de Toscana §i de Italia d. Garofalozice: Dar e oare sincerd dupa cum se intreabd Turielloaceastä spaima de vdrsarea sangelui asasinilor, intr'o tard incare se varsa atata sange de oameni inocenti" ? 2).

1735. Si la noi, ne intrebdm, nu e oare fatarnicie de a nerevoltâ contra pedepsii cu moarte in Codicele penal ordinar,ba chiar a cdutA sã o impunem altor State prin tratatele deextraditiune 3), cand legiuitorul nostru o raspAnde§te cu atdtaprofuziune in Codicele penal militar §.1 Cod. justitiei marinei?Orice lovitura cu precugetare in timp de resbel, contra unuisuperior se pedepse§te cu moartea 4), pedeapsa mortii pentruo palma data afara de serviciu, in cine §tie ce circumstante,

nevazutd poate de nimeni ci numai cinstit märturisitä, nu eoare o pedeapsa exagerat de mare ? Munca silnica nu ar fiindestula, i pedeapsa cu moarte pentru o palma nu poate oareindemnd pe cel care o da sä omoare chiar pe superiorul salpedeapsa find acee4 ?

Apoi art. 205 Cod. just. mil., care pedepse§te cu moarteape un militar care a pärAsit postul in timp de resbel in fatainamicului, nu este oare o pedeapsa exagerata ? Aici nu avema face cu un criminal, ci cu un 1a, cu un fricos; pentru ce sd-1pedepsim cu rnoartea ? 5).

') Garofalo: Op. cit , p. 73.2) Ibidem: p. 74 cu rectificarea lipitä la p. 76.8) Nimic insA nu este mai nepotrivit, putern zice inconstient i ne-

cuviincios, deck a pune clauza in tratatele de extraditiune cA infractoriiextrAdati de noi, sA nu fie pedepsiti cu moartea. Desigur cA aceastA im-pertinentA clauzA in favoarea criminalilor mari streini, e plAtitA cu con-cesiuni de altA naturS de RomAni cinstiti. Vezi critica aceastor clauze,C. Jud. 1905, No. 86, de d. Anibal Teodorescu.

4) Se pedepseste cu moarte in timp de resbel, i cu munca silnicdIn timp de pace si degradatiunea milliard, orice loviturA comisA sub armede un militar in contra superiorilor sAi". (art. 214), C. just. mil. Dispo-zitiune analogs, Cod. Marinei art. 31 si 33.

5) Cestiunea dacA infractiunile militare in timp de r5sboi trebuesA formeze o exceptiune in care s'ar mentine pedeapsa cu moarte e

Min.

si

299

1736. $i, in fine dreptul pe care il au soldatii de a ucidepe aceea care cearca sa scape din inchisoare, cum se conci-liaza cu pretinsul respect al vietii omenesti 1

1737. Printul de Bismarck observa cu drept cuvant a e o in-consecinta a ucide pe o persoana, aparandu-se dreptul de proprie-tate in mod preventiv, si sin schimb nepedepsind pe cel carea comis un omor. Va fi permiszicea dansul in 1870 de a dacu pusca In lucrator care intr'o turburare, impresoara o casade banca or pravaiia unui painar ? Oare culpabilul va fi lovit ?...

Voia oare cel lovit sa comita un omor? Pentru a ocroti pro-prietatea unei pani or a unei zarafii, Statul poate ucide, si pentrua apara mai eficace pe cetateanul pasnic contra pericolelor unuihot asasin care se strecoara in casa si omoara o jumatate deduzina de persoane in o familie, refuzati Statului dreptul dea pedepsi cu moartea ? Va fi permis sa se impedece prinmoartea unui om ca o boala de vite sa fie propagata ; oricine

discutata. In Germania, Trendelemburg, Naturrecht, in Italia, Carrara(Programma § 661); Pessina, Confutazione al opuscole di Vera p. 21, Crisp-0 Mancini, desi adversari ai pedepsii cu moarte, au admis-o ca excep-tiune. Crispi ca deputat a zis: IlAsboiul e moarte, desfiintati rasboiul siva fi desfiintata si moartea". Iar Mancini a zis: Desavarsirea soldatuluiin institutiunea antinaturala a unei armate permanente, supus prea as-prelor ordine de ascultare si de disciplina, e cu mult mai greu de obtinut,deck indeplinirea datoriflor mai putin grave ale unui cetatean caretraeste in societate liberä. Deaceea mijloacele indestule spre a obtineacest din urma efect, nu pot ajunge ca sa dobandim pe cel dintaiu.Astfel mijlocul extrem al pedepsii cu moarte poate fi inutil sau superfluupentru cel de al doilea scop si sä fie necesar spre a ajunge pe celdintaiu".

In proectul Statului din 20 Sept. 1865 al Cantonului de Ticin, sezice: Pedeapsa cu moarte nu va mai putea II aplicata in canton, Mara dedispozitiunile legilor penale militare. Acestea toate le-am luat din Fr. Sarri,Fu Tanunaso da Trani: Della pena di morte. Bari 1865, p. 29-30, careinsa combate aceasta exceptiune, (p. 30-35) si citeaza intre altele cu-vintele deputatului Massari. Voi desfiintati pedeapsa cu moarte pentruinfractiunile comune si o conservati pentru infractiunile militare, cu altecuvinte, pe cand salvati viata asasinilor.nu o salvati pe acelora care intimp de 4 ani v'a aparat contra asasinilor'l

Adaogam ca: Fr. Carrara, care sustine exceptiunea afirma ca siCiceron, care era un abolitionist a sustinut aceastä exceptiune fart sä fifost acuzat de contradictiune (Programma), § 661. Carrara se insala,ticeron a fost pentru pedeapsa cu moarte, dupa cum am aratat; si asi aplicat-o.

300

riscà de a introduce pesta bovina, va fi sumar In-Twat depostul de straja daca nu se supune legii, pentru ca existentaanimalelor sd nu fie pusa in pericol" ').

In urma marele om de Stat, vorbeste de riscurile profe-sionale din mine, la drumuri de fer, i numeste sentirnentul

0 sentimentalitate bolnavicioasa a timpuluinostru" 2)

Peste 5 ani, cancelarul de fer reveneä asupra acestei ideiin alt discurs : Da, Domnilor, dacd siguranta, pacea publica,onoarea, bunul renume, sanatatea fizica, viata individuala, arfi tot atat de bine ocrotite de legea noastra penala ca inte-resele pecuniare, noi n'am mai aveâ trebuinta de o lege adi-tionald". Dar adaoga dansul alaturi cu dreapta rigoare incondamnarile relative la proprietate vedem o extraordinaraindulgenta pentru cruzimile corporale. Banii sunt evaluati, intariful legislatiunei, mai sus decat pretul oaselor sanatoasevalide. Se poate mai eftin frange coasta unuia intr'o luptd ne-premeditatd, mai ales daca e un agent al sigurantei publice,decat Ii poate permite cineva o falsificare facuta cu usu-rinta, aceia de exemplu, a unui certificat" 3).

1738. Lasand insa la o parte inconsecinta abolitionistilordin secolul al XVIII-Iea, care admiteau pedeapsa cu moartein materie politica, si a celor din secolul al XIX-lea, care omentineau pentru infractiunile militare, i uneori pentru apa-rarea proprietatii or a onoarei cavaleresti, ceeace ne face.mai cuseama sa fim antiabolitionisti convinsi, este utilitatea acestei pe-depse din cauza sigurantei absolute fata cu infractorul ucigas,si a exemplaritatii relativ insemnate fata cu ceilalti criminali.Nu avem sa discutam asupra primului punct, el fiind evident,credem insa ca cestiunea exemplaritatii pedepsii cu moarteare o importanta considerabila, si ea este deciziva in discu-tiune. Deaceia, desl am mai vorbit odata despre exemplaritate,citand parerea unor foarte aprigi abolitionisti, care recunoscexemplaritatea pedepsii cu moarte, socotim Ca este bine särevenim Inca odata asupra acestui punct, invocand de astadata marturiile istoriei i autoritatea cifrelor statistice.

1) Prince Bismarck: Discours. Paris 1886; $edinta I Mart. 1870, T.III, p. 269.

2) Ibidem: p. 272.3) Bismarck: Op. cit. Discurs din 3 Dec. 1875, vol. V. p. 341.

abolitionistilor.

301

1739. Ideia neaplicarii pedepsii cu moarte, contrariand dis-pozitiunea legei care o prescrie e foarte veche; de multe orjs'a acut experienta, i totdeauna a dat rezultate dezastroase.Cel dintaiu rege_ abolitionist, pe care il pomeneste istoria e-Sabacon-Schabaka, Regele Egiptului in secolul V III-a a Chr.')..

Imparatii Mauriciu i Anastasie, care declarasera suin-clu-se pe tron, Ca nu vor varsa niciodata sangele supusilor lor,au facut ca crimele sa se indoiasca"2); vom adaoga cd primuldin acesti doi imparati a plata cu moarfea aceasta experienta,find el insusi asasinat in anul 602. In China pedeapsa cumoarte s'a suprimat in anul 747 si a fost ttebuinta sã fie re-introdusa in anul 756 3).

Am vazut cd, dupa cum spune Herb. Spencer in Toscana,dupd ce s'a suprimat pedeapsa cu moarte, ca sa se indepli-neasca rugaciunea unei ducese murinde, numärul asasinatelora crescut atat de mult, incat in curand a trebuit sa o restabi-leasca4). Ce e drept ca Aug. Pierantoni sustine cd, dupa des-fintarea pedepsii cu moarte in Toscana, numarul omucidelors'a micsorat : in 1787, 1788 si 1789 cate doua omucideri pean, in 1790 nici unul, iar in urma restabilirei pedepsii cumoarte, au fost 4 omucideri in 1791, 10 In 1792, 9 in 1793 si7 in 17965). Dar, cine ar putea crede vreodata aceasta statis-tica fantastica ? Dan nu s'ar fi inmultit numarul omuciderilor,pentru ce acelas suveran ar fi restabilit pedeapsa cu moarte ?Dovada cã acesta e adevarul, sunt chiar cuvintele ilustruluiCarmignani, abolitionist i contimporan al acelor evenimente ;el spune, vordind de marele Duce de Toscana, pe care-1 laudaInsa find plait cu nerecunostinta, mintea lui concepa tre-

Diodor de Sicilia in Biblioteca istorica I, cap. 65. Acelas lucruII spune Herodot: Istoria II. CXXXVII. Herodot i Diodor nu ne spunconsecintele mAsurilor penale ale primului rege beccarian pe care-I po-meneste istoria, dar noi stim cA dela acest rege invins de Sargon, re-gele Asiriei, nu a inceput prosperitatatea, -ci decadenta Egiptuhti.

2) Appunti al nuovo codice penale. 2-da ed., p. 28 si 29.8) A. Andreozzi: Le leggi penali degli antichi Cinesi. Firenze,

1878, p. 23 si 25.4) Herbert Spencer: Essais de morale, etc. Paris, 1885, p. 321._

Capit. Morale des prisons.Aug. Pierantoni: Dell'abolizione della pena di morte. Torino,

1865, p. 14,2)

302

buinta asprimei, desi sufletul sau ramase totdeauna acelascatre aceia care inaltase armele inpotriva lui" ).

In Austria, unde un suveran nu mai putin generos, Iosifa1 II-lea desflintase pedeapsa cu moarte In -1787, a fost silitsa o restabileasca in 1796.

1740. In acelas timp, i chiar putin mai inainte s'a facutsi in Romania Incercari analoge cu pedeapsa cu moarte si audat acelasi rezultat.

Raicevici ne spune in 1788 ca : Pedeapsa cu moartefost ca i desliintata de ultimii Domnitori". El arata ca obi-ceiul era ca armasul sa intrebe de 3 ori pe Domn in trei ran-duri diferite inainte de a executa pedeapsa. Infractiunile dupadansul se comiteau aproape totdeauna de tigani, care furauvite sau faceau omorurile la drumul mare, iar uneori savar-seau cruzimi i salbaticii, chinuind persoanele pentru a spuneunde ascund banii. Guvernul, care Ee vede ca era protivnicpedepsii cu moarte si partizan al regimului penitentiar, segrabea dupa cum spune Raicevici sa ia masurile cuvenitepentru a inchide pe criminali si a le Ilia putinta sa-si conti-nue mestesugul lor 2).

Care a fost rezultatul acestei experiente?Relativ la Moldova ni-1 spune Contele d'Hauterive, un

Francez care e trait in aceasta tara. In Moldovazice dansulse asasineazd si se fard ca in nici o altd tard. Si d'Hau-terive arata ca pricina acestui fapt, e bunatatea exageratalui Alex. Const. Mavrocordat voda, care jurase ea nu va läsãsa se pedepseasca niminea cu moarte. Dieu garde le mondezice cu drept cuvant d'Hauterive d'être gouverne par desPrinces aussi cruellement elements" 3).

In Muntenia acelas lucru.In 1 Ianuarie 1786, Mavrogheni spune cä, hotii stiind ca

nu sunt pedepsiti cu moartea, ci numai cu ocna i bataia, nuse desvata de hotii ; Domnul, ca sa puna capat acestei stari,pedepseste chiar pe gazduitori i pe hoti cu teapa, radicand

Carmignani: Teoria delle leggi. Cart. III, part. II, cap. V, T. IIIp. 167.

2) Raiceoici. (Domenico Sestini): Osservazioni intorno la Valachia eMoldavia. Napoli, 1788, p. 149-150.

3) Comte d'Hauterice: Mdmoire sur l'état actuel de la Moldavieen 1787. Bucuresti, 1902, p. 328.

a

a

9

303

tepi la toate raspantiile, de cherestea groasa si teapand 1).Rezultatul acestei strajnicii ni-I spune Dionisie eclesiarhul :Nu era a vedeà sau a auzi galcevindu-se oamenii in sate,sau a se ucide, si nu se auzea nume de hoti undeva si cd1d-torea oamenii si negutatorii ori unde fdrä fria."2).

1741. In schimb MM., dacd in Romania, prinliii fanariotifaceau experiente beccariane pe spinarea bietului popor, suze-ranii nostri turci se fereau de astfel de experiente si EliasAbesci spune cd e de mirat ca abia se aude de omor saude furt in. Constantinopoli, un oras atat de mare si plin depersoane de natiuni si religiuni diferite, si, vom addoga noi,care nu se distingea desigur prin inaltul sat' grad de civiliza-tiune. Incat despre cauza acestei stdri de lucruri, ne-o spuneAbesci cd ea este datoratd politiei severe si executdrii repedesi sigure a culpabililor8); si o spune si mai Idmurit conteled'Hauterive, care, dupa ce arata cä talharii din Turcia santpui in tepi, adaoga aceste cuvinte : Aud de aici pc filozofiinostri protestand. Ei 1 De ce nu es dansii cate odatd de la eidin casa. l Dacd d. Beccaria ar fl vazut pe toti ucigasii acesteitdri, ar fi fost mai putin dispus a se induiosà pentru sceleratiicare asasineazd zece oameni detreabd pentru un sechin" 4).

In Franta Thiers ne aratä cd, din cauza rdsboaelor ci-

1) Archiva Statului, Condica XVII, foaia 15.2) Papin Earian: Tesaur, II, 168; Confr. Urechid: Istor. Rom. III,

p. 36 $i 43.In Archiva Statului din Iasi, se pAstreazd o CondicA a anafora-

lelor criminale, pe anii 1799 $i 1800, in:care se vdd cAteva hotdriri lamoarte. Vom cad: 1) Filip Savin, dupd esirea din ()cad, IntovArd$it cualtii a omordt cu chinuri pe un prisAcar spre a-i WA banii. Dupd ana-foraoa din 23 Mai 1798, se cerea moartea ; boerii in 1799 opineazd., totmoartea, fiind niste tAlhari vechi $i inrAdAcinati In rdutAti, si nAdejdede pardsire nu este". Rezolutia domneascd lipseste, f. 5 $i 6. 2) 0 femeeucisese pe bArbatul sAu, boerii propun moartea ; Domnul intAreste sd fiesugrumatd la Podul-Row, $i sd se pue intr'un sac si cu o piatrei legaIdde grumaz sd se arunce in Bahluia, fiindcd $i mai Inainte tot purtArirele aveA, 4 Nov. 1799, f. 13. 3) Un om ucisese pe femeia sa; boeriipr&pun moartea (rezolutia domneascd lipse$te), 8 Dec. 1799, f. 19,etc.,vezi foile 23 $i 24, 26, 35 $i 52. Pedeapsa mortii se vede cd se executàde ordiiiar prin spAnzurdtoare, f. 23, 26 $i 35.

8) Vezi Elias Abesci: L'état actuel l'empire ottoman; traduit del'anglais par Fontanelli. Paris, 1792, T. II, p. 74.

4) D'Hauterioe: Op. cit., p. 295.

304

vile dela finele secolului al XVIII-lea, formandu-se cete de tal-hari, din dezertori si soldatii cdrora li se dddese drumul, a fost

Arebuinta ca prin legea din 18 Pluviose, an. IX, sa se suprimejuriul; in urmd executandu-se cdteva sute de indivizi in 6luni, ceilalti s'au potolit, asa cd, in 6 luni (1801), de undeinainte nici o sigurantd nu era de a caldtori in Frantz, seajunsese la o sigurantd absolutd 1).

Experientele secolului al X VIII-lea, nu au tdmacluit pesuverani eruellernent elements, cum ii califica d'Hauterive,de mania de a face umanitarism pe socoteala bietelor popoare.

1742. Drdghici ne spune in Istoria Moldovei, vorbind deScarlat Calimah Vodd, cd era bland si cuminte, dar prea in-durator cu facatorii de rele, incdt niciodata nu s'a pedepsitcineva cu moartea in timpul Domniei Sale ; deacea talhariine spune Draghici ,se inmultise intr'un chip ingrozitor"2).

Vom complecta. pe Draghici addogand cd Mih. SturzaVodd, un Domn practic si putin dispus spre abstractiuni siindulgentd, facand sd functioneze spdnzuratoarea la inceputulDomniei sale, cu putine sacrificii de cateva zecimi de oamenia readus linistea si siguranta in Moldova3).

1743.La inceputul secolului trecut dupa cum ne spuneCristison se sdvdrseau o multime de omoruri cu vitriol, apatronilor de cdtre lucrdtori in centrurile manufacturiere,aceasta a facut pe parlament sd edicteze pedeapsa cu moartepentru crima vitrioldrii, si, dela promulgare, nici tin caz devitriolare, nu s'a mai sdvarsit in anii urmatori4).

1744. Inconvenientele suprimdrii pedepsii cu moarte re-simtindu-se indatd, in multe State, in care s'a suprimat a fost.trebuinta ca sd fie in curand reintrodusd.

In Toscana s'a suprimat de a doua oard pedeapsa cumoarte in 1847, si dupd 5 ani, in 1852, a trebuit sd o re-introducd, desigur din cauza inmultirei crimelor mari. A supri-

') Thiers: Histoire du consulat et de l'Empire, T. III, p. 287. Vezisi cazul citat de E. Faguet: Et l'horreur des responsabilités, p, 94.

2) Drdghici: Istoria Moldovei. II, p. 106.3) Vezi Studiul nostru. România sub raportul moral. Anal. Acad.

Bucuresti 1902.4) Robert Cristison: Annales d'hygiene et médecine legale, T. II,.

k1829), p. 205. Vezi Dr. Paul Aubry: Contagion du meurtre. Paris, 1888,p. 95-96.

305

mat-o de a treia oard in 1859, si numai din amor propriu siorbire a mentinut aceasta supresiune, cdci, dupa cum am vazut,ministrul Vacca, a aratat in 1865, ca dupa desfiintarea pedepsiicu moarte asasinatele au crescut in Toscana dela 14 la 21, siin urma au mers inmultindu-se.

In Germania, citam de astadata un abolitionist seadmisese In 1848 in principiu, abolirea pedepsii cu moarte,in consecinta 14 State germane au suprimat din Codicele lorpenale aceasta pedeapsa, insd, din aceste State, numai 4 maimici au mentinut suprimarea, iar 10 au reinfiintat pedeapsacu moarte 1). Se admisese din nou desfiintarea la 1 MartiG1870, cu 118 voturi, contra 81, si la a treia lecturd s'a men-tinut aceasta pedeapsa in Mai 1870, cu 127 voturi contra 1192).

In Elvetia se destlintase pedeapsa cu moarte prin Con-stitutiunea federala din 1874, Insd de oarece omorurile aucrescut cu 750 in 5 ani3), si in urma unor crime care au facutmult sgomot (retentissants), un referendum popular a permiscantoanelor sä restabileasca pedeapsa cu moarte, votand pentrurestabilire 200.485, iar contra 180.588. In consecinta aceastapedeapsa a fost restabilitd de Cantonul Zug in 1882, Friburg1894, Schaffhouse in 1893 si Schwytz in 1894 ; ea mai existasi in cantoanele St. Gall, Valais, Uri, Unterwald i Lucerna4).In unele cantoane cresterea marelor infractiuni era foarte sim-titoare ; in Friburg de exemplu, infanticidele s'au indoit, omo-rurile s'au intreit, iar asasinatele au devenit de 15 ori mai nu-meroase5).

E de observat asupra Elvetiei, ca Lucchini, cand a voitsa ucida pe impardteasa Austriei Elisabeta, a cautat sa savar-seasca crima intr'un canton in care nu exista pedeapsa cumoarte 6), si cd Rochefort cand a voit sd se bata in duel inAnglia, s'a dus tocmai in E1vetia7).

1745. In Belgia, de cand s'a inceput sa nu se mai exe-

7) Berner: Lehrbuch, § 122, p. 252.2) Fr. de Liszt: Lehrbuch, § 11.5) Garofalo: La criminologie, V-erne éd. fr., p. 412.4) Rev. pénit. 1910, Iunie, p. 832-833.5) Rivista di discipline carcerarie, 1878, p. 36 si Appunti al nuovo

Codice penale: 2-a ed., p. 28 si 29.6) Revue pénitentiaire, 1907, p. 1107.7) H. Rochefort: Aventures de ma vie. Paris, IV, p. 65. El spune

cA duelul find pedepsit cu moartea in Englitera, i simpla provocare

50195 211

306

cute pedeapsa cu moarte acuzatiile de omor au crescut dela34 In 1865, la 120 in 1880 ; deasemenea in Prusia, unde aproapenu s'au mai fdcut executdri dela 1854, de sit pedeapsa cu moarteexistä in lege, numdrul acuzdrilor de omor au crescut dela 242in 1854, la 518 In 1880 ).

Franta ne dä deasemenea exemple destul de convingd-toare de eficacitatea pedepsii cu moarte. Curtea de casatiunedeclardnd la 22 Iunie 1837, sub inspiratiunea procurorului ge-neral Dupin, cd duelul e o infractiune de drept comun, si uci-derea in duel un simplu omor, numarul mortilor din duel ascazut in Franta, din 27 la 5 pe an, iar intre anii 1880-1889,mezia a scazut la 2 pe an2).

In departamentul Senei numdrul omorurilor si al tentati-velor de omor, a crescut dela 35 in 1879, la 55 in 1880, la 107in 1881 si la 111 in 1882. Incat despre cauza acestei enorrnecresteri a marilor crime, un bun cunosca.tor al criminalilor,d. Mace fostul cap al Sigurantei publice din Paris, o atribueintre altele numeroaselor achitAri dela jurati, i prea rareloraplicari ale pedepsii cu moarte, care orice s'ar zice, este si vafi totdeauna o spaimà salutard, pentru aceia care sunt dispusisä comitd un omor 3). In adevdr, nu trebuie sd uitdm cd, in 18/30Ianuarie 1879, a fost ales presedinte al Republicei franceze,in locul maresalului Mac-Mahon, Jules Grevy, care fiind incontra pedepsii cu moarte, ca orice liberal de scoala veche,comutà mai totdeauna pedeapsa cu moarte In munca sil-nicd, din care cauza. Parizienii II numeau : Papa Grevy, lep4re des assassins. In 1881, din 107 asasinate si tentativede asasinat s'au condamnat 3 persoane la moarte din care lacloud s'a comutat pedeapsa, in 1882 s'au condamnat 5 i niciuna n'a fost executata 4). In asemenea circumstante nimeneanu se va mird de inmultirea numärului asasinilor 16).

cu 7 ani de munca silnicà, n'a voit sa se batd in Englitera, unde se afla,ci ocolind Franta, s'a dus la Geneva, , oà l'affairezice dânsuldevaitse régler sans peril judiciaire".

1) Garofalo: Op. et loc. cit.2) G. Tarde: Etudes pénales, p. 33.

G. Mace: Le service de la sarete, par son ancien chef. 12-ememile. Paris 1887, p. 211-213.

4) Mace: Ibid.5) Pentru statistica omorurilor i asasinatelor, precum si a pedepsii

cu moarte in Franta, vezi Rev. pénit. 1907. AvrilMai. Tabelul dela fine.

8)

307

Dela 1902-1907 s'a continuat a se aplicã foarte rar pe-deapsa cu moarte in Franta. In 1902 s'a executat numai 1 din9 condamnari la moarte; in 1903, 1 din 15; in 1904, 1 din 16 ;'in 1905, 4 din 18 ; iar in anii 1906 si 1907, din 29 $i 44 decondamndri la moarte nu s'a executat nici una. In rezumat din128 de condamndri la moarte intre anii 1902-1907, numai 7au fost executate 9.

Rezultatul a fost cd s'au comis un mare numdr de crimeIngrozito are, si opiniunea publica find ingrijata 2), a in ceput comi-siunile de jurati sä ceard mentinerea si aplicarea pedepsii cumoarte, ceiace a fäcut pe comisiunea Camerii deputatilor sd-sischimbe parerea de mai inainte, si sa insärcineze pe raportorsä sustind pedeapsa cu moarte 3).

Aceastä gresita, ca sä nu zicem criminald, politica pe-nald din Franta, a continuat in ultimile timpuri si continua siastäzi. In 1903, pedeapsa cu moarte s'a pronuntat in Frantade 15 ori si nu s'a aplicat decdt odatd 4), iar rezultatul s'a spusin sedinta Camerei franceze din 4 Nov. 1908; crimele pedep-sibile cu moartea au crescut in aceastã tard dela 140 in 1902,la 181 in 19073). D. J. Cruppi, un abolitionist convins, recu-nosted acest lucru in o scrisoare adresatd ziarului Le Temps:Trebuie sa. mdrturisim ziced dânsul cd dela 1871, pro-gresiunea omorurilor este destul de nelinistitoare (inquietante)"6).

Vom addoga cd, dacd numärul omorurilor din Franta nu

1) Degois: Traité No. 520, P. 278.2) Un avocat, criticand supresiunea de fapt a pedepsii cu moarte

in Franta, ziced in sedinta din 20 Maiu 1907 a Soc. generale a inchiso-rilor din Paris: In tinerete eram noctambul ca toatA tinerimea, nu aveamrevolvere, nici bastoane cu plumb, si nu se intamplA nimic. Azi se omoardlumea pe bulevarde, si d. deputat G. Berry- a putut spune la tribundcd, in lunile Ianuarie si Februarie s'au comis in Paris 80 de asasinate"Rev. pénit. 1907, p. 475.

5) Degois::Traité N-r. 521, p. 280; Confr. Rev. pénit. 1908, p. 1162.4) Revue pénitentiaire. 1906.. (an. XXX) p. 309.5) Journal officiel. Mats. 1908, p. 2030.6) Le Temps. Scrisoare din 24 Oct. 1907 a d-Fui J. Cruppi. Aceastd

mArturisire nu impedicd pe Dr. Lacassagne sd observe contradictiunead-lui Cruppi, care, desi contra executiunei capitale a servit totusi mar-tur in duelul din 13 Nov. 1907 in afacerea Berteaux, Benoist (Dr. Lacas-sagne Peine de mort." p. 31). In aceasté contradictiune se gdseste si H.Rochefort care, desi contra pedepsii cu moarte (Les aventures de mavie). Paris. Dupont T. IV, p. 333-336), a avut numdrate dueluri.

308

a crescut si mai mult, vina nu este desigur a legiuitorului,care a facut tot posibilul ca sa infloreasca frumoasa planta aapaOlor (des apaches), ci a civilizatiunei si a caracterului frau-cez, care probabil ca nu poate da pentru un moment un maimare numar de ucigasi I

In fine, statistica penala italiana, dupa suprimarea pedepsiicu moarte, ne da un ultim si convingator exemplu de imulti-rea marei criminalitati dupa suprimarea pedepsii cu moarte..In anul 1890, au fost in Italia 3628 acuzari de omor si. de lovi-turi care au pricinuit moartea; In 1891, 3.944 ; in 1892, 4.408iar in 1893 au fost 4.336.

Dupa toate aceste dovezi, putem zice impreuna cu Ch..Vatel ca Experienta tutulor timpurilor si. a tutulor locurilorsi Incercarile insasi de a inlocul pedeapsa cu moarte, au de-rnonstrat ca, in starea de imperfectiune a institutiunilor ome-nesti, aceasta pedeapsa e necesara" ).

1746. Iata dupa noi argumentul cel mai tare in favoareapedepsii cu moarte; rezultatele pe care le aduce suprimareasau mentinerea pedepsii cu moarte. Arborele bun se cunoastedupa fructe, iar in stiinta sociala, experienta de mai multe orirepetata valoreaza mai mult decat toate argumentele sofisticesau frazele frumoase si sforaitoare.

*1747. Suplicii I exclama Brissot. August ertand peCinna, Enric al IV-lea Ile Chatel, MIä pentru regicid o pe-deapsa mai aspra si mai capabila de a indrepta, decat jupui-rea si resina topita" ; si mai departe Brissot adaoga : Din ce-nusa lui Chatel naste totdeauna un Ravailac" 2).

Livia ne spune F. Carrara vazand ca, cu toate con-damnarile la moarte, conspiratiunile nu incetau, a sfatuit peAugust sa ierte pe conjurati; August a gratiat si conjuratiu-nile au incetat 2).

Frumos si minunat leac contra marei criminalitati I Dardaca are el astfel de efecte, de ce nu se generalizeaza, desfi-intand Codicele penal si suprimand toate pedepsele ?

Noi negam zice un distins penalist Italian Ca pedeapsa

9 Le Code penal crimin. bavarais de Feuerbach Traduit. parCharles Vatel. Paris 1852, p. 21.

2) Brissot: Op. cit. T. I, p. 285.9 Fr. Carrara; Scrisoarea din 16 Nov. 1862 in Alcune obbieziorri

contra l'abolizzione della pena di morte. Roma 1872, p. 1.

309

cu moarte ar fi trebuincioasa solutiunei sociale, dar chiar dear fi, pentru noi scopul (i] fine) societatii e subordonat aceluiaal omului, personalitatea colectiva a aceluia nu poate absorbipersonalitatea individuala a acestuia, niciodata omul nu poatedeveni un instrument al binelui, oricarei reuniuni de oameni :sa piara societatea (de ar fi posibil) dar sa scape omul I" 9.Pera la societa (se possibile), ma sia salvo l'uomo, e pur_si simplu un individualism nebun, e mai mult decat atata, oaiurare nepermisa la o minte sanatoasa.

Scrieti in legile voastre ziceà un alt abolitionist italiancd Italianii bravi mor in resbel, §i ca putinii misei trdesc ininchisori! 2).

Foarte multumim pentru moartea bravilor chiar in resbel§i pentru viata infractorilor chiar in puscarie 1 Ni se pare dincontra mai firesc ca oamenii de treaba sd trdiascd in pace silibertate, iar ucigasii sd moard in streang sau sä putrezeascdIn Inchisori I

Cand e vorba de o cestiune atat de serioasa ca apararea,cetalenilor de pumnalul or de glontul ucigasilor, abolitionistiipetrec afectand un umanitarism eftin, si fdcand fraze prudomesti :piard societatea, ramana insa individul, or vorbind de cupola'lui Bruneleschi, tribuna lui Galileu, turnul lui Giotto si portilelui Ghiberti Is).

Decat fraze frumoase, pe care orice om cu talent le poateface, si Inca si mai frumoase "in favoarea pedepsii cu moarte 4),:abolitionistii ar trebui sd discute mai serios efectele pedepsiic u moarte, .consultand invatamintele istoriei si ale statisticei.Ei insa se feresc de acest lucru, care e deciziv 'in discutiune;unii, cei mai sinceri recunosc exemplaritatea exceptionala a

1) Ellero: Opuscoli criminali. Bologna 1881, p. 123.2) Serivete nelle vostre leggi che I generosi italiani muoiono in

guerra, e che i pocchi malvagi vivono in prigoni". Aug. Pierahtoni:Dell'abolizione etc. p. 22, col. 1.

3) Carrara, deasemenea era atat de vrAjmas al pedepsii cu moartetick nu voia unitatea codului penal numai pentru ca sd nu sd introducdin Toscana pedeapsa cu moarte. F. Puglia: Manuale di diritto penale,T. I, p. 54.

4) In adevAr dacA e vorba de fraze frumoase, toate frazele abolitionis-Ailor impreund nu fac cat cuvintele faimoase ale spiritualului AlphonseCarr: Que messieurs les assassins commencent1" SA desfiintdm pedeapsa.cu moarte? Bucuros; insd sd Inceapd domnii asasini sd facd acest lucru.

310

pedepsii cu moarte; altii de abid ating aceastä cestiune, iar ceimai cutezdtori merg pand a falsified, sau o rastdlmaci unele,(cdci pe toate nu pot), din cifrele care dovedesc efectele de-zastroase ale suprimärii pedepsii cu moarte.

1748. Dupa noi insä argumentul statistic este dupd cumam spus deciziv, cáci noi insine am devenl cei mai aprigi,adversari ai pedepsii cu moarte, decà s'ar cloyedi prin sta-tistica unei tad mari, cd desfiintarea pedepsii cu moarte nu_atrage inmultirea omorurilor. Impreund cu d. E Faguet noisuntem Foarte partizani ai pedepsii cu moarte clan s'ar proba.cd numai cu dansa se produce efect, foarte adversar al uneipedepse care n'ar fi deal intimidatoare, deed altele sunt totatat de intimidatoare ca arise". i ca distinsul academicianfrancez as dor) i eu ca o tara ca Englitera, care pedepsesteaspru in inchisori, i la care pedeapsa nu este un simplu loc deintalnire, sd suspende pedeapsa cu moarte pe zece ani, i, dacain acesti 10 ani criminalitatea nu ar creste, va fi o dovaddca inchisoarea ca pedeapsa si regim de intimidare e indestu-latoare, i pedeapsa cu moarte trebue desfiintata.; iar in cazcontrariu ar fi Wit cä pedeapsa cu moarte trebue mentinutd1).

1749. In rezumat dar, pedeapsa cu moarte e necesara.fiinded sperie pe ucigasi si alti criminali mari abate delacomiterea de infractiuni.

Negresit ed e o exageratiune cele ce scrie Jos de Maistredespre pedeapsa cu moarte and spune cd, orice putere, oricesubordonare se intemeiazd pe calau, care dispdrand, ordineacedeazd loeul hoasului, trasurile cad in prapastie, i societatease prapadeste2). Pedeapsa cu moarte s'a suprimat in diferite-State, si dupa cum observa d. Civoli, nicderi nu s'au produsprevederile lui Jos de Maistre8)..

Insa, nu e mai putin adevärat ca, dupd cum am vazut,pedeapsa cu moarte e un frau contra mareidupd noi, e destul ca ea sd produca rezultatul de a inlaturdo singurd ucidere, pentru ca sd merite sá fie mentinuta, cdci ascapat doud persoane, pe cel expus, de moarte, i pe eel care-era sä comita omorul, de munca silnica. Dacd se poate CI)

1) E. Faguet: Et l'horreur des responsabilités; 2-eine ed. Paris,1911, p. 94.

2) Jos de Maistre: Les Soirees de Saint Petersbourg. I-er entretien.Civoii: Lezioni. Part. II, Lect. V, p. 31.

criminalitati,

04

0,

311

moartea unui criminal zice Ortolan sa crutdm uciderea azece or a doudzeci de oameni cinstiti, acest schimb nu eoare absolut legitim" ? ').

In realitate societatea lupta prin moarte in contra mortii;temerea mortii pe deoparte, supresiunea pe de ala parte auciga§ilor, impreund §i cu indulcirea moravurilor, vor face cagroaznica crimä a uciderii, dacd nu sä dispara cu desavar§irecel putin sd devind din ce in ce mai rara.

1750. Un al doilea argument care militeazd in favoareapedepsii cu moarte este ca aceastd pedeapsa favorizeazd se-lectiunea sociala.

In opera sa asupra cre§terii criminalitatii in Italia, C.Lombroso abserva cd, dacd astäzi criminalitatea mare i crudda dispärut, aceasta e tocmai gratie pedepsii cu moarte care,in trecut loved mii de victime, a§d cd avem acum o rasa dejacurdtitä prin selectiune, selectiune brutald ce e drept, dartotu§i selectiune" 2).

In consecintä, in primul congres de antropologie penaladela Roma, din 1885, unul din membrii congresului, d-1 Lioy,a facut urmAtoarea propunere : Congresul consideránd ca evo-lutiunea se face prin selectiune, §i cd pedeapsa cu moarte re-prezinta tocmai eliminarea din corpul social a criminalilorcomuni, nesusceptibili de adaptare la viata sociald, declard cdaceastd pedeapsa e consecintã principiilor §tiintelor naturale§i antropologice". Aceasta propunere a fost sustinutd de d-rVenturi i de d. Garofalo, atunci profesor la Facultatea dedrept din Neapoli. Inteleg opunerea la pedeapsa cu moarte

ziced acest din urind din partea acelora care vad in cri-minal un om susceptibil de remu§cdri §i de caintd. Nu pot sao inteleg insä din partea acelora care sustin existenta crimi-nalului näscut sau instinctiv".

1) Ortolan: Elements, II, Nr. 1369.2) Lombroso: Sull'incremento dell delitto in Italia, 1879, ed. sec.,

p. 30. Inainte de Lombroso, Princ. de Bismarck zisese inteun discurs inReichstag: Domnilor, sunteti oare siguri ca micsorarea care s'a produsin cifra crimelor n'a fost o urmare a severitatii cu care, de mai multeveacuri, justitia penald a exercitat dreptul sat' de a pedepsi ? Pr. deBismarck: Discours, vol. III, p. 267. Disc. 1 Martie 1870. Confr. Garofalo:Criminologia, ed. 1892, P. 278 si 279, care obsearva cd. cele 70.000 execu-tali din timpul Domniei lui Enric al VIII, au purificat rasa saxona si aufacut-o sa aiba cea mai mica criminalitate in Europa.

312

Congresul insd, dupa propunerea lui Moleschott, care aobservat cd cestiunea nu e pusd la ordinea zilei, n'a voit säse pronunte asupra acestei propuneri1), Orce ar fi decis insdcongresul din Roma, noi credem impreund cu Lombroso §i d.Garofalo, ca pedeapsa cu moarte a servit foarte mult In trecutpentru selectionarea rasei omene§ti2).

1751. In zadar incearcd d. de Lanessan sä combatd aceastaidee, spunand a criminalii care se ucideau In secolele trecutenu erau copii, §i prin urmare ei prolificase inainte de a fi uci§i,fie chiar prin viol, §i ca, afard de aceasta, dacd azi chiar ceamai mare parte din infractori raman nedescoperip or nepe-depsip, cu atat mai mult se intampla acest lucru In veacuriletrecute and polipa era rudimentard, circulatiunea rard, mij-loacele de comunicare grele §i satele putin numeroase Eadevarat cd acei criminali nu erau copii, §i nici nu erau top

dar nu e mai pupn adevarat cd ei nu erau nici batrânineprolifici, nici top neprin§i, §i, dacd pedeapsa cu moarte nuimpedeca prolificarea celor neprin§i, or chiar prolificareainainte de prindere, ea a impedecat pe aceia pe carear fi facut-o cei prini daca mai trdiau. Aceasta e insa indestul ca sä justifice pedeapsa cu moarte, cdci efectul insti-tutiilor omene*ti nu poate fi deal relativ. Nimeni n'a pretinscd s'a distrus rasa marilor criminali, ci numai cd s'a rant ;aceasta e un adevär §i argumentarea d-lui de Lanessan, departede a infirmâ cele sustinute de Lombroso le confirma. Selec-punea nefiind deat relativd, n'a putut produce decat efecterelative, dar desigur a a produs, dacd se admite ereditateapsihologica, prin acea cd a impedecat pe criminalii executatisa mai Inmulteascd rasa marilor infractori, fie chiar prin viol,cum zice d. de Lanessan.

1752. Cd rasa marilor criminali a scazut i scade pe fie-care zi, e incontestabil, cd poate aceti mari criminali vordispareA cum au disparut mastodontii din vremurile vechi,aceasta e posibil. Dr. Suterland din Melburn (Australia) aal-Mat in congresul de Anthropologie penala din Amsterdam

1) Actes du {6-r Congrès international d'Anthropologie criminelle.Rome, 1886-1887, P. 313.

2) Garofolo; La criminologie, p. 275-276.8) 1. L. de Lanessan; La lutte contre le crime. Paris, 1910. Felix

Alcan.: Cap. IX, p. 288.

prinli,

313

(1901), ca criminalitatea mare a lurnei civilizate a scazut la a11-a parte in timp de un secol, dela 1799 la 1899, si cd rasamarilor criminali se perde 1). Care poate sä fie insa cauza-acestei sca.deri, in opozitiune foarte pronuntata cu mersul as-cendent al criminalitdtii mid i mijlocii ? Desigur selectiunea,functionarea pedepsii cu moarte ; marii criminali au fostsunt Inca ucisi, or putrezesc neprolifici prin ocne, pe cand cei'mid i mijlocii trdesc alternativ in libertate si in inchisoare,putand necontenit sd se inmulteascd i prin progenitura lor,prin recrutarea sufletelor slabe pe care le conrup ; prin fii tru-pesti i sufletesti.

*1753. E de mirat umanitatea neprevazatoare, ca sd nu_zicem neumand a unora din pretinsii filantropi !

La Spartani se ucideau copii schilozi, in Congresul me-dical din Oct. 1903, tinut in New-York s'a discutat Evthanasia(moartea cea bund), i chiar un preot Wright a sustinut supri-marea vietii incurabililor. In Franta, Maurice Barres, cand ainebunit Guy de Maupassant regretd intr'un articol plin de tris-tete cd nu se poate pune capdt prin moarte la aceastä decadereatroce. Dr. M. de Fleury 1-a combatut la inceput, dar intr'oopera a sa marturiseste ca nu e sigur cä va fi totdeauna deaceastã parere si de a nu aprobd pro cedeul Spartanilor cucopii rdu conformati fizic sau spiritual. Vorbind de o vizitdla copii idioti dela Bicetre spune cd ar fi dorit din toatä inimasuprimarea irnediata a acestor mici fiinte färd nume. Suntingrijii totusi zice dansul sunt crescuti in colivie, suntapdrati de moarte. Pentruce Dumnezeule mare ! E oare umande a läsà sä respire acesti monstri, aceste fdpturi ale tenebrelor,aceste aparitiuni ale unui groaznic vis ? Nu sunteti din contrade parere ca ar fi mai milostiv de a ucide aceastd uraciune

aceastd inconscientd pe care nici chiar suferinta nu oinobileaza"?2).

Si atunci cand oamenii intelepti cugeta cd ar fi bine sdse omoare chiar nenorocitii inconstienti or bolnavii incurabili,care nu lovesc decat mila noastrd, i aceia fara sd voiascd,vom std la indoiald sä ucidem pe criminalii periculosi din care

1) Compte rendu du V-erne Congres d'Anthropologie criminelle,p. 277.

2) Dr. M. de Fleury: L'âme du criminel. Paris, 1898, p. 136-138.

si

si

si

314

unul poate sd loveascA dupd cum zice Lombroso, pe un Darwinsau Carducci ? Cdnd, rational vorbind, ar trebul sA se distrugacei bolnavi iremediabil fizic sau intelectual din cauzä cd viatalor e o torturd si nu poate folosi nimAnui, cum se poate sus-tine sä se pastreze viata acelora care sunt bolnavi cronicimoral, si care nu numai cA nu pot fi folositori, dar chiar suntpericulosi prin ei Inii i prin pacatoasa lor progenitura ? Dece sä nu aplicam inteleptele cuvinte ale lui Seneca, facandca aceia qui vivi noluerunt prodesse, morte certi eorum re-pu blica utatur" ').

1754. In congresul din Amsterdam de Antropologie pe-nala, d. Angelo Zuccarelli din Neapoli a sustinut asexualizareaindivizilor degenerati pentru a impedecd raspandirea rasei cri-minalilor, arAtAnd cd acest lucru e admis in Statul Michigemdin America 2). Negresit CA aceastd. mAsurd e bunA, in ceeacepriveste prezervarea atdt pe cdt este cu putinta de imultirea-criminalilor prin generare, insA, pe deoparte societatea nu esteabsolut apdratd de o recidivA a criminalului, iar pe de alta,pedeapsa nu e destul de exemplara ca pedeapsa cu moarte.Asexualizarea indeplineste numai unul din oficiile pedepsii cumoarte, selectiunea umanA, deci ea nu poate inlocul pedeapsasupremA.

Deaceea noi ne pronuntOm cu fermitate pentru pedeapsacu moarte, pe care o sustine atat scoala pozitivistA italiand,zisa antropologica, cdt i cea francezd zisA sociologicA. Lom-broso, Garofalo, Dr. Lacassagne, Dr. E. Laurent, Manouvrier

Tarde, otAt de vrAjmasi, asupra multor puncte, sunt deaceeasiparere asupra pedepsii cu moarte : Fie prin degenerescentasau prin atavismzice Tarde, prin natura or prin educatiune,

1) Seneca: De ira I, 6. Aceia care find vii nu au voit sd folo-seascd, cel putin sd aduch folos Statului prin moartea lor".

2) Actes du Congrès. Compte rendu, p. 339-340; aceasta e admisin Statul Maine. Vezi Dr. Wahl. La crime devant la Science. Paris,

1910, P. 277, care insd se pronunta contra asexualizatii. Vezi de asemeniasupra asexualizárii Schinz: Des causes pathologiques de la responsa-bilité diminuée. Theza. Laussanne 1899. Asexualizarea idiotilor, asasinilorsi a unor recidivisti a fost admisd de India in 1907 si de California in1909, Conecticut 1910. Deasemenea Camerele din Pensilvania si Oregon,au votat legi in acelasi sens, dar guvernatorii acestor State nu le-au pro-mulgat. Vezi grande Revue. Paris 10 Oct. 1910, p. 648 si Jurnal du droitinternational privé, 1911, p. 119.

si

si

315

criminalul e o fiintd inferioara, soarta raselor inferioare, asa.cum este regulata in teorie de cugetatorii darviniani, in practicade colonii europeni, este soarta care ii este datorata, dacalogica nu e un cuvant desert" ')

Acesta e dupd noi adevarul ; nu poate cineva sa fie pozi-tivist fara sd admita concluziunile firesti ale pozitivismului 2).

1755. In fine, mai suntem pentru pedeapsa cu moartepentlu un al treilea cuvant: singurd pedeapsa cu moarte asi-gura absolut i complect societatea in contra unei noue infrac-tiuni din partea aceluiasi individ. Cei condamnati la muncasilnicd pe viata, uneori scapd 8), iar alteori prin comutarea pe-depsii, ajung sa ese din inchisoare 4), ceeace in totdeauna dacanu e un pericol, e cel putin o mare neliniste pentru societate.In afard de aceasta, condamnatii la munca silnica pe viata,ne mai avand sa se tearnä de nimic sunt un mare pericol atatin Inchisoare cat si afard

Munca silnica, pedeapsa cu care s'ar inlocul moartea, pelanga cd nu sperie, cum vom vedea, pe cei caro in toata viatasunt supusi la muncd grea, dar mai are si marele neajuns Ca,ori este exercitata cu mare asprime si atunci ea este o torturd

1) G. Tarde: Philosophie pénale, p. 553. In acelasi sens E. Ferri, pe-cand sustinea pedeapsa cu moarte. Legea universala a evolutiunei nearata ca progresul oricarei specii vietuitoare se datoreste unei continue-evolutiuni, care in omenire, i dealtmintrelea embrionar chiar nitre ani-male, cum se face natural, se poate face si artificial ca un omagiu lalegile vietii. Ar fi dar conform, nu numai dreptului, dar legilor natu-rale, selectiunea artificiala, pe care societatea ar opera-o in sanul sauextirpand elementele vatamatoare propriei sale existente, indivizii anti-sociali, neasimilabili, vatamatori. E Ferri: Nuovi orizzonti del Diritto edella Procedura penale Bologna, 1884, P. 520-521.

2) Vezi combaterea acestui argument in E. Carnevole: La ques-tione della pena din morte. Torino, 1888, P. 28 si urm.

8) Un gratiat zicea: Quand ou s'est évadé de la guillotine, on peutbien s'évader de la Guyanne". Rev. pénit. 1907, p. 1387.

4) Enache Marcu a comis un omor chiar in temnita; iar ZdreleaMaruntelu scapand din Inchisoare au omorit pe Nikifor, primul jurat

in procesul in care ei fusese condamnati la 20 de ani de munca sil-nica. St. Stdtesca: Dreptul, an. 1895 (XXIV), Nr. 25, p. 209, col. 1.

5) In proectul de modificare al Cod. penal francez supus Senatuluiin 21 Ianuarie 1887, de d-nii Bérenger, Bardoux i Marcgre, se spune-ea substituindu-se munca silnica pe viata pedepsii cu moarte, ea va ifagravata cu 8 ani de inchisoare celulara inainte de transportare.

6).

§i

316

indelungaki, sau este exercitatä cu indulgenta i atunci nu e{lestul de intimidantd.

1756. Recunoastem insd, cd in multe tdri, i mai cu seama.In Italia, pedeapsa care a inlocuit pedeapsa cu moarte, este-aplicatd cu o strajnicie groaznica. Inchisoarea indelungata inceluld, mergdnd pAnd la 7 ani '), atunci cand nu omoard corpul,{listruge cel putin intelectul, ceeace este si mai ingrozitor, estereinvierea la finele secolului al XIX-lea a vechilor torturi, insa.cu cruzimea rafinatä modernd a aplicarii lor lentd, picatura cupicdturd, pdnd cdnd distruge corpul or mintea condamnatului

Deaceea d. E. Ferri, care, desi discipul al lui Lombrosoe un abolitionist, ne spuned intr'o con versatiune ce am avut cu{lansul, cä pedeapsa cu moarte e preferabild ergastolului italian 2).

Tarde aved multd dreptate sä spund:Cdnd e vorba de marea represiune, nu avem decdt ale-

gerea intre aceste doud moduri de pedepsire in adevär eficace,sa facem sd moard färd a suferi, sau s facem sd sufere fdräa muri").

Ordonanta din 30 Nov. 1786 a lui Petra Leopold, marele duce-de Toscana, desfiintand pedeapsa cu moarte (art. 51), suprimä dreptul de-a cere liberarea dupA 30 de ani de inchisoare (art. 53 fine).

2) D. E. Ferri care era partizan al pedepsii cu moarte in 1884,.cand a scris Nuovi orizzonti, a devenit in urmS abolitionist. Cand amvorbit cu dansul in Sept. 1906, cu ocaziunea congresului de AntropologiepenalA din Turin, .dansul era Inca, dupA cum credem cA e i azi, atat deostil pedepsii cu moarte. incat i se pArea cä si magistrul säu Lombroso ca

dansul, si-a schimbat pArerea a devenit abolitionist; mirat de acest lucruam intrebat pe Lombroso, insA acesta a protestat cu energie contra acesteiafirmatiuni. D. E. Ferri, crede cA, spre a fi eficace pedeapsa cu moartear trebui sA fie aplicatA in Italia de 1500 de oH pe an. (La Sociologie cri-minelle, 1905, p. 592); aceasta idee e frisA falsà, cdci dacA inteun singur-an s'ar executa, nu 1500, ci 150, in al doilea an nu s'ar mai comite 1500-de omoruri. D. Ferri nu cunoaste, i e regretabil cA nu cunoaste sta-tistica pedepsii cu moarte in Moldova si efectele sale la inceputul Dom-niei lui Mih. Sturza-Vodd. Ea e cu mult mai interesantä decat statisticiilefantastice ale eminentului socialist italian, care ni se pare ca., in aceastacestiune a sacrificat stiinta pe altarul credintelor politice. In Franta,dupA dansul omorurile ar fi scazut dela 560 in 1826 la 423 in 1881, deslexecutArile capitale ar fi descrescut in acest timp dela 197 la 1 (p. 591).

3) G. Tarde: Philosophie pénale, p. 556. Vezi in C. Cantu. Beccaria:et le droit penal. Paris 1885, p. 209, nota 2, cum s'a inlocuit in 1784, pe--deapsa cu moarte in Portoferrato, a unui individ condamnat pe viata.-care ucisese pe gardian.

1

9

si

311

1757. Noi credem cd primul mod de pedepsire e maiuman si de aceia il preferam ; oriat de aspri fata cu infrac-torii ar päred partizanii pedepsii cu moarte, abolitionistii suntsi. mai severi, putem zice chiar cruzi. In Rusia, and s'a su-primat pedeapsa cu moarte de impdräteasa Elisabeta, s'au su-pus condamnatii la chinuri atAt de groaznice, inat chiar Car-mignani, un abolitionist, recunoaste cd echivalau cu o moartecontinua I). Aceasta strajnicie s'a exercitat si in Austria intreanii 1787 17962).

Citeasca cineva pedeapsa care s'a dat in 1784 unui pus-arias care ucisese pe gardian, si credem cä va recunoasteimpreund cu Carmignani8) si. d. Civoli, ca aceasta e tot o pe-deapsa cu moarte insd prelungita intocmai ca si otravireacare facutd cu doze mici, asã ca sä producd moartea dupd maimulte luni este totusi o otravire"). D. Civoli, desi nu e sus-tindtor al pedepsii cu moarte, ne spune cd experienta a pro-bat cd 10 ani de separare celulard continua pentru cea maimare parte din condamnati, este perderea mintii sau a vietii ;-..in 1854 fu condusä cercetarea de doi medici insdrcinati deguvern, s'a gasit ca numai 35 din 385 de detinuti se mai aflauin build stare de sdnatate 5). Desigur a acesti putini sPinatosierau anormali, flinda. omul este, dupa zisa lui Aristotel untanimal politic, si prin urmare nu poate suferl mult timp se-pararea de oameni.

1758. Si sd nu credem cä aceasta conceptiune barbara deinlocuire a pedepsii cu moarte a incoltit numai in capetele ti-ranilor din secolul al XVIII-lea; ea este primita cu toate con-secintele sale si de abolitionistii republicani din secolul alXX-lea.

In adevar d. Honnorat, sustindnd suprimarea pedepsii cumoarte, fiinded nu e destul de exemplard, propuned o in-chisoare speciald ca in Italia, vredniod de a inspiret groazei.Se spune zica dânsul :In sedinta din 20 Martie 1907 aSoc. gen. a inchisorilor din Paris, a unii vor inebuni. Asta

9 (Jarmignani: Sulla pena di morte, p. 86.2) Vezi de Liszt: Op. cit., § 60.'> Carmignani: Ibid., p. 141.9 Civoli: Lezioni. Part. II, Lect. XIII, p. 113.9 Civoli: Ibid., p. 114.

318

o doresc si eu, cdci socotesc cd, cu cat pedeapsa va fi maigroaznicA, cu atat mai mult va servi de pildd").

Poate sd doreascd d. Honnorat acest lucru, dar nu-1 vo-este omenirea si ratiunea utilitAtii sociale. Chiar de-ar fi maiexemplard aceastd pedeapsa, dar prea c barbara pentru tim-purile noastre ; deaceia socotim pedeapsa cu moarte prefera-bila, fiindca e rnai umand si mai conforma ideilor moderne,absolut protivnice torturelor de odinioard. Printre calitatile pe-depselor, Bentham cere ca pedepsele sd fie populare ; ei bine 1tortura, chiar de ar fi mai bund decat pedeapsa cu moarte nue populard, pe cand pedeapsa cu moarte, cel putin in caz deomor, este populard. Aceasta ne-o spune chiar Bentham, carenu e abolitionist. Este un caz totusi zice dansul In care pe-deapsa capitald e populard, si chiar intr'un mare grad, acelaal omorului. Aprobarea publica pare cd se Intemeiazd pe ana-logia pedepsei cu infractiunea. Sangele cere sange : acest actde represalii pare conform justitiei naturale"2).

1759. Despre popularitatea pedepsii cu moarte, cu toatäpropaganda activd, si putem zice fanatica, a abolutionistilor,vorbeste si I. I. Haus: In Belgia ne spune dansul pe-deapsa cu moarte nu e necesard, insa majoritatea persoanelorcapabile de a intelege si a discutA cestiunea, e de parere cdsocietatea nu poate cruta viata asasinilor fdrd a compromitepe a oamenilor inocenti. Va veni fArd indoiald ziva, in carenatiunea intreagd va fi convinsd din experientd cd nu are ne-cesitate de caldu pentru a se protege3). Insd, pe cat timp esa-fodul se va rezima pe constiinta publica, pe cat timp mareamajoritate a cetdtenilor luminati conservd convingerea ceipedeapsa cu moarte sin gurd poate sa tmpedece oarecarecrime, si mai ales sei intimideze pe oarecare criminali, arCI imprudent ca sd o stergem imediat si total din Codicele penal" 4).

1) Je l'espere bien, car j'estime que, plus la peine sera terrible,plus elle servira d'exemple". Rev. pénit. 1907, P. 449.

2) Bentham: Théorie des peines, T. I, p. 270; Confr. 275.8) Experienta s'a fAcut, dupd cum am arAtat de numeroase ori si

n'a dat acest rezultat.') I. I. Haus: Droit penal belge. Paris, 1889, T. II, p. 10. Nr. 728.

Pentru Franta diferite cereri facute de Curtile cu jurati sä se mentinapedeapsa cu moarte intre altii in Febr. 1907. Curtea cu jurati din Gi-Tonde En unanimitate de 36 a cerut mentinerea, iscAlind: proprietari,profesori universitari, ofiteri in retragere, mari industriasi si comercianti.

319

*1760. Vom termind studiul nostru asupra pedepsii cumoarte, citand o parte din sustindtorii §i adversarii acestei pe-depse. Aceasta va fi Inca un argument in favoarea pedepsiicapitale, cdci se va veded cd, desi multe persoane distinse aufost pentru desfiintare, Insä majoritatea marilor cugetatori dintoate timpurile a fost favorabild pedepsii cu moarte; multipoeti si visãtori deoparte, si mai multi legiuitori, filosofioameni de Stat de cealaltd parte.

*1761. Pedeapsa cu moarte este admish de toti legiuitoriivechi. 0 gäsim in Manava-Dharma-Sastra §i in Codicele luiHammurabi, care o edicteazd in 34 de cazuri, dintre care in 13se prescrie moarte calificatd. Legea lui Moisi prevede aceastapedeapsa de nenumdrate ori. Cine va lovi un om voind sd-1ucidd zice Exodul cu moarte sã moard" 1).

Hristos deasemenea, 4u toatd blandetea lui fata cu ceigresiti, spune lui Petre sd-si bage sabia in teacd, fiindca. Omnesqui gladio ferietur, gladio peribunt". : Qui in gladio occi-dit, opport et eum gladio occidi" 2).

Platon considerd moartea facdtorilor de rele ca folositoareStatului prin exemplul pe care il da celor rai3).

La Roma, Cesar combate pedeapsa cu moarte, insd o

1) Qui percuserit hominem, volens occidere, morte moriatur".Exode XX, CXXI. Non mesereberis eis et auferes innoxiam sangui-nem de Israel, ut bene sit tibi. Deutéronom XIX, 13 (edit. Maître deSecy. Le deutéronom trad. en francais. Paris, 1685, p. 257-258. Quicun-que effuderit humanum sanguinem effundetur sanguinem illius. Genesa,Cap. 9. Comp Levitic. XXIV $i Numerele, Cap. XXXV si DeuteronomXVII, 6, 7, 8, 9, 12 si XIX, 13 (chiar fratele, fiul, fata, sotia si prietenultrebuesc omoriti daca propun adorarea Zeilor sträini). Adulterul pe-depsit cu moartea. Deut. XXII 2-a; asemenea violul XXI, 23 si 25. Nu-merele Cap. XXXV, XXXI $i XXXIII opresc de a se primi plata in bani

caz de omor, ci sa se ucida indata. amantul. Confr. I. I. Thontssen:Etudes sur l'histoire du droit criminel des peuples anciens II, p. 28 $iurm. Livre III, Ch. III, § 1 $i apendice, p. 231 $i urm. Sub titlu La peinede mort dans le talmoud $i p. 314. Supplices capitaux mentionnés dansl'Ecriture. Vezi si citatiunile Iui Carpzonius: Practicae, Part. I, Quaes I,Nr. 10.

2) Toti care lovesc cu sabia, de sabie vor peri'.. (Cine scoatesabia, de sabie va muri), cel care omoaral cu sabia, trebue sa' fie ucis-cu sabia. Matheiu, XXVI; Apdcalips, XIII.

2) Platon: Cart. IX, Trad. Cousin, p. 167; Schneider, 862 si altedeja citate.

si

in

320

sustine Caton '), Ciceron 2), Seneca 8), Aul Gelliu4), St. Augustin5),§i multi alti.

*1762. In Evul meziu §i in epoca modernd singuri Ana-bapti§tii §i Fotianii au contestat legitimitatea pedepsii, insdGrotius 6), Pufendorff7), Montesquieu 8) §i Jean Jacques Rous-seau2), §i Carpzov '0) o sustin in mod formal.

Dela Beccaria ") insd §i Sonnenfels, discutiunea incepe,cugetdtorii se impart intre abolitioni§ti

In Franta pedeapsa cu moarte e sustinuta chiar dui:4Beccaria, de Diderot, abatele de Mably, Danton, Robespierre,Brissot de Warville 12), Mirabeau 13), Dumont"), Jousse, Muyart

1) Sallustiu: De bello Catilinario. Vezi Carmignani: Lezione ac-cademica sulla pena di morte. Pisa, 1836, p. 30 si 125.

2) Ciceron: De officiis III, 6.8) Seneca: De ira I, si alte opere deja citate.

Aul. Genius: Noctium atticarum, Libri XX. Cel putin aceasta-pare ideia jurisconsultului Sextu Ceciliu pe care se pare cA o admite-In urniA i filosoful Favorin.

5) floc est justissimae rationis imperium, sceleratos morte punie-runt". (DupA regulele unei ratiuni prea drepte se pedepsitA criminalii).De civitate Dei I cap. XXI.

8) Grotius admite cd existA criminali incorigibili, pentru care celmai bun lucru e moartea; el admite in aceastd privinta pArerea luiSeneca, pe care chiar citeazà. Vezi H. Grotius: Le droit de la guerre-et de la paix, trad. par Barbeyrac. Amsterdam, 1729, T. II, p. 61, Liv.,II, ch. 20, § 7, Nr. 4.

Pufendorff : Le droit de la nature et des gens, Livrech. II, 26 si nota lui Barbeyrac. El sustine pedeapsa cu moarte chiarpentru hoti in mod exceptional. CiteazA o lege a lui Frederic II, carepedepseste furtul cu spAnzurAtoare, si art. 160 al Carolinei.

8) Montesquieu: Esprit des lois, Livre XII, ch. Iv.:9) I. .T. Rousseau: Contrat social II, 5.10) Carpzooius: Practica, Part. III, Quaest CI, N-rile 25 si urm.11) DtrpA F. Beccaria ar fi primul publicist care ar fi com-

bAtut pedeapsa cu moarte i ar fi propus suprimarea ei. Traité des dé-lits et des peines. Paris, 1870, p. 106. Dansul e in eroare fiindcA Carp-zoo citeazA pe Weigelius care a combAtut aceastä pedeapsA In Ex.,plicatio Evangelii, Dominic XXII. Carpzovius: Op. et loc. cit., Nr.si CII, Nr. 1.

12) Acestia toti citati in partea introductivA.") Mirabeau: Lettre de cachet, vol. I, chap. 10.14) Dumont: Lois criminelles. Paris, 1784, p. 32.

i §i antiabolitio-ni*ti.

4)

il

7) VIII,.

Retie,

23-

321

de Vouglans1), d'Hauterive 2), Havier de Maistre. Acesti totiin secolul al XVIII-lea.

*1763. In secolul urmator cea mai mare parte din pena-listii francezi si mai ales profesorii s'au pronuntat pentru pe-deapsa cu moarte. Vom cita: Boitard2), Ranter 4). P. Rossimort asasinat5), Ortolan 6), Tissot 7), Bertauld8), Trébutien 2),Viley1°), A. Normand"), Leveille 12), Dr. Lacassagne 12), A. LePoittevin"), E. Caro "), Manouvrier"), G. Tarde"), A. La-borde"), C. Degois"), Dr. E. Laurent 2°).

In afara de acestia, pedeapsa cu moarte a fost sustinuta

1) Muyart de Vouglans: Loix criminelles, p. 825.2) D'Hauterive: Mémoire sur l'etat de la Moldavie en 1788. Bucu-

resti, 1902, p. 295 si 320. D'Hauterive avea idei liberale.8) Boitard: Lecons de droit criminel.4) Rauter: Traité théorique et pratique de droit criminel. Paris,

1836, T. I, p. 31, care admite pedeapsa cu moarte chiar nentru falsifica-torii de monete.

5) P. Rossi: Traité de droit penal, 1872, IV-erne ed. T. I, p. 284-301,si T. II, Livre H, ch. VI.

5) Ortolan: Elements de droit penal, V-eme ed. Paris, 1885, T. II,Nr. 1359 si urm.

7) 1. Tissot: Le droit penal, 3-eme ed. Paris, 1888, T. I, p. 437 siurmatoarele.

8) Bertauld: Cours de droit penal, IV-eme ed. Paris, 1873. Lect.XL9) Trdbutien : Le droit criminel. Paris 1878, T. I, p. 263-265.10) E. Villey: Precis de droit criminel, V-eme ed. Paris, 1888, p.

475-477 si ed. VI-a, p. 416 si urm.") A. Norinand: Traité élémentaire de droit criminel. Paris, 1896,

Nr. 209, p. 188.12) Leveilld: Cours la Facultatea de drept din Paris, 1883, Dec. 18.

Lect. XIX.18) Dr. Lacassagne.: La peine de mort. Paris, 1898, mai ales p.16t

si un frumos articol in L'Echo de Paris, 20 Mart. 1908, intitulat : La peinede mort doit elle etre appliquee"?

14) A. Le Poittevin: Rev. pénit., 1893, Nr. 2 (cel putin pe cat timpnu se va modifica organizarea penitentiarelor).

15) E. Caro: Problemes de morale sociale, 2-eme ed. Paris, 1887, p.239-250.

15) Deja citat.17) G. Tarde: Philosophie penale, p. 533, cap. IX.18) A. Laborde: Cours de droit eriminel, 2-a ed., 1898, Nr. 219.") Degois: Traité, Nr. 521 fine, p. 282.20) Dr. .E. Laurent: Les habitues des prisons de Paris. Paris-Lyon,

1890, p. 604.

50195 21

322

in Franta de Merlin 1), Target2), Benjamin Constant3), Alau-zet 9, Solimene8), Troplong8), E. de Girardia7), E. Beaus-sire8), Cuche9), Ch. Vatel19, Ch. Fére "), H. Joly 12), E.Faguet 18).

Infme d. Garraud, desi este abolitionist, insa e de pareresa se pdstreze in codice aceasta pedeapsa. Pentru mine, par-tizan al desfiintarii pedepsii cu moarte zice d. Garraudsocotesc ca trebue a urmari acest rezultat prin opera in-ceatd si treptata a trei factori : legea care trebue sti restrangadin ce in ce numdrul infracOunilor p3depsite cu moartea, ju-riul care poate totdeauna inläturd pedeapsa cu moarte prindeclararea de circumstante atenuante, chiar in cazurile in caree pronuntata de lege, si capul Statului care va inldturd apli-catiunea ei prin gratie, chiar in cazurile in care este pronun-tata de judecãtori. Dar sä lasdm sä lucreze acesti trei factori,

1) Merlin: Rep. V-bo Peine, Nr. 7. Dupd Merlin dreptul de a pe-depsi cu moartea e pentru societate dreptul de a ucide pe inamic pecare nu-1 poate conservA fArA pericol.

2) Citat in diferite rAnduri.9 Citat in partea introductivd a pedepsii cu moarte. (Oeuvres de

Filangieri, T. III, p. 363).4) Alauzet: Essai sur les peines, 2-eme éd. Paris, 1863, p. 46 si

urm. Part. I, chap. 3.5) Soliméne: Réforme du code penal francais. Paris, 1845, p. 56

si urm. Part. I, ch. VI.8) Troplong: De la contrainte par corps. Paris, 1847. Preface,

p. IV.7) E. de Girardin: Le droit de punir. Paris, 1871, care sustine cA:

DacA ar fi sà se suprime toate pedepsele, afar& de una, pedeapsa cumoarte va trebui conservatA" (p. 62), cAci orice pedeapsa afarA de pe-cleapsa cu moarte si detentiunea perpetua, departe de a fft o garantiepentru omenire este un pericol (p. 51). Ea e singurA care nu e crudA,crici dacA scurteazA viata, evitA suferinta (p. 63).

8) E. Beau,ssire: Principes du droit. Paris, 1888, p. 134-136.9) Cache: Rev. pénit., 1905, p. 1336.19 Ch. Valet: Code penal du Royaume de Ravière. Paris, 1852.11) Ch. Féré: Criminalité et repression, p. 117. Considerd pedeapsa

cu moarte cea mai eficace, mai putin costisitoare, cea care indeplinestemai bine scopul, cea mai dreapta.

12) H. Joly: Problèmes de science criminelle. Paris, 1910, p. 133si urm.

13) E. Faguet: Et l'horreur des responsabilités. Paris, 1911, ed.2-a, p. 94.

323

sa pasträm pedeapsa cu moarte, cel putin ca o amenintare, cauna din aceste arme pe care nu o intrebuinteazd cinevä intimpul ordinar, dar de care se poate servi intrun pericol emi-nent" ').

Aceasta e ideia lui Rossi2) si a lui Haus3); ea a fostexperimentatd de multe tari, §i mai cu seamd de Franta inultimele timpuri, unde dupa cum am vdzut a dat rezultate de-zastroase. Chiar daca n'ar aved alte neajunsuri, acest sistemilegal i iesuitic de abolirea pedepsii cu moarte, trebue inlä-turat, caci el are marele defect de a deprinde lumea, si maiales pe cei man sã violeze legile Statului.

Ne pare rail sd arnintim unui distins profesor de dreptcuvintele lui Cassiodor : Cur enim scriptae leges, nisi obser-varentur ?

*1764. In Italia partizani ai pedepsii cu moarte dupa Bec-caria, sunt Filangieri, Romagnosi i chiar Carmignani la inceput(in 1785), iar, in timpurile noastre capii scoalei pozitiviste, Lom-broso 4) si Garofalo 5), D. E. Ferri dupd ce a sustinut-o altä data

1) R. Garraud: Traité de droit penal. Paris, 1888, T. I. p. 436Nr. 262 fine si Précis de droit criminel. Paris, 1888, p. 204, Nr. 169, sied. 9-a din 1907, Nr. 166, p. 243; ed. XI-a (1912), Nr. 130.

-2) Rossi: Op. cit., T. II, P. 30.3) Haus: Op. cit., T. II, Nr. 723.E. Beaussire: Op. cit., p. 137. Chiar desiiintata in fapta, pedeapsa

cu moarte ar pastrh legitimitatea sa teoretica, pentruca nu are in eanimica neconform, nu zic nutnai necesitatilor trecatoare, dar chiar idea-lului permanent de drept". Experienta s'a facut in Toscana, 1774-1786 ;Rusia, 1741-1753; Austria, 1781-1787; Romania inainte de 1788; siFranta dupa 1879.

4) Appunti al nuovo Codice penale. Torino, 1889, p. 22-28.') Garofalo: Contro la corrcnte. Napoli 1883; Criminologia. Torino,

1891 si Appunti al nuovo Codice. D. Ern. Laurent, pretinde cA; Nata-rellement l'Ecole italienne n'admet pas la peine de mort et la répudiecomme un dernier reste de nos ancétres", si ca scoala franceza o adrnite .L'Anthropologie critninel le. Paris 1891, p. 136. Aceasta e o eroare nepermisasi care probeaza ca autorul nu erh la curentul cestiunei de care vorbeh.Din nenorocire d. Laurent a indus in eroare pe un autor mai de valoare,Dr. Maurice de Fleury, care afirma si dansul ca scoala italianA Consi-dera pedeapsa cu moarte ca o ramasita de barbarie, din contra scoalafranceza ca o necesitate sociala". L'ame de criemel, p. 129. Ca scoalapozitivista italiana e pentru pedeapsa cu moarte. Vezi Ern. Carnevole:La question de la pena di morte. Torino, 1888, p. 22.

Ce e drept ca in privinta pedepsii cu moarte corifeii scoalei ita-

324

astazi o combate pentru motivul pe care 1-am spus1). Mai sus=tine pedeapsa cu moarte si d. Vera, profesor la TJniversitateadin Neapoli2).

In Germania au fost antiabolitionisti filozofii Kant, Hegel,Fichte si Schopenhauer, marele penafist Feuerbach autorul Codi-celui bavarez din 18138), si principele Bismarck 4). A mai fostsustinuta pedeapsa cu moarte si de Goethe In teza lui din 1771,care la Nr. 53 zice : Poenae capitales non abrogandae"5), si con-gresul jurisconsultilor germani din Dantzig in 10-13 Sept. 1910,a respins cu mare majoritate abolirea pedepsii cu moarte 6).

1765. Printre antiabolitionisti vom mai preuumara in Belgiape Asser si Haus, in Anglia pe Blackstone, Herb Spencer,Gladstone, iar in Olanda pe Meyer 7).

In Romania nu cunoastem ca scriitori partizani ai pedepsiicu moarte decat pe V. Petroni, comentatorul Codicelui penal$tirbei 8), si pe Vas. Conta 9).

In fine vom observa ca in Franta, Curtea de casatiuneconsultata asupra proectului de Codice penal la inceputul seco-lului trecut, s'a declarat contra desfiintarii pedepsii cu moarte 10),

liane au oscilat. Lombroso, la inceput (in 1878) era nedecis; Garofalo,la inceput abolitionist (cand a tradus pe Mitterrnaier) a devenit antia-bolitionist aprig, pe cand din contra E. Ferri, din antiabolitionist in 1884,(Nuovi orizzonti), a de venit in urma abolitionist; Confr. Carnecole: Op.et loc. cit.

9 E. Ferri: Scuola criminale positiva. Napoli, 1885, P. 55-57 ; D-de Lanessan, in mod gresit afirma ca E. Ferri, ar sustine pedeapsa cumoarte. La lutte contre le crime, 1910, p. 254. In 1906, am vorbit cu D.Ferri in congresul dela Turin, si era tot atat de hotarit adversar al pe-depsii cu moarte ca si 20 ani inainte.

2) Vera: Essai de philosophie hégélienne. La peine de mort. (Bib'.de la philosophie contemporaine). Paris, Germain Baillere.

8) Feuerbach o admite chiar in materie de furt.4) Pr. de Bismarck: Discours, T. I. Mai 1870; vol. II, p. 363.5) Meisner Goethe als Jurist 1885, p. 17.9 Rev. pen. 1911, p. 449.7) Meyer: Esprit et progres des instit. judic. T. V, p. 443.8) Vas. Petroni: Comentariile dreptului penal. Bucuresti, 1857,

p. 278-282.8) B. Conta: ThOwie de fatalisme. Bruxelles, 1877.io ) E o nenorocirezicea Curtea de casatiuneca cestiunea des-

flintarii pedepsii cu moarte si a drepturilor societatii asupra vietii indi-vizilor a fost agitata. Insa, oricare ar fi in aceasta privinta teoria lesnea cartilor, nu se poate tagadul ca stavila cea mai puternica ce se poate

325

jar in anii 1908 -1910, 80 de juriuri au cerut mentinerea eiIn Suedia, tribunalele consultate asupra abolitiunei s'au pro-muntat in unanimitate in contra 2).

Pe dealta parte, pedeapsa cu moarte, a fost combatutaIn Franta de Voltaire 3), Servan, Pastoret, Condorcet 4), Du-friche de Valazé, Marat, Lepelletier de Saint Fargeau, Ch. Lucas,Guizot, Lamartine, V. Hugo, Jules Simon 5), Ad. Franck 6),Ch. Adolphe si F. Hélie 7), G. Vida18), E. Garcon 9).

In Italia de Carmignani 10), T. Canonico "), Carrara 12),Ellero, Pessina, Nicolini, Mancini, Pucioni, Castagna, Pieran-toni, si in ultimele timpuri de d-nii E. Feri, Fern. Puglia ")G. Rebaudi 14). Em. Carnevole 15).

pune in potriva imultirei crimelor, este de a retine pe oamenii ispititi-a le comite, prin simtimantul iubirei de ei insii, i prin interesul con--servarii lor". (Observations, p. 196 bis.).

') R. Simons in Archives d'anthrop. criminelle, 15 Febr. 1911,(an. XXVI, p. 98). Confr. Aurore din 9 Aug. 1910, care sustined uciderea-or bataia apasilor.

2) D. Olivecrona. De la peine de mort: ed. 2-a, p. 86.3) Voltaire in notele la traducerea francezd a lui Beccaria. Ce e

-drept cd tot Voltaire, cand a auzit ca preotul Malacreda a fost executat-se spune ca ar fi zis: Que dieu en soit beni. Si cand s'a spus ca treiiezuiti au fost arsi la Lisabona ar fi zis Voila des nouvelles qui con-olent". (Vezi Cantu: Beccaria et le droit penal, p. 12, nota 1).

4) Vezi Rev. pénitentiaire, 1904, p. 729.5) Jules Simon: I,a peine de mort. Paris, 1869.6) Ad. Franck: Philosophie pénale.7) F. fielie sustined la inceput pedeapsa cu moarte, i numai dupd

lungi indoeli, dupd cum spune fiul sdu, si-a schimbat parerea. Vezi-Theorie du code penal, T. I, p. XII, Péface.

8) G. Vidal: Cours, Nr. 461 fine.9) E. Garcon: Code penal annoté.15) Vorbind de capitolul in care scrisese in 1785, pentru pedeapsa

,cu moarte, Carmignani zice: Oribild intitulare. Si totusi est din condeiulsi din mintea mea"! Un regret identic, insti in sensul contrariu arata4. Garofalo, fiindca a tradus in limba italiana o opera abolitionista.

11) T. Canonico: Del reato, p.4(-1.82) Vezi in Carrara, enumerarea multora din abolitionistii italieni

pe care 'i citam noi. Programma, T. II, § 661 nota. Dealtmintrelea in Italiapatria lui Beccaria, foarte multi s'au ocupat cu cestiunile penale, si deasemeni foarte multi au adoptat pdrerea ilustrului lor compatriot.

13) Fern. Puglia Manuale di diritto penale. T. I, p. 356.") Rebaudi: La pena di morte, 1885.151 Em. Carnevole: La questione della pena di morte. Torino, 1888.

').

326

In Germania de Mittermaier, Holtzendorff §i Schwartze,care la inceput erau pentru pedeapsa cu moarte 1), H. Het-zel2) §i Geyer.

In Rusia de L. Tolstoi, in ultimul sâu articol scris cuputine zile inainte de moarte ; e adevarat ca Tolstoi era in contraori carei pedepse.

In Anglia, Th. Morus e poate cel dintaiu precursor alBeccaria, care a combatut pedeapsa cu moarte 3); Benthameste de asemeni un abolitionist, de§1 se pare cA la inceput era,favorabil acestei pedepse

In Belgia se prenumara printre abolitioni§ti, Ducpétiaux,.Alb. Rollin 5) §i d-nii F. Thiry 6) si A. Prins 7).

In America, Livingston, iar in Suedia K. d'Olivecrona 8).In Romania pedeapsa cu moarte a fost combatuta aproape

in unanimitate de persoane din toate partidele : V. Boerescu3),.G. Costa-Foru m), G. Cantilli "), C. A. Filitis 12) §i C. Eraclide m).

In fine, vom spune ea, in Germania congresul juriscon-sultilor din 1863 a votat in unanimitate desfiintarea pedepsiicu moarte, deasemenea congresul jurisconsultilor ru§i din Mos-colra din 1910 a votat tot in unanimitate acela§i lucru 14).

1766. E timpul ca sa ne rezumam §i sa conchidem.

1) Vezi Alb. Rollin: La peine de mort, trad. de Carrara i in.:17.1.1-

catA in Bibliotera abolitionistA, Nr. III, Lucca 1871, p. 36, ed. italiana..8) H. Hetzel: Die Toclesstrafe in ihrer kuiturgeschichtiialer. Ent-

wikelung. ijerlin, 187u.8) 7h. Morus: Utooie traduc. 1730. p. 41.4) Vezi E. Ferri: Nuovi orizzonti, p. 153 si urm.t) Alb. La peine de mort '1871, mai sus citatA.0) F. Thiry: Cours, N-ie 276-281.') A. Prins: Science 13nale et droit positif. Bruxelles, 1899, N-le

654-672.8) K. d'Olivecrona: La peine de rnert 2-a ed fr. Paris.8) B. Boeresco: Traité des délits et des peines. Paris, 1857.10) G. Costa-Fora: Magazin judecAtoresc, 1872, T. II.") La cursul dela Facultatea de drept din Bucuresti.`2) C. A. Filitis: Despre impuscarea osAnditilor si arestatilor fugari..

Bucuresti, 1882, p. 77 in notA.18) C. Eraclide: Studii practice asupra dreptului criminal. Bucu-

resti, 1865, T. I, p. 21 si 89.14) Pentru Bibliogratia pedepsii cu moarte vezi si Molinier

Cours. T. I, p. 492-494 si Garpon: Code penal annoté. Art 8, N-rile-24 si 25.

lull

t).

Rollin:

(Vidal)

327

Am aratat cd pedeapsa cu moarte nu este in legaturacu ideile politice, ci este o purd cestiune de igiend sociald.Argumentele care se aduc contra ei sunt multe, dar s'au gra-mddit tocmai din cauza cd nici unul nu e decisiv, oricare dinele putandu-se adresA i celorlalte pedepse admise de legiui-tor. In schimb, pedeapsa cu moarte e cea mai exemplard dintoate pedepsele, ea servä ca un mijloc de select'iune a oame-nilor, i singurd are de rezultat cd impedecd absolut recidi-varea infractorului.

Deaceia noi Suntern de Were, i aceasta e concluziu-nea noastrd, cd pedeapsa cu moarte nu trebue sd dispardniciodatd din legislatiune, atat timp cat vor fi, $i chiar cdndnu vor mai fi, omoritori intr'o tard.

Impreund cu Kant vom zice: Atat timp cat existä uci-gasi, care sdvar$esc, poruncesc, or contribuesc la omor, atatatimp trebue sa sufere moartea; a$A voe$te dreptatea ca ideea puterii juridice" ').

E o grepld din cele mai mari, o adevdrata crimd contranatiunii, de a suprimA in lege or in fapt pedeapsa cu moartela un popor.

Ea trebue sd dispard numai prin necomitere de omo-ruri, cdci acela este modul ei firesc de suprimare. Deaceiafoarte intelepteste fostul nostru profesor d. Leveille, care desigur nu e un reactionar, da printr'o scrisoare adresatd soc.gen. a inchisorilor din Paris, acest intelept sfat compatriotilorsai, pe care din fericire parlamentul I-a ascuitat. Spur eAParlamentul nu va cPda sfaturilor imprudente care i s'au dat,

cd nu va inscrie in codicele nostru represiv un articol,ciudat de periculos pentru oamenii cinstiti, care, pentru a fiexecutat ar trcbui astfel redactat : De acum inainte legeamai garankazd in Fran/a dealt viafa asasinilor2).

Fie-ne permis sd mai addogam ceva. Un spunea :

1) So viel also der Mörder sind, die den Mord veriibt, oder auchbefohlen, oder dazu mitgewirkt haben, so viel miissen auch der Tedleiden ; so will es die Gerechtigkeit als idee der richterlichen Gewalt".Kant: Metaphysische Anfangsgriinde der Rechtslehre, p. 201.

2) J'espere que la Parlement ne cédera pas aux conseils, quilui sont prodigués, et qu'il n'insérera pas dans notre code rdpressifun article singulièrement dangereux pour les honnétes gens, qui pourétre exact devrait etre ausi rédigd. Désormais la loi ne garantit plusen France que la vie des assassins". Rev. pénit., 1907, p. 488.

criminal

st

rmi

328

Pentru cinci lei nu as sta la indoiald sd tai gatul unui om"9,cand criminalii gasesc cd viata oamenilor cinstiti, poate dintrecei mai folositori, valoreazd mai putin de 5 lei, ar fi o nebu-nie ca oamenii cinstiti sd considere viata asasinilor mai pre-sus de acest pret.

A tunci and un infractor suprima o frumoasa viata umananumai pentru ca el sa aibe 5 lei, credem cä are si societateadreptul si. datoria sä suprime viata unui asasin nu pentru5 lei, ci pentru linistea societatii si pentru asigurarea vietii acine stie cati oameni cinstiti.

1767. Ce vom zice despre Romania?Ar fi bine sa se introducd si la noi pedeapsa cu moarte,

cum se cerea prin petitiunea dela Iasi din 1871?Noi nu suntem de aceasta parere; si de am avea puterea

absoluta nu am introduce in Romania pedeapsa cu moarte.Aceasta insa, nu din cauza Ca am crede, ca multi Romani catara noastra are moravurile cele mai dulci. Sunt mandru aspune zice V. Boerescu, raportorul comisiunei pentru ela-borarea Codicelui penal si de procedura penald ca Romaniisunt cei dintaiu care vor suprima pedeapsa cu moarte si dinlege. Si cu toate acestea, relativ vorbind, in Statul nostru secomit mult mai putine crime, si intr'un mod mult mai putincrud decal in alte state mai civilizate, unde aceasta pedeapsaexista in fapta si in lege" 2).

De unde, si pe baza carei statistice comparate, atirmafostul nostru profesor cd in Romania se comit mult mai putinecrime ca in alte State civilizate in care exista pedeapsa cumoarte? E usor si placut a face afirmatiuni patriotice, dar emai folo-4tor, de si mai greu, a-i spune adevarul intemeiat pefapte reale. In realitate insa, judecand dupa starea actuala sicea trecutd a criminalitatii noastre de care avem cifre statis-tice, afirmarea lui V. Boerescu este tot atat de putin exacta,pe cat era cealalta afirmare a sa ca tara noastra cea dintaiva suprima pedeapsa cu moarte din lege ; aceasta glorie, dacanesocotinta e o glorie, a avut-o Rusia, Toscana si Austria in

1) Pour cent sous je ne regarderais pas A trancher le kiki A ungandin" (capul unui burghez). Dr. E. Laurent: Les habitués des prisonsde Paris, p. 77.

2) D. V. Boerescu: Raport din 11 Martie, 1864. Monit. Oficial. Des-bateri, p. 1275, col. 2-a.

329

-secolul al XVIII-lea, dupd cum am ardtat in expunerea is-tori ca.

Dar chiar de ar fi exactd afirmarea raportorului Codiceluinostru penal din 1864, dupa cum crede si V. Conta, totusi arfi trebuit mentinuta pedeapsa cu moarte, din cauzd ca in Ro-mania nu locuesc numai Romani, ci adesea yin si straini carepot comite crime ; deaceia cu mult mai logic era filosoful delaIasi, care cerea mentinerea pedepsii cu moarte In Codicelenostru penal pentru straini.

Inca odatd repetdm, nu aceastd idee gresita ne face sd fim.contra reintroducerii pedepsii cu moarte in Romania, ci ade-varatul motiv este acela care ne-a fa.cut sä fim si contra re-introducerii bätâii, neprepararea spiritelor pentru aceasta. re-forma. Ignoranta principiilor pozitiviste, i boala beccarianis-mului sunt atat de puternice in tara noastrd, incat nici chiar.discutiunea rece, obiectivd i färd invective nu este actualmentecu putintd, cu atat mai putin nu poate fi vorba de un curentsändtos favorabil oamenilor de treabd i ostil raufacatorilor.La noi indulgenta beccariand este o modd, caci ea da igno-rantilor aparenta de a fi progresisti si umanitari.

In astfel de imprejurari, avem dreptul i datoria de acombate ignoranta i prejudiciul si a luptã pentru ca intr'unviitor mai mult sau mai putin depdrtat sd se introducd in le-gislat'iunea noastra pedeapsa cu moarte i bdtaia. Dar actual-mente am fi contra reintroducerii acestor pedepse fiindcd elenu sunt populare in tara noastra., i, dupd cum zice Bentham,(lacä s'a format in spiritul poporului o aversiune in contra uneipedepse, acea pedeapsa trebue inlaturatä chiar dacd ar aved toate

Ce e drcpt cd acest spirit, sau mai bine zis aceastamodä din tara noastrã, trece azi prin o mare crizd: lumea inFranta incepe sa fie admiratoare a sistemului de represiuneenglezesc care admite i bdtaia i pedeapsa cu moarte. AceastAtendinta va aye& desigur mai multä influenta in ara noastrddecat slabul nostru cuvant.

1768. i observdm cd in Franta este mai usor sä lipseascapedeapsa cu moarte decat la noi, fiindcd acolo existd relegarearecidivistilor, care curdtd teritoriul metropolei de infractoriipericulosi. Numai in 20 de ani, fritre anii 1885-1905, un nu-mar de 14.533 de indivizi au fost relegati in pustiile Maroni

9 Bulletin de l'Union intern. de droit penal. XIV, p. 690.

calita.tile.

').

330

In Italia deasemeni, d. E. Ferri, care este un abolitionist,sustine eliminarea prin deportatiune a marilor criminali dinsocietatea italiana I).

Prin urmare, cu atat mai mult pedeapsa cu moarte e ne-cesara In tara noastra, In care nu avem acest al doilea mijlocde selectiune

*1769. Pedeapsa cu moarte a fost suprimata in Grecia In1862, In Romania in 1864, in Portugalia in 1867, in Olandain 1870 si in Italia in 1890 ; in Elvetia ea existâ in catevacantoane iar altele au desfiintat-o.

In Anglia, din 240 cazuri de pedeapsa cu moarte In 1870,astazi abia mai subsista trei, iar in Franta din 115 cazuri in1810, au ramas numai 22.

In Norvegia i in Belgia, desi pedeapsa exista In lege,nu se aplica in fapt, cum se faceà si la noi inainte de 1864.In schimb insa, s'a propus de 3 ori suprimarea pedepsii cumoarte din lege in Belgia, in 1851, 1866 si 1867, si de trei oria fost respinsa propunerea3).

Pedepsele privative de libertateChi vol far tin briceon la meta en prcson.

Pasqualigo. Proverbi veneti, 1878.Parmi les criminels, y a ceux qui ne de-

vraient pas cntres en prison et il y a ceux quine devraient pas en sortir. Garraud

1770. Prima si cea mai grea pedeapsa prevazutii de Co--dice nostru penal, e munca silnica, pedeapsa care ca multealtele din Codicele penal, priveaza pe osandit de libertatealui, punandu-1 in inchisoare. Credem dar ca e bine, ca Inaintede a studid fiecare din aceste pedepse in parte, sa vorbimdespre regimele penitentiare i despre efecful pedepselor pri-vative de libertate.

Aceasta materie e foarte importanta, fiindca pedepseleprivative de libertate formeaza baza sistemului nostru represiv ;

') E. Ferri: La scuola criminale positiva. Napoli, 1885, P. 57.2) Pedeapsa mortii cu torture a fost suprimatä in unele State abia In

secolul al XIX. In Berlin, ultima executare cu foc s'a facut in 1823. Ha-novra a suprimat pedeapsa rotii in 1840, Prusia in 1851. De Liszt: Lehr-buch § 60, nota 3 si trad. fr. p. 373.

2) Vezi Prins: Science pénale. N-rile 654 si 655; Confr. Garçon:Code penal. Art. 8, No. 23.

.).

331-

ele sunt regula, iar celelalte exceptiunea. Deaceea d. Ferri,.sustine Ca o clinica penala este o trebuinta a Facultatii de-drept pentru tinerii cari se destina carierii penale, cu multmai mult decat Codicele civil or studiul Digestelor.

Frecuentarea inchisorilor in timp de 6 luni, ar valora,dupa parerea lui Tarde, cu 10 ani de exercitiu, i deaceeadansul a propus i chiar sa admis in Congresul de antropo-logie penala din Roma (1885), ca studentii dela Fac. de dreptsa nu poata sa treaca examenul, fara sa se inscrie prealabirintr'o societate de patronare, prezidata de profesorul lor, si inaceasta calitate sa viziteze saptamanal inchisorile '), ceeace-desigur ca e foarte rational pentru buna preparare a viitorilorjudecatori penali2).

Vom observa Ca pedepsele privative de libertate, care-formeaza mai multe trepte in scara pedepselor, se deosibescintre ele prin durata, regim i consecinte, care fac ca pedeapsasa fie mai mult or mai putin grava.

a) Durata pedepselor privative de libertate

1771. Aceasta durata e foarte diferita ; c.. nterge dela o zipana la 20 de ani i chiar pana la perpetuitate. Sunt pedepseprivative de libertate perpetue i timporare.

1772. Pedepse perpetue. Jul. Clar ne spune ca pe timpuIsat', exceptandu-se Venetia. pedeapsa pPrpetua carceris nuse obisnuia in Italia, contra laicilor, ci numai contra clericiior3).La noi din contra, au existat ciiti ceie mai vechi timpuri 4).

Astazi, pedepse perpetue exista In mai toate codiceIepenale. In regula, in codicele nostru penal, nu exista decat opedeapsa perpetua principala, munca silnica pe via0, pe cand

1) Tarde: Criminalité comparée. Paris, 1886, p. 21.2) Se sustine azi trecerea administratiunei penitentiare dela Min.

de Interne la cel de Justitie, lucru admis de Austria, Ungaria, Belgia,Danemarca, Grecia, Ispania, Portugalia, Olanda, Suedia i Norvegia. IrFranta, spiritele sunt dispuse in acelas sens. Vezi Vidal: Cours Nr. 506,care discutà i aproba aceastä mAsura. Confr. R. Roland: De l'esprit dthdroit criminel p. 453, Nota 2.

4) Jul. Clams: Op. cit. Quaest LXX, Nr. 4.Vezi Indreptarea legii, glava 346, zacon 3, si Pravila lui Vas._

Lupu: Pricina 13, Nr. 104; edit. Longinescu, p. 33.')

332

da Francezi, exista 4 pedepse perpetue munca silnica pe viata,,deportarea intr'o cetate, deportarea simplä i relegarea ; iar laGermani cloud: recluziunea i detentiunea. Prin exceptiuneinsa la noi, recluziunea care nu poate trece de 10 ani, dupacum vom veded, poate sa fie pronuntata pe viata contra unuiindivid care este in varsta de peste 60 de ani si care ar fimeritat munca silnica pe viata (art. 14 Cod. pen.).

Prin urmare, ca pedepse perpetue, Codicele nostru penalnu cunoaste decat doua : munca silnica pe viata i, in modexceptional, recluziunea.

1773. Trebue sa existe pedepse perpetue intr'o legisla-thine ?

Toti filozofii i penalistii admiteau afirmativa ; chiarBeccaria erd pentru pedepsele perpetue i propuned ca ele sdinlocuiasca pedeapsa cu moarte ; Meyer spune cd aceia caricer abolirea pedepsii cu moarte ori a pedepsii corporalesi a inchisorii perpetue, nu cunosc societatea deck in hi-mera

Insa adeseori discipulii merg mai departe decat invata-torul lor, i, in privinta pedepselor, partizanii lui Beccaria au-compromis pe ilustrul lor maestru, prin excesul la care a im-pins doctrina lui. Mai intai s'a propus, i multe State au admisxplesfiintarea pedepsii cu moarte ; in urma s'a cerut desfiintareapedepselor perpetue, pentru motive pe care le vom aratd in-data ; mai tarziu, si poate timpul nu e departat, filantropii im-prudenti nu se vor multumi pe atat, ci vor merge mai naintesi vor cere desflintarea chiar a muncei silnice pe timp mar-ginit, ca prea grea i barbara pentru timpurile noastre i spu-nand cd aceasta e legea progresului! Crernieux ziced in 11lunie 1851, aparand pe Ch. Victor Hugo inaintea Curtii cujurati a Senei: Ni se spune, cand pedeapsa cu moarte va fidesfiintata, ne yeti cere desfiintarea pedepselor perpetue. Faraindoiala ca da. Aceasta e legea progresului. Puneti cainta inlegile voastre i fiti siguri cd \Tom, veded sfarsindu-se pedep-sele perpetue". Cu drept cuvant E. de Girardin, care nu eun pozitivist, replica reproducand aceste cuvinte : Puneti caintain legi, este o fraza sonora dar goald de sens. Aceasta cainta

1) Meyer: Esprit, origine et progrès des instit. judic., V, p. 443_

').

333'

cum sa o punem? Ceeace este mai rar tn lume, este un in-fractor care se cãeste" 1).

1774. Suprimarea pedepselor perpetue nu numai cd a fostemisa de unii scriitori, dar chiar s'a realizat de Adunarea consti-tuantd franceza, care in Codicele sau penal din 28 Sept. 1791,nu admited pedepse perpetue, ci dupd pedeapsa cu moarte, ceamai mare pedeapsa ce prescrid era munca silnica pe 24 de ani2).Trebue sä spunem insa ca Adunarea constituanta desfiintasedreptul de gratie, ceeace explica intrucatva abolirea pedep-selor perpetue.

1775. Din fericire redactorii Cod. pen. fr. din 1810 si aiCod. pen. rom. din 1864, n'au fost de parerea legiuitorilor din1791. Ce. e drept cd s'a incercat, cu ocaziunea redactarii Co-dicelui penal frances din 1810, sa se suprime pedepsele per-petue sub cuvant cd ele, ludnd orice speranta condamnatuluiII fac desperat si mai imoral deck era.

Target a combatut insã cu multa energie aceasta parer&si a facut ca ea sa fie respinsd. Trebue ziced dánsul cafaptele care in ordinea crimelor, urmeazä imediat pe aceleacare sunt pedepsite cu moartea, sa nu lase sa se prevadanici o liberare ; altmintrelea gradarile n'ar mai fi observate,scara pedepselor n'ar mai fi corespunzatoare cu a crimelocsi proportiunea ar ft rupta."8).

1776. Cu ocaziunea modificarii din 1832 a Cod. pen. fr.,raportatorul legii la Camera deputatilor, justifica si mai binepedepsele perpetue prin aceste cuvinte:

Perpetuitatea pedepselor scoate din lume o fiinta inco-rigibila ; ea cruta semenilor sai si lui insusi noi fardelegi, lacare obiceiurile sale inradacinate intrucatva Ii predestinase.Ea aslgura societatea, risipind turburarea pe care crima opricinuise, inlaturand pe aceea pe care reintoarcerea crimi-

1) Ern. de Girardin: Le droit de punir, 1871, p. 67. Jules Simondeasemeni a zis: Sunt de pArere cA pedeapsa cu moarte si toate pedepsele perpetue, pot, si prin urmare trebue sA fie scoase din Codicelenoastre". De la peine du mort. Paris, 1869, p. 42.

2) L'Asserablde constituante par un sentiment d'humanité, digne-de respect sans doute, mais dont la sagesse n'a pas dtd prouvée par-l'expérience, avait pose en regle, que nulle peine ne serait perpetuelle".Target: Observations sur le Code criminel. Editiunea originalA, p.

3) Ibidem: p. XI; Confr. Locre: XXIX, 16 i XV, 7.XI.

-

334

nalului ar face-o sa se nasca. Pedepsele perpetue au tot-deodata un efect puternic de infricosare; ele sunt o ase-manare a vesniciei supliciilor, si ideia vesniciei loveste irna-ginatiunile.

Ele sunt transitiunea intre pedeapsa cu moarte i pedepseletemporale. Desfiintati-le, i scara pedepselor va prezenta uninterval imens, fara corespondenta in scara crimelor. Cate crimeIn adevar pentru care pedeapsa cu moarte e prea aspra sipedepsele temporare prea blande I Mai putin nelinistitoare pentrujurati decat o pedeapsa ireparabila, mai spdimantatoare pentruculpabili decat o pedeapsa al carui sfarsit ei trag nadejde sa-1vada, pedepsele perpetue au o eficacitate preventiva care le.este proprie si care trebue sd fie pastrata" ').

1777. Dupa noi nici o indoiald nu poate fi cd pedepseleperpetue sunt trebuincioase inteo legislatiune, i aceasta pentrubunul motiv, ca ele inspaimanta pe unii indivizi mai mult chiardecal moartea, i trebue ca in codicele penal sd avem pedepsecare sa sperie pe toti criminalii de orice caracter ar fi ei. Oamenii

criminali, se vor teme in general mai mult de muncape viata, iar cei inculti vor privi mai cu frica moartea ;

trebue dar ca la unii i la ceilalti sa intärim bunele motive,cum zicea Conta in Theorie du fatalisme, printr'o pedeapsacapabila de a combate relele lor instincte2).

Dar, se poate zice cd criminalul in acest caz este un pericol

1) Ch. Adolphe F. Hélie: Théorie du code penal, ed. VI-a. Nr. 68T. I si cod penal progressif, p. 86. In expunerea de motive a cod. pen.portugez din 1884 se spune: DacA societatea pedepse$te in numeledreptului sAti de a face efectivA repararea daunei cauzate ordinei moraleeste clar CA reparatiunea nu poate merge mai departe decAt cere AceastAreparatiune. $i orice daunA cauzatä ordinei morale, oricAt de adAncdviolentA ar fi, e totdeauna trecatoare turburarea e mai mult sau maiputin trecatoare". In consecintA Cod. pen. portugez a suprimat nu numaipedeapsa cu moarte, ci $i pedepsele perpetue. IatA abuzul i logismelor$i al rationamentelor certate cu ratiunea Scopul pedepsii nu e reparaOunearAului facut, caci factum infectum fieri non potest, ci pentru a prevenipe cAt e cu putintA intrarea rAului exemplu E absurd a considerA pedeapsaca o reparatiune; acestae rolul despAgubirilor civile.

2) Pentru omul civilizat, temerea unei discipline lungi, monotondrezervatA criminalilor e destul, pentru cei mai putini civilizati pedepse.corporale i chiar moartea, nu trebue mai putin". H. Spencer, Essais demorale, de science et d'esthetique 2-eine, ed. Paris, 1885 p. 321.

-silnica

si

335

in inchisoare, fiindca desperat i ne mai avand nimic de perdutel poate sä comita un omor sau sa bata pe vreunul din paz-micii inchisorilor or pe alt condamnat

La aceasta raspunsul e foarte usor. Mai intai existanddreptul de gratiere si de comutare a pedepsii, criminalii con-damnati la munca silnica pe viata nu perd toata speranta dea esi din inchisoare mai tarziu; deaceia ei cautd ca prin purtarealor sä dobandeasca o usurare de pedeapsa. In afara de aceasta-e foarte usor a agrava regimul in inchisoare prin batae, prinpunerea in lanturi i separarea celulara, i prin diferite alterigori ale regimului penitentiar.

nu mai vorbim de tdrile in care, pe langa pedepsele,perpetue exista i pedeapsa cu moarte ; fiindca e evident cäacolo este o sanctiune, si prin urmare o temere pentru ceicondamnati la munca silnica pe viata, ca sa nu comitd un nou-omor sau alta infractiune gravd.

Nici un argument serios nu se poate dar invocä inpotrivapedepselor perpetue, care de altmintrelea trebue sä observdmsea, in tarile in care exista dreptul de gratie, si el existä maipretutindenea, nu sunt perpetue decat de nume si in teorie. Inrealitate insa. cel putin in Romania, rare ori un condamnatperpetuu sta in inchisoare mai mult de 30 de ani, i nici unulnu cred sa fi stat in ultimele timpuri mai mult de 35 de ani 2).

1778. Pedepsele temporare. Pedeapsa perpetud a munciisilnice, precum i cea exceptionala din art. 14 C. p. a reclu-ziunei, sunt pedepse criminale, din potriva pedepsele privative

libertatetemporale pot fi criminale, corecionaIei politienesti.Durata pedepselor temporare variaza dela o zi8), care e

minimum inchisorii pe simpla politie pand la 20 de ani careeste maximum muncei silnice pe timp marginit. Deasemenivom observa cd peclepsele privative de libertate prevazute de

Cum a Mcut Gh. Lasearache, care a omorit in ocnA pe denun-tAtorul sAu.

2) Aproape toti penalistii admit astäzi pedepsele perpetue. Vontcità pe Ch. Adolphe: §i F. Mlle Théorie, I, Nr.-681 si urm., Garraud:Précis, ed. 9-a, Nr. 170; Laborde: Cours ed. 2-a. Nr. 222. In condica ana-foralelor criminale pe 1799 si 1800 a Moldovei gäsim adeseori osAndaocnii pe viatA. HotArArea din Nov. 1799, f. 14; 11 Dec. 1799, f. 17 vers;30 Ian. 1800 f. 20; 12 Fehr. 1800 f. 25 si 6 Mai 1800 f. 25, etc.

8) Vezi despre pedepsele de scurfA duraM Nr. 1814.

').

,de

5

336

lege numite sunt fixe 9, iar altele marginite intre un maximumun minimum.

Afard de pedepsele, pentru care s'a prescris térmenul prinhotardrea judecatoreasca, pot sd existe §i pedepqe nedeterminate.

1779. Pedepsele nedeterm(nate. S'a criticat de uniimoderni fixarea de mai inainte a pedepsii, tiindcd s'a spus

ca judecatorul ca i medicul nu poate de mai inainte sä §tiecare e cantitatea remediului boalei infractorului. Aceasta idee afost sustinutd de d. E. Ferri 2), de Fr. de Liszt, G.A. Van Hamel

altii.Totusi la inceput in congresul dela Bruxelles, s'a respins

principiul pedepsii nedeterminate, pentruca, dupa cum s'a spus,e greu a gasi mijlocul de a modified In mod rational hotari-rile. Va trebut consultat directorul inchisorii, care in mod for-tat se va lud dupa functionarii subalterni care pazesc pe deti-nuti, lucru deja rau cand e vorba de scurtarea pedepsii, insaabsolut inadmisibil spre a se prelungi pedeapsaS'a propus indeterminarea relativa intre maximum i mini-mum, ceiace s'a i admis de Cod. pen. norvegian din 22 Mai1902 (art. 35)8).

Cestiunea pedepselor nedeterminate s'a discutat din nourelativ la propunerea d-lui A. Prins de a se inlocul notiuneaactului comis, prin notiunea starii periculoase a individului4);_

') Aceste din urmd sunt astazi regula generalgt; Vezi totusi pedepsefixe, fosile din Cod Brumar, an IV, art. 112, 113, 117, 200, 264, 271, 281, 287si in cod com. 882, .883 si 886, pentru delicte pedepsite corectional, iarpentru infractiuni pedepsite cu maximum recluziunei, art. 158, 264, 265-C. p., si art. 38 si 265 al. 2, pentru fapte pedepsite cu maximum munceisilnice.

2) E. Ferri: Sociologia crirninale IV-a ed., Nr. 87, P. 834-837.3) G. Vidal: Cours Nr. 456; D. R. Saleilles este pentru pedepsele

nedeterminate fiindcA pedeapsa find o curd moralà, este absurd de a fixa.de mai inainte durata sa. De l'individualisation de la peine, p. 23. Aceastdnotiune juridicA propusd in 1904, se gAseste in Cod. pen. norvegian astfel

zedactatä: ,Periculosul pentru siguranta publicA, din cauza iresponsabiHOW sau a semi-responsabilithtii, poate fi internat atat timp cat va credeguvernul'.

*) A. Prins: La defense sociale et les transformations du droitpenal. Bruxelles, 1910. Pentru prima oard s'a sustinut la noi sentintele-nedeterminate de d. D. Budisteanu, fost proc. general la Curtea deapel Bucuresti. Dreptul an. XV (1886), Nr. 73, p. 579; s'a mai pronuntat infavoarea lor. d. St. Steiteseu: Dreptul XXVI (1897), Nr. 51, p. 418, si d...

pe-nalisti

osanditilor...

di

di

337

profesorul din Bruxelles la inceput adversarul sentintelor ne-determinate si-a schimbat in urma parerea.

In cazul când e vorba de un criminal anormal moral, oranormal intelectual, d. A. Prins este de pärere a se aplicâ opedeapsa nedeterminatd1), pe care insa. d. Garcon o combate innumele principiilor Revolutiunii franceze, care au asigurat res-pectul libertäii individuale2).

Noi credem cd revolutiunea din 1789 nu s'a preocupatnici de criminalii nehuni, nici de recidivistii indkjiti i inco-rigibili, prin urmare credem färd rost amestecarea principiilorRevolutiunei franceze in discutiunile stiintifice, despre mäsurilecele mai nemerite de luat in contra infractorilor.

Relativ la infractorii nebuni i la infractorii de profesiunesi incorigibili credem cä pedepsele nedeterminate se impun3).Acest lucru ni se pare mai rational decal ceiace propune pro-fesorul Joffroy ca iresponsabilul criminal sä fie tinut in azil untimp cel putin de doud ori mai mare decat ar fi durat inchi-soarea 4).

Problema sentintelor pe durata nedeterminata s'a discutatin cele doud congrese penale din anul 1910.

In congresul Uniunei internationale de drept penal dinBruxelles din Aug. 1910, admitandu-se in principiu ideia sen-tintelor pe durata nedeterminata, congresul a insärcinat biu-roul ca sä elaboreze o redactiune amanuntitä, tinându-se seamade discutiunile din congres, in care d. Garcon a cerut ca säse evite de a se da cu aceste sentinte in mdna guvernelor o

Iulian Teodorescu: C. Jud. 1905, Nr. 53, p. 423-424 pentru incorigibili.Altii combat sentintele nedeterminate, de care s'a spus cà au fAcutocolul lumei ; d. D. Rapaport a rdspuns ironic acestei laude: In adevärcd ocolul a fost fAcut atAt de bine si complect, incdt a revenit la loculde unde a plecat; plecatrt dela Elmira, s'a reintors acolo si n'a rAmasnicderi". Rev. pénit. 1905, Nr. 3, p. 366. Raport. d-lui I. A. Roux.

Deasemeni Degois Traité Nr. 834 combate sentintele nedetermi-nate, ardtAnd cä existd institutiuni franceze, ca gratia si liberarea con-ditionald care aduc rezultatul de a se micsord pedeapsa.

1) A. Prins: Op. cit, p. 130 si urm.; si Science penale, Nr. 752 siurm., si mai ales Nr. 769.

2) Garpon: Rapport au congrès d'Amsterdam din 1909. Bulletinde l'Union Intern. du droit penal. T. XVI, p. 366.

3) Curier Judiciar 1910, Oct.4) Wahl: Le crime devant la science, 1910, p. 253.

50195 22

338

armd periculoasa. Unindu-se cu aceastä propunere a d-luiGarcon, chiar d-nii Prins si de Liszt s'a decis ca cestiunea seva discutd din nou in viitoarea sesiune1).

Problema sentintelor nedeterminate a fost discutatd si incongresul dela Washington din Oct. 1910. Cu 18 voturi contra3 s'a admis in principiu ideia sentintelor nedeterminate la per-soanele moral sau mintal defectoase, precum si la ceilalti in-fractori mai ales la tinerii infractori. Biuroul pentru liberareaconditionala va fi compus astfel ca sä excludd influenta ex-ternä, din cel putin un magistrat, un reprezentant al magis-traturii si unul al stiintei medicale2).

Americanii in general sunt mai favorabili sentintelor dedurata nedeterminatd, care dupa dânsii au de efect de a in-demnd la indreptare pe detinuti, pe cand pentru Europeni sen-tintele acestea au de scop de a preveni viitoarele infractiuniale incorigibilil or 3).

Cu alte cuvinte pentru Americani ele sunt un mijloc edu-cativ pentru infractori, iar pentru Europeni un mijloc preventivpentru societate 4).

*1780. In vechiul nostru drept adeseori se dau hotdriri depedepse cu durata. nedeterminatd. Astfel gasim in Condicaanaforalelor criminale a Moldovii din anii 1799-1800 cazurileurmätoare

1) Din cearta la betie rezultand omor, Domnul poruncesteca vinovatul sä sted la ocnd ,,pand cand va fi porunca Dom-niei mele" 6);

2) Un tigan Calpuzan, rob al hatm. Cost. Ghica, e osdn-dit sa sted la ocnd Wind sare pdnd cand va fi porunca dom-niei mele"6);

3) Furt dela un Evreu, ocrid pe un timp nedeterminat ');

1) Revue pénit. 1910 (34-eme année), p. 1269 si 1270.2) Ibidem: P. 1145 si 1149.8) Ibidem: P. 1145.4) Pentru sentintele nedeterminate, vezi si Compte-rendu du Con-

grès d'Anthropologie criminelle d'Amsterdam, raportul d-lui Clark Bell,p. 234 si 235.

5) Archiva Sfatului Iai, mentionata condicA. Hothrirea din 12 Febr.1800, f. 26, vers.

8) Ibid., din 20 Martie 1800, f. 31 vers.7) Ibid. din 2 Iunie 1800, f. 37.

339

4) Un individ abid esed din inchisoare si reincepea sa.

fure ; e osandit la ocna fara termen 1);5) Un altul priveghiase pe altul care ucisese ; e osandit

la aceiasi pedeapsa 2);6) Un altul savarsise multe furtisaguri, Domnul spune :

fi ind vechiu talhar si neparasit in furtisaguri, hotarasc sa i sepue un bour in frunte si sa se poarte pe ul4ele targului". Apoiocna pe timp nedeterminat8);

7) HO recidivisti dupa multe schinge si pedepse ce ausuferit nu sau indreptat". Boerii propun imbourarea, purtareape ulita si ocna. Domnul intareste, si adaoga sa tae sare, 'Anacand va fi porunca domniei mele 4);

8) Omorul unei femei de catra barbatul sau pe care-Iprovocase prin rele purtari. Boerii propun numai 6 luni deocna. Domnul hotaraste ocna pe timp nedeterminat 6);

9) Doi insi omoara pe stapanul lor. Boerii, fiindca femeiamortului nu cered nimic dela ei, si din cauza ca find tineri enadejde de indreptare, propun ocna. Domnul o hotaraste petimp nedeterminat 6).

b) Regimul pedepselor privative de libertate

1781. Un al doilea element prin care se deosibesc pedep-sele privative de libertate, este regimul lor, adica chipul traiu-lui la care sunt supusi condamnatii. Doud pedepse pot sa fiede aceiasi durata, si totusi poate sa existe o mare deosebireintre ele din cauzd ea, in timpul duratei lor, condamnatul esupus la un regim mai mult sau mai puVn aspru, prin munca,prin imbracarninte, prin purtarea de feare si mai ales prinsepararea condamnatului in celule.

Scopul pedepselor temporare trebuie sa fie mai cu seamaindreptarea condamnatilor, adica reformarea lor morala.

Problema de capetenie a stiintei penitentiare este ca, fie prinasprime, fie prin bland*, sa caute sa faca astfel ca cel osandit la

0 Ibid. 2 Iunie 1800, f. 39 vers.2) Ibidern din 2 Iunie 1800, f. 40 vers.8) Ibidem din 14 Julie 1800, f. 41 vers.4) Ibidem din 9 Aug. 1800, f. 54.5) Ibidem din 11 Aug. 1800, f. 55.9 Ibidern din 29 Nov. 1800, f. 60 vers.

340

esirea lui din inchisoare s ese indreptat, sau cel putin mai buncleat era cand a intrat in inchisoare. Aceasta problema pus-osi a cautat sa o rezolve mai intai biserica apusana i deaceiaGuizot o laudd 1); societatea laica moderna lupta in aceiasi di-rectiune. Intrucat ea a isbutit, vom cauta sa aratarn mai tar-ziu, dupa ce vorn face expunerea diferitelor regime peaitentiare.

Sistemele penitentiare 2)

1782. In apusul Europei privatiunea libertatii nu se mar-gineste numai in diferitele regime penitentiare; societatea occi-dentald are trei sisteme de aparare contra infractorilor :

1) Sistemul penitenfiar sau al inchisorilor, care consistaa inchide pe cel osandit intr'un local sau loc de munca, si a-Isupune munCii sau unui regim de privare a libertatii mai multsau mai putin aspru.

2) Sistemul relegdrii in colonii. Partizanii acestui sis-tern tagaduiesc eficacitatea regimului inchisorilor, orcare ar flregimul, pentru unii infractori, cari nu sunt susceptibili deindreptare, ramanand in meziul social in care au fost. Deaceia ei propun ca acei indivizi, mai ales recidivistii incorigi-bili sa fie relegati in colonii.

3) Sistemul mixt; in acest sistern se cauta a se cornbinasistemul inchisorilor cu acela al relegarii. Ultimele doud sis-terne, neputand sä existe la noi, din cauzd cä nu avem colonii,nu ne vom ocupa decat de sistemul inchisorilor, care pentrutara noasträ are o importanta exceptionala.

1783. Revenind la sistemul inchisorilor, vorn spune Caexista mai multe sisteme penitentiare, i cd dupd cum cu dreptobserva d. Garraud, pedeapsa nu trage o valoare reald decat

') Vezi important. Molinier Vidal. Cours, T. I, p. 131.2) Unul dintre cei dintai care s'au ocupat in tara noastrA de stu-

diul inchisorilor este C. Eraclide, unul din primii comentatori ai legisla-tiunei noastre penale. DAnsul consacrd aproape 50 de pagini din comen-tarul sAu Sistemelor penitentiare din Europa i America. C. Eraclide:Studii practice asupra dreptului criminal. BucureVi 1865, T. IT, 232-278.DAnsul se pronunta pentru inchisoarea celularA, incarcerarea solitarA, cumo numete (Jamul (p. 235); cere instituirea unei societAti a inchisorilor corn-pusA din cele mai inalte capacitati ale Statului (p. 271), §i inflintarea desocietAti de patronare (p. 277).

pi-a

341

din sistemul penitentiar organizat sä o sufere 1). Doua mai cuseamä sunt elementele care deosibesc diferitele sisteme peni-tentiare. Omul find un animal sociabil §i cuvantätor, separa-tiunea mai mare sau mai mica, precum §i in derdictiunea dea vorbi, agraveaza considerabil pedeapsa. Un al doilea ele-ment de ingreunare al pedepsii este munca, i mai ales felul

locul muncii.Legiuitorul nostru nu a avut in vedere deck acest al

doilea element.Daca se tine seamd de toate elementele care pot aved

influenta asupra regimului inchisorilor, pot sa existe mai multesisteme penitentiare 2).

1784. A) Inehisoarea in comm. Acesta e sistemul celmai vechiu, cel mai simplu, cel mai obi§nuit i cel mai eco-nomic, insä el are inconvenientul cd, in loc de a aduce indrep-tarea osanditului, pricinue*te mai mult inrautatirea lui, fiindcain inchisorile in comun, infractorii mari dau lectiuni celor micicum sä comitä mai bine infractiunile. Cu drept cuvant d. E. Mou-ton ziced cd, inchisoarea in comun, prin coruptiunea inevita-bild in care pune pe condamnat, trebuie sä fie consideratä cao crimä sociald

Acela§i lucru Ii spune i d. Thiry, care dupd ce declardca regimul celular e singura forma de inchisoare admisibild,adaoga : Viata In comun, cu toate precautiunile ce au fostimaginate, legea tacerii mai ales, are drept consecintä de aaruncã pe detinuti intr'o prapastie späimantatoare de comp-tiune, societatea care ar tolerd un astfel de sistem s'ar expunela cele mai mari pericole, §i, in acela§i timp s'ar face culpa-bild fata cu condamnatii pervertiti de ea, de cel mai abomi-nabil atentat. Acesta e un punct care nu se mai contestdastazi"

Relativ mai ales la inchisoarea in comun, Bentham aratatoatd repulsiunea sa in contra inchisorilor, cand zice : aceastaasociare de infractori, le da mijlocul cel mai sigur de a se

1) R. Garraud: Traité théorique et pratique d'instruction crimi-nelle et de procedure pénale. Paris 1907, No. 4, p. 7.

2) AmAnunte interesante asupra diferitelor, sisteme In Desportes:La réforme des prisons. Paris 1862, §i Ortolan: Elements.

8) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 235.4) Thiry: Op. cit., No. 302.

§i

342

perfectiona in stiintd, in practicd si in toate misterele infrac-tiunei" 1).

1785. Desi inchisoarea in comun e foarte criticatd, acestae totusi regimul obi4nuit si cu mici exceptiuni al tarii noastre.Cc e drept cd exista la noi inchisori deosebite pentru ceicondamnati criminal, corectional sau cu pedepse politienesi,insä intre diferitii infractori existä grade nesfarsite de perver-sitate, si totusi toti trdesc impreund in inchisori.

Dup. statistica penitentiara din 1887, existau in Romania20 de penitenOare centrale, iar azi numdrul lor s'a redus la13, In afard de inchisorile judetene. Actualmente penitentiarelese impart astfel : cloud (Ocnele man i Targu-Ocna), pentrucei condamnati la munca silnica ; doud (Pangarati-Neamtu siMargineni-Prahova), pentru recluziune ; until Bucovät, Dolj,pentru cei condamnati corectional; patru pe Wig Curtile deapel Bucuresti 2), Craiova, Galai, Ta§i, sunt inchisori mixte,in principiu pentru condamnatii corectionali, se gasesc insa inele in mod provizoriu i detinuti preventivi, minori, recluzio-nisti, si chiar condamnati la munca silnica, acestia pentru ser-viciile economice ale inchisorii. Mai exista si 4 penitentiarespeciale : unul pentru recidivisti, sistem celular Doftana, altulpentru minori de orce categorie de condamnati Mislea 3), altulde acela§ fel (mixt) pentru femei Plätdresti, si al 4-lea Slänicupentru invalizii criminali care nu mai pot sä lucreze in ocneor in casele de recluziune.

Ceiace este regretabil, este cd inchisorile mixte ale Cur-tilor de apel, dupd cum am spus, se aflä amestecati detinutide toate categoriile, chiar minori si preveniti, care de§i noaptea,sunt seperati, insd ziva se pot intAlni si vorbi impreund. De

1) Bentham: Théorie des peines. I, 146.2) Pentru curtea din Bucuresti, inchisoarea este la Vacaresti.3) La Mislea actualmente se afla chiar condamnatii minori deve-

niti majori; inante pentru acestia era o inchisoare speciala, desfiintatulpenitenciar din Focsani.

La Mislea se detin i minori condamnati de parinti conf. art. 331si urm. Cod. civ. (Vezi regul. casei centrale de corectiune pentru mi-nori din 7 Mai 1874, art. 3). Aceasta dispozitiune este de o aplicatiuneextrem de rara; traditiunile penitenciarului de minori nu cunosc deckun singur caz in Mai 1907, fiul unui capitan condamnat de tatal sau la6 luni inchisoare.

343

asemeni sunt penitentiare mixte §i cele cloud penitentiare spe-ciale de femei 0 de copii.

*1786. Numdrul detinutilor in seara de 5 Ian. 1912, Idsandla oparte pe preveniti, era de 3015, dintre care numai 881femei ceiace probeazd cä femeile in Romania, ca 0 in altetdri, i chiar mai mult ca in alte taxi, comit cu mult maiputine infractiuni deck barbatii.

Mai este Inca un lucru de observat, anume cd numAruldetinutilor dela sate este de 2'/2 ori mai mare decal al deti-nutilor din ora§e de0 populatiunea din sate e de 4 ori mainumeroasd deck acea din ora§e. Incat despre numdrul detinutelorfemei de prin sate, in 1887 era aproape exact acela0 ca aldetinutelor din ora§e, iar actualmente este cu mult inferior 3),ceiace dovede0e cA femeile dela tard sunt cu mult mai putindispuse sd comita infractiuni, deck femeile din orae.

Vom spune in fine, cd numdrul condamnatilor din pe-nitentiarele centrale, dupd gravitatea infractiunei, era in 31Dec. 1909 : la munca silnicd 1096 bdrbati, 25 femei; la reclu-ziune 543 bArbati -0 15 femei ; la inchisoarea corectionald 1639barbati (dintre care 234 minori) 0 64 femei (dintre care 7 mi-noare)4). Iar in 5 Dec. 1911, la munca silnicd 983 bArbati, 24

1) In anul 1887 era 3445, dintre care 127 erau femei.2) In 1887 numarul detinutilor din sate era de 3Y2 or mai mare ca

al celor din orase; prin urmare, de cloud decenii proportiunea detinu-tilor din orase fata cu cei de prin sate s'a modificat considerabil in fa-voarea populatiunei din sate. Daca vom tine seama de intrarilerile din penitenciarele centrale in anii 1866-1905, gasim ca numarulcriminalilor din sate e de 2 ori mai mare deck al celor din ora$e (18492fata cu 9160), pe cand in acelas timp numarul delicuentilor corectionalia fost aproape acela$, ba chiar mai mare la orase (64239) deck la sate(61012). (Statistica inchisorilor centrale pe anii 1866-1905. Bucuresti,1906, p. 7 $i 25). In anul 1909 numarul intratilor in penitenciarele cen-trale din Romania a fost de 6447, din care 3800 dela tara. In Franta peziva de 31 Dec. 1903, erau 13.162 barbati $i 1969 femei, i numarul in-trarilor anului aproximativ 114.000. E. Villey : Précis, ed. VI-a, p. 414,Nr. 1.

3) In 1887, erau 64 dela Ora si 63 din ora$e in penitenciar, iar indecursul anului 1909 au intrat in penitentiarele centrale 333 femei dinora$e $i 251 dela tara. Ce e drept insa ca criminalitatea statica, in searade 5 Dec. 1912, era in penitentiarele noastre 29 femei din ora$e $i 81dela tara. Probabil ca ora$encele scapa cu pedepse mai ware.

3) In 31 Dec. 1865, erau in penitentiarele centrale 469 condamnati,

2),

I),

si est-

344

femei ; la recluziune 492 barbati, 14 femei ; la inchisoarea co-rectionala 1370 barbati §i 38 femei (In afard de recidivi§ti 170barbati §i 5 femei) ').

1787. B) Inchisoarea celulard strictct, numita sistemulpensilvanian sau filadelfian (solitary confinement). Acest sis-tern a fost introdus pentru prima oara in 1790, in penitentiaruldin Glocester, §i a functionat acolo 17 ani, iar mai tarziu inFiladelfia 2). El apara pe condamnat de relatiunile cu alti con-damnati tot atat or poate chiar mai perver§i decat el, insaprezinta cloud mari inconveniente.

Mai intai el e foarte costisitor, fiindca cere pentru fiecarecondamnat cate o celula. Incat despre costul celulelor el seapropie, dupa cele mai moderate socoteli de 4000 lei, a§a ca.o Inchisoare celulard pentru 500 de condamnati 3), ar costaaproximativ 2.000.000. Ortolan faced socoteala cd pentru Frantaar fi Indestul 150.000.000, pentru a introduce sistemul celular,ceiace desigur cd este o cifra destul de respectabila 4). Insacalculele sunt foarte divergente. Dupa alte socoteli in Frantaar trebui 36.000 celule, care costand 6000 lei fiecare, am ajungela cifra de 205 milioane, apropiata de socoteala lui Ortolan ;insd Societatea generald a inchisorilor din Paris, a facut eva-luarea ca, s'ar putea construi inchisori celulare cu 3500-4000lei5) celula, facand sa lucreze i arestantii i ca nefiiind tre-buinta decat de 14.179 celule, din cauzd cd inf ractiunile

la munca silnicd, 460 la recluziune si 10771a inchisoare corectionald; in 1887se aflau 1134 condamnati la munca silnicd, 869 la recluziune, 1442 inchi-soare corectionala, iar in 1897 erau 1125 la munca silnicd 761 recluziunesi 1753 inchisoare corectionald. (Vezi Statistica penitentiard pe 1887);Gr Dianu: Istoria inchisorilor din România. Bucuresti, 1900, p. 115 siStatistica inchisorilor centrale pe anii 1866-1905, p. 2 si 20. Vezi un studiuimportant asupra Statisticii penitentiarelor. A. $tefeinescu-Gala(i, C.Judie. 1906, Nr. 83 si 1907, Nr. 11.

1) Comunicare personald a Biuroului statistic dela Dir. peniten-tiarejor fäcutd noud in ziva de 20 lanuarie 1912.

2) Ortolan: Elements, II, p. 98, § 1505.8) Cifra de 500 celule maximum pentru o bund custodie a unui

penitentiar, a fost admisä de congresul penitentiar din Bruxeles in 1847.Vezi Ortolan: Op. cit., Nr. 1515, T. II, p. 1013.

4) Ortolan: Elements, T. II, p. 111, Nr. 1515 nota.5) Vom veded mai tdrziu cd spirite distinse ca Lombroso ,i d.

Fr. Liszt contestä acest lucru.

345

s'ar imputina1), ar fi indestul 52 milioane pentru toatãFranta 2).

Sunt insa si socoteli cu mult mai incarcate, caci unelecelule au costat intreit si chiar mai mult. Astfel, de exemplupenitentiarul celular al Londrei pentru 900 detinuti, a costat10.000.000, ceiace face 13.575 lei pentru fiecare celuld, iar inFranta celulele au costat 12.587 lei una8). Suntem dar departede calculul fdcut de Ortolan si altii care cred cd introducereasistemului celular in Franta ar costa mai putin de 200 mi-lioane lei. Trebue dar sä marturisim cd Dufriche de Valaze siEm. de Girardin aveau dreptate cdnd ziceau cd, a pune pecei rai in inchisoare, este a pune pe cei buni la amenda,caci acestia vor plati cheltuelile locuintei si nutrimentuluiacelora4). De unii s'a fdcut socoteala ca, daca pentru cei120.000 detinuti ai Frantei s'ar cheltui atat cat s'a cheltuitpentru penitentiarul minorilor (5 milioane pentru 250 de ce-lule), ar trebui enorma sumd de 2.400.000.000 lei. *i chiarde s'ar cheltui pentru fiecare celula cdtc 12.587, cat s'a chel-tuit pentru celelalte penitentiare de majori, totusi am ajungela 1.510.440.000, adica de peste 10 or mai mult decat credeaOrtolan 5).

1788. Pe langd acest prim inconvenient, regimul pensil-vanian, asa cum era aplicat la inceput, producea cele maitriste rezultate. Detentiunea de zi si de noapte, intr'o cameraseparata, fat-a nici o comunicatiune cu nimeni, nici chiar

1) Aceasta pare ca ar fi costul celulelor din penitentiarul Doftanadin Romania, care ar fi costat 1.500.000 lei pentru 397 celule, adica 3800lei o celulä. Vezi Gr. Dianu: Istoria inchisorilor din Romania. Bucu-resti, 1900, P. 125 nota. Inchisoarea dela Lisieux din Franta a costat 5098lei celula. (Rev. pénit., 1910, p. 1018).

2) Rev. pénit., 1903, p. 503-505.8) Dr. I. Ch. Herpin: Etudes sur la reforme des pénitentiaires,

p. 133.4) E. de Girardin: Droit de punir, p. 53; Dufriche de Valazé;

Lois pénales; Alenvon, 1784 zice: Detentiunea celor rag e necesara sitotusi ea este neindestulatoare. Dealtmintrelea, imi pare nedrept de aface din ea o nottä sarcina pentru oamenii cinstiti, care vor muncipentru nutrirea lor, pe cand acestia daca ar putea le-ar rapi pea lor".

8) Dr. I. Ch. Herpin: Op. cit., p. 134; Confr. si Degois: Traité,Nr. 662.

346

cu paznicii inchisorii1), si lipsitd de muncd, produced oftica,nebunia, tampirea, moartea prematura si sinuciderea. Pedeapsaaceasta era un chin din cele mai ingrozitoare, mai cu seamdcand detentiunea celulara era mai lunga. Deaceea a fost cri-ticatti de Haus2), Garraud2), Thiry 4), Ferdinand Desportes5)si altii.

Astäzi regimul filadelfian nu se mai aplicd nicderi, pre-tutindenea s'a introdus diferite modificari spre a tempera ex-trema lui severitate. hick despre durata maxima a sederii inceluld, ea diferd dupd tari ; in Italia ea este de 7 ani (erga-stolo), in Norvegia 4, in Danemarca 3 Vs, in Germania siAustria 3, in Olanda 2, in Suedia 1 V2, in Elvepa 1, iar in En-glitera 9 luni6).

1789. C) Inchisoarea auburniand, al5licatä pentru primaoard in penitentiarul din Gand, inainte de anul 1775, apoi inAubourne in 1820, si in Filadelfia in 1829. In acest sistem seadmite lucrul in comun ziva, insã cu conditiunea tdcerii, iarnoaptea osanditii sunt inchisi in celule.

Acest sistem da in general bune rezultate, insä el areinconvenientul cd e cel mai costisitor din toate, fiindcä tre-buesc fdcute pe langa celule si ateliere de lucru. In afard deaceasta, lucrarea in comun cu obligaPunea tacerii este foartegrea, si nu se poate obtine decat cu o supraveghere strictd sicu pedepse repetate.

1790. D) Inchisoarea irlandezd, e numitã astfel dincauzd cä s'a aplicat pentru prima oard la Mountjoy in Irlanda,aproape de Dublin.

In acest sistem se imparte timpul inchisorii in maimulte periode. In cea dintai, de cel putin 9 luni, detinutulrämane in celula, unde se cautd sa-1 deprinda la o meseriesau ocupaPune. In cea de a doua el e pus sä lucreze in

9 Haus spune insa ca erau admisi in aceste celule sa intre preotiiinchisorii: Op. cit., II, Nr. 750; din contra, dupa Degois, chiar hrana eradata prin mijloace mecanice; nu se da nici munca, nici carte de citit,Traité, Nr. 533, p. 285.

2) Haus: Loc. cit.8) Garraud: Précis, ed. 8-a, Nr. 171, p. 245.4) Thiry: Cours, Nr. 302.5) Ferd. Desportes: La réforme des prisons. Paris, 1862, p. 34.5) CivoU:Lezioni, T. II, lect. XIII, p. 116.

347

comun, si daca se poarta rdu, il readuce din nou in ce-luld. Dacd din contra, detinutul se poarta bine, dupa oare-care trecere de timp, el este pus intr'o colonie agricola, incare, prin buna purtare, el poate sd dobAndeasca mai tarziufavoarea de a i se acordâ liberarea provizorie pentru a-sicautd de lucru afard din inchisoare. Aceastä favoare, alcdrui initiator a fost colonelul Walter Crofton, se retragedaca cel osAndit abuzeazd de ea.

Vom veded mai tdrziu, vorbind despre liberarea condi-tionata, parerile penalistilor asupra acestei scurtari a pedepsiidata ca rasplata pentru buna purtare.

1791. E) Inchisoarea celulard moderatd (mitigata).Acesta este, dintre toate sistemele celulare, cel mai rdspanditastazi in Europa.

Osanditul e impedecat de a aved relatiuni cu ceilalti con-damnati in tot timpul inchisorii, insa el poate vorbi cu paz-nicii, cu medicul, preotul, profesorul, maestrul care invatameserii pe condamnati, si in fine, cu membrii societatilor depatronare.

Acestora le e permisd intrarea in inchisori, si vorbireacu detinutii in interesul moralizarii lor.

Istoria Inchisorilor 1).

*1792. Istoria inchisorilor este, credem noi, un studiu in-teresant, si de aceia vom cautA sa aratam in scurt ceeace aufost, ceeace sunt si ceeace dorim ca sa devina in viitor pe-nitentiarele.

Inchisorile, fara sä joace rolul pe care il au astazi inrepresiunea culpabililor, au fost cunoscute chiar in cea maiprofunda anticitate.

Regele zice Manava-Dharma-Sastra sa puna toateinchisorile pe calea publica, pentru ca infractorii intristati sihidosi sa fie expusi la privirile tuturor" 2).

Incdt despre regimul inchisorilor, Kuluka, comentatorul

1) Pentru istoricul si bibliografia francezA vezi Garpon: Art. 5,N-rile 1 si urm. Un scurt si interesant rezumat In Liszt: Lehrbuch desdeutschen Strafrechts. Berlin, 1905, § 61. (Conf. si trad. fr. Lobstein.Paris 1911).

2) Legile lui Manu: IX, 288.

348

indiaa al legilor lui Manu, ne spune cd cei inchisi erau bagatiin feare, prapaditi de foame si de sete ; ochii, barba si un-ghiile inculte, inspirand in acelasi timp groaza si mila tutulorcare-i vedeau ').

Tot atat de ingrozitoare se pare cd erau inchisorile siin Egipt 2).

Platon, vorbeste de trei inchisori, in opera sa Asupralegilor" : una langd piata publica, depozit general pentru ase asigurd de persoana acelora cari sunt intr'insa, pare a fiinchisoarea preventiva ; alta in care judecatorii se adunaunoaptea, numitä sofronister, si a treia care pare o adevaratdinchisoare, in mijlocul carnpului, intr'un loc pustiu, si cel maisalbatic care se poate gasi, aceasta se va numi inchisoarea dechinuire 3).

1793. Incat despre Romani, ca mai toate popoarele anti-citatii dupd cum ne spune Mommsen in general ei nu con-siderau inchisoarea ca o pedeapsa 4).

La Romani, si mult timp in urmd se admited cd inchi-soarea, in general, servd pentru pazd, iar nu pentru pedepsireavinovatilor.

Ce e drept cd Presedintii provinciilor obisnuiau sa con-darnne pe infractori la inchisoare sau sd-i pund lanturi, insdUlpian ne spune ca aceste pcdepse sunt oprite caci inchisoareatrebue sa se intrebuinteze pentru. a tine pe oameni, iar nupentru a-i pedepsi" 5). Si Imparatul Constantin motiveazd aceastaregula, spunand cd ,ceiace pentru cei nevinovati ar fi deplo-rabil, pentru cei vinovati nu se socoteste sä fie destul de aspru" 6).

Ideia lui Ulpian rdmane in Occident in tot timpul vechiuluidrept ; inchisorile continua sä aibd in principiu caracter pre-

1) Thonissen: Etudes sur l'histoire du droit criminel, I, p. 46, dupàcare e reprodusa si citarea din legile lui Manu.

2) Ibidem: p. 133.3) Platon: De legibus, Cart. X, T. VII, p. 274, trad. V. Cousin.4) Mommsen: Droit penal rornain, T, I, 331. Confr. Bohmer:

Observ. VII in Carpzovius: Practicm rerum criminalium, Part. III,Qurest. CXI.

5) Leg. 8, § 9. Dig. XLVIII. 19. Ulpian: Carcer enim ad continendoshomines non ad puniendos haberi debet.

9 Leg. 1, Cod. IX, 4. Quod innocentibus miserum noxiis non satisseverum esse dignoscitur". Chiar titlul din codice, care trateaza despreinchisori, este intitulat: De custodia reorum.

349

ventiv. Si mai intai spune Bald trebue sa se stie cd in-chisoarea in general s'a creat pentru pdzire, iar nu pentru pe-depsire". Aceste cuvinte sau ideia ce ele exprima, e reprodusd deDamhouder1), Farinaceu2), Menochiu3) i Carpzov1). Chiar ina doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Jousse ne spune cdInchisoarea, chiar pentru crimd, nu e stabilita decdt pentru pazacriminalilor in timpul instructiunei procesului lor si nu pentru a-ipedepsi, dupa aceastã veche maxima: Career ad continendoshomines, non ad puniendos haberi debet. Deaceea, ea nupoate sa fie socotitd ca o pedeapsa pe care judecatorii pot säo infliga...

Totusi, sunt cateva cazuri in cari inchisoarea la noi epronuntata ca o pedeapsa").

CA, exceptional, inchisoarea putea sä fie si pedeapsa, ospun inaintea lui Jousse, in secolul al XVI-lea, Farinaceu ")Carpzov 7).

Prin urmare, revenind la Romani, se vede cä inchisoareaera mai mutt preventiva, decdt inchisoare propriu zis represiva.

Insä cä ea era si represiva chiar la Romani o dovedesccuvintele lui Senecca : In te duriora remedia jam solida ne-quitia desiderat, et vincula publicus, et carcer, adhibebitur" 8).

Se stie dealtmintrelea cd la Romani exista damnatio admettalum §i damnatio in opus rnetalli, pedepse perpetue.

1) Et primo sciendum est, quod carcer regulariter ad custodiamnon ad poenam inventus est. Baldus apud Damhouder: Op. cit. De car-ceribus XVI, Nr. 3, ed. 1555, p. 49.

Farinaceus: Praxis et theoricae criminalis. Francofurti, XXVII,Nr. 104.

8) Menochius: De arbitrariis judicum Lugduni, II. Cas. 305, Nr. 2,p. 403. Carcer a custodiam, non ad poenam datum est.

4) Carpzovius: Practica, Part. III, Qu. CXI, Nr. 63.6) jousse: Justice criminelle en France, T. I, p. 81.8) Farinaceus: Lib. I, Titl. III. Quest. XIX, Nr. 1. Vorbind de

moartea civila, ne spune: Ex equa licet vitam non amittat, amittit tamenet libertatem et civitatem".

7) Carpzovius: Practica, Part. III. Qu. CXI, Nr. 64. Sed. hodie carcerquandoque etiam poena est, praesertium in arbitrariis, si Part. III, Qu.CXXX, Nr. 8 si 9 si ROhmer, Obs. I, fine tot acolo.

8) Rautatea ta Inradacinata cere medicamente mai aspre, se vaintrebuinta lan-turi publice i inchisoarea". Seneca: De ira I, 16. Dealt-mintrelea chiar la Egipteni inchisoarea putea sa fie data ca pedeapba.Diodor de Sicilia, spune cA Regele Actisanes a lnlocuit pedeapsa ciimoarte cu munca silnica. Bibl. Histor. I, 60 si 65 si Herod. Histor. II, 137.

pi

350

Dupd traditiunile romane se credea ca Ancu Martiu, aconstruit prima inchisoare publied (career) pe piata 1) iar ServiuTullius subteranele de sub acea careera, din care cauza s'aunumit tullianum 2). Mommsen contesta insa aceastà etimologie,

sustine Ca tullianum vine dela tullius, fantand tasnitoare 8).Orcare ar fi, origina inchisorilor la Roma se vede caeste ea

foarte veche. Inchisorile insa erau ram organizate, mai ales inultima perioada, dupd cum se vede din un discurs atribuit luiLibanus 4). Constantin prin o constitutiune din anul 320, ordonatratarea mai blanda a inchisilor 5) si prescrie separarea bar-batilor de femei 6) ceeace inseamna cd inainte era promiscuitate.

In fine, vom spune cd la Romani, era i ceeace se numeacustodia libera, adica inchiderea in propria sa casa, lucru cese poate usor intelege, ca din cauza organizarii defectoase ainchisorilor a existat la multe din popoarele anticitatii 7).

*1794. In evul meziu si chiar in cel modern, inchisorileerau ingrozitoare, mai rele chiar decat moartea, desi ele ser-veau de ordinar pentru inchisoarea preventiva, iar nu pentrupedeapsd. Bald in tratatul sau de inchisori spune de career,at este un loc groaznic atat din pricina impiedicarii oame-nilor de a vorbi, cat si din pricina rnurdarii care se afla ininchisori" 8).

1) Seneca: Controversa, VII, 1, 22.2) Varon: De lingua latina, V, 151; Titus Livius: Istoria I, 33, 8,3) Mommsen: Op. cit., I, 353.4) Mommsen: Op. cit., t. I, p. 356, nota 2. El citeazA discursul atri-

buit lui Libanus irsp. Tolv 6e opauvus care face un tabel oribil al acelorinchisori ; tot asa erau si la Egipteni. Vezi R. Roland; De l'esprit dudroit criminel, p. 23.

5) Cod. Theodosian IX, 3, 1; Cod. Just., IX, 4, 1.Cod. Theodosian IX, 3, 3. De custodia reorum.

Ceeace dovedeste cd era nesepararea, cel putin in timpurile maivechi, este cd Ulpivan ne aratA cd femeile pot s6 fie condamnate lamunca silnicA atat la metale cat si in saline, unde desigur cA lucrau deordinar bArbatii. Leg. 8, § 8, Dig. XI, VIII, 19.

') Acelasi lucru se vede cd exista si la Indieni. Vezi Thonissen:Etudes sur l'histoire du droit criminel. Bruxelles 1869, ed. I, p. 46; si laEgipteni, Ibidem, p. 133. Pentru dreptul roman vezi Cod. Just. IX, 5, in-titulat: De privatis carceribus inhibendis.

s) Baldus: Tractatus de carceribus". Carcer est locus horribilis,tam propter privationem conversationis hominum, tam etiam propterimmunditiam quae in carceribus reperitur.

6)

si

351

Farinaceu defineste astfel inchisoarea : Career este o lo-cuintd rea, un fel de chin care ar fi de opotrivd cu moarteadacd ar fi perpetud" 1). definitiunea de care se apropie cea datade Carpzov 2) si care e admish si de Laurent Etsautz in se-colul al XVIII-Iea 3). Tot Farinaceu spune de carcerd cd estemormcintal celor vii consumarea celor buni, consotarea vraj-masilor si incercarea prietenilor 4). El exprimä dorinta ca in-chisoarea sa nu fie intunecoasa si infectd, dici Inchisoarea estepentru paza, iar nu pentru pedeapsd; dar când e vorba deosanditi, inchisoarea poate sä fie asA inecit detinutul sd moardin ceiteva zile" 5)

Menochiu deasemeni cere ca unica conditiune pentru in-chisori Ca, Inchisoarea sä fie astfel incat cei inchisi sa fiepaziti sd nu fuga, Insd sd nu moan".

Ordonanta din 1532 a lui Carol Quintul, este relativ maiumana, ea prescrie ca inchisoarea sä fie in loc suportabil (intolerabili loco) si chiar prevede separarea detinutilor in maimulte camere, ceeace ar parea un embrion al regimului celular.Insa separatiunea detinutilor, pe care o prescrie Carolina, nue fdcutd in scopul modern al asprimei regimului or al prezer-varii infractorului de pervetire mai mare prin contactul cu altidetinuti. Legiuitorul se refera prin acea masurd la preveniti sivoia sä evite ca sd nu se consfatuiascd intre ei cum sd Inselejustitia. Deaceea el voiã ca, dacd sunt mai multi inchisi fiecaresa seadd si sa fie päzit in deosebitä camera sau loc inchis, canu cumva prin multe convorbiri sd se int.eleagd ca sa Insele

1) Farinaceus: Op. cit., Quest XXVII, No. 1. Carcer est malummansionem, torturze speciem, mortique equiparari si perpetuus sit.

2) Carpzov: Practica, part. III, Quest CXI, Nr. 2. Carcer est malamansio, ac tortum species et mortui comparetur propter squalorem ine-diam, frigus, tenebros", etc.; apoi reproduce cuvintele lui Farinaceus:sepultura vivorum, etc".

5) L. Etsautz: Tract. re. criminali. Lyon, 1798. Contr XVII, Nr. 69.Carcer est mala mansio, locus horribilis, torturze species similis mortis,atque ipsi inferno aequali".

4) Carcer est sepultura vivorum, consumatio bonorum, consolatioinitnicorum, et experientia amicorum". Farinaceus: Op. cit., Quest XXVII,Nr. 2.

5) Non obscurus et tetrus sed clarus et luminatus, quia carcernon ad poenam sed ad custodiam" ut ibidem detentus, infrapaucos die moriatur". Farinaceus: Op. cit., XXVII, Nr. 104.

352

justitia cu minciuni si cu sireata tagaduire a infractiunilor co-mise 1), in consecinta Daniel Clasen in comentarul sau asupraCarolinei, cere ca inchisoarea sà aiba mai multe camere 2).

Clasen ne mai spune lucruri interesante de starea inchi-sorilor de pe timpul sail (sec. XVII). Deaceea cu drept cuvantsunt de criticat acele inchisori, care s'ar potrivi mai mult vier-milor i erpilor, dent oamenilor, din cauza lipsei de lu-mina. Prin urmare, pacatuesc foarte mult aceijudecatori, care inchid pe saracii i bietii oameni acestia inpimnite oribile si in subterane, in care prapaditi de umiditatesi de frig, se irnbolnavesc si adesea cad in primejdie de moarte".In consecintd Clasen cere, impreuna cu Farinaceu, Quest XXVII,Nr. 26, ca inchisoarea sd fie un loc de suferit, adicd astfelMeat captivul sd poata sä traiascd i sd se bucure de aer side lumina" 3).

Un alt comentator al Carolinei Chr. Blumlacher, aprobape Carpzov care in tratatul sau criminal Quest CXI Nr. 46zice : Se radica plangeri contra acelor judecatori i obladui-tori care pun pe bietii arestati in niste subterane i gropi ru-shios de groaznice sub pamant, unde din cauza umezeliifrigului pierd sanatatea i puterile, fiindca duä buna dreptatetrebue ca o puscarie sa fie astfel construita, incat un detinutsa poata sä traiasca in ea, si sa se bucure de aer si de lu-mina" 4).

1) Art. XI. Quilibet in distincto receptaculo vel conclavi sedeatet custodiatur, ne multis colloquis conspirent in mendacia, et dolosamabnegationem criminum perpetratorum ad eludendam-justitiam".

2) Daniel Clasenius: ,Proinde carcer plura receptacula haberedebet".

2) Ut proinde merito improbandi sint illi carceres, qui potiusvermibus et serpentibus, quam hominibus conveniat, lucis privationem,et subinde torturae speciem referant . . . . Ut proinde valde peccentitli judices, qui pauperes ac miserabiles istos homines in caveas horri-biles et subterraneas detrudunt, in quibus hurniditate et frigore confecti,morbum contrahunt et saepe in vitae periculum incidunt. Locus tole-rabiles, id est talis, in quo captivos vivere aereque et lumine ibidemfrui possit". Dan Clasenii: Commentarius in Constitutiones criminalesCaroli V. Imperatoris. Francofurti-Lipsiae, 1685, p. 77-78 (la art. XI).

4) Wider die jenige Richter und Obrigkeiten klaget welche die arme-Gefangen in erschrockliche schandliche Keuhen und Gruben unter dieErden stecken, da sie von Feuchtigkeit und Kälte ihren Gesund und Kriifteverlieren massen, dan von rechts-wegen muss die Gefangnuss also bes-

si

35

Prin urmare, pe la firiele secolului al XVII-lea se pareca inchisorile erau tot In starea pe care o descriu penaIitiiveacului al XVI-lea.

*1795. Regimul inchisorilor nu Mcuse nici un progres, sub-nici un punct de vedere, cu toata trecerea timpurilor. Bisericaapusana este cea dintai, care la Inceputul veacului al XVHI-lea,.facif primul pas insemnat in ref ormarea regimului vechiu al in-chisorilor. In anul 1702 se infiinta la Roma prima inchisoare ce-lulara Sft. Mihail, pe a caruia poarta erau scrise aceste frumoasecuvinte : Parunz est coercere improbos poena nisi probos effi-cias disciplina'). Pentru prima oara, in domeniul practic al pe-depsii, se intelegea ea pedeapsa nu are de scop numai expiareagreselii comise, ci i indreptarea celui gresit. Toata filozofia ceamai Inalta a anticitatii, a lui Platon, Seneca si Ciceron, toate con-cluziunile la care a ajuns stiinta moderna penala, se cuprindeauin aceste putine cuvinte, care aplicau in acelasi timp frumoasaidee: Nu voesc moartea pacatosului ci indreptarea lui".

*1796. Totusi reforma inchisorilor, prin adoptarea regimuluicelular, nu putea strabate repede in lume in acele timpuripreocupate cu rasboaie nesfarsite. Abia la finele secolului al

Tarile de jos la Gand, Anglia la Glocester, si in fineStatele-Unite la Filadelfia, sub indemnul lui Franclin, incep salintroduca sistemul celular i sa se gandeasca la Imbunatatireaorganizarii inchisorilor.

Ele erau Inca pe acele timpuri intr'o stare ingrozitoare.Nimic nu se Meuse pana la finele secolului al XVIII-lea, totutera de Mcut, cladirile, personalul i regimul penitentiarelor ra-masese Inca ceiace fusese in evul meziu. Scriitorii de pe acele-vrernuri, care vorbesc de starea penitentiarelor fac niste ta-blouri cari nu cedeaza intru nimic celor facute de vechii pe-nalisti din secolul al XV1II-lea. Vom cita pe cati-va

Voltaire scria in 1777 :* ,,Se ridica plangeri ca cea tnaimare parte din inchisori sunt focare de infectiune cari râs-

chaffen seyn, das ein Gefangener darin leben, auch Lufft und Himmel=Liecht gemessen könne". Chr. Blumblacher, Comentarium in Kayser.Carl. des Fiinften und des h. Rom-Reichs peinliche Halsgerichts-Cirdnung,Salzburg, 1694, p. 32, ad. art. XI.

i) Nu e nici un folos a silnici pe cei rai prin pedeapsä, daca nu-ifaci mai buni prin regimul Inchisorii". C. Cantu: Histoire des Italiens.Paris, 1859-1862, trad. fr. T. X, p. 25.

66195

XVIII-len,

354

pandesc boalele i moartea nu numai in cuprinsul lor, dar chiarin vecinatate. Lumina lipse§te in ele, aerul nu circula de locDetinutii nu'si comunica unii altora decat exalatiuni inciumate.Ei suferd an supliciu crud inainte de a fi judecatil).

Se vede dar, cd nu numai condamnatii, dar chiar cei in-chisi preventiv, se aflau in aceleasi inchisori ingrozitoare.

Ace la§ lucru ii spune Servan :Aruncati-va privirea zice dansulasupra acestor triste

ziduri in cari libertatea omeneasca este inchisa si incatusatain flare, unde uneori inocenta e confundata cu crima, unde seface incercarea tuturor supliciilor, inainte de cel din urma;apropiati-va i daca zgomotul groaznic al fiarelor, daca intu-necimea spaimantatoare, gemetele surde si departate nu vainghiata inima, nu va face sa va dati inapoi de groaza, intratiin acest locas al durerii, indrazni0 a cobori un moment inaceste negre chiliute in cari lumina nu a patruns niciodatasub chipuri desfigurate, privii pe semenii vostrii, striviti defiarele lor si pe jumatate acoperiti cu cateva petice, infectaticu un aer care nu se reinoeste niciodata si pare a se imbibacu otrava crimei, mancati vii de aceleasi insecte cari devoracadavrele in mormantul lor, nutriti abid cu cateva substantegrosolane, distribuite cu economie, fard incetare inspaimantatide pMngerile nenorocitilor lor tovarasi si de amenintarile unuinemilos paznic, mai putin infricosati de supliciu decat chinuitide asteptarea lui" 2).

Pastoret vorbeste deasemenea de inchisorile preventivesi spune de detinuti:. Sunt gramaditi In locuri unde circuldun aer necurat, si a le acorda lumina zilei este adesea o fa-voare. Ei au pae pentru pat, apd ca bdutura, paine ca man-care. Nevinovatul este acolo pus alaturi cu paricidul"3).

In fine, spre a pune capat acestor marturii concordante,Brissot de Warville face un tabel nu mai putin spaimantatoral inchisorilor dela finele secolului al XVIII-lea. Cine nu arfi indignat zice dansui cand va stl ca. este in aceasta In-chisoare o celula intunecoasa mai groaznica decat toate inven-

1) (Voltaire), Le prix de la justice et de l'humanité. Londres, 1777.p. 108 (opera anonimA).

'?) Seroan: Discours sur la justice en France, p..39-41.B) Pastor& Des Loig pénales, Paris, 1790, 1. I, p, 106.

14.1

si,

355

#unile lui Neron, celule armate cu cue de fier, in care cel inchisingropat intr'o gramada de infectiune, mancat de soareci, deviermi, de mii de insecte, abia poate sa-si intinda corpul tot-deauna curbat, si se loveste in fiecare clipd de fatalele cuecare-I inteapa si care-I fac sä sufere o mie de morti; cand seva sti ca paznicul, ca un calau Ii insuseste dreptul, Wä saconsulte pe judecator, sa intinda pe aceasta cruce, pe detinutulpe care voeste sa-1 osandeascd la acest chin; cand se va stiin fine Ca acesti calai mai fard mila deck canibalii .razand detorturile pe care le fac sä sufere detinutii, exerciteazd ei insiisuplicii secrete asupra captivilor care cuteaza sa se planga,dandu-i la voracitatea candor lor a caror manie o excita si acaror foame o maresc" 1).

1797. Acelasi lucru era fireste si in tarile romane. Zalonyne spune Ca hotii sunt osanditi sa steâ cativa ani in ocna,Insa acest timp e calculat astfel Inca sa absoarbe existenta.acestor nenorocip condamnati, caci nu s'a vazut decat foarterar ocnasi traind mai mult deck 5 ani in ocna").

Si, ceeace spune Zalony e confirmat de condica anafora-lelor pe anii 1790 si 1799-1800, in care se vede ca adeseorise da drumul puscariasilor fiindca se imbolnaveau in temnita 3).

1798. Protestele atator spirite distinse, progresul mare alideilor i umanitarismul beccarian, nu putea sdramana fara efectasupra reformei penitentiarelor. La sfarsitul secolului alXVIII-lea, in toata Europa apuseand si in Statele-Unite aleAmericei, sufla vantul reformei prin introducerea regimuluicelular, care, daca sub punctul de vedere al regimului era oinasprire pentru condamnati, insa sub punctul de vedere allocalurilor era un enorm progres, fiindca in locul vechilor

. 1) Brissot de Wareille: Théorie des lois criminelles, T. I, p. 169;vezi i 165 si 167. Confr. si cele scrise de Filangieri: Scienza della legis-lazione, T. III, p. 88, ed. Venezia 1788. Livre III, part. I, cap. yr. Adaogamca arestarile erau arbitrare; in ceiace se numeau arestarile de Stat, 'se-tinea in arest oameni cat se voià i pentru ce se voia. NaPoleon a vazutla Dantzig un detinut inchis de 57 de ani, al carui nume nu se stia,nici nu se stia motivul arestarii. (Rev. pénit. 1910, p. 92).

2) Zalony: Essai sur le Fanariotes, p. 87.8) Astfel de cazuri se vad in judecata din 2 Martie 1790 si dirt

Nov. 1790. Arch. St. Iasi. Condica arestatilor, p. 22 si p. 39. Deasemeni ho-tarirea din 8 Martie 1800. Condica anafoaralelor criminate pe ani 1799-1809,f. 28, vers. Arch. Stat. Iasi.

si

356

puscarii umede $i intunecoase, se construiau localuri sdnatoase,.luminoase $i aerate. Acest lucru se realizeaza in 'raffle de josla Gand, in Anglia la Glocester, in America la Filadelfia.

In Austria, § 61 al Procedurei penale promulgatd de Josef-al II-lea, in 1788, zice Fie$te care temnitd sa fie curatd, uscatd,sd aibd vdzduh i luminã indestula i aa alcatuitd ea sändtatearobului (detinutului) sä nu fie pusa in primejdie"

1799. In Franta, scriitorii lucreazd in acelas sens i ducele.de La Rochefoucauld-Liancourt, care studiase regimul celular inAnglia, se face, la finele secolului al XVIII-lea, propoveduitorullui in Franta. Revolutiunea admite ideia in principiu $i art. 14-al Cod. pen. din 6 Oct. 1791, prescrid: Orice condamnat lapedeapsa inchisorii va fi inchis singur intr'un loc bine luminat,fait flare $i färd legdturi. El nu va puted sä aibd, in timpul,pedepsii, nici o comunicare cu alti condamnati sau cu persoanedin afard".

Insd regimul celular nu e adoptat de legiuitorul francez .

dela sfarsitul secolului al XVIII-lea i inceputul secolului alXIX-lea. Tot ce admite Proc. pen. franceza art. 603 $i 604, $idupd ea Proc. pen. romänd art. 576 $i 577, e separarea inchi$ilorpreventivi de cei condamnati definitiv. Pe langd aceasta, atat.la Francezi cal $i la noi s'a admis trei genuri de inchisori, dupagravitatea infractiunilor, bagne (ocna), maison de force (casade recluziune) i inchisoarea corectionald. La acestea trebuea se adaoga. lnchisorile speciale pentru detentioni$ti i aresturile-judetene pentru contraventionali$ti.

Daca nu s'a introdus in Franta regimul celular, cu toate-cd o multime de scriitori, incepand cu ducele de la Rochefou-cauld-Liancourt, l'au sustinut si chiar guvernul a facut adese-ori cercetdri in acest cens, cauza este cd toate guvernele s'atttemut de marile cheltueri ce ar necesità intraducerea lui. Dupd_multe studii i cercetäri, s'a introdus la sfar$itul regimului luiLudovic Filip, regimul celular in cloud Inchisori,Roquette pentrudentinutii minori i Mazas pentru preveniti pe langa aceastadepartamentele au fost invitate a construl sau a modified in-chisorile lor in sens celular.

') Am reprodus acest articol dupà traducerea oficialä a ordonanteifAcute pentru supusii romani. Obsteneasca judeatoreasca randuialä pentrulcriminal. Liov. 1789 (Allgemeine Kriminal gerichtsordnung).

357

Insa, in 17 August 1853, Periigny Ministrul de interne alqui Napoleon III, a declarat Ca guvernul renunta la sistemul-celular si se multumeste cu separarea detinutilor pe categoriiOar quartiers)..Pe dealta parte, tot atunci incepe in Franta cu--rentul favorabil relegatiunei in colonii, spre a curata pamantulmetropolei de indivizi periculosi.

A treia republica admite in 1872, dupd propunerea viconteluitl'Haussonville, o cercetare (enquete), care conchide la adoptarea-sistemului celular, insa din nou realizarea este impiedicata din,cauza multimei detinutilor si mai ales a recidivistilor.

Spre a usura intrucatva criminalitatea si a imputina nu-recidivistilor se promulga legea din 27 Maiu 1885, care

-dispune ca recidivitii sa fie relegati in colonii. Aceasta ideefusese sustinuta de Benjamin Constant Inca din anul 1818 ').

1800. Dan in Franta si in alte tari din Occident, nu s'aadoptat regimul celular din cauza cheltuelelor mari pe care lenecesiteaza, nu e mai *putin adevarat insa, ca atat in Frantacat si in celelalte tan civilizate s'a facut mult, poate chiar preamult in privinta imbunatatirei localurilor de penitentiare.

In mai putin de o jumatate de veac, atat de mult s'atransformat locuintele puscariasilor, incat au devenit cu multpaj bune decat aje rnultor oameni cinstiti, ceiace a facut peunii scriitorii din secolul al XIX-lea sd adreseze inchisorilorcritici in sens contrariu de cele facute de Voltaire, Servan,Brissot i Pastoret. Calatoriti prin orasele noastre de provin-cie icea Bayle Mouilard Inca din anul 1836 daca in ceta-tile populate yeti vedea radicandu-se o mare cladire foartenoud, bine aliniata, bine aerata, bine zidita, fii sigur ca. e untribunal sau o inchisoare. In aceste cladiri cu totul moderne,nu mai exista chiliu.te intunecoase, ci camere curate si spa-

campuri de preumblare vaste si curate, ziduri partealbe, daca s'ar puted s'ar face sd dispara zabrelele i fiareledela ferestre ; sunt palate, i chiar palate de odinioara, palatulPapilor (Avignon)" 2).

Ip acelasi timp s'a introdus in inchisori curatenial, s'aimbunatatit considerabil mancarea osanditilor.

,) Benj. Constan t: Collection complete des ouTrages, Paris, 1818,T. I, p. 122-123.

2) Bayle Mouillard: De l'emprisonnement pour dettds. Paris, 1836.

i

dnarul

(pose,

358

In ceiace prive§te tratarea detinutilor, bataia a fost des-fiintata In cele mai multe cazuri, iar in schimb s'a dat maimulta grije moralizarei osanditilor.

*1801. In Romania, penitentiarele au urmat aceea§i direc-tiune, de§i mai tarziu.

In vechime era numai deosebire intre ocna§ii care taiausare, §i intre ceilalti pu§caria0; munca silnica in ocna exista§i la noi In vechiul drept1).

Regulamentul organic face deasemenea deosebire intreocne j temnitele de judete pe care le organizeaza prin Le-giuirea asupra temnitelor". Art. 297, Reg. org. al MuntenieiSpune ca Stapanirea va ingriji ca temnitele sa fie sigure qecurate, ca sd nu vatdrne sdndtatea oscinditilor", iar al Mol-dovei in art. 360 contine dispozitiune identica.

*1802. Totu§i starea inchisorilor noastre chiar dupa Re-gulamentul organic, lasa mult de dorit, dupa cum ne- o spuneCesar Bolliac poesie a sa din 6 Sept 1843, intitulataOcna" 2) §i Domnitorul Bibescu la punctul al XIX-lea din me-sagiul din 1846.

Inchisorile noastrezice acel mesagiurdmdsese tncd'infra acea stare intru care le ldsaserd veacurile trecute,1nfati§and o priveli§te foarte intristatoare pentru orice inimaiubitoare de omenire.

Multe dintre acestea s'a daramat §i In locul lor s'au ridi-cat, atat la ocnele amandoua, cat §i la multe judete, unde tre-buinta a cerut mai cu osebire, incaperi care s'ar putea corn-para §i despre a lor constructie §i despre tinerea vinovatilorcu cele ce se vAd In tarile cele mai inaintate in civilizatie.A§i fi dorit, domnilor, sa pot prenumara §i aceasta imbunata-tire la cele ce s'au facut in capitala noastra, precum a §i fostuna din cele dintai ce a tras a mea luare aminte, darmijloacele, silit am fost a amana cu mahnire, fart a pierdeInsa nadejdea ca peste putin voi putea indestula §i aceastatrebuinta" 8).

Domnitorul Bibescu se ocupase §i in anii precedenti deImbunatatirea inchisorilor.

1) Vezi intre altele: Indreptarea legii,. Glava 346, Zacon i Pravila Vas. Lupu, Pricina XIII, No 104, ed. Longinescu din 1912, p. 33._

2) Cesar Bolliac: Podsies, Paris, 1857, p. 53-58.3) G. Bibescu: Domnia lui Bibescu, 1894, T. II, p. 191 192.

Intel)

lipsind

3

359

Prin decretul Mu 144 din 29 Nov. 1844, Domnul ia masurica sa nu se fure osanditilor pretul muncilor, si de a nu sepune tog ostinditii amestecali unit cu al#0).

Printr'un alt decret No. 269 din anul urmator, Domnulnumeste o comisiune care sa studieze o noua organizare atemnitelor mai conforma cu legile cele noi, cu firea greseliirsi totdeodata cu simtimantul de umanitate, si sfarseste vorbindde necesitatea de a desparti pe acuzati de vinovati si pe ceicare au fost osanditi pentru delicte, de talhari si de omo-ritori 2).! i1

Condica criminala Stirbei din 5 Dec. 1850 face distinc-tiune intre cei osanditi la ocna (art. 13 si 14), cei osanditi lainchisoare cu munca in temnitele Braila si Giurgiu (art. 15), si lainchisorile fairã munca la Bucuresti, Craiova si alte orase mari.Pe langa acestea mai era si inchisoarea din Snagov, pentrircei inchisi politic.

Insa nici o urma de separat"mne celulara nu gasim inaceasta legislatiune.

.

*1803. Din contra, in Moldova, sub Domnia lui GrigoreGhica Voda, contimporanul lui Stirbei, s'a facut o incercarede a se aplica regirnul celular.

Inca dela inceputul guvernarii sale, prin ofisul domnesc.No. 46 din 3 Iunie 1851, liberalul domnitor, care a incheiatatat de frumos lista Domnilor Moldovei, zice aceste generoasecuvinte : Insuflctit'i de o simtire filantropica asupra nenoroci-tilor ce se afia osanditi la groapa ocnelor, a caror suferinte-de veacuri au fost inadusite in adancul si intunericul paman-tului WA a se bucura vreodata de lumina si de aerul curatce vieaza pe tot omul, din care li se pricinueste de multe origrele boale, si chiar pierderea vietei, am venit la cugetareade a le usura a lor trista soarta, precat este ertat omenireide a o face, fara a slabi puterea legilor in privinta unor greuinvinovatiti de judecata".

In acest scop, Domnul spune ca a hotarit sa infiintezeo inchisoare solida, in care sa stea ocnasii in timpul noptii,ramanand ca ziva sa lucreze tot in ocna ca mai inainte.

El ordona ca cladirea sa fie gata in toamna anului ur-

1) Buletinul Oficial, 1844, No. 549.2) Buletinul Oficial, 1845, No. 73 si G. Bibescu, Op. cit., T. H, p. 571.

60

mator (1852) §i sa se faca i un regulament al inchiso-rilor

Din nenorocire insa abiã se incepuse zidirea inchisoriiisbucnind ostilitatile intre Rusia §i Turcia, lucrarile sunt in-trerupte.

In 1855 lucrarile se reincep i Anastase Panu, directorulministerului justitiei este insarcinat cu privigherea lor §i fa-cerea unui raport. In acest raport Anastase Panu spune eanu a putut in reglementul sau sä ia de baza reglementeleinspirate de doctrinele scriitorilor ce au scris in America §iEuropa asupra sistemelor penitentiare, pentru doud motive :1) Fiindca temnita, castelul cum il nume§te dansul delaTargu-Ocna n'a fost construita ca stabilimentele penitentiaredin Mariland, Virginia, New-Yersey, Pensilvania, Washington,Conecticut, Boston, Lausana, Berna, Franta, Anglia, etc., §i2) Fiindca stabilimentele penitentiare citate, sunt un produsal timpului, §i al progresului, prin urmare e imposibil a sepune deodatd la nivelul lor 2).

Nu vom intra in amanuntele regulamentului inchisorilordin Moldova din 1855, cari nu prezinta astazi decat un interesistoric, vom arata insa principalele sale dispozitiuni.

Criminalii erau mai intaiu impartiti in 3 categorii: a) Con-damnatii la munca silnica pe viata ; b) La munca silnica petimp marginit, insa pe un timp mai lung ; c) La munca sil-nica pe un timp mai scurt.

Aceste trei categorii de indivizi lucrau pe rand in oca,la taerea sdrii, iar in penitentiar faceau odgoane, fitiluri, ro-:gojini, etc.

Fiindca insa lucrarea salinelor zice Panu raportato-rul regulamentului in art. 5 este un venit capital al tarii,

ffindca aceastä lucrare este menita a se indeplini in mareparte de catre criminali trimii dupa hotarirea legii la groapaocnii, deaceea pentru ca nici lucrarea salinelor sa sufere prinTidicarea cu totul a criminalilor dela indeplinirea pedepsii de-.cretate, nici legile omenirei sa protesteze in contra unei crude

1) Vezi brosura intitulatä ,,Dispozitiile privitoare pe Inchisorile pu-blice din Moldova", fa'r'a datk loc de imprimare sau nume de autor.Publicatit româneste i frantuzeste la finele Domniei lui Ghica.

2) Idem p. 8 si 10.

1).

si

si

361

Inchideri a acestor nenorociti in adancurile pamantului, zmul-gandu-le pe langa binefacerile luminei si a aerului, putereadin vinele i oasele lor, i rapindu-le viata mai inainte detimp, deaceia, cetile aceste trei sa fie transportate pe randin castel pentru a lucra la obiectele destinate, aflandu-se pu-rurea doua cete in castel pe termen de doua saptamani . .

astfel fiecare ceata urmeaza a lucrâ in saline o saptamanaIii castel doua saptamani.

. . . Ei trebue sa lucreze in comun intr'o sala sau inmai multe, cari vor fi destinate pentru acest scop. Cea maiadanca tacere sub hotarire de pedepse trebue sa predomneascantre dal-10i").

In art. 7 se spune ca Jzolarea in tirnpul noptii este o.conditiune statornica prin toate sisternele cele mai perfecte alesistemului penitentiar" i ca trebuie a evità ca osanditii SAdoarma in comun.

Printr'un alt raport din Aug. 1855 vornicul AnastasePanu, directorul departamentului justitiei incunostiinteaza peGrig. Ghica Voda despre cercetarea pe care a facut-o la peni-lentiare, i despre mersul lucrarilor de constructiune, care s'afacut de renumitul bogat de pe acele vremi Maior Misa Anas-tasievici.

Panu arata ca, atunci and s'a zidit inchisoarea ea se corn-punea din 12 carnere, insa in urma a vorbit cu arhitectul si 5carnere le-a impartit fiecare in 8 incaperi mici atat Inca saincapa un pat de dormit, un scaun i o masa mica. Din cele-lalte 4 camere, una a ramas ca atelier, o camera pentru oinfirmerie, i doua camere pentru femei, impartite fiecare ca-mera in 8 incaperi2).

Prin urmare vedem din toate acestea ca in Moldova s'aincercat pentru marii criminali condamnati la ocna, sistemulauburnian, al separarii celulare noaptea, i lucrarea in comunziva, sub regula tacerii.

*1804. Pentru a conduce mai bine administrarea penitentia-relor, Ghica s'a adresat guvernului francez, rugandu-1 sa-i deao persoana competinte ca sa organizeze i sa conduca peni-tentiarele din tara. Billaut, Ministrul de interne al Frantei, a

1) Midenz, p. 16.2) Ibklem, p. 34.

.

362

recomandat pe Ferdinantd. Dodun des Perrieres, functionar inDirectiunea penitentiarelor din Franta I), care imedidt1 dupavenirea In Ora a fost insarcinat cu inspectiunea din Moldova,iar mai tarziu, dupa Unire, cu directiunea generala a inchiso-rilor din tam Intreaga, post in care a limas pana in anuI 1876.Dodun des Perrieres a facut indata dupa Venirea sa In Mol-dova, un regulathent al inchisorilor care a fost aprobat deDornnitor In 24 Noembrie 1855 2).

Intr'un alt raport din 3 Januarie 1856, Anastasie Panu,spune ca Grigore Ghica Voda insareinase o comisiune sa re-dacteze un codice penal dupa legile altor tari luminate dinEuropa ; comisiunea era compusa din vornicul Lascar Roset,vornicul Costachi Hurmuzachi, colonelul Mih. Cogalniceanu,aga Emanoll Costache i aga Damaschin Bojinca. Probabil caimprejurarile ce a urmat dupa 1856, a impedicat pe comisiune,sa-si indeplineasca insarcinarea sa.

1805. Orice s'ar fi facut insa, inchisorile noastre n'au rea-lizat marl progrese. In primul numar al revistei Dreptul, din 16Decembrie 1871, Grig. Paucescu, pe atunci procuror de sec-tiune la Curtea de casatiune, scrid aceste cuvinte : Peniten-tiarele noastre sunt intr'o stare cu totul primitiva. In lipsa dearesturi preventive, cei banuiti sunt confundati in inchisorilenoastre cu cei recunoscuti culpabili". In urma, Paucescu aratäamestecarea minorilor cu majorii, si a micilor criminali cu ceiincorigibili.

1806. Prin urmare progresul era mai mult in idei si inteorie decat In practica.

In anul 1874 se face o lege si un nou regulament pentruinchisori3), in acelas timp cand se revizuia i Codicele penal.

Legea din 1 Februarie 1874, prevede sistemul celular, saumai bine zis sistemul auburian la inchisorile corectionale. Art.11 si 18 prevad chilii Indestul de spatioase, sanatoase si bineaerate", si CA in zilele de lucru, detinutii pot fl intruniti prinsale. sau ateliere comune, dar sunt indatorati sa se supuna laregula tacerii". Cei cari vor cere, pot sa lucreze In chiliile lor.

Ibidem, p. 5. Vezi si ce.e ce -scrie C. Sion: Arhondologia Mokdovei". Iasi 1892, p. 95, despre Dodun.

2) Ibidem. Dispozititinile privitoare la inchisorile din Moldova, p. 82.Legea din 1 Febr. 1874, cu modificAri din 2 Martie 1877 si regul.

-din 14 Mai 1874.°)

363

Aceasta lege prevede chiar inchisorile zise de recidivd (art. 28),in care individul va sta singur zi tzi noapte intr'o chilie destulde spatioasd, sdndioasd si bine aeraid (art. 29).

Se vede Inca ca regimul celular prescris de legea din1874, nu e un regim celular strict, ci moderat (art. 32 si 33)1).

Inutil sa spunem ca aceasta legel atat de usor de scrispe hartie, cu celule spatioase, Atiatoase si bine aerate, dargreu de indeplinit din pricina cheltuelilor, nu s'a realizat nicipapa astAzi.

Regulamentul serviciului interior la militari este mai mo-dest, el prevede eft soldatii i suboliterii se vor inchide indi-vidual, insa se multumeste cu camarute strimte, la cazarma._sau la Inchisoarea pietii. Nu stim dacA cel putin acest modestregulament a putut sa aiba aplicare practica2)

Un mare rau in diriguirea penitentiarelor noastre e lipsade stabilitate a directorilor generali, care, afara de Dodun degPerrieres, au fost socotiti ca oameni de partid 3). Ar mai fi

1) Vezi despre aceasta lege: Annuaire de legislation étrangère,1876, pag. 547 (articol scris de Petroni si rezumat in Ortolan: Elements,T. II, Nr. 1517).

2) Vezi un frumos studiu asupra penitentiarelor noastre de d. St.Statescu. Dreptul, anul XXIV (1895), numerile 23-26; deasemeni informari pretioase: Gr. Sdoescu, fost director al penitentiarelor. Raport_asupra mersului Inchisorilor centrale Bucuresti (Tip. patriotului, 1906);

Revista judiciara, anul II si III. 0 lucrare de mica valoareinsa cu titlul pretentios: Istoria inchisorilor din Romania", Bucuresti,1900, a fost scrisa de d. Gr. Dianu, fost director general al penitentrarelor. Ea se ocupa mai mult de istoria generala a Orli, pentru care-autorul era atat de putin pregatit, bleat crede ca $erban Basarab adomnit in anul 1509 (p. 141), iar I. Sturza la sfarsitul veacului al XVIII-lea(p. 24)1 Autorul voeste sa scrie despre lucruri vechi, dela descalicatoare

ignoreaza lucruri relativ recente, cum e de pilda incercarea de regimcelular din Moldova, de pe timpul lui Orig. Ghica-Vodd. Un discurs-Despre reforma sistemului penitentiar", a fost pronun(at la deschidereaanului judecatoresc la Curtea de apel Bucuresti, in 1892, de d. L. Elef-terescu, procuror de sectiune. Dansul arata reaua stare a penitentia-relor noastre, nreconizeaza regimul auburnian i trecerea Directiuneipenitentiarelor la Ministerul de justitie: Dreptul, XXI (1892), Nr. 53, pag.415-423. In acelas sens e si discursul de deschidere la Curtea de apelBucuresti, 1896-1897, al d-lui St. Stdtescu, procuror general al Curtiir,tare deasemeni cerea trecerea peaitentiarelor la Ministerul de justitie,Curierul judiciar, 1896, Nr. 39, pag. 259.

B) Dodun des Perierres a fost Director pana In 1876, aproape un

si

-364

aiardsi de dorit ca directiunea penitentiarelor sä depinda deMinisterul justitiei1), si, ca Inchisorile judetene preventive a.depinda i ele de directiunea generala a inchisorilor

Liberarea conditionala i societitile de patronare.

1807. In legatura de aproape cu regimul inchisorilor suntdoua institutiuni : liberarea conditionala i societätile de pa-tronare.

S'a constatat ca mare parte din condamnati revin din noudn inchisoare in scurt timp, uneori in cdteva zile dupd libe-rarea lor. TJnii din ei comit din nou infractiuni din cauzd cainchisoarea nu i-a indreptat, i ei au ramas tot atat de perversi,poate chiar mai mult decat erau inainte de a intrd in inchi-soare.

Altii din contra cad din nou in infractiune din cauza.desi regenerati, n'au putut sa-si cdstige existenta, toatä lumeafugind de ei ca de niste ciumati 3), i toate ocupatiunile fi in-du-le inchise. Ce mai pot face la 70 de ani in satul meu dinCalabria?-- ziced un criminal gratiat din penitentiarul Pesaro,care suferise 20 de ani de muncd silnica Eu nu mai am

-siert de veac. El s'a asemAnat in duratd cu Ducpdtiaux din Belgia, carea stat 30 de ani inspector al inchisorilor, si cu Suringar, care a stataproape o jumAtate de veac Director general al inchisorilor. Vezi Sc.Popesca, RAspuns ca Prim-presedinte, C. Bucuresti, Dreptul(1903), p. 435.

1) In acest sens d-nii Steitescu i Elefterescu mai sus citati; Dreptul,anul XXIV, p. 219, col. 2; C. Reidulesca: Studiu penal comparat asupratrecerii administratiunii inchisorilor sub dependinta Ministerului justitiei.Bucuresti, 1910, publicat si in Curierul judiciar, 1909, Nr.73 si 77 si 1910

`Nr. 63. In Franta acest lucru s'a realizat in 1911. Rev. pen. 1911, P. 513,-uncle se aflA o notA interesantä asupra cestiunii.

2) Gr. Siivescu: Articolul mai sus citat.a) E natural ca lumea sa fugd de vechii puscAriasi ; dupA cum

observA d. Civo/i, stabilimentele penitentiare au fost panA acum astfeltinute, incat chiar paznicii inchisorilor erau cuprinsi de dispretul si re-pulsiunea care lovea in persoanele incredintate paznicilor; aceasta dincauzA a se stieà cA inchisoarea e o scoalA teribila de coruptiune, Civoli:Op. cit., Cart. II, Lect. XXVIII, p. 269.

2).

ca,

XXXII,

365-

acolo nici prietin, nici rude, nici vreun mijloc de existenta_Voesc sã mor aici in liniste, nu voesc gratie" ').

Pentru regenerati, i pentru neregenerati, pentru uniica i pentru ceilalti, primele timpuri ale esirei din inchisoaresunt grele i periculoase. Cei deprinsi cu disciplina riguroasä

supravegherea necontenita din inchisori, incep sa devinainiste automati, care Indata ce sunt lasati singuri nu pot samearga fara sa cadd. E. de Girardin, cu drept cuvant, prin-tre alte critice care adresà pedepselor privative de libertate,era i aceia ct pune societatea fata cu o problema insolubilkproblema liberatilor 2).

1808. Unul din primii care s'au gandit la aceasta problemaleste Bentham. Un infractor nu trebue zice dansul dupd,ce a suferit pedeapsa In inchisoare, sa i se dea libertatea far&precautiune i fara Incercari, sa-1 faca sa treaca deodata dela,o stare de captivitate la o libertate nemarginita, a-I parasitoate ispitele izolarii, ale mizeriei, ale poftelor intetite prinlungi privatiuni ; aceasta e o neingrijire i lipsd de umanitatecare ar trebui In fine sa excite atentiunea legiuitorului. Ce seintampla in Londra, cand se golesc galerele Tamisei ? Acestiiraufacatori, in sarbatorirea crimei, se arunca pe acest mare orasca lupii care, dupa o lunga foame se gasesc Insfarsit Inteo .turma; i, pana cand acesti tâlhari sa fi. fost prinsi pentru noLinfractiuni, nu mai existä siguranta, pe drumurile mad, nici,noaptea pe ulitile Capitalei").

Acelasi lucru II spuned pentru Franta, Moreau Cristophe,_inspector al Inchisorilor, care aratã in 1844 ca sunt in Franta108.000 oameni care conspira in permanenta contra societatii,.

ca in fiecare an se da drumul la 50.000 de indivizi, care-se napustesc ca o cohorta armata asupra oraselor i satelor 4).

1) E. Ferri: In Congres. de antrop. penalA din Geneva, p. 368Vezi o splendidA paginA de luptA intre liberat i omul cinstit pentru casä gAseasca un loc. Ern. de Girardin: Droit de punir, p. 54. In Rev.pénit. 1904, Nr. 3, p. 459 s'a publicat o interesantA scrisoare a unaLcondamnat, care aratA pentru ce a fost silit sä se ducA la inchisoare. Laspital n'a voit sA-I primeascA, cdci nu aced domiciliu, fiind un colptortor_Ca sA nu-si mAnAnce toate economiile se lasA sA fie prins ca un vagabond.

2) Bentham: Traités des legislation, T. II, p. 186.8) Em. de Girardin: Droit de punir, p. 53.4) Din Em. de Girardin: Droit de punir, p. 156.

si

1

la,

366

$i nu numai cei invechiti in rele sunt un pericol pentru-societate, dar, dupd cum am spus, chiar acei care s'au indreptator care nu sunt infractori din natura lor or din obicei, adesea-ori sunt impinsi sä comitd noi infractiuni ; d. E Ferri a ardtatfoarte bine acest lucru: Sunt zice dAnsul indivizi care cadintdiadatd mai mult printr'o nenorocitti intdmplare, insd caredusi In puscdrie gasesc acolo, in loc de indreptare, coruptiuneamorald si materiald si, and es de acolo, pdrdsiti de societate,lipsiti de muncd, bdnuiti de oamenii cinstiti, se dau la betie,la lenevie, si recad din nou, spre a relud aceiasi viatd abidliberati din nou, si ajung astfel din puscarie in puscarie, dinxecidivä in recidivd, la desavarsita ruind morald, la crimina-litatea cronicd si incorigibila. Sunt asa dar infractori de oca-_ziune, care au devenit incorigibili numai prin e oruptiunea me-ziului social, dar care mai bine ingrijiti, ar fi parasit fara in-doiald in cea mai mare parte a cazurilor calea delictoasd, dupdprima lor gresala"). .

1809. Pentru aceste motive, una din cestiunile care a preo-.cupat mai mutt pe penitentiaristi in ultimele timpuri a fostaceia de a se sti, ce se va face cu liberatii care es din inchi-sori, spre a-i pune in stare de a reintrd in societate si a-sicdpdtd o ocupatiune cinstitd. Aceastd problemd de politica pe-nald, a cdpdtat chiar un nume in Franta: le lendemain de lapeine, a doua zi dupd esirea din inchisoare.

Pand acum masurile care s'au socotit cele mai bune sunt:Jiberarea conditionald, si societatile de patronare.

1810. a) Liberarea conditionali sau anticipatä consista in li-berarea provizorie a persoanelor condamnate la o pedeapsaprivativn de libertate, dacd purtarea lor a fost bund in in-chisoare.

Ea a fost propusd intdi in Franta de Bonneville de Mar--sangy in Institution complémentaires du regime pénitentiaire.Paris, 18472), si a fost adoptatä de diferite State: Elvetia,Austria, Ungaria, Germania Olanda, Suedia, Norvegia, ceamai mare parte a Statelor Americane, Franta prin legea din14 Aug. 1885 (asupra recidivistilor), Italia art. 16 si 17 C. p.din 1890, etc.

1) E. Perri: La scuola criminale positiva, p. 43.2) Vezi Molinier-Vidal: Op. cit. I, p. 507 i G. Vidal: Cours

Nr. 525, p. 653.

367

1811. Asupra utilitatii liberarii conditionale exista discu-tiune; spirite foarte distinse au combatut-o cu multa energie.

Astfel, Carrara e ostil scurtarii pedepselor prin liberareaanticipata. Nu trebue zice dAnsul sa se obtina indreptareaosAnditului, fagaduindu-i bunuri momentane sau scutire de pe-deapsa meritata, si mai putin inca trebue sa se prefere in-dreptarea aparenta, pericolului real al societatii. Pedeapsa nutrebue sa fie decAt pedeapsa. Bldnda da, dreapta, dar adequatatrecutului si inamovibila pentru ea sa nu schimbe dupa fapteleposterioare. Un infractor indreptat cu pretul usurarii pedepsiimeritate, este o indemnare la comitere de infractiuni, este unscandal public" 1).

Orce ar zice Carrara, pedeapsa nu este un ce fix, o ex-piare a faptei comise; prin urmare, odata ce osanditul ar dadovezi ca s'a indreptat el trebue liberat. Greutatea e insa dea fi siguri ea osAnditul s'a indreptat, caci dupa cum s'a observatcei mai buni detinuti, nu sunt uneori cei mai buni liberati, cicei mai abili prefacuti. Deaceia d. Civoli e de parere cd nutrebue sa ne uitam atAt de mult la purtarea din inchisoare,caci zice dAnsul Cei mai buni, incarcerati sunt cei maiindArjiti recidivisti"2).

Lombroso deasemeni nu-si face maH iluziuni asupra li-berarii conditionale. El citeaza pe Esquiros (L'Angleterre etla vie anglaise, cap. XV), care spune : Dintre toti infractorii,si numarul lor e o legiune, acela care da mai mult de lucrupolitiei engleze e WA. indoiala: ticket-of-leave-man", si Lom-broso adaoga ca cercetarea parlamentara ordonata in 1856, aconfirmat acest lucru 3).

1812. Cei mai multi Insa apara aceasta institutiune si ogasesc folositoare. Berner lauda liberarea conditionala, si ras-punde celor care o critica din cauza ca ea stirbeste pedeapsa,spundnd ca pedeapsa nu este cevd fix si bine masurat4).

1) Carrara: Programma P. G., § 645, T. II, p. 14. Confr. si § 1027,-unde spune cd liberarea anticipatA e dAunAtoare tutelei juridice, cAciface nesigurA pedeapsa primei infractiuni. Ea poate servi sl impedicerecidivele, dar face mai dese primele cAderi (infractiuni).

2) Civoli: Op. cit., Part. II, Lect. XIII, p. 110.8) Lombroso: Sull'incremento del delitto in Italia, 2-da ed., 1879,

p. 152.4) Berner: Lehrbuch, § 128.

368

Ducpétiaux deasemenea ziced in 1852: Liberarea conditionalle un mijloc de indemnare la indreptare, i rasplata la pur-tarea bund tn inchisoare ; ea da mijlocul de a incercd rege-nerarea condamnatilor, de a incepe reabilitarea lui morald,de a le inlesni reclasarea in ocietate").

Noi credem aceastä institutiune folositoare, insd numaidacd e aplicata cu multd grijd si nu cu scopul de a mai mic-sord pedepsele deja derizorii2).

1813. In orce caz ea e mai bund decdt gratia, care areun caracter definitiv, asd cd chiar dacd liberatul abuzeazd deea, nu mai avem mijlocul de a-i redd pedeapsa de care aa fost dispensat3). Din contra, gratie liberarii conditionale.individul liberat avánd sabia lui Damocles asupra lui, are in-teres ca sd se poarte bine, pentru a nu i se revoca libertatea-In acelasi timp el se deprinde cu viata liberd, i scapa so-cietatea de acea tranzitiune dificild dela inchisoare la libertate-pe care penalistii francezi au numit-o la lendemain de lapeine 4).

b) Societatile de patronare.Le patronage est Pfirne de tout systeme-

penitentiaire. Bdranger.

1814. Societatile de patronare s'au ndscut in America_Prima societate de acest fel a fost organizata in Filadelfia la7 Febr. 1776, si a avut printre membrii sdi pe fundatori ilustrul B.Franklin. In Europa, prima societate de patronare a fost in-fiintata in 24 Aprilie 1797 in Danemarca. In Germania socie-tätile de patronare au inceput sä se organizeze in 1824, in.

1) In acelas sens Thiry: Cours, Nr. 297, dupA care am citat pe-Ducpetiaux. La noi s'a sustinut liberarea conditionalA de I. Bastache indiscurs de deschidere, Curtea de apel Galati, Dreptul, an. XXVI, 1897,Nr. 61, p. 495 si de St. Stcliescu: Disc. de deschidere ca Proc. gen. laCurtea de apel din Bucuresti. Dreptul, an. XXVI (1897), Nr. 51. Sc.Popescu, Prim. Pres. Curta de apel, Bucuresti, rAspuns la discurs.deschidere, 1903-1904, Dreptul, 1903, an. XXXII, Nr. 53; ,Mumuianu:Dreptul, an. XXXII, Nr. 84, p. 692 si XXXIII, Nr. 44, p. 345 si urm.Oprescu: Discurs de deschidere la Curtea Bucuresti, Dreptul, XXX1V0_(1905), Nr. 55, p. 451 si 452 si Naum-Inau, C. Jud., 1907, Nr. 62.

2) Confr. relativ la ticket of leave si Vidal; Pénalité, p. 361 nota._8) Degois: Traité, Nr. 1208.4) Ziva a doua dupA esirea din inchisoare.

cleO.

Al.

I.

369

Anglia in 1857, in Franta tarziu in anul 1871 '). La noi auInceput a functiona abia in 1907.

1815. Societatile de patronare, sunt niste institutiuni careau de scop moralizarea detinutilor in timpul cat sunt inchisi,

reclasarea lor, dupa ce-au esit din inchisoare. Ele sunt oopera de devotament i discretiune ; trebue sä aibd un ca-racter privat, färd nici un amestec a1 administratiunei, afardde incurajare prin oarecare ajutoare.

Dacd asupra liberarii conditionale sunt diverge*, i uniipenalisti le considerd vätdmatoare, in privinta societatilor depatronare, toatd lumea este de parere cd ele sunt o institutiunefoarte folositoare 2). Acest lucru a fost recunoscut de o multimede congrese penitentiare ; deaceia societatile de patronare s'auinmultit In toate Statele civilizate. In Franta sunt 120 de socie-1tati de patronare si 60 de societati de asistentd, prin muncd ;ele au un comitet central in Paris 8). In Prusia, numarul so-cietatilor de patronare este si mai insemnat : in 1905 existau406 societati de patronare, afard de acele cu caracter profe-sional. Aceste societati posedau impreund un capital de 550.000marci, i primeau o subventiune de 24.000 maid pe an delaStat prin Ministrii de justitie si de interne.

Int? un singur an, 4352 detinuti au solicitat interven-tiunea societatilor de patronare, dintre cari 3479 o au ob-tinut 4).

In Franta, criminalitatea juvenild (dela 16-21 ani), acrescut dela 20.826 in 1875 la 30.763 in 1895, pe cand in An-glia a scazut considerabill, gratiedupd parerea lui sir John.Lubockactiunei moralizatoare i instructiunei, precum si in-

1) Dupil A. Prins: Science pénale, Nr. 916. A se adAoga. Olandaunde prima societate de patronare s'a intemeiat in 1823, gratie initiativeilui Surengar.

2) Asupra utiIitäii lor vezi intre altii Rom. Voineseu: Societatilede patronagiu" in Revista de drept i sociologie, an. II, 1899, vol. I;St. Stiitescu: Disc. de deschidere la Curtea de apel, Bucuresti, Dreptul,an. XXVI (1897), Nr. 51, p. 416 si 417. Confr. räspunsul Prim. Pres. Curtiide apel, Bucuresti, Sc. Popescu la discurs. de deschidere, DreptulXXXII (1903), Nr. 53, p. 435 0 Nic. V. Leonescu, Proc. gen. la Curteade apel, Iasi. Disc. de deschidere, 1904-1905, C. Judie., an. XIII (1904)NI% 64; Stelian Popesciz: C. Jud., XI (1902), pi 119,-121.

3) Vidal: Cours, Nr. 526.4) Rev. pénit. XXIX (1905), p. 284, Nr. 2..

.501 95 2L

si

370

tervenirei binefacatoare a societatilor de patronare $1. a azi-lurilor ').

In Romania, societätile de patronare sunt prevazute prinart. 5 al legii din 1 Febr. 1874. insa dispozitiunile legii aurdmas litera rnoarta, cu toate fagaduelile unor persoane, Cavo luà initiativa infiinarii lor2). Abid in anul 1907, Nov.,gratie stäruintei neobosite a d-lui C. Radulescu, fostul sub-director al penitentiarelor, s'a infiintat mai inai in Bucure*ti

apoi in Braila, primele douä societati de patronare 3).

Rezultatele regimului inchisorilor

1816. D. Prins a aratat foarte bine misiunea pedepselorprivative de libertate. nUn regim penitentiar ideal, zice dansul,ar trebui sa se asemene, pentru a intrebuinta o comparatiune

cu o strecuratoare, care ar lasà sa se strecoare putincate putin corigibilii, §i ar conserva inexorabil pe incurabiliicriminalitatii"). i aceasta pentruca, dupa cum zicen d. Gar-raud, printre infractori sunt unii cari nu ar trebui sä intre ininchisoare §i altii cari n'ar trebui sa ese de acolo.

Intrucat insa penitentiarele corespund acestui ideal, vomcAuta sa at-Mani in cele ce. urmeazd:

1817. S'a crezut catva timp cd, gratie imbunatatirilor cese realizase in inchisori, ele vor da bune rezultate ; Ch. Lucasatribue nici mai mult nici mai putin decal 27 de calitati regi-mului penitentiar. Sperantele au fost i mai mari cand s'aintrodus regimul celular in diferite tari3).

1) Vezi Actes du V-erne congrès d'anthropologie criminelle, Compterendu, p. 385.

2) Vezi C. judic. 1910, Nr. 76.') Vezi in favoarea societatilor de.patronare, St. Steitescu: Dreptul

an. XXIV (1895), Nr. 26, p. 219 si 220; si frumosul discurs pronuMat In17 Nov. 1907, cu ocaziunea infiinärii primei Soc. de patronare, C. jud.,11907,Nr. 77. In favoarea societatilor de patronare, doua articole de d. StelianPopescu: C. jud., 1902, Nr. 14, si 1903, Nr. 58. Primul care a cerut infi-intarea de societati de patronare la noi n Ora, dupa cat $tim este C.Praclicle: Studii practice asupra dreptului criminal, 1865, T. II, p. 277.Vezi si C. judic., 1911, Nr. 84, articolul C. S. Baflan.

4) A. Prins: Criminalité et repression. Paris, 1886, p. 164.5) Ch. Lucas: Du système penal en general et de la peineZdu

mort en particulier. Paris, 1827, p. 383--387.

$i

familiard,

371

Cuvintele penitentiar i inchisoare corectionald sunaufrumos i lumei Ii placed sä se legene in aceste frumoase ilu-ziuni. In realitate insd, astazi e recunoscut cd infractorii dininchisori nu se cdesc, i cd penitentiarele nu corecteazd pecei

Asupra acestui punct astazi mai toatd lumea e de ace-iai

1818. Cd infractorul nu se cdeste, cum credeau cei vechi1),.o spun o multime de persoane, dintre care unele au cunoscutfoarte deaproape pe infractori. Vom mentiond intre altii peFerrus, Dostoiewsky, E. de Girardin i abatele Reynaud, dr.I. Maxvell, ale cdror cuvinte le-am citat in introducerea filo-zofica.. (T. I, N-le 92--94; 'Conn.. T. II, N-le 1415-1419).

Aceastd calitate, a 18-a, din cele 27 ale regimului peni-tentiar, dupd Ch. Lucas2), care dui:id d. C. A. Filitis ar fi undefect, flindcd tortureazd pe detinuti3), in realitate este ne-existentd in penitentiare, in orice caz foarte rard dupd spu-sele persoanelor competente.

1819. Departe de a se cal, infractorii, fie in inchisoare, fieafard din inchisoare, se laudd cu crimele ce au sävdrsit i regretacd nu au fAcut mai multe infractiuni : Odatd gustata oribilaplacere a sangelui zice Lombrosodevine si ea o trebuintape care omul nu o mai poate infrdnd, i, lucru curios, nunumai cd nu se rusineazd, dar chiar ii face o glorie, ameste-cându-se un graunte de acea ciudata desertdciune a infrac-

pe care noi o vedem incrustatä in viata tutulor aces-tora. Astfel, Spadolino exprima pärerea de Mu, când a murit,cã a ucis numai 99 de oameni i ca nu a complectat suta ;.astfei Tortora se Mudd CA a ucis 12 soldati, i Mourmone bedcu placere sdnge, când nu aved pe al altuia, bed pe al luiinsusi

Cei vechi povesteau ca exemplu de remuscare cd Boessuspeonianul, intrebat pentru ce stricase cuibul unor vrAbii si le ucisesepuii, a rASpuns ch aceste paseri nu incetau sA-1 acuze fals de omorultatAlui Sdu. M. de Montaigne: Essais, Paris, ed. Garnier, T, I, p. 336,Livre II.

2) Ch. Lucas: 'Op. cit., p. 385-387..3) C. A. Despre Impuscarea osanditilor i arestatilor fu-

gari. Bucuresti, 1882, p. 77 in notA.4) C. Lornbroso: L'uomo delinquente, I, p.396, ed. 1897.

tunei,

Filitis:

inchiai.

pdrere.

372

1820. that clespre incorigibilitatea infractorilon prin pe-deapsa inchisorii, ea este de mult tinip recunoscutd. De mai-bine de un veac, o multime de persoane- au al-A-tat ineficaci-tatea sistemului penitentiar ; vom cità cuvintele unora din-trans el e

Experienta dovedeste ziced Regnaud de Saint-Jean,d'Angelly, in 30 prairial an. XII Ca osanditul care a traitmult timp in puscdrie, ese de acolo de ordinar, atat de .stricat,incat e periculos a-i redd drepturile sale in societate". Treil-hard vorbind de comisiunea insärcinata cu redactarea legis-latiunei penale, spune cd ea a recunoscut cd, infractiunile-sunt mai totdeauna urmarea deprinderilor vicibase pe care le-da o rea educatiune, deprinderi care in zadan s'ar nadajdul a_se pierde prin deprinderi diferite ; deaceea e o iluziune de anãdäjdul ca un condamnat o sa devina mai bun in inchi-scare, fara sd se ia mäsuri pentru o mai buna directiune a.purtarii sale".

Insd Treilhard pdstra iluziunea ca se va ajunge la acestrezultat prin munca, din care va rezultd un indoit bine, ca da.,obiceiul de a lucrd, i ca asigurd un, peculiu la esirea dininchisoarel).

Bentham deasemenea nu-si faced mari iluziuni de Inchi-son i recunosted ineficacitatea lor si a tutulor pedepselor in-trebuintate pana atunci. El atribuid. aceasta imperfectiuneiitacticei legale si instrumentelor de care s'a servit pdna acumsocietatea, i addoga Desigur cd e departe ca societatea sa.fi intrebuintat atata spirit, calcul i intelepciune pentru a seapara, pe cat s'a intrebuintat pentru- a o ataca i pentru a_preveni infractiunile, ca pentru a le comite"2))

Dupd parerea ILA Bentham, Inchisorile, &eä se excep-teazd un mic nurnär, cuprind tot ce se poate inchipul maheficace spre a infecta corpul i sufletul").

Carmignani e sceptic in privinta tuturor pedepselor i in,special asupra inchisorii.

El arata cd pedepsele omenesti, oriCare ar fi; sunt putin,apte spre a corige pe infractori; in sistemele penitentiare nth

9 Proces verbaux. Paris, 1808, p. 74-75.2) Bentham: Traités de legisl. civile-et pénale, T. II, p. 176..8) Ibidern: T. II, p. 184 si 185..

:

cd :

373

.are nici o incredere, i citeaza pe Bavoux Lecon prelimi-naire sur le Code penal", p. 444, care spune ca inchisorile,devin o scoala i o atatare spre noi infractiuni1).

La randul sau Rossi era atat de desperat de rezultatulanchisorilor i de imprejurarea Ca unii oamenii au fost trimiitia esafod numai din cauza crimelor pe care le invatase ininchisoare, incat se intrebd daca desfiintarea oricarei pedepse-ri'ar fi fost un mijloc mai bun de ocrotire a societatii. IaroOdilon Barrot se intreba daca aceasta cugetare ca societateapedepseste cu moartea efectul unei contagiuni al carui ger-mene ea insasi I-a inoculat, este oare cu totul lipsita delemei?2).

Aceasi idee au exprimat-o Demetz, fundatorul colonieiAela Mettray, in '1837, citand cuvintelele lui Beranger. Dupacum a zis onorabilul d. Beranger : nevinovat or vinovat,,orice om care a trecut pragul inchisorilor noastre e per-dut. El e In adevar, din acest moment, irevocabil dobandittcrimei, si recidivistul or liberatul trebue, oarecum sa-si sfar-§easca zile in mod inevitabil in ocna, daca nu pe esafod "3).

Nu este intr'insele ziced in 1838 Benoiston de Cha-teauneuf vorbind de inchisori cleat aversiune, decat ura incontra oricarei legi, oricarei regule, oricarei supuneri; in elenu se nutresc decat rele aplecari, nu se mediteaza decat sco-puri rele. Orice cugetare este o cugetare de vitiu, de revolta,,de evadare" 4).

In Ianuarie 1847., Contele Duchatel, ministru de interne.al Frantei, ziced in expunerea de motive a unui proect de legesupus Parlamentultii, aceste cuvinte:

Inchisorile, oricare ar fi sfortarile administratiuneiagentilor salt, pot sa fie considerate ca $coli de perversitate;-se invata in ele a percurge toate treptele corptiunei si ale

i),Carmignani: Teoria III, part. 1, cap. 1, T. III, p. 108.

2) Dupa R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880,450. Acest autor insusi afirmA ca inchisorile sunt adeseori scoala

viciului si a crimei. Ibid. p. 393. Vezi i pag. 451 citarea cuvintelor-unuia din membrii congresului penitentiar international dela Londra.

2) Demetz:Rapport a Mr. le Comte de Montalivet pair de France,1VIinistre secrétaire d'Etat au départament de l'interieur sur les péni-Aentiaires des Etats-Unis. Paris, 1837.

.4) Duph Dr. Wahl: Le crime devant la science. Paris, 1910.

pi

p.

374

crimei. Oenele sunt focarele unei depravari si mai pro.funde" 1).

Atat de mare e oroarea oamenilor cinstiti de puscarii,fiinca, se stiid ca sunt o teribild scoalä de coruptiune, Inca_d. Civoli ne spune cä chiar paznicii Inchisorilor erau cuprinsiin unda de dispre i repulsiune care love& persoanele incre-dintate pazei lor2).

1821. Cu introducerea i raspandirea sistemului celular,.care a produs oarecare rezultate, i cu Imbunatatirea perso-nalului Inchisorilor, sperantele au renascut, i s'a crezut catvatimp cä criminalitatea se va imputina. Insa fata cu tristele.constatari ale statisticei penale, care arata cifra din ce in ce mai,mare a recidivei in toate äri1e, descurajarea i scepticismul diaprima jumatate a secolului al XIX-lea, a inceput din nou sa. cu-prinda pe aceia care la finele acelui secol si la inceputul celuiprezent s'au ocupat de penitentiare si de mersul criminalitatii3),

Inchisorile noastre zicea V. Molinier in 1874, locurile-tn care pedepsele se sufera la noi, primesc osanditi cu putina mo-ralitate, i ni-i redau, aproape totdeauna mai profund corupti" 4).

Societatea zicea cu oarecare amaraciune, d. Leveille-la cursul sau dela Facultatea de drept din Paris trebue sase multumeasca daca penitentiarele nu depraveaza pe con-damnati, iar a crede ca ele pot sa-I indrepte, este a-si face c).iluziune. Toate reformele in regimul penitentiar sunt nistemasuri mai mutt sau mai putin anodine" 5).

Tot deaceeasi parere era i Tarde in privinta penitentiarelor.Ne grabim sa recunoastemziceà dansul ca atunci and

se spune de o inchisoare ca nu depraveaza pe detimni i s'afacut deja o lauda meritata de un prea mic numar de Inchisori16)._

D-nii Garcon i Normanct spun deasemeni ca : In generalcondamnatii es din penitentiarele.centrale mai corupti deck* erau,

1) DupA Em. de Girardin: Droit de punir, p. 117, care citeazA tnacest sens multe alte persoane.

2) Civoli: Op. cit., Cart. III, Lect. 28, p. 269.3) Vezi prefga d-lui Garçon la opera d-lui E. Rappaport: La.

lutte autour de la Reforms du droit penal en Allemagne". Paris, 1910, p. VI.4) V. Molinier: De l'enseignement du droit criminel a Pise, you.-

louse 1874, p. 57.5) Curs, 1884.6) G. Tarde: Philosophie penale, p. 523._

375

cand au intrat1). Dupd d. Garraud, judecatorul nu mai are incre-dere in pedepsele pe care le pronunt.d, cdci Inchisoarea nu re-formeaza., nu intimideazd, ea corupe pe cei care o sufer 2).

La rândul sal d. Maxwell, dupd ce aratã cä in conditiunilein care functioneaza inchisorile, ele fac foarte improbabila ame-liorarea morala a detinutului, adaoga aceste cuvinte : sunt maibine de 30 de ani de când fac parte din magistraturd, si nu-miaduc aminte sä fi intalnit un singur criminal pe care inchi-soarea sa.-1 fi indreptat fäcându-I mai bun" 8).

D. de Lanessan, spune cd inchisorile s'au numit cu dreptcuvant : Academia crimei 4).

Spre a pune capat acestor triste citantiuni relativ la peni-tentiare, vom reproduce cuvintele D-rului Wahl, dintr'o operade curand aparuta ; Infractoriizice dansulse corup unul pealtul In inchisoriiinchisoarea e in adevdr orice s'ar faceo coald de dernoralizare

Toti invatatii care s'au ocupat de cestiunea penitentiaraau spus ori au repetat-o unii dupa altii Inchisoarea astfelcum e organizata zice Pm. Gauthier e o adevarata cloaca,värsdnd in societate un val continuu de puroi, i un germende molipsire fiziologica i morald. Ea otra.veste, tdmpeste, de-primd si corupe. Este in acelasi timp o fabrica de ftizici, denebuni si de criminali. Catez sd pretind cci inchisoarea eun fel de sera calda pentru plante veninoase"5).

Ce mai putem spune dupa aceste cuvinte decdt ca, dacdinchisorile din veacul al XVIII-lea, erau moartea osdnditilor,cele din vremile noastre sunt plaga societdtii care ii osandestel

1) Normand: Cours, p. 221. Garpon: Loc. cit. Pedepsele n'au foarteadeseori ca efect decAt sA precipite pe culpabil mai inainte in caleacriminalà.

2) Garraud: Rev. pen. 1910, p. 930.2) Dr. I. Maxwell: Substitut al Proc. gen. al Curtii de apel, Paris.

Action psychologique des peines in Bulletin de l'institut general psycho-logique. Paris, 1910. T. X, p. 242.

5) Dr. Wahl: Le crime devant la science. Paris, 1910, p. 165-166.5) De Lanessan: Op. cit., p. 253; In acelasi sens E. Laurent: Les

habitués des prisons de Paris, p..592. De toutes les écoles du Nee, laplus dangereuse c'est sans contredit la prison'. Deaceea clAnsul credecA cei care au trecut de 2 or 3 oH prin inchisori sunt membre cangre-nate, de la care nu mai e nimic de nAdkiduit, trebue scosi pentru tot-deauna din corpul social.

376

1822. E natural sa se ajunga la aceste triste concluziuni,and se vede cä recidiva, aceastä teribila plaga sociala departede a descreste, progreseaza necontenit pe fiecare an 1 In zadarse studiaza aceasta importanta problema sociala de spiritelecele mai distinse, in zadar de mai bine de o jumatate de veacea este la ordinea zilei caci pe fiecare zi se dovedeste catde putin efect au penitentiarele pentru indreptarea culpabilor.Pedepse din cele mai aspre, adeseori nu au alt rezultat decatsa inrautäteascd i mai mult sufletele intunecate i neimblan-zite ale infractorilor. Cu atat mai mult indulge* neinteleaptaa tribunalelor i pedepsele de scurta durata, de care vom vorbimai tarziu 2) sunt un pericol pentru societate. Am aratat, candam vorbit de recidiva, cu cifre statistice rezultatele sistemuluirepresiunei moderne, in care pedepsele privitoare de libertate for-meaza temelia, vom complecta cele spuse atunci cu cateva cazuricaracteristice, menite sa ilustreze si mai bine spusele noastre.

*1823. Toader M., nascut pe la 1848, a fost condamnat deCurtea cu jurati din Botosani in 1876, la 10 ani muncd silnicäpentru talharie, si a fost liberat in Fevruarie 1886, din peni-tentiarul Cozia dupa implinirea intreaga a pedepsii. El a ramaslucrator lernnar la Calimanesti unde se lucrã la cladirea bailor,

dupa 2 ani 1/2 dela liberare violeaza, ucide si arunca. inOlt pe fata unui vecin. Dovedindu-se fapta, el fuge, i intr'opadure din Ramnicul Valcei i Pitesti, intalnind doua fete, prindepe una, o violeaza si in urma o omoara. Pentru aceste faptea fost condamnat la munca silnica pe viata 3), pedeapsa pecare si-o facea in 1890 in penitentiarul Targu-Ocna, unde noi1-am vazut cand am vizitat acel penitentiar.

Iata cum indreptase o inchisoare de 10 ani, pe Toader M.1Alt caz comunicat de d. Teodoreanu, fost procuror gene-

ral la Curtea de apel din Iasi. Un individ fusese condamnatla recluziune ; in timpul pe cand ii faced pedeapsa, d. Teodo-reanu ca procuror general, vizitand penitentiarul, i recunos-candu-1, II intreaba daca s'a indreptat. El ii raspunde sa intrebepe directorul inchisorii i pe paznici, care intrebati spun ca le

1) Vezi !titre altele. K d. Olivecrona: Des causes de la récidiveet des moyens d'en restreindre les effets. Paris, 1873, p. 89-90.

2) Relativ la pedeapsa inchisorii corectionale.3) Stiinte comunicate de d-1 Locot. Sc. Demetriade (actualmente

colonel) prin scrisoarca din 26 Sept. 1890.

9,

si,

377

poate tine locul, atat de bine s'a indreptat. Tott§i la 6 lunidupd e§irea din Inchisoare cornite o noud crima.

*1824. Cazuri de acestea se pot enumera o multime '), nevom marginl a cita un ultim caz, acesta din Franta, povestitde ziarul Le Temps" :

Firauteau de 40 de ani §i Vatinel do 25 de ani, fac curio-§tintd in timpul pe cand Ii Indeplineau pedeapsa recluziuneila care erau osanditi. Ei es din inchisoare In ziva de 12 Dec.4890, la 15 savar§esc mai multe furturi, iar la 16 omoard peChauvin, consilier comunal cu ni§te bate §i ii fractureaza mem-brele, dupd ce lasaserd lungita la pámant crezand-o moartd, peservitoarea sa. Ei se vorbisera chiar In inchisoare sä comitdomorul. Curtea cu jurati din Eure a condamnat pe Firauteaula moarte, iar pe Vatinel la munca siJnica pe viatä 2).

*1825. Nimic insä nu e mai caracteristic, spre a vedeaum moralizeaza inchisorile decat urrnAtoarea telegrama pu-blicata de ziarele romane§ti:

Ploe§ti 25 Aug. (1910). D. Steriade, directorul peniten-Varului Slänic, in urma unui denunt ce a primit, a fdcut osenzationala descoperire, In chiar interiorul penitentiarului.Perchizitionand pe mai multi condamnati, d-sa a gasit asupralor aliage de argint i tipare pentru fabricarea monetelor de.50 bani, de 1 leu §i doi lei" 3).

Vom läsa la o parte fenomenala neingrijire a personaluluipenitentiarului, in care se petrec astfel de lucruri, i care nudescopere infractiunea decat in urma denuntarii unui detinut.Vrednic Insa de bagare de seamd este, cat de putina fortäintimidatoare i moralizatoare au penitentiarele, cand chiarIn localul lor se comit infractiuni.

Astfel d. L. Elefterescu, citeazd cazul unui condamnat din Telega,gratiat dupd 12 ani de-osAndd care omoard cu cutitul pe un Oran carese intorced dela tArg cu cdruta goald, si-1 luase in car fiindcd se prefd-cuse cd e bolnav. DFeptul, an. XXI, No 52, p. 418. Sima Iatagan, abido hind dupd esirea din inchisoare, e condamnat ca complice de tAlhdrieal lui Ion Albesteanu din Craiova, care esise de 2 luni din puscdrie undefusese condamnat pentru tAlhdrie. Ambii s'au cunoscut la Ocnele mari.Alecu Istrati, Tecuci, condamnat pentru tAlhdrie la 12 ani muncd silnicA,din care i s'a redus un an ; 10 luni dupd liberare isi ucide tiitoarea careII pdräsise dupd condamnare. Vasile Codin de 54 ani, inchis de 17 ani,spunea c va mai face!

2) Ziarul Le Temps" din Aprilie 1891.8) Unive.rsul" din 27 Aug. 1910, p. 1, col. 5.

378

*1826. 5i pentru ca directorii sã nu se lase mai pre josdecdt pensionarii lor, In Martie 1905, N. F. directorul peniten-tiarului din Iasi si primul gardian D., erau dati in judecatdpentru o multime de infractiuni 1), iar n anul 1907, directorulunui alt penitentiar a fost distituit fiindcd. impreund cu uniidetinuti esau noaptea din inchisoare i faceau petreceri In oras tIatä eine si cum se moralizeazd detinutii din penitentiarele noastre.

*1827. Si nici nu e de mirare lucrul acesta. AO cum,sunt organizate astdzi penitentiarele aproape in toatd Europasi mai ales la noi, nu pot sa. fie in stare nici sä moralizezeinici sã Inspaimante pe infractori.

Nu pot sd.-i moralizeze flindca in multe penitentiare, con-ducdtorii lor se preocupd numai de pedepsirea detinutilor, ne-ingrijind cu desdvdrsire moralitatea lor, care cred cd va rezulta. inmod automatic din predeapsa prescrisd de judecatori. Vom addogaca, dealtmintrelea e foarte greu a moraliza pe un infractor. apersoand care, din cauza functiunii sale, a cunoscut foarte binepe infractori, Wakefield, directorul inchisorii Newgate dinLondra, ziced : Foarte putine sunt cazurile in care un om,femee sau un copil devenit hot, sä inceteze de a mai fi astfel.Exceptiunile sunt atAt de rare, incat nu meritä sd fie citate. (Jricare-ar fi cauzele, fapta este cd hotul se indreaptd foarte rar, putemzice nici odatd2). Thomson exprimd aceeasi idee inteun mod,foarte plastic : and cineva ajunge sä schimbe i sä facd dinteurtvechiu hot um muncitor cinstit, va puted sà schimbevulpe in cdine domestic" 8). Ilustrul Bentham se ardtase dea-semeni foarte sceptic in privinta regenerarii infractorilor"..Mdrturisesc totusi zice dânsul cd o cunoastere aprofundataa inimei omenesti, inspird o mare neincredere de reformareacriminalilor" 4).

Iasi 16 Martie (1905). Am telegrafiat erT suspendarea din ser-viciu a d-lui (sic!) N.F., directorul penitentiarului central, precum si aprimului gardian Dr., acuzati de fapte extreni de grave. Printre altelese afirmä cA directorul penitentiarului ar fi comis neregularitäti, Mean-du-se vinovat de abuzuri de incredere, cu. ocazia diverselor furniturinecesare penitentiarului NumArul total al acuzArilpr ce se aduc41-lui F. e de 12" !

2) Citat de E. de Girardin: Droit de punir. Paris,. 1.871.3) Thomson: The psycologie of criminals. London, 1870, p. 27.4) Bentham: T6orie des peines, p. 225. Confr. cele spuse de noi

vol. I, N-le 116 si 117.

i o.

1)

,

a

379

Greutatea moralizdrii provine dupd pdrerea lui Lom-broso si E. Ferri, din cauza ereditatii vitiate. ,De adevdratulhot zice Maudsley citat de Lombroso se poate zice ca depoet cd el se naste, iar nu devine hot. Si, cum se poate re-formà aceia ce se formeazd prin succesiunea generatiunilor ? 1).D. E. Ferri, este sceptic in privinta eficacitätii oricdrei pedepse,cdci nu se poate schimba. un anti-social in social ; daca edu-catiunea care lucreazd mai mult si nu produce nici un efect,cu atAt mai putin efect va produce pedeapsa2). Chiar d. de La-nessan, desi combate pe Lornbroso i pe ereditaristi, este tot atAtde sceptic chiar in privinta inchisorilor celulare

1828. Pe de altd parte inchisorile astfel cum sunt actual-mente organizate nu inspaimânta in destul pe infractori, dincauza cd omenirea a trecut dintr'o extremitate in alta, din in-chisori groaznice ca mormântul, in inchisori in care multe per-soane trdesc mai bine decdt acasä. Abunda zice d'Olive-crona in inchisorile noastre aerul, cdldura, lumina, domnestein ele confortul ca i eleganta, nici o economie in imbracd-minte, si in trai, se päcdtueste prin superfluu in mdncare, etc.4)

Aug. Pierantoni spuned in 1865 ca, intreband pe nistedetinuti despre viata lor in inchisoare, i-au spus cd monotoniacarcerii e de nesuferit, dar, altmintrelea niciodata in viata lornu mâncase pane mai albd decdt cea din inchisoare, nici nufusese mai bine imbracati.

Pierantoni yeproduce in urind o pagind din Guerrazzi, incare acesta face o frumoasd comparare intre suferintele

Maudsley: Responsability, 1873. Citat de Lombroso: L'Uomo de-1inquente. I, p. 420, ed. IV-a, 1889.

2), E. Ferri: Sociologia criminale, 1891, p. 391.Un caz interesant de persistenta firei criminale ne-a fost comuni-

cat de d. C. Cernat, fost senator de Putna. D. M. Bordnescu din Cos-testi, primise ca slugA pe un fost ocnas care ii fAgAduise cA se va purtAbine. OdatA mergand cu el ca vizitiu in pAdurea Golestilor, fostul ocnasse intoarce cAtre stApAn si-i zice: Cocoane, ia streanguI Asta si leagd-mAstrAns si bine. Dar de ce rad ? Cocoane, leagA-md, cA nu e bine. Odat4legat dupA ce esise din pAdure fostul ocnas spune stApAnului cA intrAndin pAdure II apucase o furie nebunA de a sAvArsi un omor, i cA dacAnu-1 legA ar trebui ski omoare, fiindca nu. se ma,i putea tine. I-a fost insamilA de dAnsul fiindca 1-a primit in serviciu cAnd toti II respingeau. Op.cit., p. 26.

3) De Lanessan: Op. cit p. 260.4) D'Olivecrona: Des causes de la récidive..Paris, 1873, p. 72 si urm._

2).

si

1)

-380

privatiunile omului cinstit §i viata 1inititä i bine ingrijita adetinutului; descrierea e foarte sugestiva. ,,Ce mai e §i asta?Pare ca viseaza, 1§i freaca ochii §i se intoarce ca sa priveasca ;.da domnule t el nu s'a in§elat, acestea sunt lucruri adevarate

reale: pane, supd, came §i vin" 1).D. E. Ferri deasemenea spune ca, multi condamnati in-

Irebati de dansul i-au raspuns ca se afla in inchisoare ca laacasd, §i ca sä gasesc foarte bine a colo 2).

Cu drept cuvant d. Maxvell imputd inchisorilor modernesunt prea confortabile 3), iar d. de Lanessan arata ca aceasta

imprejurare e un indemn pentru infractori ca sa injurieze tri-bunalul pentru a li se lungi pedeapsa. Acest lucru zieeansul a devenit foarte des de cand, printr'un simtimantexagerat de umanitate, s'au transformat inchisorile in locuinteaproape totdeauna confortabile, uneori luxoase, §i in care seda condamnatilor o hrand pe care multi lucratori ar puted são doreascd" 4).

1829. In organizarea penitentiarelor s'a facut gre§ealamare §i de neertat, ca s'a imbundtatit peste masura viata din-teinsele, fara sa se tina seamd ca viata multor categorii. de-oameni liberi este cu mult mai grea §i mai chinuita. Teori-cianii clasici, dacd au nesocotit cu desavar§ire psihologia infrac--tiunilor, au dus la cel mai inalt grad, in regiunea absurdului,jocul silogismelor vatamatoare societatii. Benj. Constant §i B.Boeresco erau de parere cd infractorii sd nu fie supu§i lamunca fiindca se insulta munca facand din ea o pedeapsd 5).

1) Aug. Pierantoni: Dell'abolizione della pena di morte. Torino,1865, p. 41, col. I.

2). E. Ferri: Sociologia criminale, p. 303. Confr. I. L. de Lanessan:La lutte contre le crime, 1916, p. 261.

8) Dr. I. Maxwell: Action psychologique des peines in Bulletin-de l'institut general psychologique, 1910, p. 240. Unul din primii care a.arAtat acest inconvenient al inchisorilor este K d'Olivecrona in opera saDes causes de la recidive. Paris, Stockholm, p. 46 *i urm.

4) De Lanessan: Op. cit., p. 257.5) Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris 1818,

T. I, p. 123-124; B. Boeresco: Des délits et des peines,p. 344. ObservAmcä in realitate la noi se pare cA s'a ajuns la acest rezultat, de oarece

-un fost director general al Penitentiarelor ne spune c, afard de PM.-abia 15°/o din osanditi sunt supusi la mimed! Gr. Sdoescu: Ra-

port asupra inchisorilor centrale, Rev. judicial* 1906, (an II), pag. 205.

ei

»ca

-tAresti,

38t

Dr. Despine merge cu ingrijirea infractorilor atat de departe-!neat spune, eft trebue sa se schimbe fara intdrziere pazniciiinchisorilor care le-ar deveni antipatici, flincicã infractorii suntniste nebuni morali, care trebue bine tngrijii ').

1830. Chiar dupd moarte criminalul trebue sä fie mai bine-tratat decdt omul cinstit dar sdrac. In Congresul de antropologie-penald din Paris (1898), dr. Lacassagne, exprimand dorintele-congresului, a cerut ca sd nu se mai dea cadavrele condamna-tilor la moarte familiei, ci sä se dea spre a se face studii prindisecare, addogand cd, dacd frica autopsiilot ar opri pe ucigasiar trebui sa se inscrie in lege necesitatea acestei autopsii. D.Herbette, directorul administratiunei penitentiarelor s'a opus..pe motiv cd dupd moarte drepturile societätii inceteazd i pe-deapsa se stinge cu moartea inculpatului. In zadar se obiectãcd oamenii din spitale sunt dupa moarte supusi autopsiilor,Directorul inchisorilor din Franta replica cu multa convingereInträrile i esirile din spital sunt libere ; nu este tot astfel cuo inchisoare 2).

Ce batjocord i cu libertatea dar de build voe se .duce sdracul in spital, in loc de a fi cautat la casa lui ; §i

pentruca face aceasta mare crimä, trebue sä plateasca chiar-dupd moarte cu autopsia cadavrului säu, fapta ca la trebuin0s'a adresat societdtii.

Saracul e fiber sä intre in spital, fie Dar oare domniiasasini nu sunt liberi sä nu intre in puscarie? N'au cleat sä numai omoare oameni, ceiace desigur ca e cu mult mai usordecdt a scapd de boala. or de saracie 1:

Afard de aceasta se face autopsia asasinatilor, care de--sigur nu prin vointa lor au perdut viata, de ce nu s'ar face§i a asasinilor? Dacd autopsia e o pedeapsa, care nu se maipoate aplica dupa moartea condamnatului, de ce se supun,acestei pedepse victimele si se crutd ucigasii lor?

Acum trei veacuri se admited in Germania darea cada--vrelor criminalilor la Facultati spre disectiune, in interesul§tiintei3) d. Herbette ne dä cu peste 300 de ani inapoi sub-,pretextul libertatli

1) Dr. Despine: La folie au point de vue philosophique, 1869.2) Arch. d'anthropologie criminelle. Congres de Paris, p. 557.3) Oarpzovius: Practice, Part. EL an CXXXVII, Nrile 72-76..

A$ aI

I

382

1831. Cand oameni luminati, au astfel de idei ciudate, casa. nu le numim altfel, cum Voiti ca lumea ctiminald sä aibdidei mai corecte despre situatiunea i drepturile unui infractorin societate? Priviti, domnule presedintezicea un detMutaratan(I o paine rau coapta d-lui Feuilloley, presedintele Curtiicu jurati nu e o rusine? Nu s'ar da painea aceasta unuisoldat" 1). Desigur cd miselul care atentase la drepturile so-cietalii, se credea indrituit sä fie mai bine tratat decat braviisoldati care apara societatea!

in ofice caz, e neindoios ca soarta puscariasilor dupdcum spunea abatele de Mably la finele secolului al XVIII-lea 2)este astazi mai bund decat a multor lucrdtori zii liberi, carepot sä jinduiascd traiul din penitentiar ca acel lucrator decare spune d. Reinach cä ar fi zis aratand o inchisoare. 8untacolo rdu fdcatori, care au tot ce le trebueste. Eu si familiamea suntan cinstiti si noi avem greutate ca sa träim" 2).

1832. D. Garofalo a desvoltat aceastä idee in o paginaadmirabild pe care nu ne putem opri de a o reproduce. Vorbindde pedeapsa cu moarte dansul zice:

Ce oarel Nu exista poate alte pedepse, afara de aceacu moarte, care sa poata infrand criminalitatea cea mare? E

sh credem Ca ergastolo sau recluziunea nu au nici o-virtute de infricosare? Pentru un om nu e oare tot atat descumpd libertatea ca i propria viatd?

Ei bine nu. In aceastd materie a pedepselor privativesau restrictive de libertate nu trebue a se pune ca bazä derationament sitntimantele individuale ale scriitorului, ci trebuesa ne coboram In cele mai de jos straturi sociale, si sa obser-yam din acele addncimi ce impresiune produce luchisoarea.Valoarea libertatii se micsoreaza in mod de necrezut in claselelucratorilor dela tara, care, cd toate ca numele a dispdrut, sunttotusi astazi servi glebae; astfel e mai cu seama in clasa celor

1) Revue pénitentiaire, 1909, p. 60.2) AceastA muncd orcAt de asprA ar fi, nu e oare pe tot pArnAntul

soarta sArAciei? Pentru ce voiti ca infractorul i sAracul sA aiba aceia§isoartA?` Abatele de Mably: Oeuvres. Paris, 1794-95. T. X,_p. 334.

8) I. Reinach: Les récidivistes, p. 120; Confr. Jul. Teodorescu.Cestiuni de drept penal §i §tiintA pénitentiarA. Bucure§ti, .1904, p. 73, careface un tabel foarte sugestiv intre munca zisa. liberA $i Viata din inchi-sorile noastre.

posibil

383

mai umili lucraori ai marilor manufacturi i ateliere, pentrucare cuvantul munca silnicd pe viald, nu mai este o metaford,ci o tristä realitate a conditiuni lor.

Pentru toti acestia, la vechea forma a robiei, s'a substi-tuit acea nu mai putin aspra a banului, i libertatea ranidnepentru ei i acum o vorbd desarta. Experienta ne dovedeste

dacd multi din ei sunt i ramAn cinstii, aceasta nu pro-vine din sanctiunile penale; infractiunea le este urita prip eaInsdsi, or din cauza rusinei sau descreditului de care nu vorca sä fie acoperiti. Dar desigur ca asa numita inchisoarecorectionald, nu poate produce asupra lor nici o impresiunede desgust; multi din ei merg la inchisoare cu bucurie, ca lao odihna a grelelor lor osteneli, in care vor aved nesperatabucurie a repauzului, i cel putin un lucru destul de putingreu cu siguranta painei de toate zilele si a focului intimpul ernii, 5i sunt tdrani care, fiind condamnati la 4 sau6 luni de inchisoare, i capdtAnd libertatea in timpul ernii, nuse bucurd ca de o favoare, i pun la activul bilantului lor aceaeconomie pe care ar puted sä o faca in inchisoare.

Dacd atat e de mica sau aproape nuld impresiunea pe careInchisoarea de scurtä durata o produce asupra unui mare nu-mar de infractori de ocaziune, care nu sunt cu totul perver-titi, i pentru care infractiunea nu e o meserie, nici o aple-care necesard a naturei lor, se poate usor preveded cd ame-nintarea unei durate mai lungi a recluziunei nu va produceun alt efect asupra claselor celor mai mari infractori a cdrorsimtibilitate este cu mult mai inferioara decdt cea obisnuitä"

1833. Aceeasi observatiune fusese facutd de Dostoiewskyinainte de d. Garofalo Tdranul zice dânsul lucreaza desigur cu mult mai mult deck pwariasul, cdci in timpul veriiel munceste i ziva i noaptea" 2). Si marele romancior rus,aratä foarte bine pericolul acestei vieti mai trudità in afaradecdt induntrul inchisorii : Nu sunt zice dânsul sdracicare savarsesc crime pentru ca sä fie trimisi la munca silnicd

scape astfel de o libertate incomparabil mai penibilddecal .recluziunea? Viata e mizerabild, poate nu totdeauna auavut ce sä manance ; se omoard muncind pentru ca sa- ina-

1) Garofalo: Contro la corrente. Napoli, 1888; p. 19 si 20.2) Dostoiewsky : La maison des morts. 7kne ed. Paris. Pion Nour-

nit p. 26.

ca,

l

§i sd

384

vuteascA pe patron . . . ; in ocnA munca va fi mai putintaprigd, mai putin penibila, se va sAturd muncind mai binedeck acum" 1).

Deasemenea Ortolan, dupd ce spuned cd trebue pentrumunca osanditilor sd se aleaga lucrdrile cele mai desgusta-toare, mai grele, mai periculoase $i mai insalubre, adaugaDar vai oricdt de grele, de periculoase ar fi ele, fie vorbade canaIele subterane ale ora$elor (egouts), de mine, de ca-riere sau de desecarea baltilor, totdeauna se vor gdsi lucra-tori cinstiti care nu trdesc decdt din astfel de lucrdri2), caresocotesc ca un bine providential de a le obtine $i de a nu lelipsi ; i, va trebul oare ca aceastä muncd grea, acest mijlocde hrand meHtor al multor familii sa fie socotit i sa se dea_ca o pedeapsd?" 3).

1834. Negre$it cd aceasta nu e logic, nu e rational ;de ad rezultd toate relele : Cre$terea cea mare care s'a pro-dus in cifra tuturor infractiunilor zice Demetz are in mareparte cauza, aceastd falsa filantropie, care, in loc de imbund-tatirea regimului moral al inchisorilor, nu s'a ocupat decata imbunatati conditiunile fizice ale pu$cdria$ilor. S'a uitatcd pentru a Imbundtdli regimul inchisorilor, trebue a-Cface mai eficace, iar nu mai pldcut pentru detinuli"4).

1835. Mintea conducAtorilor inchisorilor, mai ales la noi,_s'a mai preocupat Inca de un alt lucru, de perfectionared.muncii detinutilor. Un fost director general al penitentiarelor,.cu pretentiuni rdu justificate de om competinte, se lAudd foartemult cu productiunile materiale ale inchisorilor noastre. Culdrept cuvánt i s'a spus de un coleg al nostru : E laudabil ca.un jet la Paris In 1900 a fost cumpArat ca un obiect deartd, cä s'a cultivat canepa de Piemont, ovAz Ligovo i cd.s'a obtinut sfecld furagerd de 1q, chilograme ; dar ceeace nu'

') Ibidem: p. 62.2) Ni s'a spus ce täranii de prin prejurul penitentiarului Targu

Ocna, pretind ca un drept ab antiquo de a lucre aleturi cu ocnasii la thereade sare, spre castige existenta. Dealtmintrelea oricine poate recunoaste-ca teerea de sare din salinele noastre e cu mult mai plecute si mai nepericuloase decat lucrarea In minele de carbuni.

8) Ortolan: Elements. T. II, p. 67, Nr. 1462. Aceasta e dealtmintrelea spus si de Benj. Constant.: Collect. complete I, p. 124.

4) Demetz: Lettres sur le sygteme pénitentiaire.

de-

a-si

I

ai

3

385

spun.e i ceeace n'ar trebut sa uite raportul, este marea cestiune:ce au devenit cei e$iti din penitenfiare"1).

Ce au devenit? E usor de inteles ce pot sa devina rRegimul penitentiar da rele rezultate cdnd e bine aplicat, cepoate sa fie cdnd e aplicat ca la noi I

Statistica penala raspunde la aceasta intrebare 2).1836. Rezultatele acestei nechibzuite organizari a peniten-

tiarelor este, ca multi oameni. care nu au natura criminala,cauta sd intre in inchisoare spre a scapd de greutatile vietii.Toti acei care s'au ocupat mai de aproape de cestiunea in-chisorilor, recunosc acest adevar.

Bretigueres de Courtelles spune ca a vdzut 506 recidi-visti la Clairvaux condamnati pentru furt sau vagabondare,care nu Meuse aceste fapte decdt cu gandul de a-si procurdo viata mai usoarã in inchisoare. Saptesprezece detinuti i-audeclarat Ca nu au luat nici o precautiune cdnd au comis inJfractiunea, fiindca aveau trebuinta de un an sau doi de sedere--,in inchisoare spre indreptd sanAtatea.

Recidivitii spune de Courtelles reintrd cu bucurie ininchisoare, ca si cum ar reintrd in casa lor, i tovarasii lor,fericiti de a-i reveded, Ii saluta cu numele de voiajori si debuni carnarazi8).

(In alt autor Breton spune ca un pungas comited in totianii cdte o mica hotie spre a reintrd in inchisoare. La a 50-aoara, in locul inchisorii, in comun fu condamnat la inchisoarea ce-lulara : Justitia m'a pacalitexclama elnu ma va mai prinde 4),

Se spune ca. o familie de tigani a fost condamnatA de16 ori pentru vagabondare ; lndata ce se apropid iarna, ea fa-ced tot posibilul ca sa fie inchisa spre a aved locuinta, man-care, incalzire i imbrAcaminte in timpul ernii 5).

1837. De multe ori infractorii, departe de a fi bucurosi caes din inchisoare, le pare rat] ca pleaca dinteun loc in care

f+

1 Jul. Teodorescu: Minoritatea in fata legii penale, p. 105-106.2 Vezi stu(liul nostru: Româniasub raportul moral. Bucuresti, 1902_

Anal. Ac. Seria II, T. XXIV.8) Bretigueres de Courtelles: Les condamnés ct les prisons. Paris,

1838. Dupa Lombroso: L'homme criminel. Paris, 1887, p. 381.4) Breton: Prisons et emprisonnements. Paris, 1875. (Dupa Lom-

,broso: (bidem).Lombroso: Op. cit., p. 382. Confr. de Lanessan: Op. cit., p. 165-

a-si

,

G)

386

se deprinsesera. Lombroso citeaza cazul unui asasin, care chip&indeplinirea pedepsii nu void cu nici un chip sa piece din in-chisoare, i ruga pe director sa nu-I ded afara, spunand ca nustie unde gaseasca existenta. Vazdnd cã cererea lui nue primitd, se preface ca pleacd i apoi pe scara el Ii bagamanerul unei linguri in pantece, se sue pe scard i se duce sase culce in pat unde moare fdra sa-1 fi auzit niminea gemand1).

Acelasi lucru ni-1 spune dr. J. Maxwell, substitut de pro,curor general la Curtea de apel din Paris. Dânsul citeaza cazulunui vagabond din Perigneux care sparsese geamul unei pra-valii numai pentru ca sa poata iernd in puscarie, si care dorinddoua luni de inchisoare, a marturisit d-lui Maxwell, pe care ilintrebase cam ce pedeapsd i se va da, cä daca i se va danumai 8 pana la 15 zile de inchisoare, va insultd pe judecd-tori ca sa ajungd la cloud luni. Judecatorii necondamnându-1decal opt zile de inchisoare, vagabondul a adresat insulte ma-gistratilor, spre a puted stà mai mult in inchisoare.

Distinsul magistrat francez arata cu drept cuvant ca pe-deapsa inchisorii nu este egala, caci nu toate persoanele pre-tuesc deopotriva, libertatea i demnitatea omeneasca. Multi dincei a caror viata penibila se petrece in mizerie, doresc uneori,mai ales in timpul ernii, sa sted in inchisoare. Ei se duc ininchisoare zice d. Maxwell cu aceiasi pofta cu care feri-citii pamantului se duc iarna la Coasta de Azur"2).

1838. Iatä rezultatul pedepselor privative de libertate ;aproape toate regimele au dat un complect faliment. Toatalumea ziced in 1868 dr. I. Ch. Herpin recunoaste astazicä ceiace este nu mai poate sd ramdnd multa vreme ; cd in-chisorile noastre, departe de a fl o garantie pentru ordineasociala, sunt o plaga care roade, un focar de crime si de mo-lipsire, i cd numarul rdufacdtorilor recidivisti creste intr'o pro-portiune inspaimantatoare"3).

Legiuitorii insisi se pare ca au recunoscut acest adevar,cautand sa evite pe cat este cu putinta inchisoarea ca pedeapsa.

1) Lombroso: Op. cit., p. 291.2) Dr. Maxwell: Action psychologique des peines in Bulletin de

l'Institut general psychologique. Paris 104me année, 1910, p. 232 i 234§i urrn.

s) Dr. I. Ch. Herpirz: Etudes sur la réforme et les systèmes peni-tentiaires. Paris, 1868 , p. 45.

sa-si

-

387

Cod. pen. italian din 1890, art. 19, § 5 permite sa se substituedacd cere aceasta condamnatul, munca in serviciul

Statului, judetului or comunei, socotindu-se doug zile de muncddrept o zi de inchisoare. Aceasta inlocuire fusese preconizata.de Aschrott, de Foreste, Getz, de Holtzendorf, de Liszt, Nocito

Teichman 1).1839. S'au pus mari sperante in regimul celular, si multe

'persoane ii sustin2).Delangle, presedintele comisiunei departamentale a Senet,

mai tftrziu Ministru de justitie, ziced: Trebue sA declardmmeted cd noi vom continua sä considerAm regimul celular ca'singurul care poate exercitd o fericitd influentd asupra mora-lului detinutilor"8). D. Beranger, cunoscutul penalist francez asustinut deasemenea regimul elular prin mai multe lecturifacute la Institut (Franta). Deasemenea in Congresul peniten-liar international din Bruxelles din 1900, s'a admis cã regimulcelular are o bund influentA fiziologicd i morala asupra con-

clamnatilor 4).S'au invocat statistica in favoarea acestor inchisori; in

uedia la 1845 nurnArul detinutilor era 1 la 521, iar dupa apli-.carea regimului celular a ajuns in 1865 dela 1 la 907, cu toate,cd furturile care se pedepseau altAdata. cu amendA, in urma.au fost pedepsite cu inchisoarea 5). In 20 de ani, din toti de-rtinutii din inchisoarea Baoksvinslet, numai trei au recidivat,adicd 0.15 recidive pe an din 220 detinuci6).

1840. Negresit cd regimul celular e o mare imburatatirein regimul inchisorilor.

1) A. Prins: Science pénale, Nr. 823.2) E. Ferri: Sociologie criminelle. Paris, 1905, p. .598 citeazd 20 de

partizani ai acestui regim. La noi l'a sustinut, intre altii d. St. Steitescu:,Dreptul an. XX, p. V, Nr. 25, p. 211.

Ortolan: Elements II, p. 112.4) Actes du Congres penal international de Bruxelles. 1900, T. I,

p. 313 si u.rrn.; 331 $i urm.; 543, 544, T. III, p. 275 si 477, in Congresul.de Anthr. crim. din Amsterdam: s'a pronuntat pentru sistemul celular,Baer (p. 456); Struelens (p.!458) $i altii.

5) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 313.6) Ibidem: P. 327; Confr.deasemeni partizani ai regimului celular,

B. foly Problèmes de science criminelle. Paris, 1910, p. 192-211; Dr. E.Laurent: Les habitués des prisons de Paris, p. 603. V. Molinier: DeVenseigement du droit criminel A Pise Toulouse, 1874, p. 63, 76 $i urm.

3)

Inchisorii,

388

Am ardtat cd d. E. Mouton considera inchisoarea in comurrca o crima sociald '), iar d. Thiry ca cel mai abominabil atentatcontra societatii,, declarand cd regimul celular este in prin-cipiu singura forma de inchisoare admisibild 2).

1841. Totusi Lombroso spune ca sperantele cele mari cese con cepeau prin adoptarea regimului celular au Minas numaisimple iluziuni, si. ca in Prusia, Belgia, Wurtemberg, Suedia,unde s'a adoptat acest regim, numarul recidivistilor a ajuns la340/0, 500 si chiar peste 708/08).

D. E. Ferri mai cu seama e un aprig vrajmas al regi-mului celular, pe care 11 califica inuman, stupid, inutil, costisi-tor') si absurd8); dupa dansul regimul celular este una dinaberatiunile secolului al XIX-lea6),

*i. nu numai capii scoalei pozitiviste, dar si alti penalistidesl cu mai putina energie, au combatut inchisoarea celulard7).

IThul din cei mai vechi adversari, poate chiar cel dintái,al regimului celular e Benjamin Constant. Nu irebue inchideresolitard zicea dansul in 1818. Izolarea desavarsita aducela smintire, experienta o dovedeste. Nu aveti insa dreptul dea condamna pe om la degradare, la rasturnarea si distrugereafacultatilor morale" 8),

Dacd aceastd critica se adreseazd poate regimului celularstrict, pensilvanian, care se aplica la inceput, sunt insa altepersoane autorizate care au criticat mai tarziu regimul peni-tentiar pentru alte motive.

Insd munca in celuld zice d. A. Prins naste o pro--blemd si tnai grava.

1) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 235.8) F. Thiry: Cours. Nr. 302.8) Lornbroso: L'homme criminel, p. 385; Confr. Molinier: Cours,-

I, p. 522.') E. Ferri: Sociologie criminelle, p. 266.5) La:symbiose du crime. Compte rendu du Congres d'Anthropo-

logie criminelle d'Amsterdam, 1901, P. 225. (Raport).e) Soc. crim., p. 266 si Compte rendu du Congres d'Anthr. crim,

d'Amsterdam, p. 459, unde spune cA nu regretA de a fi calificat, sunt20 de anilin(urma, regimul celular ca una din aberatiunile secolului alXIX-lea.

7) Vezi: Compte rendu du Congres- d'Anthropologie criminelled'Amsterdam, 1901: discursul d-lui de Dekterew, P. 455. .

8CBenj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1818,T. I, p. 275.

389

Misiunea legiuitorului este de a lucrà in contra despo--puldrii satelor, de a combate päräsirea satelor in profitul ora-selor. Regimul celular actual aduce tocmai acest rezultat ; elda oamenilor dela tat-A un mestesug ordsänesc i inlesnestemiscarea de emigrare pe care ar trebui sa o itnpedice; el face-dintr'un bun cultivator de pamant un lucrdtor mediocru, ba-gandu-i in cap ideia de a se arunca in cercurile industriale,§i departe de a-1 reclasa, *11 declaseaza si mai mult ')."

Izolarea, dupa cum observä d. de Lanessan, un altadversar al regimului celular evitä coruptiunea reciprocd,-dar nu amelioreazd desigur pe cei inchii, poate chiar Ii im-pinge mai mult in criminalitate. i apoi dansul citeazd cuvin-tele d-lui Prins : ,,Se deprinde oare cu sociabilitatea un omdandu-i numai celula, adicd contrariul vietii sociale, ridicandu-ipand si aparenta unei gimnastice morale,.regulandu-i de dimi--neatä pand seara cele mai mici amdnunte ale zilei, toatecat-He i pand chiar cugetarile sale. Nu se pune el oare inafard din conditiunile existentei, si nu-1 face sa. se dezobisnuiascd,cu libertatea la care se pretinde cà it prepard ?" 2).

1842. Mai mult decal atat; imputinarea criminalità4ii, uti-"litatea cea mare a regimului celular, i cauza pentru care so-cietatea se expune la atatea sacrificii cu construirea de in-chisori celulare, este contestatd, nu numai de Lombroso, darsi de d. Fr. de Listz, unul din cei mai distil* penalisti ai tim--purilor noastre. Intemeindu-se pe statistica oficiald, eminentul-profesor dela Universitatea din Berlin, a dovedit cä regimulcelular n'a avut in Prusia un efect util asupra recidivei3).

Vom observa. deasemenea cä chiar d. E. Mouton, care8ustine regimul celular, recunoaste ca el conduce uneori lanebunie ; in 17 ani, dela 1851-1868 au fost in inchisorile dinCristiania 3 sinucideri i 51 cazuri de :nebunie, ceiace este1 .220/0o pe ant).

n A Prins: Criminalité et repression, p. 138; Confr. Inca si p. 164in care arata cà celulele sunt o injustitie fata cu oamenii Si Dr.Em. Laurent: Anthropologie criminelle. Paris, 1891, p. 55.

I. L. de Lanessan: La lutte contre le crime. Paris, 1910,p. 260.

a) Fr. von Liszt: Zeitschrift fiir die Gesammte Strafrechtswissen--schaft. Wien, 1883, T. III. Confr. Prins: Op. cit., p. 148 nota.

4) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 325. Ce e drept tafautorut.

snip-

cinstii

390

Aceiasi neincredere o are in inchisori in general si chiarin cele celulare, acel mare cugetator si. profund cunoscdtar alpenitentiarelor care se numeste Dostoiewsky. Nu trebue zicedansul sa judecam crima cu opiniuni preconcepute; filozofiasa e mai complicatä deck se crede. E dovedit cd, nici pus-cdriiler nici munca silnicd nu Indrepteaza pe infractor ; acestepedepse nu pot decat sd-1 pedepseasca si sa asigure societateacontra atentatelor pe care le-ar putea comite. Recluziunea simunca excesivä nu fac altceva deck sd desvolte in acestioameni o urd profunda, setea placerilor oprite si. o spaiman-tätoare neingrijire. De allei parte, sunt sigur al celebrulsistem celular nu ajunge decat un scop aparent 0 tw-leitor"').

este natural sd fie asa, caci desi izolarea infractoriloreste o agravare, sunt insd oameni, care sunt siliti sä prefere-aceastä izolare traiului räu din viata lor de toate zilele2).

1843. 0 persoand pe atat de veridical pe eat de compe-tentä, d. Mace, fostul cap al sigurantei publice din Paris, nespune ca in Capitala Frantei se poate evalua la 50.000 inimijlociu2), indivizii care se scoald dimineata fard sci stie curnvor dejuna si. pranzi in timpul zilei si unde vor dormi noaptea"-In urnid dansul face o descriere foarte interesantã a greutatiilce intampind acesti nenorociti de a-si gäsi un culcus pentru .noapte, pe care credem cd e bine sd o reprodueem.

Vara ei se culcd sub poduri, in desisurile grddinilor it-mase deschise, si mai ales pe radicaturile si santurile fortifi-catiunilor sau chiar in campurile si padurile dimprejurul Pa-risului. Iarna cestiunea culcatului e mai greu de rezolvat. Unii,se culcd in pimnitile caselor ce se construesc, altii in trasurilede transportat mobilele (demenagement), si in imprejurimile-Parisului in cuptoarele de gips; icativa petrec noaptea invar7

obiecteazd ea' 9 din 10 or nebunia e ereditard, asd ed germenul exist&Inainte de intrare. Insä cestiunea nu e aci; germenul poate sä existe,qi sd nu se desvolte or sd se desvolte dupd meziul in care se aflä.

1) Dostoiewsky : Maison des morts, 7-eine ed., p. 17.2) In inchisoarea dela Sante, 2105 detinuti au cerut in timp de trei

ani ca sä li se aplice regimul celular in loe de inchisoarea In comun.E.Robin: La question pénitentiaire, Paris (1873), p. 41; Confr. Molinier:Op. cit., p. 69.

3) Ch. Desmaze: La crime et la debauche a Paris, evalueazd acestItarndr la 6000; chiar In acest eaz el e destul de mare.

$i

391

tindu-se imprejurul halelor §i garilor, in fine un mare numardin ei, gasesc adapost in stabilimentele ospitaliere de noapte,in care se inscriu de ordinar, sub nume fals, ca masura deVrevedere, fiindca multi din ei au avut afaceri cu justitia §icu politia.

Sunt unii care, jumatatea vietii lor o petrec In inchisori.Inainte de a ajunge la majoritate, ei au fost arestati de maimulte ori, §i in mai multe randuri au fost condamnati pentruvagabondare §i evaziune (rupture de ban). Dar nimic nu-iindrepteaza, vagabonzi sunt, vagabonzi raman §i vagabonzisfar§esc, . . . cand nu devin hoti de profesiune, cum se in-tampla cu multi din ei" ').

1844. Acest trist tabel e adevarat pentru toate capitalele§i ora§ele mari ale Europei, intr'un grad oarecare din cauzagreutatii de a plati o locuinta.

In Bruxelles sunt 6978 familii care n'au ca locuinta decato singura camera, 2186 cu o singura mansarda §i 200 §ed inpimnite. S'a mai constatat Ca 1511 familii de peste 5 persoane 2),n'au decat o camera de 8 metri cubi, pe cand celulele au deordinar 30' metri cubil3).

Fata cu aceasta mizerie a oamenilor liberi, d. Ch. Des-maze ne spune Ca : Cele 1500 celule construite in inchisorileSenei, perfect tinute §i incalzite, primesc oaspeti voluntari,cari fac sa fie inchi§i in timpul de iarna, atat de greu pentrulucrator, §i se libereaza primavara" 4).

In 1890 facandu-se o cercetare asupra locuintei lucrato-rilor din Paris, s'a constatat Ca 9364 familii, din totalul de19.284, locuesc intr'o singura camera, §i aceasta odae, la 2186clintre ei se afla in mansarda, iar la 200 in subsoluri. Si trebueobservat ca din cele 9364 familii ocupand o singura camera,1511 familii erau compuse fiecare din mai mult de 6 membri5).

1) G. Mace: La service de la sureté par son ancien chef. Paris1887, 12-eine ed. p. 213, 268 si 269.

2) AdicA 2 metri lungu, 2 metri latu si 2 InAltimea. Despre influ-enta locuintelor asupra criminalitAtii. Vezi Erbiceanu: Tendinte(e noip. 489-504.

2) A. Prins: La defense sociale. Bruxelles, 1910, p. 87.4) Ch. Desmaze: Op. cit., p. 104.5) Congres international des habitations A bon marché, tenu a

Bruxelles, 1897. Rapport al d-lui Soenens (dupA Erbiceanu, Tendinte 499).

392

Acest trist tabel e adevArat pentru toate capitalele si ora-§ele mad ale Europei, intr'un oarecare grad.

*1845. Astfel fiind lucrurile, soarta rnultor oameni de josfind mai trista decat a puscdriasilor in inchisori, e foartefiresc ca inchisoarea sA nu sperie pe infractori, ci din contrasd-i atraga ; ar fi chiar de mirat sd nu fie astfel cu actualaorganizare a inchisorilor. Pedepsele privative de libertate, cutoate netagaduitele imbunAtAtiri, in timp de mai bine de unsecol, nu au dat rezultatul dorit ca sd imputineze criminali-tatea, sau cel putin sd impedece cre§terea ei.

AstAzi nimeni n'ar mai putea sd zicd impreund cu Ber-tauld Ca, Inchisoarea, care la inceput nu era o pedeapsa, acumar fi pedeapsa cea mai des aplicata §1 aceea asupra meri-tului cdreia penalistii par eel p4in1 de acord?).

Cea mai des aplicatd, exact; dar cea mai meritorie,foarte departe ! Nimeni nu poate sd mai aibd azi aceasta. ilu-ziune.

Nu stim dacd omenirea nu va reveni cu timpul la ideiaromand, mult timp domnitoare in tot cuprinsul Europei, for-mulatA prin cuvintele lui Ulpian : Career ad continendoshoinines, non ad puniendos haberl debet, este insa afarddin orice indoiald cd, astAzi inchisorile, chjar cele celulare,nu au puterea nici de a indrepta pe cei pedepsiti, nici de a.infricosa pe cei ispititi sA comita infractiuni.

1846. Mai exact s'ar putea zice cd, inchisorile posedd inrealifate o mica putere de indreptare si de infrico§are, insa inschimb, in starea de astazi ele provoaca sA sAvarseascd in-fractiuni pe oamenii care se Ad in mizerie sau inteo starevecind cu mizeria. Legiuitorul ar trebul sA gaseascd un justmeziu, intre inchisoarea morrnant de odinioard si inchisoareapalat din vremile noastre.

Aceastd masura inteleaptd intre barbaric si indemnarela comitere de infractiuni, trehue sd recunoastem cä e greude gash, fiindca depinde nu numai de timp, ci 5i de persoana,§i mai ales de persoana.

In orice caz insa aceastd masura inteleaptd, spre a facepedeapsa Inchisorii eficace, trebue sd tina seamd de viataoamenilor liberi sdraci, iar nu de aceea a oamenilor cu care-

Bertaukl: Op. cit., Lect. XIV, p. 299, ed. IV.9

393

care avere, cd.ci viata detinutului trebue totdeauna sã fie maichinuitd si mai pacatoasa decal a oamenilor liberi sdraci.

Acest lucru trebue sä-1 aibd totdeauna in vedere legiui-torul care voeste sä intrebuinteze pedeapsa relativ blanda aprivatiunii libertatii, cdci altfel ea nu poate produce alte re-zultate folositoare societgii, decdt de a o apArd vremelnic deinfractiunile celor inchisi.

1847. Dacd aceasta e adevärat pentru celelalte tani aleEuropei, cu atat mai mult e adevärat pentru tara noastra. Ocna,cea mai grea pedeapsd, puted sa späimânte in vremile vechi,cdnd Zalony ne spune cd viata in ocnd era atat de pacdtoasakick nu s'a vd.zut decdt foarte rar un om care sd trdiascä inocriä mai mult decat 5 ani.

Unul din cei mai bdtrani paznici ai penitentiarului TarguOcna ne spuned in 1890, ca pedeapsa de astazi a ocnasilor-este nemarginit de blanda in comparatiune cu ceiace a vazutel la inceputul slujbei sale. Pe atunci osanditii stau vesnic inocnd ziva si noaptea si nu esau deck odatä sau de clouä oripe an afara ; find nedeprinsi cu aerul liber, singuri cereausa intre iardsi in ocnd, caci afara dormitau si stau cu ochiiinchisi.

Negresit cd aceastä pedeapsa, de care vorbeste si A. Panuera spdimantatoare pentru infractori, aproape ca si moartea,dar azi intrucdt e mai chinuit ocnasul decdt unii oameni liberi?Nu sunt oare oameni liberi dinprejurul ocnelor care cer ca sämunceascä alaturi cu ocnasii?

Mai ales intr'o tara ca a noastrd, unde nu existä pedeapsacu moarte, munca silnicd singura, asa cum ea se executd inpenitentiarele noastre, nu este o pedeasa destul de asprd siinfricosdtoare pentru marii infractori.

1848. Legiuitorul francez n'a voit sd desfiinteze pedeapsaecu moarte, desi s'a propus acest lucru in nenumarate ränduriCel italian a suprimat ce e drept pedeapsa cu moarte, a avut-insd grija sd o inlocuiascd cu Er gastolo, o pedeapsa pe careinsusi d. E. Ferri, un abolitionist, o declara mai rea decatmoartea: Pedeapsa ergastolo zice art. 12 e perpetua. Ea-se executd intr'un stabiliment special, unde condamnatul rd.-mane in primii 7 ani inteo separatiune celulard continad cuobligatiunea de a munci. In anii urmdtori el este admis la lucruimpreund cu alti condamnati cu obligatiunea tacerii".

394

Regimul nostru represiv este dar gresit ; aceasta credernca este in mare parte cauza marei sporiri a criminalitatii romane.

*1849. Deaceia d. de Lanessan e contra regimului inchi-sorilor si rezuma astfel ideile sale : Inchisoarea nu ar puteasa exercite un elect preventiv de intimidare dent asupraindivizilor, care n'au trebuinta de a fi intimidati spre a scdpade criminalitate. Ea e dar totdeodata ineficace ca mijloc deintimidare si corupatoare prin actiunea ce exercita asupra in-dividului care i se da spre pedepsire. Daca voi adaoga Ca,in loc sa prezerve societatea in contra crimei, ea fabrica cri-minali aruncati in corpul social dupd o scurta durata de se-dere corupatoare in zidurile sale, cred ca voi fi stabilit cdcel mai vulgar bun simt consiliaza de a o suprima ca pe-deapsa" 9.

E de sigur exagerare in aceastd violenta critica contrapedepselor privative de libertate, dar nu e mai putin adevaratca, asa cum sunt organizate inchisorile, ea contine o foartemultd parte de adevar.

c) Consecintele pedepselor privafiva de libertate.

1850. Pe langa duratd si regim, o a treia cauzd de agravare a pedepselor privative de libertate, sunt consecintele, saupedepsele acesorii pe care ele le atrag.

Nu vom intra in amanunte, pe care le vom studiã aridvom vorbi de fiecare pedeapsa in parte, vom spune insa ca re-gula generala cd, pedepsele privative de libertate criminale,atrag totdeauna ca o consecinta pedepse accesorii, pe candcele corectionale propriu zis nu atrag ele insasi pedepse ac-cesorii, ci numai in mod exceptional si din cauza naturei in-fractiunei comise.

Vom mai adaoga ca intre pedepsele privative de libertatecriminale, trebue a distinge : munca silnicd si recluziunea atragconsecinte sau pedepse accesorii prevazute chiar de codicelepenal, pc cand detentiunea si degradarea civica nu au altepedepse accesorii de cat acelea prevazute de legile organicespeciale.

1) I. L. Lanessan: Op. dt., p. 263; Confr. 294 i 295.

395-

§ 2. Munca Si Med.

1851. Munca silnicd, este ce cea mai grea din toate pe-depsele admise de codicele penal cornun; ea constitue douägrade de pedeapsd in acest codice : a) munca silnicd pe viat&

b) munca silnicd pe timp mdrginit, pe care le vom trataimpreuna, cum face si legiuitorul in art. 10-14 Cod. pen.

In privinta acestei pedepse, ca i in privinta celorlaltepedepse:privative de libertate, vorn studia trei cestiuni : 1) Du-rata ; 2) Regimul *i 3) Consecinte1e.

1852. Durata. Munca silnica este sau pe via0 1), sau petimp marginit dela 5-20 de .ani.

In codicele penal al marinei se prevede pedeapsa de2-5 ani muncd silnica pentru pärasirea vasului in timp deresbel (art. 33) pedeapsa de 3-5 ani muncd silnicä pentrudistrugerea de armament sau echipament al flotei (art. 39). Incodicele penal german Zuchthaus, pedeapsa corespondent&dureazd, cdnd e pe timp marginit dela 1-15 ani.

1853. Regimu. Regimul muncei silnice e foarte aspru,cel mai aspru din toate regimurile pedepselor noastre privative-de libertate.

Art. 10 Cod. pen. sp_me ca cei condamnati la asemeneapedeapsa vor fi supusi la un regim aspru" i cd se vorIntrebuinp la lucrdrile cele mai aspre in intrul minelor, sau.si afar% din mine, pentru lucrdrile de utilitate publicd". Legea_adaogd ca Ei vor fi pu§i in feare" 2). Chiar femeile desi su-puse la muncd potrivit sexului lor, sunt totusi supuse la un_regim aspru (art. 11).

ExistA si in vechiul drept: Indreptarea legii Glava 346, zacon 3 siPravila Vasile Lupu, Pricina 13, Nr. 104. Vezi editiunea Longinescu din1912, p. 33.

2) Prin circulara din Aprilie 1908, d. C. Rddulescu, fostul sub-director--al penitentiarelor, a suprimat lanturile afarA de cazul de pedeapsA disci-p1inar i pentru transportul ocnasilor. Curier. judiciar 1908, No. 30. InsAin timpul judecbtii inculpatii trebuie sA se prezinte liberi. Inaintea Curtiide casatie in 1869 s'a prezentat Stan Albulescu i alti tovarAsi al lui le-gati in lanturi; Curtea a cerut explicAri asupra acestei imprejurAri,procurorul Gr. Pducescu a spus CA aceasta provine din cauza numeroa-selor incercari de evadare. Curtea Admite in mod exceptional pentruacesti recurenti, a fi judecati in star ea In care se prezintA, fArA a ere&prin aceasta un precedent". Cas. crim. 341 din 30 Aug. 1869, 13. 240.

si

396

Regimul este acelasi la ambele pedepse, desi legea dis-pune in art. 12 Cod. pen. ca osanditii la munca silnica pe viatäsä fie despartiti de cei osanditi la munca silnica pe timp mar-ginit. si sa aibd imbracaminte diferita.

Munca silnicd se faced odinioara in Franta pe corabiilesau galerele Statului, din care cauza condamnatii la acea pe-deapsd se numeau galerieni ; in 1791 condamnatii la muncasilnica au fost intrebuintati la lucrarile mai grele, mine, arse-nale maritime, desecare de balti etc.

La noi munca silnicà s'a facut, si se face si astazi, dupavechiul ociceiu al Orli in ocne; desi codicele Matei Basarabsi Vasile Lupu vorbesc de catarga (galere), aceasta este insddesigur o simpla traducere fdcuta din nebagare de seamd, a le-gilor streine in care era pedeapsa catargii.

Astazi pedeapsa muncii silnice nu mai are in Romania, dupd-cum am aratat, asprimea din vechile timpuri, cand unii osanditiramaneau in ocna atat ziva cat si noaptea. In Codicele penalStirbei din 1850, art. 13 se spune expres ca cei condamnatila rnunca silnica pe timp marginit taiau sare ziva, iar noaptea-se inchideau in temnita, pe cand cei osanditi la munca silnicape viata, isi faceau toata osanda in ocnd atat ziva cat si noap-tea. Si nu mai vorbim de cumplita pedeapsa de a sta in ceiacege numea ocna parcisitd. Astazi legiuitorul a schimbat acestlucru; toti osanditii, chiar cei osanditi la ocnd pe viatd suntscosi st noaptea din ocna. Acei cari lucreazd la mine, ziceart. 10 ult alin. noaptea se vor scoate afara si se vor inchidein temnitd, avand si feare de picioarea.

1854. Este de observat ea, dupd art. 14 Cod. pen. osandala munca silnicd pe viata sau pe timp marginit, nu se pro-nunta contra acelora care implinise 60 de ani la data pro-nuntdrei definitive; ci in locul muncii silnice ei sunt condam-nati la recluziune pe un timp deopotriva cu acela la carear fI trebuit sä fie osanditi la munca silnicd. Desigur ca legiui-torul s'a gandit ca la aceasta etate, munca silnica de tdere desare in ocnd ar fi prea grea pentru batrani, cum ar fi si pentrufemei.

Codicele penal francez din 1810 precum si Codicele penalStirbei, puneau limita de 70 de ani in loc de 60 '), iar pe de

1) Legea din 5 Mai 1834, a redus acest termen la 60 de am.

397

alta parte acest din urma Codice mai prevazator si mai corn-plect decal al nostru, dispunea ca, daca cel condamnat la ocna-a Implinit etatatea de 70 de ani in inchisoare va face osandain inchisoarea Giurgiului sau Brailei.

In privinta regimului vom observa ca sunt unii care sunt deparere ca regimul penitentiar trebuie sa fie unul singur, cel maibun care s'ar crede, pentru toti osanditii, sa nu se fact deosebiride regimuri, ci numai de durata. Acest sistem propus de pro-fesorul Thomson in Congresul dela Stockolm din 1878, a fostadmis de o singura tara Olanda. Cu drept cuvant, credem noi,d. Vidal spune ca nediferentiarea regimelor penitentiare, e in-conciliabila cu necesitatea individualizarii pedepsii, adica nece-sitatea adaptarii pedepsii cu gravitatea infractiunei si cu carac-terul 0 natura infractorilor ')

1855. 3) Conseeinfe. Munca silnica pe viata si pe timpmarginit implica in sine doua alte pedepse prevazute in Codi-cele penal, din care una e relativa tot la persoana, iar alta laaverea osanditilor.

Art. 13 ne spune Ca cei osanditi la munca silnica, vorfi degradati civic si vor perde dreptul de a-si administra ave-rea sau a dispune de dansa intre vii, in timpul executarii pe-depsii. Vom läsa- la o parte degradarea civica, pe care o vorn.studia mai tarziu ca pedeapsa principala, aratand in ce con-sista ; aici vom vorbi numai de cea de a doua pedeapsa.

1856. Interdietiunea legald e prevazuta de art. 13 al. 1-3Cod. pen. care spune : In tirnpul pedepsii lor cei osanditi lamunca silnica, vor fi incapabili de a-si adrninistra starea si adispune de dansa prin acte intre vii. Ei vor fi pusi sub curateln,dupa formele admise pentru numirea curatorilor, si nu li seva puted da, in timpul duratei pedepsei lor, nici o parte dinaverea sau venitul lor. Averea osanditului i se va da inapoi,dupa Incetarea osandei si curatorul ii va da socoteala despreadministrarea averii".

Interdictiunea legalá introdusa in Franta in Cod. pen. din1791, nu e prevazuta printre pedepsele principale prescrisede art. 1, 7, 8' si 9 Cod. penal ; ea nu este nici odata pedeapsaprincipala, ci totdeauna pedeapsa accesorie, si in aceasta pri-vinta se deosibeste de degradarea civica, pedeapsa care poatesa fie si principala si accesorie.

') Vidal: Coors No. 463.

398

Motive le care au fdcut pe legiuitor sd prescrie aceastgpedeapsa sunt multiple. Pe deoparte individul condamnat lamunca silnica este in imposibilitate materiald de a-si adminis-tra averea, cdei regimul sever al acestei pedepse nu permiteosdnditului sd-si ingrijeascd bine de averea sa, prin aceia cdel nu are decal putine relatiuni cu persoanele din afard dinpenitentiar.

Pe de alta parte e temere ca osdnditul sd nu corupd, daca..ar aved administrarea averii sale, pe paznici, or sA fie speculatde ei spre a obtine o bund tratare ').

Aceste motive sunt atal de puternice, incat vedem cd,chiar In secolul al XVI-lea, pe timpul lui Farinaceu, contrac-'tele fäcute de un incarcerat erau nule 2); i trebue sd obser-yam ca pe acest timp inchisorile erau de ordinar preventive,iar nu represive : carcer ad continendos homines non ad pu-miendos.

Pe acel timp insd existand confiscarea generala a bunu-rilor, nu exisitã propriu zis interdictiunea legala cum e astazi-organizatä ; ea a inlocuit confiscarea generald a bunurilor 3).

1857. Nu trebue confundata interdictiunea legala, cu ceajudiciard din Cod. civ. nici cu cea corectionala din Cod. pen.;diferentele cu cea din urmä le vom arata mai tarziu cand Vomvorbi de interdictia corectionala, deocamdata vorn arata deo-sebirea intre interdictiunea legala i cea judiciard.

Intre aceste cloud institutiuni juridice diferentele sunt foartemarl, si nu existä decal o singurd asemanare, ca ambele iauinterzisului administrarea averii sale.

Deosebirile sunt urmatoarele:1) Interdictiunea legala e o pedeapsa, pe cand cea judi-

1) Confr. Garpon: Art. 31, Nr. 3 si autoril citati de dAnsul. Totusi.-dupA art. 51 al legii penitentiareior din 14 Mai 1847, condamnatii la munca-silnicA au un mic peculiu, i anume 3/10 din produsul muncilor, iar ceicare sunt recidivisti muncei 2/10.

2) Farinaceus:. Quest XXXV, N-Ie 1 si urm. E controversatA cestiu.-nea dacA interdictia legalA se ap1ic i contumacilor, Bertauld: (Cours,p. 238), crede cA da, cAci art. 29, C. p. fr., nu distinge. In acest senaChambery, 28 Ian. 1862, S. 62, II, 481; MoUnier, sustine insA pArerea con--trarie cAci contumacele e supus unei regim exceptional, find sechestrat-(T. I, p. 380-381, confr. Normand: Cours. Nr. 256).

8) DesfiintatA in Titl, VI, art. 2, Cod. din 25 Sept. 1791.

399,

ciara, e o masura de protectiune in favoarea unei persoaneincapabile.

Din aceasta deosebire teoretica rezulta celelalte conse-cinte practice.

2) Din veniturile interzisului legal nu 'i se poate da nicioparte spre a-i:imbunatati viata (art. 13, al 2), pe cand, din contraveniturile interzisului nu numai ca se dau pentru intretinereavietii, dar chiar se poate da si o parte din fondul averii pentrua-si cauta. sanatatea (art. 455 Cod. civ.). Cu alte cuvinte in-terrzisul judiciar perde numai administrarea averii sale, peand interzisul legal perde si administrarea si folosinta averiisale pe tot timpul cat dureaza interdictiunea.

3) Interdictiunea legala, rezulta direct ca pedeapsa acce-sorie, din ala pedeapsa, in puterea legii, pe cand cea judiciara,trebue pronuntata de judecatori in mod expres, cand vad cae persoana risipitoare nu-si mai poate carmui averea.

4) Actele facute de interzisul legal sunt nule absolut,adica nulitatea se poate invoca de orice persoana are interes,atat de osandit cat (i de cocontractantul sau. Din contra nuli-tatea actelor facute de interzisul judiciar, este o nulitate relativa,care nu poate fi invocata decat de cel interzis, nu insa si decocontractantul sau ; Motivul acestei deosebiri este ca interdic-tiunea judiciara find o masura de protectiune a interzisului,nu se poate intoarce in contra lui, si in favoarea persoanei carenu are trebuinta de protectiune.

Aceasta e dealtrnintrelea o regula generala, ca persoanacapabila nu poate sa opuna incapabilului incapacitatea sa, sisa ceara nulitatea unui act care ar fi fost valabil facut cu uncapabil (art. 952 Cd. civ.).

Din contra and e.vorba de interdictiunea legala, ad nu-litatea nu provine din cauza incapacitatii osanditului, care poate emai capabil si mai mintos de a incheia acte decal cocontractantulsail, ci din cauza oprirei de a incheià contracte, pentru moti-vele pe care le-am aratat mai sus. Fiind vorba de o pedeapsasi nu de o protectiune, interdictiunea nu poate sa fie invocatanumai de interzisul legal ci poate sa fie invocata de ambeleparti contractante.

Trebue sa adaogam insa ca, din interdictiunea legala nurezulta ca cel osandit nu ar putea sa fie obligat la despagu-

400

bire civild prin infractiunile pe care le-ar comite ; el pursimplu perde administrarea si folosinta averii sale ').

Incat despre puterea i obligatiunile tutorului, ele suntin general aceleasi ca i la interzisul judiciar 2).

0 cestiune foarte delicata este de a se sti ce se intampldcand condamnatul la munca silnica evadand face un contract ;interdictiunea legala dureaza in timpul evadarii ? Contractulincheiat de dansul va fi nul ?

Cestiunea e discutata. Noi credem actul valabil, fiindcdmotivele interdictiunei nu mai exista aici. In general insa seadmite parerea contrarie pe motiv cà textul legii ar fi favo-rabil acestei pareri, i ca altfel evadatul ar fl mai bine tratatdecat detinutul.

Ambele motive ne par slabe, textul legii zice : in timputpedepsii, evadarea Insa impedeca pedeapsa. Incat despre tra-tarea mai favorabila a evadatului, ea nu se intampla oare sila prescriptiune ? Cel care a fost evadat 20 de ani a prescrispedeapsa, pe cand cel care a stat 20 ani In inchisoare 1111 aprescrie. In afara de aceasta tertii pot fi inselati de evadat,nevazand pe individ inchis 8).

Vom spune in fine cd, interdictiunea legala nu rezultddecat din condamnarile contradictorii, !neat pentru contumaceaverea sa e sub sechestru 4).

1858. Ocnele nu dau bune rezultate, cei ce es din ele,afara daca sunt complect istoviti, sunt un pericol pentru so-cietate. Deaceea in Franta, munca silnicd se face IT1 colonii,

cei condamnati la mai putin de 8 ani, trebue sa stea Incaun timp indoit cat pedeapsa lor in colonii, iar cei peste 8 aniin toata viata lor (art. 6).

In anul 1887, Dec. 31, erau in penitentiarele noastre 1134-de condamnati la munca silnica, dintre care 540 pe viata,femei nu erau decat 36. In 5 Ike. 1911, erau In penitentiarelecentrale 1007 condamnati la munca silnica.

0 Blanche: Etudes I, Nr. 146 si jurispr. Curtii de casatiune-francezä.

2) Vezi autorii: Garpon: Cod. pen., Art. 31, Nr, 29.2) In sens contrariu, Degois: Traité, Nr. 731, p. 368.6) Garpon Op. cit., Art. 31, Nr. 6, doctrina i jurisprudenta.

unanima.

si

si

:

40T

§ 3_ Recluziunea

1859. Reduziunea este ca i mdnca silnica o pedeapsaprincipala criminala d drept comun.iV.dm Vorbi si de reclu-ziune: sub Intreitul punct de vedere al 'duratei, regimului si con-setintelor pe le attage aceastd pedeapsa.

a) Durata recluziunei era dupd Codicele penal din 1864dela.3 la 10 ani, insa In 1874. s'a ridicat minimum si acumrecluziunea este dela 5-10 ani 1). Care e motivul acestei mo-dificari ? D. B Missir nu vedeä nici unul i credea chiar caaceasta este o eroare de tipar 2). In realitate !visa motivul esteca, prin corectionalizarea unor crime se suise maximum in-chisorii corectionale dela 2 la 5 ani, si nu era firesc ca mi-nimum pedepsii criminale sd fie mai jos decat maximumpedepsii corectionale. Pe Mug aceasta, crimele ramase erausocotite prea grave de legiuitorul din 1874, pentru ca sa fiepedepsite nurnai cu 2 ani de recluziune. Gresala d-lui Missireste cu atat mai mare, cu cat un anonim, poate chiar au-torul modificarii, spusese cu un an inainte motivul acesteischimbari in aceeasi revista in care scriia i d. Missir 3).

Vom mai observa, relativ la durata recluziunei Ca, desimaximum acestei pedepse este 10 ani, insa, dupa cum amardtat, in cazul, art. 14 C. pen. recluziunea poate dura 20 deani, i poate chiar sa fie perpetua.

1860. b) Regimul. In Franta regimul recluziunii este ho-tarn printr'o deciziune ministeriala din 10 Maiu 1839: tacereabsoluta, interdictiunea posedarii de bani, a uzului tutunului,vinurilor, spirtoaselor i orice bautura fermentata, munca obli-gatorie si pedepse disciplinare4).

1) In Cod. penal militar recluziunea poate sA fie chiar de 1-2 ani..(Vezi art. 256, modificat in 9 Mart. 1906).

2) B. M. Missir: DreptuPT, 1873, Nr. 2.8) Dreptul" 1872, Nr., p. 2, col. 1; Daca s'a condamnat un individl

la !2 ani de recluziune, chiar de ar fi vorba de o eroare ca s'a pus re-cluziunea in loc de mama silnic, deciziunea e casabilA. Cas. II 267, dim27 Iul. 1876, B. 413. Deasemeni dacA s'a dat 4 ani de recluziune, chiar cAndtcurtea ar fi putut da maximum inchisorii corectionale prin aplicareatart. 60 C. p. Cas. II, 36 din 24 Ian. 1878 B. 48.

Cu atAt mai mult e casabilA deciziunea care condamnA pe bazatart. 317 si 318 la 20 de ani de recluziune.. Cas. 11,11)82 din 30 Sept. 1903B. 1186.

0 Ortolan: Elements, II, Nr. 1533, p, 139,

.50195

0

402

La noi legea se margine§te sa. ne spund ca. regimul ca-selor de recluziune va fi in principiu bazat pe munca obliga-torie inteo casa de munca, la lucrari determinate prin regu-lamentele acelei case de recluziune (art. 17 combin. cu 15,al. 1 §i 2). Legiuitorul nu vorbe§te insa de regim aspru re-lativ la recluziune ; de asemenea recluzionistul nu lucreaza inocne, ci numai in penitentiar ; insa art. 15 alin. ult. prescrie§i la recluzioniti punerea in flare.

1861. Ceeace deosibe§te insa la noi regimul recluzioni§-tilor de al ocna§ilor, pe langd blandetea relativa a regimului,este §i formarea unui peculiu, care sa le serveasca de mijlocde vietuire la e§irea din inchisoare.

Aceasta dispozitiune e prescrisd in Franta prin ordonan-tele din 12 Apr. 1817 §i 17 Dec. 1843, care au modifi cat dis-pozitiunile legii spre a favoriza indreptarea condamnatilor.Aceste ordonante sunt generale §i privesc toate categoriile deintemnitati; cei condamnati la munca silnica primesc 3/10, re-cluzioni§tii 4/10, iar cei condamnati corectional 5/10 din produsulmuncii lor. Aceste proportiuni pot fi mdrite prin gratificari, ormic§orate in caz de recidiva, or ca pedeapsa pentru nesupunere 1).

La noi Cod. pen. nu prevedea peculiu pentru cei con-damnati la munca silnica, ceeace desigur cä este nerational,de oarece peculiul nu e numai In interesul osanditului, ci §i alsocietatii, spre a evità recidiva din cauza lipsei de mijloace ;prevede insa dupa cum am spus acest lucru legea peniten-tiara din 1874 art. 51.

Relativ la recluzionist, art. 15 al. 3 C. pen., dispune Ca,folosul ce va rezulta din produsul muncei se va imparti intreStat §i osandit ; §i ca din partea osanditului, jumatate se vada in cursul osandei, iar cealalta jumatate se va pune la oparte, spre a forma pentru osandit un capital de rezervd, carei se va da la liberarea lui, conform dispozitiunilor reglemen-tare ce se vor face intru aceasta" 2).

9 Normand: Cours Nr. 347, p. 309. In 1895, d. Leveilld a fAcut säse adopte propunerea ca Mini§trii sd facA sä consume Statul produsulmunch arestantilor, spre a nu face cu ei concurenta muncii libere ;Confr. Vidal: Cours, Nr. 516.

2) DupA art. 51 al -legii penitentiarelor din 1874, cei osanditi larecluziune primesc 4/1o, iar dacd sunt recidiv4ti 3/to, din produsulmuncii lor.

403

alta deosibire Intre ocna§ §i recluzionist, este Ca art. 16al. 2, prescrie cd in timpul osandei se va pule& da osanditului.0 mica parte din venitul averii sale, care se va fi determinatprin hotarirea judecatoreasca ca sa-i serve numai drept ajutor la

sa vietuire, de va merita prin a sa conduita" (art. 16 al. 2).Aceasta dispozitiune este nerationala de oarece, pe deo-

parte stabile§te oarecare inegalitate intre condamnatii la aceia§pedeapsa, iar pe de alta poate sa inlesneasca coruperea paz-nicilor spre a puteà evadd, or sa expund pe condamnat laspecularea acestor paznici ').

1862. Conseeinte. Recluziunea produce ca i munca sil-mica, degradatiunea civica i interdictiunea Iegala pe timputosdndei (art. 16 al. 1), insa dupa cum am vazut, gratie pecu-iliului §i mai ales dreptului de a acorda recluzionistului o parte41in veniturile sale, se pierd o mare parte din beneficiile inter-idictiunei legale. Din fericire insa, dispozitiunea art. 16 al. 2, efacultativa pentru judecatori 0 in practica foarte rar fac apli-catiunea ei 2).

§ 4. Detentiunea

1863. Detentiunea este ca §i recluziunea o pedeapsa cri-ininala. Ea a fost introdusa in F'ranta cu ocaziunea reformeidin 28 Mai 1832, 0 este rezervata infractiunilor politice. Insaaceasta pedeapsa e foarte rar aplicata.

In Franta in timp de 28 ani, dela 1832-1860, a fostpronuntata de 174 de ori, ceeace face in meziu de 6 ori pean, dela 1855-1871 abid odata pe fiecare an, iar dela 1871,tin timpul Republicei ceva mai des3).

La noi detentiunea se pronunta atat de rar, incat la 31Dec. 1887 nu se aflà nici un condamnat la aceasta pedeapsa

chiar statistica penitentiard nu aved rubrica pentru aceastapedeapsd ; deasemeni astazi 5 Mai 1912 nu se afla nici un de-lentionist in inchisorile noartre.

Detentiunea searnand cu recluziunea i chiar s'ar putea

Alte amAnunte relative la regim i peculiul detinutilor, se vorda la inchisoarea corectionall

2) Despre statistica recluzionistilor a se vedeà cele spuse la muncaNr. 1774.

8) Ortolan: Elements, II, Nr. 1528, p. 135-136.

0

.§i

9

.a

404

*ice cd detentiunea g jecluziunea infractorilor politici, ins&1ntre raceste pedepse sunt deosibiri relative la duratd, regint

consecinte.1864, Durakk detentiuneil este dela 3-10 ani, pe cand

recluziunii est& dela 5-r10 ani; maximul e acelas, dar mini-mul e diferit, fiindcd al vecluziunii s'a §chimbat in 1874, iaral detentipnei a yamas ,acelaj care era In 1864.

Afar A. de aceasta deosibire iii privinta duratei, mai exista Oita care e contestabild, nanume detentiunea nu poate säfie niciodata perpetud, cum este recluziunea in cazul art. 14Cod. pen. Zicem contestabildfiindcA dacd dup. textul legii eclar cd. In caz de pedeaps4 muncli silnice se va da recluziuneacand e vorba de un batran de peste 60 de ani, tinand insa)searnd de intentiunea legiuitorului, s'ar putea sustine cä atuncicand infractiunea p politica ar trebui sa se dea ,infractoruluipedeapsa detentiuneil iar nu a recluziunei, care e o pedeapsd,de drept comun. Jurisprudenta noastrd insa a admis solutiuneacontrarie ; legea ar fi fost rationald dacd ar fi dispus cd in-asemenea caz sd se dea detentiunea, insd cum ea n'a distinsnatura infractiunei pedepsita cu mud silnica de art. 14 Cod.pen., de aceia nici judecdtorii n'au distins, desi credem cd.spiritul legii impune distinctiunea1).

Conchidem dar ca aceasta a doua deosibire nu existA,,sau cel putin, e foarte contestabild.

La Francezi mai exista deosibirea cä maximul recluziuniieste de 20 de ani, iar al detentiunii de 10 ani.

1865. Spre a termina cele ce avem de spus despre durata,detentiunei, vom observa cd legiuitorul n'a fost rational, mar-ginind detentiunea la 10 I ani i nefacand dintr'insa si dindegradarea civicd o scard complectd pentru toate crimelepolitice. Francezii puteau sd margineascd. detentiunea la 101ani, cdci pentru infractiunile politice mai grave aveau altepedepse politice. Dar noi ce avem? Munca silnicA, pedeapsdcomund pentru infractorii politici i cei de drept comun; est&insà. rational a. da unui infractor politic pedeapsa de drept

1) De si detentiunea vine lr scara pedepselor dupA recluziune,.insA ea nu poate fi datA and pedeapsa e micsoratA prin circumstanteatenuante, 1 o faptA pedepsitA cu,recluziunea, Cas. rom. II, 114 din 15Febr. 1895, B. 219. Confr. vol. I, No. 433. si vol. II, N-rile 1401-1402,1645 si 1999.

t.i a;

405

-comun a ocnei ? Un mic grad, o mica deosibire in gravitateinfractiunei, va face ca dela detentiune, una din pedepsele pri-vative de libertate, cele mai blande, legiuitorul sa sard, faratransitiune, la munca silnica., cea mai grea pedeapsa pe careo cunoaste Codicele nostru penal

Aceasta desigur nu e rational ; legiuitorul nostru trebuiasä admita chiar detentiunea perpetua.

1866, b) Regimul condamnatilor la-detentiune difera foartemult de al recluzionistilor. Art. 20 spune cä asemenea osdn-diti se inchid Inteo manastire, iar nu in inchisorile ordinare,ca ei nu sunt supusi la lucru, cd nu poarta un costum special

ca pot corespunde cu persoanele din afara conform regu-lamentelor. Pe langd affasta, cei condamnati la detentiune, audrept sa-si indulceasca viata in inchisoare cu propriile lor mij-loace, atat in ceiace priveste locuinta, cat i nutrimentul.

Legiuitorul nostru din 1864, imitand in aceasta pe celfrancez, a prescris pentru detentionisti regimul cat se poatede bland, desi detentiunea este o pedeapsa crirninala, regimulacestei inchisori e mult mai dulce decat al inchisorii corec-tionale ').

Se intelege ca intr'o privinta detentionistii sunt inteo pa-zitiune inferioara recluzionistilor, ei nu pot sa aiba un peculiu4a esirea lor din inchisoare, fiindca nu sunt supusi la munca.Nimeni insd nu-i impedeca sa lucreze in inchisoare, si in acestcaz e evident cd tot produsul muncii !dr le va apartine, si sevor afla in situatiunea superioard tutulor celorlalti Intemnitati-supusi la munca.

1867. c) Consecirge. Detentiunea nu atrage dupa sine nici

3) Legiuitorul nostru ca si cel francez a voit ca osanditii-sA fie tratati cu totul altfel decat inTractorii de drept comun. ConstiintapublicA zice A. Crefiescu, unul din redactorii Cod. nostru penal ntpermite a se pune pe acei picati in asemenea crime, la un loc cu furii

cu ucigaii, i a-i supune la un regim tot atat de aspru, ca pe ceidin urmA, pentru aceste motive s'a creat o pedeapsA. nouA pentnr acestfel de crime, care este detentiunea". i mai departe: Aceste .indulcirilAcute regimului Detentiunii, Comitetul le crede comandafe prin natura-crimelor la care se aplicA aceastä pedeapsA, adicA numai crimele poll-tice, pe care opiniunea publicA pretutindenea cu drept cuvant le consi-dera ca despArtite prin o distantä enorma de crirnele ordinare". Al.Crefiesca: Comentariu al Codicolor romane (codice penal). LucrAri pre-

paratoare, p. 26 si 49.

I

polittei

ei P

406

degradarea civica '), nici interdictiunea legald, a§a incat in pri-vinta consecintelor recluziunea i detentiunea difera consi-derabil.

La Francezi, toate pedepsele criminale, i prin urmaredetentiunea, atrag degradarea civica, legiuitorul nostru a cautatdar sa indulceasca §i mai mult pedeapsa detentiunei decat estela Francezi.

Insa, daca dupa Cod. penal, pedeapsa detentiunei nu atrage-nici o consecinta, sau pedeapsa accesorie, prin legile organicespeciale, aceasta pedeapsa, ca i toate celelalte pedepse cri-rninale, atrag consecinta unor incapacitati de functiuni §i drep-tizi, cu atat mai grave cu cat ele sunt perpetue i la noi nuexista reabilitarea.

Toate pedepsele criminale i unele din pedepsele corec-tionale atrag incapacitatea de a fi magistrat, profesor, portarel,..avocat, membru al consiliului tehnic, alegator, etc. AO ca sepoate zice ca, daca la noi Codicele penal e mai bland decat_cel francez in privinta detentioni§tilor, caci nu-i degradeaza.civic, in schirnb legile organice speciale sunt mult mai aspre-decat legile speciale franceze, caci incapacitatile din cele fran-ceze se pot sterge prin rehabilitatiune, pe cand ale noastrenu se pot sterge niciodata.

Desigur cä aceasta e o inadvertenta a legiuitorului carein legile speciale n'a tinut seama de dispozitiunile Codiceluipenal, ci s'a marginit pur i simplu a traduce legile organice-straine.

§ 5. Degradarea civica2).

1868. Aceasta e cea mai din urma §i mai blanda din pe-depsele criminale, i totdeodata singura din ele care nu esteprivativa de libertate. Cu degradarea civica inttam. in studiulpedepselor privative de drepturi, prin urmare, trebue§te ca.

') E de observat cA dupA art. 182 C. J. Mil. din 24 Mai 1881, degradarea militarA decurge §i din detentiune, aceasta este desigur oinadvertentA a legiuitorului din 1881.

2) La Francezi a existat mult timp moartea civilA care era perderea tutulor drepturilor; ea a fost desfiintatA in 31 Mai 1854; la noi invechiul drept existA o pedeapsA analogA. Indreptarea legii, glavazacon 2.

sit

113,.

407

inainte de a vorbi de degradarea civica, sa spunem calevacuvinte despre pedepsele privative de drepturi in general.

In sens larg, toate pedepsele sunt privative de drepturi,.fiindca ce altceva este pedeapsa cu moarte decat privatiuneadreptului de viatd? Ce este inchisoarea, daca nu privatiunea drep-tuiui de a tral liber, iar amenda decal violarea dreptului deproprietate ? Cdnd zicem insa pedepse privative de drepturi inspecial, intelegem perderea de drepturi politice, civile si defamilie.

Astfel de pedepse gasim numai doua in enumerarea pe-depselor facuta de art. 1, 7, 8 si 9.

a) Degradarea civica, pedeapsa criminald, 0 b) Interdic-tiunea corectionala, pedeapsd de drept comun.

Degradarea civica e cunoscuta chiar din anticitate. LaGreci se numed atimia 0 putea chiar sd treaca la copiii con-damnatului1); se pare ca ea a fost admisa chiar de Dracon2).Pena1i0ii vechi s'au ocupat si dân0i de degradarea civica.Inca din secolul al XVI-lea, pentru a nu ne urea mai sus,Farinaceu, vorbind despre impartirea pedepselor, spune cdprin moartea civila nu se perde viata, se perde insa §i liber-tatea 0 cirepturile eetcitene#i 8).

Degradarea civica a fost introdusa in Franta de Cod.penal din 1791, art. 31, care dispuned cd individul condamnatla degradare civica, va fi condus in piata publica a loculuiunde e tribunalul care a pronuntat osanda, 0 acolo grefierulii va adresd aceste cuvinte : Tara te-a gasit vinovat de ofapta infama, legea 0 tribunalul te degrada din calitatea decetatean francez" 4).

Astazi aceste forme teatrale nu mai exista nici in Franta,la noi nu au fost introduse niciodatd. Insä in Codicele .nostru

1) Iseu: Pentru succesiunea lui Aristarc., Nr. 20 (dupa citarea luiRoland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 167.

2) Demosten contra lui Aristocrat, § 62, dupa citarea ace1ura0,pag. 121.

3) Ex quam, lket quis vitam non amittat, amittat tamen et liber-tatem et civitatem". Farinaceus: Lib. I, Titl. III. Quaest XIX, Nr. 1.

4) In proectul de Cod. pen. fr., art. 28, in locul acestei pedepseera pedeapsa infamiei §i a carcanului; calaul trebuia sa zica aceste cu-vinte: Tara te-a gasit vinovat de o actiune infarna. Legea i tribunalulte-au declarat infam.

408

penal militar din 1881, art. 183, se spune: Orice militar osdn-dit la degradatiunea militard, sau ca pedeapsa principala sadca pedeapsa accesorie unei alte pedepse, afard de moarte, seconduce dinaintea trupei sub arme. Dupd citirea hotärirei, do.;mandantul pronunta aceste cuvinte cu glas tare : N. N. (nu-mele si pronumele osdnditului), esti nedemn de a purta dr-rnele ; In numele Regelui, te degraddm". Indatä dupd aceastai se iau toate semnele militare si decoratiunile ce are osdn-ditul, si, dacd este ofiter, sabia lui se sfaramd si se aruncdjos inaintea lui".

Relativ la degradarea civica, vom studid: a) Durata, b)Drepturile pe care le ia, e) Consecintele, d) Critica acestei pe-depse.

1869. a) Durata: Ca pedeapsa principald degradarea ci-vica, dureazd ca si cealalta pedeapsd politica criminald dela3-10 ani. Cand insä degradarea civicä e pedepsa accesorie,ea dureazd atat timp cat si pedeapsa principald, adicä se poateintinde pand la 20 de ani si poate chiar sä fie perpetua. LaFrancezi este perpetua in principiu, si nu poate Incetã decalprin reabilitare, revizuire, moarte sau amnistie 1).

1870. b) Drepturile luate prin degradarea civicd, suntardtate 1.n art. 22 Cod. penal, inteun mod foarte prolix si ne-sistematic, caci ce mai e trebuintä a se mai spune ca degra-datul civic perde dreptul de a fi functionar, de a fi alegatorsau ales, odatd ce se spune cd el perde toate drepturile civilesi politice ? Vom addogd cd pe langd drepturile politice, degra-darea civicd atrage si perderea unora din drepturile publicesi de familie 2).

Vom observà cd degradarea civicd se pronunta uneorica pedeapsd principald, iar alteori ea rezultd ca pedeapsdaccesorie din alte pedepse (munca silnicd si recluziunea); inambele cazuri insd ea rdpeste aceleasi drepturi.

Ca pedeapsd principala degradarea civicd este edictatdde lege pentru infractiuni politice in cdteva cazuri putin nume-

1) Garpon: Code penal, Art. 28, No. 6 si 7.2) Desl degradatul civic nu poate sä fie tnartur, totusi daca acuzatul

ori Ministerul public nu s'au opus la ascultarea lui, aceasta nu producenulitatea desbaterilor. In Franta jurisprudenta constantä. Garpon, Art.:15, No. 17.

409

Toase : art. 102, 104, 105, 108, 110 Cod. pen. ; asa Inca ca pe-deapsa principala degradarea civicd este o pedeapsa. politica,).

Alteori degradarea civicä e o pedeapsd accesorie, carerezultä dintr'o altd pedeapsa criminald pronuntatä de judecd-

astfel &pä cum am spus, munca silnica i recluziuneaatrag dupd sine degradarea civicä pe timpul osandei (art. 13

16 Cod. pen.) 2).1871. c) Consecinte. Degradatignea civica, find o pedeapsd

criminald, atrage dupa sine, ca i detentiunea incapacitätile pre-Ardzute prin legile speciale ; trimitem dar la cele spuse relativla consecintele detentiunei. Iar corespondenta sa din Cod. pen.Tnilitar, degradarea militard, pe langd degradarea civica, atrageperderea gradului, uniforma, insemnele, decoratiunile, i dreptulla pensiune (art. 183) 8).

1872. In cazurile rare in care degradarea civicä e pro-nuntatä ca pedeapsa principald, ea poate fi Insotitä de jnchi-soare corectionald pand la doi ani, iar dacd cel osandit e unstrain, ori un Roman care a perdut drepturile, pedeapsa in-chisorii nu mai e facultativä pentru judecdtori, ci, va trebuineaparat a fi pronuntata" (art. 23 Cod. pen.). Motivul acesteidispozitiuni este pentru a putea face aceastd pedeapsd deopo-trivä simtitoare pentru toti, cdci altfel aceia care n'au drep-turi politice, cum sunt sträinii, ori aceia cari le au, insä dindiferite imprejurdri nu au capacitatea sä se foloseascä de ele,nu ar simti pedeapsa atat cat ar simti- o altii, care se puteaufolosi de aceste drepturi.

De ad s'a näscut controversa dacd la femei, care nu audrepturi politice, inchisoarea va fi obligatorie conform art. 23al. 2 sau facultativa, conf. art. 234, al. 1 4).

Noi credem cd pedeapsa inchisorii va fi facultativd pentrucd

9 Inainte de 1874 degradarea civica era uneori data ca pedeapsaprincipala la infractiuni de drept comun, de ex.: juramant mincinos(art. 293) §i bigamia (art. 271), ceiace probeaza cu cat de putina atentiune,sau mai bine zis cu cata grabire, s'a elaborat codicele nostru penal.

2) La Francezi toate pedepsele criminale atrag degradarea civica,§i nu numai pe timpul osandei, ci pe viata.

3) Dupa d-nii Popescu i Fridman, Drept penal militar p. 58, de-gradarea civica ar fi perpetua. insa nu aduc nimic in dovedirea acestei-idei ; adaoganz ca legea generala ordinara e contra acestei pareri.

4) Normand: Cours No. 249.

OH,

-§i

.

410

regula e pusa in alin. 1, si n exceptiunea obligativitatii din all-niatul 2 nu se cuprind i femeile

1873. Cum poate sä se sfärsasca degradarea civica.Desigur cd ea inceteazã prin moarte, amnistie i revizuire.Quid despre gratie ? Face ea sa inceteze degradarea civicä.Atunci cand degradarea civica este pedealAa principala,

credem cä afirmativa trebuie admisä, fiindca In acest caz gratianu poate fi deck o amnistie, fiind vorba de materie politica.Dealtmintrelea capul Statului putand prin amnistie sä ajungala acest rezultat, nu vedem pentru ce n'ar putea sä ajunga lael si prin gratie.

Acest lucru e admis si in Frantaz chiar azi cand capulStatului n'are dreptul de amnistie Cand insd degradarea ci-vicd este ca pedeapsa accesorie, ea credem cä nu poate fi des-fiintatä separat prin gratie, ci numai in mod indirect ca o con-secintä a desfiintarii pedepsii principale 8).

1874. d) Criticile Matte degraddrii civice. Pedeapsa de-gradarii civice s'a criticat sub multe puncte de vedere, i tre-buie sd recunoastem Ca unele din aceste critice sunt intemeiate.

Cambacérês era contra acestei pedepse, fiindca credeá caea loveste principiul non bis in idem, bine inteles and ea estepedeapsa accesorie. Aceasta critica desigur cä nu e intemeiata,fiindca pronuntarea a doua pedepse in acelasi timp, de exempluinchisoarea i amenda, nu pot fi socotite ca violând acest mareprincipiu de dreptate. Legea pronunta uneori trei pedepse deodata (art. 112 C. p.) si chiar patru (art. 32-1).

Regula non bis in idem, nu e decat aplicarea in materiepenala a irevocabilit4i hotaririlor si a respectului lucrului ju-decat, S'ar viola regula non bis in idem, clan s'ar mai pe--clepsi Inca odattt o persoana deja pedepsita; cand insa jude-catorii pronunta in acelasi timp conform cu legea doua saumai multe pedepse ; or cand legea insäsi face sa rezulte oare-care consecinte din o pedeapsa pronuntata de judecatori, numai poate fi vorba de violarea regulei non bis in idem, deoarece legea or judecãtorii au tinut seama de ambele pedepsesi au potrivit greutatea lor colectivA cu gravitatea infractiunei.

9 In acest sens Garcon. Art. 35, No. 41; Garraud. Traité I, p.328,.nota 6 §i ed 2-a , T. II, p. 418, nota 13; Bertauld, p. 242 fine.

a) Garcon: Code penal annoté. Art. 28, No. 10.a) Ibidem. No. 9.

2).

I).

411

0 alta critica mai serioasä ce s'a adresat degradarii civice, este cd ea e inegala. Pentru unele persoane perdereadrepturilor politice si a dreptului de a ocupd functiuni publice,nu are nici o importantd, pe cand pentru altele aceasta pe-deapsa e destul de grea.

Legiuitorul a cautat insd sa inlature acest inconvenient,permitánd judecdtorilor, iar uneori obligandul prin art. 23C. pen. sa adaoge i pedeapsa inchisorii corectionale pana la2 ani, la degradarea civica pronuntata ca pedeapsa principa1a.

1875. Critica insa cea mai intemeiata ce s'a adus degra-darii civice, este Ca, dupa cum spuned Beranger in sedintaConsiliului de Stat francez din 8 Oct. 1808, unele incapacitatiale degradarii civice sunt scutiri in loc de a fi pedepse 1).

Astfel incapacitatea de a servi in armata, departe de afi o pedeapsa, e dorita de multe persoane care nu fac din ar-mata o carierd. Azi lumea nu mai are simtimintele celor vechi,care considerau cea mai mare pedeapsa perderea dreptului dea luptâ contra vrajmasilor, asd cd legiunea care scapase prinfuga de masacrul dela Cane, a fost pedepsita cu interzicereadreptului de a mai purtd armele contra vrajmasilor Republicei.

In realitate se poate zice cd, pentru neprofesionisti ar-mata e impozitul sangelui, sau impozitul pazirei Statului ; sepoate insa concepe ca o persoana s'd nu mai plateasca impo-zitele ,. or sa mai faca datoriile catre Stat, fiindca a comiso grava infractiune?

Deaceia in Franta legea din 15 Iulie 1889 a modificatdispozitiunile art. 34 C. p. fr., care faced pe condamnati in-capabili de a servi in armata ; dupa aceasta lege ei vor fi pusila dispozitiunea Ministerului marinei care ii poate intrebuintdpentru serviciile grele si urite ale cazarmelor. La noi legeaeste foarte defectoasa in aceasta privinta si legile recrutariiau exagerat si mai mult neinteleptele dispozitiuni ale C. pen.

Intelegem ca o persoana greu condarnnata sa nu poata-deveni ofiter sau sa aibfi vre-un grad in armatd, caci acestegrade trebue sa fie socotite ca functiuni, care pot sa fie interzisepersoanelor condamnate criminal siuneori chiar corectional, insdnu este rational ca pentru o condamnatiune penala un individ

Confr. Garraud: Traité, T. I, Nr. 329, i Précis Nr. 207; Al_Orefiescu: Lucréri preparatoare (Comentarii al Codicelui penal), p. 27.

.

nu-si

0

412

sd nu mai poata sd fie soldat. A fl soldat nu e un drept, cio datorie, numai gradele pot fi socotite ca drepturi ale cetd-.teanului.

Deasemenea s'a criticat, I cu drept cuvant interdictiuneade a mai fi martur a persoanei condamnate la degradarea ci-vied, edei aceastä incapacitate nu loveste pe infractor, ci peacela ce are trebuinta de dansul, si care nu are dupa cum,observä Bentham alegerea marturilor, ci e silit sä invoace pecet care sa gasit fatd cdnd s'a comis fapta 1).

Din aceasta cauzd, in Franta s'a propus de deputatulCruppi in 3 Febr. 1905 suprimarea degraddrii eivice. Dupd noisuprimarea ar fi un rau ; tot ce trebue facut este de a se mo-dified dispozitiunile legii relative la diferitele incapacitati careisvordsc din degradarea civied. Nu trebueste ca legiuitorul säImputineze varietatea deja prea mica a pedepselor.

II. Pedepsele corectionale.

1876. Aceste pedepse sunt in nurnär de trei : 1) Inchisoa-rea corectionald ; 2) Amenda corectionald, si 3) Interdictiuneacorectionald, numitd i interdictiunea unor drepturi. Prin ur-mare, avem o pedeapsa privativa de libertate, alta privativade avere si in fine a treia privativa de drepturi.

Pe langd aceste pedepse principale prevazute in parteagenerald a Cod. penal, in partea speciald se mai prevad altepedepse corectionale secundare, perderea pensiunei (art. 140C. p.), incapacitatea de a ocupd functiuni publice pe viatd, etc.Se mai prevad Inca pedepse aecesorii rezultand din unele pe-depse corectionale aecesorii In unele legi organice speciale. Deacestea toate vom vorbi in urtnd sub forma de apendice, dupa cevom studid diferitele pedepse corectionale principale, preva-zute de Cod. penal. Aceste pedepse le vom tratá in trei pa-ragrafe.

') Vezi si cele spuse in proc. pen. relativ la marturii dela judecd-torul de instructiune. Confr. in acelasi sens C. Eraclide: Studii prac-tice asupra dreptului criminal. Bucuresti, 1865, T. I, p. 96 si 101,.care citeazd cuvintele lui Bentharn, relative la incapacitatea de a ftmartur. Ca legea spre a face o sgArietura unui culpabil, strapunge ciispada corpul unui inocent".

413:

§ 1. Inchisoarea corectionala.

1877. Inchisoarea corectionald este o pedeapsd privativade, libertate, care seamänd cu recluziurra, Insd se deosibestede ea In privinta duratei, regimului si consecintelor.

a) Durata. Inchisoarea corectionald merge dela 15 zilepan& la 5 ani ; aceasta in urrna reformei din 17 Febr. 1874,,iar inainte de aceastd reforma ea durd dela 6 zile pdnd ladoi ani t).

Sa nu credem ins& cd legea modificatoare din 1874 a voitsd indspreascd pedepsele din Codicele penal ; din contra acealege a micsorat pedepsele la multe infractiuni i n'a marit lanici una. Scopul legiuitorului din 1874, care nu erd beccarianmicsorAnd unele pedepse criminale, a fost de a sustrage dela ju-ridictiunea juratilor unele crime relativ la care juratii adeseoripronuntau achitari socotind pedepsele din Codicele penal capred aspre. Pentru a evitA desele achitdri, care ajunseserd unscandal, si care faceau sa se inmulteasca unele crime consi-derabil, legiuitorul a preferat o pedeapsd mai usoard, dar re-lativ mai sigurd, luAnd aceste crime dela jurati i ddndu-letribunalelor corectionale.

Aceastd modificare a fAcut necesard ridicarea maximuluiinchisorii corectionale dela 2 ani la 5 ani. Legiuitorul, voindsa pedepseasca cu pedeapse corectionale infractiuni care lnainteerau crime si se pedepseau cu 5-10 ani de recluziune, a so-cotit cu drept cuvAnt, cd ar fi neindestulatoare pedeapsa vechecorectionald dela 6 zile pana. la 2 ani, si a suit-o, 'inset nu-inai pentru crimele corecfionalizate prtnlegea modificatoaredela 15 zile la 5 ani. Schimbandu-se regimul dela recluziunela Inchisoarea corectionald, el n'a voit ca i durata sd fie re-dusd la o cincime din ceiace erd, ci a admis termenul maxim

') In proiectul de Codice penal era pus ca maximum 4 ani, dar lucradle preparatoare ne spun: Inchisoarea corectionala s'a redus dela4 ani la 2 ani, fiindcA nu s'a vAzut nici o trebuintA de a urea durataacestei pedepse mai sus deck a fost §i pand acum in Codicele penaleale tärii romaneti". A. Cregiscu: Comentariu al Cod. pen. LucrAri,prepar., p. 27. Nu s'a vAzut din cauzA cA s'a lucrat prea pripit codicelepenal, altfel s'ar fi Inteles ti§or ca, atunci cand o multime de crime din,.Cod. pen. fr. erau transformate in delicte, nu era rational a reduce mat-iimum inchisorii corectionale dela 5 ani la Francezi la 2 ani la noi.

414

pentru in6isoarea corectionald de 5 ani, care se gasea. inCod. pen. fr. si in Cod. pen. tirbei, i pe care foarte impru,dent legiuitorul din 1864, II redusese la 2 ani, desi el insusicorectionalizase o multime de infractiuni care, in Codicelepenal trancez constituiau crime.

trebue dar sd observam in treacdt Ca, s'au facut corec-tionalizari si in 1864, cand s'a elaborat Codicele penal roman,si in 1874 cand s'a modificat ; ins& coiectionalizarile n'au fostdictate de acelas spirit ; in 1864 legiuitorul a corectionalizatdin spiritul beccarian al indulcirei pedepselor, pe cand in 1874el era animat de dorinta conservarii sociale, gray sguduitaprin nefasta institutiune anacronica a juratilor1). El void sainlature judecata juratilor pentru oarecare infractiuni, relativla care foarte adeseori juratii pronuntau achitari ,socotind pe-depsele edictate de lege ca prea aspre.

1878. Inchisoarea corectionala se poate sui in mod ex-ceptional pana la 10 ani in caz de recidiva (art. 42 si 43 C. g.),de plasmuire de moneta (112 si 113 C. p.) or de sigilie (117 C. p.),in oare care falsuri (123, 124 si 125 C. p.), precum i incaz rapireaurnei de functionarii insarcinati cu alegerile (131 leg. electorala).Deasemenea, daca un minor comite crime, el poate fi pedepsitcu 3 -15 ani de inchisoare corectionald (art. 63 C. p.).

Prin urmare, maximum de 5 ani de inchisoare corectio-nala are numeroase exceptiuni in Codicele penal si prin legispeciale.

In cazul cand legea pronuntand inchisoarea corectionalan'a (ixat maximum, si minimum se admite cä maximumtminimum va fi minimum inchisorii corectionale 2).

1879. Regimul. Inchisoarea corectionala, ca i recluziu-nea are de regim munca; insa, legea doreste ca sa se tinaseamä de meseria i aptitudinea condamnatului cand e vorbade inchisoare corectionala, pe cand la recluziune nu se cereacest lucru. E chiar fireascd aceasta deosebire, fiindca la re-cluziune detinutul stand mai mult timp inchis, cel putin 5 ani,

Confr. in acest sens mentionarea din deciziunea C. cas. Sect.Unite din 10 Iunie 1900. B. 1110.

2) Garpon: Cod. pen. an. Ar. 40, Nr. 6. Nu credem aceastä pfirereintemeiatä; i credem ca in asemenea caz legea s'a referit la maximumgeneral de 2 ani, daca legea e anterioara anului 1874, si 5 ani daca aintervenit dupg 17 Fevr. 1874.

si

9

415

'este timp ca el sa fie deprins la oricare mestesug, pe candinchisul corectional poate sä fie condamnat abià la o lurid deInchisoare, sau si mai putin, i daca nu ar fi pus sä mun@eascdla ceeace stie nu ar avea timpul necesar sä invete o altdmeserie.

Aceasta in teorie ; in fapta insd, atat in inchisorile co-rectionale, cat si in cele de recluziune, administratiunea deter-mind felul muncei dupd convenientele sale, atat la noi cat siin Franta').

1880. In schimb MM., din lege pare a rezultä altd deosi-bire intre recluzionisti i cei condamnati la inchisoare corec-Vonald, in privinta peculiului. Am vdzut cä la cei condam-nati la recluziune, peculiul se imparte in doud parti, din carejumatate o ia Statul, iar cealalta jumdtate o ia osanditul ; dincontra produsul muncii celor inchisi corectional, se va impdrti,'conform art. 24, al. 3 Cod. penal : parte pentru cheltuelilecasei de inchisoare, parte pentru a-i procurd oarecare indul-cire, si parte spre a forma pentru dansul un capital de re-zervd, care sa i se dea la a sa liberare conform regulamen-telor speciale".

Dupd dispozitiunile acestui articol, se pare dar ca detinutiicorectional au doua treimi din produsul muncii lor, pe candTecluzionistii n'au decal jumdtate. Aceasta ni se va pared ra-Aional, and vom cugeta ca legea a trebuit sä faca mai favo-rabild soarta condamnatului corectional decat a recluzionistului.Pe de altä parte primul stand cu mult mai putin In inchisoaren'ar fi avut timp sä stranga o sumd care sa-i serve la esireadin penitentiar ca mijloc de existenta pand Ii vagasi o ocupare 2)

Peculiul arestantilor, provenit din plata muncii lor, s'aconsiderat ca o bund mäsurd in congresele penitentiare din1890 St. Petersburg si din 1895 din Paris 8). El ajunge uneorila 500 or 600 lei, in inchisorile franceze, insã din nenorocire s'aconstatat ca 958/0 din liberatii din inchisorile franceze, ma-

1) Vezi Degois: Trait& Nr. 647, P. 335, nota 2.2) Insä in legea penitentiare1or din 1874 se spune expres ca" din

produsul muncei ce vor face arestantii osAnditi, ei vor trage 5/10, iarrecidivistii 4/10 (art. 49), pe cand recluzionistii respectiv 4/10 si 4/10 (art..51). Cei preventiv pot lucrà daca voesc, 1nsd vor luà tot productulnuncii lor.

3) G. Vidal: Cours, Nr. 515, p. 637. Notele 2 si 3.

416

nánca ca peculiul in prima sAptamand dela esirea din inchi-Soare ).

Vom spune in fine,, "ca. in Franta e admis cd erezii n'aunici un drept asupra peculiuluf . de rezervd, aceasta COnform.art. 180 din regul. inchiSorilm-. frariceZe; insa ei mosten es6peculiul disponibil, care se da detinutului in timpul inchisoriispre ,a-si iridulci traiul.

1881. Munca Iii penitentiare a fdcut sä se nascä inwortantediseutiuni. Ltisdnd la o parte cestiunea concurentiii pe care eao face muncii libere ingreuindu-i traiul, spirite distinse au,combdtut münca in penitentiare.

Benj. Constant admite cd societatea are dreptul chiar demoarte al culpabilului, dar nu pe acela de a-I supune la munckcaci daca un om ar aved dreptul de a instrdind facultdtile salerecddem inevitabil in sistemul robiei. El adaogd cd, a im-pune munca drept pedeapsa e un exemplu periculos, fiin dcd,multi oameni trdesc din muncd, i intreabd dânsul Cepoate fi mai imprudent, mai nepolitic, mai injurios, decdt de aprezentd munca drept o pedeapsd a infractiunei". Si terminkspundnd cd, dacd munca e asprd, ea constitue o moarte inceatasi barbara, iar dacd e usoard, da o priveliste tristã pentru su-fletul saracului, a carui inocenta nu-i serveste decat sd-i im-pund o existenta nu mai putin laborioasä, i cu mult maiprecard" 2).

Aceiasi pdrere a fost sustinuta de un compatriot al nostnrB. Boeresco, care in valoroasa lui tezd de doctorat, zice: Munca_nu trebue sd fie intrebuintata in penitentiare, nici ca pedeapsa.,.nici ca un mijloc de reformare si de instructiune profesionala,cdci ar fi nelogic de a face din ceiace formeazd unul din atri-butele omului cinstit un mod de agravare si de infamie in opedeapsd" 8).

Din contra Dufriche de Valazé, dupd ce spune cd deten-tiunea celor rdi ii pare nedreapta fiindcd ea constitue o sarcindpentru oamenii cinstiti, care vor munci pentru nutrirea lor, pe-cand acestia luptä pentru a le rapi averea celor dintai, adaoga

1) Ibidem: Nr. 51,6. Ibidem: Nr. 517.2) Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1818-

T. I, p. 123-124.2) B. Boeresco: Des délits et des peines. Paris, 1857, p. 344, Nr. 111_

417

In urma aceste cuvinte : Totul se schimbd, dacd se adaogala aceastd detentiune condamnarea la munca publica" 1).

Ortolan are o opiniune intermediard; el recunoaste cd nue logic ca munca grea, acest mijloc de trai meritor al multorfamilii sd fie prezentat i aplicat ca o pedeapsa, totusi admitecd osanditii sd fie supusi la lucrarile cele mai desgustatoare,cele mai grele, cele mai periculoase si mai insalubre, addogandcu melancolie cd tot se vor gäsi oameni cinstiti care traescdin asa muncd, i socotesc ca o nenorocire sa nu o aiba 2).

1882. Dupa noi nici o indoiala nu poate sä fie ed peni-tentiarele trebue sa fie organizate pe baza regimului munciiobligatorie. Infractorul, and nu e un animal raufacator, e celputin un parazit social, care voete sd traiasca din munca altoroameni. E dar natural ca, daca nu putem sa facem autozit peacest parazit social in timpul pe cat este liber, cel putin trebuesd luptam contra parazitismului SãU pe cat timp este in inchi-soare, putem priveghea. Addogam cd este oarecare spe-rantä ca detinutul deprinzandu-se a fi autozit in inchisoare, ceeste drept silit, poate va pastra aceasta deprindere si in afarddin inchisoare cand va fi liber.

Incat despre antisocialii brutali or ucigasi, este destul casocietatea nu se curata de ei distrugandu-i; a pretinde ca easä§i munceascd pentru ca ei sa uzureasca, e o adevarataaberatiune.

Despre muncd e neserios a sustine ca se degrada dacd vormunci si puscariasii, munca e sfanta i cele sfinte nu se spurcaNimeni n'a pretins cd se necinsteste mancarea, fiindcd mananca5i puseariasii, nici cd nu mai trebue 3E1 invete oamenii cins-titi carte, fiindcd se obliga detinutii din penitentiare ca sainvete carte. Odata ce omul traeste in societate niunca edatorie pentru dansul; o furnica insasi dupa cum zice Guyaite datoare sa aducd viermusorul in furnicaria din care faceparte 3), cum s'ar putea insa ca prin o infractiune criminalutsa se sustraga dela aceasta datorie sociald ?

9 Dufriche de Valazé: Lois pénales. Alenvon, 1784, p. 345.2) Ortolan: Elements, T. II, p. 67, Nr. 1462B) Une fourmis de genie n'en doit pas apporter a la fourmiliereun.

vermisseau de moins, meme si elle voit l'univers au delà de sa formiHere, et l'éternité au delit de l'instant qui passe" L'irreligion de l'avenir.Paris, V-ème ed. 1893, p.-326.

50195 27

si-1

o

418

Este dar afara din orice indoiald Ca munca trebue säexiste in inchisori.

1883. Care este insa sistemul de munca preferabil intrecele doua sisteme al regiei si al adjudecatiunei ?

Credem ca sistemul regiei este preferabil, de oarece else conciliaza mai bine cu dorinta de reformare morala si deeducatiune profesionala a condamnatilor

1884. Relativ la regirn vom mai observA cd, regimul in-chisorilor corectionale e mai bland decdt al caselor de reclu-ziune. Legea In principiu interzice fearele, afara de rele purtari,cAnd corectionalistii pot fi pusi i ei in feare, insa numai pentruCauza de disciplina si de siguranta. In fapt insa altadata seabuzA de punerea in feare ; sub pretextul sigurantei se puneauadeseori detinutii in feare, pedeapsa destul de grea, fiindcafearele sunt astfel puse incdt cu greu se pot desface, si con-damnatii neputandu se desbracd, sunt siliti sa sufere o mur-darie nespusa. Acest lucru pe care I-am vazut in 1890 la peni-tentiarul din Iasi, este un abuz, flindca art. 25 C. p., arata cdaceasta indsprire a pedepsii nu se poate da unui condamnatdecdt ca o agravare pentru rele purtari.

Actualrnente, aceastä stare de lucruri s'a schimbat prino dispozitiune a directiunei generale a inchisorilor.

1885. Vom spune in fine ca pedeapsa inchisorii corec-tionale se face in alte penitentiare decdt ale recluzionarilor.Legea cere mai mult decat atdt, ca osanditii sa fie despartiticlupd categorii. In realitate insa., desi exista penitentiare spe-ciale pentru corectionali, adescori se vad in acelasi penitentiarrecluzionari i corectionali, ba chiar uneori prevenitii suntamestecati cu condamnatii. Acest lucru regretabil a existatchiar in Franta, unde spre deriziune o lege din 5 Iunie 1875 aadmis regimul celular pentru inchisorile departamentale. Lucruaproape de necrezutexclamd d. VilleyMinistrul de interne,in sedinta din 27 Aprilie 1883 a spus in Camera deputatilorCa, in cdteva inchisori departamentate si mai ales in cdtevainchisori din capitale de arondisment, sunt amestecati nu numaicondamnatii, dar chiar condamnatii i prevenitii" 2).

') Vidal: Cours, Nr. 519; Confr. la noi Raportul d-lui Cir. Sdveseu,Direct. penit. din 1906, Revista judic., an. II si III.

2) Villey: Précis, ed. V-a, p. 437 nota 2-8.

I).

419

Numarul condamnatilor corectionali din penitentiarele cen-trale era la 31 Dec. 1887, dupa statistica oficiala, 1442, pelanga care mai existau i altii in inchisorile judetene pe carestatistica perfitentiara nu-i arata. In 31 Dec. 1909 erau 1639,iar in 5 Dec. 1911 erau 1583.

c) Consecintele difera considerabil la cele doua feluri depedepse (recluziunea si inchisoarea corectionala); in principiuinchisoarea corectionald n'are prin sine insasi nicio consecinta,pe cand recluziunea am vazut ca. atrage dupa sine degrada,tiunea civica i interdictiunea

Zicem in principiu, fiindca uneori inchisoarea corectionalaatrage oarecare pedepse accesorii pe care le vom arata dupace vom vorbi de pedepsele corectionale. Vom adaoga cà, dup.art. 261, Proc. pen., inchisorea corectionald de peste o lundatrage incapacitatea de a fi jurat pe termen de 3 ani.

*1886. In fine, relativ la inchisorile corectipnale trebue sasemnalarn abuzul inchisorilor de scurta durata pe care astazitoti penalistii le critica cu drept cuvant. Nu existä astazi unsingur crirninalistzicea d. Saleilles care sa nu fie de parereca pedepsele de scurta durata sunt o plaga a regimului peni-te ntiar" ' ).

Acelasi lucru ni-1 spune i d. E. Ferri, vorbind de efec-tele dezastroase de coruptiune si de recidiva ale pedepselorde scurta durata, efecte pe care le deplange astazi unanimita-tea penitentiaristilor ? 2).

Saleilles: De l'individualisation de la peine. Paris, 1898, p. 191,H. Jay: Problemes de science criminelle. Paris, 1910, p. 129, care

spune cA: Penalistii lumei intregi sunt de acord asupra pericolului pe-depselor de scurtA duratA. Este foarte trist sA constatAm, CA, cu cAt stiintaindependentA si desinteresata le desaprobA, cu atAt mai mult adminis-tratiunea le practice. Vezi de asemeni Fr. de Liszt: Lehrbuch, § 15;.T. I. de Lanessan: La lutte contre le crime, p. 215; A. Prins: Sciencepénale, N-Ic 786-787. R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris,1880, p. 392.

2) E. Ferri: Sociologie criminelle, p. 266. In acelasi sens L. PrOal:Le crime et la peine, p. 238. In Societatea generalA a inchisorilor dinParis, discutAndu-se cestiunea, mai toti au fost de Orem- cA pedepselede scurtA duratA nu sperie nici nu indrepteazA pe condAmnat, dincontra' ele 11 conduc aproape inevitabil la recidivA": RapOrtur d-lui A.Rivière in Rev. pén. 1903, p. 486. Confr. aceeasi revistA '188'2, p. 870;Confr. cele pedepsele temporale vorbind de diVizianed pedepse-bor. Mai ales asupra minorilor pedepsele de scurtA duratd sunt Si Mai

legala.

zise-la:

7ti

420

Abuzul pedepselor de scurtd durata exista mai ales Ianoi, unde beccarianisrnul e Inca puternic in magistratura. Pefiecare an se observa la noi o constanta tendinta de a reducepedeapsa inchisorii corectionale, asa ca pedeapsa mai mare deun an, sau chiar de 6 luni devine o raritate in tara noastra

Cu alte cuvinte judecatorii tin sa sted condamnatul in inchi-soare tocmai timpul necesar ca sd se perverteasca prin contactulcu infractorii profesionisti. Fireste I Odata ce infractorul a inva-tat toate regulele criminalitatii, judecatorii nu vor ca el sa simtagreul inchisorii, ori sa se plictiseasca acolo dupd terminareastudiilor sale, ci ii dau imediat libertatea ea sa pima in prac-tica teoriile pe care le-a invatat in penitentiar

Nu se poate o politica penala mai nenorocita i efectelese vad prin marea crestere a criminalitatii romanesti 2). Lor-dul Coleridge aved dreptate cdnd zicea ca Tribunalele suntuneori fabrici de infractori (29 Oct. 1894).

In Franta s'a cautat sa. Inlature neajunsul prin legea zisaBeranger, de care vom vorbi mai tdrziu.

§ 2. Interdictiunea corectional'a

1887. Aceasta pedeapsa, numita si interdictiunea unordrepturi, seamana cu degradatiunea civica, pedeapsa criminalkprin aceia ca ambele aceste pedepse sunt privative de drepturi.Insd intre aceste doua pedepse exista urmatoarele deosebiri :

a) Degradarea civica este un complex indivizibil de inca-pacitati, ea este perderea tuturor drepturilor civile, politice side familie; din contra interdictiunea corectionala este luarea

condamnabile; ele nu fac decat sa deprinda pe minor cu puscaria si sa.1dea la dascalii criminalitatii. Vezi Garpon, Art. 66 No. 8. Ce e dreptca si inchisorile de lunga durata sunt criticate. Ch. Adolphe §i F. Héliespun Ca agravarea, in caz de recidiva merge in contra intereselor so-cietatei, fiindca, cu cat incarcerarea in vederea recidivei este mai lunga,cu atat mai mult condamnatii vor fi patrunsi de influenta ei deletaravor duce, odata liberi, coruptiunea si perversitatea cu ei. Exposé dusystème de legislation criminelle. R. Roland: De l'esprit du droit cri-minel. Paris, 1880, p. 362.

9 Vezi I. Tanoviceanu: Romania sub raportul moral. Extras dinAnalele Academiei romane. Seria II, T. XXIV, Bucuresti, 1902.

2) Vezi I. Tanoviceanu: Un pericol national, crestereain Romania. Iasi, 1E96, si Romania sub raportul moral, mai sus citat.

').

I

$i

criminalitatii

421

partiala a acestor drepturi. Aceasta e deosebirea fundamentala :art. 27 ne spune : ,La intampldrile prevazute de lege, judeca-toriile vor putea pronuntd interdictiunea unuia sau mai multordin drepturile aratate la art. 22".

Prin urmare, interdictiunea corectionald e gradabila, sepoate da dupd trebuinta de judecatori, luandu-se acele drepturide care se crede trebuintd. De exemplu se poate interzice dreptulde a purtd arme unei persoane pricinase si care adesea se vedecä Intrebuinteaza armele.

Legea noastra insd este rat redactata, caci gratie art. 27combinat cu 22 C. p., judecatorii ar putea dispensa de armata,sub forma de condamnare pe unii infractori. Legea francezae mai bine redactata in aceasta privintd.

b) Degradarea civicd e pedeapsd principala i uneori acce-sorie, pe cat interdictiunea corectionald e de ordinar o pedeapsacomplimentara. Prin urmare, incapacitatile pricinuite de degra-darea civica sunt aratate de lege, pe and cele care rezultddin interdictiunea corectionald trebuesc pronuntate de judecatori.E usor de inteles pentru ce degradarea civica e o pedeapsa acce-sorie, legald, pe cand interdictiunea corectionala, e o pedeapsacomplimentara judecatoreasca ; prima din aceste pedepse findun complex indivizibil a putut legiuitorul odata pentru totdea-una sd determine incapacitatile ce deriva dintr'insa, pe candcea de a doua find partiala, implicand o alegere, trebuie cajudecatorii sa facd aceasta alegere determinand incapacitatilela care infractorul e condamnat.

c) Interdictiunea se poate sa nu corespunda cu pedeapsape langa care se da, pe cand degradarea civica, atunci candeste o pedeapsd secundard accesorie nu dureaza dent atattimp cat dureaza i pedeapsa principald.

1888. d) Durata degradatiunei civice difera deasemeneade a interdictiunei corectionale, prima dureaza dela 5-10 ani,

poate sa fie chiar perpetud, pe cand interdictiunea corectio-nala nu poate sã dureze dent 6 luni pana la 6 ani. In modexceptional, in cazul art. 95 C. p., interdictiunea poate durapana la 10 ani ; iar in cazul art. 324 Q. p. pana la 15 ani 1).

') Deasemenea in cazul art. 140 si 145 C. p. incapacitatea de aocupa functiune publicd e pe viatä. Confr. si 144 C. p.

Confr. pentru deosibirile intre degradarea civicd i interdictiuneacorectionala. Garpon Art. 43, No. 1.

422

1889. Nu trebuie confundatd interdictiunea corectionaldpedeapsd corectionald privativa de unul sau mai multe drepturi

civile i familie, cu pedeapsa accesorie criminald ainterdictiunei legale care este nurnai relativa la bunuri, ludndcondamnatului administrarea bunurilor sale. Aceste cloud pe-depse diferd din cauzä cd interdictiunea legala, este pedeapsda) Criminald, b) Accesorie, c) Relativa la bunuri, d) Poate fiperpetud, pe cdnd din contra interdictiunea corectionala e Gpedeapsd: a) Corectionald, b) Complimentard, e) Privativa.de drepturi, Totdeauna temporard.

Incat despre interdictiunea judiciard, care asemenea iainterzis lui administrarea averii, deosebirile sunt si mai mari,cãci interdictiunea judiciard nu este o pedeapsd, asa. Incanici o comparatiune nu e posibild.

§ 3. Amenda corectionala

*1890. Arnenda este o pedeapsa corectionala care Iovestepe condamnat in averea sa. Pedepsele care lovesc pe con-damnat in avere sunt foarte vechi. Ele se gasesc in cele maivechi codice penale cunoscute ; in legile lui Mang(Manava-Dharma-Sastra) in codicile Hammurabi 1) si in legea mosaicd 2),

Am vdzut, cdnd am vorbit de inegalitatea pedepselor, cdla vechii Indieni, Manu admited ca pedeapsd arnenda de 8, de16, de 32, de 64 i chiar de 128 de ori. In Codicele Hammu-rabi cel care a furat un bou, un berbec, un porc, o luntre intemplu sau in palat, va pldti de 30 de ori valoarea, iar dacälucrul e furat dela un nobil de 10 ori valoarea, cdnd nu poatepldti el este ucis (§ 8).

Pedepsele pecuniare au existat deasemenea i la Greciin legile lui Solon si la Romani in cele XlI table. Bodin ob-servd ca in legile lui Solon, a celor XII table, si in legile ve-chilor Franci, Angli, Salieni i Ripuari toate pedepsele sunsaproape pecuniare" 3).

') Vezi editia 2-a germanA Winkler. Leipzig 1903 si cea francezd d,Scheil; Confr. Dr. Ioh. jeremias. Moses und Hammurabi, Leipzig 1903 p. 23,

2) Vezi Thonissen. Etude sur l'hist du droit crim. T. II, p. 77, siurm. Livre III, Ch. III, § 56.

a) Bodin: Republique, VI, Ch. VI, toutes les peines sont presquepécuniaires". C. p. 1030-1031, ed. cit.; Confr. Pastoret, Loix penales I, p. 59.

politice

:

oh

423

Dupa Montesquieu la popoarele barbare toate pedepseleerau pecuniare i aveau de scop repararea daunelor 9; totaceea este si parerea lui Lithe care zice : Popoarele barbareincep justitia prin, despagubire, popoarele civilizate o incoro-neaza prin pedeapsa" 2). Herbert Spencer din contra, si dupadansul d. L. Proal, cred cã progresul social merge dela pe-deapsa la spre reparatiune, i prin urmare la popoarele bar-bare pedepsele asupra persoanei au precedat pe cele pecuniare3).

Ne pare inutila o discutiune indelungata asupra acestuipunct ; dupa noi e indestul sa aratam ca pedepsele pecuniarese gasesc in cca mai adanca anticitate. Este insa de observatca, in discutiune se cufundã adeseori, cand se vorbeste de ince-putul pedepsii, dupa cum cunfundau i cei vechi, pedeapsa cudespagubire civila.

In realitate este evident ca la inceput pedeapsa n'a pututsa fie pecuniara, ori o despagubire oarecare, ci o rasbunareanimalica. Mai tarziu inst s'a cautat prin despagubire sa eviterasbunarea, i astfel s'au mai indulcit moravurile4). Cand tribu-rile s'au organizat sub forma de mici State, ele au favorizatsistemul impacarii, care erA mai bland, i n'a admis pedepsi-rea decat in mod subsidiar, in caz de neimpacare : Si membrumrupit ne cum eo pacit talio esto. Statului a convenit aceastasolutiune cu atat mai mutt, cu cat de timpuriu puterea guver-natoare a cautat sa se foloseasca de aceasta evolutiune a pe-nalitatii, ca sa traga si ea un folos din compozitiune, la careea luA parte ca autoritate prin fixare i executare. Pedepselepecuniare la Germani, dupa cum ne spune Tacit se compu-neau din doua pArti : una pentru cel vatamat i alta pentru fisc 5).

') Montesquieu: Esprit des lois. XXVIII, Cap. 36.2) E. Littre: Origine ae l'ideé de justice, p.339.8) Proal: Le crime et la peine, p. 342.4) La inceput, banii nefiiind cunoscuti, in orice caz foarte rani,

despagubirea si amenda erau date in animale, care formau avutia decapetenie a popoarelor primitive. Astfel la Romani legea Valeria dinanul 245 a fixat la dou'a oi si cinci boi maximum amendei, iar legeaTarpeia din anul 300 a suit maximum la dou.§ oi i treizeci de boi. Aut.Gel.: Noct. At. XI, 1; Dion de Alicaruas: Antiq. Rom. X, 50. Tocmailegea Papiria a lui Papirius Cursor din anul 324 a stabilit plata amen-delor in bani, socotind oaia 10 asi, iar boul 100 asi. Titu Liviu: Hist.IV, 30; Ciceron: De Republica II, 35. Varron: De rerustica II, I, 9. Confr.R. Roland: De l'esprit du droit criminel, Paris 1880. p. 293.

5) Tacit Mores Germanorum, Cap. VII.

424

Num'ele lor era caracteristic : prima se nualea faidas, rdsbu-nare ), cea de a doua froedum, dela fried, pace 2), fiindcd. se(la fiscului, gratie cariia se evita rtisbunarea si se faceä impaca-rea 3). Ambele irnprund se numeau weregheld banul apararii 4).

Prin urmare ne pare inexact a pretinde cd pedepsele lainceput erau pecuniare, precum sustin Montesquieu si Littre ;este adevarat insd ca, organizandu-se Statele, pedepsele pe-cuniare au inceput sä joace un mare rol, cdci ele foloseauStatului mai mult decat bdtaia si uciderile.

Deaceea, dupd curn am vazut in legile lui Solon, alecelor XII table, ale Francilor, Anglilor, Salienilor i Ripuarilor,aproape toate pedepsele sunt pecuniare 3). In special legeasalica nu pedepseste deck cu pedepse pecuniare, i chiar Insecolul al IX-lea un capitular nu da paricidului cleat penitentapublica i confiscarea bunurilor. (Capit. XI, lib. VI, § 71), iarin altul din 798 (art. 43, § 1), pedepseste omorul cu o simpldamenda 6).

Seniorii au. continuat in evul meziu acest sistem productivde bani si de infractiuni. De oarece ei suportau cheltuelilejudecdtii, amendele incasate erau venitul compensator, carevenit a crescut foarte mult, ajungand sd se aplice pentru ainlocul pedepsele corporale.

In secolul al XV-lea vorbind de actiunile care se nascdin infractiune, Ang. Aretin spune cd actiunea publica ser-veste pentru vindicta sau pedeapsa fiscalai a§a ca dupddansul, vi -dicta era o pedeapsa pecuniard.

Chiar in veacul al XVI-lea, pe timpul lui Farinaceu, separe ca pedepsele pecuniare erau cele mai intrebuintate: Pe-deapsa pecuniard zice dansuleste din to ate celelalte azi cea

1) Poate in legatura cu goticul fijands dela fijan, a uri, si cu ger-anuI vrajrnas a iubi.

2) Poate in legatura cu goticul frijein a iubl,si cu germanul Fpeund,prietin.

8) Faidus era de dour', poate de trei ori mai mare decat fraedum.Vezi Thonissen. Le droit penal et la proc. pen. de la loi salique. Bruxel-les, 1882, p. 210.

4) Probabil dela Wehr, aparare, banul apardrii.6) Bodin: République, Livre VI, Ch, VI, p. 1030-1031.

Pastoret: Lois pénales, I, 59.7) Ang. Aretinus (mort inainte de 1460): Edit. 1578, p.20. Capitolul

intitulat: Et ad querelam Titii, Nr. 11.

Feind,

")

425

mai obisnuitd atdt in judecatile mirenesti cat si in cele bise-ricesti" 1). Se pare ca nici Biserica nu despretuid acest mijlocde castig al suveranilor si al seniorilor feudali.

Din cele mai sus spuse rezulta. cä pedepsele pecuniare,plecate la inceput din principiul despagubirei civile, au o ori-gine foarte veche si au jucat mult timp un mare rol. De ele s'afolosit foarte mult rapacitatea seniorilor.

1891. Astazi rolul lor este foarte marginit in sistemul re-presiv, si ceeace-1 mdreste intrucalva este spiritul beccarianal judecatorilor. Care va fi insd viitorul pedepselor pecuniare?

*1892. Sa fie oare adevarat cum crede H. Spencer, cdprogresul social merge dela pedepse spre despagubire?

Noi credem ca despagubirea e o notiune distincta de pe-deapsa si Ca progresul despagubirei victimei nu va transformdpedeapsa intr'o sumd de bani. Mai mult decat atat, desi suntempentru pedepsele pecuniare, credem cd ele, intru atát intrucalnu exista confiscarea in legislatiune, trebue sa OA un rolfoarte subsidiar, caci altfel stabilesc inegalitatea inaintea legii.

Din cauza deosibirilor din ce in ce mai mari de averi dinsocietatea moderna, si din cauza deprecierii monedei, pedep-sele pecuniare devin pentru cei bogati o simpla admonestare,rarnAndnd adevaratä pedeapsa pecuniara numai pentru sdracirelativ la care, cum am spus, ele sunt o adevarata confiscare.

*1891 Ant. de Polier de St. Germain ziced cu drept cuvant :,,Pedepsele pecuniare sunt poate din toate felurile de pedepseacelea care indeplinesc cel mai putin scopul pe care trebuesa si-1 propuna cineva prin pedeapsa, si deaceea sunt celemai nerationale. Ele nu baga in suflet aceasta groaza salutaracare departeazd de infractiune, nu lucreazd deloc asupra sufle-tului, dau deprinderea de a evalud greselile si a le rascumpard

1) Farinaceus: Op. cit., Lib. I. Titl. III, Quest 19, Nr. 51. Poenapecuniaria est ceteris omnibus aliis hodie magis in usuam in foro secu-lare, quam etiam in ecclesiastico". Existau chiar, dupd cum ne spune Jul.Clar, syndici fiscales, care assumunt partes accusatoris, etiam si parsnon querelet, ut quotidie yidemus in practica servari". (Care luau rolulde acuzatnr, chiar dacA partea vatAmatä nu aducea plangere, dupd cumvedem intamplAndu-se in toate zilele in practicA). Jul. Clarus: Op. cit.Quaest III, Nr.'1.

Ayrault deasemeni nume§te pe procuror le procureur fiscal. Ordreet formalité, Livre II, art. IV, Nr. 25, p. 213, fine ed. 1642.

426

cu bani, dau dreptul de a na se supune, platind; in sfarsit eleau un caracter de inegalitate isbitoare, prin aceea cd bogatul,care are deja atAtea mijloace de a comite infractiunea si de ao ascunde, rnai are si nococul de a fi cu mult mai putin pc-depsit decAt saracul, pentruca aceeas amenda, care ia adeseaunuia trebuinciosul, nu face decAt sd priveze pe altul de oparte a prisosului sdu1).

Aceea§ parere o aved despre pedepsele pecuniare Brissotde Warville. ,Un bun judecAtorziced dAnsul trebue sã sefereascd de a pronuntd pedepse pecuniare; ele sunt de ordinarcauza stricaciunei moravurilor; nu egaleaza. niciodata infrac-tiunea si vatAmä astfel societatea. Bogatul e putin jignit depedeapsd, pe cAnd ea prapadeste pe sarac; punga nu corn-penseazd niciodatd rdul pricinuit de nf ractiune" 2).

*1894. Filangieri sustine pedepsele pecuniare, insd reluAnctideia lui Platon. (De legibus XI si XII) i Paul, (Sentent. re-cept), erd de parere cd ele trebue sA fie deopotrivA simtite detoti, adicd proportionate cu averea infractorului2).

Pastoret deasemenea, sustinAnd pdrerea lui Filangieri,spune cd legea trebue sd fixeze nu cantitatea sumei, ci por-tiunea din avere care se va lua. dela culpabil, cutare crima.

va fi pedepsita cu perderea unei treimi, unui sfert, unei cin-cimi din avere" 4).

Tot de aceea§ parere este si ilustrul Bentham5).*1895. Prin urmare chiar aceia cari au sustinut amenda,

1) Ant. de Polier de S-t Germain: Du gouvernement des moeurs.Llusanne, 1784, p. 290-291.

2) Brissot de Warville: Théorie, etc., I, 193-194, nota.3) Filangieri: Scienza, T. IV, p. 63 si trad. fr., T. II, p. 66.4) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 149, Part. 2-a.5) Bentham: Traités de ldgisl. T. If, p. 187. Voeste cineva sa sta-

bileasca o pedeapsa pecuniard ? Ea trebue sd fie masurata pe avereainfractorului. Determinati raportul amendei si nu calitatea sa absolutd.Pentru cutare infractiune, cutare quota-parte din avere, cu oarecaremodificari, pentru a inláturd dificultätile unei executari literale a ace-stei regule".

In acelas sens, dorinta exprimata de Congresul penitentiar inter-national dela Budapesta din 1905. Amenda sd fie proportionald cu avereacondamnatilor si spre a o pronunta sa se facd cercetari asupra averiiLisilor condamnati". H. Joly, critica" acest lucru: Problemes de sciencecrim., p. 96.

427

au pretins ca ea sd fie o confiscare partiala, spre a fi simtitddeopotriva de toti, i de sarac i de avut '). Legiuitorul mo-dern Insa, nu numai Ca n'a admis acest lucru, dar nici chiarnu s'a gandit la inconvenientul slabirei amendei prin depre-cierea banilor, inconvenient sernnalat Inca pe timpul Romanilor, de Aul. Gelliu. In aceastti privinta cu mult mai Inte-lept Rothar, regele Lombarzilor, vazand cä sup4i lui s'auimbogatit §i ca pedepsele pecuniare devenise insuficiente, le-aproportionat la noile averi, satisfacand in acela timp i inte-resul fiscului i pe acela al sigurantei publice. (Cod. LombardCart. I, Titl. VII, § 15). Deasemeni Caterina II-a, imparateasa.Rusiei a ordonat ca sd se schrmbe valoarea pecuniara la fie-care 30 de ani. (Cod. rus., art. 19, § 443)2).

Burgezimea foarte inteligenta, bine inteles pentru dansa,a §tiut nu numai sa desifinteze §i sa ponegreasca pedeapsaconfiscatiunei, dar chiar sd se fereasca de mdsura rationala .

luatd de regele lombard, §i de autocrata rusa8)!In astfel de imprejurari, amenda orce ar zice aceia care-

o sustin spunand cd are calitatea de a fi divizibilã, reparabilarintimidantd §i cd love$te in cupiditate, simtimant din care nascmulte infractiuni4), este o institutiune condamnatd de echitatein forma sa actuald, §i prin urmare, trebue sd dispard sause reformeze transformandu-se in confiscare. Nu e admisibilca amenda sä poata fi confiscare totald pentru unii, adicd pentrusaraci, fara sa poata niciodata sd fie cel putin confiscare par-tiald pentru ceilalti. Propunerea lui Ortolan, admisa i de d.Thiry de a se calcula amenda dupa oameni pe zi, iunä sau

1) Vezi in acela$ sens o deciziune importanta prin motivarea saa Cas. rom. 11, 334 din 5 Sept. 1869, B. 667 $i Dreptul, 1879, Nr. 37 :Considerand . . ca la noi nu se gaseste un monument de Jegislatiuneanalog Ordonantei fr. din 1669 (art. 32, titl. 27) care sa opreasca a selash amendele absolut la intelepciunea si la prudenta judecatorilor.

Considerand ca sistemul globarei proportional cu averea contra-venientilor nu este strain legislatiunei noastre (art. 174 C. civ.)".

2) F. Thiry: Cours, Nr. 306. D. Maxwell propune a se calcula dupachirie sau cifra impozitelor. Dr. I. Maxwell: Actions psychologiques despeines, Bulletin de l'instit. gén. psychol., 10-eine année, 1910, pag. 240.

8) Adaogam la cele spuse despre confiscare ca introdusa in anul 672de Sylla prin legea Cornelia de proscriptis (Ciceron: Pro. Roscio 43 si 44),ea nu intrecea mai niciodata jumatatea averii (Aul. Geliu: Noct. At. VII, 3)._

4) Garpon: Code penal. art. 9, Nr. 7, care recunoaste insa defectut.amendei ca flU e egala pentru toti.

sa.

.

428

an, or dupa munca sau chirie, este dupd noi un pas cdtreAreptate, dar nu dreptatea instisi.

Dealtmintrelea credem si noi cd e bine, ceiace s'a admis'in congresul penitentiar dela Pesta din 1905, cd, in regula ge-nerald sd aibd judecãtorii dreptul sä dea amenda ca pedeapsdsuplimentard in toate cazurile in care ei recunosc aviditateaca motiv al infractiunei, nu admitem insä cu cdngresul fixarea,tle minimum sau maximum general1).

1896. SA examindm dispozitiunile legii relativ la amendd.Vom observa mai intai cd in codicele penal roman, con-

Irariu celui francez, nu admite amendä in materie criminala,ci numai in materie corectionala si de simplã ,'politie (confr.art. 11 C. p. fr. si art. 9 C. p. rom.).

1897. Amenda e uneori pedeapsa principala (art. 166, 180,163, 209, 341, 342, 109, 111, 115, 140, 143 si 152) de ordinar.complimentard, nici odata insä accesorie, cum credea V. Boe-rescu in mod gresit2).

Cum ar putea sa rezulte direct din lege o pedeapsd di-,vizibild ca amenda ? Trebue neaparat sä intervingun judecatorcare sd fixeze cifra la care infractorul e condamnat intre maxi--mum si minimum ?

Care este acest maximum si minimum amendei?In art. 8 C. pen. se aratä minimum amendei: Amenda

.dela 26 lei in sus", iar maximum nu se aratä in mod general3),-se prevede insd in partea speciala in mai toate cazurile cândlegiuitorul prescrie pedeapsa amendei. Cea mai mare amendd-corect'ionald prevazutd in partea speciala e de 10.000 (5.000)lei in cazul de ofensa in contra Regelui4) (art. 77 C. p.) si incaz de delapidare de bani publici (art. 140 C. p.), cand amenda.e pedeapsd complimentara.

1898. Ce se intampla cand legea prevede numai maxi-mum si nu are minimum ?

1) Rev. pénit., 1905, p. 1278 ; vezi si cele spuse la N-r 1924.2) B. Boeresco: Op. cit., p. 343, Nr. 112.3) Acelasi lucru in Germania. De Liszt: Op. cit., § 63.4) Confr. Thiry: Op. cit., Nr. 307 fine. In Germania in cod. pen.

<lin 1872, amenda nu treceA de 6000 mArci in 1880, legea uzurei a pre-NAzut amenda de 15.000 mArci, prin legile speciale s'a prevAzut amendd-de 20.000 mArci, si chiar de 100.000 mArci in legea din 1895 asupra rd-Tirei sclavilor. De Liszt: Lehrbuch, § 63, III.

429

Se poate admite cä in asemenea caz judecdtorul se poate-cobori pand la cea mai mica amenda1).

Cestiunea e mai delicatd cdnd legiuitorul nu prevededecdt minimum. Printr'o inadvertentd regretabila gasim atarepedeapsa in art. 112, 117, 123 §i 126 C. p, modificate in 1895..

Se admite cä in acest caz pedeapsa e fixd, §i cd mini-mum este in acela timp i maximum2). Aceastd jurisprudenta.e desigur contrarie textului legii, insa e greu de a gasi o alta .solutiune multumitoare 8).

Amenda nu trebue confundata cu alte pedepse sau insti-tutiuni cu care se aseamana:

1899. a) Ea diferd de confiscare prin aceia cd, in caz de-confiscare, Statul cd§tiga proprietatea bunurilor confiscate, sub-stituindu-se in dreptul condamnatului, pe cdnd in caz de amendanu c4tiga decdt o creanta contra condamnatului. In afara deaceasta confiscarea e luarea intregii sau a unei parti din avereacondamnatului, pe cand amenda este o creanta fdrä raportfix, intocmai ca i un legat particular, asupra acelei averi,

b) Amenda se apropie mai mult cu corkfiscarea lucruluicare a servit spre comiterea infractiunei or a rezultat din in-fractiune (art. 37 C. p.), insa diferd prin aceia cd ea da Sta-tului creantd, pe cand confiscarea speciald din art. 37 da pro-prietatea bunului confiscat (confr. Inca 381, 387 §i 390 C. p.).In afara de aceasta confiscarea nu e supusa principiului necu-rnuldrii, §i nici nu poate fi inidurat prin aplicarea art. 60 C._penal 4).

1900. Amenda se deosebeW foarte mult de despagibirilecivile, care nu sunt o pedeapsa, fiindca ele se {lau partii va-

9 Garpon: Code penal annoté, art. 9, N-rile 58 si 59:2) Ace lasi, art. 9, N-rile 60 si urm.3) Deaceia considerAm ca o vdditA violare a legii decis. Cas

(6 din 28 Ian. 1898, B. 151, care a respins recursul in contra unei de--ciziuni prin care se condamnase un individ pe baza ant. 239 C. p. la(000 lei amendA. C. cas. spune cà cel vinovat a fost osAndit nu pe baza.art. 239 care prevede maximum 2000 lei, ci pe baza art. 8, al. 3 Cod.pen. care prevede cA pedeapsa ce poate fi data in caz de inchisoare.(art. 239, prescriind amenda si inehisoarea), este dela 26 de lei in sus.WA' a fi limitatA. Pe baza acestui articol, in cazul de bAtae prevAzut de-art. 239 C. p. se poate da la noi, dupd C. cas. amendA de unadicA se poate pronuntà confiscareal

) Vezi Vidal: Cours, Nr. 564..

.

IF,.

430

timate si au de scop sã repare rdul fãcut, pe cand amendaeste o pedeapsd, fiindcd legea prin amendä voeste a prein-tampina alte infractiuni, iar nu sA. repare räul fäcut. In afardde aceasta pentru amenda nu existd solidaritate 1), pe cand la(lespagubiri civile existd2).

1901. d) Clauza penald se deosibeste si ea de amenddprin aceia 1) Rezultä din o conventiune dintre parti, iarnu din infractiune; 2) Are o cotitate fixd si nu e ldsatd laaprecierea judecdtorilor, si 3) Ea se ia, ca i despagubirile ci-vile, de persoana vdtdmatd iar nu de Stat or comund, cum seia amenda.

*1992. e) Amenda se apropie mai mult de amenzile fis-cale, insd acestea se deosibesc de amendd:

1) Amenzile fiscale au un caracter mixt de despdgubirecivild si de pedeapsd, de unde jurisprudenta francezd a trasconsecintele cä se pot pronunta contra minorilor achitati pentrulipsa de pricepere, precum si contra persoanelor civil rdspun-zdtoare3), cd pot fi cumulate4) i cd existä solidaritate intrecei condamnati 0), iar jurisprudenta romand tot din caracterulcivil al amenzilor fiscale a dedus ea ele nu sunt de compe-tenta sectiunei a na a Curtii de Casatiune6), cd nu se pot

9 In Franta existä art. expres care admite solidaritatea (art. 55C. p.). Confr. Cas. fr. 5 Mart. 1898.S. et P.,1899. I, 300. La noi, in Belgia"(art. 39 si 50) si Italia (art. 39) nu existA solidaritate.

2) Cas. fr. Req resp., 26 Iunie 1894. S. et P., 1896, I, 167 si allele aco10,citate ; 17 Oct. 1894. S. et P., 1894, T, 488; 6 Apr. 1898, S. et P. 1902, 1,4611; 28 Apr. 1902, S. et P., 1903, I, 31.

2) Cas. fr. 18 Martie 1842, S. 42, 1, 465; P. 42, 1, 726; Sect. Un. 13

Martie 1844, S. 44, I, 306; P. 44, 1, 448; Cas. fr. 30 Nov. 1869, S.70, I, 1115,P. 70, 272.

4) Cas. fr. 28 Ian. 1876, S. 76, I, 89, P. 76, 1,179, si 22 Dec. 1876, S.77, I, 234, P. 77, 566 si altele citatedc Oarpon. Code penal annoté, Art.9,Nr. 162 $i urrn.

4) Aceasta o spune Ortolan, care insA o criticA, dupà cum vomaaita maL tarziu Vezi Nr. 1907 nota 2-a la noi..

Cas. rom. 11, 3.1 din 26 Ian. 1882, B. 93; Confr. insA Sect. Un. 3din 16 Iun. 1877, P. 445.

Amenzile la delictele silvice dupA C. Cas. sunt niste pedepse sica sunt personale agentului. Cas. IL 407 din 31 Iul. 1897, B. 1001in cdt despre celelalte Curtea de casatiune are altà,. idee:

ConsiderAnd cA amenda ce se pronunta de legile fiscale, precurnde legea monopolului tutunurilor, de legea licentelor, de legea.vArnilor,

6)

attic.

ca:

9

431

transformà in inchisoare in caz de insolvabilitate a recuren-tului, nici nu se sting prin moartea contravenientului'), i cdse prescriu dupä dreptul comun2). Iar din caracterul penal alamenzilor fiscale jurisprudenta francezd, a tras consecintele cdamenzile fiscale nu trec la erezii in caz de moarte3), cd suntsusceptibile de executare prin constrAngere corpora16.4), si cdse prescriu conform regulelor Proc. penale5).

2) Ele se implinesc deadreptul de autoritätile administra-tive färd intervenirea justitiei, care nu e chematd sd se pro-nunte decdt nurnai in caz de contestare din partea celui supusla amenda, cand se pretinde nedreptatit.

3) Amenzile fiscale n'au o quotitate fixd determinath delege, de ordinar ele sunt un multiplu al sumei contraventiuneicomise, pe cdnd cele penale desi sunt läsate la aprecierea ju-decdtorilor, care au sd constate mai, intdi dacd s'a comis in-fractiunea si al doilea sà. fixeze quotitatea amenzii, totO suntrestrdnse intre un maximum si minimum.

etc., e in sensul dreptului penal pedeapsa, dar totdeodatA ea e i o re-paratie civilA pentru fisc; cã acest caracter mixt al amendei are de con-secintA cä amenda fiscalA nu e susceptibilA de reducere, si CA incasareaei poate fi urmarita cigar si contra succesorilor culpabilului ; cA de alt-mintrelea la arnenda pronuntatO de legile fiscale are a se aplica regulelein privinta amendelor din Cod, pen. caci e amendA propriu zisA Cas. II, 6258din 25 Mai 1894, B. 621 (dupd diverginta). Vezi nota dela Nr. 1907.

Cas. H, 319 din 12 Nov. 1908, B. 1%2 (civ.). Vorbind de amen-zile pentru contraventiunile la legea fondului comunal, Curtea noastràsuprema spune CA aceste amenzi pot trece la erezi, fiindcA ele nu se pottransformA In inchisoare. Insa instanta supremä dá ca dovadA a unui lucrucontestat, un principiu deasemenea contestabil, dupPi cum vom afdt-a cAndvom vorbi de transformarea arnenzii in inchisoare. In rezurnat se poatezice cA Curtea de Cas. rom. dA amenzilor fiscale un caracter aproapeexclusiv civil. Tot din caracterul civil al amenzilor fiscale V. Brdtianutragea consecinta cA ele avAnd mai mult caracter de reparatiune deckde represiune, nu sunt individuate, i cel care le-a plAtit are recurs.contra codelicuentilor siii pentru plata pArtei lor din despAgubiri.Dreptul",1873, Nr 74. Vezi insA N-r 1907.

Cas. rom. III, 365 din 10 Dec. 1908, B. 2162 (civ.). AmendaziceC. Cas. vorbind de contraventiuni la legea licentelor avAnd caractercivil, nu se aplicA art. 395 Pr. pen.

3) Cas. fr. 16 Dec. 1898, S. et P. 99, I, 529; Confr. Blanche: Atudesi I,N-rele 298 si 299.

4) Cas. fr. 24 Iul. 1874, S. 75,1,23; P. 76, 36 si 25, Apr. 1884, S. 87,I, 340, P. 87, I, 807.

5) Cas. fr. 16 Dec. 1898, S. et P. 99, I, 529, .

P

432

4) Amenzile fiscale nu sunt individuale, ci se dau in blocpentru toti complicii ').

1903. Amenda a dat nastere la urmAtoarea dificultate, pecare legiuitorul nostru, dupd cum vom vedeA a rezolvat-aprintr'un text expres. SA presupunem cA un individ a comis oinfractiune i flind condamnat moare inainte de a se executAamenda ; pedeapsa va putea sA fie executatA asupra ere-zilor ?

Se Intelege de unde provine greutatea solutiunei.Amenda lovind numai bunurile, ea ar putea sd fie executatA

si dupd moarte, odata ce s'a constatat infractiunea ; pe dealtA-parte amenda find o pedeapsa, trebue sa fie personalAnu loveascA pe altul decAt pe acel care a comis infractiunea.

*1904. Cestiunea a fost discutatA de mult timp intreFarinaceu, dupa ce expune controversa opineaza ca, daca

sentinta a fost data definitiv, si nu mai e supusA apelarii, con-damnarea pecuniara trece la mostenitori ; el da ca rnotiv cAdupA sentintä condamnatul incepe a fi obligat exquasi con-tractu 2).

Grotiu deasemeni examineazA aceasta problemd juridica,ne spune CA unii legiuitori, citAnd ca exemplu legea suabA,

admit trecerea la mostenitori numai dacA s'a dat sentinta, iaraltii indata ce procesul s'a inceput, chiar clan nu s'a dat ho-tarirea, caci procesul da forma de conract deciziunei judecA-torului (sistemul roman 3).

*1905. La Francezi cestiunea e si astAzi controversatA,totusi, in general, doctrina i jurisprudenta francezA admit eaodatA hotArirea pronuntata, pedeapsa trece la mostenitori, fiindcAdupa pronuntarea condamnArii Statul a cAstigat o creantA asu-

1) Confr. V. Brdtianu: Dreptul, III, Nr. 74, (1873); D. M. Deser-teaux, conferentiar la Fac. de drept din Paris intr'un articol intitulat:,Des caractères juridiques de l'amende fiscale", publicatà in Journal desParquets, 1910, I, p. 127 163, sustine ca amenda fiscalti are un caracterde reparatiune fixatA de mai nainte (reparation forfaitaire) a prejuditiuluiStatului chiar pentru infractiunile nedescoperite. D. Vidal, combateaceastA idee. Cours, ed. IV, p. 1090 addenda. Vezi pentruarnenzile fiscaleGarpon: Art. 9, N-1e 111 §i urm., care citeazA doctrina si jurisprudentafrancezA in privin-ta lor.

2) Farinaceus : Lib. I, 'Lift I, Quest X, Nr. 45.8) Grotius: Op. cit., II, 21, § 20; Confr. Carpzovius: CXLI, 3 si

CXXXI, observ. I, Beihnzer.

si sti

pena-listi.

si

4

§i

433

pra averii lui de cujus i erezii primesc m4enirea cu da--toriile ei 1).

Bertauld spune ca odatd ce datoria exista, e inutil a cautatsorginta ei, i e chiar imoral ca mo§tenitorii sa se prevalezede turpitudinea lui de cujus 2).

1906. La noi egiuitorul a admis formal in art. 35 C.Ca, dacti hotarirea e definitiva, ea se va executd in contra mo-%enitorilor i credem ca bine a facut 3).

ln adevar, in zadar s'ar obiecta, cd osanditul in acest caznici nu simte greutatea osandei, pe care o suferd numai rn(*.tenitorii, cad acela§i lucru se poate spune §i daca osanditul artral numai 2 sau 3 zile dupa ce hotarirea a devenitsau dacd ar inebuni dupa aceasta. Aceasta e cu atat mai ra-tional cu cat solutiunea contrarie prezinta inconvenientul cäpoate ispiti pe condamnatul definitiv sä se sinucida spre ascapd pe mo§tenitori de o amenda considerabild care i,arsaraci 4).

In acest sens Merlin: Repertoire V-be Amende; Bourguignon.-Cod. Crim. I, 8; Legraverand: Op. cit., II, 612; Blanche: Etudes T,Nr. 300; Garcon: Op. cit., Art. 9, Nr. 106, care citeazd doctrina pentru

contra.2) Bertauld: Op. cit., Lect. XIV, p. 305. In acelasi sens, Blanche:

Etudes I, p. 300. In acest sens sunt si lucrurile preparatoare, discutiuniledin consiliul de Stat asupra art. 2, Proc. p., (art. 12, P. P. rom.). In sensul.contrariu Rauter: Op. cit., T. I, Nr..170, p. 277, care numeste eroare pA-rerea contrarie.

13) Aceastd solutiune e IuatA dupd § 20, C. P. prusian.Carrara e de pArere contrarie. E barbarA i nedreaptA, ziee

dAnsul, veleitatea unor legiuitori contimpOrani, care pretind sA facA satreacA la erezii culpabilului pedeapsa sub pretext ca e vorba de o pe-deapsd pecuniarA. Am combAtut aceasta rigoare intr'o incintA legislativA.Pare imposibil ca in secolul prezent zelul pentru finante sa orbeascaatAt de mult inteligenta unora". Carrara: Programma, § 647, nota 1,T. II, p. 16; Deasemeni e contra si de Liszt: Lehrbuch, § 74, Nr. II, i

Cod. pen. ital., art. 85.4) In acest sens, Civoli: Lezioni, Cart. II, Lect. XXXII, p. 312 si

313. InsA in materie de contraventiuni la legile speciale. C. cas. a admisea se poate judecA recursul i dupa moartea contravenientului, de oareceamenda in acest caz nu se poate transforma in inchisoare. Cas. III, 319din 12 Nov. 1908, B. 1962 (civ.). Deciziune foarte contestabilA. La Fran-cezi, jurisprudenta admite solutiunea contrarie, desi in Franta nu existaun articol corespondent cu art. 33 C. p. romAn. Noi nu putem admite cAregula generala i rationala din art. 35 C. p., legiuitorul ar fi voit sa o

50195 28

ir.,

definitiva,_

1

$i

.

434

In Belgia art. 86 C. p:, e general si se aplica si la amendadefinitiv pronuntata 1).

1907. Afard de aceasta solutkine care pare ca ar con-trazice caracterul penal, si prin urmare personal al amenzii,sub toate celelalte privinte amenda având caracter penal, ur-mdtoarele consecinte sunt necontestate i necontestabile.

a) Amenda nu poate fi pronuntatä fara un text de lege,crici nulla poena sine lege 2).

b) Ea se prescrie prin 5 sau 2 ani dupa cum e vorba deamenda corectionald sau de simpla politie.

c) Nu se pronunta contra nebunilor sau celor lipsiti depricepere.

d) Nu se poate pronunta decdt contra persoanei care acomis infractiunea, pe cdnd un tertiu poate sit fie civil ras-punzdtor de comiterea unei infractiuni, desi nu este raspun-zdtor penal (art. 1000 si 1001 C. civ. 8).

e) Amenda fiind pedeapsd e supusd regulelor cumululuirecidivei

Dacd mai multe persoane au fost condamnate la amendd,condamnarea trebue sä fie pronuntatd individual asupra fiecdruiinfractor ; solidaritate nu poate sd existe in privinta amendei,precum nu existä in privinta nici unei alte persoane. Din contracohdamnatii civil pentru delict or quasi delict sunt solidari räs-punzàtori pentru tot quantumul despagubirei (art. 1003 C. civ.6).

Deasemeni existä solidaritate la amenzile fiscale din cauza

infrAnga in materie de contraventiuni la legi speciale, aci nu vedemnici textul legii, nici ratiunea pentru a nu se aplica acel articol i cAnde vorba de amenzi relative la legile speciale. Vezi despre art. 35 C. p

o decis. Cas. II, 114 din 16 April. 1882. B. 493. Vezi deasemeni celespuse la Nr. 1902.

1) A. Prins; Science pénale, Nr. 928.2) Garpon: Art. 9, Nr. 37,2) Blanche: Etudes I, Nr. 285 si jurispr. C. cas. fr.4) Acelasi I, N-le 301 si urm.5) AceastA. distinctiune se gaseste si in .Pufendorf: Introductia 5i

Cap. XXVII, § 20, p. 369; Confr. Blanche: Etudes I, 279 5i Garpon: Cod.pen. art. 9, Nr. 44 si 45 care arata doctrina si jurisprudenta conformA aC. cas. fr. DacA amenda in materie penala e o pedeapsd 5i nu poate fisolidarA, insA in materie de contraventiuni fiscale se admite cA ea findo reparare a pagubei, poate fi solidarA. Garraud I, p. 577. La noi D.Alexandrescu: Dr. civ. vol. V, p. 559. Trib. Ilfov Sent. civ. 247 din 7Mart. 1901, C. Jud. X. 302, Confr. i concluz. scrise p. 308.

4).

,si

pif)

435

caracterului lor mixt '). Ortolan critica acest lucru spunand:,,Pedeapsa corporald sau de bani, indata ce e vorba de o pe-deapsa, ea trebue sd fie esclusiv proportionata la culpabilitateaficcdruia, si prin urmare personald" 2), insa dAnsul nu tineseatnä de caracterul mixt al amenzilor fiscale, din care derivd.aceastd consecintd.

Cdneinsa osandirea constitue o amenda penala ?Jurisprudenta noastra a admis c o amenda are in prin-

ciplu caracter penal.Curtea noastra de casatiune a mers atht de departe cu

recunoasterea caracterului penal al unor amende, Inca a de-clarat ca chiar dacd legea ar califich de despagubire civild oamendd, ea pdstreazd totusi caracterul penal. Vorbind de in-fractiunile, la legea politiei rurale, C. cas. ziced in 1876, ca :,,Supunerea cuiva la o amendd intr'un caz penal, da fapteicaracter penal, care caracter nu dispare prin dispoziltu-nile speciale ale legii politiei rurale in virtutea cdroraamenda este in folosul pagubasului sau in folosul comunei, cà.amenda nu se transforma in inchisoare, ca osanditii se urrnh-resc conform legii de urmdrire, ca dupa art. 105, leg. pol.rurale, parintii si tutorii stint civili rdspunzdtori pentru delic-tele comise de femeile, copiii, pupilii i minorii, care n'auvdrsta de 18 ani, ch in art. 106 se intrebuinteaza expresia dedespdgubiri civile, cad or in folosul cui ar fi amenda, orcum s'ar executh, si orcine s'ar declard raspunzator a prestaamenda, in sine supunerea cuiva la prestarea unei amendeconstitue o pedeapsd" 3).

1908. Cdteodatd amenda rezultd din cauza cd instantatransformil pedeapsa inchisorii prevazutd de lege in amendd.De aci s'a nascut cestiunea, poate instanta de apel, in urrnaapelului nurnai al condamnatului, sh dea o amenda mai mare-deck aceia . care ar rezulta din transformarea amendei in in-chisoare prevazutd de art. 28 si 30 C. p.?

Curtea de casatiune a admis afirmativa, declardnd cd in-stanta de apel poate condamnd la 50 lei amendd pe crpersoandcare fusese condamnata la 5 zile de inchisoare si facuse apel

9 Blarwhe: Etudes I, Nr. 283.2) Ortolan: E16ments II, Nr. 1583, p. 199.

Cas. 11, 54 din 6 Febr. 1876, B. 67. Vezi insa N-r. 1902 nota 1-a.5

436

aceasta pe motiv ea amendd in scara pedepselor e o pe-deapsa mai mica decat inchisoarea '). Curtea de casatiune n'aobserVat insa ca, desi in principiu aved dreptate, insa in cazulspus deciziunei sale se substitifid o pedeapSa carectionala (amendade 50 lei), unei pedepse de simpla Politie inchisoarea de 5 zile

amenda corectionala este o pedeapsa mai mare decat in-

chisoarea de simpla politie. Consideram deciziunea Curtii de ca-satiune ca o inadvertenta.

1909. Amenda se pare ca ar aved acest inconvenient canu poate lovi pe insolvabili2), legiuitorul n'a voit insa ca dinaceasta cauza sa se crbeze o imunitate pentru insolvabili. Cutot proverbul francez Ca, oà ii n'y a rien, le roi perd ausslses droits, legiuitorul a gasit mijlocul sa-si pastreze drepturilesale de pedepsire faVi cu insolvabilii luandu-le libertatea.

Cu altd cuvinte negasind nitnica la saraci, le confiscabratele, singura avutie a unui insolvabil, socotind drept 5 leio zI de inchisoare. Cu modul acesta Constrangerea eorporala,considerata de multi ca o barbarie in materie civila, este inscrisaca o pedeapsa contra aceluia care are pacatul de a fi sarac 8).Prin aceasta avem inegalitate de drept public, awl gratie acesteidispozitiuni, acolo unde bogatul plateste cu punga, saracul trebuesa plateasca cu libertatea persoanei.

1) Cas. II, 1253 din 15 Iunie 1906, C. Jud. 1906, Nr. 6 LAceiasi solutiune a admis'o Curtea de casatiune pentru ca sA ajunga

la concluziunea inacceptibilA cA amenda rezultand din transformarea in-chisorii e ilimitatA. Amenda dui:A Curtea noastra de casatiune, findasezatA in legea penala in urma inchisorii, oricare ar fi quantumul ei,ea e 9 pedeapsa cu un grad mai jos decat inchisoarea; prin urmare Curteapoate transforma inchisoarea in o amendA de 500 lei cu aplicarea art.28 C. p., Cas. II, 578 din 10 Nov. 1897, B. 1362. Si poate sa se pronunteo pedeapsA de 6000 lei pe baza art. 239. Comb. 8 al. 3 C. p., Cas. II, 66din 28 Ian. 1898, B. 151. Confr. in acelas sens Cas. II, 240 din 5 Mai1887, B. 461; 469 din 11 Nev. 188g, B. 977 ; 469 din 4 Sept. 1896. B. 1278,907 din 7 Sept. 1905. B. 1055; In aCelasi sens Normand : Op. cit. Nr. 1114.

2) In Franta amenzile incasate de Stat scad in 1901, erau incasate320/o in 1905 numai 24°A, din condamnatiuni Rev. pen. 1908, p. 1b57.

Foarte logic d. Maxwell, spune: MArturisesc cAideia constrangeriinu-mi place; prin ea se inlocueste pedeapsa de ordin inferior cu alta deordin superior, pentru singurul motiv cA osanditul nu poate prati". AceastAidee vom arAta indatA ce a lost exprimatA de Farinaceu. Deaceia d.Maxwed propune, generalizand ideia d-lui Monis, fostul Ministru de jus-titie in cabinetul Waldeck-Rousseau, ca sa fie inlocuitA pedeapsa amenziicu muncA pentru despagubirea victimei. Maxwell: Loc. cit., p. 240 si 245.

§i

§i

437

In legile vechi existd inegalitatea intre nobili i mojici :Pentru crimele care merita moartea zice Loysel mojicul vafi spAnzurat, i nobilul decapitat. Dupd art. 33 condica penald

nobilul nu se supune la bdtae, ci se da pedeapsa co-respunzdtoare.

Azi nu se mai face deosebire Intre nobili i nenobili, ciintre acei care au si cei care nu au ; avutii reprezintd pe nobiliide odinioard, iar mojici sunt aceia care nu pot pldti a-menzilel

*1910. Dealtmintrelea aceasta reguld cu doud feluri de pe-depse e foarte veche. 0 gasim In strdvechiul coclice Hammurabi(2250 a Chr.) uncle cel care nu putea sa pldteascd amenda eraucis (§ 8). La 13.omani era principiul sd plateascd cu cor-pal cel care nu are bani` "), i acest principiu dureazd In totevul meziu i chiar In cel modern cu singura restrictiune cä elnu se aplica nobililor.

Ordonanta lui Carol Quintul din 1532 zice: Cel care nupoate pldti gloaba, trebue sd sufere puscdria" 2).

Farinaceu vorbeste de regula acea vulgard si care segaseste in toate gurile cd vinovatul care nu are avere pld-teste cu trupul adaogd cd nu se aplica nobililor si altor per-soane de seamd, ci numai robilor si altor persoane de jos 4).El cautd chiar sä justifice aceasta exceptiune spunand cä dacapersoanele de seamd ar fi pedepsite corporal, am ajunge la re-zultatul, care lui Farinaceu i se pare absurd, cd nobilii s'arpedepsi mai aspru decAt ar merita infractiunea comisd de ei5).

Acelasi lucru ni-1 spune si Menochiu. Acest din urmdaproba regula 6) i vorbind de exceptiunea relativd la nobili 7),adaogd cd ei sunt pedepsiti mai aspru cand e vorba de pedepse

') Luere in corpone, qui in aere non habet Leg. Dig. ult. In jusvocando.

2) Wer die Geldstraffe nicht erlegen Ican, muss das Gefangnusleiden" art. 216. Vezi Cornmentaris. Ed. Clasenius, 1683, Francofurti-Lipsiae, p. 851 si Blumblacher, 1694. Saltzburg, p. 400. Ei formuleaza:regula: Qui non habet in crimena luat in corpore.

5) Farinaceus: Op. cit. Quest XXVI, Nr. 1.4) Nobilibus et aliis honestis sed servis et aliis vilibus personis.6) Farinaceus: Op. cit. Quest XXVL Nr. 21.5) Menochius: Op. cit., II, 457, Nr. 1, p. 570, col. 1.

Menochius: Ibid. Nr. 11.

i

438

pecuniare '), §i cd substituirea pedepsii corporale trebue sa fiemica si uward: at funis vel fastigationis2).

In fine, Damhouder ne spune deasemenea cä E regulatca acel care nu arc bani, SA plateasca cu corpul ... Care nupoate plan pedeapsa pecuniara din cauza lipsei, sä sufere pe-deapsa corporala si dupa lege sd expieze cu corpul").

Aceasta:deosebire intre plata in bani i pedeapsa corporaldcare in vremile trecute constituid bätaia, e Inca una din cauzelecare au fäcut ca pedepsele wail sd se considere ca o pedeapsar4noasd.

1911. Oricat ar fi de veche regula, ea ne pare nedreaptd;puted sä fie admisd in un timp in care neegalitatea inaintealegii era o regula, in vremile noastre insa ea e o patd in dreptulpublic. Regula : cel care nu platete in bani, sa plateasca ciicorpul, or este dreapta, §i atunci trebue sa se aplice §i in ci-vil, or este nedreaptd §i in acest caz trebue sti fie eliminata§i din Codicele penal.

Nu putem admite ca aceia care insala in civil sa nu steain inchisoare fiindca stiu sa cornita inselaciuni si abuzuri deincredere mai rafinate, iar cei care in§alä mai grosolan cAzdndin articolele Codicelui penal, sa infunde puscaria pentruca suntmai inculti. In realitate legiuitorul penal modern n'a Pacut re-lativ la regula. Qui non habet in aere, luat in corpore, decatsa substitue inchisoarea pedepselor corporale de altädatd, ceiacedesigur cd este o amelioratiune, dar nu este destul.

TottO necesitatea practica a posibilitatii pedepsirei mi-

1) Menochius: Ibid. Nr. 12. Acest lucru e confirmaf si de TiraquaaMitius est agendum cum pauperibus quam cum clivitibus, cum. agiturde poene De poenis temperandis

2) Menochius: Op. cit., II, 457. Nr. 25.3) Damhouder: De relaxationibus carceratorum XIX. Nr. 15, p. 61,

ed. 1555. Regulare est qui non habet in aere, luat in corpore . . . .

Qui poenam pecuniarum prae inopia solvere non possit, corporalernpoenam sustinet et corpore jure plectatur.

Aceasta dispozitiune a transformgrii amenzii In inchisoare e pre-vazuta si de proc. pen. Sirbei. Vezi Sent. Trib. Ilfov Sect. I, din 30 Nov.1862. Gazeta judiciara (Ar. Pascal), an II, Nr. 650. Conform art. 39 si 40 pr.pen. condamnand pe cl-na M. F. care hianand caii la sosea lovise pe I.Dragos ofiter de gendarmi, insarcinat cu ordinea, la 190 lei amenda, ho-tararea prevede in caz de neavere cu 6 Zuni de triad-scare! E de ob-servat cä hotararea era in contra unei doamne din inalta societate.

439'

cilor infractiuni comise de sdraci, a fäcut ca aceastd regulafie mentinutel chiar in legislatiunile moderne, fiindcd altmintreleapentru faptele pedepsite cu amenda, insolvabilii s'ar bucura denepedepsire 9.

*1912. In cazul insa cand s'ar admite amenda in legisla-tiune, parerea noasträ este cd ea trebue sä fie numai o pe-deapsd complimentara proportionala cu averea, niciodatä pedeapsa principala. Ca find pedeapsd complimentara va cadeanumai pe bogati, rail nu e mare, caci e natural ca sä nu deadecat acel care are. Dealtmintrelea nu avem alte exemple InCodicele penal de acest gen ? Drepturile politice in caz dedegradare civicd nu sunt perdute decat de aceia care le au ;interdictiunea legala in caz de munca silnica i recluziune, nuproduce efect deeat relativ cu aceia care au o avere de ad-ministrat.

Ca vor avea saracii acest mic privilegiu printre multelemizerii ale vietii lor, lucrul nu e atat de revoltant pe cat estede a mai crea un nou privilegiu pentru aceia care au destulealtele.

Nu ni se poate opune nici obiectiunea cd avutii ar fi ast-fel mai aspru pedepsiti ; e natural sa fie astfel, fiindcd ei suntmai vinovai cand comit infractiuni.

1913. Regula nedreaptd: qui non habet in aere, luat incorpore este inscrisä in art. 28 C. p. care zice : La cas denesolvabilitate a condamnatului, amenda se va inlocul cu In-chisoare. Durata inchisorii se va determina de judecatorie, so-cotindu-se drept 10 lei amenda o zi de inchisoare ; durata insäa inchisorii nu va putea fi, in asemenea caz mai mare de un an".

0 dispozitiune identica se gaseste in art. 30 C. p., rela-tiv la amenda de simpla politie 2).

1914. Art. 28 C. p., care prevede transformarea amenziiin inchisoare, a dat nastere la urmätoarea controversd.

Dupd art. 399 C. p.: Toate amenzile prevazute in acest

1) Vezi in favoarea amenzii penale Degois: Traité, Nr. 784, p. 390,care spune cA amenda e represivA, nedegradanta si inavuteste pe Stat.

2) Vezi discutiunea problemei constrAngerii corporale in materiepenalA, cAnd a fost suprimatA (in Franta in 1867) in materie civilA si co-mercialA in Degois: Traité, Nr. 782 care aratA cA altmintrelea sAraciin'ar mai fi pedepsiti, cAnd pedeapsa este simpla amendA. DealtmintreleadAnsul recunoaste cA transformarea amendei in inchisoare este un rAu

sa.

440

Codice se vor socoti pe lei noi. Cifra insd din textul legii vafl pretutindenea redusä la jumdtate, fdrd ca, In materie de delictsa poata fi mai mica de 26 de lei noi.

Amenzile pentru contraventiuni se socotesc in lei noi,fara nici o reducere".

Intrebarea este dacd aceastä dispozitiune inscrisä in Co-dicele penal in urma modificarii din 17 Fevruarie 1874, care-e relativä la amenzile din Codicele penal date ca pedepse, sekreferd si la cifra din art. 28 Cod. pen., care aratd rndsurazilei de inchisoare in caz de transformare a amendei ?

Cestiunea e controversata1915. S'a sustinut parerea cd art. 399 C. p. nu se re-

ferd la art. 28 si 30 C. p., care nu prevad amenda, ci mo-dul transformarii amendei in zile de inchisoare ; prin urmare,cei 10 lei din art. 28 C. p. nu se reduc la 5 lei. Principalulmotiv invocat pentru a sustine aceastd Were, este ca. art.399 C. p. ar reduce numai amenzile la jumdtate, el se referadar numai la texturile care cuprind amenzile ca pedeapsd, iarin art. 28 si 30 nu se prevad amenzi, ci mocha calculdriilor. Se adaoga cd art. 399, dispune cd arnenda In materie dedelict nu poate fi mai mica de 26 de lei ; cum Insd art. 28prevede o amenda de 10 lei, dacd am reduce-o conf. art. 399am avea o amendd de 5 lei2).

1916. Argumentarea nu ne pare intemeiata, mai intdiufiindcd distinge acolo unde legea n'a distins; art. 399 vorbestede amenzi si art. 28 si 30 se referd tocrnai Ia arnenzi. Legeazice clar ca : cifra din textul legii va fi pretutindenea redusdla jumdtate, afard de cloud exceptiuni anurne prevAzute de lege.

1) In materie de delicte sä nu scadd pedeapsa mai josde 26 de lei, minimum amendei corectiOnale;

1) In o lege speciala Cod. silvic din 9 Aprilie 1910 amenda setransforma in inchisoare, socotindu-se o zi de inchisoare drept 10 leiamenda (art. 89).

2) St. Scriban: Articol in Curier judiciar, an. IX, (1900) p. 499 sian. XI, (1902) p. 482 in nota asupra C. Iasi II, 398 din 14 Mart. 1902 pecare o critica. In acelas sens C. Botez: Noul Cod de sedinta, Bucuresti,1908, p. 634-635 care numeste eroare parerea contrarie. Cel putin aceastaformula ni se pare exagerata; nu poate fi eroard o parere inteo cestiunecontroversabilä, i incontestabil ca cestiunea e discutabila. D. Botez credeca eroarea ar proveni din cauza CA V. Boeresca tinand seama de dis-pozitiunea art. 399, al. 2 Cod, pen. a pus in art. 30 lei 5 in loc de lei 10.

').

441

2) In materie de contraventiuni, cifra rämane neschim-batd, pentru a nu ajunge la cifre nerdtunde i prea mici.

Art. 28 nu inträ in nici una din aceste doud exceptiuni,prin urmare reinträ in regula generala care prevede reduce-rea la jumatate a cifrei amendei, pretutindea in textul legei.

Legiuitorul n'a acut dealtmintrelea in aceastä materie,dent sä urmeze evolutiunea monetei, transformand leii vechiin lei noi, care sunt aproape de 2 ori mai mari dent leiivechi.

E dar firesc ca dispozitiunea din art. 399 sä fie generala,cad vddit este ca, daca inainte se considera ziva de 3nchisoareprin privatiunea muncii echivalenta cu 10 lei vechi, in urmadeclardrii legiuitorului cd amenda va fi socotitd pe lei noi, la zivade inchisoare va echivalä 5 lei noi. Inculpatii n'aveau de ce sa seplanga, fiindcd reducandu-se pedepsele pecuniare la jurnatate,soarta lor nu se agrava, cad ei stau tot acela$ numär de zilein inchisoare, ca mai inainte. De exemplu, acel condamnat la100 lei vechi amenda, ar fi stat 10 zile in inchisoare inaintede 1874 ; dupd acest an pedeapsa s'ar reduce la 50 de lei, silan s'ar considera cu 10 lei ziva de inchisoare, ar sta numai5 zile in inchisoare, pe cand clan am socoti cu 5 lei ziva deinchisoare, va sta tot 10 ca si mai inainte. Negresit ca aceastae solutiunea legiuitorului, caci este stiut Ca legiuitorul din 1874n'a fost animat in modificdrile sale de spiritul indulcirei pe-depselor ci de alte consideratiuni. i atat de adevärat estelucrul acesta, incat in materie de contraventiuni cifra amen deia rämas neschimbata, de0 se transfornui in lei noi; ar fiinsd ciudat ca legiuitorul care agrava pedepsele contravenien-telor, sä nu fi ldsat cel putin neschimbate pe ale delicuentilor,

chiar sä le reducd pe jumatate I i trebue sã observam cdaceastã reducere de pedeapsa nu numai ca ar fi rezervatä ex-clusiv delicuentilor supusi amendei, dar chiar intre acestianu toti ar beneficia de ea, ci numai condarnnatii la arnenddinsolvabili, ale nror pedepse s'ar reduce la jumatate din ceeaceerau inainte de 1874. Cu alte cuvinte legiuitorul ar fi agravatpedeapsa contravenientilor amendati, ar fi mentinut pedeapsadelicuentilor amendati solvabili, si ar fi micsorat numai pedeapsadelicuentilor supusi la amendd insolvabili. Un astfel de sistemnerational nu se poate admite cu usurintd.

Ca amenzile in materie de contraventiuni au rämas nes-

si

442

chimbate, lucrul e natural, caci aceste pedepse sunt foarte micirlegiuitorul n'a voit sa le faca derizorii.

In cat despre obiectiunea ca art. 399 zice ca amenda inmaterie de delicte nu poate fi mai mica de 26 lei, si prin re-ducere am ajunge la 5 lei, aceasta e pur i simplu o con-fusiun e.

Legiuitorul nu voeste ca amenda .corectionala sa fie maimica de 26 de lei, si in sistemul nostru ea nu este mai mica.

Dealtmintrelea, daca cifra 5 ar fi In contradictiune cu mi-nimum de 26 de lei, atunci i cifra 10 ar aved acelas neajuns,si ar trebul ca ziva de inchisoare -sa fie calculata pe 26-de lei 9.

*1917. Jurisprudenta a avut indoeli asupra acestei contro-verse. Curtea de casatjune II, prin o deciziune veche din 27Ian. 1886, a decis la inceput ca ziva de inchisoare se soco-teste drept 10 lei amenda2), insa in 1889, prin alta deciziunes'a pronuntat in sensul sistemului sustinut de noi 8).

*1918. Amenda contra marturilor care nu yin cand suntchemati (art. 77, 155, 185, 329 si 378 Pr. p.), poate fi trans-formata in inchisoare ?

S'a sustinut negativa, pe motiv ca in Proc. pen. nu p-otfi pedepse ci numai regule de procedura 4). Aceasta parereinsa a fost combatuta, i dupa noi cu drept cuvant8). In rea-litate, amenda contra marturilor insolvabili e o adevarata pe-deapsa, i prin urmare supusa regulelor generale ale pedep-selor, printre care si art. 28 Cod. pen.8). Trebue un text ex-

1) In acest sens C. Hamangiu i N. M. Sotir: Codul penal anotat,Bucure§ti, 1903, care chiar au fScut reducerea in textul art. 28 C. p.,(vezi nota dela art. 399, p. 316), ceeace dupA noi e o gresalA pentru oeditare a legii, cAci aceasta ar puteA face sA se ignoreze cA cestiuneae controversatA.

2) Cas. II, Decizia din 27 Ian. 1886, B. p. 74.3) Cas. II, 267 din 5 Mai 1889, B. 553.In acelas sens C. Iasi, II, 398 din 14 Mart 1902. C, judic. XI, 482.

Pentru transformarea amendei in inchisoare, sub Proc. pen. ,,Stirbei,vezi Nr. 1910, nota 3-a.

4) C. Ordnescu: C. judiciar, 1907, Nr. 2 si Revista judiciara, an. IIIdin 20 Mai 1907.

3) 0. Gherhel: C. judiciar, 1906, Nr. 75, cu nota noastra in acelasens, si C. jud. 1907, Nr. 6.

La ultimul articol al d-lui Ordnescu n'am rAspuns, fiindcA nuam aflat deck in 1911 de existenta lui. Dealtmintrelea in acei articol nil

§i

3)

443

pres de lege ca sa admitem ca o amenda nu e pedeapsa,prin urmare nu e supusa regulelor generale ale pedepselor.

1919. Cine decide asupra transformarei amendei in in-chisoare ?

Fiind vorba de executarea pedepsei, credem ca se vapronunta ministerul public, insa, daca cel condamnat nu va 11multumit, el are drept sa reclame la autoritatea care a pro-nuntat hotarirea care se execut6, conform dispozitiunei art_28 C. p.').

*1920. Ce vom zice de amenzile prevazute de Cod. civ.art. 36, 54, 62, 174- si 1822, de Proc. pen. 77, 155, 168, 329,378; Proc. civ. art. 488, 207, 216; leg. jud. de pace, art. sa

88 si de celelalte legi speciale ?Cestiunea e discutata. In Italia C, cas. a decis in 1893,

Iunie 24, ca amenda e o adevarata pedeapsa, insa in 1895.Nov. 2, a admis solutiunea contrarie, ca nu se poate trans-forma amenda in inchisoare, daca nu se prevede aceasta ex-pres in legea speciala2).

Aceeas solutiune a fost admisa si la noi prin catevahotariri8).

*1921. Parerea noastra este insa ca opiniunea contrarie emai intemeiata. Legea generala In materie de pedepse si deamenzi e Codicele penal si Intreaga parte generala a Codiceluipenal, credem noi, se aplica la toate pedepsele prevazute prinorice lege, afarä bineinteles de dispozitiunea contrarie, in legeaspeciala; nu vedem dar de ce nu s'ar aplica i dispozitiunileart. 28 si 30 C. pen. Aceste articole sunt puse sub Titl. II alCartii 1, relative la aplicarea i executarea pedepselor, care

se aducea nici un argument non, ci d. Ordnescu se multumeà sA spundcA chiar de ar fi toatd lumea in contra pArerii sale, va rAmAne singurcu aceastA modestA pArere, ceiace desigur CA e un drept pentru orice-opiniune sincerà, dar nu e un argument stiintific.

I) In acest sens Trib. Neamtu, 214 din 4 Febr. 1902 si nota St..Scriban: C. judic. XI (1901), p. 481 182; F. Hélie: Instr. crim. I, p. 572_Nr. 173; contra Garraud: Trait& II, 22 j 23.

2) Vezi Op. cit., Cart. II, lect. XXV, p. 245, nota 3.3) C. Iasi, Sect. I, 883 din 1903; Cas. II, 258 din 1894; St. Scriban:

C. jud. XI, 481-482. Trib. Neamtu, 569 din 16 Apr. 1903, C. jud., 1903,.Nr. 53; Cas. II, 319 din 12 Nov. 1908, B. 1962, insA in motivare. In acelassens Garpon: art. 9, Nr.13.

si

Mole:

444

.dispozitiuni natural cd trebue sa se aplice la toate pedepselelard distinctiune, chiar cele prevazute prin legi speciale.

Dacd nu s'ar admite aceastd solutiune, societatea ar fi-desarmatd tocmai contra elementelor färä cdpatai, contra cdrormu ar exista nici o sanctiune in acele cazuri.

In van se invoacd argumentul a contrario din legile spe--ciale care prevad expres aplicarea art. 28 si 30 C. p. '), argu-mentul a contrario e bun cand duce la regula generala ; azilinsd regula generala este transformarea amendei in inchisoare.Noi credern din contra Ca, din acele legi trebue a trage nuun argument a contrario, caci nu vedem pentruce legile spe-ciale ar aye& doua sisteme in aceastä privinta, ci un argumentde similitudine ; prin ele se aratd cd in legile speciale, legiui-torul are aceeas vointq i acelas sistem ca in legea generala2).

*1922. In caz insä de contraventiuni la legea licentelor,moartea contravenientului in cursul instantei de judecata, nuface sa inceteze actiunea Statului, relativ la daune, de oareceJegea licentelor nu numai cd nu prevede transformarea amendeiIn inchisoare in caz de imposibilitate de implinire, dar chiarpr.in art. 15 se prevede cd in caz de insolvabilitate se va in-cheià proces-verbal si se va opera prin contabilitate descar--carea amendei, ceeace dovedeste ca aceste contraventiuni nuau un caracter penal 3).

Deasemeni Curtea noastrd de casatiune a decis cd art. 60p. nu se aplicd in materie de contraventjuni la legea mo-

nopolului tutunurilor, i Trib. flU poate decdt sä confirme sau sa.in firme amenda din procesul-verbal, dresat de agentii respec--tivi4). Aceeas regula a admis-o relativ la contraventiunile pre-

9 Vezi in C. jud. XII, 463, diferitele legi speciale, care vorbescsi care nu vorbesc de schimbarea amendei in inchisoare.

2) In acest sens Cas. H, 398 din 14 Mart 1902, C. jud., 1902, Nr. 58nota, in ace1as sens de St. Scriban §i nota mai desvoltatä a ace1uiasi

in C. jud., 1903, Nr. 53, asupra sent. Trib. Neamtu, 569 din 1903. AdaogaA. Oprescu, in Revista judic., an. II, 1906, Nr. 9, p. 122; Cas. II, 1222

-din 7 Oct. 1903, C. jud., 1903, Nr. 82, dupd diverg. Cas. III, 39 din 26 Ian.1911 (dupd diverg.), Jurispr. an. IV, Nr. 7, p. 111, i Cas. III, 97 din 28Tebr. 1911, Jurispr. Nr. 14, p. 222.

8) Cas. III, 30 din 4 Febr. 1909, B. 213 (civ.). Contravenientul mu-rise cand afacerea se aflà inaintea instantei de trimitere, dupti casare.

4) Cas. III, 272 din 21 Oct. 1909, B. 1198 (civ.).

C.

si

445.

vazute de art. 38 legea pentru asezarea i administratiuneaimpozitului spirtoaselor 1).

*1923. In fine vom spune cd sistemul transformärii amendeiin inchisoare s'a criticat si din cauzd cd ziva nu pretueste 5,lei pentru toata lumea, din cOntra, unii saraci stand in inchi-soare nu numai ca iconotnisesc cei 5 lei, dar chiar scapd side intretinere. Deaceea ar trebui ca cei arestati sd fie pusi sdfaca oarecare lucrari publice, care sa fie echivalente pagubei2)._

*1924. Tendinta legislatiunilor este in acest sens.Astfel art. 210 Cod. forest. fr., da voe infractorului insol-

vabil sä scape de amendä, reparatiuni civile i cheltueli prinprestatiuni in natura, intretinand sau ameliorand padurile orclrumurile vicinale. 0 dispozitiune identica se gaseste in art.19 Cod. pen. italian, precum si in Cod. pen. elvetian, elaboratde d. Stoss.

In congresul penitentiar din Pesta, din 1905, s'a decis carin caz de insolvabilitate trebue a se evita ca sd se substitu-iasca amenda in inchisoare, cautand sa se incaseze amenditprin alte mijloace, mai ales prin prestarea muncii3).

E i aceasta o ameliorare; jurisconsultii moderni inteleg-in fine cat de odioasa e in vremile noastre vechea regulaQui non habet in aere luat in corpore 4).

Apendice.Pedepsele corectionale accesorii sau complimentare.

1925. Afard de pedepsele corectionale principale pe carele-am aratat Ond aici mai gasim §i alte pedepse corectionale-fie accesorie, fie complirnentare in Codicele penal sau in le-

gile

1) Cas, 346 din 20 Nov. 1902, B. 1423 (civ.).2) Jul. Teodorescu; Cestiuni de drept penal, p. (.6 si 67.In acest sens C. Iasi, 398 din 14 Mall 1902, C. jud., 1902, Nr. 5/

si nota aprobatoare, St. Scriban; adaogá nota mai desvoltatä a aceluiasi.in C. jud., 1903, Nr, 53, asupra sent. Trib, Neamlu, 569, din 1903; Cas.D,1192 din 7 Oct, 1893, C. jud, 1903, Nr. 82, (dupti diverg.).

2) Rev. p6nit. 1905, p. 1279; Confr. 1164.4) Un mic studiu asupra amendei de Ath. Kiriac; Dreptul, 1887

an. XVI, Nr. 80. Autorul face gresa1a de a discura cestiunea daca amend&poate fi urmtirittl contra erezilor, uitand art. 35 C. Pr tradus dupa § 20.C. p. prus. Vezi si cele spuse de noi in privinta amendei la Nr. 1895,

111,

organice.

446

Vom cita catevaDupa art, 141 C. p. delapidatorii de bani publici se vor

pedepsi pe langa .celelalte pedepse prevazute in lege (inchi-soarea corectionala i interdictiunea pe timp märginit): 1) Cu

amenda dela VAYu din suma delapidata $i 2) cu perdereadreptului de pensiune. Prima din aceste douã pedepse este pe-deapsa complimentara, $i va trebui pronuntata expres de lu-decàtori, iar cea de a doua e o pedeapsa accesorie care derivadirect din lege, de oarece art. 140 C. p. dupa ce vorbe$te decelelalte pedepse, adaogA perzAnd i dreptul de pensiune". Inart. 140 C. p. i in articolele urmatoare legea prevede pedeapsaperderii dreptului de a ocupa functiune publica fie pe toataviata, fie pe timp marginit.,(Art. 140, 142, 144-149, 154-156).Uneori aceasta pedeapsa este accesorie i rezulta direct dinlege, alteori ea este complimentara $i trebue pronuntata dejudecatori. In art. 444, 145 $i 146 perderea dreptului de a ocupafunctiune pe viafd i dreptul de pensiune sunt desigur pedepseaccesorii.

In articolele 154-157 C. p. este iara$i in mod neindoioso pedeapsa complimentara, fiindca trebue ca judecatorul saprecizeze intre limitele puse de lege, care e pedeapsa pe careel o da condamnatului. In art. 140 $i 142 C p., lucrul s'ar paredyindoios; fiindca legea desi vorbeste de o pedeapsa perpetua,insa pare ca cere o declaratiune a judecatorului ,.se va declara".Parerea noastra este at aceste pedepse rezultä implicit dinpedeapsa corectionala data, insa judecatorul poate prin apli-carea circumstantelor atenuante sa inlature acest efect al pe-41epselor corectionale, pe cand el nu poate sä suprime degra-darea civicä or interdictiunea legala dela pedepsele criminale.Recunoa$tem insa ica s'ar putea sustine i parerea con-lrarie ').

Afara de Codicele penal in legile organice, precum i in.alte legi, de exemplu in legea electorala (art.19), se prevad in-capacitati rezultand din unele din pedepsele corectionale, i e

observat ca, desi pedepsele corectionale sunt pe timp mar-ginit, aceste pedepse -sau mai bine zis incapacitati sunt peloata viata.

1) Vezi mai departe la Nr.22016.

dinteinsele:

-de

447

III. Pedepse de simpla politie.

1926. Dupd art. 1 §i 9 Cod. pen. i art. 139 p. p. nu suntdecat cloud pedepse de simpla politie: inchisoarea i amenda;insd in Cartea 1II-a care se ocupd despre contraventiuni, art. 381enurndrA trei pedepse pentru contraventiuni: inchisoarea,amenda §i confiscarea oarecdror lucruri.

Vom studid aceste pedepse in 3 paragrafe.

§ 1. Inchisoarea polttieneascä.

1927. Aceastd pedeapsa privativa de libertate seamändocu inchisoarea corectionala, insd diferA de ea prin duratd

regim.a) Durala inchisorii de simpla politie este dela 1-15

.zile, adica maximum acestei pedepse e minimum inchisoriicorectionale.

Legea e rau redactata, fiindca dupa redactiunea ei este.discutabil dacA o pedeapsd de 15 zile e corectionala or desimpld politie. Se pot sustine cu succes ambele opiniuni,spre a evitd acest lucru, legea ar fi facut mai bine sd zicA deinchisoarea corectionald CA incepe dela 16 zile, iar nu:dela 15,(WO cum a zis §i de amenda cd incepe dela 26 iar nu dela25 lei.

PArerea noastrA este ca, astfel cum e redactata legea sepoate condamnd o persoand la 15 zile inchisoare corectionald,odupa cum se poate condamnd i la 15 zile inchisoare politie-neasca; aceasta va depinde de hotarirea judecAtoreascA. Incazul and hotarirea nu va precizd acest lucru, §i el nu varezultâ nici din dispozitiunea legii care prescrie pedeapsa, seva da interpretarea cea mai favorabila infractorului, adicd seva considerd cd inchisoarea e politieneasca.

Trebue sa observAm cA inainte de 1874 inchisoarea desimpla po1iie era numai pAnd la 5 zile; insA in 1874, contra-ventionalizandu-se uncle delicte (bAtaile §i injuriile) s'a admispentru ele o noud clasa de contraventiuni pedepsite pana la15 zile de inchisoare. Aceasta contraventionalizare a fost cudrept cuv.Ant criticata de d. B. Missir pe motiv CA, dacA era ade-vat-at precum afirma. .comisiunea legislativa CA injuriile suntmai numeroase decal in Belgia §i in Franta, nu e un motiv

di

448

de a micsord pedeapsa. Pe de altä parte semnala inconveni-entul cd, daca se descarcd curtile de apel, se impovdreazãjudecatoriile de pace 9.

In fine yam spune ca., in mice caz, cele 15 zile vor fizile intregi, adicd si ziva 15 se va face inchisoare, cdci re-forma din 1874 a schimbat maximum dela 5 zile, care desigurcd erau intregi, la 15 zile. Va fi insd diferenta intre cloud' pe-depse de 15 zile de inchisoare corectionala, si de simpla po-litie in ceiace priveste regimul la care vor 11 supusi detinutii.

1928. b) Regimul inchisorii politienesti diferd de regimulinchisorii corectionale prin aceia cd el este mai bland si cãarestatii nu pot sa fie supusi la muncd. Legea e formald inaceasta privinta. Art. 20 C. p. zice: Nu vor puted fi intre-buintati la lucru fao voia lor, nici in inchisoare, nici afaradin inchisoare. Regimul va fi foarte bland si, la nici uh caz,nu se va puted agrava prin punerea fiarelor".

Vom addoga ca acesti detinuti nu se trimit in inchisorilecentrale, ci fiecare judet are un penitentiar pentru ei, care senumeste arest judetean. E firesc lucrul acesta fiindca inchisoareapolitieneasca find foarte scurtd, termenul s'ar implini uneoriin timpul ducerii la penitentiar si costul transportului ar fi

prea mare.c) Consecinfe, adica pedepse accesorii or complimentare

nu deriva niciodata din pedeapsa inchisorii politienesti.

§ 2. Amenda politieneasea3).

1929. Amenda zice art. 30 C. p. vorbind de amendapolitieneasca se pronunta sau singurd sau insofitd cu in-chisoare politieneasca".

Legea se exprima incorect; nu amenda, care e totdeauna

1) B. Missir : Dreptul 1873, Nr. 2; in sens contrariu; Gr. Pciucescu:Dreptul 1873, Nr. 11.

2) Vezi Raider : Cours II, Nr. 177 si Berfauld: Cours lect. XIV, p. 302.2) Art. 101 C. p. italian permite contravenientului dacA amenda nu

e mai mare de 300 lei si dacA legea specialA nu interzice acest lucru,ca SA scape de judecatA plAtind maximum amendei prevAzutä pentru. aceacontraventiune precum si cheltuelile procedurei ce s'a fAcut. D. Civoliaproba aceastA dispozitiune care evità perderea de timp pentru magis-trati si cetateni, dar observA cu drept cuvant cA ea se va aplicA foarterar, flindcA magistratii dau in general pedepse mai mici decAt maxi-mum. Civoli: Lezioni, Part. II, Lect. XXX1V, p. 233.

449

o pedeapsd complimentara, e insotita de alta pedeapsd, ci eainsoteste ca pedeapsa complimentara, pedeapsa principald ainchisorii politienesti.

Amenda politieneasca variaza. intre 5 si 25 lei inclusiv 9,si se poate converti si ea in inchisoare ca si amenda corec-tionala. Ad cu toate ca nu exista controversä in privinta trans-formarii pe care am discutat-o cand am vorbit de amenda co-rectionald (10 or 15 lei), credem cd ziva se va socoti tot 5lei amencla, iar nu 10, si aceasta pe baza generalital,ii art. 399C. p. Pentru aceasta nu vom invocA drept argument cd dacäse admite solut,iunea contrarie, condamnatul la 5 lei amend&ar trebui sä steA o jumatate de zi in inchisoare, pedeapsa ne-prevazutd de Codicele penal, cãci aceasta obiectiune se putedface si legiuitorului din 1864, sub care cestiunea nu puted ficontroversatd. Ne intemeem insd pe aceia cd art. 399 spuneformal cd pretutindenea cifra amendii, iar nu pedeapsaarnendii, se va reduce la jumatate, prin urmare, trebue redusd si.in art. 30 C. p. alin. ultim al art. 399, nu se opune acesteiinterpretari, Ca' ci el se ocupa de pedeapsa amendei, iar nu demodul evaluarii.

Amenda politieneasca diferd de cea corectionala nu numaiin privinta quatitatii, dar si prin aceia ca, dupa glasuirea art.383 C. p. ea se ia, in folosul comunei, unde s'a comis contra-ventiunea".

§ 3. Confiscarea specialä.

1930. Aceasta pedeapsa complimentara 2) exista dupa cumam spus si in materie criminald sau corectionala relativ la

') In Franta, dupa d. lid. Theodorescu, amenda corectionala s'arputeA sui pAnd la 3000 lei. Prefata la Cestiuni de drept penal", inrealitate ins6 legea din 28 Oct. 1888, edicteazA maximum de 3000 leide amendä, and prin circumstante atenuante amenda inlocue$te inchi-soarea, care e pronuntatA singurA de lege. Normand: Cours, Nr. 573.

2) Dupà d. de Liszt, confiscarea si distrugerea obiectelor produsedin infractiune sau spre a comite o in fractiune nu sunt pedepse. Lehrbuch.§ 58. Vezi arnAnunte si discutiuni interesante asupra confiscArii in De-gois : Traité, N-rile 786-803, si la noi G. Fratoslifeanu : Dreptul, an.XVIII (1889), Nr. 77, p. 625-629, $i Al. Oprescu; Discurs de deschidere,Curtea Bucure$ti, Drept., XXXIV (19(J5), Nr. 55, p.450 si 452, $i A. Prins:Science pénale, N-rile 870-872; Garcon: Code penal, art. 11, -Nr. 4 0.bibliografia citatA de dansul.

W193 29

450

Obiectele care au servit la comiterea or Incercarea de comi-tere a infractiunei, sau care au rezultat din infracOune. In modgeneral ea e prevdzutd in art. 37 C. p. In special art. 144 si146 C. pen., prevazand delictul de mituire, ordoand cd sumelece serveau spre mituire sd fie confiscate in interesul stabili-mentelor de binefacere.

In Cartea III, care vorbeste de contraventiuni, legea po-meneste in art. 381 cd a treia pedeapsa politieneascd: Con-fiscarea de oarecare lucturi ce se vor fi prins", si mai multearticole urmätoare prevad in mod special diferite cazuri deconfiscare. Cum circumstantele atenuante nu sunt admise inmaterie de contraventiune, si cum art. 386, 391 si 394 C. p.sunt imperative, credem ca judecatorii nu pot dispensa pecondamnat de amenda in acele cazuri, pot insä sä facd aceastain cazul prevazut de art. 384 C. p.

In legile speciale gasim art. 80 Cod. silv. din 9 Apr. 1910,care prevede confiscarea speciald a instrumentelor care auservit la comiterea infractiunii.

1931. Din caracterul penal al confiscarii, Curtea noasträde casatiune a tras consecinta, cd aceasta pedeapsd nu poateft pronuntata decdt in virtutea unui text de lege (art. 16Constit.).

Prin urmare, dacd s'a pedepsit cu amenda i confiscareo contraventiune la art. 385 al. 9 C. p., care prevede nurriaiamenda, hotdrirea va fi casabild Concluziunea e perfectlogicd2).

Lisa confiscarea e o pedeapsa de natura particulara,aceasta explica poate pentru ce legea n'a citat-o cand a enu .marat pedepsele.

Vom observä mai intdi cd art. 60 C. p. nu se aplica re-lativ la confiscare, judecatorii nu pot Intemeindu-Se p6 acestarticol sa hotarascd neconfiscarea corpului delictuiui 3).

Tot din natura particulard a confiscarii rezultd ca regulanecumuldrii pedepselor nu se aplica in materie de confiscare,astfel cd dacd un individ e condamnat la cloud pedepse una cri-minala si alta corectionala, prima absorbind pe cea de a doua,

1) Cas. II, 1163 din 5 Tunie 1907, C. Jud, 1907, Nr. 58; In Pranta6arpon: Art. 11, N-rile 5 i urm.

2) Confr. C. Botez: Cod. de sed., p. 604.5) B/anche: Etudes, T. I, Nr. 78.

si

I).

451

nu impedeca aplicarea confikarii, daceexista in acea a doua-pedeapsa ), Blanche chiar trage consecinta ca s'ar putea pro-nunta confiscarea in afara de orce pedeapsa, nu numai inrpateriile prevazute de legile speciale, dar chiar in materiile.ordinare 2).

1932. Obiectele confiscate devin ale Statului, $i prin urmare,vanzandu-se produsul lor nu se da persoanei dela care s'au.confiscat. Considerand zicea cu drept cuvant Curtea de ca-satie in 1880 ca art. 37 da judecatorilor facultatea de a con-fiscet obiectele aratate in acest articol, ceiace exclude dreptul-de a se impartasi cei condamnati, in caz de vanzare din,pretul lor4 9,

CAteva regule generale asupra executArii pedepselor.

1933. Sub § 9, intitulat in mod impropriu amehda politie-neascA, legiuitorul pune niste regule generale, din care pecateva le-am examinat relatiV la modul de executare al pedep-selor. Vom studiã aid pe celelalte.

1) Calculul termenului osdndei. Art. 33 C. p., care dif eraIn redactiune de corespondentul stu francez (pus gresit la in-chisoarea corectionala), prevede ca ziva se socoteste pe 24 ore,Anna 3a de zile, i anul 365 zile i adaoga ca ziva dela careincepe pedeapsa $i ziva in care inceteaza se vor socoti ca zile

Cu tbate ca termenii legii par a dispune contrar In Franta,jurisprudenta i unii autori admit calculul pedepsii in luni nupe 30 lie zile, ci in ziva corespondenta a lunei. De exemplucondamnatul la trei luni incepand dela 1 Iulie, ese din inchi-soare la 1 Octombrie, pe cand daca s'ar calcula pe zile (90 zile),lunile Iulie $i August flind de 31 de zile, condamnatul ar trebulliberat in dimineata zilei de 28 Septembrie.

Noi ne pronuntam pentru aceasta din urrna solutiune, careste conforma cti textul legii, i In acelasi timp mai dreapta 4).

1) Ibidenz: Nr. 79, care citeazd i acest sens jurisprudenta Curtiicasatiune francezA.

2) Blanche; Etudes, I, N-rile 81, 82 si 83.3) Cas. II, 507 din 25 Nov. 1880, B. 408.

Confr. pentru doctrina §i jurisprudenta francezil Garpon: Art.-40, Nr. 7.

cle

4)

depline.

452

Curtea noastra de cas. pronuntandu,se in sens contrariu, a ajunsla solutia ciuclata ca doua pedepse de 6 luni i o zi nu intrecmaximum de un an 9.

Observam ca dispozitiunea art. 33 al. 2 C. p., Ca zivacare se incepe si se sfarseste pedeapsa se vor socoti ca zileintregi, nu e rationald cand este vorba de pedepsede scurtddurata, mai ales cand e vorba de pedepse foarte scurte.

Astfel individul condamnat la o zi sau chiar doua zile deinchisoare, arestat seara, ar puted sa ceara libertatea a douazi dimineata, desi alin. 1 al aceluiasi articol spune cd ziva sesocoteste de 24 ore. Este contradictiune intre cele doua ali-niate, si credem cd singurul inijloc de a le concilid, este de aaplica calculul pe ore din alin. 1 al art. 32 C. p., la pedepselecu zile, i alin. al 2-1ea la pedepsele cu lunile 2).

1934. Dar, de cand va incepe sã curga termenul osandei ?Cestiunea e ward cand individul este pus in inchisoare, dupace osanda a devenit definitiva. Insa, dacd individul a fost inchispreventiv in timpul judecatii, cestiunea e foarte grea i a facutsd se naseä multe dificultati, atat la noi cat si in Franta, chiardupa legea din 1892.

Art. 32 C. p., distinge clan individul inchis a atacat orri'a atacat hotararea condamnatoare.

a) Daca osanditul inchis preventiv in timpul judecatii n'aatacat hotarirea condamnatoare cu apel or recurs, termenutpedepsii va curge din ziva hotarirei date. Aceeasi soluOune ada legea in cazul cand atacand hotarirea osanditul a isbutit sao modifice in interesul säu i aceasta chiar in materii crimi-nate 3). Si aceasta chiar daca s'a schimbat calificarea faptei,

Cas. II, 112 din 12 Ian. 1903, B. 123. Curtea de casatiune calcu-leaza ca 6 luni fac 180 zile, prin urmare de doua ori 6 luni si o zi fac362 de zile; termenul e dar cu 3 zile mai mic de un an. Credem Ca oricerationament s'ar face nu e posibil sä admitera ea de doll& ori 6 luni, sidoua zile pe deasupra, ar fi cu trei zile mai putin deck un and Prinasffel de interpretari sofistice dreptul sä departeaza de logica si debunul simt.

2) Pentru diferite probleme care se pot naste asupra acestui articol.Vezi B. Missir: Dreptul, an. VII, (1879), Nr. 22, p. 179-180.

a) Cas. rom. II, 1252 din 4 Nov. t902. Dreptul, XXXIII, (1902), Nr. 38,Era vorba de un condamnat la 10 ani recluziune si care, in urma casarii.fusese condamnat la 6 ani recluziune. C. cas. zice cu drept cuvant ca

jn

453

de exemplu find dat in judecata pentru bancrutd frauduloasd,e osandit pentru bancrutd simpla ').

b) Daca facand apel or recurs n'a isbutit, nu-i se va tineseamd de timpul cat a stat in inchisoare preventiva intre hotd-rirea atacata §i cea de respingere.

Putin importa in amandoud cazurile apelul or recursulprocurorului ; orcare ar fi rezultatul lor, nu de ele depinde casã se tind or sd nu se tind seamd de timpul petrecut in arestulpreventiv dupa darea primei hotärtri 2).

1935. Art. 32 C. p., a rezolvat cu modul acesta oarecaredificultäti, care existatri in Franta inainte de legea din 15Nov. 1892; totu§i el este incomplect i n'a curmat toate di-ficultatile, dupa cum nu le-a curmat nici legea francezd din1892. Noi avem asupra acestui articol o bogata jurisprudentd,care putem zice cd se afld Inca in stare de formatiune.

Vom examind cdteva din problemele ce s'au näscutasupra art. 32 C. p.

Observam mai intai in treacat cd legiuitorul nu vorbe§tede inchisoarea preventivä din timpul instructiunei, ci numaide acea din timpul judecatii §i dupd darea unei hotdriri, ceeacee o lacuna 3).

Cestiunea cea mai grea asupra art. 32 C. p., este de a se§ti care sunt efectele desistarii, adicd ce se vor intdmpla candosanditul, dupa ce a fäcut apel or recurs, in urrnd s'a rdsgandit§i l'a retras.

trt. 32 C. p., nu face nicio deosibire intre pedepsele date pentru crimeor delicte i respinge recursul contra deciziunei Curtii cu jurati Ro-manati, Nr. 4, (1902); Confr. Cas. II, 596 din 24 Mai 1904, B. 874.

1) Limoges: 14 Nov. 1907, D. 1909, II, 119; Confr. Degois: Traité,Nr. 2131.

2) Este indiferentS 1mprejurarea cA individul al cArui recurs a fostrespins, fusese achitat de tribunal i condamnat numai de Curtea deapel, cAci legea nu distinge si nu tine seamA de aceasA imprejurare;Cas. II, 1540 din 27 Iunie 1907, C. jud. 1907, Nr. 50, Bul. C. cas 1182.

a) Cu drept cuvAnt, d. Al. Oprescu, sustinea cã ar fi fost bine calegiuitorul sä tins seamA si de preventiunea dinainte de condamnare.Discurs de deschidere la Curtea de apel Bucuresti. Dreptul, an. XXIV,(1905), Nr. 55, p. 451, col. 2-a. Vezi i discursul de deschidere al Proc.gen. P. Sadoveanu la Curtea de apel, Iasi 1900-1901, care sustine sea-derea facultativet a pedepsii preventive conform legii franceze din Nov.1892, C. jud. IX, Nr. 59 si I. B. Georgescu, care cere imputarea inchi-sorii preventive din timpul instructiunei. Pag. juridice, II, 19.

454

*1936. Asupra acestei cestiuni s'au sustinut 4 pareri: a) litcaz de retragere a apelului, durata pedepsii se va socoti dinziva cdnd judecandu-se apelul, in urma retragerii, Curteava lua act si-1 va respinge. Aceasta sulutiune extrem de sever&admisa de Curtea de apel Bucuresti in 1900, probabil prin c.gresita intelegere a jurisprudentii Curtii noastre d casatiune,de care vom vorbi indata, a fost data in rnajoritate, si ea dinfericire a ramas izolatal). b) In caz de retragere a apeluluidurata pedepsii se va socoti din ziva retrager4. Aceasta so-lutiune a fost admisd de Curtea noastra de Casatiune prin.(loud deciziuni in 1889, nu destul de bine redactate, i careprobabil ca au indus in eroare pe majoritatea Curtii de apeldin Bucuresti in 19002). c) Jurisprudenta franceza distingeintre apel si recurs; ea admite ca termenul pedepsii incepedin ziva retragerii in caz de apel, insa in caz de recurs eaconsiderd recursu1 ca nefacut, i cd termenul, ar curge deladata hotarirei atacate cu recurs8).

Aceasta distinctiune Curtea de casatiune franceza ba-zeazã pe consideratiunea de echitate Ca termenul de apel findmai lung, condamnatul a avut timp sä cugete matur asupralui, pe când gresala recursului este admisibila, timpul find foartescurt4). Ea a fost admisd si de Curtea noastra de casatiune in1895 pentru acelas motiv6). d) Retragerea fie a apelului, fiea recursului, fard nici o distinctiune, face sa se considere apelul

1) Curtea Bucuresti II, 195 din 13 Mart. 1900, C. Jud. IX,. Nr. 31p. 248.

2) Cas. II, 206 din 29 Mart. 1889, B. 395; si 299 din 23 Mai 1889, B.567. In acest sens se pronuntA d. lonescu Dolj, care insA aplicA aceeasiregula si la recurs, asupra cAruia nu s'a pronuntat Curtea de casatiune,asA cA gresit dAnsul invoacA acestea (Mud deciziuni in sensul pArerii sus-tinutA de dAnsul.

3) Cas. fr. 22 Nov. 1855, D. 56, I, 44 si C. Paris, 17 Nov. 1850, D. 68V 354 (pentru apel). Cas. fr. 2 lul. 1852, D. 52, I, 222 si20 Mai 1853, D.53,I, 240 (pentru recurs). Confr. pentru doctrina si jurisprudena franceth.Garpon: Code penal annoté. Art. 23 si 24,. N-rile 66-69 i Garraud. Précis,ed. 8-a Nr. 642, si Blanche: Etudes /, Nr. 129, p. 169, care criticA juris-prudea francezA; controversa a rAmas in Franta chiar in urma legiidin 15 Nov. 1892.

4) Vezi mai ales Cas. fr. 2. Jul. 1852S. 52, I, 470; citat de BlancheEtudes I, Nr. 129.

5) Cas. II, 724 din 7 Dec. T895. R 1466: admitand ca recursul retrageste ca nefAcut,

o

455

sau recursul ca nefacute, i timpul pedepsii se socoteste deladata sentincei atacate.

Aceasta solutiune a fost admisa la noi.de Curtea de apeldin Bucuresti, sect. II, prin cloud deciziuni ln 1889 ') si de mirnoritatea Curtii (Bucuresti, Sect. II, in 19002) relativ la apel),

*1937. Noun ni se pare ultima solutiune cea mai juridicn,credem ca in instanta noastrn suprerna care deja a fãcut ur

pas in 1895 parasind jurisprudenta severn din ,1889, va res.pinge mai tarziu solutiunea ibrida si de transactiune a Curtii decasatiune franceza, careia cu drept cuvant i-a imputat Blanche§dealtmintrelea atat de respectos i aprobator al jurisprudentiiCurtii de Cas. fr., ca ea interpretand astfel art. 23 C. p., facelegea, iar nu o interpreteaza3).

*1938. Noi nu putem aproba distinctiunea facuta de ju-risprudenta franceza ; cã aceastä solutiune ar putea sa fie admisade un legiuitor ca buna, nu o tagaduim 4), dar cd ea ar fi so-lutiunea legii, asa fum e redactata, este cu neputinta de sustinut.Nicaeri in lege nu vedem aceastä distinctiune, care ne parecu atat mai nerationala, cu atat se poate foarle bine ca apelul,sa fi fost facut in pripa dupa sfatul unui avocat neconstintiossau imprudent.

Deja pedepsirea legiuitorului, cãci e o adevArata pedeapsade a nu se tine in seamn timpul petrecut in inchisoare, estedestul de grea pentru fapta de a uza de un drept acordat delege, si care este de interes public : nu putem merge mai de-pute, si prin cale de interpretare sa intindem aceastä pedeapsala acela care a facut .apel i l'a retras. Dupa noi desistarea laapel, ca i la recurs, echivaleaza cu nefacerea apelului. Textullegii vorbeste ce e drept de facerea apelului sau recursului,

1) Curtea Bucuresti, If din 8 Febr. 1889; si 330 din 12 Mai 1889.2) At. Kivu, minoritate: Decis: C-Bucuresti 195 din 13 Mart. 1900,

C. Jud. LX, 31, p. 248.Blanche: Etudes, loc. cit.

D. lonescu Dolj care expune aceastit controversA, sustine al 4-leasistem cA fArd distinctiune, un caz de retragere a apelului sau recursului,termenul trebue sA curgd dela retragere. Este o opiniune mijlocie carese poate sustine, InsA dAnsul greseste cAnd invoacA in acelasi Sens hotA-ririle Curtii noastre de casatiune 206 si 299 din 1889.

4) Deaceea si d. Garraud declarA crt soluOunea neadmisibilA in drept.e totusi echitabili.

si

')

456

4dar dovadd cd se gandeste la facerea insotita de judecatd estealin. III al aceluia$i articol ').

*1939. In orice caz, chiar daca nu s'ar admite solutiuneaipe care o sustinem, cu nici un chip nu putem sä incuviintamsolutiunea data de Curtea de apel Bucuresti, sect. II-a in 1900,ca In caz de retragerea apelului, durata pedepsii se va socoti.din ziva cand apelul a fost respins2). Aceastd solutiune e cuatat mai inadrnisibild cu cat, dupd Insa$i motivarea Curtii re-tragerea apelului echivaleaza cu respingerea lui. Prin urmare,tot ce s'ar ptited admite in cazul cel mai nefavorahil pentrudetinutul preventiv, ar fi cd termenul pedepsii sa curga dinziva retragerii apelului, i aceasta pe baza art. 32 al. 1, caciin acest caz hotarirea a devenit definitivä din ziva acelei re-trageri.

Adaogam insd cd e gresit cd retragerea echivaleazd curespingerea, cdci cum se poate respinge ceiace nu se mai ju-(lea prin fapta ca judecatorii nu mai sunt investiti? E mainatural ca retragerea sä echivaleze cu nefacerea, caci ambele.dispenseaza pe instanta a doua ca sa examineze fondul afacerii.Retragerea sau desistarea, e in realitate luarea Inapoi a ape-lului. Ea dispenseaza instanta superioara de judecata ; prinrurmare nu e drept ca sä nu i se tind seamd de timpul deten-tiunei preventive in urma judecarii.

*1940. 0 alta dificultate se prezintä Iii cazul cand findcondamnat de tribunal un individ a facut apel care i s'a admis.insä in urma a facut $i recurs care i s'a respins. Ce se vaKlecide in cazul acesta ? Va perde osanditul si termenul dintresentinta tribunalului $i a Curtii de apel pe care-1 cd%igase,reusind in apel, prin faptul cd a perdut recursul in casatiune ?Negativa ni se pare incontestabild, cdci acest timp e definitivca$tigat conform art. 32 al. II.

Dar daca timpi.il intre sentinta trib. i deciziunea Curtii,i se tine in seamd, ce vom zice despre timpul dintre deci-ziunea Curtii de apel, care a admis in parte apelul, i aceia aCurtii de casatiune, care-i respinge recursul ? I se va tine Inseamd i acest timp ? Credem cd trebuie a rdspunde afirmativ,

1) In acest sens Normand: Cours, p. 336.2) C. Bucuresti 195 din 13 Mart. 1900, C. Jud. IX, 31, p. 248 in ma-

joritate.

457

fiindca ar fi straniu ca sa se tina In seama timpul anterior alunei deciziunei i sa nu se tind in seama cel posterior 1).

*1941. Ce se intampla clan, dupa casare, o instanta simi-lard reduce pedeapsa data de instanta egala ? Curtea de casa-tiune a decis In 1893, ca termenul Incepe sa curga dela ultimadeciziune, caci prima prin casarea ei nu mai are nici o exis-tenta juridica" 2), insa in 1902, a schimbat aceasta jurispru-denta i, dupa parerea noastra, bine a facut3).

In adevar, daca s'ar admite sofistica motivare din 1893,

art. 32 C. p. nu ar mai avea. nici o aplicare in caz cand s'aradmite recursul dupa cererea condamnatului, caci i atuncis'ar putea zice ca prima deciziune nu exista. $i s'ar putedadmite acelasi lucru, chiar in caz de apel. Curtea de casatiuneuita insa ca recursul admis in favoarea osanditului nu se poateintoarce in contra lui in ceiace priveste fixarea zilei dela careincepe sa curga pedeapsa.

Putem dar sa cpnsideram deciziunea din 1893 ca o ade-varata gresala sau inavertenta a Curtii de casatiune, si sa neunirn cu deciziunea din, 1902 care a admis o solutiune con-trarie 4).

*1942. i Curtea de casatiune perseverand in aceasta dinurmä jurisprudenta, a mers mai departe, admitand chiar unlucru care se poate contesta. Era vorba de un individ condam-nat de Curtea cu jurati, caruia in urma recursului i se redu-sese pedeapsa, insa facand un nou recurs, acest din urrna re-curs i s'a respins. Curtea de casatiune a decis ca, in acest caztermenul va curge dela prima deciziune a Curtii cu jurati, ti-

Aceasta era cel putin interpretarea parchetului Curtii de apeldin Iasi in 1892, si putem zice si a Curtii noastre de casatiune (VeziNo. 1931); in sens contrariu Blanche: Etudes, T. I, Nr. 126 si Cas. fr. 3Iulie 1847, S. 47, I, 741; B. Nr. 148, citat de Blanche. Confr. Garpon:Art. 21-24, Nr. 65 care aproba solutiunea Curtii de Casatiune.

2) Cas. II, Sect. vac. No. 419, din 5 Aug. 1893; Confr. II. Nr. 38 din25 Ian. 1894, B. 65.

2) Cas. II, 1252 din 4 Nov. 1902, Curler. Jud. XI, 688.4) In acest sens $lef. Scriban: Curier. Jud. XI, 689 si Ionescu-Dolj:

Curier. Jud. XI, 687. Asa s'a calculat pedeapsa abatelui Moriseau, pus inlibertate indata dupa juclecata, caci espirase termenul de un an la carefusese condamnat, in timpul judecatii. Tot astfel a interpretat i parche-tul general Iasi, in afacerea Onit si altii. Ionescu-Dolj: Curier. Jud. XI,p. 687, nota 10.

9

458

nându-se in seamd chiar termenul ce a curs intre a doua de-ciziune a Curtii cu jurati §i respingerea recursului contra ei1),Solutiunea poate fi contestatd, in orice caz doctrina §i juriS-prudenta francezd este in sens contrariu. Noi insd; dupã mo-tivul care 1-am invocat mai sus vorbind de ipoteza admiteriiapelului §i respingerii recursului, credem cd solutiunea Curtiinoastre de casatiune este bund.

*1943. Se va tine seamd de inchisoarea preventivd ca säreduca orice pedeapsa or reducerea se refera numai pentru pe-deapsa care individul e inchis preventiv ? Cu drept cuvant Curteade casatiune a admis aceasta din urmd solutiune2), cdci aceastapare a fl fost intentiunea legiuitorului. Jurisprudenta Curtii noastrede casatiune e in acela§ sens8). Interpretarea contrarie ar fifost foarte periculoasd4)

*1944. 0 cestiune delicata este de a sti dacä timpul dela ,arestarea individului definitiv condamnat pand la intrarea ininchisoare, se va tine in seamd, pentru a se scadeã din duratainchisoric. Tribunalul Sena prin o deciziune din 21 Aug. 1850 aadmis afirmativa 5), dar Curtea de cas. francezd6) s'a pronuntat.in sens contrariu si credem cu drept cuvant.

In adevar, daca s'ar admite parerea contrarie, cei con-damnati la o zi sau cloud de inchisoare, care ar fi prinsi la adistantd mai mare de casa de penitentiar, nici nu ar trebui

9 Cas. II, 596 din 24 Maiu 1904, B. 874.21 Vezi dejziunile in Blanche: Etudes I, No. 133, care aprobA aceasra

jurisprudentA.2) Cas. II, 9 din 8 Ian. 1908, B. 83.4 In adevAr un individ care a fost tinut inchis preventiv mult

timp, ar putea sã bath' sau sA fure fat-A sA se teamA de pedeapsa pe careo are deja indeplinitA. Ar puteA Mai ales sA batA pe judecAtori. Noi credem,insA cA e inadmisibil a se conStitui o creantd de inchisoare, contra so-ciethtii.

5) In acest sens se citeazA la noi o circularA a lui/V. A. Bdrzu, fostproc. gen. Curtea de Apel, Iasi, No. 19 din 1884 ; si mai tftrziu circularain acelasi sens a d-lui I. Bastache, proc. gen. al Curtii de apel Galati siM. .i.tiu, proc. gen. al Curtii de apel Iasi. C. Jud. 1902, No. 83, p. 685,col. 2-a , nota 2-a .

9 Cas. Fr. 17 Dec. 1850, S. 51, I, 64; D. P. 50, I, 343; in acelasi sens.Blanche: Etudes I, Nr. 175. Cazul rezolvat de Curtea de cas. se complicáprin imprejurarea cA insusi condamnatal se depArtase dela locul undetrebuiA executatd pedeapsa.

4591

arestati, caci pentru ei inchisoarea s'ar reduce la calatoria pedrum si la simpla vedere a inchisorii. Desk legea nu s'a gndit la aceastd discutiune, insd art. 24 Cod. pen. pare mai favo-rabil acestei pareri, caci el prevede cd cel osandit la inchisoare-va fi inches intr'o casci de coreefiune, §i in timpul ducerii.la inchisoare, desi privat de libertate, individul nu este inchis-in casa de corectiune1),.

1945. Cine se pronuntd in privinta. aplicarii pedepsii ?,Dupin, procuror general al Curtii de casatiune franceat

intr'un rechizitor din 27 Mai 1845, era de parere cd aplicarea .pedepsii apartine Ministeruldi public, insd dacd existd o con-,testare, se va pronunta justitia. In acest sens este si jurispru?denta Curtii de cas. In Franta 2) si credem. cd solutiunea esteconformd legii.

Curtea noastrd de casatiune s'a pronuntat in acelas-sens 3).

1946. 2) Publicatiunea condatnnaliunei, este presdisd.de legiuitor prin art. $4 C. p., ca pedeapsd accesorie numaLin materie de crima. Ea se face in extract si se afige in orasul.incare s'a pronuntat hotdrirea, in comuna uncle s'a comis crima,.la locul unde se va executa pedeapsa si in fine, la locul do-,miciliului condamnatului.

Prin aceasta pedeapsd se stabileste Inca un interes de a._distinge pedepsele criminale de celelalte pedepse.

Nu trebue sa confunddm aceastd publicare cu. publicitatea-hotaririlor care trebue sä existe la toate hotAririle penale, nicLcu publicarea care poate fi ordonatd de judecdtori ca pedeapsd,complimentard corectionald 4).

1) Mi . justitiei printr'un ordin adresat parchetultd general, Iasi,.7752 din 17 Maiu 1895 a dispus ca pedeapsa sA se calculeze din zivakIncarcerArii. AceastA pArere a fost sustinuta de d. /.Nicoleanu, ale cAi eivederi, argumente sl citatiuni le-am admis si reprodus mai sus, pArAnduni-se intemeiate. Dreptul an. XV (1885), Nr. 5, p. 34-35 Vezi si lonescu-Dolj: Curier. Judiciar 1902, Nr. 83.

2) Blanche: Etudes, I, Nr. 134. Cas. II, 449 din 25 Nov. 1885, B. 869.3) Cas. II, 167 din 19 Mart.1897, R 491; Confr. 273 din 20 Mai 1897,

B. 777, si 383 din 1 lul. 11397, B. 983, si 254 din 14 Mai 1897, B. 753. Inacest sens la noi M. Ciocdrdia: C. Jud., IX (1900), p. 453-458. Discurs-.de deschidere.

0 Vezi Degois: Traité, N-rile 804-809; Conk. Garpon: Code penal annoté. Art. 36.

-460

1947. 3) Dreptul condamnatului de a consunica cu,familia e prevazut de art. 3T C. p. Acest articol ne parerational, insa credem ea ar fi trebuit sa distinga diferitele ge-nuri de condamnati, nepermitand de exemplu condamnatilorpe viata ca sa vada niciodata familia lor, celor condamnati laununca silnicd pe timp marginit numai 1 data pe an sau ladoi ani, etc. Trebue a face pedeapsa cat se poate de severdpentru marii criminali ; cei condamnati pe viata sa fie intrucatva ca morti pentru familia lor.

1948. 4) Despdgubirile civile sunt prevazute de art. 36C. p. Legea spune Ca ele se dau victimei, insa ea interzice dea se afecta de judecatori la alte trebuinte, chiar la vre-o opera.de utilitate publica, §i chiar cu consimtimantul partii vatamate.Legiuitorul s'a temut ca generositatea reala sau prefacuta apartii vatamate sa nu influenteze pe juclecatori in sensul de aexagerd cifra despagubirilor.

Daca tribunalul a spus numai cd partea civila a destinatdespdgubirile fentru opere de bine-facere, hotarirea nu estenula 1). Cu atat mai mult nu se poate cere casarea hotarirei.care n'a dispus ca despagubirea sa fie data operelor de bine-facere, cad aceasta ar fi contra legii. Ni se pare chiar ciudatca o asemenea cestiune a fost dusa pana la Curtea de casa--tiune in Franta 2).

In sa, daca s'a facut cerere de daune in'erese, instanta defond trebue sd se pronunte asupra ei, chiar clacä s'a addogat

despagubirile sa se pronunte in favoarea unui a§ezarnantde bine-facere ; altfel este casare3).

Vom adaoga Ca In. Curte de casatiune a decis ca pro-dusul unui delict nu poate servi spre despagubirea unui tertiu,ci numai victimei infractiunei

Daca partea civila cere daun §i declara ca le darue§te

1) Cas. fr., 25 Apr. 1854, S. 56, I, 511 si Pal. 56, I, 479.2) Cas. f., 25 Febr. 1830, B. 54; S. et p. chr. In acelasi sens Gar-

.con: Op. cit., art. 51, Nr. 5.3) Cas. II, 132 din 12 Mart. 1891, B. 350.4) Cas. II, 437 din 22 Nov. 1905, B. 1458 (civ.). Afacerea tragerilor

false dela Finante. Principiul este in sine drept, aplicatiunea insä eragresitã, de oarece e inaçlmisibil Ca prin tragerile false s'ar prejudicia*Statul; (in realitate se prejudiciau actionarii care erau privati de no-rocul de a le esi renta la sort).

-cà

46P

unei jnstitutiuni de bine-facere, Blanche este de pdrere cdcererea nu e nuld, ci numai atribuirea ei, cdci numai ea este-contrarie legii. Dânsul citeazd in acest sens C. cas. fr. 1).

Priviri de libertate care nu sunt pedepse.

1949. Sub acest titlu, ca apendice, vom studid cdtevarndsuri judiciare si administrative care desi sunt o privatiune

libertatii, nu sunt insd in realitate pedepse propriu zise. Inaceasta categorie inträ; 1) Detentiunea preventivd. 2) Inchi-derea minorilor. 3) Inchiderea nebunilor. 4) Inchiderea vaga-bonzilor. 5) Inchisoarea pentru datorii.

I) Detentiunea preventia

1950. Vom fi foarte scurti asupra inchisorii preventive,fiindcd aceasta e o materie de procedurd penala.

Privatiunea libertatii in dreptul modern este de ordinaro pedeapsd, insd in unele cazuri ea are de scop de a se asi-gura de persoana detinutului. Inchisoarea preventivä etarea inainte de judecatd a untii individ care a comis sau.secrede cd a comis o crimft sau cel putin un delict important.

Scopul deteritiunei preventive este quadruplu:i) Ca sd impedece pe culpabil sä fug; 2) Sa nu corupCr

pe martori sau sa pund altepiedici justitiei; 3) RI fie la dis-nozitiunea justitiei spre a puted sä ia orice inforrnatiuni delael; 4) Si evite perpretrarea de noi infractiuni din cauza ex-cittrii in care se afld condamnatul or al;ii in contra lui dincauza infractiunei.

Detentiunea preventivd nu este o pedeapsd, ci o mfisurd.de procedurd, deaceia se va studid mai de aproape in Pro-cedura pmald. Ea se distinge de pedeapsd, prin aceia cd pe-daapsa se executd chap judecata i condamnare, pe cand in-chisoarea preventivä se executd in timpul infractiunei si aljudecatii. In afard de aceasta, inchisul preventivf, nu poate firecidivist, si in nici un caz nu poate fi supus la lucru.

Inchisoarea preventivd, trebue sd mdrturisim cd este o.tristd violare a libertatii, si cateodatä dreptatii si a inocentii;insä necesitatea sociald adeseori o dicteaza. Ar fi totusi de

Cas. fr. 25 Iul. 1830, Bul. 1830, Nr. 54.1)

a

ares-

a

462

dorit ca sd nu se abuzeze de ea, lungindu-se cu lunilo cum.adeseori s'a vazut in tara noastrd. Spre a evitd acest lucru legeade organizare judentoreascd din 1890, prin art. 92, a voit cast intervind si tribunalul la confirmarea mandatelor de ares-tare, care inainte, erau ldsate la apreciarea numai a judecd-torului de instructie. Aceastä mdsurd a fost mentinutd in le-aile ulterioare.

'2) Inchiderea minorilor infractori, care au lucrat färä pricepere.

1951. Art. 62 C. p. dispune cd, dacd un minor intre43-15 ani se constatd cd a lucrat fdrd pricepere, cand a co-mis infractiune, el nu se va pedepsi, ci se va da sub pazapdrintilor spre a-1 aved in mai de aproape prtiveghere, or seva pune o mandstire, unde va sta un numdr de ani fixat'de judecdtori, nu insä mai mutt decat pánd la majoritate.

Aceastd internare a minorului in mdnastire este ce edrept o privatiune a libertdtii, insd nu e o pedeapsa, cdci legea-singura zice cd, minorul intre 8-15 ani, care a lucrat fardTricepere nn se va pedepsi. In realitate dispozitiunea legii

indsurd de corectare sau de educare, luatä contra minorului.care a lucrat fdrd pricepere, si care nu are pdrinti in a cdrorviitoare supraveghere sd se poat4 increde justitia.

1952. In Rornânia Insä dispozitiunea legii este in fapt ne-aplicatd. Penitentiarul de minori Mislea, nu cuprinded altddatddecat minori mai mari de 16 ani ; vechile statistici ale peni-lentiarelor, de ex. statistica pe 1887, tabela No. 4, care ardtdimpartirea detinutilor dupd etate, nici nu pomeneste pc deti--nutii mai rnici de 16 ani, ci in prima coloand sunt trecuti de-tinutii dela 16-21 de anil care in 31 Dec. 1887 erau in numärefe 137 bArbati si 2 fernei, dacd \rpm exclude prevenitii1),.

Prin urralre, se pare cA justitia i adrainistratinnea, noastränu se preocupau nci chiar de minorii mai mid de 16 ani,'earl au lucrat cu pricepere, cu atAt mai mult nu s'au preocu-Tat de aceia care ifau lucrat ,cu pricepere.

Actualmente se gasesc in penitentiare i minori mai mici

1) Relaliv la renitentiarul Mislca, vezi o monografie Simion E.Niculescu. Istoricul casei de educaVnne corec4ionaLa pentru minoriMislea, Plo:.;ti 1909_

o

e-.0

463

de 16 ani. Dupa intormatiuniie luate la Directiunea peniten-tiarelor au intrat in cursiil anului 1910 In penitentiarele cen-trale 95 barbati si 10 femei condamnati, mai mici de 14 ani

Totusi si astazi, pentru minorii fait pricepere nu existdasezarnantul special de care vorbe§te Codicele penal.

In orice caz sub punctul de vedere legal, din cauzä cainchiderea minorilor cari au lucrat fara pricepere nu e o pe-deapsa, rezulta cd nu poate sa fie vorba in asemenea caz derecidiva, daca mai tarziu acea persoana devenita majora a'con& vre-o infraCtiune 2).

3) Inchiderea nebunilor

1953. Inchiderea nebunilor se faced la noi altddatä ins'au mod patriarhal, asa. Inca puteau sa se intample abuzuri, cumchiar intamplat in Franta. 0 lege a intervenit in 15 Dec. 1894,care reglementeaza actualmente aceastd materiet dealmintre-lea cu totul streina legislatiunei penale, cdci aceasta privatiunea libertatii nu constitue o pedeapsa. $i nu constitue o pedeapsdchiar atunci cand internarea s'ar face din cauza unei crimecomise de un nebun ; deaceia in cazul cand nebunul reve-nindu-si in fire, ar comite o infrpctiune, el nu va fi socotit carecidivist.

4) Inchiderea vagabonzilor 3) vi prostituatelor

1954. Art. 217 voind sa defineasca pe vagabonzi, zice,,Vagabonzii, adica oamenii fara capatai, sunt acei care nu aunici domiciliu statornic, nici mijloc de hrana, nici exerciteazdobisnuit vreo profesiune sau mestesug".

1) De uncle a luat Directiunea penitentiarelor cifra de 14 ani pentrustatistica sa, n'am putut afla. In vechile statistici se prevedeA cifra le-g)alä 16-20 api.

2) Garraud: Précis, ed. XI, Nr. 25e, p. 477.3) Vezi asupra vagabonzilor: Discurs de deschidere d-lui Rai-

crividecinu, Ia deschiderea anultii judecAtoresc ai amrlui f899 a Ctrrtiide apel, Ga1ai. Dreptul an. XXVII (1898), N-rele 57 si 5.8. C. Jud. an.

rya, Nr. 32 Interesante-amAnunte isoricei filosofice in A. Prins: Sciencepenale et droit positif. Bruxelles 1899. Uwe IX, N-rile 977 i007, p.569 i urm.

al

464

Toate 1mprejurarile de care vorbeste legiuitorul nu con-stituesc o infractiune, insa predispun la infractiune. Istoriastatistica zice d. Prins arata ca vagabondarea este antica-mera criminalitatii" '). Deaceia unele legislatiuni considerasimpla fapta a vagabondarii ca o infractiune; astfel e legeafranceza : a noastra nu considera aceasta stare ca o infrac-tiune, insa in orice caz, stiind cat de periculoasa este pentrusocietate, desi declara ca vagabondagiu nu se pedepseste(art. 221), ia masuri ca sa evite aceastä plaga sociala. Aceideclarati de vagabonzi zice art. 219 se vor aduna inteomanastire, sau un alt loc anume determinat prinleun regula-ment de administratiune publica, si se vor supune a invata omeserie, cu care sa se poata hrani, sau vor fi obligati a lucrain meseria ce cunosc. Timpul sederii lor in asernenea loc vafi dela *ease luni pana la un an".

Aceasta trimitere la rnanastire, desi seamana a fi o pe-nalitate, care se da dela 6 luni pana la un an, insa nu e ade-varata pedeapsa.

Francezii pedepsesc atat vagabondagiul cat i cersetoria,pe care le considera ca delicte pedepsite cu inchisoarea; lanoi insa legiuitorul n'a voit sa ia decat masuri pretrentive, iarnu represive contra vagabonzilor.

Cum insa in Romania nu exista localul ori institutiuneaspeciala pentru vagabonzi, aceasta dispozitiune, ca cea rela-tiva la minorii fara pricepere este platonica. Dan vagabonzi-lor nu se aplica In realitate art. 219 C. p., In schimb Insa,atat ei cat si prostituatele sunt adeseori detinuti prin aresturi

motiv-ca ei calca legile de politie. Acest abuz exista atatla noi, cat si in Franta, unde chiar se pare ca el e cu multmai des decat la noi.

Fata cu aceste tiinte, desigur putin interesante, se pare-ea principiul libertatii individuale nici nu ar exista in dreptulpublic. Insa zic d-nii Ch. Adolphe *i F. Helie se invoacaoarecare imprejurari speciale, se citeaza certe clase de per-soane care ar motiva o derogare la aceasta regula ; neconte-

3) A. Prins: Criminalité et repression, 13. 64. Luther in prefatALiber vagatorum, zice: E important ea suveranii, seniorii, consilierii,oraselor i ai burgezilor sA fie prevAzatori, si sa inteleagA cã nevenindin ajutor sAracilor se adaoga infractorii. Trebuie dar ca fiecare oras,.fiecare stat sA cunoascA sAracii i sA le vinA In ajutor".

si

pi

465

nit se aresteaza fara mandat si fara judecata, evadatii din inchi-ocne, dezertorii, soldatii retardatari, cersitorii, femeile

publice, nebunii, calatorii fard pasport i strainii" 1).D. Garraud ne spune acelasi lucru. Dar administratiunea

zice dansul este armata, sau se pretinde armata, chiar actual-mente cu oarecare drepturi, pe care trebuie sa le precizam in.contra cersitorilor, femeilor publice, nebunilor, calatorilor farapasport i strainilor".

Aceasta privatiune a libertatii e desigur un abuz, care seperpetuiaza din cauza ca politia e rareori certata de justitiepentru violarile de lege pe care le comite. Trebuie sa martu-risim dealtmintrelea ca, agentii politienesti care fac astfel dearestari sunt de buna credinta, caci sunt convinsi Ca lucreazain interesul public. Lucrul e asà de obisnuit incat li se pareca este o lege consacrata prin obiceiu; asa au apucat delacei de mai inaintea lor, asd continua si ei2).

Nici aceasta inchisoare a vagabonzilor nu poate fi consi-derata ca o pedeapsa si nu atrage recidiva, afara dacä e vorbade vagabond in prevederile art. 223 §i 224 C. p. care con-stituesc infractiune.

5) Inchisoarea pentru datorii.

1955. Putine institutiuni au trecut prin faze atat de ex-treme ca inchisoarea pentru datorii zisa i constrangerea cor-porala. Nu numai ca legislatiunile au trecut dela cea mai mareasprime, pedeapsa cu moarte, la indulgenta extrema i abso-luta, nepedepsirea, dar chiar, lucru ciudat s'a vazut in aceiasilegislatiune, aci instituindu-se pedepse foarte severe pentrusimpla negligenta or nenorocire, ad in schiinb nepedepsindu-secea mai mare si cea mai vadita rea credinta a debitorului carenu-si plateste pe creditorul sau.

*1956. Cu cat vom strabate mai mult in noaptea secoli-lor zice Eschbach cu atat vom veded acest lucru ciudat

') Ch. Adolphe §i F. Retie: Théorie, T. II, Nr. 535.2) In anul 1879, dupa cum se. vede In statistica publicatä In 1884

4p. 78-79), din 480 preveniti pentru vagabondare, din care 182 s'au isgo-nit din tat% conform dispozitiunei art. 220 C. p. find streini, iar restu1eau osandit la diferite pedepse, bine inteles in cazurile In care vagabon-darea constitue §i la noi o infractiune, art. 223 §i 224.

50195

466

Ca persoana iar .nu bunurile unui om, rdspunde de datoriilesale. La Romani, debitorul care nu plated pe creditorul sauera un adictus, adicä devened sclavul lui. Cand un debitoraved mai multi creditori, acestia aveau drept sd-f vanda. pesteTibru, i daca nu puteau sa obtind un pret bun, ei aveau dreptul

dupd cum ne spune Aul. Gelliu in Noctes Atticae sa.-Itae i sasi imparta membrele lui. Tertiis nundinis, partissecanto si plus rninusve secuerunt se fraude esto.

Iata vechile timpuri. Ldsand pe cele intermediare, sä ard-tam, sau mai bine zis sa discutdm sistemele epocei moderne.

*1957. In vechiul drept francez se admited inchisoarea pen-tru datorii ; Revolutiunea o desfiinteaza. in 9 Martie 1793, dupdpropunerea lui Danton, i o reinfiinteath in Ventose, an. IV.Cod. civil a admis constrangerea corporald in art. 2059-2070,insã restrangand aplicatiunea ei; legile ulterioare au restrans-osi mai mult, si in fine legea din 22 Iulie 1867 a suprimat-o cudesdvar§ire in materie civild i comerciald, afara cand e vorbade o obligatiune nascand dintr'o infractiune, regula care existasi in Belgia.

1958. Pe cand in Franta se desiiinta treptat inchisoareapentru datorii, si aproape cand ea dispdrea din legislatiune, inRomania se promulga legea din 12 Sept. 1864, asupra con-strangerii corporale prin care se reglementa aceasta materie.Ea fusese propusd de guvernul Cogalnicianu, ceruta de co-merciantii Capitalei prin glasul starostelui lor C. A. Rosetti

sustinuta de V. Boerescu, G. Costa-Foru, Cogalnicianu,Papiu Ilarian. Combattita cu furie de conservatori, respinsd insectiuni ; legea s'a promulgat de Alexandru Ion I Cuza, in pu-terea Statului din 2 Mai 1864. Dealtmintrelea institutiunea erdfoarte veche in Romania2).

1959. Noi nu vom studid aceastd lege, pentru bunul mo-tiv cd ea n'a fost i probabil cd nu va fi niciodata aplicata.

n'a fost aplicata, din cauza di in dispozitiunile ei transi-torii se ziced : 1) Ca se va infiinta in fiecare judet o casd pen-

Legea fusese cerutà prin o petitie iscalitA de 118 comerciantifruntast ai Capitalei in interesul comerciului.

2) V. Boeresca, profesor de dr. comercial la Fac. de drept din Bu-curesti, pe atunci liberal. In sedinta din 19 Ian. 1864. Dim. Ghica 11 acathcä de cand s'a intors din strainAtate a sustinut ideile cele mai radicale.

si si

0

467

tru inchisoarea penala i alta pentru inchisoarea de datorii;2) Se va face un regulament de administratie al acestor case(art. 75); 3) Legea nu se va aplicà decat 10 zile dupä ce seva constatd prin Monitorul Oficial executarea acelor cloud pre-scriptiuni de mai sus, adica facerea casei si a regulamentului(art. 76).

Regulamentul find mai lesne de facut, fiindcd el nu ceredbani, s'a facut si s'a promulgat la 3 Ian. 1865, insd casele dearest nici pand astdzi nu s'au infiintat, ceiace a facut ca legeasa nu se aplice niciodatd.

1960. $i, acurn e timpul sa ne Intrebam : e bund sau reainchisoarea pentru datorii ?

ad, ca in multe alte privinte partidele inaintate suntintr'o profunda eroare. Ele cred Ca ocrotesc pe oamenii de jos,scapand pe saraci de inchisoare, si in realitate nu fac decalsa ocroteascd reaua credinta a celor de sus, si sa ruineze cre-ditul personal, de care saracul are mai multd trebuinta decatoricine.

In realitate lipsa unei legi de constrangere corporala efavorabila nu saracilor, ci avutilor, sau clasei burgheze, carepot sa faca abuzuri de increderc abile fara sa se teamd deTigorile legii penale.

1961. aci nu trebue sd uitam acest fapt ca, dacd altd-<data sdracii furau dela bogati, astazi bogatii fura dela sd-iaci, fie in grupuri sub forma de societat'i de intreprinderi,fie sub forma de imprumuturi cu dobdnzi benevole. Astäzi ora-sanul gaseste mai totdeauna mijlocul sd se imprumute; de areun imobil se imprumuta ipotecar, de are un lucru mobil il puneamanet, dacã e un functionar or pensionar gaseste un mijlocde credit in leafa or in pensiunea lui, iar cdnd n'are nimic dintoate acestea recurge la o escrocherie, caci are capul mai finsi mai dispus la fraude decat un Oran sau un lucrAtor, caresunt lipsiti de toate aceste mijloace.

Astazi rar se intampla cazuri de insolvabilitate la saraci,sau la oameni cu putina avere, pentru bunul motiv cd lor nule face credit nimenea, din contra insolvabilitatea e frecuentala oamenii mai mult sau mai putin avuti,. care nu se multu-mese sa-si mandnce averea lor, ci de iordinar cauta sa inselepe creditori f)rofitand de lipsa unei legi ipentru inehisoarea pen-itru datorii. Astazi sunt adevarate cuvintele tul Naporeon" I

Si

468

care ziced cd sunt faliti milionari care insultd morala publicaprin fastul ion!

*1962. Dovadd cä legea din 1864 nu era indreptata in contrasaracilor este cd ea cered ca datoria sd fie de eel pulin 500lei, pentru ca judecatorii sd aibä dreptul de a pronunta inchi-soarea pentru datorii (art. 10), si 1000 pentru a fi obligati sao pronunt.e. E evident insd, cd asemenea sume considerabilein 1863 nu se incredintau färd amanet sau ipotecä la persoanesdrace sau unui tdran. Legea din 1864 nu era dar indreptatain contra saracilor, ci contra escrocilor, lucruri cu totul dife-rite, putem chiar zice contradictorie.

Lipsa legii de constrangere corporald tocmai pe sdraciii loveste, iar nu-i ocroteste, cãci le tae orice credit de careau uneori trebuinta chiar avutii, cu atat mai mult sdracii. Dincontra pe burghezi legea ii ocroteste cdci le dd Inca un mijloc,dacd nu licit, cel putin nepedepsit, de insusirea bunului altuia.

Atat de adevdrat este cd legea nu puted fi contra po-porului, si nici chiar contra burghezimei cinstite, incat insedinta din 18 Noembrie 1863 a Camerii deputatilor, ea a fostsustinutd de un democrat infocat Cost. Rosetti, ca staroste alnegustorilor, si combdtutã de conservatori ca Grig. Sturza, G.Ghica si C. N. Brdiloiu, din care unii isi aparau propria lorcauzd.

In orice caz nu Brailoiu, pdrintele Codicelui penal Stirbeidin 1850, care rezervd bâtaia pentru mojici, poate fi socotitmai democrat ca Dufriche de Valaze 9, si nici nu e admisibilcd va apärd interesele poporului mai bine si mai inteligent decatCost. Rosetti.

Dar sä ldsärn la o parte aceste consideratiuni, ci sä dis-cutam cestiunea in sine: inchisoarea pentru datorii, trebue sdexiste in o legislatiune ?

1963. Mai intaiu vom observd cd noi nu admitem inchi-soarea pentru datorii, decal cu conditiunea ca creditorul sd.

1) Dufriche de Valazé: Lois pénales; Aleneon: p. 394. Contracterplus de dettes qu'on ne peut acquitter On nomme tres mal A.propos cette action très commune, banqueroute; c'est un vol qu'il fautpunir de la deportation pendant trois ans". Sustine deasemeni constrAn-gerea corporalA; Troplong: De la contrainte par corps. Paris, 1847,p. IV §i CLXXXVIII; Bentham: Théorie des peines I, p. 154; Paucity:-Lacantinerie Précis de droit civil.

469

dovedeasca reaua credintã a debitorului, sau cel putin ca afacut cheltueli exagerate in raport cu averea sa, ctiestiune careva fi apretiata de judecatori. Cu aceastd restrictiune, ni se parecd inchisoarea pentru datorii, este tot ce poate fi mai drept.

In adevar, cand o persoand furd, sau prin insaldciuneisbuteste sä sustraga o parte din avere, acea persoand cadesub prescriptiunile legii penale ; pentru ce n'ar caded i un in-4:livid care abuzeazd de increderea ce-i se acordd, ludnd nistebani i nerestituindu-i cu rea credinta ? Pentru ca acela carear furd o paine sä fie pedepsit, i acela care insald si face sai se dea zecimi i sute de mii de lei, pe care nu le mai restitue,sä poata sã stea in libertate ? Nu indreptateste acest lucru,amarele cuvinte ale lui Proudhon : Un sarac a furat o paine,trebue condamnat; le miserable I pourquoi n'a-t-il vole des mil-lions ?"

1964. Dar dacä aceastä comparatiune sau aserndnare nue complecta, existä alta in care se afld identitate aproapecomplecta.

Dup. Codicele penal din 1864, art. 343, culpabilii de ban-crutd frauduloasd se pedepseau cu recluziunea, iar cei culpabilide bancrutd simpla se pedepseau cu inchisoarea corectionaladela o lund pana la doi ani (art. 345). Dupa legea din 1874,bancrutarii fraudulosi se pedepsesc cu maximum inchisorii sicu interdictiunea pe timp marginit; in fine, Codicele de co-mert din 1886, mentinand pedeapsa pentru bancruta fraudu-loasä, pedepseste pe bancrutarii simpli cu inchisoarea dela 6luni la 2 ani. Prin urmare, pedeapsa chiar a bancrutarilorsimpli este destul de mare ; ce este insä bancrutul deck uncomerciant care nu mai face fata pldtilor, si care, pe langaaceasta, e culpabil de negligenta sau de cheltueli exagerate.Ne intrebdm insd, dacd un comerciant culpabil de negligentae pedepsit cu 2 ani de inchisoare cand e insolvabil, drept esteoare ca civilul in acelasi caz, i chiar cand este de rea cre-dintä sa scape cu totul de pedeapsa ?

Este oare intelept i drept ca, in aceiasi legislatiune säexiste cloud dispozitiuni atat de diferite, comerciantul nesol-vabil si de rea credinta sa poata sa fie condamnat pEnd la 5ani de inchisoare, iar civilul nicio zi ?

1965. Nu numai CE aceasta dispozitiune e nedreapta, darchiar ea aduce rele rezultate sociale, cdci gratie ei o multime

470

de persoane care ar trebui sd stea in inchisoare ca unele cesunt certate cu onoarea, adeseori infecteazd atmosfera politica,ocupand situatiuni inalte In Stat, cdci, din nenorocire acestiescroci sunt adeseori inteligenti, e1ocini, abili i culti.

Ce poate fi mai revoltant decat a veded un ministru, unprelat inalt, un legiuitor, un judecdtor inalt, care au inselat indreapta si in stanga, cä yin sd carmuiasca afacerile StatuluiAcest judecdtor, care judecd si pedepseste furtul de 5 lei, elcare a furat zecimi _de mii de lei, acest prelat propagator de-morald pe care el insusi o violeazd in mod scandalos; acestdeputat care face legi spre a ocroti averea cetAtenilor pentru,ca el sa o fure mai bine ; acest ministru sau prefect care inspec-teazd inchisorile unde ar trebui sd fie ei insii internati, nusunt oare niste persoane care sfideazd morala publica si carear trebui ca sd stea in fundul puscdriilor, iar nu in fruntea in-stitutiunulor Statului ? Nu ar trebui oare curdtitd atmosfera poli-tica de acesti indivizi odiosi ?

Cum ? Un comerciant hancrut simplu, adicd vinovat numaide o simpla negligentd, de exemplu cd nu a tinut registre inregula, va puted fi oprit de a face comerciu, conform dispozitiu-nilor art. 874, ult. alin. Cod. de corn., desi comerciu e un mijloccinstit prin care el nu cautä decat painea pentru el si pentmfamilia sa, iar un civil va puted sd manjascä demnitatea ori-cdrei functiuni publice, fie chiar din cele mai inalte, cu infamasa persoand ?

Aceasta e desigur culmea nedreptdtii si a lipsei de logicd.1966. Cand s'a votat in Franta legea din 22 Iul. 1867,

prin care se desfiintd inchisoarea pentru datorii, aceasta s'afdcut cu o micd majoritate, atat la Camera 107 contra 95, catsi la Senat 53 contra 46, ceeace dovedesteziced d. Ch. 13eu-dant la cursul sdu de drept civil dela Facultatea de drept dinParis cd legiuitorul aved nedomirere asupra acestei legi 9.Distinsul profesor, examind in urmd i combdtea. In mod vic-torios diferitele motive ce se invocau in favoarea legii aboli-tioniste din 1867.

1967. 1) Vorn reproduce argumentele sale.Constrangerea corporald ziceau adversari sai e

mdsurd destul de gravd, cdci priveazA pe a persoand de liber-

1) Lectiunea XXXII din 21 Ian. 1884..

?

o

471

tatea sa, i pe familia debitorului de rnunca lui. La aceastas'a raspuns cd, dacä inchisoarea pentru datorii aduce turburarein familia debitorului, neplata datoriilor poate sä produca tur-burdri in familia creditorului, cand el e declarat falit, fiindcdnu poatc sa-si pldteascd creditorii. Pe langa aceasta noi vornaddoga, ca acelasi motiv se poate invoca si in contra con-strangerii corporale in materie penald, i totusi niminca nu ocombate in aceasta materie.

2. Se spune cä debitorul poate sft fie de bund credintä.Dar, aci un duplu raspuns : mai intdi legea va cere creditoruluisã probeze reaua credinta a debitorului, si, pe langa aceasta,obligatiunea de a nutri pe debitor in timpul inchisorii, face caun creditor sa nu tind sd se inchidä un debitor nenorocit, cinumai unul de rea credintd.

3. Se mai spunea cd inchisoarea pentru datorii poate fi unmijloc de extorsiune (chantage); ca creditorii vor putea säscoata bani dela pdrinti amenintAndu-i cu inchiderea copiilorlor. Acest motiv e slab, fiindca abuzul nu poate face nedreptun lucru care in sine este drept. i apoi acest abuz se poateface si cand copilul comite un furt, o escrocherie, un abuz deincredere, un fals sau orice alta infractiune, i deaceea chiarla noi unde nu existã legea constrangerii corporale, camdtariiformând banda neagrä au inventat extorsiunea prin intrebuin-tarea iscaliturilor falsificate ale pdrintilor de cdtre copii.

In oriee caz e mai drept sä sufere parintii cheltuelile co-piilor, decdt alte persoane strdine.

4. Se obiecta in fine ca. in 10 ani legea constrangeriicorporale nu se aplicase decdt dela 1200-1500 ori, ceiace era Gdovadd cd ea cazuse in desuetudine.

Acl ra;punsul acelora care sustineà constrangerea corporaldera topic, ei observau cd tocmai temerea de inchidere pentrudatorii facuse ca ea sd nu se aplice deck foarte rar I).

1968. Cel putin, dacd legea constrAngerii corporale nu sepune in practicd, ar trebui ca sd se declare nominative toatetitlurile i efectele financiare, si in acelasi timp orice avere sä

E tot atat de absurd a se invoca rara aplicare a inchisorii pentrudatorii, pe cat ar fi dacA s'ar invocA in contra pedepselor corporale inAnglia rara aplicare a pisicei cu nouA cozi. Dealtmintrelea argumentulacesta e sofistic, cAci dacA inchisoarea pentru datorii s'ar spune ea' nuproduce efect, iar dacd se apHcA rar, se spune cA e inutilA

9

472

fie urmaribila afara de ceiace trebue pentru hrana si imbraca-mintea debitorului.

1969. Noi insa credem ea omenirea va merge in alta di-rectiune, legiuirile vor adopta falimentul pentru civili, careexista la toate popoarele anglosaxone, si pe care noi 11 preferamconstrangerii corporale, fiindca loveste chiar negligenta sauchelLuelile exagerate ale debitorului civil.

Institutiunea falimentului ca si politele alta institutiunealta data exclusiv comerciala, se va generaliza spre marelefolos material si mai cu seama moral al societatei 1). Azi nu-se mai poate admite neegalitatea din vremile vechi cand dupacum ne spune Farinaceu : cesiunea bunurilor nu era permisa,,negutatori!or sau chiar altor insolvabili dolosi si fraudulosi,care nu din pricina norocului, ci din culpa lor proprie si dinviclesug au devenit insolvabili". Insa chiar atunci era mai multadreptate caci se pedepseau aceia care stiind ca sunt insolvabilise faceau ca sunt avuti si contractau multe datorii" 2).

1970. Am putea mentiona Inca printre privatiunile de li-bertate care nu constituesc o pedeapsa propriu zisa si pe aceaprevazuta de art. 330 si urm. din Cod. Civil, relativ la dreptulde corectiune al parintilor asupra copiilor lor. Dar cazul esteatat de rar, !neat nu merita sa ne ocupam de el. (Vezi totusiun caz dtat la Nr. 1773 Nota 2-a).

') Vezi arnanunte in scrierea noastra. Or inchiderea pentru datoriior falimentul pentru civili, Bucuresti 1906. Publicatä $i in Curieruljudiciar.

2) Farinaceus: Op. cit. Quest XXVI, Nr. 26 si urm mercaotoribus seu etiam aliis dolosis et frandulentis decoctoribus, qui nonfortunae vitio, sed eorurn propria culpa et dolo in paupertatem deve-nerunt . . ...... scientes se non esse solvendo, faciunt se diviteset plura contrahunt debita.

CAPITOLUL III.

MICSORAREA I INGREUNAREA PEDEPSELOR

1971. Noi am aratat in partea I Cap. IV, ca sunt impre-jurdri care au de rezultat sa micsoreze sau sä ingreuneze pe-deapsa. Aceste imprejurdri le cunoastem si nu ne vom maiocupa de ddnsele, 'Msa sub punctul de vedere al rezultatului lor,adica efectul lor asupra pedepsii, ne-am rezervat sä vorbim inpartea doua care trateazd despre pedepse.

Vom imparti acest capitol in cloud sectiuni : 1) Cauzele demicsorare. 2) Cauzele de ingreunare ale pedepselor.

Sectia I. Micsorarea pedepselor.

1972. Nu vorn vorbi aici de scuzele absolutorii sau pe-remptorii, care au de rezultat sä apere cu totul de pedeapsa,fiindcd le-am ardtat deja in partea intdia a acestui curs. Deasemenea i pentru acelas motiv nu vom vorbi de scuzeleatenuante, relativ la care am ardtat si efectul, adicä micsorareade pedeapsa. Ad ne vom ocupd numai de circumstantele ate-nuante.

Circumstantele atenuante.

1973. In codicele penale moderne si mai ales in cel francezintrucatva si in al nostru, teoria circumstantelor atenuante

joacd un mare rol. Poate ca Nogent Saint-Laurent a exageratcdnd afirma. in Camera francezd, cd. art. 463 (fr.) este filozofiacodicelui penal, insa nu e mai putin adevarat cd acest articolcare corespunde art. 60 C. p. roman: are o nernarginita im-portanta ata in teorie. cat si in aplicatiunea practica.

si

474

1974. In Franta, circumstantele atenuante la crime seaplicau intre 1833-1850 de 68 Vo, intre 1851-1860 de 70 Vo,iar in 1903 a ajuns la 77 0 o, adicd 1339 din 1750 condamna-tiuni 9; iar la tribunalele corectionale intre anii 1851 si 1890au variat dela 57 0 o la 68 0/0.

Ce va fi la noi in WO E greu de spus neavând o sta-tisticd judiciara atat de bine alcdtuita, ca cea franceza, insaun vechiu membru al parchetului, ziced in 1900 : Nu stiu dacdin 5 0 0 din pedepse s'a aplicat mdcar minimum prevazut delege", si adaugd ca magistratii nostri abuzeazd de art. 60C. p.2).

*1975. In teorie, cestiunea daca trebue a lasd magistratuluio latitudine de apreciere in aplicarea pedepselor este foarteveche, fiindcd vedem cd ea e discutata chiar de Platon. Ilustruldiscipol al lui Socrat. nu se pronunta in mod absolut, ciface distinctiunea urmatoare : Intr'un Stat in care tribunalelesunt stabilite cu toata intelepciunea posibila, in care acei caresunt destinati sa judece, au primit o buna educatiune si autrecut prin incercarile cele mai severe, nu e nirnic mai bunde facut decat sa se lase judecatorilor grija de a reguld incele mai multe cazuri pedepsele si amendele. In caz contrariunu trebue a lasd la discretiunea judecatorilor impunerea pe-depselor dealt relativ la cele mai mici afaceri, regulandaproape totul legiuitorul insusi3).

In secolul al XVI-lea, Bodin se pronunta si el pentru la-sarea unei latitudini judecatorului in aplicarea pedepselor.Generalement zice dansul toutes les loix portans peinescertaines se trouvent injustes, s'il n'est permis en quelque

1) Rev. pénit. XXX (1906), p. 389; Confr. Molinier Vidal: if, 497.Dupd d. Vidal se pare cd atat la jurati cat si la tribunalele corectionalemezia a plicArii circumstantelor atenuante ar fi de 50 0/0 (1355 din 2878la jurati, si 98.059 din 206.197 la trib. corectionale). D. Vidal: CoursNr. 792, p. 919, nota 4, din care extrag aceste cifre statistice pe anul1900, spune totusi cd trib. fr. sunt indulgente. Ce ar zice de alenoastre?

2) P. Sadoveanu, fost procuror, prim-procuror, procuror de Curte,procuror-general si procuror de sectiune la In. Curte de casatiune. Dis-curs de deschidere la Curtea de apel, Iasi, 1900-1901. C. judiciar, IX,Nr. 59, p. 473, col. 2-a.

9 Platon: De legibus, IX, ed. V. Cousin: T. VIII, p. 197-198 sied. Schneider, p. 876.

475

sorte au Magistrat de croistre ou diminuer icelle selon la dr-constance des lieux"

Aceea§ parere o aved §i Pastoret la finele veacului alXVIII-lea. Trebue ziced dânsul SA se lase judecatoruluircând pedeapsa e bine determinatd, libertatea de a potrivi du-rata, dupd Imprejurdrile infractiunei, oprind totu§i de a pre-lungl pedeapsa peste un termen fixat"2). Bentham la rdndulsdu sustine aceea§ parere5).

1976. Care a fost sistemul legiuitorilor ?La inceput, in vechile Codice Manu, Hamurabi, Moisi,

etc., pedepsele sunt fixe, in general moartea, surghiunul sau oamendh fixa. La Romani, dupd cum spune Dumont, nu existau,pedepse fixe decdt pentru infractiunile ordinare, care se ju-decau dupd reclarnatiunea unei parti, iar pentru cele care se-pedepseau extraordinar, dupa cererea partii publice, pedepsele-erau arbitrarii4). In vechiul drept francez §i german, pedep-sele erau in general arbitrarii, judecatorii având dreptul dupa.majoritateaautoriIorsapronune chiar pedeapsa mortii, färd ca easd fie prevazuta anume de lege5). Ei aveau deasemenea dreptulde a mic§ord pedepsele6).

1977. Revolutiunea francezd, luptand contra nedreptatilor§i arbitrarului din vechiul drept, a ccezut cd face bine §i e

1) Bodin: De la republique, VI, 6 (p. 1040, ed. cit.). In general toatelegile care stabilesc pedepse anumite, sunt nedrepte, dacd nu e permis-intru cAtva judecAtorului de a creste sau micsora pedeapsa dupA lmprejurArile locurilor". Vezi Nr. 1016.

2) Pastoret: Lois pénales, T. II, p. 75: II faut laisser au jugequand la peine est bien déterminée la liberté de nuancer la durée,suivant les circonstances du crime, en lui defendant toutes fois de laprolonger au dela d'un terme fixé".

5) Nu trebue a inflige aceeas pedeapsA pentru aceeas infractiunela toti infractorii, fArA exceptiune. Trebue a tine seamä de imprejurArilecare intluenteazA asupra simtibilitatii". Bentham: Traités. T. II, p. 146.

4) Dumont: Op. cit., p. 19.5) Loysel: Institutes coutumières, Livre VI, Titre II, Rég. 2-a;

Carpzovius: Practicae novae, ed, Böhmer: 1757, Part. I, Qu. XXIV,Nr. 9; Qu. XXV, Nr. 1; Part. II, Qu. LXVII, Nr.41 ; Part. III, Qu. CXXXII,Nr. 59. Carpzovius aratd pe autorii care sustin cA arbitrariul se intindehpand la pedeapsa cu moarte, InsA el admite pArerea contrarie. QuaestCXXXIII, Nr. 26.

6) Carpzovius: Practica, Part. III, Qu. CL, N-rile 75 si 85.

476

,.consecintd cu sine, introducand pedepse fixe i tarifate ca instravechile legislatiuni ').

In legile din Iu lie si Octombrie 1791, nu exista nicimaximum nici minimum, ci pedepse fixe. Pentru o anumitafinfractiune pedeapsa era aceeas pentru toate persoanele fara-deosibire de irnprejurarile in care fapta fusese savarsita. Ju-decatorul din timpul Revolutiunei, nu e decat un constatatoral infractiunei, iar in urma un instrument mecanic, un automatal legiuitorului in privinta aplicaru. pedepsii 2).

1978. Adeseori omenirea, i in special Francezii, tree dino extremitate in alta, si nu totdeauna in aceste extreme segaseste solutiunea cea mai build. Pedepsele arbitrare In ve-chiul drept erau nerationale, pedepsele fixe sunt o aberatiunefiindca infractiunea nu e un lucru fix, decat in abstractiune.In realitate insa, infractiunea este atat de variabila, incat se_poate afirind un lucru care s'ar pared paradoxal, cd dela crea-itiune n'au existat doud infractiuni matematic identice in ceeacepriveste culpabilitatea infractorului, precum n'au existat cloud*persoane matematic identice in ceeace priveste fizicul, educa-tiunea, inteligenta i starea sanatatii. Deaceea legiuitorul franceza fost silit sa schimbe sistemul pedepselor fixe, stabilind inniste limite extreme de- maximum Si minimum, intre care ju-decatorul sä aibd facultatea sa dozeze pedeapsa dup't impre-jurarile in care s'a comis infractiunea. Curtea de casatiunefranceza, in observatiunile sale asupra proectului de Codicepenal, aratd foarte intelepteste, Ca legea nu poate preveded

determina toate nuantele variabile ale infractiunei, i deaceea.trebue sd se lase o latitudine intre maximum si minimum 3).Intre aceste limite judecatorul trebue sa individualizeze pe-deapsa, Orland searna de toate imprejurarile in care s'a aflatindividul in momentul comiterii infractiunii

1) Vezi amanunte despre pedepsele arbitrare din vechiul dreptfrancez si de motivele care au facut pe Revolutiune sá admitS pedepsefixe. D. Degois: Cours, N-le 817-823 si Garpon: Code penal annoté,Art. 5, Nr. 18. La noi vezi G. Mironeseu: Puterea de apreciere a ju-decdtorului in materie penal6", Revista de drept i sociologie. An. II,vol. I.

2) Confr. Garcon: Art. 4, Nr. 20.3) Observation du Tribunal de cassation: p. 195 bis.4) Vezi Garpon: Code penal annoté, Art. 5, p. 22. Relativ la indi-

si

47T

1979. Limitele acestea sunt insa indestulatoare pentru abuna aplicare a pedepsii ?

In privinta maximului incontestabil, ca da ; legiuitorultrebue sa puna o margine superiaara peste care judecatorulnu poate sa treaca, fiindca altmintrelea arbitrarul judecatorescar deveni o tiranie 1). Insa in privinta minimufui s'a simtitaproape imediat dupa introducerea lui, trebuinta de a se trecepeste el, cand e vorba de infractiuni mai mici, si gasim odispozitiune in acest sens in art. 646 din Codicele din brumar,anul IV, care e embrionul circumstantelor atenuante.

Ministrul de justitie francez in darea de seama din 3complinientar, an. XI, spuned cd ar fi de dorit, ca chiar lajurati, dupa declararea afirmativa a juratilor asupra culpabi-litatii, sa se poata declara, daca se crede de cuviinta ca existãin favoarea acuzatilor scuze sau circumstante atenuante 2).Totusi codicele penal francez din 1810 a stabilit in principiwpedepse marginite, intre un maximum si minimum ; numai candera vorba de un delict care a cauzat o paguba mai mica de25 lei, art. 463 C. p. permited judecatorului sa dea o pedeapsamai mica decat cea prevazuta de lege.

1980. Juratii considerau insa pulepsele inscrise in Codi-cele penal ca prea mari, i deaceia practicau ceiace s'a numitminciuna milostivd (le pieux mensonge), dand verdicte ne-gative chiar atunci cand faptele si faptuitorul erau deplin do-vedite. Deaceia a intervenit legea din 25 Iunie 1824, a carei-necesitate contele de Peyronnet, mai tarziu Ministru de jus-titie al lui Carol al X-lea, o explica in expunerea de motivecatre Camera deputatilor, spunand: Condamnatiunile devin dince in ce mai rare, si justitia nu inceteaza de a se plange de

vidualizarea pedepsii, vezi Saleilles: L'individualisation de la peine.Paris, 1898. Inainte de dAnsul a scris Wahlberg: Das Princip des Indi-vidualisirung in der Strafrechtsflege. Wien, 1869. Vorbise asemeni deindividualizare si A. Geyer, in discursul din 15 Ellie 1869, asupra pe-depsii cu moarte, pronuntat in Insbruck. PedeapsaziceA dAnsultrebuesA se acomodeze dupd calitAtile individuale ale fiecdrei infractiuni co-mise; ea trebue sa fie multiformA, flexibilA, extensibilà, atunci numaise poate mAsurA bine individualizdndu-se, cum se zice astAzi, astfelincAt sA corespundä vinei infractorului". Sulla pena di morte, trad. deL. Weinberg-Lucca, 1869, p. 11.

Garpon: Op. et loc. cit.2) Vezi: Observation du Trib. de casation, p. 224.

478

neputinta sa"). Prin art. 4-12 ale acestei legi, se acorddCurtilor la jurati, adicd judecdtorilor asesori, dreptul de a de-clara cã sunt circumstante atenuante, si prin urmare, de a mo-difiea pedeapsa, micsorand-o i chiar transformand-o in pe-deapsd corectionala 2) in caz de trei crime : 1) Infanticid comisde mama ; 2) Lovituri i rdniri care au cauzat o incapacitatede peste 20 de zile si 3) furturi calificate, dacd acuzatii nusunt nici vagabonzi nici recidivisti.

1981. Reforma din 1824 nu si-a produs efectul dorit, dincauzd cd judecatorii profesionisti care nu considerau legea penaldca prea severd, cum o socoteau juratii, nu acordau mai niciodatdcircumstante atenuante, ceiace vdzand juratii au continuat säachite ca mai inainte. Legiuitorul a fost silit dar sa vind cuo noud lege, care a largit si a intins aplicarea eircumstanteloratenuante. Legea din 28 Aprilie 1832 a introdus cloud modi-fiedri In aceastd materie : 1) Ea a luat declararea eircumstan--telor atenuante dela asesorii Curtilor cu jurati si a dat-o jura-Vor. Aceasta reforma se explicd prin consideratiunea cd cir-cumstantele atenuante sunt cestiuni de fapt, i aceste cestiunise judecd in mod firesc de jurati. Pe langa aceasta legea din1824, (land circumstantele atenuante Curtilor, iar nu juratilor,a voit sd evite abuzul acordärii circumstantelor atenuante, insäevitand acest abuz, dedese peste altul, acela al neacordarii,ceiace faced. pe jurati sti. continue sd aducd verdicte negative,§i prin consecintä scopul legii din '1824 nu era realizat. Legeadin 1832, (land juratilor dreptul de a acordd circumstante ate-nuante si de a sill astfel pe judectitori sä indulceascd pedeapsacoborandu-se sub, minimum, voià sa ajungd la rezultatul ur-märit si de legea din 1824, imputinarea achitarilor nedrepte'dela jurati.

2) Legea din 1832 a generalizat aplicarea circumstanteloratenuante, admitand-o in toate materiile, in trime, delictechiar in materie de contraventiuni3).

0 lege din 13 Mai 1863, a fixat o limita la atenuarea inmaterie corectionald, pe care a suprimat-o in 27 Nov. 1870,

9 Mooiteur, 28 Mai 1824.2) Sistem care existä i astazi in Austria, art. 338 Pr. pen.3) Art. 483, al. 2 C. p. fr. zice: Art.6463 al acestui codice va fila toate contraventiunile de mai sus.

apli-cabil

8

si

479

decretul guvernului Apararii nationale, revenind astfel la legeadin 18321).

Cu toate reformele facute prin legea din 1832, juriul con-tinua sa practice si azi minciana milostivd2), deaceia gu-vernul francez voeste sa dea juratilor dreptul de a lua parte§1 la pronuntarea pedepsii 3).

1982. Circumstantele atenuante s'au introdus in foartemulte legislatiuni, mai ales acolo unde exista juratii, acestiinsurgenti contra legii, in scopul de a evita numeroasele achi-tari. Ne multurnim sä citam art. 91 si 92 C. p. ung. al crimelor

delictelor din 28 Mai 1878, si art. 21 C. p al contraventiu-nilor din 14 Ian. 1879 si art. 59 si 60 C. pen. italian din 1890.

In Germania, circumstantele atenuante sunt admise deregula in materie de crime si la 9 delicte (la care Noveladin 1876 a adaogat Inca 3 delicte); in materie de contraventiuniele nu sunt admisel).

*1983. La noi circurnstantele atenuante sunt prevazute dejade Regulamentul organic al Muntenier prin art. 262 si 293lit. 0, sub nume de imprejarciri miqoratoare" ; insa numaiDomnul putea sa faca aplicarea lor, micsorand pedeapsa6).

Codicele penal $Iirbei din 1850 MI a admis circumstan-tele atenuante ; ele n'au fost introduse nici prin reforma aceluiCodice din 8 Aprilie 18536). In raportul sau asupra Codiceluipenal din 1864, B. Boerescu spune ca in Condica *tirbei lip-

9 Ortolan: Elements, II, Nr. 1660, p. 239, criticd decretul din 1870;critica sa e nefundatd, insã mai criticabil ne pare motivul care s'a datpentru suprirnarea legii din 1863, cd legiuitorul trebue sã indulceased,iar nu sd agraveze pedepsele. Ca reguld generald si absoluta aceastdfrazd este o aberatiune.

Degois: Cours, Nr. 827.8) Vezi proectul din 20 Mart. 1908. Rev. pénit., 1908, p. 658 si dis-

cutiunea lui in Societatea generald a inchisorilor din Franta; Ibid., 1909,p. 1003 si urm. Conf. Corentin Guyho: Les jures mditres de la peine.Paris 1908.

4) Berner: Lehrbuch, § 138, P. 285, ed. 1898 si trad. ital. § 160, p. 248.5) Se poate sustine cd circumstantele atenuante sunt mai vechi la

noi. § 174, Cond. crim. Sturdza din 1826 zice: Hotdrirea din pravild apedepsii vre unii fapte, cAnd se va judecd a fi foarte asprd, dupd gin-g-Asia persoanii vinovatului, atunce se micsurézd, pentru cd trebue sãse socoteascd duhul pravilei i sarsitul ei, cdtre care priveste, si nutotdeauna sd se ea dupd gldsuirea cuvintelor".

8) Monitorul Oficial", Desbaterile, p. 1277.

§i

2)

480

sesc circumstantele atenuante, flindcd ele sunt strans legatecu institutiunea juriuluil).

1984. Codicele nostru penal actual a admis in art. 60 cir-cumstantele atenuante; acest articol a suferit in 1874 o in-doild modificare asupra careia vom reveni mai in urma..

1985. Ce vom zice despre circumstantele atenuante? Tre-bue sd existe in legislatiune?

Nu e vorba de imprejurdrile de fapt ; ele au existat tot-deauna decand existã legi penale si de cand se comit infrac-tiuni. Intrebarea este insd, dacd legiuitorul care stabileste pe-depse fixe, or pune un minimum de pedeapsd, trebue sd deafacultate judecatorului, ca el sa se scoboare sub acel mi-nimum?

Institutiunea circumstantelor atenuante a fost apreciatafoarte diferit. -Scriitorii francezi in general o laudd. Berangerzice cd circumstantele atenuante au fost pentru Franta o bine-facere2); Ortolan este de aceeasi pdrere8). Proectul de Codpen. italian al lui Zanardelli Muda asemenea aceasta institutie :Institutiutiea circumstantelor atenuanteziceâ raportule unadin cele mai mari cuceriri ale legislatiunilor penale moderne,si nu trebue inldturatd, fiindcd opera judecdtorului integreazdin valutarea culpelor omenesti, opera legiuitorului" 9.

D. Degois deasemenea sustine institutiunea circumstan-t.elor atenuante pentru trei motive : 1) Nu e cu putinta ca le-giuitorul sd prevadd toate circumstantele atenuante de fapt;2) Timpul schimbd gravitatea infractiunilor ; 3) Dacä pedep-sele par prea aspre judecatorului, el recurge la nzinciuna nil-lostivd, pentru ca sa evite aplicarea unei pedepse pe care oconsiderä ca prea aspra5).

1988. Din contra, d. Civoli nu pare favorabil acestei ins-titutiuni. Dânsul spune cd geneza istorica a circumstanteloratenuante nu pledeazd in favoarea lor, cdci ele au fost createdin cauza achitarilor deplorabile ale juratilor, care nu prove-

1) Dovadd cA aceastA afirmare e inexactA, este cA la noi au existatcircumstante atenuante pe timpul Regulamentului Organic and nu seinfiintase Inca juriul.

2) Berenger: ,De la repression pénale, I, p. 267.9 Ortolan: Elements I, Nr. 1111.4) Raportul Zanardelli din 1887, Nr. L,9 Degois: Traité, Nr. 1073.

4811

nea din cauza indoelii asupra culpabilitatii acuzatului, ci dincauza ca pedeapsa ce s'ar da in caz de condamnare ar fi prea-mare '). Deasemeni a criticat circumstantele atenuante Bon-neville de Marsangy, spunand ca ele au avut un efect desas-truos asupra criminalitatii, i ca ar fi una din cauzele cresteriinumarului crimelor 2).

Carrara,. critica cu multd asprime institutiunea circum-stantelor atenuante. Toscana i-zice dansuls'a guvernat multsi bine fard circumstante atenuante").

. *1987. S'a criticat mai ales legiuitorul francez din 1832,,fiindcd el interneindu-se pe institutiunea circumstantelor ate-nuante nu a introdus cu ocaziunea revizuirei Codicelui penaldin 1832, multe din reformele preconizate de penalistii de peacele vremi. In adevar, in Expunerea de motive a guvernului5i in raporturile comisiunilor legislative, circumstantele ate-nuante se prezentau ca un mijloc de a evita intreaga modi-ficare a Codicelui penal in sensul indulcirei pedepselor, pentrua inlatura discutiunea asupra pedepsii cu moarte, asupra mo-dului pedepsirei tentativei si complicitatii la fel or mai putiadecat fapta isbutita, or fapta autorului principal.

In scurt, circumstantele atenuante erau un remediu ge-neral pentru toate imperfectiunile Codicelui penal. Adeseoriin discutiuni s'a zis : Circumstantele atenuante vor implinilipsa" 4).

Cu alte cuvinte zice Ortolan care spune cele de maisus, si care dealtmintrelea este favorabil circumstantelor ate-nuante legiuitorul se descarca pe jurati sau pe judecatori de-sarcina lui de a legifera ; era o dimisiune a puterii legiuitoare,in profitul juratilor sau al judecatorilor"5).

Aceiasi critica o adreseaza legiuitorului din 1832, Fr..Carrara in, scrisoarea sa catre Mancini din 24 Noembrie 1872:Oameni reuniti sub singurul resort al libertatii intr'o adu-

t

Civoli: Op. cit., T. I, Lect. YIX, p. 157. In yranta, dupa cum nespune acelas autor, achitarile la jurati, in urma legii din 28 Aprilie1832,,au sc'azut dela 460/o la 25 8/0 si mai in urmä Ia 19 Vo.

2) .8. de Marsangy: De l'amélioration de la loi criminerle. Intro-duction i primele 43 de pagine.

8) Carrara: Programma § 702, p. T11, nota.4) Les circonstances.attenuantes y pourvoiront".5) Ortolan: Elements, I, Nr. 1123.

50195 St

5)

482

nare, in 1832, pentru a reface cel mai rau codice, pe care 1-avazut vre-odata pamantul, nu stiura sd facd altceva mai bun,dent sa atribue juratilor sarcina reformei prin rnijlocul cir-cumstantelor atenuante"

1988. Fata cu aceste pareri extreme asupra circumstan-telor atenuante; Bertauld, are o opiniune mijlocie, dânsul seintreaba : Dreptul acesta dat judecatorului ca sa inlature pe-depsele prevazute de lege e un bine sau un rau ?".

Si raspunde facdnd urmatoarea distinctiune : Ar fi denetagaduit un rau, daca nu ar fi pentru jurati decal un mijlocsd revizuiasca sistemul nostru penal, sa declaseze infractiunile,sä abroge sau sa mentina pedeapsa cu moarte, sä asemenesau sd nu asemene tentativa cu crima consumata, complicelecu autorul principal, si sa puna astfel in locul solutiunei legiio solutiune capritioasd i variabild, o solutiune adeseoritata de pornirea unei aprinderi 2)

Aceasta facultate de micsorare pare o necesitate pentrupedepsele care nu au maximum si minimum, pentru pedeapsacu moarte i pentru pedepsele perpetue. Aceste pedepse in-flexibile impuse juriului ar fi avut adeseori de rezultat scan-dalul nepedepsirei ; facultatea micsorarii era o garantie depedepsire. Chiar pentru pedepsele temporare facultatea masu-ratä de a modifica natura lor era un lucru de dorit, cu conditiunenumai ca exceptiunea sa nu confiste regula, i atenuarea sanu fie apriori in orce afacere i pentru toti un fel de dreptc4tigat"3).

1989. Ce vom zicc in fata acestor pareri diforite ? E binesã existe in legislatiune circurnstantele atenuante ca un mijlocpentru judecator sa ded o pedeapsa mai mica decdt minimumprevazut in lege ?

Nu avem nici o indoiald sa ne pronuntam contra institutiuneicircumstantelor atenuante care pricinuesc in mod inutil o mul-time de greutati in aplicarea pedepsii. Ce insemneazä in ade-var a vorbi de un minimum, cdnd judectitorul poate sa dea opedeapsa mid mica decdt pedeapsa minima prin aplicarea cir-cumstantelor atenuante ? Nu e aceasta o contradictiune ?

9 Fr. Carrara: Di alcune obiezioni elevate contro l'abolizione dellapena di morte. Roma, 1872, p. 6.

2) Une solution d'entrainement".Bertauld: Lect. XVI, p. 397 si 399.

dic-

')

').

483

1990. De ad nu urmeazd cd noi suntem partizani ai res-pectarii minuIui pedepsii; dip contra noi credern cd cel maibun sistem in aceasta privinta e sistemul Codicelui penal olan-dez din 3 Martie 1881, care nu prevede deck maximurn fiecareipedepse, iar pentru minimum nu are deaf minimum generalprevazut in acel codice ').

In acest codicp circumstantele atenuante sunt inutileflinda judecdtorul are totdeauna facultatea de a cobori pe-deapsa print va crede de cuviinta, nefiind legat de lege decatIn ceiace priveste maximum pedepsii.

Ncgresit Ca, cu modul acesta legislatiunea revirte in ceiacece priveste minimum la pedepsele arbitrare din vechiul dreptfrancez. Dar astazi toatd lumea admite cä nu trebuie a si-lui constiinta judecatorului penal fäcandu-1 sä dea pedepse maimari deck ar vol, caci altfel ii silim sä pronunte achitdri,uzand de dreptul suveran de apreciere asupra existentei fapteiori dovedirea autorului comiterii. Vorbind de sistemul codi-celui penal al Revolutiunii, ca vinovatii sd se pedepseasca nude om ci de lege, ludnd astfel orice arbitrar al judecdtorului,Carrara observa cu drept cuvant ca acea doctrind a fost otristä incercare 2). Referindu-se la codicele penal bavarez din1861, dansul spune cd acest codice e ldudat fiindcd lasa o mailargd putere de apreciere judecdtorului, i apoi adaogd: Azi-se considerd ca un progres puterea de apreciere a judecdtoru-lui, pe cand 80 ani in urmà se considerd un progres a-i hidacest arbitrar"3).

1991. Bertauld merge chiar mai departe in reactiunea sa'contra sistemului Revolutiunei, si este de pärere cd,

pentru a fi consecinte ar fi trebuit sa revind la pedepselearbitrare din vechiul drept, care singure permit de a tine so-coteala in mod complect, adequat de toate expiarile moralepe care agentul le-a suferit in afard de represiunea sociald 4).

Nu putem sä admitem aceasta parere ; admitem suprima-rea mnimu1ui pedepselor, insd, dupd cum am spus, maximum

9 In sens contrariu, Garcon: Code penal, Art. 5, Nr.22, care pre-tinde ca trebuie a fixA un minimum dill cauza abuzului cu pedepsele descurtA duratA. In acela sens deputatul socialist Haase in Congresul so-cial democrat din Mannheim din 1905. Vezi Addenda.

2j Carrara: Programma, P. G., § 887.Ibid..§ 758, notd.

4) Bertauld: Op. cit., Lect. XVI, p. 359.

legiuito-

A)

484

este necesar, cãci altfel judecatorul deyine un tiran 1). In defi-nitiv sistemul olandez ne pare cel mai bun, caci el suprimandminimum special, face inutile circumstantele atenuante, prin caresa ajunga Intrucdtva aproape la acelasi rezultat, insd prin corn-plicatiuni si limite arbitrare.

Zicem aproape la acelasi rezultat, cdci desi gratie circum-stantelor atenuante, pedepsele prevAzute in lege se pot mic-sord in mod considerabil, totusi prin aceastä micsorare se.ajunge la un alt minimum legal peste care judecdtorul nu poatesd treaca.

1992. Dealtmintrelea trebuie sd observam cd nici circum-stantele atenuante, nici suprimarea minimului pedepselor, nupot aved de rezultat ca sd facä inutild discutiunea asupra.parificarii sau diferentierii de pedeapsd la tentativei ori la corn-plicitate. $i dovada acestui adevar, e faptul cä, atdt la noi, undeexistä circumstante atenuante, cat si la Olandezi unde e suprimatminimum pedepsei, legiuitorul a rez-olvat aceste probleme insensul diferentierii de pedeapsd intre autor i complice, intre cul-pabilul de atentat i acela care a isbutit sà comita infractiunea.In adevär, dacd sub punctul de vedere al pedepsii minime, de-vine inutild deosebirea intre aceste cazuri, este Insd importantsub punctul de vedere al maximului pedepselor "daca existadiferentiare sau parificare de pedeapsä In materie de tentativlsi complicitate. $i la noi, si la Francezi, gratie circumstante-lor atenuante se poate da autorilui aceeasi pedeapsd care seda complicelui, insd la noi niciodatä nu se poate da, ca laFrancezi, complicelui pedeapsa care e prevazuta in lege pentruautorul principal. Cuvintele les eireonstances attenuantespourvoiront, erau dar o gresald.

Vom observa, chiar in privinta rninimului, este o gre-said a se crede cd, daca existä posibilitatea de a acordd cir-cumstante atenuante, este inutil a pedepsi pe complice, ori pe.culpabilul de tentativã cu un grad mai jos; in adevär, dupa curnvom veded, circumstantele atenuante nu au de efect ca sdegaleze toate pedepsele in privinta minimului; aceasta e ade-varat numai relativ la unele pedepse, iar nu la toate.

1) D-lfSaleilles deasemeni este pentru suprimarea minimului pe-depselor, nu insii si a maximului. De l'individualisation de la peine. Pari&1898, p. 168; Confr. cele spuse de Carrara. Programma P. G.,§705 si 706..

.

485

1993. Concluziunea celor spuse pima aici este ca pedep-sele nu trebuie sa fie fixe, ci trebuie a se !Asà judecatoruluio latitudine de apreciere. Relativ la aceastd apreciere limitamaxima e necesara, fiindcd nu trebuie a lasa nici chiar pe uninfractor la absoluta discretiune a judecatorului, cu atat maimult cu cat mice orn poate in certe imprejurari sa comita oinfractiune, si prin urmare toti am puted fi supusi la bunul placal judecatorilor penal

1994. Dupä aceste explicatiuni introductiv.t sa intram in.explicarea dispozitiunilor legii.

Codicele nostru penal in principiu nu admite pedepsefixe, ci lasa, judecdtorului o latitudine intre maximum si mini-mum, si chiar permite ca judecatorul sa se scoboare sub minimumprin aplicarea circumstantelor atenuante. Zicem in principiu,-caci prin exceptiune, si exceptiunile sunt destul de numeroase,legiuitorul nostru prescrie uneori si pedepse film

Vom cita pedepse"fixe, fara maximum si minimum, in art.119, 120, 123 al. II, 131, 140, 145, 150, 158, 165, 172, 200, 204,

205, 216, 242, 243, 246, 264, 265, 271, 2722 287, 396, 397, siart. 882 C. Comert.

1995. Trebuie insa sa observam ca, desi aceste articoleprevad pedepse fixe färd maximum si minimu, insa gratie art. 60C. pen., care prevede rnicsorarea de pedeapsd prin aplicareacircumstantelor atenuante, judecatorul are in realitate latitu-Aine de apreciere in aplicarea pedepsii.

1993. Sunt insa articole in Codicele penal, si, lucru ciu-*dat, introduse chiar in anul 1895, care prevad adevdrate pe-.depse fixe ca in timpul perioadei revolutionare. Vom cita. arti-colele 112, 113, 117, relative la falsificarea de moneta, in carelegiuitorul interzice aplicarea circumstantelor atenuante, si carein acelas1 timp prevad pedepse fixe farä maximum si minimum.

Aceasta este o reintoarcere inconstienta, provenita desigur-din o ignoranta nepermisa a principiilor penale, la sistemulastazi in mod unanim parasit si criticat al legislatiunei revo-flutionare. Acea Jegislatiune isi aved desigur explicatiunea siIntru catva justificatiunea, in excesul firesc al reactiunei contra.arbitrarului pedepselor din vechiul drept francez, si in lipsa,de precedente apropiate care sa arate inconvenientul pedepse-ior fixe.

Legiuitorul nostru insa din 4 Mai 1895, carp institue pe-

486

deapsa fixd de 5 ani de inchisoare corectionala iar in caz de-recidiva 10 ani, si nu lasä latitudine in privinta pedepsii decdt.In ceiace priveste pedeapsa accesorie a interdictiunei corec-tionale si a amendei, n'are nici o scuzá, caci dupa cum ziceordonanta Carolina, intr'un caz analog, daca el nu stiik cum sa,legifereze trebuid sd intrebe pe cei care stiu si se pricep sti le-gifereze in materie penald ').

1997. Afard de cazurile mai sus citate, Codicele nostru,penal prevede pedepse marginite intre un maximum si mini-mum, si lasä in acelasi timp judecdtorului facultatea ca, prinaplicarea circumstantelor atenuante (art. 60 C. p.) sa. se sco-boare sub minimum. Dupa Codicele penal din 1864, judecd-torul care admited id existd circumstante atenuante aved fa-cultatea sa se scoboare sub minimum si sd aplice o pedeapsa,.cu unul sau mai multe grade Mai jos. Reforma Codicelui penaldin 17 Febr. 1874, prin care, intre alte modificari, s'au corec-tionalizat mai multe crime, a atras dupd sine o indoita modi-ficare a art. 60 C. p.

Mai intdiu, unele din crimele care s'au corectionalizat in1874, legiuitorul nu a voit sä se poata pedepsi mai usor inceeace priveste minimum decat inainte de 1874.

Legiuitorul din 1874, care nu urmared indulcirea pedep-selor, ci numai imputinafea achitdrilor la jurati, a inlocuit pe-deapsa criminald de mai nainte de 1874, la unele infractiuniprin o pedeapsa corectionala, dar minimum la care se ajungeLprin aplicarea circumstantelor atenuante inainte de 1874, aramas neschimbat dupd aceasta data, fiindcd el era inchisoareacorectionala de un an. In consecintd, pe cdnd inainte de re-forma din 1874, numai la recluziune, detentiune si. degrada-tiunea civicd, judecatorul nu puted sd scoboare pedeapsa la maiputin de un an prin aplicarea circumstantelor atenuante, iarin ca2 de pedepse corectionale el se puted cobori pand laminimum pedepsii de simpla pOlitie, dupa 1874, in caz cdndlegea pronunta maximum inchisorii corectionale judecatorul areaceeasi limita minima de un an sub care nu se poate cobori 2)

9 Aceeasi lege mai comite enormitatea de a prescrie si amendacorectionalA fArA sA prevadd maximum ei.

-) Aceasta n'a impedecat pe Curtea de apel din Bucuresti, Sect. IP.<Deciz. 350 din 5 Mai 1904, Dreptul, 1903, Nr. 6) sA admitA scAderea de-

487

Astfel ca, actualmente trei pedepse criminalc : recluziunea,detentiunea si degradarea civicd, i o pedeapsa corectionala,maximum inchisorii, sunt puse pe aceeasi linie, in ceeace pri-veste scdderea la care se poate ajunge prin aplicarea cirrum-stantelor atenuante; in aceste patru cazuri judecatorul nu poateda o pedeapsa mai mica de un an de inchisoare corec-tionald 1).

A doua modificare, mai putin importanta, este cd s'ausubstituit cuvintele minimum 15 zile la cuvintele minimum6 zile, in textul art. 60 C. p., de oarece legea din 1874 a urcatla 15 zile maximum inchisorii politienesti.

Vom examind efectul circumstantelor atenuante in ma-terie criminald, corectionald si de simpla politie.

1998. a) In materie criminalci efectul admiterii circum-stantelor atenuante este de a micsord pedeapsa in mod obli-gator 2) cu un grad 8) si facultativ cu cloud sau mai multegrade 4). Judecatorii asesori au facultatea sd aprecieze dacatrebue sä aplice al doilea grad al scoborirei pedepsii, desi nuei, ci juratii pronunta existenta circumstantelor atenuante.aceasta regula se aplica nu numai la crimele prevazute prin

2 luni la delictul de bigamie pedepsit dupà art. 271 C. p., cu maximuminchisorii. Curtea motiverazd deciziunea spunAnd CA limita de un an seaplicA numai la acele fapte care ,prin natura lor sunt crime', i princircumstantele atenuante sau minoritatea se pedepsesc eu maximum in-chisorii corectionale, iar acolea care prin natura lor sunt simple delictese pot cobort mai jos. Asemenea absurditati ca hotAriri i motivare nuse discutd, ci e semnaleazd numai ca un exemplu de negligentA in ju-decata afacerilor penale, si de exageratA pornire spre indulgentS a jude-cAtorilor nostri.

1) Cas. II, 500 din 1 Nov. 1894.. B. 1110 ; Sect. Vac. 441 din 31 Iul. 1896,B. 1147 si C. Jud. IX, p. 455, col. 1. Cas. II, 141 din 6 Febr. 1902,B. 196;Confr. Cas. II, 644 din 26 Martie 1907, B. 511.

2) Degois: Traité, p. 30, Nota 1 i Nr. 828, p. 408. Sect. Vac. 600din 2 Aug. 1899, B. 896. Gas. 11,603 din 29 Mai 1902, B. 711 si 1188 din28 Oct. 1903,B. 1308. Dealtmintrelea coborirea poate fi chiar de o simplãzi sub minimum. De ex.: 2 ani 11 luni si 29 zile, pe minori condamnatipentru crimA, cArora li se aplicase art. 60 C. p. Cas. II, 1411, din 3 Dec.1904, B. 1818.

3) Se tine seamA e genul pedepsii iar nu de duratA. Prin urrnarerdacd prin aplicarea art. 60 C. p., s'a redus pedeapsa 5 ani de muncasilnicA la 7 ani de recluziune nu este o violare a legii. Cos. Il, 332 din26 Iunie 1887, B. 619.

4) Cas. Crim. 35 din 14 Febr. 1869, B. 56.

488

Codicele penal, dar i la cele prevazute prin legile speciale,afard de dispozitiune contrarie In legea speciala 1).

La aceasta reguld facem observatiunile urmAtoare :1999. 1) CAnd coborindu-ne in scara pedepselor criminale

dam peste pedeapsa privativa de drepturi a degradatiunei ci-wice, or o pedeapsd politica a detentiunei, in mod obligatorse trece peste ele si se da pedeapsa inchisorii corectionale ;aceasta din cauzd cd degradatiunea civicd si detentiunea suntpedepse politice care nu se pot da infractorilor de drept co-mun 2). Ar rezultA de aci in mod logic ca., in cazul cand se.da munca silnicd sau recluziunea pentru o infractiune politica,

aplicarea circumstantelor atenuante sd se poata da deten-liunea sau degradatiunea civicd, insd legiuitorul nu face niciodistinctiune.

Totusi, tinand seamd de spiritul legii, iar nu de textul ei,parerea noastrd este cd in asemenea caz, ca i in cazuri ana-loge 8), judecdtorii vor puteA sd dea in caz de circumstanteatenuante, pedeapsa detentiunii or a degraddrii civice.

Vedern dar cd uneori prin aplicarea circumstantelor ate-nuante coborArea se face cu mai mult de cloud grade, si cd,nici odatd prin aplicarea art. 60 C. p. nu se poate ajunge ladetentiune dacä tinem seamd de textul, iar nu de spiritul legii.

2000. 2) Am vazut mai sus cd trei pedepse criminale:recluziunea, detentiunea i degradarea civicd, i una corectio-nald, maximtim Inchisorli corectionale sunt puse pe aceeas

1) Degois: Traité, Nr. 1084. DupA Cod. pen. mil., prin aplicareacircumstantelor atenuante se poate uneori ajunge dela munca silnica petimp marginit la recluziune salt chiar la inchisoarea corec(ionald dela1-2 ani. (Art. 256, C. J. M., modif. in 1906).

2) Deaceea cu drept cuvAnt C. cas. II, 114 din 15 Febr. 1895. B. 219 acasat o deciziune a Curtii cu jurati care dedese complicilor ca pedeapsddetentiunea de 3 ani, iar pe autori ii condamnase pe baza art. 317, la re-cluziune. A cea hotArire a Curtii cu jurati proba o nepermisA ignorantAa legii la niste magistrati in 1895. Confr. o deciziune in acelasi sens aCas. crim. rom. 356 din 8 Oct. 1869, B. 249-252. (Reg. de cOmp.); si Cas.crim. 56 din 1 Martie 1869. B. 84.

3) Vezi vol. I, Nr. 433, vol. II, N-le 1401-1403, 1645, 1863 nota 2si 1864.

') 0 infractiune pedepsità cu maximuni inchisorii corectionale,prin aplicarea circumstantelor atenuante nu poate sd fie pedepsitA maiputin de un an. S'a sustinut ce e drept contrariul i s'a adtnis de Curteade apel Bucuresti, IV, 100 din 1910. C. judiciar, 1910, Nr. 28 ; aceastd

prin

489

ainie in ceeace priveste minimum la care se ajunge prin apli-carea circumstarrtelor atenuante; la toate 111.1 se poate scoboripedeapsa la mai putin de un aii. Sistemul legiuitorului e ar-bitrar, cdci el pune pe aceeas linie 10 ani de recluziune, cu

ani de inchisoare corectionald, in ceeace priveste minimumla care se ajunge prin aplicarea circumstantel6r atenuante, ele antipodul simpIitaii sistemului olandez, care e foarte simplucdci, neprescriind un minimum, face inutild teoria circumstan--telor atenuante.

2001. 3) CAnd legea pronunta maximum unei peclepsecriminale, judecdtorii vor da minimum in caz de circumstanteatenuante, legea este imperativd; in mod facultativ ei pot sd{led o pedeapsd cu un grad mai jos, fie chiar maximum aceleipedepse.

*2002. ObservArn cd legea dispune in alin. 6 Curtea vapuled tried aplicet i o amendd dela 500-4000 lei", fardinsd a specified cu claritate la care cazuri se va aplicã aceastdamenda. Anume s'ar puted pune intrebarea dacd amenda dinalin. 6 al art. 60 C. p., se aplica in toate cazurile cand gd-sindu-se ciroumstante atenuante se scoboard pedeapsa, saunumai in cazul prevAzut de aliniatul precedent (Nr. 5), adicdin caz and se aplicä circdmstantele atenuante la o faptapedepsitd cu. recluziune, detentiune, degradatiunea civicd saumaximum inchisorii corectionale?

S'ar puted sustine cd amenda se poate pronunta In toatecazurile fdrä deosebire, cdci legea nu distinge si nu se referdnurnai la aliniatul precedent, de oarece ea nu zice: in acestcaz, or, in cazul prevazut de aliniatul precedent. PArerea

deciziune pe care noi am criticat-o (C. jud. ibid. In notd) cu drept cu-vant a fost casata. in Sect.-Unite, deciz. 9 din 10 Iunie 1910. B. 1110 $iC. jud. 1911, Nr. 8, Jurispr. an. III, Nr. 25, p. 390, o deciziune lungd $ibine motivatd.

E insd de regretat cd opiniunea contrarie a putut gdsi atAti ade-renti in Suprema instant& incdt a trebuit ca sa. intervind Sectiunile-Unite. Si litera i spiritul legii aratd cä faptele pedepsite cu maximuminchisorii corectionale, prin aplicarea art. 60 C. p., nu pot fi pedepsitemai putin de un an. Ele sunt vechi crime corectionalizate, i dacd le-giuitorul le-a scAzut considerabil maximum, ca sd le sustragA dela ju-rati, el nu aved nici un motiv sd le schimbe vechiul lor minim, rezul-tAnd din aplicarea art. 60 C. p., fiindcd el nu urmAred prin reforma sain dulc irea pedepselor..

5

490

noastrd e insd cd amenda nu sP poate da decat in cazul cdndprin aplicarea circumstantelor atenuante or a unei scuze ate-nuante, pedeapsa a devenit corectionald. i, motivul care neface sa admitem aceastd solutiune este cd, in Codicele nostrupenal, amenda este o pedeapsd corectionald si de simpld po-litie, prin urmare, ea nu poate sa figureze pe langd o pedeapsdcriminald.

Asupra aplicarii circumstantelor atenuante in rnaterie cri-min-dd se nasc urrnAtoarele probleme :

*2003. a) Dacd prin inlaturarea unei circumstante agra-vante sau prin admi-terea unei scuze legate fapta nu se pe-depseste dealt corectional, cine are sa se pronunte asupracircurnstantelor atenuante ? Curtea o juratii ?

Cestiunea e controversatd.*2004. In Franta, jurisprudenta constantd a Curtii de ca-

satiune admite cd se va pronuntd Curtea 1), iar dacd s'au pro-nuntat juratii, declaratiunea lor nu obliga pe Curte. Aceasta.interpretare se intemeiazd pe termenii legii, care obliga peCurte sd facd scddere numai cand e vorba de crime 2).

ln cazul insd cand minorii sunt judecati de Curtea cujurati, in Franta se admite cd jvratii se pronuntd asupra cir-cumstantelor atenuante3).

*2005. La noi cuvintele : Cdnd juriul va declard cä existãin favoarea acuzatului recunoscut culpabil, circumstante ate-nuante, pedepsele ce pronuntd legea in contra unor asemeneaacuzati se vor modified dupd cum urmeazd" : (al. 2 al art. 60)se aplicd incontestabil in toate cazurile cánd o afacere se ju-decd. de Curtea cu jurati, prin urmare, chiar in cazul cdndfapta ce se judecd este un delict, asupra circumstantelor ate-nuante se va pronuntd juratii, flinded legea nu distinge, si mo-tivul de a evità conflictul intre jurati si Curte, al legii din 1832

Cas. fr. 20 Iulie, 1867, S. 68, I, 148, 30 Dec. 1831, S. 84, I, 351,29 Ian. 1882. S. 84, I, 354. In acelas sens, Molinier Vidal: Cours II,p. 75.

2) Vidal: Cours Nr. 242, Degois: Traité, N-rile 1088 si 1090; Nor-mand: Cours Nr. 562, care invoaca" Iucrárile preparatoare ale legii din1832; contra (irtolan: Elements, care criticA jurisprudenta Curtii de casa-tiune francezá.

8) Cas. fr. 28 Ian. 1847, S. 1848, I, 728 si Molinier Vidal: II, 486;Normand: Nr. 563.

491

existä si in acest caz. Deaceea credem cd este conformd legiijurisprudenta Curtii noastre de casatiune

2006. /22 Se pot acorda circumstante atenuante contu-macelui ?

Jurisprudenta francezd admite negativa2), si Blanche ede aceeas parere, fiindcd dupd dansul, circumstantele atenu-ante sunt o favoare, care nu se poate acordà unui rebel al1egii3). Se mai adauga in acest sens un argument de text,acela cd legea lasd juratilor la Curtile cu jurati, facultatea dea acorda circumstante atenuante, iar nu asesorilor Curtii, insd_cand e vorba de judecata unui contumace, juratii nu iau partela judecata, ci judecd numai asesorii Curtii4).

Ambele aceste argumente sunt slabe.Se spune cd un contumace e un insurgent contra legii,

care nu meritä favoarea ei, dar, dupd cum observa. Molinier,,care califica eroare grava acest motiv, Curtea cu jurati nuacorda favoruri, ci face justitie acordand circumstante ate-nuante.

Inca despre rebeliunea in contra legii, nu poate fi con-siderat rebel acela care se teme de aplicarea legii penale, fieea dreaptd, fie o eroare judiciard.

Argumentul de text ne pare si mai slab. In adevdr, dacd_legea in art. 365 P. P. si art. 60 C. p. spune cd juratii vor-declard dacd exista circumstante atenuante, cauza este cd ingeneral ei se pronunta asupra circumstantelor i cestiunilor de-fapt, dar cand nu juratii, ci asesorii se pronuntd asupra cul-pabilitatii, cumuland astfel i oficiul juratilor, cum este in cazul

Cas. II, 296 din 26 Aug. 1878, B. 295; deciziune bine motivath,Cas. II, 64 din 10 Febr. 1881, B. 143 ; Cas. II, 6 tre$it) din 10 Sept. 1881, B.683; II, 467 din 27 Nov. 1881, B. 890, si 416 din 26 Sept. 1888, B. 811;Cas. 11, 409 din 30 Oct. 1885, B. 796; Cas. II, 24 din 16 Ian. 1891, B. 76;Cas. II, 216 din 15 Febr. 1905, B. 209, si 2301 din 17 Oct. 1906, B. 1622.In sens contrariu: Cas. II, 138 din 27 Febr. 1874, B. 84. Conform cu ju-tisprudenta sa, cu drept cuvant, C. cas. II, 387 din 22 Oct. 1886, B. 828,a decis c daca' in materie de delict de presa, juratii n'au acordat cir-cumstar4e atenuante, judecatorii Clirtii nu sunt in drept sä le acorde eidela sine.

Cas. fr., 4 Mart 1842, S. 42 I, 471; $i J. P. 42; I, 585, 14 Sept. 1843,S. 43, I, 919, si Pal. 44, I, 251.

2) Blanche: Etudes VI, Nr. 674; Confr. 703.4) In acest sens G. Costa-Foru: Magas. jud. T. II, p. 223-224.

1)t

492

de contunacie, e evident ca ei sa se pronunte si asupra cir-cumstantelor atenuante. Cu alte cuvinte legea in articolele ci-tate nu a voit sä rezolve problema pe care o discutdm, ci adispus pur i simplu ca atunci cdnd iau parte la juclecata ase-son i juratii Curtii cu jurati, juratii se pronunta asupra cir-cumstantelor atenuante iar nu asesorii.

Se stie dealtmintrelea cd inainte de legea din 1832, asupraadmiterii circumstantelor atenuante se pronunta. Curtea, iar nujuratii, i cd legea din 1832 a luat aceasta atributiune delaCurte si a dat-o juratilor spre a impedeca conflictul intre celedoua elemente ale Curtilor cu jurati si spre a evitã verdictele ne-gative ale juratilor de teama neacordarii circumstantelor ate-nuante de jurati. Aici insd, unde nu mai sunt cele cloud ele-mente, in mod firesc se va prosnunta asupra circumstanteloratenuante Curtea, care rezolvand cestiunea de fapt a culpa-pabilitatii, va trebui sd rezolve i gradul

In scurt legea n'a rezolvat cestiunea pe care o discutamci a vorbit de eo quod plerumque fit.

Dealtmintrelea sistemul pe care 11 combatem are incon-venientul ca distinge acolo unde legea n'a distins, fiindcdnicderi legea n'a facut vre-o restrictiune sau rezerva in pri-vinta neaplicarii circumstantelor atenuante la contumaci. Infine,vom adaoga ca, daca Curtea are drept chiar sa achite pe con-tumace, nu vedem pentru ce nu ar avea dreptul mai mic casa-i acorde circumstante atenuante.

Deaceia ne pronuntam in contra sistemului Curtii de ca-satiune franceza, considerand mai intemeiat sistemul contraral doctrinei franceze 1).

2007, c) Se aplicd art. 60 C. p, la crimele prevazute prinspeciale ?

Fara nici o indoiala raspundem afirmativ, afara dacdlegea speciala dispune expres altfel. Aceasta solutiune careeste admisa in Franta2), trebue cu afortiori admisa la noi din

1) Molinier deja cit.; Ch. Adolphe §i F. Hdlie: Théorie VI, N-rile2693-2694; Garraud: Traité, II, Nr. 153, ed. 1-a. Précis, ed. 9-a, Nr. 247,ed. 11-a, Nr. 202; Bertauld: Op. cit., p.414; Normand: Op. cit., Nr. 565;Vidal: Cours, Nr. 242.

Degois: Cours, N-rile 1089 si 1904; Villey: Op. cit., p. 520 si aucitati de dânsul in nota 4, ed. V-a.2) Normand: Op. cit., Nr. 560, P. 436.

culpabilitatii.

legile

trail

493

cauza generalittitii cu care se exprimd legiuitorul In art. 60,C. p. El nu vorbeste de pedepsele din codicele penal, ci se-exprimd In general zicand: pedepsele ce pronunfd legeal).

Dealtmintrelea scopul legii franceze din 1832, care voeste-sd evite achitdrile la jurati, cere neaparat ca art. 60 C. p. sdse aplice in toate cazurile de crime, chiar cele prevAzute prinlegile. speciale, mai ales in materie de crime, pedepsele fixesunt un adevarat pericol social.

2008. Ce vom zice pentru crimele comise de militari ?-Credem cä crimele pur militare, prevdzute special de C. Just.mil, nu sunt susceptibile de aplicarea art. 60 C. p.; ne bazdmpe expunerea limitativd a art. 195 C. J. M. si pe dispoz. art.128 acelasi codice2), art. 60 C. p. se va aplica insä chiar lamilitarii care comit infractiunile de drept comun3).

2009. -13) In rnaterie coreclionald, judecdtorul care con-statä existenta circumstantelor atenuante face in acela§ timpaplicarea lor.

Este insti acest judecdtor obligat sd se scoboare sub-minimum, cand declara ca existd circumstante atenuante ?

Jurisprudenta francezd admite, intemeindu-se pe termeniilegii sunt autorizali", cd tribunalele corectionale, chiar con-statând circumstante atenuante nu sunt obligate sä se scoboaresub minimum, si prin urmare, dactt nu s'au scoborit nu ecasare 4). Doctrina francezd este In general de aceiasi pdrerecu jurisprudenta 5).

2010. Curtea noastrã de casatiune a adrnis ambele sistemePrin multe deciziuni, incepdnd din 1874 ea a admis sistemulCurtii de casatiune francezd. Considerand ziced Curtea de-Casatiune in 1905 cd. art. 60 lasd de facultatea judecdtorilor sd

1) Confr. si art. 256 C. J. Mil.2) In Belgia legea din 4 Oct. 1867, art. 1 e formalä in acest sens.8) In Franta legea din 19 Iulie a suprimat aceastä distinctiune care

exisa in art. 204-247 C. J. M. si art. 262-330 Cod. marinei. Costa-Fonzadmiteà c4 art. 60 nu se aplicä la tribun. militare. Mag. judec., vol. II,pag. 224.

4) Cas. fr. 14 Ian. 1852, S.. 53, I, 678; 10 Aug. 1877, Bul. crim., Nr.188; 4 Ian. 1808, Sir. 1808, I, 207..

5) Blanche: Etudes, VI, Nr. 698; Degois: Nr. 1097; Normand;Cours, Nr. 572, p. 446, care critica' insä sistemul legiuitorului.

In sens contrar Desjardins: Rev. crit. de leg. et de jurispr., 1886,T. XV, p. 6 si 7.

494

-substituie inchisoarei amenda, farti insä a fi obligati prin dis-poziii1e citatului articol" 1)

Insa prin alte deciziuni, Curtea de casatiune s'a pronuntatin contra sistemului admis de doctrina i jurisprudenta franceza,si acum jurisprudenta noastrti pare sä fie fixata n acest sens2)Acolo unde nu este minimum, C. Cas rom. e de parere ca jude--caorul trebue sã se scoboare sub minimum general de 15 zile 3).

2011. Acest sistem care se departeazad e doctrina i ju-risprudenta franceza, ni se pare atat de contrariu textuluispiritului legii, incat suntem aproape ispititi sa.-1 considerärn

1) Cos. Rom. II, 138 din 27 Febr, 1874; 339 din 6 Sept. 1876, B.527..Cas. rom. II, 296 din 28 Aug. 1878, B. 295, si 1024 din 28 Sept. 1905, B.1006; 231 din 18 Mai 1888; 126 din 26 Mart. 1890; 423 din 18 Febr. 1908,B. 309; Jurispruden(a 1908, p. 120.

2) Cas. rom H, 64 din 10 Febr. 1881, B. 143; 467 din 27 Nov. 1881B. 890 (lung motivatA); 1537 din 3 Iunie 1909, B. 787 si C. Jud. Nr. 67,casand deciziunea Curtii Bucuresti If, 95 1909, care desi acordase circurn-stante atenuante nu se coborase sub minimum. Cas. II, 1537, din 30 Iunie1909, Jurispr. II, Nr. 23, p. 358 si 2967 din 30 Sept. 1909, ibid; Nr. 31, p.486 Cas. 11,276 din 2 Oct. 1909, B. 787 nota; Cas. II, 818 din 11 Mart. 1911, C.Jud. 1911, Nr. 39, Cas. II, 77 din 16 Ian. 1912 Jud. 1912, Nr. 10 p. 120. Cas.345 din 1 Febr. 1910, jur. an. III, Nr. 9, p. 135; Cas. II, 2933 din 5 Oct.1910, Juris. an. III, Nr. 33, p. 524; Confr. Cas. II, 156 din 19 Ian. 1910. Jur.an. III, Nr. 8, p. 123. Cas. II, 211 din 27 Iunie 1912. C. Judie '1912 Nr.p. 335. Sapt. jurid. an. I (1912), p. 188. C. Cas. spune cä acordand circum-stante atenuante in materie de bancrutd trebue sä condamne la mai putinde 15 zile inchisoare, si ca 1000 lei e mai putin de 15 zile inchisoare. SApt.jurid. I, 188 Confr. Cas. II, 376 din 15 Febr. 1912. C. Jud. 1912, fir. 31. LabancrutA trebue a da mai putin de 15 zile. Ce e drept cd Curtea de Cas.face o ciudatd aplicare a regulei pe care o admite, atunci cand decidecA dacA se pedepseste de judecAtori cu 1 an inchisoare delictul de in-selaciune (pedepsit de lege cu 1 lunA-1 an si cu amenda dela 26-1000lei), a trecut sub minimum si a dat aplicare art. 60, fiindcd legea prevedecumulatiunea acestei pedepse. Cos. H, 2599 din 1 Nov. 1911 C. Jud. 1911,Nr. 79, p, 643. Vezi si Addenda.

In schimb dacA pedeapsa in loc de a fi cumulativA ar fi alternativA,amenda trebue coboritA sub 26 de lei! De unde scoate. in. C. cas. toateaceste distinctiuni? (Cas. '11, 77 din 16 Ian. 1912, C. Jud. 1912, Nr. 12, p.120 si nota relativL la jurispruden(d). Nu putem sti; suprema instanta s'adeparfat de jurisprudenta francez A. acum inoatA in plin arbitrar.SApt.juricl. 1, 146.

3) AceastA solutiune a admis-o in caz de 1.-Ainuire prin decizia 2697din 30 Sept. 1909, B. 997; si Cas. II, 345 din 1 Febr. 1910, B.228, Cas. II,1398 din 1 Iunie 1910. B. 971.

II

28,

i

495

nu un sistem de interpretare a legii, ci o eroare i vadita vi-olare a legii.

In adevar, daca in materie criminala judecatorii suntsa se scoboare mai jos minimum, sub pedeapsa de casarea

hotarirei, cauza este ca art. 60 C. p. care se referd la apli-carea circumstantelor atenuante in materie de crime e porun-citor, intrebuintand termenii : se vor modified, va aplica; dincontra, in materie de delict legiuitorul se exprima spunand cätribunalele corectionale sant autorizate", i autorizarea cuivanu este o obligatiune pentru dansul cio facultate.

$i nu invocam numai termenii legii, care ar putea sa fieo intamplare, ci i spiritul legii '). Daca la jurati, judecatoriisunt obligati in caz de circumstante atenuante sã se coboaresub minimum, cauza este ca altfel ei s'ar pune in conflict cujuratii i le-ar paraliza verdictul. De ad ar rezulta achitari pecare tocrnai legea din 1832 a voit sa le evite (land circum-stantele atenuante juratilor, si obligand pe judecatori sd se sco-boare sub minimum atunci cand juratii au Visit ca sunt circumstante atenuante. In materie corectionala acest inconvenientnu poate sa existe, de oarece judecatorul care constata exis-tenta circumstantelor atenuante, face tot el si aplicarea pe-depsii, incat nu poate fi temere de un conflict care ar a duceachitarea culpabililor. Prin urmare, in general, daca va fi

pentru darea unei pedepse mai mici dealt minimum, el va-acorda circumstance atenuante, iar in caz contrariu, nu le vaacorda decat prin distractiune, din cauza deprinderii de a aplicaIn mod mecanic mai totdeauna art. 60 C. p. la toate infractiu-nile. $i aceasta distractiune, or daca nu e distractiune, aceastaignoranta, nu poate fi un motiv de a se da o pedeapsd maimica decat aceia pe care au arbitrat-o judecatorii faptei in li-mitele puterii de apreciere care le este acordata de lege2).

2012. Dar daca noi ne pronuntam pentru sistemul doc-trinei si jurisprudentii franceze de lege lata, nu putem insa,

probA cã e intAmplare se poate vedeA din art. 63 C. p. caredeasemenea intrebuiateath formula: este autorizat", i desigur cA inacel caz judecatorul e obligat sA reducA pedeapsa cu sau 1/2.

2) PArerea contrarie, in sensul jurisprudentii romAne a fost susti-nutd la noi de th N. Durma: C. Jud. 1893, Nr. 32, care considerA cu-vintele sunt autorizate ca impunAnd obligatiune judecAtorului corec-lional.

obli-gati

*i

1/43

496

vorbind de lege ferenda, sa nu spunem ca ef este criticabirsub punctul de vedere al ratiunei.

In adevar, pentru ce sa se mai faca apel la art. 60 C. p.daca judecatorii nu fac aplicarea lui (land o pedeapsa mai micadecat maximum Nu e oare o gluma neertata de a admite-circumstante atenuante unui individ si de a-i da o pedeapsa.intre maximum si minimum, poate chiar maximum ? Daca ju-decatorii nu aveau intentiune sa se scoboare sub minimum,pentru ce au mai facut apel la art. 60 C. p., care tocmai arede scop a le da facultatea sa se scoboare sub minimum pedepsii?-

Dupa noi, in pura ratiune e tot atat de absurd a admiteexistenta circumstantelor atenuante faia a se scobori sub mi-nimum, pe cat este absurd a se stabill de lege un pretins mi-nimum de pedeapsa, pe care legea permite a-1 depasi prinacordarea circumstantelor atenuante ').

2013. Observarn cä legea permite in alin. & si 9 din art.60 ca judecatorul corectional in toate cazurile sti coboare pe-deapsa pana la inchisoarea de simpla politie, adica o zi,chiar sa transforme inchisoarea in amenda, care insä flu poatefi in nici un caz mai mica decat amenda de simpla politie 2),adica 5 lei. Cu alte cuvinte, toate pedepsele corectionale, afarade maximum inchisorii prevazut in alin. 5 al art. 60 C. p.2),.se pot reduce la minimum pedepselor de simpla politie, adicaal amendei politienesti. Pedepsele corectionale sunt dar si as-tazi in ceiace priveste minimum, arbitrare ca in vechiul drept.francez 4).

') Prin o deciziune recenta C. Cas. II, 52 din 11 Ian. 1911, Jurispru-denta an. IV, Nr. 6, p. 85 a decis ca, daca o lege noua a admis circumstante.atenuante, pe care cea veche nu le admitek hotarirea e casabila dacaaplica vechea lege, fiindca judecatorii nu se credeau indrituiti sa mic-soreze pedeapsa. Noi credem ca Suprema instanta s'a pronuntat in modprea extensiv; solutiunea ni se pare dreapta cand judecatorii au datminimum, sau s'au apropiat de minimum, nu insa cand ei au dat maxi-mum or s'au apropiat de el. Confr. 1158 si 1212.

2) Insa nu e obligat sa se scoboare sub minimum, deaceia cu dreptcuvant Curtea noastra de casatiune a decis ca, daca legea pronunta pe-deapsa fixa de 2 ani (art. 204 C. p.), judecatorul nu violeaza legea candprin aplicarea art. 60 C. p. da o lima de zile de inchisoare, iar nu o pe-deapsä mai mica de 15 zile. Cas. II, 1338 din 28 Apr. 1910, B. 640.

8) Cas. Sect. Un. 9 din 10 Iunie 1910. Jurispr. an. III, Nr. 25, p. 3901si C. Jud. 1911, Nr. 8. Vezi Nr. 2000, nota.

4) Degois: Traité Nr. 1098.

si

497

2014. Am zis toate pedepsele corecfionale; ce e drept,_ult. alM. al art. 60 C. p. vorbeste numai de inchisoare si deamenda, socotind ca in general numai acestea sunt pedepseprincipale corectionale ; nu este insa indoiala ca chiar dacainterdictiunea corectionala ar fi pedeapsa principala, prin apli-carea circumstantelor atenuante ea se poate scobori tot panala minimum amendei de simpla politie.

Desi legea nu spune acest lucru, insa aceasta solutiunese impune prin un a fortiori ; nu se poate admite de oarece nu ein sistemul legiuitorului, ca o pedeapsa mai jos in scara pedep-selor sa aiba prin aplicarea art. 60 C. p., un minimum mairidicat decat o pedeapsa superioara. Prin urmare daca inchi-soarea corectionala se poate reduce la 5 lei amenda, cu atatmai mult se va puted reduce la acest minimum, interdictiuneacorectionala.

2015. Legea vorbeste de transformarea inchisorii in amendacorectionala, spundnd ca se poate da chiar minimum aceleiamende ; ea nu ne spune insa care e maximum amendei carese poate da prin inlocuirea inchisorii corectionale. In Franta,dupa ce aceasta cestiune a fost discutata 1), legea din 28 Oct.1888 a adaogat un aliniat la art. 463 C. p., in urmatoarea cu-prindere : In cazurile in care amenda inlocueste inchisoarea,amenda este de 3000 lei".

2016. La noi Curtea de casatiune a admis ca maximumamendei care rezulta din transformarea inchisorii corectionaleeste nedeterminat, caci oricdt de mare ar fi el, in sistemul legiinoastre amenda corectionala e o pedeapsa mai mica decdtinchisoarea corectionala. Astfel s'a pronuntat Curtea noastra de .casatiune prin o deciziune bine motivata din anul 18792) si deatunci a persistat in acest sistem prin o serie de deciziuni.

In consecinta Curtea de casatiune a admis inlocuirea pe-depsii de o luna de inchisoare corectionala cu 1000 lei ; dease-meni a admis i amenda de 2000 si chiar de 6000 lei a),

') Vezi Molinier-Vidal: Cgurs, II, p. 482, care aratà jurisprudenta.general doctrina si jurisprudenta admiteau a maximum amendei in ase-menea caz e minimum amendei corectionale (15 lei la Francezi, 26 lei la noi).

2) Cas. II. 334 din 5 Sept. 1879, B. 677 si Dreptul, 1879, Nr.37.2) Cas. II, 275 din 22 Iul. 1880, B. 217; Cas. II, 240 din 5 Mai 1887,

B. 461; Ca.s. II, 469 din 11 Nov. 1888, B. 977; Cas. II, 449 din 11 Aug.1889, B. 700; Cas. II, 469 din 4 Sept. 1896, B. 1278; Cas. II, 578 din 10,

50795 32

Trr

498

2017. Avem mare indoiald ca sá admitem sistemi1 Curtiicasatiune. In adevdr daca presupunem ca aceasta transfor-

mare de inchisoare corectionala in amenda, se 'pronunta contraunui irrsolvabil, el neputand plati amenda, ea se va transform&in inchisoare si atunci el va suferi poate o inchisoare mailunga decal acea pe care a inlocuit-o pretinsa indulcire a pe-depsii inchisorii corertionale prin amenda.

Addogam cd, gratie acestei jurisprudente, judecatorii capatãdreptul de confiscare a averii oricdrui om orica de avut, ceeace.Ldesigur cd nu e in intentiunea legiuitorului.

Afara .de aceasta pedepsele arbitrare in privinta maximuluisunt excluse in legislatiunea noasträ, i daca nu admitem cujurisprudenta francezd dinainte de 1888 ca maximum al amendei,minimum amendei corectionale, nu vedem la ce sumd se poatelimit& amenda care inlocueste inchisoarea corectionala.

*2018. Ce vom zice despre delictele prevazute prin legilespeciale, atunci când legea nu prevede expres aplicarea sauneaplicarea art. 60 C. p. ? In acest caz aveavor judecatoriidreptul sä acorde circumstante atenuante ?

In Franta cestiunea e discutatd 1); la noi insd, credem eatrebue sd rdspundern afirmativ, ca i la crime, din cauza ge-neralitatii art. 60 C. p.2). Evident cd ele nu se pot aplica la

Nov. 1897, B. 1362; Cas. II, 66 din 28 Ian. 1898, B. 151; Cas, II, 534 din22 Iunie 1894, B. 737; Cas. II, 907 din 7 Sept. 1905, B. 1054; Confr. Cas.II, 2031 din 22 Iunie 1910, Jurispr. an. III, Nr. 21, p. 347; Cas. II, 211din 27 Ian. 1912, &Apt. juridicA, an. I, Nr. 12, p. 188, punAnd in principiucá, prin transformarea inchisorii in amendA se poate pronunth o amenddmai mare decAt echivalentul zilelor de inchisoare. (Dupa art. 28 si30 C. p.)

1) Dupd Vidal, circumstantele atenuante nu se aplica in Franta ladelictele speciale fArA o dispozitiune expresA a legii; Cours, Nr. 2-13 siNormand: Cours, Nr. 560, p. 436. Vezi ins& in sens contrariu Degois:Traité, Nr. 68; Confr. 1086.

In Belgia legea din 4 Oct. 1867, art. 1, dispune formal cd circum-stantele atenuante nu se aplicA la de:ictele prevAzute prin legile spe-ciale, dacA legea nu prevede formal acest lucru.

2) Cas. III, 39 din 20 Ian. 1911, (dupA diverg.). Jurispr. an. IV, Nr. 7,p. 111, admite regula afarA de dispozitiunea contrarA in legea specialä,aplicând aceastA regulA la delictele din legea monop..tut. pedepsite cuamendA mai mult de 26 de lei, susceptibilA de a fi convertitti amendain inchisoare. In acelasi sens Cas..III, 97 din 28 Febr. 1911, jUrispr.an. IV, Nr. 7, p. 222.

de

0

499

.despdgabirile rezultand dintr'un delict silvic, pot insd sd se-aplice la amenda sau inchisoarea pentru delicte i1vice 1).

Incat despre delictele comise de militari, credem cd trebue-a face aceea§i distinctiune ca si la crime, intre delictele purmilitare la care nu se aplicd art. 60, si delictele 'Cod. pen.,,,ordinar la care se aplicti.

Vom spune in fine, eft in Franta s'a propus ca art. 463,P. p., sd se aplice la toate delictele 2).

2019. c) In materie de contravenliuni, art. 60 C. p. nuprevede aplicarea circumstantelor atenuante. Curtea noastra decasatiune e constantd in acest principiu3). Ea da ca motiv cdlegea nu cere vointd ir materie de contraventiuni. Motivuleste neintemeiat, cdci dacä ar fi adevärat ar urtnd cäart. 60C. p. sä nu se aplice in caz de delicte neintentionate, cuin arft de pildd ornorul or loviturile prin imprudentä sau bancrutd

1) Cas. rom. II, 3460 din 16 Nov. 1909, B. 1341; Cas II, 261 din28 Ian. 1911, Jurispr. IV, 9, g. 140. Si jurispr. anterioarA; Cas. I1 55 $i.56 din 30 Ian. 1891, B. 100; 68 din 5 Eebr. 1891, B. 230; 114 din 4 Mart.1891, B. 337; 139 $i 140 din 13 Mart. 1891, B. 358; 384 din 7 Aug. 1891,B. 870; 510 din 18 Nov. 1891, B. 286; 16 din 15 Ian. 1892, B. 78; 77 din11 Febr. 1892, B. 158; 286 din 20 Mai 1892; B. 517; 271, 277, 279 si 283 din1892, in notA la p. 517; Cas. H, 425 din .3 Aug. 1892, B. 703; 4,clin 11 Ian

1 893, B. 48; 210 din 26 Apr. 1893, B. 423; Sect. Vac. 398 din 4 Aug. 1893B. 690; 209 din 4 Mai 1894, B. 573; 185 din 17 Mart. 1895, B. 480; 288 din.6 Mai 1895, B. 807; 313 din 4 Iunie 1897, B. 904 si 1300 did 10 April. 1907,B. 701 $i 1300 din 13 Iunie 1907, B. 114:. Vezi foarte multe alte deciziuni inCod. pen. anotat in acelasi sens, cA se pot acorda circ. aten, in materiede delicte silvice.

Relativ la delictele vamale deasemeni se aplickart. 6Q 6.. v., Cas.II. 462 din 19 Nov. 1886, B. 905..

Idem la contrav. la legea mon. chibritur., Cas. II 5461din 9 Vec. '18137,:B. 1033 ; 316 din 31 Mai 1889, B. 576; 323 din 5 Iunie 1889, B. 07; Gas.III, 39 din 26 Ian. 1911, C. jud. 1911,11r. 33, (dupA diverg).

2) Proect propus tle d. Boury, deputat de Eure, trimis de CamerAla comisiunea de reforma legislatiunii civile i penale. Gazetette des Tri-1bunaux, 24 Mai 1908.

a) Cas. II, 381 din 4 Nov. 1875, B. 313; Cas. H,`240 din 15 Tun. 1877,B. 285; 292 din 16 Aug. 1815, B. 195 (cas. in inter'esi legii); 297 ditv28Ilunie 1888, .B. 641; 317 si 318 din 31 :Mai 1889, B. 578; 322 din. 5 ilunie1889, B. 636; 105 ,clin 15 ,Febr. 1893, B. 195; 195 din14 Mart. 1898,43. 463;

.Sect.-Unite, 4,din 113 Febr. 1899, B. 255 i Dreptul, 1899, Nr. 28; Casi II,752/1898, Dreptul, 1899, Nr.20; Cas. I1, 752-±756 din. 251 Nov:31898, B.1374 i nota 1.

500

simpla. Dealtmintrelea existä i contraventiuni care desigur-presupun o intentiune.

Insa adevaratul motiv care a facut pe legkiitor ca sd nuadmita aplicarea art. 60 C. p. in materie de contraventiunireste cä el a crezut ca aceste pedepse sunt in general destulde usor pedepsite si nu e nevoe ca judecatorul sd fie autorizatsa se scoboare sub minimum.

2020. In aceasta privinta legiuitorul nostru s7a departatde modelul francez 1), si nu a fdcut bine, cdci din aceastacauzd ajungem la rezultatul ciudat ca, pe cand un delict graypedepsit cu 3-5 ani de inchisoare corectionala, poate sa fiepedepsit prin aplicarea circumstantelor atenuante cu 5 lei .

amend.% o contraventiune mica pedepsita cu 10-15 lei amend&politieneascd, nu poate sd fie pedepsit cu minimum de 5 lei!amenda.

De exemplu, omorul prin imprudenta al unui om poatefi pedepsit cu 5 lei amendd (art. 248 comb. cu 60' C. p.), iaromorul or rdnirea prin imprudenta a unui animal domesticstrain, nu se poate pedepsi cu mai putin de 15 lei amend&(art. 393 al. 2).

Deasemenea recidiva celor mai mici contraventiuni va ifpedepsita cu 3 zile inchisoare (art. 388 C. p.), pe cand reciidiva unor delicte din cele mai mari se poate pedepsi CUL

cinci lei amenda.*2021. Ca aplicatiune riguroasat a acestui principiu, Curtea

noastrd de casatiune, a casat in interesul legii, in 1875, o,sentinta a Trib. Arges care condamnase pentru contrayen-tiunea din art. 396 al. 2, la amenda fara tnchisoare, cumiprevede legea 2). Astfel, pc cand injuriile mai grave dinart. 299 C. p. pedeps03ile cu IS zile pana la 3, luni de inchisoare S cu 200 pana la 2000 lei, se pot pedepsi cu cinci leiamenda, prin aplicarea circumstantelor atenuante, injuriile mail

1) Vezi Normand: Cours. Nr. 560, p. 436. In codicele penal ungu-resc circumstantele atenuante se pot da 4i in materie de contraventiuni.Art. 566 C. pen. belgian, da voe sA scadAl pedeapsa pAnA la un leu.Confr. §i art. 79-85 .din Cod. penal belgian relativ la circumstanteleatenuante in materie de crime i delicte. In Franta deasemeni prin cir--cumstantele atenuante se poate reduce pedeapsa, contraventiunilor la o.zi de inchisoare i un leu amendA (art. 483, al. 2, adaus in 1832).

2) Cas. II, 292 din 16 Aug.. 1875,. B.. 195.

501

putin grave din art. 300 C. p. pedepsite cu 25 lei amendacu 1-15 zile, nu se pot pedepsi mai putin de 25 lei amenda,

trebue neaparat pronuntata i o zi de inchisoare.Desigur cd acest sistem e nelogic i arbitrar.Totusi e afard de orice indoiald cA, jurisprudenta Curtii

noastre de casatiune este conformd cu legea 1), i deaceia ori-cdt de criticabil ar fi acest sistem sub punctul de vedere altratiunei, el este admis de doctrina noastrd 2).

2022. Dispozitiunea legii in aceastd privintd e atat deabsurdd, Inca cu tot textul legii, se pare cd tribunalele, aplicdart. 60 si in materie de contraventiuni 3). Aceasta e desigur oviolare a legii, fiindcd art. 60 C. p. vorbeste de juriu si detribunalele corectionale, prin urmare nu se referd la tribuna-lele de simpld politie, care judecd contraventiunile. Ce e dreptcd art. 60 al. 8 C. p. vorbind de pedeapsa inchisorii sau amen-dei, nu distinge si nu adaogd i cuvAntul coreetionale, darproba cd legiuitorul nu s'a gandit la inchisoarea i amendade simpla politie, este cA, vorbind de reductiunea caie rezultddin aplicarea art. 60, legea spune cd se poate da in caz deinchisoare sau amendci, 15 zile de inchisoare ; este insd evi-dent ca inchisoarea de 15 zile nu poate fi socotitd ca o pe-deapsd inferioard amendei de simpld politie. Legiuitorul a voitdar incontestabil sd vorbeascd de amenda i inchisoarea co-rectionald, iar nu de cea de simpld politie. Sistemul legii poatefi absurd, insd desigur cA este acela admis de jurisprudentaCurtii noastre de casatiune 4).

') Ca o aplicare a acestui sistem, Jud. Ocol. BuzAu a hotArit cdart. 60 C. p. nu e aplicabil chiar cAnd se face augmentarea pedepsii in cazde recidivä de contraventiuni. Cartea de jud. 1543 din 19 Dec. 1906.C. Ju.d. 1907, Nr. 23, P. 183, col.,2-a .

2) D. Alexandresco: Drept civil, VI, p. 392, nota 2 si C. Botez:Noul codice de Sedinta al jud. de pace, Bucuresti 1908, p. 42. D. Botezcritica i dAnsul neadmiterea de lege a circumstantelor atenuante la con-traventiuni. In acelasi sens Al. Oprescu: Revista JudiciarA, an. II, 1906,Nr. 9 (15) p. 124. Vezi in sens contrar Enz. Dan: C. Jud. 1908, Nr. 37,p. 298, nota 3 si Codul general al judecatoriilor de ocoale, Art. 51,N-rile 25 si 26.

2) C. Botez: Op. cit., p. 599 nota 1; Ern. Dan: C. Judiciar, 1908,Nr. 37, p. 290, nota 3.

4) C. Cas. II, 2024 din 19 Sept. 1911, C. Jud. 1911, Nr. 84, dupd cemult timp a admis acest sistem, acum pare ca l'a parasit. Zicem pare

502

*2023. Ce vom spune despre contraventiunile din legile spe-ciale ? Art. 60 C. p. se aplica la acele contraventiuni ?-

Cu toate cd cestiunea s'a discutat inaintea instantelor ju-decatore§ti, nici o indoiald, nu poate sd existe ca, afard de-dispozitiune expresa a legii '), circumstantele atenuante nu pot.fi aplicate la contraventiunile prevazute de legile speciale.Astfel cu drept cuvant Curtea noastrd de casatiune a. decis caart. 60 nu se aplicä in materie de contraventiuni la legeamonopolului tutunurilor 2), nici la contraventiunile la lege&fondului comunal or a licentelor 3), or la legea beuturilor spir-toase 4), or la legea timbrului 5). Cand la noi circumstanteleatenuante .nu se pot aplica la contraventiunile prevAzute deCod. penal, nici vorba nu poate fi, afard de dispozitiune con-trarie a legii speciale, cd circumstantele atenuante nu pot Liiaplicate in materie de contraventiuni la legile speCiale 6).

Aplicarea circumstantelor atenuante Ia pedepseleaccesorii §i complimentare

*2024. Pand acum ne-am ocupat numai despre efectul cir-cumstantelor atenuante asupra pedepselor principale ; ne rdmane-

din cauzA cd ea n'a rezolvat direct cestiunea, insä discutAnd dacA prinaplicarea art. 60 in cazul art. 393 si 395 C. p. se poate da pedeapsa de-50 lei, implicit admite ca se poate aplicA art. 60 C. p. in materie de con-traventiuni. Solutiunea datA de Curtea casatiune cd nu se pot da 50 lei prinaplicarea art. 60 C. p. e conformA legii. Vezi nota noastrA asupra deciz. C.Cas.; Confr. C. Jud. 1912, Nr. 18, articolul d-lui I. Popovici, $i nota noastrd.

1) Cum e de exemplu art. 59 al. 5 din Cod. silvic din 9 Apr. 1910..2) Cas. II, 317 si 318 din 31.Maiu 1889, B. 578 ; 614 din 19.Nov. 1896,

B. 577 ; 658 din 4 Dec. 1896, B. 1660; Cas. III, 272 din 21 Oct. 1909, B. 1197.8) Cas. I, 346 din 3 Sept. 1903, C. Jud. XII, 681.4) Cas. III, 12 din 20 Sept. 1905, B. 1135 (civ.).

Amenda pentru npprezentarea registrelor la agentul fiscal find.o amendA fixd egala cu taxa patentei pe un an, nu poate sa fie micso-ratA. Cas. III, .80 din 13 Febr. 1912. C. Jud. 1912, Nr. 31, p. 372; si Cas. III,491 din 5 Dec. 1911, C. Jud. 1912, Nr. 4; Cas. III, 42 din 31 Ian. 1912;Cas. III, 75 din 10 Febr. 1912, C. Jud. 1912, Nr. 3.

5) Vezi insd deciziunea Cas. II, 1054 din 5 Dec. 1901, B. 1663, careadmite aplicarea art. 60 C. p. relativ la contraventiuni la legea pescui-tului, pe motiv cA art. 46 din acea lege face trimitere la dreptul comun.C. Cas. uitd insA cA dreptul comun nu admite aplicarea art. 60 in mate-rie de contraventiuni. Mai vezi deasemenea Cas. Il, 1296/1905 care aplicAiart. 60 la contraventiunile la legea sanitarA.

9

503

sa examindm efectul lor asupra pedepselor pe care legea lealaturä pe langd pedepsele principale.

a) Pedepsele accesorii fac corp cu pedeapsa principala pelangd care sunt alaturate, deaceia efectul circumstanVlor ate-nuante lucrand asupra pedepsii principale se va rdsfrangeasupra pedepsii accesorie, a carei duratä e legata de duratapedepsii principale. De exemplu : degradarea civica find o pe-deapsã accesorie pe langd munca silnicä sau recluziune, eevident ca reducerea muncei silnice pe viatd la munca silnicäpe timp mdrginit va reduce si durata degradatiunei civice laacelasi timp.

*2025. Judecatorii nu au drept sa reducd prin circumstanteatenuante in mod separat pedeapsa degradatiunei civice ori ainterdictiunei legale, caci se opun la aceasta termenii formali aiart. 13 C. p.; nici chiar pe cale de gratie nu se poate ajunge laacest rezultat pentru acelasi motiv.

*2026. Deasemeni cand e vorba de o pedeapsd oricat.de mica, and fapta care e pedepsita atrage dupa dansa o in-capacitate, judeattorii nu pot inldtura acea incapacitate prinaplicarea circumstantelor atenuante, cdci in acest caz pedeapsaacFesorie (incapacitatea) deriva din natura infractiunei, iar nudin pedeapsd '). De exemplu: conform art. 19 si 26 din legeaelectorala, nu pot fi alegatori sau persoanele condam-nate pentru crima sau pentru unele delicte anume prevazutein art. 19.

2027. Pedepsele complimentare se pronunta expres dejudecatori ; au ei insd dreptul sd nu le pronunte, dispensandpe condamnati de aceste pedepse prin aplicarea art. 60 C. p.?Jurisprudenta francezd admite afirmativa pentru motivul caretdupa parerea noastra, este topic, cd legea permite sa se re-ducd pedepsele corectionale la minimum pedepselor de simplapolitie. i interdictiunea corectionald dact ar puted sa ramana,judecdtorii nu ar mai puted inlocul pedepsele corectionale cupedepse politienesti. Aceiasi solutiune s'a admis si de juris-prudenta noastra.2).

2028. Quid de confiscarea speciald ?Atat doctrina cat ijurisprudena franceza admit ca judecd-

Molinier: Cours, T. II, p. 483.2) Cas. II, 2599 din 1 Nov. 1911, C. Jud. 1911, Nr. 79, p. 643.11

si

alesi,

504

torii trebue sa pronunte confiscarea chiar in caz de aplicareaart. 60 C. p., fiindca. aceasta pedeapsa e comund la toate genu-rile de infractiuni, si scopul ei este de a scoate din comerciuam lucru vdtdmätor. In realitate, dupa cum am aratat vorbind,despre confiscarea speciald, aceasta nu e in realitate o pe-,deapsa, ci o masura de igiend sociald. In orice caz, când le-giuitorul ordond confiscarea, scopul lui principal nu e pedepsireainfractorului 9.

2029. Spre a termind cele ce aveam de spus in privinta.efectului circumstantelor atenuante, ne mai ramdne sa preci-zdrn caracterul pe care II cdstiga infraetiunea dupa aplicareacircumstantelor atenuante.

Ce se intampla dacd prin aplicarea art. 60 C. p. crimas'a pedepsit corectional, or delictpl s'a pedepsit cu pedeapsd.de simpla poli0e. Pastreaza infractiunea caracterul sat legal,or ia calificarea dupa pedeapSa care i s'a aplicat ?

In Franta se ddmite cd infractiunea isi va pastrã carac-terul de crima sau de delict, si aceasta pe baza dispozitiunilorart. 1 C. p.2). Credem cd aceiasi solutiune trebue sä fie ad-rnisd si la noi. Cestiunea are importanta mai cu seamd in ma-terie de recidiva ; noi insä am examinat-o in capitolul V, Sect.IV, lit. d, cand am vorbit de recidiva dela delict la crima.

Sectia II. Circumstantele agravante.

2030. Circumstantele agravante ca si cele atenuante potfi legale sau judecdtoresti. Cele legate sunt anume prevazutede lege si sanctionate cu o agravare a pedepsii pronuntatachiar de lege, pe cand cele judecatoresti sunt lasate cu totul laaprecierea judecatorilor, si nu au alt efect decát sd facd pe ju-decdtor sa dea o pedeapsd mai mult apropiata de maximumsau chiar maximum prevazut de lege. Si Inca si la aceastanici un text de lege nu-I obliga pe judecator, ci pura ratiune.

Insd circumstantele agravante judecatoresti tocmai fiindcanu au nici un efect legal ca cele atenuante judecatoresti, nu

9 In acest sens Molinier: Cours II, 483; Garraud: Précis, ed. 3-a,Nr. 272 §i ed. 9-a, Nr. 246, ed. XI-a, Nr. 204; Villey : Précis, p. 466, ed. VI-a ;Degois: Traité Nr. 1103; Blanche: Etudes I, Nr. 78; Ch. Adolphe i F.Hélie: VI, Nr. 2445.

2) Degois; Traité Nr. 1109.

505

se pronunta in mod expres de judecatori. Nu vom intra dinnou in studiul circumstantelor agravante, fie legale, fie jude-catoresti ; primele au fost deja studiate in partea I, rap. IVal acestui curs, iar cele judiciare nu le vom studiA fiindat nuau nici un efect relativ la aplicarea texturilor de lege, si deaceia nu prezinta nici o dificultate doctrinalA.

Concursul circumstantelor atenuante cu cele agravante.

2031. Poate sä existe acest concurs ? Evident cd da. Unom sArac, impins de foame, furA prin escaladare alimente ; elare circumstanta agravantd a escaladarii si circumstanta ate-nuantA a sArAciei. Legea insasi recunoaste in mod formal po-sibilitatea acestui concurs in art. 60 C. p. si 365 Pr. pen. princuvintele: chiar in caz de recidive.

2032. Dificultatea este insA de a se sti dacd trebue a seface intAi aplicarea cauzelor atenuante si apoi a celor agra-vante, or trebue a proceda in sens invers.

2033. Si cestiunea nu e fArA interes practic, cum se poatevedea din urmAtoarele exemple.

SA presupunem cA un individ comite o crima pe carelegea o pedepseste cu recluziunea, cA existA in favoarea luicircumstante atenuante, insa e recidivist.

DacA vom face mai intAi aplicarea circumstantei agra-vante a recidivei, prin aplicarea art. 41 C. p., culpabilul va fipedepsit cu munca silnicA pe timp mArginit, si fAcand in urmAaplicarea art. 60 C. p., pedeapsa poate fi recluziunea sau ma-ximum inchisorii corectionale (art. 60 al. IV).

DacA din contra vom face mai intai aplicarea circum-stantelor atenuante si apoi al celor agravante, atunci avem re-zultatul urmätor : prin aplicarea art. 60 C. p., condamnarea larecluziune se poate reduce la un an de inchisoare corectio-nalA, si apoi, prin aplicarea art. 41 sau 42 (aceasta se poatediscutà dupa cum vom vedeA), osAnda se poate tidied pAna la5 ani de inchisoare corectionala, nu poate insA ca vinovatulsA fie pedepsit cu recluziunea.

Exista dar diferenta intre rezultate, diva ordinea in carese vor aplicA circumstantele atenuante si agravante.

SA luam alt exemplu :Primus a comis un furt cu efractie, el este recidivist, are

506

insa circumstante atenuante. Dan se aplica intai circumstantaagravanta a recidivei pedeapsa va fi maximum inchisorii co-rectionale i apoi facand aplicarea. circumstantelor atenuantepedeapsa nu se va puted reduce la mai putin de un an. Daca.din contra se aplica mai intai atenuarea ajungem la minimum,amendei politienesti, si in urrnd sau nu se va mai agrava pe,deapsa find vorba de pedeapsa de simpla politie, care nu sepoate combina cu o pedeapsd coreetionald, sau cel mult, se vada maximum arnendii de simpla poliie, adicd 26 lei, fiindcdlegea zice ca se va da maximum acelei pedepset Diferenta inorice caz e dar considerabila.

Trebue sà spunem in treacat, inainte d,e a da alte exemple,ca jurisprudenta romana in aceste cazuri aplicd drd nici Q.

indoiala, intaiu atenuarea si apoi agravarea, intemeindu-se pedispozitiunile art. 60 C. p. care zice ca, reducerea pedepsii incaz de pedepse corectionale pdnd la minimum pedepselor desimpla politie, se poate face chiar in caz de recidivd.

SA Warn o ultima ipoteza, in care se va veded si mailarnurit diferenta, de rezultat intre cele doua moduri de pro-cedare.

Un individ comite o infractiune pedepsita de lege cumunca silnica pe viatd, el e recidivist, are insa circumstanteatenuante.

Daca am vol sa facem intaiu aplicarea circumstanteloratenuante i apoi a agravantei recidivei, individul va fi pe-depsit cu maximum muncei silnice pe timp marginit, dacadin contra se face mai intaiu agravatiunea i apoi atenuatiunea,agravarea find imposibild la o faptd pedepsita cu munca sil-nica pe viatd, se va condamnd culpabilul la munca silnica petimp marginit prin aplicarea art. 60 C. p., iar nu la maximumacestei pedepse.

Din aceste exemple se poate veded ca rezultatul nu eacelas daca se apnea intdiu circumstantele atenuante, or seaplica circumstantele agravante; in general, afara de ultimaipoteza e mai favorabi linculpatului a se aplica. intaiu ate-nuarea pentru ca agravarea sd se facd intCo pedeapsa maimica.

2034. Care e solutiunea acestei probleme?Raspunsul nu e usor.

Autorii francezi se muncesc sa gaseasca raspunsul in

507

texturile legii, facându-le sd zica ceiace vor fiecare din-').

Noi credem ca, a rezolvd cestiunea dupa textul legii nu,e cu putinta, fiindcd legiuitorul nu s'a gandit la aceastä ces-tiune ; trebue, dupd pdrerea noastrd, a ne cdrmui dupa spiritullegii, dupd intentiunea probabild a legiuitorului.

2035. Astfel find ne intrebdm, cum ar fi rezolvat legiui-torul nostru aceasta cestiune? Zicem legiuitorul nostru, fiindcd,noi trebue sd tinem seama de spiritul legislatiunei noastre pe-nale, iar nu al celei franceze.

Noi credem, ca legiuitorul nostru find un adept al prin-cipiilor beccariane de indulcire a pedepselor, ar fi adoptat so-lutiunea cea mai favorabild inculpatului, adica ar fi admis cacircumstantele atenuante sau agravante sd treaca inainte, dupacum at- 11 interesul infractorului pentru ca sd fie pedepsit maiusor. In general dar se vor aplica intdiu circumstantele ate-nuante, si apoi agravanta recidivei Dealtmintrelea aceasta efoarte rational, fiindcd inainte de a ne intrebd de anteceden-tele infractorului, de ceeace a fdcut altadatd, trebue si de-termindm prealabil ce a facut actualmente, constatand gravi-tatea infractiunei, care rezultd din fapta comis4 si din toateimprejurarile in care a fost comisd.

2036. Art. 60 C. pl pare chiar favorabil acestei interpre-tari, permitdnd in alin. ultim ca judecatorul sã se scoboarepand la pedepsele politienesti, chiar in caz de recidiva, farLsa distingd intre diferitele delicte. Dacd s'ar admite interpre-tarea contrarie, uneori judecatorul nu ar mai aved aceasta la-titudine, fiindca prin aplicarea circumstantelor agravante arputed sa ajungd la maximum in chisorii corecVionale, dela care,prin aplicarea art. 60 C. p., nu se poate ajunge la o pedeapsamai mica de un an2).

1) Vezi Degois: Traité. Nr. 1113 si urm.; despre jurisprudenta veziGarcon: Code pen. annoté, art. 56, 57 si 58, N-rile 148 si urm. Doctrinasi jurisprudenta admit cá, in caz de concurs intre recidiva i circumstantele atenuante, se aplicd mai intaiu agravarea recidivei. Vezi Garraud:Traité I, 262 si ed. 2-a, II, 461 si Precis, ed. 9-a, N-rile 250-252 si ed. XI,N-rile 205-208. Garcon: Op. cit., 56-58, Nr. 148: Laborde: Cours, p. 600-si ed. 2-a, Nr. 504. si urm.; Villey: p. 497 si ed. VI-a, Nr. 468 si urm.Vezi i jurispr. fr. in Garcon: loc. cit.

2) In Franta jurisprudenta, dup d. mai multe indoeli a admis in 1866.

tr'insii

-508

2037. Afard de recidiva mai sunt i alte circumstanteagravante; deasemeni nu trebue sä uitam ca pe langa circum-stantele atenuante mai existä i scuze atenuante. Cestiunea se.complica dar si mai mult cand vom presupune concurs de.circumstante atenuante scuze atenuante i circumstante agra-,vante.

Sa presupunem de ,exemplu un minor de peste 15 ani,care a comis un furt cu efractiune si care e recidivist, insdare si circumstante atenuante. Aci avem ca circumstante agra-wante efractiunea si recidiva, ca scuzä atenuanta minoritatea

ca circumstantd atenuanta sardcia or lipsa de educatiune.Ce pedeapsa se va da infractorului?2038. Este incontestabil cd agravanta efractiunei trece

,inaintea celorlalte, pentru bunul motiv cd ea face parte dininsdsi numele delictului furt cu efractiune; delictul cu agravantasa constituesc, putem zice, o infractiune speciala. Prin urmare,pedeapsa va fi conform art. 310 C. p., inchisoarea corectionalddela 3-5 ani.

2039. De aici incep insd dificultdtile.Daca vom aplica Intdi circumstanta agravanta a recidivei

ajungem la maximum inchisorii corectionale (5 ani), i apoiprin aplicarea circurnstantelor atenuante inchisoarea se poatereduce pand la un an, (art. 60 al. 5); tinand In urrnd seama. deImprejurarea ca inculpatul e minor vom ajunge la o pedeapsa.de cel putin 4 luni.

Dacd din contra aplicam Intdi circumstantele atenuante,.ajungem la 5 lei, si recidiva nu produce nici un efect. conformart. 60 al. 8, sau cel mult sub pedeapsa pand la 25 lei, si findvorba de un minor pedeapsa se va reduce la jurnatate sau laa treia parte, dupd glasuirea art. 63 alin. 3.

Conform sistemului pe care 1-am admis, credem cä i cise vor aplica intdi circumstantele atenuante1).

ca pedeapsa ordinarA trebue agravata din cauza recidivei inainte de ase aplicA micsorarea care rezulta din circumstantele atenuante. Nor-mand: Cours, Nr. 576, p. 449.

') Dupa Ortolan din contra circumstantele atenuante trebue tot-deauna aplicate In urma, pentruca ele sa. se poata intinde asupra intre-gului complex al infractiunei impreuna cu toate imprejurarile sale,Pentru ca sA se faca infractorului aplicatiunea art. 60 C. p., trebue a se

-face toate operatiunile legale asupra pedepsii i in urn-fa asupra rezul-

pi

509'

*2040. Vom lua si doua exemple din jurisprudenta rornana.Un minor comite un omor cu pandire, si acordandu-i-se

circumstante atenuante, el e condamnat la 5 de inchisoarecorectionala. Curtea de casatiune a casat aceasta hotarire,pentru motivul ca trebuia sa se aplice mai intai scuza

ceiace reduced pedeapsa muncii silnice pe viata la 3-15ani de inchisoare corectionald (art. 63 al. 2), si in urma pebaza art. 60 pedeapsa nu putea sa fie mai mare de 3 ani. Inaltainstanta spune ca circumstantele atenuante s'au introdus pentrua indulci rigoarea legii; i deaceea trebue a fixa mai intaiaplicarea celorlalte scuze or cauze de micsorare, a se vedeapedeapsa care rezulta si in urrna st se aplice circumstanteleatenuate ').

Aceasta solutiune care se apropie de parerea lui Ortolan 2)ni se pare admisibild fiindca vine, pentru alte motive, la acelasirezultat cu sistemul pe care-I sustinem noi.

Alt exemplu;Un individ fusese condamnat la un an de inchisoare co,

rectionala facandu-se intai aplicarea scuzei atenuante a minoritatii (art. 63 al. 2), si apoi a circumstantelor atenuante (art.60 alin. Curtea de casatiune a respins recursul facut.

Citam aCeste din urmd deciziuni pentru principiul pe care-I.pun, caci in fapt respingerea recursului se impunea oricare arfi fost ordinea aplicarii scuzei i circumstantelor atenuante.Aplicand intai scuza ajungem la 31/3-5 ani de inchisoare co-rectionala, si cu circumstantele atenuante se poate da oricepedeapsa inferioara la 3 ani i 4 luni. .Aplicand din contra..intai circumstantele atenuante, pedeapsa poate fi de 1-5 ani deinchisoare corectionala, si find vorba de un minor pedeapsa .

tatului final al acestui calcul judecatorul trebue sa aplice micsorareamotivata pe circumstante atenuante. Ortolan: Elements II, Nr. 1666,244. Poate cA aceasta solutiune ar fi de adoptat i la noi dacil nu amavea dispozitiunea art. 60 al. 5, care in caz de maximum inchisorii nupermite reducerea pendepsii la mai putin de un an. Solutitinea lui Ortolan,este in Franta favorabila infractorului, pe cand in Romania ar fi in general defavorabila.

9 Cas. II, 643 din 2 Iunie 1904, B. 992; Cas. II, 1270 din 25 Oct.1904, B. 1534; Concl. Proc. gen. G.Sehina i Cas. II, 412 din 5 Mart. 1907,B. 442; Cas. II, 1034 din 28 Sept. 1905, B. 1108.

2) Cas. II, 1034 din 28 Sept. 1.905, B. 1108, si 442 din 5 Mart: 1907:B. 442.

mino-ritãtii,

ultim).

510

-care i se putea da era 4 luni pana la 2 ani i jumatate.Recursul era dar in toate cazurile inadmisibil, i ceiace neimporta este principiul din considerente ca trebue a 8e punescuza atenuanta inaintea circumstantelor atenuante.

2041. Rezumand aceasta discutiune, vom spune ca maiintai se va determinã genul infractiunei, tinandu-se searna de.circumstantele In care .ea s'a comis, i punand agravantelelegale care fac individualitatea legala a infractiunei, in urmase va face aplicarea scuzelor atenanute si a circumstanteloratenuante, si in fine se va agrava pedeapsa din cauza re-cidi vei.

2042. Fara indoiala ca aceasta solutiune chiar rationala{le ar fi, e foarte mestesugita si chiar contestabila ; deaceeabine ar fi fost ca legea insäi sa fi avut grija sa determineordinea aplicarii cauzelor de micsorare si agravare a pedepsiisau si mai bine inca daca ar fi adoptat sistemul olandez alsuprimarii minimului pedepselor.

Apendice

Legea franceza asupra agravärii i atenuarii pedepselor.Suspendarea pedepsii.

(Legea Bérenger din 14/26 Martie 1891)

2043. Aceasta lege, numita legea Berenger, dupd numeleautorului ei, d. Berenger, senator, e intitulata: Loi sur l'atté-nuation et l'aggravation des peines". De si numele ei e inexact,vom studià totusi pe scurt in acest capitol principiile legiifranceze din 14426 Mart 1891.

Scopul legii Berangerzicea un distins magistrat francez,tste de a evita infractorilor primari demni de interes, sedereapericuloasd in inchisoare i consecintele indirecte care decurg{lin ea : perderea slujbei, greutatea de a gas! alta la liberare,mizeria familiei privata de salariul capului ei, adeSeori maiTele decat insusi pedeapsa. Se evita astfel declasarea con-{lamnatilor si recidivele care provin din aceasta cauza" 1).

2044. Dispozitiunea principala a acestei legi este ca, daca

') Mourrat: Bulletin de l'Union intern.. du droit penal, 1910, an.p. 275; Gonfr. Degois: Traité, N-rile 1164 §i 1165.:XVII,

511

o persoanaa fost condamnata la inchisoare sau la amenda. '),n'a mai fost condamnat inainte pentru crima sau .delict de

drept comun, judecatorii au facultatea sa decida motivat cäpedeapsa va fi suspendata. Suspendarea este pentru un timpde 5 ani dela data hotarirei, $i daca in acest interval n'a fostcondamnat din nou, infractorul pentru o crima or un delictmai gray, condamriarea anterioarä e considerata ca neavenita,iar in caz contrariu prima pedeapsa se executa. Impreuna tucea de a doua fard sa fie confundate.

Suspendarea nu cuprinde cheltuelile de judecata, dauneleinterese, pedepsele accesorii i incapacitatea rezultatid dincondamnare, toate acestea inceteaza insd de drept la expi-rarea celor cinci ani, dacd nu a intervenit o noud condamnare,Desi. condamnarea e inscrisá in cazierul judiciar impreuna cumentiunea ca pedeapsa a fost suspendata, ea nu mai este in-scrisa in extractele care se libereaza partiIor.

*2045. Aceasta dispozitiune este ca atenuare, sau mai binezis principala dispoziOune fayorabila infractorilor. Dar maisunt i alte dispozitiuni de indulcire a represiunei penale.

a) In Cod. pen. fr. art. 58 si 59, recidiva in materie decrima sau delict, nu era marginita in timp relativ la cei doitermeni ai recidivei ; dupd legea din 26 Martie 1891, trebueca a doua infractiune sd se fi comis in termen de 5 ani, altfelnu exista recidiva. (Confr. la noi art. 46, care prevede untermen de 10 ani). Observam insd ca relativ la crime nu- existanici un termen fixat pentru ca savarsirea sd constitue o recidiva.

b) In caz de recidiva dela delict la delict trebue sa fievorba de recidiva speciala, iar nu doua delicte diferite cum'ar fi furtul si bataia. Dealtmintrelea legea nu cere reiteratiune,ci considera ca putand forma recidiva delictele asemanatoare,

1) In Belgia, chiar in caz de cumul de infractiuni. insd totdeaunacu conditiunea ca pedeapsa sd nu treacd de 6 luni.

In Franta, proectul Bérenger nu preveded suspendarea decdt apedepsii inchisorii corectionale nu si a -amendei, din cauzd cd legeavoid mai ales sd evite pervertirea prin sederea in inchisoare, dar inurrnd s'a admis i suspendarea amendei, caci s'a spus ca ar finelogic säse suspende o pedeapsa mai mare si sä nu se poatä suspedtld lima maimica. i apoi ar fi si' inconvenientul ea un complice sa fie mai rat'tratat decdt autorul. Degois: Traité, Nr. 1171- Totusi la contraventiuninu se admit6 suspendarea pedepsif; Ibidem: Nr. 1172, nici la crime;Ibidem: 1167 si 1170.

si

512

ca furtul, inselaciunea i abuzul de incredere. Deasemeni va-gabondarea i inselaciunea sunt considerate ca formai-id acelas,delict sub punctul de vedere al recidivei. Prin aceste dispozi-Ouni legea Berenger void sd. Ioveascd pe infractorii profesionali.

Agravarea recidivei nu se aplica in caz de a se co-mite al doilea delict, decét la pedeapsa inchisorii, si nu latoate pedepsele ce trage dupa sine cel de al doilea delict.

*2046. 0 singura agravare a introdus legea din 14/26Martie 1891, in contra infractorilor, aceea cd a suprimat ter-menul minim de un an (la noi 6 luni, art. 43 C. p.), ce secered pentru primul termen al recidivei, ceeace faced ca sd.scape de aplicarea regulelor recidivei 800/0 dintre

Prin urmare, trebue ca primul term en al recidivei sé fieinchisoarea sau amenda, dar nu mai existä ca inainte de 1891un termen minim de un an de inchisoare ; astfel s'a creatceeace s'a numit in Franta mica recidipc11).

2047. Legea din 14/26 Martie 1891 a fost apreciatä insensuri diferite i pdnd astézi nu se poate Inca spune dacdea a produs bune or rele rezultate in Franta. Multi au criticataceasta lege, care fiind fdcutd in contra recidivistilor, continedispozitiuni in favoarea lor.

In proectul primitiv si in intentiunea propunatorului legii,era distinctiune intre infractorii ocazionali i profesionisti, in-dulgentd pentru primii, asprime pentru cei din. urma ; in legenumai prima parte a trecut, balanta intre indulgenta i seve-ritate a fost distrusd" 2). Chiar d. Laborde care o sustine, cri-tied ciuntirea legii in privinta agravarilor pe care le propusesed. Berenger 3) (modificarea art. 463 C. p.), punand un minimumde coborare in caz de circumstante atenuante 4), i agravareaprogresiva in caz de mai multe recidive 6).

Vezi despre Legea Béranger intre altele: Laborde: Cours élé-mentaire de droit crirninel, 1891, Apendice, i Vidal: ed. IV, N-rile527 si urm.

2) M. Oudinot: Bul. de l'Un. in t. du droit penal, XVIII, Livr. 1,(1911), p. 73.

3) Laborde: Op. cit., Nr. 57, si (Molinier) Vidal: Traité théor. II,p. 342, si Oudinot: Bul. de l'Un. Int. de droit penal, p. 73-75.

4) In aceasta privintd parerea noastra este c'a, bine a facut legiui-torul, si ca legea e superioard proectului.

5) Laborde: Cours, Apendice, Nr. 4, ed 1-a. Pentru ed. 2-a veziN-rile 51t i urm.

c)

513.

D. Jouvenet ardta in 1900 ca. legea Beranger nu da bunerezultate; infractorii indarjiti dupd dansul s'au inmultit ')acelasi lucru ii declard in 1910 si d. Marcel Chatel, profesorla Universitatea din Rennes, in congresul din Rennes al sec-tiunei franceze a Uniunei internationale de drept penal 2).

In fapt tribunalele franceze aplicd din ce in ce mai dessuspendarea pedepsii; din 17.881 suspendari in 1892, s'a ajunsla 42.329 in 1907 ; din 127 condamnari suspendate la mia derecidivisti primari in 1892, s'a ajuns la 329 la mie in 19073 ).

D. M. Oudinot a declarat in 1910, cd nu se poate pronunta.dacd legea Berenger a produs scaderea recidivei, funded o-multime de alte legi, cum e de pildd relegarea recidivistilor,care curatd teritoriul metropolei de infractorii recidivisti s'autprodus aproape in acelasi timp afirma insa cd n'a produsin Franta inmultirea infractorilor primari, lucru de care se.temeau adversarii legii5).

D. Mourral, consilier la Curtea de apel din Rennes, inteuneminent raport la congresul din Mai 1910 al Uniunei inter. -nationale de drept penal, sect. francezd, tinut la Rennes, spunea.ca, clan legea Berenger n'a dat pand acum rezultatele lacare se spera, cauza nu e principiul or redactiunea legii, careiase poate imputa numai cd e putin extensivd, ci din cauza_aplicarii defectoase a legii de catre magistrati 6). Sunt insit pe-naIiti francezi, ca d. G. Vidal, care vdd in mod favorabillegea din 14/26 Martie 1891, si rezultatele sale in Franta 7).

2048. La noi, tara de ultra-clasicism penal, legea Berenger,a gasit multi partizani, i chiar s'a propus mi 24 Ian. 1897 de-d. P. Grddisteanu, un proect de lege din initiativa parlamen-tat-A pentru a se introduce si la noi suspendarea pedepsii8),

1) Paul Jouvenet: Etude sur le casier judieiaire. Paris) 1900,p. 9, nota.

2) Bul. de FUn. Lit. du droit penal, 1910, an. XVII, pd 288.8) Rev. pénit., 1910, p. 127; Confr. Oudinot: Bul. de NI I., XVIII;

Livr. 1 (14111, p. 74 §i4) Bul. de rUn. Int. dr. p, 1911, p. 87-89:

Ibictem: p. 90.Bul. de rUn. Ini. dr. pen. 1910 (an. XV1I, p. 238.Vidal: Cours, ed. IV. Paris, 1911, N-rile 273 §i 527, p. 39T§i 695-Vezi expunerea de motive §i proectul de lege cu lauda lui In

Curier. jud., 1897, Nr. 6 (articol probabil de Chebapcea). Cu toate ca d_brdcligeanu invoacA nutoritatea noastrA dAndurne nemeritatul titlu de-

50495 33

'75.

5)

')

9,

514

nu numai in materie de crime, dar chiar in materie de delicte.Insa, cand parchetele au fost consultate la noi asupra intro-ducerii suspenddrii pedepsii, ele au rdspuns cd legea nu e rea,dar nu trebue introdusd fiindcd lipsesc cazierele judiciaresistemul antropometric1). Pentru acelasi motiv s'au pronuntatcontra introducerii suspendarii pedepsii in tara noastra, d. I.D. Filitti, care a facut un scurt comentar al legii Berenger in18972), i d. Bastache in discursul de deschidere al Curtii deapel Galati, anul 1897 1898, ca procuror general al Curtii deape13).

Cei mai multi insa dintre magistrati i juristi s'au pronuntatin favoarea legii fdrd nici o rezervd4).

2049. Ce vom zice despre suspendarea pedepsii ? Negresitcd, din cauza relei organizatiuni a inchisorilor, mai ales intara noastra, e de dorit ca infractorii primari sd nu intre decdtfoarte rar in inchisoare.

De oarece pedeapsa, in sistemul pe care 1-am adaptat, seintemeiazd pe principiul apärärii sociale, intrucdt se va dovedicd suspendarea pedepsii, care arneninta pe infractor dacd ar co-mae o noud infractiune, produce rezultatul de a opri pe infractorde pe povarnisul rau pe care a alunecat, vom fi partizani aisuspenddrii pedepsii. E adevdrat ca suspendarea pedepsii pentru

,ilustrul profesor dela Universitatea din Iasi", studiile noastre publicatepAnd in 107 si dupa aceastA data nu pot fi invocate in favoarea aceluiproect de lege.

D. Em. Dan, avocat, in nota asupra afacerii Gordneanu-Papazu,spune cA acea deciziune dovedeste Inca odatd necesitatea introduceriiin legislatiunea noastra a Suspenddril pedepsii", C. Judic., X, p. 665666. Insd nu aduce nici un argument temeinic, si e greu de inteles cumo asemenea afacere ar fi o dovadA de necesitatea legii suspendArii pe-depsii in tara noastrA.

1) Dreptul, an. XXVI (1897), Nr. 61, P. 495.2) Dreptul, XXVI (1897), N-rile 17 si 18.3) Ibidem: N-rile 58 si 61, p. 471 si 493.4) St. Stdtescu: Discurs de deschidere, Curtea de apel,Bucuresti,

1897-1898. Dreptul, XXVI, Nr. 51. Scarlat Popescu,Trim. Presed. Curtiide apel Bucuresti. liAspuns la discursul de deschidere, 1903-1904.Dreptul, 1903 (an. XXXII), Nr. 53, p. 45; S. D. Dobrea, Ibidem- (1903),Nr. 26, p. 220; Al. Oprescu:_ Discurs de desclaideFe la,Cuytea de apeldin Bucuresti. Dreptul, (19051), R. 451-4N_; Julian Teodorescu,profesor de drept penal la Univeitatea din Iasi, C. Yu'dic.,, 1905,,Nr. 53,p. 421-422.

XXXII

si

515

prima infractiune prezinta inconvenientul ca indeamnd peindivizi sa fie infractori primari, de oarece pe langa speranta,de nepedepsire ei au si aceia de suspendarea pedepsii. $i sepoate chiar ca infractorul nefiind descoperit sa se incurajeze

cauza nedescoperirei la comiterea de noi infractiuni,devina poate pdnd in momentul descoperirei un infractor pro-fesionist '). Insd aceastd eventualitate ne pare mai putin pro-babild decal coruptiunea in inchisoare i declasarea individuluicare a stat in puscarie.

Cu atat mai mult am fi partizani ai legii, dacd ar fi do-vedita in mod incontestabil afirmarea d-lui M. Oudinot calegea Berenger n'a produs in Franta fnmultirea infiactorilorprimari2), lucru ce ni se pare putin probabil sub punctul detvedere logic.

In orce caz la noi legea Berenger nu poate fi introdusdfiindca ea se intemeiazd pe distinctiunea intre infractorii pri-mari si recidiviti, distinctiune care nu poate fi facutd färdcaziere judiciare. Acesta e dar Inca un motiv pentru a se in-troduce si la noi folositoarea institutiune a cazierelor ju-deciare.

*2050. Suspendarea pedepsii este de origina engleza3),legea engleza din 7 Aug. 1887 intitulatd: Legea de incercare

infractorilor primari4), este complectata prin legea din 21

1) Deaceia ilustrul Carrara, care a prevdzut aceastd obiectiune sepronunta contra liberdrii provizorie ca suspendare de pedeapsa (el vor-beste si de executarea unei pdrti din pedeapsd si de liberarea condi--tionald).LCarrara considerd aceastd institutiune ca vdtdmAtoare tutelei ju-ridice, fiindcd face incertd pedcapsa primei infractiuni; ea impedicdrecäderile, darface mai usoard prima adere. Dupd Carrara spaima de.azi a recidivei provine din cauza statisticei care aratà cifre mari, si seuita cd totdeauna au fost infractori de obicei. Alta data zice ilustrulpenalist italian s'a crezut a se impedecd recidiva cu sträjnicia pe-depselor pAnd la cruzime, azi când credinta in teroare, slava Dom-nului, a slabit, unii voesc sd evite recidiva nu cu strajnicia pedepsii adoua ci cii indulgenta primei pedepse. Conchizand Carrara spune caliberarea micsoreaza siguranta si opinitmea de sigurantä. Programma,P. G., T. II, § 1027,

Oudinot: Bul. de l'Un.Int. dr. penal, 1911, p. 90.B) Pentru prima oard ins& s'a admis suspendarea pedepsii pentru

Ininori in 1870, iar in 1880 pentru toti infractorii primari de Statul Bostondin America. Vezi Laborde: Cours, Nr. 51.1, -p. 310, nota 1, ed: 2-a.

4) Probation fur first offenders act.

din i sa

a

516

Aug. 1907 intitulata : Legea de incercare a inf ractorilor'), careprevede nu numai suspendarea pedepsii, dar §i suspendareapronuntarii pedepsii 2).

In Belgia, dupd legea din 31 Mai 1888, suspendarea pe-depsii diferd de sistemul francez :

1) Se suspenda numai pedepsele mai mici de 6 luni dein chisoare.

2) Timpul de incercare e de cel mutt 5 ani.3) Nu existä agravare a pedepsii in caz de recidivd3).Vom mai citd legi care admit condamnarea conditionald

acea a cantonului de Geneva din 1892, in Portugalia din 6 Iulie1893, in Italia legea Roncheti din 26 Iulie 1904 i in Ispanialegea din 19 Martie 1908.

Uniunea internationald de drept penal Inca din anul 1889,in congresul dela Bruxelles, s'a pronuntat in principiu pentrucondamnarea conditionald, insd conformandu-se aceastd in-stitutiune caracterului §i starii morale a fiecdrui popor 4).

*2051 La noi dacd nu s'a introdus suspendarea pedepsiiin legislatiunea penald comund, s'a introdus prin art. 50 allegii instructiunii in sistemul pedepselor disciplinare ale cor-pului didactic, tocmai acolo unde in Franta nu existd6), i undenu exista nici motivele care au dictat legea suspendarii pedepsii.

Legea find facuta de persoane necunoscdtoare principiilorjuridice, §i aplicata de persoane tot atat de necompetente nu,a putut da hune rezultate 6).

9 Probation at offenders act.2) D. Marcel Chdtel pare favorabil sistemului anglo-american al

stispendarii candamnarii, caci nelini§tea unei pedepse proriukate a careiquotitate nu se cunoa§te, este mai mare deck a pedepsei. Bulletin de-l'Un. intern. du droit penal, 1910, an. XVII, 295.

3) D. R. Simons in Revue de droit penal et criminologie, arata,ca legea belgiana a cauzat deceptiuni profunde din cauza relei sale or-ganizatiuni, inferioare celei franceze. Bul. de l'Un. Int. du dr. pen., 1910,T. XVII, p. 291.

') Bul. de l'Un. Int. du dr. pen., an. XVII (1910), p. 289-290.5) Vezi parerea Consiliului de Stat francez din 24 Ian. 1911, ca

raspuns la adresa Minist. Instructiunei publice prin care era intrebatdaca legea suspendarii pedepsii din 26 Maiu 1910, care intinde aplica-iunéa lgii Bdrenger, se* aplica §i la pedepsele disciplinare ale juridit--tiunilor universitare. Réspunsul e negativ. Revue genet.. d'administra-tion. XXX] Verne année. Avril 1914, p. 418;

6) Vezi in Curierul judiciar, an. XX, Nr. 67 (1911) deciziunea ithcazul Chiricescu §i nota noastra.

CAPITOL UL IV.

CAUZELE CARE PREVIN SAU FACSA INCETEZE PEDEPSELE.

2052. Aceste cauze sunt in numdr de sease, dintre carecinci : prescriptiunea, gratia, amnistia, moartea si revizuireasunt generale, si una ertarea sotului in caz de adulter estespeciald. Sub formd de apendice vom vorbi de reabilitare.

Sectia I. Prescriptiunea pedepselor 1).

2053. SA presupunern cd o persoand condamnata reusestesa. se sustraga dela pedeapsd, ascunzandu-se sau fugind in altäOrd. Dupd un termen care variazd, dupd cum e vorba decrimä, delict sau de contraventiune, condamnatul scapd depedeapsd, in acest sens, cd in urmä pedeapsa prin efectul pres-criptiunei este stinsd, si nu mai poate fi executatd contra lui.

,) Legiuitorul trateaza" aceasta materie in proc. pen., 'Mgt ea flindo materie de fond iar nu de formA, care face parte din dreptul mate-rial iar nu cel formal, e mai logic ca s'a fie tratata, cum fac autorii fran-,cezi, in codicele penal. Dealtmintrelea prescriptiunea civild se gäsesteAn codicele civil, iar in Italia prescriptiunea pedepselor e tratata de le-giuitor in codicele penal. Vezi aceastil cestiune discutata in Oral i: Op..cit., Cart. II, Lect. XXXII, p. 308, nota 1.

Berner criticd formula francezA prescrierea pedepsei si propune:prescrigiunea executdrii cAci pedeapsa nu se poate prescrie, de oarecenu incepe deck din mornentul execularii, si nu se poate concepe deckprescrierea dreptului de a executà pedeapsa ce a fost hotkitä. Lehr-buch, § 158 ed. 1898 si § 170, p. 275, ed. ital.

518

2054. Care e motivul acestei scutiri de pedeapsd, numitàprin aserndnare cu ceeace existd in dreptul civil, prescriptiuneapedepsii ?

S'au dat mai multe motive de o valoare contestabila.S'a spus de unii, anume de Real si de Louvet, raportorul

Codicelui penal in corpul legislativ, cd viata de liniste si chi-nurile constiintei sunt o pedeapsa indestulatoare pentru a ispasIinfractiunea.

Real, in expunerea sa de motive, ziced cä nu poate sa.existe un supliciu mai ingrozitor decdt acesta incertitudineacrudd, care rapeste criminalului siguranta fiecarei zile, repausu1fiecarei nopti, cdnd sabia justitiei std atdrnatã 20 de ani pecapul culpabilului. Acest chin mai crud deck moartea, ziceadânsul n'a rasbunat oare in destul crima si n'a legitimat pres-criptiunea ?

Real desvoltd prin aceste cuvinte o idee exprimata Incadin secolul al XVI-lea de Montaigne: Oricine asteapta pedeapsa,o suferd, i cine a meritat-o o asteapta, rantatea plasmuestechinuri in contra ei insäsi" '), idee adrnisa in secolul- al XIXde multi penalisti 2).

2055. Acest motiv desi are oarecare temeinicie nu e in-destulator, flindcd dacd infractorul a fugit intr'o tard cu carenu existä reciprocitate or tratat de extraditiune, el nu are säse teama de nimic. Meat despre musträrile de constiintd, dacdar existd n'ar mai trebui nici o pedeapsa.

Ortolan, partizan dealtmintrelea al prescriptiunei pedepsii,vorbind de acest motiv 11 combate : Nu pot admite zicedansul motivul pueril i rutinar dat in fraze retorice, cd re-muscarile, nelinistea, chinurile suferite de vinovat sunt pentruel o expiatiune indestulatoare. Md intreb ce remuscdri arzd-toare, ce neliniste amard, a suferit acela care, udând florile

1) ,,Quiconque attend la peine, ii la souffre, et quiconque l'a me-ritée l'attend. La méchanceté fabrique des tourments contre soy". Mon-taigne: Essais, Livre II, ch. V. Edit. Gamier: Confr. i cuvintele luiBruneau, citate in Proc. pen. relativ la prescriptiunea actiunilor.

2) Le Sellyer, Rodiére, F. Hélie,. Boitard, Hoorbecke; Confr.Normand: Cours., Nr. 585, care citeazd in sensul acestei pAreri cuvin-tele lui Pufendorf: Livre IV, ch. XI, § 2 fine, farA sA observe cA Pu-fendorf, vorbe§te de prescriptiunea actiunei publice, iar nu de prescrip-t,unea pedepsii pe care nitheni nu o sustineA pe acel timp.

Pentru F. Hdlie, conf. si edit. Beccaria: Paris, 1870, p. 80.

§i

519

puse pe fereastra sa, in contraventiune cu regulele politienesti,a facut sä cadä apa pe trotoar, sau acela care e vinovat cäa facut o partida de vanatoare fard permisiune, or intr'un timpoprit. Trebue pentru a ajunge la un rezultat atat de gray caacela al stingerii dreptului de a pedepsi pe care il are socie-tatea, sa existe motive neipotetice, si care sä fie decisive" 1).

2056. A1ii au dat ca motiv, cd pedepsele intemeindu-se pejustitia absolutd i utilitatea sociala, desi justitia e in contraprescriptiunei pedepselor, insa utilitatea sociala cere ca sä nuse mai pedepseasca un individ care s'a sustras mult timp delapedeapsa. Nu mai e necesitate de a pedepsi o infractiune uitala,fiindca perzandu-se amintirea faptei rele, exemplul nu mai c util.Din contra reamintind rail, el se reinnoeste sub pretext de aaplica remediul 2).

2057. Lasana la oparte acest conflict imoral i foarte con-testabil intre cerintele dreptatii si ale folosului obstesc, ne in-trebam insa, adevarat sa fie oare ca prescriptia pedepsii esteutila societatii ?

Ca ea este sau mai bine ca poate sä fie utild unor con-damnati, lucrul este evident, contestam insä cd prescriptiuneapedepsii ar putea sd fie folositoare societatii.

In adevdr, un individ condamnat trebue sä aibä fermaconvingere cd, odatd condamnat e dator sa execute pedeapsa,

nimic decat moartea nu-1 poate sustrage dela consecin-tele faptei sale. Altfel legea ar da ca premiu nepedepsireaacelora care prin fuga or ascunzandu-se, isbutesc sä scapecatva timp de executarea pedepsii, si care nu numai ca. au

1) Ortolan: Elements, T. II, Nr. 1853; Bertauld, combate i dansulacest motiv. Cours, Lec.t. 28, ed. IV, p. 600 ; Contr. i combaterea luiCarrara: Programma, P. g., § 717.

2) Bertauld: Cours, Lect. XXVIII, p. 600; Garraad: Précis, Nr. 438,ed. 3-a si ed. 9-a, Nr. 398. Vezi in notä combaterea celorlalte motive,(p. 568, nota 1) si ed. XI, Nr. 328 si nota, p. 617 ; Ortolan: Elements,Nr. 1853; Haus: Op. cit., Nr. 13`,1; I. G. Filiti: Proc. gen. al Curtii decasatiune. Discurs de deschidere -din 17 Aug. 1881, B. p. 619; Coat..Carrara: Programma, P. g.,§ 717; Confr. Fr. de Liszt: Lehrbuch, § 76,ed. 1905 si trad. fr. T. I, § 75, p. 430, care spune cd prescriptiunea sejustified prin aceea Ca urmarirea i pedeapsa dupd o trecere de timp ein disproportiune cu dificultatea si in certitudinile de constatare ale afa-cerii, CU turburarea cauzatä in o stuatiune profund inrädäcinata i intin-zand departe ramificririle sale".

pi

520

violat intelm moment poate de uitare legea penald, dar con-tinuä sd o violeze din nou nesupunandu-se pedepsii la careau fost condamnati. Curioasa ni se pare legea care zice: Omorultrebue pedepsit cu munca silnica, dar dacd individul care 1-acomis e atat de abil incat sd nu fie prins, fapta lui este atdtde rneritoric, !neat 11 iearta de pedeapsa 1 Ni se Pare ciudat CA,o dupla cdlcare a legii sa fie mai bine tratata decat una sin-gura, si ca asasinul care n'a stat nici o zi in inchisoare sEi poatain al 21-lea an, sEi fie fiber de orice pedeapsa, pe cand coautorulsau de asasinat, care a stat 20 de ani in ocna, daca nu-i saredus pedeapsa prin gratie, sd aiba insa sa faca. 10 or 20 deani de munca silnicd.

2058. Spectaculul unui infractor zice Bentham carese bucura in pace de fructul infractiuni sale ocrotit de legilepe care le-a violat, este o ispita pentru rau-facatori, un obiectde durere pentru oamenii cinstiti, o insulki publied adresatdjustiliei i moralei. Pentru a simti toata absurditatea unenepedepsiri dobandita printr'o trecere de timp, nu trebue decdt-sa presupunem legea conceputa in acesti termeni, dar dacdbotul, ucigasul si nedreptul dobanditor al averii altuia, isbutestesa eludeze in timp de 20 de ani vigilenta tribunalelor, abili-latea lor va fi rasplatita, siguranta lor restabilita, si fructulinfractiunei lor legitimat in mainile lor" ').

2059. In afara de aceasta, prescriptiunea pedepsii are unrezultat deplorabil, acela ca aduce inegalitatea intre infractori.In adevar, bogatul care a comis un delict, va putea foarte usorsa stea cativa ani In strainatate, pand cand i se va prescriepedeapsa, pe cand acel care nu are mijloace Fzi nu cunoastelimbi straine, nu va puted face acest lucru cu aceeasi inlesnire.

E inutil a combate argumentul ca., reamintind infractiuneauitatd, se reinoeste raul, caci ni se pare absurd a se sustineca, atunci cand se arata ca justitia umana, ca acea divina, maicurand or mai tarziu loveste neaparat pe culpabilul care nuscapa niciodata de consecintele faptei sale, aceasla ar face unrau moralitatii publice si sigurantei sociale prin rearnintireainfractiunei comise.

*2060. Ilustrul Carrara spune cd prescriptiunea pedepsii afost rau sustinuta si aparata, cele 3 argumente, (abandonarea

I) Bentham : Traités de législ. II, p. 149.

521

presupusa, presupunerea expierii si po,esiunea impunitatii), nusunt intemeiate. Argumentul temeinic este incetarea scopuluipedepsii (cesazione del suo fine). La aceastadupa Carraranu se poate raspunde, si e destul pentru toate" ').

In rearitate argumentul autorului italian e tot argumentulutilitätii, pedeapsa nu ar mai fi utila societatii. Am aratat insdca aceasta parere e neintemeiatd. Dealtmintrelea rdspunzánddirect lui Carrara, vom observä a scopul pedepsii este apa-rarea societatii si societatea nu este aparata atunci and asa-sinul nepedepsit reintra in sanul sdu. Sustragandu-se dela pe-deapsa ucigasul a dovedit ca este abil, iar nu ca s'a pocait,siguranta §i. mai ales linistea societatii nu pot fi astfel ocrotite.

In zadar, Carrara cauta sä sustina a prescriptiunea pe-epsii este prescriptiunea acctunei judicati a Romanilor, eadin infractiune naste actiunea de a provoa condamnarea in-fractorului, iar din sentinta de condamnare naste actiunea dea obline executarea condamndrii, cd in fapt ambele sunt totactiuni, si a nu se prescrie pedeapsa or condamnarea ci ac-tiunea 2).

Aceasta e o sofisma, fiindca actiunile dispar odata cehotarlrea a rdmas definitivd. Se stie a Romanii defineauactiunea : Actio est jus persequendi jadicio quod sibi de-betur 3); prin urmare, dupd ce s'a dat hotarirea, actiunea adicadreptul de a duce litigiul in justitie a dispdrut, si e inlocuitprin hotarirea condamnatoare or achitatoare care s'a obtinut 4).

2061. In realitate nu exista nici un cuvânt temeinic caresa indrituiascd aceasta ciudatä institutiune numita prescriptiunea.pedepselor, introdusti de penalisti prin o asemanare neinteleaptacu prescriptiunea din dreptul civil.

*2062. Deaceea spirite foarte distinse au combdtut pres-criptiunea penald in general, iar in special prescriptiunea pe-depselor. Vom citd pe Servan 5), Brissot de Warville '), Ben-

1) Carrara: Programma, P. G., §715, nota 1.'2) Carrara: Op. et loc. cit.3) Actiunea e dreptul de a urmari prin justitie ceeace ni se da-

toreste". Instit. Just. Cart. IV, Titl. 6.4) Dealtmintrelea Carrara, duprt cum vom vedea mai in urma se

contrazice, fiindca el nu admite ptescriptiunea in caz de evadare.5) Servan: De la leg. criminelle, L. I, ch. 1, art. 5, § 3.3) Brissot de Warville: Théorie des loix criminelles. Ch. II, Lect. 2.

522

tham '), Cocceius, Feuerbach 2), Zahariae, etc. Chiar Beccaria,care dealtmintrelea a sustinut indulcirea pedepselor, relativ laprescriptiunea penald a scris aceste cuvinte: Prescriptiuneanu trebue sä existe in favoarea. sceleratilor, care au evitatprin fuga pedepsele crimelor atroce, care au fost doveditea cdror amintire subsista mult timp in amintirea oamenilor,insä se poate admite pentru infractiunile ohs-sure i putin con-siderabile" a).

Si e de observat cd daca Beccaria e chiar contra prescrip-tiunei actiunei, Carrara deaserneni favorabil prescriptiunei pe-depselor, respinge prescriptiunea in caz de evadare cdci altfels'ar da o recompensd evaddrii, insa o admite in caz de con-damnare in lipsa 4), distinctiune putin intemeiata cdci nu sepoate intelege pentru ce acela care a isbutit sd scape dipinchisoare sa fie mai bine tratat decdt acela care find culpabita isbutit sä nu intre.

*2063. In fine, d-nii E. Ferri 5), R. Garofalo 6) si A. Prins 7),admit prescriptiunea pentru infractorii de ocaziune sau depasiune, nu insa pentru cei de obicei sau nascuti, distinctiunedeasemeni neintemeiatd, fiindcd distinctiunea intre diferiteleclase de infractori nu este atat de precisa, Inca sa lasam pe-depsirea sau nepedepsirea infractorilor la absolutd discretiunea judecatorilor.

2064. Deaceea noi rdrndnern ferm convinsi cd prescrip-punea pedepselor flU trebue admisd inteo bund legislatiune,Tlindca ea face pc infractori sä spere cd vor sail-A de pedeapsa,ceeace este o incurajare la comiterea de infractiuni. Infractoriiau deja norocul nedescoperirei, al achitdrii in caz de desco-

1) Bentham: Op. et loc. cit. Adaogd Principes de code penal,Part. III, Chap. III, p. 162-163.

2) Liszt: Lehrbuch, ed. 1905, § 77, p. 292 si trad. fr. 1911, § 76, p.432, aratd in acelasi timp cat de tarziu si cu greutate s'a admis in Wilegermane institutiunea prescriptiunii chiar a actiunii.

Becearia: Dei delitti e delle gene, § 30; Chiar aceastA micarestrictiune, F. Hélie, in traducerea i notele sale asupra lui Beceariao combate, p. 80.

4) Carrara: Programma, P. G., § 715, nota 2.5) E. Ferri: La sociologie crimin., ed. IV, Nr. 73 fine, p. 742.

R. Garofalo: Criminologia, p. 399; Confr. p. 448.7) Prins: Science penale, Nr. 964, p. 562 i Nr. 963: in orice caz

trebue exclusd fatä cu recidivistii.

6)

si

6)

523..

perire, al fugii sau ascunderii in caz de condamnare, nu credemca trebue sa adaogam la toate aceste motive inevitabile deindemnare la comiterea infractiunei, i motivul sperantei de-prescrierea pedepsii 1).

Istoric i legislafiune comparatA*2065. Prima lege romana care stabile§te prescriptiunca

in materie penala este legea Iulia : De aclulterius, (an. 18 ori17 A. Chr.). Legile romane nu vorbesc insa deck de prescric-rea actiunei publice, iar nu de prescrierea pedepsii2), pe caren'a cunoscut-o nici vechiul drept occidental. Prescriptiunea pe-depsei e necunoscun in dreptul penal german din evul meziu;Carolina nu vorbete de ea 3). Carpzov arata formal ca ea nuexista pe timpul sau 4). Baiardi in notele sale asupra luiIuliu Clar spune Ca un condamnat, nu poate invoca prescrip-tiunea etiarn post quinguaginta annos post sententiarn cap-tus fuerit5)

*2066. Totu§i spre finele vechiului drept francez, se pareca prescriptiunea pedepselor exista, caci Jousse ne spune capedepsele se prescriu prin 30 de ani3). Aceasta evolutiune seopereaza cu incetul parasindu-se traditiunea romana 7), care inPrusia renana a ramas 'Ana in 1870.

1) Confr. Civoli: Part. II, Lect. XXXV, p. 335, 356-358, care sepronunt'a contra prescriptiunei pedepselor perpetue.

') Bertauld din contra sustine cA prescriptiunea de 30 de ani seaplicA la Romani $i la condamnArile penale, cAci ele dau nastere la actiu-nea judicati. Cours p. 602. AceastA pArere e admisA $i de Carrara:Programma, P. G. § 717, nota 1, $i de Past3ret: Lois pénales, T. II, par-tea IV, p. 99.

3) De Liszt: Lehrbuch, § 77.4) El spune cA dacA prescriptiunea e intreruptA prin o acuzare

in,tructiune, acuzatul nu mai poate invocA prescriptiunea; si aceasta cuatAt mai mult cAnd prescriptiunea e intreruptA prin condamnare, cAciatunci nici odatA nu se mai prescrie condamnarea. Carpzovius: PracticaPartea III, Quid CXLI, N-rile 53 si 54.

5) Chiar dacA a fost prins dupA 50 de ani dupA darea hotarirei".Baiardi supr. Jul. Clar. Qu. LI, Nr. 2.

jousse: Nouveau commentaire sur l'ordonnance de 1670. Paris,1763, p. XXIX.

7) Villey: Cours, p.540, crede cA vechiul drept francez n'a cunos-cut prescriptiunea pedepselor si cA ea a fost introduse; pentru primaoarA de Codic,ele din 1791. Pe baza lui Jousse credern CA aceasta e o-eroare.

6)

or-

524

Codicele penal francez din 1791, a prescris in mod for-mal ca, nici o pedeapsd nu se va puted executa. dupd 20 deani dela pronuntarea ei, iar Cod. pen. fr. din 1810 a admis ace-Iasi principiu cu modificari in art. 635, 636 si 639 Cod. instr.crim. Aceste articole au inspirat aproape toate legislatiunilepenale ulterioare impreund cu a noasträ. Ne multumim sä ci-tam .§ 67 C. p. germ. 1), art. 120 C. p. ungar, care admite pres-criptiunea de 10-25 de ani, art. 76 Cod. pen. olandez din 1886,0 art. 95 C. p. ital. din 1890.

*2067. Ih schimb, au fost legislatiuni penale chiar in seco-lulul al XIX-lea, i exista unele chiar azi care nu admit pres-criptiunea pedepselor. Vom citd intre primele Cod. pen. pru-sian din 1851, § 59 ; C. p. al Toscanei, arts 96 ; C. p. rusesc revi-zuit in 1866, care a precedat pe cel promulgat in 1903, iar-Antre legislatiunile care chiar azi nu admit prescriptiunea per,depselor, vom cad legislatiunea americana, englezd 2), si C. p.,danez din 1866. Codicele penal al Austriei nu o admite decdtpentru infractiunile mai putin grave nu insa pentru crime,,ceiace dupa cum am vazut este parerea pe care o sustineBeccaria.

2058. Relativ la prescriptiunea pedepsii vom examind 4.cestiuni. : a) Intinderea, adica la ce pedepse se apnea; b) Du-rata ; c) Intreruptiunea, d) Efectele i e) Prescriptiunea con-Lclamnatiunilor civile.

a) Intinderea prescription& pedepselor.

2069. Prescriptiunea nu se aplica deck numai la pedep-sele care au trebuintd de o executare materiald, adica la pe-depsele privative de viatd, de libertate, ori de bunuri (pedepsepecuniare). Din contra, pedepsele privative de drepturi, nefiind%usceptibile de o executare materiald nu se pot prescrie3).Sau, ca sd fim mai exacti, aceste pedepse nu se pot prescriefiindcd in fapt ele se executa chiar lipsind infractorul, fiindcd

9 In Germania prescriptiunea pedepsii cu moarte si celei perpe-tue este de 30 de ani (§ 70).

2) De Liszt spune cd Beccaria, Cocceiu §i Feuerbach au luptatcontra prescripOunei penale, institutiune streind dreptului anglo-ame,irican. Lehrbuch, § 77.

2) Vidal: Cours, Nr.59.

525.

el este impedicat de a le exercita pe tot timpul cat condam-natul se sustrage dela aplicarea pedepsii. In aceasta materienu ar putea fi vorba de prescriptiune deck numai in cazulcand prin circumstante extraordinare condamnatul ar continuasa-si exercite drepturile sale; insd chiar in acest caz autoriiadmit ca tot nu ar putea sä fie vorba de prescrierea acelorpedepse ').

Sunt dar imprescriptibile : pedeapsa degradarii civice si ainterdictiunei legale, pedeapsa interdictiunei corectionale si in-capacitatile care rezulta din legile speciale 2). La Francezi,unde degradarea civica rezultand din pedeapsa criminald esteperpetua i supravietuieste dupa executarea pedepsii princi-pale, aceastd observatiune are interes. In adevar, se poate caun individ sa fi scdpat de pedeapsa principala criminald prinprescriptiune, el totusi va ramane degradat civic. Insa chiarla Francezi interdictiunea legala nu dureaza dent pe cat timpdureaza pedeapsa principala, i dispare prin prescriptiuneaacelei pedepse.

La noi este incontestabil ca prescriindu-se osanda prin-cipala se prescrie i degradarea civica, deoarece art. 13 ult.alin. spune Ca: Osanda la munca silnica atrage dupa sinedegradatiunea civica pe timpul osandei". Atat executarea cat siprescrierea pedepsii principale, atrag la noi, prin cale de con-secinta, incetarea degradatiunei civice ca pedeapsa accesorie.Insa trebuie sa observarn cd, daca in Codicele penal pedeapsaaccesorie a degradatiunei civice nu e perpetua ca la Francezi,incapacitatile prescrise prin legile speciale relativ la conda.n-natii criminali, sunt perpetue la noi ca si la Francezi, ceiacemictoreaza considerabil interesul deosebirei intre cele doudlegislatiuni.

b) Timpul cerut spre a prescrie pedeapsa

2070. Legea penala franceza, i dupa ea toate legislatiu-nile europene care au admis prescriptiunea pedepselor, distingin privinta timpului cerut pentru prescriptiune intre pedepselecriminale corectionale si de simpla

') Normand: Op. cit., Nr. 604, p. 463, L Cas. roju. II, 29 din 26Martie 1898, B. 573 (elect.).

2) Cas. rom. II, 7, din 9 Apr. 1901, B. 676.

politie.

.

526

In legea noastrd prescriptiunea este de 20 de ani pentrupedepsele criminale, 5 ani pentru cele corectionale si de 2 anipentru cele de simpla poliie. Legea din 17 Aprilie 1875 aaddogat cate un aliniat in art. 596 si 597. Proc. pen. scurtandconsiderabil durata prescriptiunei pedepselor in materie decrirna si delict de presa ; in materie de crimd de presa pe-deapsa se prescrie prin 3 ani impliniti dela data sentintei carele-a pronuntat in ultima instanta, tar in materie de delict prinun an dela data hotarirei.

2071. Sistemul legii pare simplu, insa el este nedrept sida nastere la o discutiune. Este nedrept cad nu e rational a ad-mite aceeasi prescriptiune pentru orice pedeapsa criminalapentru munca silnica pe viata ca pentru recluziunea de 5 ani,pentru inchisoarea corectionala de 5 ani, ca pentru inchisoa-rea corectionala de 15 zile. Legea ar trebui sä stabileascä oproportiune intre durata i natura pedepsii deoparte, i timpulcerut pentru a prescrie de alta. parte.

2072. Pe langa aceasta legea nu ne spune clar de ce seva tine seama cand se va face aplicarea prescriptiunei, depedeapsa data sau de calificarea infractiunei. De ad majori-tatea autorilor i jurisprudenta franceza, intemeindu-se pe textullegii, sustin ca se va tine seama de calificarea legald a in-iractiunei.

In adevar, legea zice : In materie criminald, in materiecoreqi9nald, prin urmare, cand un individ comae o infractiunepe care legea o pedepseste cu pedeapsa criminala, iar jude-cdtorii prin aplicarea circumstantelor atenuante o pedepsescnumai cu pedepse corectionale, suntem in materie criminald

prescriptiunea va fl de 20 de ani. In acest sens s'a pronuntat,Curtea noastrd de casatiune in 1886').

Dupd textul legii solutiunea este incontestabil exacta',insa pe cat este de legald, pe atat solutiunea este nerationala.Caci, ceeace trebue sä tinem in searna cand e vorba de pre-scriptiune, este gravitatea pedepsii care e echivalentul infrac-iunei toate circumstantele in care s'a petrecut, iar nu fapta.

in abstract care nu reprezinta nimic' decat o notiune juridica.abstracta.

2073. De cand incepe sa curgd termenul prescriptiunii'pedepselor ?

1) Cas. II, 354 din 9 Sept. 186.

pi

cu

527

SA reluarn fiecare clasd de pedepse in partea) ln materie criminald conform art. 596 Pr. pen., cei

20 de ani incep dela data deciziunei condamnatoare, fie cds'a facut fie cd nu s'a facut recurs in contra ei 5i chiar atuncicAnd este pronuntata in contumacie ). Cu alte cuvinte, de i

hotarirea nu devine definitiva decat dupd respingerea recur-sului or trecerea timpului de prorogare a contumaciei (20 deani), termenul de prescriptiunea pedepsii curge totusi din zivadärii hotdririi curtii cu jurati.

b) In materie corectionald2) sau de siinpld politielegea distinge : pedepsele pronuntate in ultirna instanta seprescriu din ziva pronuntrtrii condamnärii ca 5i pedepselecriminate, iar la cele pronuntate in prima instantd termenulprescriptiunii incepe sä curga din ziva expirdrii termenului deapel (art. 597 5i 598 Pr. p.).

Ce se intampla când o hotdrire e data in lipsd?Pedeapsa data in lipsd in prima instanta va incepe sA

se prescrie la expirarea termenului de apel care e mai lung,iar in a doua instantä prescriptiunea pedepsii pronuntate inlipsa, va incepe sd curga dela data hotarirei rärnasa definitiv5prin respingerea or nefacerea opozitiunei3).

c) Intreruperea i suspendarea prescriptiunei pedepselor

2074. Legea nu vorbeste de intrerupere si de suspen-darea prescriptiunei pedepselor ; rezultd de acidupa cum cudrept cuvant observä d. Garraud ca trebue sd urmdm dupaprincipiile generale ale dreptului.

De oarece prescriptiunea penala s'a introdus prin ase-mdnare cu prescriptiunea civild, tot prin asemänare se vaadmite si intreruperea prescriptiunei pedepsei.

Care vor fi insa cauzele de intrerupere ?Prescriptiunea pedepsei nu se va intrerupe decdt prin

executarea materiald a pedepsei.Fund vorba de o pedeapsa pecuniara trebue o executare

,asi(f?ra bunurilor, an comandament nu este suficient.

1) Vezi Vidal: Cours Nr. 589.;) In rnaterie 'de contraventiune la legfa vAnatului (i906) termenul

este de 8 luni flela comiterea pedepsii, oricare ar ft pedeapsa (art. 34).3) Vezi amAnunte in Vidal: Cours, loc._ cit.i

528

Daca o executare a condamnarii a produs o plata par-tiala a amendei, prescriptiunea va incepe sA curga din zivaacestei executari.

Incat despre pedepsele privative de libertate, prescrip-tiunea se intrerupe daca osanditul e prins si dus a inchi-scare, adica daca incepe a-si executa pedeapsa. Prindereasingura nu e indestula pentru intreruperea prescriptiunei, cAciea nu e o executare a pedepsei, ci un mijloc ca sa se ajungala executare ').

2075. Daca, dupa ce a fost prins i dus la inchisoarecondamnatul scapa, un nou termen de prescriptiune incepe säcurga, a cArei intindere va depinde dupa natura pedepsei.

Dar, de cand va incepe ea sa curga?DacA am considera termenii art. 596-598 Pr. pen., ter-

menul prescriptiunii ar curge totdeauna dela data hotarireidefinitive de condamnare, ceeace ar duce uneori la rezultateneadmisibile. SA presupunem un condamnat la muncape viatA care in al 20-lea an reuseste sa scape 0 singura zi,sau o ora dia Inchisoare ; daca termenul prescriptiunei arcurge dela data hotarirei condamnatoare, evadatul ar prescrieimediat pedeapsa ceeace desigur ca nu este intentiunea legii2)..In realitate legea voeste ca individul condamnat sa se fi bu-curat de libertate In timp de 20 de ani dela data pronuntariihotarirei crimina!e.

Daca ea s'a exprimat altfel, cauza este cá s'a gandit lacazul obisnuit al curgerii prescriptiunei fara ca pedeapsa safie intrerupta prin prindere i executare.

Este afara din urice indoiala ca termenul prescriptiuneicurge din momentul hotarirei definitive, cand osanditul n'a statde loc In inchisoare, iar dacA el a fost prins si a stat in inchi-

1) Cu atAt mai mult nu putem adrnite cA prinderea culpabilului,spre a fi extrAdat ar puteà sa aibA de rezulfat sA intrerupA prescrip-tiunca pedepsii, inainte de a fi extrAdat autoritAtilor romAnesti. In akestfel a judecat C Bucuresti, S. r, 358 din 11 Sept. 1910. Rev. critia àe drept,I, (1910), Nr. 1, part. II, p. 11; in nota solutiunea e criticatA4e d. A. Javara,

sustinutA de d. C. N. Toneana: Ibidem,tiAn. -019111), Nr. 4, care ci-teazA in Sensul Curtii IdticurecitiR 00-jurisprudenta. frattezA. (Eroare lainetputuf articolttini, spturAnd cd Mil/trete se t*escriu prin4420 de anil).

Noi rredem cA, de oarece legiaitore nici nu prevede intrerupereaprescriptiunei pedepsii, nu putem fi prea extensivi in aceastA materie.

2) Ortolan: Elements, T. II, Nr. 1905.

silnich

.

,

si

529

soare in acest interval, prescriptiunea va incepe sa curga deladata ultimei safari din inchisoare. Daca un individ condamnatla munca silnica pe 20 de ani, a executat 19 ani i 11 lunidin pedeapsa i apoi a scapat, el nu va puted prescrie restuIpedepsii de o luna ce i-a mai ramas deck dupa 20 de anidela data evaziunii. Din contra, clan acelasi individ n'ar fistat o singura zi la inchisoare, adica daca a isbutit sa scapecu totul de executarea pedepsii in timp de 20 de ani, termenulprescriptiunei va incepe dela data hotarirei definitive.

Rezultatul este desigur nedrept, insa o institutiune absurdanu poate da decat rezultate absurde.

2076. Incat despre suspendarea prescriptiunei pedepsii,credem cã nu exista.

Ce este suspendarea prescriptiunei si in ce ea difera deintrerupere ? Raspunde art. 1875 C, civ. Suspensiunea oprestecursul prescriptiunei pe timpul cat dureaza, fara insa a o stergepe timpul trecut".

Este evident Ca nu se pot admite in materie penalacauzele de suspendare ale prescriptiunei civile, cum este mi-uoritatea i interdictiunea (art. 1876), aisatoria (art. 1878-1881C. civ.). In materie penala, daca se incepe a se executa pe-deapsa, prescriptiunea ei se intrerupe, adica incepe un noutermen de prescriptiune; nu se vede insa care ar putea safie motivul pentru care s'ar suspenda curgerea prescriptiuneipedepsei.

*2077. D. Villey, care este de parerea contrarie, pretinde-cä prescriptiunea e suspendata in timpul executarei pedepsii,fiindca a suferl o pedeapsazice dansulsi a o prescrie suntdoua lucruri contradictorii, care nu pot concura.").

Eminentul profesor are dreptate ca nu se poate ca o pe-deapsa sa se execute si sa se prescrie In acelasi timp, ins&credem Ca dansul comite o eroare cand pretinde ca prescrip-tiunea e suspendata in timpul executarii pedepsii. Adevardeste Ca, in acest caz prescriptiunea pedepsii este intreruptd,.adica timpul anterior al prescriptiunei, si nici timpul durateiintreruperii prin executare nu se va tine in seama pentru du-rata prescriptiunei. Desigur intreruperea i suspendarea au efectcomun ca pe cat timp ele dureaza, prescriptiunea nu poate-

1) uilley: Op. cit., p. 542, ed. V-a i p. 510, ed. VI-a.

50195 31,

530

curge, insa ele diferd prin cauzele care le da nastere cat siprin efectele ce produc aceste cauze asupra timpului anteriorintreruperii sau suspenddrii. Atat cauzele cat si efectele pro-beazd ca nu poate fi vorba de suspendare a prescriptiunei pe-depselor. Cauzele, fiindca cele din dreptul civil nu se pot ad-miCe prin asemdnare in materie penala; efectele, fiindca dacds'ar admite cd executarea pedepsii este o cauza de suspendare,n'am mai avea cauze de intrerupere a prescripOunei pedepsii,ci numai de suspendare.

Deasemenea credem ca d. I'll ley este in eroare cand pre-tinde ca Ortolan e de aceiasi parere cu dansul, de oarece Or-tolan spune Ca: dela evaziune incepe, dupa parerea noasträo noud prescripliune, cu un nou termen"1), ceiace dove-deste ca, dup. Ortolan, timpul de prescriptiune anterior eva-ziunei nu se tine in seama, cu alte cuvinte ca in acest cazeste intrerupere, iar nu suspendare a prescriptiunei pedepsii 2).

2078. Vom addoga dealtmintrelea cd nu e nici un motivde asemanare pentru a aplica, in materie penala, suspendareaprescriptiunei care se gaseste in materie civila. Cand legeacivila suspenda prescriptiunea in favoarea persoanelor inca-pabile de a-si administra. averea, (minori, interzisi, femeiritate), care e administrata de alte persoane, ea voeste sa pro-teaga pe acesti incapabili in timpul incapacitatii lor, dar inmaterie penala suspendarea prescriptiunei pedepsii nu ar fi oprotectiune, ci o agravare pentru infractor pe care nu o putemadmite fard text de lege si färd motiv de asemdnare prinanalogie3).

*2079. Este adevdrat cd jurisprudenta franceza admite sus-pendarea pedepselor4), i noi credem ca bine face. In Frantapedepsele sunt suspendate. a) In cursul cercetarii identitatiiunui condamnat. b) In cazul cand 2 pedepse succesive n'aufost cumulate5). c) In cazul prevazut de legea Berenger6).

Incat despre alienatiunea mintald dupd condamnare, ea

Ortolan: Op. cit., Nr. 1905.2) Vidal, deasemenea e de parere ca, dupa evadare e intrerupere,

iar nu suspendare; Vidal: Cours Nr. 592 ed.8) In acelasi sens, Normand: Op. cit. Nr. 600, p. 461.4) Cas. crim. fr. 14 Dec. 1901, D. 904, 1, 593.5) Cas. crim. fr. 26 Aug. 1859, P. 60, I, 165.

Vidal: Cours Nr. 592 ed.

ma-

9

4).G.

531

nu suspenda executarea i prin urmare transferarea alienatuluiazil impedeca curgerea prescriptiunei pedepsii Noi credem

insd ca suspendarea pedepsii trebue sd atraga suspendarea.prescriptiunii pedepsei.

d) Efectele prescriptiunei pedepselor.

2080. Prescriptiunea pedepsii are acest efect cd aparape condamnat de pedeapsa in acest sens ca pedeapsa nu maipoate fi executata contra infractorului condamnat. Precum pre-scriptiunea civila apara de plata, tot astfel i cea penala aparade pedeapsa care e plata infractiunei comise.

Insa trebue sä facem aceasta observatiune, ca, daca pre-scriptiunea apara de pedeapsa, ea insa nu are de efect ca sastearga condamnarea care ramáne in fiinta i poate sa atragadupa ea consecinte.

2081. In Franta, daca individul condamnat comite o nouäinfractiune dupa ce a prescris pedeapsa la care fusese con--damnat, el va fi socotit recidivist adica prima condamnatiunei se va tine in seamd spre a i se ingreund pedeapsa. La noiaceastä consecinta e discutata dupa cum am aratat and amvorbit despre recidivd.

Pe langd aceasta atat la Francezi cat si la noi, chiardupa prescrierea pedepsii legiuitorul rezervd o pedeapsa acce-sorie condarnnatului pentru crima.

Art. 596 al. 2 si 3 P. P. stabileste o regula fixa si obli-gatorie i alta facultativa pentru administratie. Reguia obliga-torie este Ca administratiunea nu trebue sa. tolereze ca persoanacare a prescris pedeapsa criminala sa locuiasca in judetul incare locueste victima infractiunei sale, aceasta in scopul de a-evità conflicte noi. Legea merge mai departe i dispune cd,se poate chiar ca sa se hotarasca locul judetul, vom rec-tifica noi in care va trebui sä locuiasca osanditul care prinprescriptiune a scapat de executarea pedepsii. Aceasta insdeste facultativ pentru administratiune.

Interdietiunea locuintei in judetul in care locueste victima,pare a fi perpetuu fiindcd legea nu prescrie nici o lirnita.

VQ1I1 mai addoga ca dupd cum am spus i la noi, cala Francezi, acel care a prescris pedeapsa principala, desi pre-

G. Vidal, ibidem; Garraud: Précis, ed. XI, Nr. 103.

in 9.

)

532

scrisa in principiu i pedepsele accesorii, nu este insd aparatde incapacitatile rezultand din legile speciale, care cer numaicondamnare iar nu si executarea pedepsii. Prescriptiunea pe-nala este de ordine publica, prin urmare chiar daca nu o in-voacd osanditul, autoritatile administrative au datoria de a nuexecuta o pedeapsa prescrisa.

Prescriptiunea condamnatiunilor civile.

2082. Pe langa pedeapsd, culpabilul poate sd fie condam-nat i la despagubiri catra partea vatamata ; prin ce timp sevor prescrie aceste condamnatiuni civile ?

Brissot de Warville nu admitea prescriptiunea actiuneicivile, cu atat mai mult a condamnarii la despagubire pentruo infractiune. El era de parere ca infractorul trebue cu toatatrecerea timpului sa repare dauna privata Buna purtare aunui vinovat nu trebue sa atraga prescriptiunea decat relativala reparatiunea exemplard cerutd pentru binele general" 1).

Legiuitorul francez si roman n'au admis insa aceasta pa-rere. Art. 599 Pr. pen. disptine : condamnatiunile civile cuprinsein deciziunile date in materie criminala corectionala sau poli-ljeneasca, i devenite nerevocabile, se vor prescrie dupa re-gulele Codicelui civil". Tar in Codicele civil gasim art. 1890,care dispune ca prescriptiunea, in cazurile in care legea nu adefipt un alt termen de prescriptiune, cum este in cazul defatd, se implineste in termen de 30 de ani.

2083. De cand incep acesti 30 de ani ?Raspunsul e foarte usor pentru hotaririle Tribunalelor

ordinare, fie ele date in lipsa, fie contradictor. Termenul curgedin ziva cand hotarirea care pronunta condamndrile civile adevenit irevocabila, i vom vedea. in Proc. pen. cand o hon.-Tire devine irevocabila.

*2084. Ce vom spune pentru condamnatinnile civile pronun-tate in contra unui contumace ? De cand incepe sd curga ter-menul prescrierii lor ?

Se pot concepe cloud sisteme : 1) Prescriptiunea sa nuinceapa sa curga cleat dupa expirarea termenului pentru pur-garea contumaciei. Pentro aceasta se poate zice cd, hotarireacontra contumacelui nerarnanand definitiva, decat dupa ee a

1) Brissot de Waroille: Theorie des lois climinelles. T. I, p. 203.

e)

533

expirat termenul in care contumacele prezentandu-se are dreptsa doboare deciziunea condamnatoare, pand atunci hotdrireacontra contumacelui nu e irevocabild, i prin urmare prescrip-tiunea condamnatiunilor civile nu poate sd inceapa mai inainte,cad nu se poate prescrie ceiace nu se poate executa.

Prescriptiunea ar fi dar de 50 de ani, adica 20 de anitermenul in care se poate purga contumacia, si 30 de aniprescriptiunea conform art. 1890 C. civ.

2) Prescriptiunea condamnatiunilor penale nu are nimiccomun cu a condamnatiunilor civile, prin urmare, termenul delacare incepe prescriptiunea condamnatiunilor civile nu depindede timpul purgarii contumaciei. Si este natural sa fie asa,fiindca prezentarea contumacelui face sa cadd condamnatiuneapenala, insa condamnatiunile civile pronuntate in contra con-tumacelui trebue a se considera ca irevocabile din momentulddrii hotararei, i prin urmare, dela acea data trebue sä curgatermenul prescriptiunei. Contumacele scapd de pedeapsa fiindcanu se poate pune mana pe el in timp util, insa nimic nu im-pedica pe partea vatamata sa execute hotararea in ceiace pri-veste despagubirea asupra averei contumacelui; ea nu poatefi obligatd pentru executare sä astepte intoarcerea voluntard.a contumacelui or prescrierea pedepsii, cad altfel s'ar ereà osituatiune favorabild contumacelui. Dacd dar partea vatamatacare a obtinut condamnatiuni civile nu executa dreptul satasupra averii contumacelui, trebue sa admitem prin cale deconsecintä cd termenul prescriptiunei curge in contra sa deladata hotararei de condamnare.

Aceasta e parerea general admisd in Franta 9, care sinoua ni se pare intemeiata. Codul penal belgian are o dispo-zitiune formald in acest sens.

2) Gr ati a.2085. Gratia este dreptul pe care il are capul Statului de

erta total sau partial pe unul or mai multi indivizi anumeprecizati de pedeapsa la care au fost condamnati 2).

Seneca o defineste foarte scurt zicand ca: Gratia este

1) Degois; Traité, Nr. 2143; Confr. Vidal, Nr. 5940.2) Carpzovius aratä cä prin gratie se poate nu numai aparà de

pedeapsa, dar i sCadea pedeapsa non solum remittere, sed et mitigarepossunt Poenas". Part. III, Qu. CL, Nr. 28.

a

584

remiterea pedepsii meritate 1). Ertarea partiala a pedepsii maipoartd si numele special de comutare.

Din definitiunea gratiei rezultä cä ea nu poate intervenPdecat dupa ce s'a dat o hotdrare condamnatoare definitivd.

Istoricul dreptului de a gratia.

2086. Dreptul de gratie sau de ertare a existat in toate-tarile chiar din timpurile cele mai vechi. In tArile de monarhieabsoluta in care capul Statului are dreptul de viatä si demoarte, dreptul de a judecd, condamnd i achitã dupd legisau chiar contra legilor, dreptul de gratie nu puted sä nu existepentru Suveran. In timpurile primitive pedeapsa intemeindu-sepe ideia rdsbundrii, era natural ca dupd cum particularul vd-tdmat or familia lui aveau dreptul sä erte pe infractor, tot ast-fel si capul tribului or al Statului care s'a substituit indivi-dului in dreptul de pedepsire sä aihd dreptul de a-I ertd dupdpjudecata prin gratie, precum aved di eptul de a-I apara de pe-deapsa prin o hotarare achitatoare.

Deaceia gasim dreptul de gratie la toate popoarele vechi.II gasim in dreptul roman, in vechiul drept francez si in celromanesc. Observam insa cä chiar in timpul monarchiei ab-solute, dreptul de gratie nu era absolut; probabil cd obiceiulii pusese oarecare limite 2).

2087. Ca a existat in Romania atat in Moldova cat si inMuntenia, avem dovadd in cronicele

Miron Costin spune cd $tefan Tomsa, dupa ce a invinspe Movilesti, a ucis pe multi partizani ai lor ca Kiritd pos-telnicul, Balica hatmanul Miron stolnicul, insä pe Vasile Stroicifiul logofatului Lupu Stroici II ertase3). In urrnd cronicarul adaoga :

Venia est poenae meritae remissio. Senneca: De Clementia, II,cap. VII.

2) Desi Regele, a cArui putere nu are margini, are puterea sAdeA ertare orcArei infractiuni, totusi sunt oarecare crime pentru carea declarat cA nu va acorda niciodatA". Pothier: Traité de la procéd:crim., Nr. 197, ed. Bugnet, p. 501, care aratA acele crime: duelul, asa-sinatul, cei care platiti omoarA or insultA, rapt cu violentä, ultragiul ma-gistratilor. Ordonanta din 1670, Titl. XVI, art. 4.

3) Iar pe Vasilie Stroici ti ertase Stefan vodd, numai invAtase peNicoritA armasul sä-1 ducA sA vadA perirea ce1orla1ti, ca sd-i fie grijamare pre urmA de moarte. CA erea om tAnAr Stroici si din casA mai

tat-H.

535

Ace la vdrsator de sange era data Tom§a voda.Pentru un diac (scriitor) ce era foarte de treaba la scrisoare, s'aurugat boerii sd-1 erte, ca este carturar bun ); au raspuns Stefanvoda. : Ha, ha, ha, mai carturar deck dracul nu este altul Sitot l'au omorat i pre acela" 2).

In Muntenia avem un alt exemplu istoric. Dupa ce flu luiConst. Cantacuzino postelnicul, dovedesc nedreptatea pAreivornicului Stroe Leurdeanu contra parintelui lor rare fuseseucis de Grig. Ghica voda, dupa Ora vornicului Leurdeanu,Antonie voda din Pope§ti, cu sfatul tarii osdnde§te la moartein 1669 pe Stroe Leurdeanu. Iar jupaneasa Elena §i cu fecioriiei n'au vrut, ci s'au rugat lui Antonie voda sd-1 erte demoarte §i sa ia cinul calugaresc, ca va da el seama inainteainfricoatului judet". Domnul l'a ertat i Stroe Leurdeanu a fostcalugarit la Snagov punandu-i numele de Silvestru" 8).

In lipsa Domnului gratierile se faceau de divanul dom-nesc 4).

2088. In Franta, dupa ce dreptul de gratie a existat intot timpul vechiului drept, el a fost desfiintat in timpul Re-

veche si mai cinstet deck toate casele din tars, ce zilele lui cele sfdrsitecum zice cuvdntul, vAzAnd cd merge la perire, si nu-i spusese armasul po-vestea, s'au apucat de sabia unui dArdban sd moara cu rescumpArare, cAered de firea lui inimos. Ce indatA l'au impresurat arAbanii, si n'au apucatsà scoatd sabia, care I ucru dacd au spus armasul lui Stefan vodA, in-data au pus de l'au omorat si pre dAnsul racnind Stefan vodd: AicAinele! Au vrut sä moarA cu sotii".

Miron Costin: Edit. Cogalniceanu, Letopisete, ed. 2'a. T. II, p. 263;si ed. Ureche. Opere complecte Miron Costin, T. I, p. 461 si 462.

') Acest obicei exista si in Occident, unde chiar judecAtorii isiatribuiserd dreptul, interpretAnd rAu legea 31, Dig. XLVIII, Titl. 19, cas apere de pedeapsd or sd micsoreze pedeapsa infractorilor care ex-celd intr'o arta. Barbeyrac in nota asupra lui Pufendorff: Droit de lanature. Lib. VIII, ch. III, § 17, T. II, p 479 fine. Contr. Jul. Clarus: Op.cit., LX, Nr. 26 care spune CS insigne peritia vel excellentia in aliquoartificio", poate fi o cauzA de ertare sau de micsorare a pedepsii. Vezideasemenea Carpzovius: Practica, Part. III, Qu. CXLIX, N-rile 62-65si autorii citati de dAnsul.

2) Miron Costin: Loc. citat.3) Magasin istoric pentru Dacia, V, p. 5; Confr. I, p. 357.4) Divanul Cnejiei Moldovei in timpul ocupatiunei rusesti, compus

de I. Sturza, Ion4ci Conta vorn., Depasti vorn., Ion Canta vist., C. Gre-ceanu vorn., M. Sturza vorn., fac de serbdtorile CrAciunului mai multeliberdri de osdnditi. Vezi condica de cercetarea arestatilor de criminalpe 1789 si 1790, f. 52 si 53, A. S. Iasi.

d'intaiasi

I

536

volutiunei prin Cod. pen. din 1791 ; insä el a fost restabilitin 16 Thermidor. an. X, si in urma mentinut in legislatiuneafrancezd pana astäzi.

2089. La noi dispozitiunile legii, desi sunt luate dela Bel-gieni, institutiunea este insd dupa cum am al-Mat foarte vechesi a existat in toate timpurile.

Art. 93 din constitutiune vorbind de prerogativele Regeluispune: El are dreptul de a erta sau micsora pedepsele inmaterii criminale, afard de ceeace se statorniceste in privinta

Prin formula in materie criminald, legea voeste sd zicämaterie penala.

Vorn spune infine, cd gratia era prevdzuta si in Regu-lamentul Organic: Domnul va putea sd micsoreze pedeapsavinovatilor i Inca a-i erta la unele intamplari (art. 298 Reg.org. al Munteniai". Confr. art. 355 Reg. org. al Moldovei1).

Legitimitatea dreptului de gralie.

2090. Putine cestiuni de drept public au fost mai multdiscutate decal dreptul de gratie. Opiniunile sunt impartitespirite foarte distinse au sustinut si au combatut dreptul degratie.

Seneca a exprimat intr'un mod sublim exercitarea drep-tului de gratie, sfatuind pe Neron sd-si zicd in sine insusi :A ucide contrariu legii, oricine poate, a !Astra viata contrariulegii nu poate nimini afard de mine"2).

Filosofii stoici au combatut dreptul de gratie, cdci gratiaziceau ei iartd ceeace trebue a fi pedepsit, inteleptul insd nuface nimic care nu trebue facut, nici omite ceeace trebuefäcut" 3).

') Vezi cele mai sus spuse asupra istoricului dreptului de gratie.Art. 13 Cod. pen. din 1791 suprimA dreptul de gratie cu aceste

cuvinte semnificative: Uzul tutulor actelor care tind a impiedeca saua suspenda exercitarea justitiei penale, uzul scrisorilor de gratie, derevizuire, de abolire, de ertare sau de comutarea pedepsii, va fi des-fiintat pentru orce crima urmArita de jurati".

Vezi asupra istoricului dreptului de gratie Aug. Pierantoni: Dellabolizione della pena di morte. Torino, 1865, p. 34.

2) Seneca: De Clementia, I, 5. Occidere, contra legern nomo nonpotest, servare, nemo, praeter me.

2) Seneca: De Clementia, II, 7.

si

Miniatrilor.

537

Ciceron mai practic nu cauta deal interesele tezei pecare voeste sã o sustina; el sustine dreptul de gratie, pledandpentru Liguriu, combate vorbind contra lui Verre 1).

*2091. Gratia a fost mult Mudatd in diferite timpuri; Ay-rault in secolul al XVI-Iea o calificd de cea mai frumoasafloare din coroana suveranului"2). Dumont la finele secoluluial XVIII-lea spuned Ca dreptul de a face gratie e cea mai fru-moasa prerogativa a suveranitatii" 3), iar imparatul Napoleon I,in scrisoarea din 3 Aprilie 1808 catre fratele sau Ludovic,Regele Olandei, spuned deasemeni cd Dreptul de gratie esteunul din cele mai frumoase si mai nobile atributiuni ale su-veranitatii".

Dreptul de gratie a mai fost sustinut de Bodin') in se-colul al XVI-lea, de parintii filosofiei dreptului, H. Grotiu3),Pufendorf6), Burlamaqui7), Vatte181 si de marele Montesquieu 9)de Romagnosi").

Pufendorf explicd dreptul de gratie prin aceia Ca, clansuveranul poate desfiinta o lege pentru juste motive, cu atatmai mult poate sa suspende efectele legii in privinta unoranumite persoane si in certe imprejurari "). El insa recunoasteca, dacd legea e riguroasa trebue mai bine sa se indrep-teze, iar daca circumstantele sunt favorabile, judecatorii samicsoreze pedeapsa.

Pufendorf admite gratia numai exceptional pentru ser-

1) Carmignani: Teoria, III, p. 250, nota 2.2) P. Ayrault: Ordre et formal. Livre I, art. V, Nr. 15, ed. cit., p. 88.8) Dumont': Lois criminelles, p. 37.

I. Bodin: Les six livres de la République I, ch. VIII.5) H. Grolius: Le droit de la guerre, II, ch. XX, § 21 si 24, T I,

p. 84 si 85, ed. cit.6) Pufendorff: Le droit de la nature. VIII, cll. III, § 16 si 17.7) Burlamaqui: Principes du droit dela nature et des gens. Paris,

1820, T. II, p. 385.8) Vattel: Le droit des gens. Paris, 1835. Liv. I, ch. XIII, § 173,

T. I, p. 242.8) Montesquieu: Esprit des lois. Livre VI, ch. 16.10) Romagnosi: Genesi, 3-a ed., T. II, p. 113 si urm.11) Cam aceeasi este si ideia lui Carpzov care spune ca numai

acela poate sa contravina la legi, care le-a edictat eum solum legibuscontravenire potest, qui easdem promulgavit". Practica.Part. III, Qu CL,No. 16, ed. Biihmer, 1757, p. 496, col. 1.

538

viciile facute de culpabil or de familia sa, pentru o industrierand, calitati extraordinare, etc. 1).

In realitate Pufendorf este un sustinator moderat al drep-tului de gratie. Montesquieu pare un partizan mai calduros alacestei institutiuni : Curtile de ertare sunt un excelent mijlocpentru guvernele moderate ; aceasta putere pe care o are prin-cipele de a erta exercitata cu intelepciune, poate aveà admi-rabile etecte 2).

*2092. In schimb, dreptul de gratie a gasit multi adversarimai cu seama in veacul al XVIII-lea si al XIX-lea.

Inca din secolul al XVI-lea Farinaceu, era de parere caprincipele nu poate gratia omorul cu precugetare; gratia ho-Intoidi deliberati facta a principe non valets), caci, dupdcurn arata dansul, pedeapsa omorului e de drept divin, si nupoate ucigasul sã fie scutit de principe 4). Acelas lucru 11 spunDamhouder i Carpzov despre talharie. Acest din urrna s(atuestepe suverani sa nu abuzeze de dreptul de gratie 5).

Filangieri combate gratia prin o dilema : Orice gratie facutaunui infractor zice dansul e o derogare la lege ; daca gratiae dreapta, legea este rea, daca legea e buna gratia e un aten-tat contra legii, in prima ipotezã trebue desfiintata legea, incea de a doua gratia" 6 \

Cam acelasi lucru if spune si Bentham, vadit inspirat deFilangieri, rezumand ceiace se zice in contra dreptului de gratiePaca legile sunt prea aspre, puterea de a face gratie e uacorectiv necesar, insa acest corectiv e tot un rau. Faceti legibune si nu creati o bagheta magica care sä alba puterea de ale anula. Daca pedeapsa e necesara nu trebue a o inlaturkdaca nu e necesara nu trebue a o pronunta" 7).

1) Pufendorff : loc, cit.9) Montesquieu: loc. cit."1) Gratia omorului cu precugetare acordath de suveran, nu e va-

labilä". Vezi totui cele spuse la amnistie in nota 2-a.3) Farinaceus: Op. cit. Lib. I, Titl. I. Quest VI, Nr. 15-17.6) Carpzovius: Practica Part I, Qu. XXIII, Mr. 4; $i Part. III, Qu

CL, Nr. 44-47.6) Filangeri: Scienza della legislazione ed. ital. cit, T. IV, p. 503. Lib.

III, part. IV. Cap. 57 §i T. II, p. 192-193, ed. fr. Cart. III, part. IV, Cap. 33.') I. Bentham: Principes du code penal, HI-erne part. Ch. X, T. II,

p. 192,

:

539

Chiar Beccaria 1) $i discipolul sau Pastoret se pronuntdcontra dreptului de gratie. Acest din urma reproducand cuvin-tele lui Ciceron : Pro Ligurio, ca Oamenii prin nimic nu se a-propie mai mult de D-zeu decdt ertand pe oameni 2), a adaogkca Ideia nu e mai putin falsa. A fi drept $i a fi bun suntdeopotriva, de esenta fiintei supreme ; i, pentru oameni cle-menta inceteaza de a fi o virtute, and inceteaza de a fi unità .cu dreptatea". El citeaza in urma cuvintele lui Totila RegeleGotilor care ziced acela$i lucru e a comite infractiuni or a.impedecà pedepsele, i cd daca infractorii nu sunt pedepsiti,imperiul Gotilor va fi distrus" 3).

Punându-se sub punctul de vedere al justitiei absolute,Kant, combate $i dansul dreptul de gratie. Dreptul de gratie(jus aggratiandi) zice dansul fie indulcind pedeapsa, fieertand pe infractor, este dintre toate drepturile suveranului celmai ispititor, pentru ca sa dea mai multa stralucire inaltirneisuveranului i prin aceasta chiar, sa faca cea mai mare ne-dreptate. In ceiace prive$te infractiunile supu$ilor intre ei, nu secuvine dreptul de gratie suveranului, caci ad nepedepsirea (impu-nitas criminis) este cea mai mare nedreptate pentru cei vatamati.

Prin urmare, numai cand e vorba de o leziune care serefera la el insu$i, (crimen laesae maiestatis), poate intrebuintkdreptul de gratie. Insa, chiar in acest caz, nu are acest dreptcand nepedepsirea ar lovi in siguranta publica a poporului. Acest_drept este singurul care merita numele de drept de maestate"4),

Au mai combatut dreptul de gratie Barbeyrac, Bernardi,_.Bavoux, Livingston ') i Feuerbach 6)

Beccaria: Dei delitti e delle pene. XX, § 46.7) Homines ad Deos, nulla re, proprius accedunt, quam salutem

hominibus dando.8) Pastoret: Lois penales, T. I, p. 35-36: I, ch. VI Ejusdem ingenii

est delicto se obstringere et delictorum supplicia impedire omnino, aut_hunc poenas dare, aut Gothorum rempublicam interrere necesseest".

1) Kant Metaphysische Anfangsgriinde der Recstslehre Konigs-berg 1797, p. 206.

2) Citati de Carrara: Programma, p. 9, § 710; prin urmare: F. Hélie-se insala cand afirma ca primul care a combatut dreptul de gratie ar fiBeccaria, F. Hdlie. Traité des delits et des peines Paris. 1879, 2-eme ed.Preface p. LXXXIV, $i pag. 130. Eroarea e cu atat mai mare cu cat noiam aratat ca, dreptul de gratie a fost combatut chiar in anticitate defilosofii stoici.

3) Citat de d. Liszt: Lehrbuch, § 75.

6)

-540

*2093. Altii au combatut dreptul de gratie in principiu,insa cu moderatiune i facand rezerve. Astfel este Brissot deWarville. Avem oare trebuintã se intreaba Brissot de a temperaprin expectativa gratiei rigoarea pedepselor? Nu fara indoiala,pedepsele sunt blande dar sunt iremisibile, dacd luati fraul

vom cadea in dezordinea din care voim sa esim".Ar crede cineva ca Brissot se va pronunta in mod logic contradreptului de gratie, in realitate insa el nu combate decat abu-zurile acestui drept. ,,Nu voesc totusi a prescrie cu desavarsiregratia, eu ma radic contra abuzului dreptului de gratie, contraacestei funeste traficari care se face in oarecare State, contrausUrintei periculoase cu care infractorii obtin gratierea" i).

Daca ar fi vorba numai de abuz, orice discutiune e inutila,-cdci nimeni nu poate sustine abuzul care perverteste o insti-tutiune oricat de bund.

Este vorba numai de uzul dreptului de gratie, de stir-birea iremisibilitatii pedepselor ; in aceasta privinta insa, cumult mai logic ne. pare Bentham, and spune Ca daca se facpedepsele nesigure, trebue in compensatiune a le face rnaiaspre: Ce vont zice oare de puterea stabilitd tocrnai pentrua face pedepsele nesigure? Astfel e totusi consecinta imediataa puterii de a erta" 2).

Carmignatai, deasemeni este un modefat in privinta dreptului de gratie. Ce e drept ilustrul discipol al lui Beccariascrie : Cu multa intelepciune observa nemuritorul Beccaria,ca cu cat pedepsele devin mai blande, clementa i ertareasunt mai putin necesare. Fefice de natiunea in care ele ar fifuneste". Dar in urma el califica gratia irnpreuna cu Mon-tesquieu3), de cea mai frumoasa prerogativa a Suveranului,

declara ca e necesara in tarile in care sunt pedepse capi-tale ireparabile4).

1) Brissot: Op. cit., T. I, p. 201.8) Bentham: Principes du Code penal, T. II, p. 190.8) Montesquieu: Esprit des lois, VI, ch. 21.4) Carmignani: Elementi, § 375; Confr. Inca un temperat aparAtor

al dreptului de gratie, A. Prins: Science pénale et droit positif, caredesi sustine gratia, recunoaste cA raspandind-o excesiv, este a se con-damn& sistemul penal si a arAtà ca el nu poate realizà conditiunea uneibune justitii. Se injoseste si se compromite acest dreptzice d. PrinsLand se face din el un surup ordinar al mecanismului represiv". (N-rile

iremisibilitatii,

si

541

2094. Si acum, dupd ce am citat aceste pareri deosibite,este timpul sä spunem i parerea noastrã in privinta dreptuluide gratie.

Mai intai ne pare incontestabil cd e o exageratiune a sepretinde cd dreptul de gratie ar fi cea mai frumoast prero-gativd a Suveranului, caci dacd ertarea ar fi cea mai frumoasdprerogativd, lasarea ca sd se execute hotdririle penale ar fi ouritä fapta a Suveranului, iar osandirea vinovatilor un lucruodios. PArerea noastra este cä cea mai frumoasd misiune aSuveranului si a judecdtorilor este nu ertarea, provocatoareainfractiunilor, ci dreptatea, adicd apdrarea societätii prin infli-gerea de suferinte celor rdi.

Noi suntem contra dreptului de gratie, care este un restal vechiului drept de viatd si de moarte al Capului Statului,drept absurd si atavistic, cum il numeste Lombroso 9. Indreptul modern, capul Statului nefiind un judecdtor, nu trebuesä aibd dreptul de a stirbl irevocabilitatea hotdrarilor, cãci elare datoria sä le execute, iar nu sa desfiinteze puterea lor.

Am vdzut cd Pufendorf explica dreptul de gratie, prinimprejurarea cd. Suveranul care are drept sä desfiinteze o legepentru juste motive, cu atat mai mult poate sä suspende efec-tele legii in certe imprejurdri in privinta unor anumite per-soane 2). Aceasta e o consecintd logica pentru monarhiileabsolute din timpul cand scria. Pufendorf, and monarhii pu-teau face si desfiinta total sau partial legile. DealtmintreleaPufendorf nu face decal sd desvolte ideia exprimatä cu mult

931-938). F. ffilie e deasemeni favorabil (lreptului de gratie i cu toatAadmiratiunea sa pentru Beccaria, in aceastA privinta el II combate;Traité des délits et des peines. Paris, 1870, prefata p. LXXXIV i LXXXV,130 si 131.

1) Lombroso L'uomo delinqente ed. IV-a. Torino, 1889, T. I, p. 94- sitrad. fr. L'homme crimiriel Paris, 1887, P. 98.

2) G. Picot credeA cA dreptul de gratie ar derivA din dreptul dejustitie al capului Statului. GratiaziceA dAnsuleste consecinta drep-tului de justitie: seful aveà singur, dreptul de a judeca; eAnd prin fortelucrurilor, el a delegat aceste puteri, a retinut dreptul de gratie . .

Clementa a devenit astfel un atribut al regalitAtii". Rev. pen., 1899, p.917. Desi aceastA idee e gAsitA dreaptA de d. A. Berlet (Rev. pen. 1911,p. 761), noi o credem neintemeiatA, pentru douA motive: 1) FindcA azLcapul Statului au mai are dreptul de a judeca, d-upA cum nu-1 are nici.pe acela de a face legi; 2) FiindcA dreptul de a judecA nu implicA pe-.acela de a gratiA, care e negatiunea justitiei.

.

542

4nainte de dansul, de S-tul Augustin, care deasemenea inte-meid dreptul de gratie pe dreptul Suveranului de a face legi.

Imparatul--zice S-tul Augustin poate anula hotararea-a absolvi pe osanditul dela moarte, si a-I ertd, cad nu esupus legilor, acel care are puterea de a face legile"). Inmonarhiile temperate cu regim constitutional, si in republice,Suveranul neavand dreptul sa facä legi, nici sä ia parte lajudecatd, este absolut nelogic ca sa infranga puterea legilor

a hotaririlor judecatoresti2).Ortolan spunea ca gratia trebue sd alba doua destina-

tiuni diferite : una extraordinara i exceptionala, iar cealaltdordinara i regulara. Ca masurd extraordinara ea trebue saindrepte aberatiunile de severitate ale legii i erorile judeca-toresti, ca masura ordinara, gratia trebue . sä fie o rasplatapentru aceia care aratä ca s'au pocait in timpul inchisorii3).

Relativ la aberatiunile de severitate, ceeace nu prea estepacatul legislatiunilor moderne, si in special a celei romane,raspundem cu Filangieri si Bentham, Ca legea trebue modifi-cata, iar nu calcatd in mod arbitrar. Nimic nu este mai usordecat, dupa cum am spus, sä se suprime minimum pedepselorca in Codicele penal olandez.

Incat pentru erorile judiciare, exista dreptul de revizuire,

') Imperatori licet revocare sententiam, et reum mortis absol-vere, et ipsi agnoscere, quia non est subjectus legibus, qui habet inTotestate legem ferre".

2) In urma scrierii acestor linii am gasit aceastä idee foarte bineexprimata de Pinheiro-Ferreira, in editiunea sa a lui Vattel: Se poatezice dtinsulsä se conceapa dreptul de a face gratie intr'un guvernin care toate puterile se gasesc reunite intr'o singura mânä, fiindcdaceasta e o aberatiune mai mult. Dar ceeace posteritatea va pricepe cugreu, este ca, dupa ce s'a recunoscut separarea i independenta pute-rilor, ca baza a sistemului constitutional, secolul nostru sa fi putut so-coti nest pretins drept ca una din cele mai frumoase prerogative alecoroanei constitutionale, adica, ca sub acest regim, sa se fi lasat la voia

#Capului puterii executive ca sa nimiceasca deciziunile puterii judeca-toresti". Vattel: Le droit des gens. Paris, 1838, T. III, p. 185, Note.Livre I, § 174.

.3) (rtolan: Elements, T. II, N-rile 1916-1920.Confr. Picot, dupa care gratia ar fi utilä: 1) A mic§ora uneori

rigorile excesive ale legii, pe care judecatorii n'au putut sa o calCei2) Pentru repararea eroriloir judiciare ; 3) Pentru a tempera aplicarea

-pedepsii cu moarte. Rev. pénit., 1899, p. 938.

pi

543

sd se largeasca aceSt drept dupa cat va cere trebuinta, spre alputed indrepta orice eroare judiciard.

Ramane rasplata condamnatului pocait.Lasam la o parte ca, dupa cum am aratat, infractorul

pocait este o pasare rara, i omitem deasemenea ca pocainta-este o virtute negativa, pe care daca o recompensam, cu atatmai mult ar trebui sa dam o recompensa oamenilor cinstiticare n'au comis nici o infractiune, lucru la care nimeni nus'a gandit. Dar, in afara de aceasta, cine se va pronuntaasupra existentei pocaintii ? Negresit administratiunea, insaadministratiunea e putere executiva, a carei datorie este saexecute legile i hotaririle judecatoresti, iar nu sa le mo-Aifice.

Dar chiar daca am admite reducerea pedepsii, ca incu-rajare pentru buna purtare a infractorilor in timpul osandei,aceasta trebue facuta prin liberarea conditionala, care este ogratie moderna, facuta cu chibzuinta. Aceasta reducere de pe-deapsa, cred Ca ar trebui sa fie pronuntata tot de justitie, duparaportul .administratiunii ; iar cand e votba de Curtile cu ju-rati, va fi competenta Curtea de apel a locului in care s'apronuntat condamnarea.

In orice caz, Capul Statului n'are nici un rost sa seamestece in executarea justitiei penale, caci chiar de ar voiel sa exercite in mod drept prerogativa aceasta, nu are nicicompetinta, nici mijloace de informatiune. Imprejurul capuluiStatului, nu se invarteste decal administratiunea superioara,care in mare parte, cand nu e condusa de inferiorii sai erar-hici, este influentatd de pasiuni politice ; nu trebue insa cajustitia in general, si mai cu seama cea penala, sa sufere ceamai mica atingere a pasiunilor sau combinatiunilor politice.

S'a spus ca dreptul de gratie a fost combatut din cauzaahuzurilor ce s'au facut in vechiul drept francez cu scrisorilede gratie ; si am vazut chiar ca Brissot combate numai abu-zurile si usurinta cu care infractorii dobandeau in unele tariiertarea pedepsii. Nu suntem de aceasta parere; noi credemCA institutiunea este in sine insasi contrarie principfilor juri-dice. Dreptul de gratie a zis Lombroso e una din multi-plele contradictiuni ale dreptului modern ; cu toate ca. el selauda ca a rupt orice relatiuni cu religiunea ; admite totusi unadin consecintele sale (suoi portati). 0 persoand e declarata

544

culpabila de lege, si vine sd o gratieze o persoana strain&legii" L).

Meat despre abuzuri cu dreptul de gratie, ele au existatsi vor exista. Cine poate sa ne spund ca abuzuri nu se fac siastazi cu ac-st drept din alte timpuri, care pune toate condam-narile penale la discretiunea capului puterii executive si a oa-menilor politici care il inconjoara? Fara indoiala ca e foarteusor sd afirmam cä toate pacatosiile s'au facut Inainte vremede parintii nostri, iar noi nu comitem nici una, 1nsa nu e maiputin adevarat, ca daca se va pastra mentalitatea noastra, ur-masii nostri ne vor gasi si pe noi si institutiunile noastre totatat de defectuosi, pe cat gasim noi pe oamenii si institutiu-nile trecutului. Parerea noastra este di trebue sa evitam ininstitutiuni tot ce poate lasa prea mare latitudine arbitrariului,si dreptul de gratie e arbitrarul personificat.

Pentru aceste motive noi impreuna cu Lombroso 2) si dis-cipulii sdi D-nii E. Ferri 8) si R. Garofalo, ne pronuntam ho-tarn contra dreptului de gratie4). Acest din urrna consideragratia ca o institutiune invechita, destinatd sa dispar si sa fieinlocuita cu liberarea conditionala si cu revizuirea periodica asentintelor nedeterminate5).

2095. Dar, daca ne pronuntam in principiu contra dreptu-lui de gratie, cu atat mai mult ne pronuntam contra acestuidrept in tam noastra si aceasta pentru doud motive: 1) Fiindcaadministratiunea noastra e cu mult inferioara celei din Occi-dent, si gratia este lasata cu totul in mana adrninistratiunii ;2) Mai cu seama din cauzä cã legile noastre penale sunt des-tul de blande, iar justitia represiva si mai blanda; prin urmare,este mai putin trebuinta decat in oricare alt Stat de ertareaor indulcirea pedepselor infractorilor. Am vazut ca atat par-tizanii cat si adversarii dreptului de gratie ca : Pufendorf, Ben-tham, Brissot de Warville, Beccaria, Carmignani, Ortolan siPicot, pun in legatura dreptul de gratie cu asprimea legilor

9 C. Lombraso: Sull 'incremento del delitto in Italia. Torino,1879. ed. 2-a, p. 40; Confr.: L'uomo delinquente, ed. V-a, T. II, p. 492.

2) Lombroso: L'uomo delinquente, ed. IV, T. I, p. 94.3) E. Ferri: La Sociologie criminelle, ed. 1V-a fr., p. 741-742.4) In sens contrariu partizan drcptului de gratie; Degois: Traitd,

Nr. 1200-1202.6) R. Garofalo: Criminologia, p. 399 si urm.

545

penale. Astfel fi ind nicaeri mai putin ca la noi nu este justi-ficat de cerintele justitiei penale ca dreptul de gratie sa nu existein legislatiune.

2096. Efectele gratiei. In privinta gratiei, formelor siefectelor sale, legea nepunand regule, suntem siliti a urma re-gulele traditionale, desi ar fi de dorit ca aceasta materie sase regulamenteze prin lege ').

Gratia se aplica la pedepsele corporale si la cele pecu-niare, nu se aplicd insd la incapacitatile rezultand din con-damnatiuni, nici la despagubirile civile 2).

Ce e drept Ca incapacitatile particulare care sunt o con-secinta a condamnatiunei penale, vor urma soarta pedepsiiprincipale, si astfel indirect gratia regala va aved influenta siasupra lor. Insa, lucru care se pare ciudat, ceiace se poateface indirect, nu se poate face direct. Motivul care s'a datpentru a explica acest lucru, este ca altmintrelea gratia ar pro-duce acelasi efect si ar face inutild rehabilitarea condamna-tului, motiv care desigur ct nu se poate invoca la noi unclelipseste reabilitarea 8).

Dupd practica ministerului de justitie din Franta, gratiase poate da pentru pedepsele principale privative de drepturicum e degradatjunea civica, si pentru pedepsele complimen-tare, nu se poate insa da pentru pedepsele accesorii care re-zultd din o condamnatiune principala 4)

2097. Pentru ca gratia sà poat6. interveni se cere neapa-rat ca osdnda sd fie irevocabila si executarea sa fi fost posi-bild5); dupd obiceiurile ministerului nostru de justitie nu se cereinsa ca executarea sa fi inceput. Principiile, ce e drept cd nuse opun acestei solutiuni, insd ea poate sä dea nastere la abu-zuri si la paralizarea complectd a justitiei penale, deaceian'ar trebui sd se intample deck in cazuri extraordinare §i ab.-solut rare.

1) Degois: Traitd, N-le 1197 si 1101 (iie.2) Degois: Traité, Nr. 1202; Cas. rom. II, 90 din 26 Mai 1892. B.

526 (civil).2) S'a mai spus cd, dacd s'ar puted acordà gratia unei pedepse

accesorii, s'ar puted astfel acordd o amnistie individualà, motiv deasemenea, Mil valoare, cAci dacd Suveranul are drept sA acorde amnistiagenerald, pentru ce nu ar puted sd acorde si amnistia individuald?

4) Vidal: Cours Nr. 595.5) Vidal: Ibidem.

35.

50195

546

2098. Se admite ca gratia nu se poate sa intervind intimpul contumaciei, caci hotdrirea data in contra contumacelui/Care caracterul definitivitatii, si e numai provizorie.

2099. Comutându-se pedeapsa prin gratie, se poate depasimaximum legal al pedepselor ? D. de Liszt admite negativa1),si cu drept cuvdnt, caci regula este cd nulla poena sine lege,§i o pedeapsa de 25, 35 sau 45 de ani de muncd silnica nu eprevazuta de legea noastrã. Solutiunea contrarie ar putea chiarsä pricinuiasca abuzuri, de exemplu and s'ar comutei 5 anide recluziune in 15 or 20 de ani de inchisoare corectionala.

Practica Ministerului nostru de justiOe este insd contrarieace,tei interpretari; pedeapsa muncei silnice pe viatd esteuneori comutatd in pedeapsa muncei silnice pe timp marginitde 30 sau 35 ani, care insä se considerd din ziva inceperii.osandei. Credem aceasta interpretare contrarie dispozitiunilorCodicelui penal.

2100. Gratia dupa cum am spus, nu poate lovi decat in-direct pedepsele accesorii; adaogam ca, in ceiace priveste in-capacitdtile prevAzute prin legile speciale, acelea nu pot fi

suprimate nici chiar indirect, cdci acele pedepse or incapaci-tati rezulta din condamnare iar nu din pedeapsd.

2101. Incdt despre condamnarea la despagubiri civile, eadeasemeni nu poate fi stearsd or micsoratd prin gratie, cãcialtfel s'ar jigni dtepturile partii vatamate. Acest lucru a fostinteles i practicat de foarte mult timp. Insazice Damhouderin secolulul al XVI-leaconform obiceiului, partea (vatamata)este totdeauna indrituitd ca sa ceard reparat'runi i daune in-terese, desi Suveranul a gratiat pe cel osandit" 2).

Este inutil sa observdm cu Farinaceu, cä gratia nu reddbunul nume, cãci aceasta nu e un lucru care ar puted depindede vointa Suveranului 3).

2102. Gratia poate fi individuald sau colectiva 4), insachiar atunci cand este colectiva nu se poate confunda cu am-

De Liszt: Lehrbuch, § 75, Nr. II i trad. fr., p. 426.2) Damhouder: De abolitionibus, CXLVI, Nr. 4.8) Farinaceus: Op. cit., Lib. I, Titl. I, Quest VI, Nr. 45. ,,E1 spune

cd principele nu poate remoyere infamiam facti", cáci principele Jinnpotest facere ut homines credant ilium esse bonum, quem credunt etcredere volunt esse malum'.

4) Farinaceus: Op. cit., Lib. I, Tit. I, *Quest VI, N-1e 50-61.

l)

547

nistia, fiindcd ea, cel putin dupd parerea noastrd, nu impedecdrecidiva, i in afard de aceasta, gratia permite cererea de re-vizuire. Asupra acestei difere* vom reveni insä cand vomTorbi despre amnistie.

2103. Gratia se poate refuzd ?S'a sustinut de unii afirmativa, credem insä cd aceasta

4opiniune nu este intemeiatd, pentruca gratia e renuntareasocietatii la dreptul shu de a pedepsi, i e evident cd oricinepoate sã renunte la un drept al sal. Dealtmintrelea Statul chel-tueste cu localul i intretinerea condamnatilor, i prin urmareare drept sd nu facd aceste cheltueli decat intru atAt intrucdtcrede cd acesta este in interesul societatii ').

Ni se pare insa evident ca se poate renutO la o co-mutare care ar aved o conditiune sau ar face soarta con-.damnatului mai defavorabild, caci gratia este o institutiune

favoarea condamnatilor, care nu se poate Intoarce in con.tra bor.

*2104. Formele gratiei. Asupra formelor nimic juridic,cdci dupa cum am spus, gratia nu e reglementata prin lege.Ne marginitn sa spunem cd gratia nu se motiveazd, insd de-qetul de gratie trebue contrasemnat de Ministrul justitiei2).

*2105. Vom spune, in fine, relativ la gratie cd in Italia,gratia variazd intre 3500-5000 pe an, adica 0.131 pand la0.210 la 1000 locuitori, pe când in Franta ea nu trece de 1100pe an, adica .0.002 la 1000 locuitori 8).

La noi numdrul anual al gratierilor intre anii 1866 si 1910,a variat intre 746 cifra maximum din anul 1879 si 1832 pe18994) in mijlociu 248 pe an ; ceeace revine cam 0.004 la 1000locuitori.

1) In acest sens, Cours, Nr. 595; Degois: Traité, Nr. 1204;A. Prins: Science penale, Nr. 938.

2) Degois: Traité, Nr. 1199 nota 1.g) Lombroso: Incremento del delitto, p. 128.4) Vezi G. Nedelca: Dreptul capului Statului de amnisiie si de a

erta sau Tnicsora. pedepsele, Bucuresti 1906, p. 260. Aceste tifre au fostcomplectate cu Statistica judiciard actualmente in curs de tipArire dupdcomunicarea ce ai s'a facut de d. Scraba, a unei pakini dih aceaStatisticA, care a aparth itt.Martie 1912. Vezi Statistich jucliciara a Ro-zaAniei, p. LXXIX.

in

Vidal:

M,

548

3) Amnistia.2106. Amnistia e un cuvant grecesc care insemneaz&

nitare ; in materie penal& amnistia e uitarea nu numai a pe-depsii, ci chiar a infractiunei. Efectul amnistiei este dar cumult mai radical decat al gratiei; pe cand gratia nu face alt-ceva decat sä scuteasca pe un condamnat de executarea pe-depsii, amnistia printeo fictlune de drept, face sa se considereatat infractiunea cat si chiar condamnarea ca neexistand. Deaci rezulta mai multe consecinte juridice.

2107. a) Amnistia §tergand infractiunea produce efecte reale ;amnistiatul nu poate fi recidivist, caci infractiunea i pedeapsalui sunt considerate ca neexistand. Deaceea amnistia atragesuprimarea buletinului din cazierele judiciare in Virile undeele exist& Lombroso critica aceasta consecinta a amnistiei.Mai ales zice dansul nu stau la indoiala sa cred vatarna-toare dispozitiunea care considera ca neavenita o fapta amnis-tiata. Poate prea bine in teoria legala ca aceasta infractiunesa nu existe, insa din aceasta nu rezulta ca ea n'a existat pentru.biata societate care a suferit-o si care gratie acestei dispozitiunie expusa a-o suferi din nou" 1).

2108. b) De oarece amnistia §terge i infractiunea, ea Nsepoate da inainte de judecata, care devine inutila in caz de am-nistie. Din contra, dupa cum am vazut, gratia nu poate intervenidecat dupa condamnarea definitiva. Ea am spus Ca e scutireatotala sau partial& de pedeapsa. trebue dar sa existe o pedeapsa,.pentru ca sa poata interveni scutirea.

Prin urmare, prin amnistie se poate paraliza actiunea pu-blica, si se poate desfiinta pedeapsa, pe cand prin gratie nuse poate produce decat acest din urma efect.

ikceasta distinctiune este facuta foarte lämurit deja dePufendorf care ne spune : Ins& amnistia (abolitio) se deosi--be§te de adevarata gratie, ca amnistia intervine fie in timpul in-structiunei prealabile, fie (in timpul judecatii) sentinta criminal&definitiN a.netiind Inc& data, find terminata procedura prepa-ratorie, pe cand gratia nu intervine decat dupä ce s'a dat sen-tinta condamnatorie" 2).

1) Lombroso: Sull'incremento del delitto in Italia, p. 137.2) E. Pufendorf Introductio. Cap. XXVI, § 9. Distinctiunea intre-

gratie si amnistie e fAcutA chiar in veacul al XVI-lea, insA nu cu destulA.

549

2109. c) Gratia am vAzut cã in principiu este individualApersonala, din contra amnistia este realA, ea se da relativanumitA fapta i profitA de ea toate persoanele care au sävarsit

acea fapta, fie judecate, fie nejudecate, fie autori, fie complici ').2110. d) CondamnArie pecuniare, cum sunt amenzile si

cheltuelile cAtre Stat, InceteazA prin amnistie, pe cand dincontra gratiatul e dator sä plateasca cheltuelile de judecatA.

2111. Cea mai importanta deosebire intre amnistie si gra-tiere, si care explica intrucatva pe celelalte este cA amnistiase da numai in materie politica.

Art. 93 din Constitutiune, vorbind de prerogativele Re-gelui, ne spune cA : El are dreptul de amnistie in materiepoiitied" 2).

Prin urmare numai in materie politica, vointa CapuluiStatului poate produce a cest rezultat radical ca, nu numai sãapere de pedeapsa, dar chiar sA opreasca judecata spre a des-coperi pe infractor si a-1 infiera cu hotArirea condamnatoare.

2112. SA nu ne mirAm de acest lucru ; infractiunile poli-

claritate de catre Farinaceus: El ne spune cä gratia poate fi particulara.,si generald, ca in acest din urma caz se numeste abolitiune. Abolitiunea(amnistia) nu contine crimele (crimina) enormissima, ca asasinatul, falsul,les-maiestatea, crimele comise de judecator in exercitiul functiunei, i celede,cei aflati in inchisoare. Farinacen, adaoga ca nu trebue sä se confundeabolitiunea, care nu stinge crima, ci numai justitia judecatorului, si sedä pentru o bucurie publicä, pe când indulgenta stinge cauza i crima,si in acest caz poate sã erte chiar crimele cele mai atroce (Nr. 61). Ca rp-zoo deasemenea spune cA sunt infractiuni poprite de legea divinA pecare Suveranul nu le poate erta. Practica, Part. III, Qu. CL, N-ic 29-38

Observ. I, BOhmer.Priveste ea si delictele accesorii or conexe, cum ar fi mArturia

mincinoasä in favoarea amnistiatilor ?C. Craiava II, din 12 Sept. 1907. Pag. jur. I, Nr. 17 a admis in ma-

joritate afirmativa. Credem opiniunea contrarie mai intemeiatä, de oareceinfractiunea nu a servit la prepararea infractiunii amnistiate. Astfel este

jurisprudenta francezä. Vezi F. Hélie: Instr. II, Nr. 1091 si jurispru-denta citata de dfInsul. Merlin: Rep. V-bo. Complice, Nr. 5.

La noi I. B. Georgescu in nota asupra Curtii din Craiova. In senscontrariu C. N. Toneanu: Pag. jud. I, Nr. 18, p. 136.

2) Ca institutiune juridicä amnistia in Romania e o creatiune aConstitutiunii din 1866; despre diferitele cazuri de amnistie in numArde 15 incepand cu cea din 10 Maiu 1866 si sfarsind cu acea din 9 Maiu4906, vezi G. Nedelcu: Dreptul Capului Statului de amnistie si de a ertaau micsora pedepsele Bucuresti 1906, p. 48-120.

sila

si

si

550

tice, dupa cum am vdzut, sunt tratate de legiuitor inteun modcu mult mai favorabil decat infractiunile de drept comun. Cu,sau färd cuvant legiuitorul crede cd, de multe ori ertarea pro-duce mai bune rezultate decat pedeapsa, fiindca face sä ince-teze pasiunile politice i sociale. Aceasta e mai cu seamd mo-tivul pentru care amnistia poate interveni chiar inainte de ju-decata, pe cand gratia nu poate interveni decat In urma uneicondamndri definitive si irevocabik.

2113. Insä oricat de radicale ar fi efectele amnistiei, suntoarecare consecinte ale faptei comise care nu pot fi inläturate.

Astfel amnistia scuteste de pedeapsd pe viitor i tergeconsecintele pedepsei suferite, insh executarea materiald tre-cuta, nu poate sd fie inexistentd, cdci quod factum est, infecturnfieri non potest.

2114. Ce vom spune insa in privinta despagubirilor civile?Cestiunea e controversatd.Existä e deciziune din 8 Martie 1659 a Parlamentului de

Paris reprodusa de Le Sellyer, care admite ca prin amnistiepersoana amnistiatd scapa si de despagubirile civile '). Aceeasiparere a fost sustinutd si de Le Graverand, unul din primiicomentatori ai codului penal francez din 1810, care cita in acest.sens legea din 12 Aug. 1793 2):

Insa doctrina i jurisprudenta franceza sunt in sens con-trarie). In acela§ sens s'a pronuntat i doctrina belgiana4),iar la noi d. D. Cuculi 5).

1) Le Sellyer: Traité de l'exercice et de l'extinction de l'action pu-blique et privée, T. I, p. 560.

2) Le Graverand: Traité de la législation criminelle en France 3-èmeed. Paris 1830, T. II, p. 765.

8) Bertauld: Cours, Lect. XXV, p. 541; Blanche: Etudes Nr. 155;Dalloz: Rep. V-ba. Amnistie Nr. 139; Dutruc: Memorandtim du ministèrepublic. V-130 Amnistie, Nr. I; Garraud: Traité, ed. 1, Nr. 84, p. 355 siPrécis éd. 8-a, P. 257; ed. 9-a. Nr. 258, P. 358, ed. XI-a ; F. Belie: Instr. crim.No. 1100; Morin: Rep. V-ba Amnistie Nr. 15; Mangin: Trait& de Faction.publique 3-eme ed. Paris 1876, Nr. 446, p. 312, care combate in specialpArerea lui Le Graverand; Ranter: Nr. 868; Rodiere: Inst. crim. p. 32; LeSellyer: Op. cit., p.561, Nr. 2162 i 338; Sourdat: Traité de respons, T. I,Nr. 20; Vidal: Cours No. 710.

Jurisprudenta francezd este constantA fn acest sens. Cas. fr. 12Maiu 1878, S. 78. I, 48; 20 Iul. 1878, S. 80, I, 301.

4) Haus: Principes, Nr. 995, p. 253; Prins: Science pénale, Nr.955..5) D. Cuculi: Dreptul an. XX (1891), p. 355.

551

Aceastä din urmd opiniune ne pare intemeiatd, fiindcdnicderi textul legii nu consacrd o atare derogatiune la prin-cipiile generale ale dreptului si ale echitatii.

*2115. Ce vom spune despre efectele deja produse princondamnare ?

Relativ la lucrurile confiscate, credem cã nici o indoialdnu poate existã ca ele nmi vor fi restituite, deoarece confisca-rea este o masurd de naturd mixtd

Inca despre sumele deja platite tezaurului public, parereanoastra este cd ele trebuesc restituite, awl, nu e drept ca acelacare a prelungit, poate prin sicane, judecatd, sa fie tratat maibine decdt acela care a fost judecat i executat mai repede.Ca aceastd nedreptate se poate intdmpla in materie de pe-depse privative de libertate, o recunoastem, insd acolo putereafaptului implinit e mai mare decat vointa legiuitorului i pu-terea fictiunei legale. Inegalitatea ce se poate inläturd prinlege, trebuie inlaturata, in orice caz nu poate fi admisa faratext formal de lege 2).

Relativ la perderea functiunei din cauza pedepsii, se ad-mite deasemenea cä nu se poate revocà prin amnistie efectuldestituirei, cu atdt mai mult cu cat poate o altd persoand afost numitä in acea functiune 3).

Daca amnistiatul fusese condamnat la muncd silnica si afacut un testament in timpul condamnarii, el e incontestabilvalabil, cdci la noi art. i 3 C. p. interzice diSpunerea averiinumai prin acte intre vii.

Quid dacd a facut o donatiune, sau un contract inaintede amnistie? Amnistia face sd devind valabile acele acte, caciea are de efect a considerd infractiunea i condamnrnea ca ne-existentä 4).

*2116. Cestiunea e mai delicatd in caz de divort din cauzacondamnärii la munca silnica sau recluziune pe ham art. 213

9 In acest sens articol expres C. p. italian (art. 89).3) In sens contrariu pArerii noastre art. 89 Codicele penal italian.3) In acest sens Civo/i: Op. cit., T. II, lect. 33, p. 318-325 care

spune cA in Camera italinA a prevalat opiniunea contrarie recunoscAndu-sevalabilA alegerea lui De Felice, Bosco i Barboti, cari fusese alesi intimpul cAnd nu erau eligibili din cauza unei condamnatiuni. (Ibidem;p. 325, nota 2).

4) In acest sens Normand: Cours,Nr. 616.

552

C. civ. Dacd sotul inocent divortat s'a recdsatorit, evident caamnistia nu poate desfiinta acea cäsatorie, care e un dreptcastigat pentru cei doi soti, divortati si casdtoriti conform legii.Dacd insd sotul inocent nu s'a casatorit, cestiunea este cu multmai grea. D. Normand e de parere ca vechea cäsatorie rede-vine valabila1). Ar fi poate conform principiilor ca sotul am-nistiat sO ceard nulitatea hotarirei de divort, si cäsatoria sareinceapä din nou din momentul hotarirei de anulare.

Judecatorii insa vor putO sd resping cererea de anu-lare a sentintei de divort dacä sotul inocent se opune ? Suntemin mare indoiala, insd inclinam pentru afirmativa.

Mai intai, sub punctul de vedere legal nici un text delege nu prevede aceastd anulare a unei hotarari definitive.AfarA de aceasta sotul are un drept ca§tigat conform legii prino hotarare judecatoreascd, s'i drepturile ca§tigate trebue res-pectate afara de un text formal care dispune contrariul.

In orce caz ne pare incontestabil ca amnistia nu va pro-duce efect retroactiv, in privinta casatoriei, ceiace ar aveade rezultat sä dea amnistiatului uneori copii cari nu suntai sai.

Legitimitatea dreptului de amnistie.

2117. Dreptul de amnistie in materie politicO e in generalbine vazut, ceiace se explica prin favoare de care s'au bu-curat infractorii politici la scriitorii secolului al XIX-lea. Insã§i acest drept, ca si gratia trebue sa dispara, cdci contra luisc ridica aceleasi obiectiuni ca si contra dreptului de gratie,Din doud lucruri unul : or legea nu trebue sd pedepseascd in-fractiunile politice, or daca le pedepsete nu trebue sä admitdparalizarea in mod arbitrar a hotararilor judecatore§ti in ma-terie politico.

0 bunä legislatiune nu va pedepsi decat infractiunile po-litice care lovesc in interesele tdrii, dar cand le va pedepsihotararea va fi irevocabila.

Dupä parerea noastra, Romanii, ace§ti legiuitori incompa-rabili au fost cei mai intelepti in aceasta materie.

Dealtmintrelea zice Mommsen cloud imprejurdri do-

9 Normand: loc. cit.

553

vedesc foarte vddit stabilitatea ordinei juridice romane ; pedeoparte analele romane nu pomenesc decat un mic numarde acte de acest fel (amnistii), de alta parte legile romanen'au termen consacrat pentru a numi aceste acte at,NriCYCE9'. sau&aria, sunt notiuni juridice grecesti. La Romani notiunea nulipseste cu totul, dar n'are termen juridic pentru a o exprima" t).Deaceia cu drept cuvant, Mommsen califica amnistia, drept oviolare a ordinei juridice2). lar parerea noastra este, cd po-poarele moderne nu trebue sa aiba drept model legislativ Ca-pritiile tiranice ale anarhismului plevei din straturile poporuluigrecesc, ci regulele intelepte, bazate pe principii juridice aleStatului roman.

Cine trebue sä alba dreptul de amnistie?

2118. Dacd am admite acest drept, 1-am da fard indoialdcorpurilor legiuitoare, iar nu puterii executive, fiindcd amnistiae o derogatiune generald la lege, sau curn o califica d. Civoli :abrogarea momentana si partiala a legii in interesul Iiniteisociale"). Amnistia, dupa cum am spus e reaiä, iar nu per-sonald, ea priveste pe toti cei culpabili de a fi comis cutare in-fraciune; este dar o lege noua partiald care deroga la legeagenerala.

Se invoaca insa in sens contrariu interesul social de anu addoga mai mult patirnile si turburarile politice prin dis-cutiunile din parlament 4); insa acest motiv ni se pare nein-temeiat in fapt i ca proba este exemplul tarilor in care amnistiase acordd de parlament.

Astfel in Franta, confr. art. 55 Constit. din 4 Nov. 1855,amnistia se da prin lege; astdzi art. 3 al. 2 Constit. din 25-28

Mommsen: Droit penal romain, T. II, p. 140-141 si ed. germ.,pag. 458.

2) Ibidem: T. II, p. 195 si ed. germ., p. 504.3) In acest sens Civoli: Op. si loc. cit. Carrara adoptA si dAnsul

pArerea lui Hello: Droit constitutionnel, Part. II, Till. I, cap. II, Sect.10,§ I, cA trebue a se conferi amnistia de puterea legiuitoare, pentrucA,zice Carrara: Amnistia e o derogare la lege in viata i activitatea sa,

o invaziune a puterii judecAtoresti, cAreia ii se schimbA cursul cu_inversiunea puterilor". Carrara: Programma, 1'. G., § 711, nota 1.

4) In acest sens Thiry: Cours, Nr. 357.

')

si

554

Febr. 1875, atribue tot Camerilor dreptul de amnistie, care se-exerciteaza adeseori in Franta1). Ace lasi lucru este si in Belgia.

4) Moartea.2119. Moartea un caz de incetare a pedepsii2), ea insa

nu prezinta nici o problema juridica si deaceia nu ne vomocupd de dansa sub punctul de vedere al incetarii pedepselor.Vom reveni insa in procedura penala cand vom vorbi desprestingerea actiunilor.

5) Revizuirea.2120. Revizuirea cand isbuteste are si ea de efect sa faca.

sa inceteze pedepsele ; insa revizuirea find o cale de retrac-tare a hotararilor o vom studid tot in procedura penala (art.445-449).

6) Ertarea, in caz de adulter a sofului culpabildefinitiv condamnat.

2121. Art. 270 C. p. care prevede acest caz special de-stingere a pedepsei, va fi studiat tot in procedura penala, candvom vorbi de stingerea actiunilor pentru a nu scinda expli-carea art. 270.

Apendice.

Reabilitarea3).2122. Atat gratia, cat si executarea pedepsei lasa dupa

ele consecinte rele pentru individul care a lost condamnat.E adevarat ca, in dreptul nostru pedepsele criminale nu atragdegradarea civica dent pe timpul executarii lor (art. 13 C. p.),insa, condamnatiunile criminale, cat i unele din condamna-

Legile de amnistie din 10 Apr. 1908 si 18 lunie 1909.2) Tertia causa poenae executionem impediens est mors delin-

quentis. Quae non solum accusationem et inquisitionem impedit, sed etdelictum ipsum extinguet'. Carpzovius: Practica, Part. III, Quaest CXLI,Nr. 1. Acelasi autor ne spune cd moartea nu impedica pedeapsa confis-cArii bunurilor. Ibid., Nr. 2.

s) Vezi intre altii Degois; Traité, N-rile 1132-1161 si ca mono-grafie Billecocy : De la rehabilitation en matière criminelle. Paris, 1868,si Iul. Bregeault et Láonce De lagarde. Traité théorique et pratique dela Rehabilitation des condamnés. Paris 1886.

e

555,

Vunile criminale, atrag dupa ele o serie de incapacitdti pre-vdzute prin legile speciale, de ex.: dreptul de a fi alegAtorsau ales in parlament, dreptul de a fi functionar, avocat, etc.Si trebue sä observdm ca aceste pedepse sunt perpetue, fiindcälegea nu prescrie nici un termen pentru durata lor.

Care ar fi mijlocul pentru ca aceste incapacitati sa dis-pard ?

2123. Mai multe täri au admis reabilitarc a penald, care,dupa cum 0 defineste Haus, este : actul puterii sociale, careface sa inceteze in persoana condamnatului incapacitatile pronuntate de judecator sau alipite de lege la oarecare condam,-natiuni 1).

Reabilitarea poate sä fie judiciard cand ea este individualdintervine dupd cercetari, astfel sunt la Francezi dispozitiunile-

legii din 14 Aug. 1885 si 10 Martie 1898, formând art. 619 634Cod. Instr. crim. ; sau de drept or legala, and legea o acordã ingeneral individului indeplinind certe conditiuni. Astfel legeaBerenger din 26 Martie 1891, legea din 5 Aug. 1899 si 11 Iulie1900, se pot considerd ca instituincl o rehabilitare legala careintervine automatic 2).

2124. In ambele cazuri reabilitarea produce efectul cdosAnda e considerata ca neavenitd cd nu se mai tine in seamdla recidivd, i deaceea se scoate buletinul de condamnare din.casierul judiciar, acolo unde exista aceasta institutiune.

*2125. In Belgia dupa art. 87 al Cod. pen. din 1867, rea-bilitarea intervine de drept in acelasi timp cu gratia. D. Thirydeclard cd acest sistem e logic, cáci nu intelege cd poate sa.existe deosibire intre o pedeapsd principald i una accesorie

Ni se pare cd autorul belgian nu are dreptate, cãci altcevaeste pedeapsa propriu zisd, i altceva incapacitate care rezultadintr'insa. Se poate admite ca cel mai mare criminal, pentruvreun oarecare motiv, de exemplu o boald grea sau pocaintadovedita, sd fie scutit de executarea pedepsii, care poate cdl'ar omori, dar, ca sd aibd pretentiunea de a fi Ministru, Mi-tropolit sau Consilier la Inalta Curte de casatiune, aceastaadmisibil, orcdt de bolnav sau pocait ar fi.

1) Haus: Principes, T. II, Nr. 1013.3) Confr. R. Rougier: Rev. pénit. 1906, p. 539.3) F. Thiry: Cours, Nr. 351.

si

-556

*2126. Istoric. Reabilitarea a existat la Romani sub nu-mele de integrurn restitutio. In vechiul drept francez, Regeleavea drept sa dea carti de reabilitare, al caror efect era sdscape pe fostul condamnat de infarnie, restabilindu-1 cum sezicea pe atunci, en sa bonne fame et renommee. De oareceinsä, numai in pedepsele criminale exista infamia, rezultd canumai atunci se admitea. reabilitarea. Constituanta a admisreabilitarea, pe care o numea al doilea botez, si a inconjurat-ocu forme teatrale analoge cu degradatiunea civica. Doi ofitserimunicipali, in urma deciziunei consiliului comunal, conduceau,find tflCiflI cu esarpa, pe condamnat inainta tribunalului cri-minal, si dupa citirea hotarirei in contra condamnatului, ziceaucu glas tare : Cutare ispasit crima sa suferindu-si pedeapsa ;acum purtarea sa este fara prihana, cerem in numele tarii sale

pata vinei sale sa fie stearsd".Tar presedintele tribunalului, era dator ca, fard sd deli-

bereze, sa pronunte urmatoarele cuvinte : Dupa atestareacererea tarii tale, legea si tribunalul sterge pata crimei tale" 1).

Redactorii cod. pen. din 1810 au admis si ei reabilitareain materie criminald, si numai in 1848 s'a intins reabilitareasi la materiile corectionale.

*2127. In tdrile romanesti reabilitarea n'a existat decatsub imperiul Cod. pen. airbei din 1850 (art. 291-300 proc.cod. pen.), cand ea se numea restatornicirea osanditilor. Codicelenostru penal actual n'a admis-o, asa ca reabilitarea nu existain legislatiunea noastra.

*2128. Pentru ce nu s'a admis reabilitarea In vechilenoastre legislatiuni?

Un magistrat spuned in 1884 ca motivul ar fi fost neega-Thitatea inaintea legii. Daca condamnalul era boer, el se rea-bilita cum putea fara nici o forma. Cand condamnatul era dinpoporul de jos, ce reabilitare sa dobandeascal El din nasteren'avea nici un drept, era desniostenit de mai dinainte prinforta lucrurilor, pentru dansul nu era decat datorii i sarcinigreje. Iata de ce reabilitarea la noi a mai ramas necunoscutd" 2).

Aceasta exlicatiune n'are absolut nici o valoare ; institu-

1) Cod. penal din 1791. Part., Titl VII, art. 6 si 7.2) Grig. Columbeanu. Despre reabilitarea condamnatilor. Discurs

Tronuntat ca Proc. gen. la 16 Aug. 1884 la redaschiderea Curtii de ape!.Craiova. Craiova 1884, p. 11-12.

si-a

si

557-

tiunea reabilitarii nu are nici o legaturd cu egalitatea inaintealegii.

In adevdr, dacd reabilitarea ar fi legata cu egalitateainaintea legii, or cu alte principii democratice, cum a pututsa existe in Franta inainte de 1789? Va putea oare pretindecineva cd Franta in timpul vechiului rgirn era mai egalitard,nu zicem ca noi astäzi, dar chiar cum erau Wile noastre in trecut?

La noi omul din popor putea ajunge la cele mai inaltetrepte si chiar Domnitor ; putem cita pe Toderasco Ianovici10 ani logofat mare (prim ministru) al lui Vasilie Lupu voddLupul Colivarul ajuns vistier mare la Cantemir vodd, StefanRdsvan, Gheorghe Ghica, Ion Calmdsul si Constantin Cantemirrcare au ajuns Domnitori. Pe cand la noi, prin slujbe si vitejiese inobila cineva si ajungea la cele mai inalte trepte ale bo-eriei si chiar Domnitor, la Francezi si la alte popoare, aris-tocratia era ereditard.

Prin urmare, dacd inegalitatea inaintea legii ar Li in le-gaturd cu lipsa reabilitdrii, reabilitarea ar fi trebuit sa nu existenici la Francezi in vechiul drept.

Dar mai e ceva.*2129. Am spus cd in legislatiunea penald a Principelui

B. D. tirbei a existat reabilitarea, pe cand astazi ea nu exista ;.va puteà oare pretinde cineva cd redactorii Cod. pen. Stirbei,care au admis bätaia insd nurnai pentru inojici, erau maiegalitaristi, decat redactorii actualului nostru codice penal?

Prin urmare, explicatiuuea data nu poate fit admisa ; daca.numai boerii aveau drepturi la noi in vechile timpuri, era na-tural ca tocmai ei, care aveau puterea, sd se ingrijeasca ca säintroducd o institutiune care le-ar fi folosit numai lor, redan-du-le drepturile perdute chiar in cazul cand s'ar fi fdcut ne-vrednici de a le mai exercita.

*2130. Adevarata exlicatiune este cu totul alta.Dacd in vechiul nostru drept, nu se vorbeste de reabilitare

cauza este cd notiunea reabilitdrii era prea find, prea abstractd,pentru a puteä fi inteleasd de strärnosii nostri.

Reabilitarea este ridicarea incapacitatilor civile si poli-tice care rezultd din pedepsele de oarecare gravitate. Insä, in.timpurile vechi aceste incapacitati, care astazi se gasesc inlegile organice speciale, nu erau precizate prin lege ; de oarecenici o lege nu le crea, era firesc cd nici o lege nu. se preo-

558

cupa de modul curn ele ar puted sd inceteze. Nimeni nu seganded atunci la soarta unui condamnat dupa ce el si-a im-plinit osanda.

2131. Dealtmintrelea situatiunea lui era foarte simpld,fiindcd nici o incapacitate nu urmà din pedeapsa de exe-cutare.

Nu puted fi atunci vorba de alegalor sau eligibil fiiindcanu existd regimul reprezentativ. Meat despre functiuni, eleatarnau dela atotputernicia Domnului, i dacd Domnul void,nimic nu-1 impiedeca sä ded cea mai mare functiune chiarunui osandit nereabilitat.

Cu alte cuvinte reabilitarea era inutild pe acele timpuri ;-ea nu puted fi nici mdcar inteleasa. Cand Domnul void sä ertepe cineva, 11 puned in slujbd i atunci se confundâ reabilita-rea cu darea functiunei.

Iata adevarata explicare a lipsei reabilitdrii in vechiulnostru drept.

Trebue a se admite reabilitarea?

2132. Multe persoane sustin afirmativa, fiindcd, dacd scadmite cd omul se poate uneori indrepta, pentru ce ar purtael in toata viata consecintele condamndrii sale? Neexistandreabilitarea, omul care a suferit o condamnare, nu mai arenici un interes sä se indrepteze, ceeace e un rdu pentru so-cietate, cdci dupa curn spune d. Degois, reabilitarea nu e ininteresul condamnatilor, ci al scocietatii care luptd In contrarecidivei1).

Aceste idei sunt foarte bine exprimate de F. Hélie Rea-bilitarea zice distinsul penalist francez de$teapta simtulmoral in inima condamnatilor, i Ii Malta in ochii lor, face

luceascd inainte speranta de a reintrd in viata civild-de a redobandi toate drepturile cetateanului. Un interes socialeste legat Cu desvoltarea acestei institutiuni. Acest interes nue numai de a face sA intre in societate oameni folositori, de

reformd pe cetatenii perduti, dar i acela de a incuraja pe-c-ontlamnati in decursul iungilor incercdri la care sunt supusiprin ideia regenerdrei poibile, i de a prezerva de coruptiuneprin asigurarea vor puted redobandi stima publica. Aceasth.

1) Degois: Traité, Nr. 1133.

sa-i

ei

si

a

559

singura cale, care le este rezervatä spre a-i duce spre bine ;Daca nu ar avea-o, desigur cä ei s'ar pune inteo stare de rds-vratire impotriva societtitii, pentruca nu ar mai aveá nimic deasteptat dela dansa. Aceasta dar e o ispita ca sd-i facd sd devinamai buni, un ajutor, spre a-i transformd in cetateni folositori" 1).

In favoarea rehabilitarii s'a mai spus in Franta de ra-portorul legii din 14 Aug. 1885. Din toate mijloacele pe carestiinta penitentiard le .pune la dispozitiunea legiuitorului pentrua indrepta pe culpabil, nu e nici unul mai eficace si mai activ(lecat speranta rehabilitarii. Nu este deasemeni in acelas timpnici unul mai moral, mai sublim, mai conform ideilor de drep-tate si de urnanitate".

Pe langa acestea s'a spus cd reabilitarea mai are meritulfata cu gratia, cd dä petitionarului i societatli garantia uneihotariri judecatoresti, ca evitä pericolele de banuiald si intar-zierile din cartoanele ministeriale2).

Iatd argumentele ce se aduc in favoarea acestei institu--tiuni; sunt ele intemeiate ? Trebue a se admite reabilitareaosanditilor ?

2133. In teorie institutiunea n'ar fi rea, caci este evidentca pot fi infractori care se indreapta, si care se cãesc in toatdviata lor pentru infractiunea pe care au savarsit-o. Admitemchiar cd uneori aceasta pocainta poate sä existe la cei maimari infractori, chiar la aceia care au savarsit crime.

2134. Insa, mai i'ntai ne intrelyam, oare ideia reabilitariiva opera minunea pocdintei ? Condamnatul nu poate fi nicio-'data sigur ca cererea de reabilitare va fi incuviintata, i chiarde ar fi sigur, pocainta trebue sa rezulte din cainta pentrufapta sävarsitä, iar nu din calculul pentru a dobandi reabili-tarea, caci pocainta calculata nu garanteaza. societatea.

In afard de aceasta ne temem ca institutiunea reabilitariiva da rele rezultate. D. Normand recunoaste ca. in Frantapand acuma, cel putin, aceasta institutiune a reabilitarii n'adat toate efectele i bunele rezultate care se asteptau deladansa pentru ameliorama morald a condamnati1or"3).

9 F. Hale: Traité de l'instruction criminelle. Paris, 2-eme ed. 1867,T. VIII, Nr. 4096.

2) Bregeault et De lagarde: Traité de la rehabilitation des con-damnés. Paris, 1886, p. 9

3) Normand: Op. cit., Nr. 630, p. 478.

560

Dacd aceastd instituthine nu da bune rezultate in Orivechi, cu bune traditiuni administrative, la ce ne putem asteptadacd ea ar fi admisd in tara noasträ ?

2135. i avem cu atat mai multd indoiald daca trebue säadmitem reabilitarea, cu cat noi credem cd aceastd institutiunenu poate profita poporului, ci numai partii celei mai putin in-teresante din patura burgheza.

In adevar, nu e probabil ca. un Oran, or un lucrdtor, carea fost condamnat la o pedeapsd privativd de drepturi cetãta-nesti, sa se intereseze prea mult si sd cheltuiasca timp si banipentru a scapa de consecintele condamnarii. Ce perd in defi-nitiv aceste persoane? Dreptul de a fi alegator, atata tot; cdcinu e probabil ca un tdran or un lucrdtor sd tragd nädejde sefie ales reprezentant al natiunei, sa devind functionar or ad-vocat, dupa ce a fost osdndit la o grea pedeapsa. Astfel find,e oare probabil cd aceste persoane vor face mari sacrificii casa obtina reabilitarea, numai pentru a redobandi titlul si dreptulde alegator ?

Este a ne face o mare iluziune, crezdnd ea Oranul, ingeneral, tine la dreptul de a fi alegator indirect, cand chiarorasanul nu vine la alegere, afard dacd nu este bagat in luptelepolitice. sau adus de politie or de partidele politice.

Cui va profita dar reabilitarea ? Poporului? Mai niciodata.In general, de ea se vor folosi fostii functionari abuzivi, pecare societatea i-a dat afard din sanul sdu, fiindca s'au aratatnevrednici de increderea ce li se acordase.

SA fi existat reabilitarea la noi, si de ea ar fi profitatdesigur un fost de 2 ori Ministru de justitie, care a terminatin puscarie delapidarea dela Casa de depuneri, un fost Ministrude resbel, si militari din cele de mai sus trepte, care au preva-ricat in functiunile lor; in fine toata cohorta functionarilor in-fierati de justitie, al cdror numdr din fericire a scazut foartemult in tara noasträ.

Iatd aceia cari ar fi cerut poate reabilitarea, si care arfi putut sd o obtina ; iar incat pentru popor el ar fi trebuitsa fie multumit cd in legile sale s'a introdus Inca o dispozi-tiune pretinsa liberald de burghezia cea mult isteatal 9.

1). Reabilitarea a fost combdtuta in Italia de Buccellati. VeziPuglia: Diritto penale, I, p. 388.

56 V

2136. La noi s'a admis reabilitarea, nu credern insd pentruaceste motive, ci pentru alte consideratiuni.

In legislatiunea noastrd, dupa cum am spus, contrariu cuceiace este la Francezi, degradarea civica rezultand din pe-depsele criminale de drept comun nu este perpetua, ci dureazãcat dureazd si pedeapsa principala (art. 13 si 16 C. p.). Deasemeni i la noi, ca si la Francezi, degradatiunea civicd, atuncicand e pedeapsa principala nu dureazd mai mult decdt zeceani. Probabil cd legiuitorul nostru ii va fi zis ca., in atareimprejurdri reabilitarea judecdtoreasca este inutild, cad ea in-tervine de drept la expirarea osdndei principale1).

Cu alte cuvinte, legiuitorul nu mai preveded reabilitareajudiciara, fiindca puned in locul ei in codicele penal reabili-tarea de drept, legald.

Ca acesta e probabil motivul care a facut sa nu se in-troducti la noi reabilitarea rezultä din cele serise de G. Costa-Foru2), si din cuvintele prin care Al. Cretescu ca Prim-pre-sedinte al In. Curti de casatiune, raspunded in 16 Aug, 1878,la discursul de deschidere al d-lui Sc. Pherechyde, Procurorulgeneral al Curtii8); atat Costa-Foru, cat i Cretescu find de-plini cunoscdtori a motivelor de deosibire intre codicele nostrupenal si cel francez4).

') Vezi Costa-Foru: Magasinul judecMoresc, IJ, p. 23:2) G. Costa-Foru: Magazinul judecatoresc, II, p. 23.') Al. Cre(escu, spunea in raspunsul sau la discursul de deschidere

ca, legiuitorul in art. 13 C. p. a fost condus de ideia umanitarA de ausura pedepseIe, prescriind ca degradarea civica sA inceteze odata capedeapsa principalA Dar pe de alta parte adaoga Al. Crefescaprintr'o inadvertenta anevoe de imaginal, a mentinut cele mai multe dinpedepsele accesorii prin diferitele legi speciale, dintre care unele sunt.chiar posterioare codicelui penal. Cu modul acesta s'a ajuns la rezultatuLAlestul de straniu, cA toate pedepsele accesorii au devenit perpetue

ip li,psd de reabilitare, contra tutulor principiilor legii pe-pple, trebue sã marturisim, spre onoarea legiuitorului, chiar contraintentiunei sale". (Buletinul C. cas., 1878, Sect. II-a, p. 442).

Observatiunea lui Al. Cre(escu este intemeiatA, semnalam totusitceacat o mica eroare; nu toate pedepsele accesorii sunt perpetue in

legislatiunea noastrA, astfel incontestabil ca interdictia legala poate sai6eyerpetuA si temporarA.

4) Primul c fost profesor de legislatiune penalA in timpul redac-tArii Cod. pen., iar cel de al doilea ca membru in consil. de Stat care aelaborat Codicele penal.

5u195 36.

irernisibile,

ia

si

.562

2137. Dacd aceasta va fi fost motivul pentru care Jegiui-torul nu a introdus reabilitarea in legislatiunea noastra, desigur.cd el nu e intemeiat, caci Codicele penal nu este singuranoastrd lege care reglementeazd consecintele pedepselor. Desi,conform Cod, penal, complexul incapacitatilor rezultand dindegradarea civicä, inceteazd la finele pedepsii, insd legile spe-ciale supun pe fostul condamnat care si-a implinit pedeapsa, lao serie de incapacitdti perpetue 1). $i trebue sã observarn cdaceste incapacitati, sau pedepse accesorie rezultd nu numai dinpedepsele criminale, ci si din cele corectionale, i ca chiarCod. pen. din 1864, prevede in unele articole incapacitati peviata. (art. 140 si 145 C. p.).

Legea penald se poate zice cd e logica i rationald relativla reabilitare ; dacd vom tine insd seama si de dispozitiunile dinlegile speciale, nu putem cleat sä regretam cd legiuitorul nu aintrodus reabilitarea in legislatiunea noasträ. Caci din doud

unul : ori sd nu se admitä incapacitati perpetue pentrutoate pedepsele criminale i unele din cele corectionale,atunci reabilitarea este de prisos, sau, dacd se admit pedepseperpetue accesorie, trebue introdusa reabilitarea, fiindcd nu estelogic ca aceste pedepse accesorie sd nu poata sd se stinganiciodata in o legislatiune care admite diferite moduri de stin-gere ale pedepselor principale.

Din aceste cloud sisteme de legislatiune, cel dintaiu imipare mai bun.

2138. Am dat o explicare pentru care credem cd legisla-tiunea noastra n'a admis reabilitarea. Mai poate sd existea doua, anume cä legiuitorul a avut de model nu numai Cod.pen. fr. ci si cel prusian din 1851. si in acel Codice penal ne-existând reabilitarea 2), se poate ca legiuitorul sa se fi luatdupa el.

*2139. Oricare ar fi insä motivul pentru care nu s'a introdusreabilitarea in legislatiunea noastrd, de aproape 40 de ani s'acerut incontinuu, mai ales de magistrati prin discursurile de

1) Aceasta observatiune p fost facuta de d. B. Missir, Inca din1873, Dreptul" 1873, Nr. 18.

2) Berner: Lehrbuch des Deutschen Strafrechts. Leipzig 18,58, § 170trad. ital. § 182, p. 285; DeaSemenea nu exist& reabilitarea in Austria,

Ungaria si Olanda. Vezi Alimena Studi di proc. pen. p. 19.

lu-crud,

pi

pi

si

563

,deschidere, ca legiuitorul sd repare omisiunea din 1874 '). De.aceia credem cd, mai curand sau mai tarziu se va face cevain aceasta privintd, sau introducandu-se reabilitarea judiciardcum de atdtea ori s'a cerut, sau reglementandu-se durata inca-pacitNilor de prin Jegile speciale, cum sustinem noi, si cum,pare cd era intentiunea legiuitorului din 1864, dispundnd cddegradatiunea civicd, atunci cand este pedeapsa. accesorie,

Primul care a cerut introducerea reabilitArii in legislatiunearioastrA actual4 dupd cat cunoastem, este d. B. MAssir. Dreptul 4873,No. 18, articol ,foarte judicios. D. Sc. Pherechyde a cerut deasemeni rea1A-litarea prin discursul ski de deschidere ca Proc. gen. la Curtea de cas.din 16 Aug. 1878. Dansul era in eroare cAnd pretindea cà legiuitorulnostru a tdiat ped'intreg o institutiune veche in tard" ; cdci reabilita-rea la noi nu data deck dela Cod. $tirbeir din 1850. Obseryh insA cudrept cuvant, cd osandele principale sunt aproape toate temporale,chiar munca silnicA poate deveni temporard prin gratie, pe arid celeaccesorii sunt perpetue, i nu pot dispArea prin gratie. Insd dacA pe-deapsa e irevocabild nu mai poate fi moralizatoare, fiincd nu mai in-deamnii la indreptare. Dansul conchidea cd rdu a facut legiuitorul canda facut osandele accesorii mai usoare irevocabile, pe (sand cele maigrele i principale sunt revocabile. Nu e vorba de inlAturarea efectelormorale, dar se pot anula cele juridice. In fine d. Pherechyde arata cAadeseori Ministerul de justitie primea cereri de reabilitare. In rdspun-sul sdu Primul Presedinte Al. Cretescu, se aratA si dansul partizan alreabilitärii penale. Buletin C. cas. Sect. II, pe 1878, p. 442.

. Reabilitarea a mai fost cerutd de d. Grig. Columbeanu, Proc. gen.iscurs de deschidere C. Craiova, 16 Aug. 1884 (Craiova 1884), de P.Stoica Proc. gen. discurs de deschidere, Sept. 1886 si Prim Presed. CurtiiIasi G. Lido, In rdspunsul sdu, Dreptul an. XV, Nr.. 61, p. 483 487.I. Costacopolu: Dreptul an. XXVI (1897), Nr. 14 ; Steitescu Procurorla C. cas. discurs de deschidere 1900/1901, Bulet. 1900, p. 976 ; N. Zam-firescu Proc. Curtea Bucuresti, discurs de deschidere 1903/1904 si Prim.Presed. Scarlat Popescu ca rdspuns la discursul de deschidere, DreptulXXXII, No. 53; G. Iliumuian: Dreptul, 1903, an. XXXII, N-rile 81 si 84;

t. Scriban: C. Jud. an. XII (1903), Nr, 38; C. S. Ballan: Sufletul crimi-nalului. Focsani 1911, p. 41.

In fine, vom spune cd in sedinta Camerii Deputatilor din 1884, d..Naca, a propus un proect de lege de reabilitare care da acest drept Re-.gelui : In virtutea dreptului sdu de grape Regele poate sd facA sA incetezein parte sau in total si incapacitatile pronuntate de judecatori sau ace-lea pe care legea le face sA reztilte din oarecare condamnAri". Aceastdpropunere iscAlitd de 16 deputati nu s'a transformat in lege. Vezi Drep-tul an. XIII, Nr.18..D. C. Popescu primul redactor, care criticd aceastdpropunere in Dreptul XIII, Nr. 20, spunand cd ea confundA gratia cu.amnistia si dã Regelui reabilitarea.

t.

1)

si

564

nu va dura decat atdta tfmp cat d'ureazd pedeapsa prin-cipala.

*2140. Spre a termina cele ce avem die spus in pH-vinta reabilitarii, vom addoga atat in vechiut Codice de coiner-ciu (art. 338-348), cat si in cel nou exista o institutiune co-merciald cafe se numea restatornicirea falitilor, iar actualmentereabilitarea falitilor, ale caror efecte sunt determinate de Co-dicele de comerciu. Aceasta reabilitare prevazuta de legiuito-rul comercial in art. 826 si urm. are oarecare asemanare cureabilitarea penala, insa e departe de a se confunda cu dansa.$i de aceia in Italia, pe langa reabilitarea fhlitilor prevazutain Codicele de comerciu exista si reabilitarea penala in art.100 C. p. italian din 1890, sub, titlul ,,Stingerea actiunei publicesi a condamnatiunilor penale"., Ne marginim la aceste expli-catiuni in privinta reabilitarii, neintrand in amanuntele de or-ganizatiune ale unei institutiuni pe care noi nu o avem in legis-latiunea noastra.

FINE

ADDENDA')La pag. V linia 1 : H. Grotius ed. latina. Lausanae 1752.La pag. 6 nota 2-a adaogd: Art. 7, 117, 118, 129, 132, 133,

134, 140 si 219. Damhouder sfatueste deasemeni ca in afacerilemari, pedepsite cu moartea, judecdtorii sä consulte pe juris-consulti. Damhouder : Op. cit., LXXVI, N-rile 33 si 35.

La pag. 7, nota 8 : In congresul socialistilor germani din1906 din Mannheim, s'au consacrat mai multe sedinte cestiu-nilor peuale. Rev. pénit. 1907, P. 654 si urm.

La pag. 13, Nr. 19 in text a se adaoga dupd prima frazdinainte de cuvantul Rdsbunarea" : Un cetWan se pldnge, darRepublica e adevarata parte vdtdmatd, zic Demosten si Isocrat.Vezi R. Roland: De l'ésprit du droit crirninel. Paris, 1880, p. 143.

Pag. 21, nota 1. Confr. R. Roland: De l'esprit du droitcriminel, p. 70.

Pag. 21, nota 2. Confr. acelasi p. 91.Pag. 37, Nr. 53, nota 6 adaogd B. I. Dorobantzou: De la

tentative specialement dans le droit roumain. Paris, 1907, p, 18.La pag. 47, Nr. 66 in text. 0 critica tot atat de generald

op face d. Garcon : Se poate a se contestd caracterul stiintifical impunatorului edificiu al d-lui Lombroso, a se crede cd ipo-tezele sale cutezatoare nu oferd nici o certitudine, cd ele nu

1) Cititorii vor ertà cd aceste addogdri n'au fost puse la locul lor.Dorinta de a tipdri cat mai curand acest curs a facut sä omitem cdtevaaucruri care n'ar fi trebuit omise. Dealtmintrelea in timpul tipärirei am.continuat sd citim poate mai mult decdt oricAnd, in dorinta de a corn-plecta pAnd in ultimul moment cursul pe care-I publicdm.

566

se interneiazd pe nice o dovadd pozitiod ( 0, a se negd rea-litatea omului criminal si a infractorului ndscut. Se pare auaceasta scoald, dupd ce a strdlucit, atAt de luminos, a cdzutdeja in plina decade*, si cd nu se mai tine seamà de ea". VeziPrefata operei d-lui Rappaport: La lutte autour de la réforme-du droit penal en Allemagne. Paris, 1910, p. X.

Pag. 49, Nr. 68 la fine ca o nOta. (nota 5): contra tipuluicriminal s'a pronuntat i d. de Liszt: De neuer Ideen in derStrafrechtswissenschaft. In Deutsche Litteraturzeitung, XXVI,.N-rile 11 si 12 din 1906.

Pag. 57, Nr. 79 fine ca notd. G. Cantilli la cursul sàu .de-drept penal (manuscris p. 82) rezuma astfel cestiunea scoaleiplombrosiane. Sistemul lui Lombroso, consistä in a zice ca.omul naste criminal si cd trebue sä cdutdm a-1 indrepta 1"

Pag. 59, Nr. 82 fine. D. Garcon,, desi adversar al scoaleilombrosiane, recunoaste totusi i dansul acest merit lui Lom-broso : Nu e mai putin adevdrat, cd prin ideile pe care aceastascoalã le-a agitat, prin problemele pe care le-a pus, prin refu-tdrile pe care le-a provocat, ea a contribuit foarte mult sd.atraga atentiunea juristilor, medicilor, filozofilor, asupra nece-sitatii de a cauta .inainte de toate cauzele profunde ale infrac-tiunii. Ea a isbutit a interesd despre aceste cestiuni chiar opi-niunea publica.

Insa, cu toate acestea, adevdrul este eã scoala de an-tropologie criminald este care a aratat importanta decisivä afactorului personal in fenomenul social al crimei, si care afacut sä inteleagd at nu era destul, pentru a gasi solutiunea.problemei represiunei, de a studià. infractiunea, simpla enti-tate juridica, ca trebuid mai cu seamá observat infracto-rul care, singur este o realitate vie si activd. Toate scoalele-moderne care au acceptat acest punct de plecare, se leagaastfel de scoala antropologica; sunt fiice emancipate, de sigur,.ingrate si revoltate chiar, dar e cu neputinta a tagadui lega-tura care le uneste cu dansa". Garcon: Prefata la Rappaportopera mai sus citata p. X.

Pag. 66, Nr. 94 fine in notd. Vezi N-rile 1415 1419 si1818-1819.

Pag. 95, Nr. 134 fine. In acela§ sens deputatul socialistHaase, in discursul sau la Congresul socialist democrat a spus:,,Daca sunt persoane care s'ar puted face responsabile de-

567

cresterea actuala a criminalitatii, sunt politicianii care im-pedeca politica scolara, conducand insd politica vamala. Sa nuuitam cã, societatea este care din saraci face culpabili". Rap-paport: Op. cit., p. 25.

Pag. 95, nota 3 fine. In afara de aceasta societatii se maiimputa de multi si pervertirea detinutilor in inchisori. In con-gresul penitentiar din Londra, unul din membri a zis: Socie-tatea e in mare parte raspunzatoare de crimele care se co-mit; in aceste locuri blestemate unde ea adund pe raufacatori,se comit un mare numar de infractiuni". Roland: De l'espritdu droit criminel, p. 451.

Pag. 97, nota 3. Confr. i rezumatul unei conferinte ad-lui de Liszt in Rappaport: Op. cit., p. 12.

Pag. 125, Nr. 177 ca nota 3. Mai ales in Germania di-vergintele asupra diferitelor principii ale dreptului penal suntfoarte numeroase si greu de rezumat. Vezi totu;i o incercarede a le rezuma in Rappaport: Opera citata.

Pag. 128, Nr. 182 fine in nota. Chiar Condica criminalaSturza spune cd: trebue sa se socoteasca duhul pravileisfarsitul ei catre care priveste, si nu totdeauna sa se ee dupacrlasuirea cuvintelor".

Pag. 145, dupa Nr. 212, trebue pusd intitulatura : Dreptulpenal actual in vigoare.

Pag. 148 a se complecta finele adresei in locul unde suntpuncte, cuvintele urmatoare va e$i din", care se gasesc ineditiunea lucrarilor preparatoare de A. Cretiescu.

Pag. 148, Nr. 218 dupa cuvintele: In comitetul legisla-tiv" a se addoga in nota Comitetul legislativ era compus dinAl. Cretiescu, presedinte, si G. Vernescu si Ion Strat, membri.S'au format doua comisiuni: C. Bosianu i I. Strat pentru re-vizuirea Codicelui penal si Al. Cretiescu si G. Vernescu pen-tru procedura penala. Raportorul pentru Codicele penal a fostIon Strat, iar pentru procedura penala Al. Cretiescu. Vezi Lu-crarile preparatoare publicate de Al. Cretiescu, sub titlulComentar al Codicelui Romaniei". Codice penale. Bucuresti,1866, p. 23.

Pag. 149, Nr. 219. In loc de 23 Sept. 1864, 22 in editiu-n ea tiparita.

Pag. 149, Nr. 220, in nota. In lucrarile preparatoare ti-parite se zice si I. G. Vernescu.

si

568

Pag. 149, nota 1, adaogd: si. pag. 27; Confr. cu 46 edi-liunea lucr. prepar. Al. Cretiescu.

Pag. 149, nota 2, adaogd: pag. 40 Lucrdri preparatoarepublic. Cretiescu.

Pag. 149, nota 3, adaoga si p. 44 publ. Cretiescu.Pag. 449, ca nota 4. Trebue a addoga pe P. Poenaru si

Al. Papadopol Calimah. Ibid. p. 165 si 168.Pag. 149 ca nota 5. Dupd lucrdrile preparatoare publicate

de Al. Cr6tiescu, sedinta din 26 Septemvrie e ultima sedintd,iar art. 368 C. p. este ultimul revizuit.

Pag. 150, Nr. 221 ca nota (2-a), a se addoga: Dosarul Archi-velor Statului e inform relativ la procedura penald; in schimbinsd din publicarea Lucrarilor preparatoare de A. Cretiescu,raportorul comitetului legislativ la procedura penala, se vedea procedura penala s'a discutat in comitetul legislativ (p. 91154), si foarte sumar in consiliul de Stat; Cretiescu, desi aratacd discutiunea s'a inceput la 28 Sept. 1864, si cd ultima se-dintä e din 2 Oct. 1864, nu arata impartirea modificdrilor pe.sedinte, si toate modificdrile se reduc la 4 paginil

Pag. 154, nota 1 fine. Pentru dreptul penal vezi Al. Oprescu,Revista judiciard, Nr. 1 din 5 Sept. 1905 si Nr. 9 din 1906.

Pag. 164, nota 6 fine. F. Puglia defineste infractiunea:violarea normelor juridice sanctionatd cu pedeapsd. Manua ledi diritto penale, T. I, p. 101.. Pag, 168, dupd Farinaceu si Menochiu ca nota: Ace lasilucru la Greci. Vezi cuvintele lui Lycurg contra lui teocrat,reproduse de R. Roland. De l'esprit du droit criminel, p. 163.Dacd legiuitorul n'a prevazut, cauza e ea' el credea cd atarifapte ne comise nu se vor comite niciodata. Pusi in fata lor,sunteti totdeodatd judecatori si legiuitori".

Pag. 175, nota 4 fine si A. Cretiescu. Comentariu al Co-dicelui penal, p. 112.

Pag. 176, nota 8, adaogd Al. Cretiescu, p. 113.Pag. 183, nota 1, dupd alin. 2 adaoga: Cas. II, 51 din 13 Ian.

1909, B. 60. Iar la finele notei adaoga: In legea judecatoriilorde ocoale din 1908, art. 122, dispozitiune formald in acest sens.

Pag. 203, nota 1. Vezi si cele spuse in aceasta privintaIn procedura penald, Partea II, Cap. II. Politia audientii.

Pag. 212, Nr. 321. Ea ne pare, iar nu Ea nu ne pareintemeiatft", cum din gresald e pus in text.

569

Pag. 213, nota 2. Confr. Cretiescu, coment. Cod. pen.,p. 129 si urm., si Pothier, Procedure criminelle, N-le 5 si 6.

Pag. 214, in notd asupra cuvintelor hors chrétiente. Separe cd nu exista nici in anticitate, de oarece Grecii care ye-neau sa facd cornerciu in Egipt aveau drept sd fie judecati inNaucratis de un tribunal special compus din Greci. Josif: An-tiquit. Jud. Lib. XVI, Cap. 1.

Pag. 232, nota 5. Novelli, Tract. singul., Nr. 27 spune cauniversalitdtile nu se pedepsesc capitaliter, fiindca nu au corpadevdrat ci inchipuit, si ar fi absurd sa se decapiteze copii(infantes) si altii din universalitate, care n'au comis infractiu-nea ; dar contra zisei universalitäti se rnicsoreazd pedeapsa.

Pag. 260, la Nr. 413 ca notd. De aci rezultd cd nu poatesa fie tentativä de sinucidere, pentruca sinuciderea nu este oin fractiune.

Pag. 261, nota 2. Adaoga : si jurisprudenta 1908, p. 52.Pag. 264, nota 2. Confr. R. Roland : De l'esprit du droit

criminel, p. 142.Pag. 272, la Nr. 431 in notd. Aceasta idee era sustinutd si

in scoald. Intr'un manuscris romanesc din 1849 de drept penal peintrebdri si raspunsuri dupd Carmignani se spune: Dreptatea§i politica ne indatoreazd a imputa incercarea mai putin decksävarsirea, pentrucd mai putind vatamare e incercarea de vi-novdtiei cleat in vinovdtia savarsitd. Legea trebue sa dea tot-deauna cercdtorului de vinovätie intr'o pedeapsd mai mica, unfolos si interes ca sa se lase de a inainta spre sdvarsirea vi-novdtiei". Manuscris la Casa scoalelor, p. 26.

Pag. 273, Nr. 433 fine. Confr. si Nr. 1999, C. Cas. a decisinsd contrariul. Vezi T. II, Nr. 1864.

Pag. 274, nota 3. La noi D. Alexandrescu : Drept civilVII, p. 627.

Pag. 287, Nr. 456 dupd primul aliniat. In proiectul nostrude Codice penal in ambele cazuri era aceiasi pedeapsa. Vezi

nota 1, p. 291.Pag. 291, la finele notei. Observam cd in proiectul pri-

mitiv al Cod. nostru penal nu se deosibea pedeapsa tentativeide a infractiunei savarsite dar neisbutite. Al. Cretiescu. Co-mentar al Cod. penal. Lucrari preparatoare, p. 30

Pag. 321, Nr. 197 fine. In sensul subiectiv pe care il sus-inem noi. Vezi B. I. Dorobanzo. De la tentative spécialement

570

dans le droit roumain. Paris, 1907. (Teza de doctorat), p. 97116. Autorul discuta foarte bine aceasta cestiune.

Pag. 323, la Nr. 500, ca nota (5). Inteun manuscris din1849 de curs de drept penal romanesc dupd Carmignani, se-spune la p. 10: Orice vinovatie se alcatueste din doua ele-menturi : unul moral §i altul fizic ; moral este vointa sau cu-getul cu care s'au facut fapta; fizic este calcarea cea mate-riala a legii din care se pricinueste paguba societatii".

Pag. 339, nota 2-a. La Greci deasemenea intentiunea erksocotita ca tot atat de criminala Ca i actul. R. Roland: Op.cit., p. 142.

Pag. 357, finele, Nr. 569 in nota. Comite imprudenta me-dicul care, din lipsa de priveghere la imprimarea unei cartide medicina ce a editat ca reclama pentru produsele sale, lasasa se strecoare cu multa negligenta erori relative la dozareamedicamentelor, i astfel -pricinueste moartea. Dreptul 1912,Nr. 18, p. 144 si Bulletin des sornmaires, 1911, II.

Pag. 396, nota 6. Vezi i articolul intitulat : La crimina-lild juvenile al d-rului P. Garnier. Congres d'Anthropologie-criminelle d'Amsterdam. Compte rendu, p 296 si urm. Vezi

pag. 383 si urm. articolul d-lui Struelens.Pag. 403, Nr. 641 fine In not& Vezi asupra efectului batra-

netii, asupra criminalitäii, un raport al dr. P. Wellenbergh, medicalienist la Haga In Compte rendu du Congres internationald'Anthropologie criminelle. Amsterdam, 1901, p. 128.

Fag. 404, Nr. 643, fine in nota. Relativ la nebunia mo-rala M. Benedikt a spus: E o nenorocire cd formula ne-bunie moralci a fost introdusd in stiinta. Asa. numitii crimi-nali nascuti, ageneratii, sunt in mod fatal, inteun oarecaregrad, inimicii societatii, si ei sunt materia principala (les su-jets) a justitiei numita penala". M. Benedikt: Congres d'Anthro-pologie criminelle. d'Amsterdam. Compte-rendu, p. 457.

Pag. 422, nota 1. Despre legatura intre alcoolism i cri-minalitate, vezi interesantul memoriu al d-lui M. Ivernes, pu-blicat in Archives d'antropologie criminelle, a doctorului Lacas-sagne an. XXVII din 15 Ian. 1912, p. 1-36.

Pag. 434, Nr. 698 fine, in notã. Lucrarile preparatoaresunt confuze, fiindca se \Tad doua pareri, pedepsirea propusdde G. Vernescu i nepedepsirea sustinuta de C. Bozianu,apoi amendamentul continand actuala redactiune a art. 57, C..

si

571'

pen., propus de Al. Cretiescu si primit de consiliu; se vedeinsa ca aceste cuvinte prin circumstante atenuante indepen-dente de vointa", au fost adaogate dupa discutiunea asuprabetiei; prin urmare ele se refera mai cu seama la betie-si consacra parerea lui G. Vernescu. Lucrari preparatoare,p. 158.

Pag. 44-5, Nr. 717 fine, in nota. i Pothier: Traité de laproced. crim. Nr. 183, ed. Bugnet, T. X, p. 49.

Pag. 445; Nr. 718. Surdomutul se pedepea si in condicapenala Stirbei. Vezi art. 196- si 197. Vezi i comentariile drep-tului penal de V. Petroni, p. 153.

Pag. 450, Nr. 729 fine. Relativ la infractiunile pasionaledin nenorocire legea noastra ca i cea franceza nu are dis-pozitiune speciala.

E adevarat ca, in caz de provocare prin adulter estescuza atenuanta din art. 258 C. p., insa aceasta nu e destul.Pe cat timp existä juratii ar trebui ca infractiunile pasionalesa fie corectionalizate. Adaogarn ca. la Francezi exista art. 64-C. p. force irresistible, gratie caruia se poate in unele cazuripronunta achitare. Confr. G. Vidal: Cours N-r 181.

Pag. 462, Nr. 754-, la finele alin. 2-lear in nota, VeziH. Leyret: Les jugements du president Magnaud. Paris 190%.p. 16 si urm.

Multi au criticat aceasta hotarare, intre altii ziarul LesDebats" relativ la consultarea careia presedintele Magnauda raspuns cu multa dreptate. Cred ca autorul acestei consultarinu s'ar fi exprimat astfel daca n'ar fi mancat 36 de ore.

Pag. 464-, nota 1. In acelas sens la noi d-nu D. Alexan-dresco : Drept civil VII, p. 597.

Pag. 517, Nr. 860 dupa alin. penultim in nota. Inculpatulpentru delict de ultragiu nu poate cere sa se apere dovedindadevarul faptelor imputate. Cos. II, 408 din 17 Febr. 1912. C.jud. 1912, Nr. 34, p. 407 i Trib. Suceava Nr. 1391/911.

Pag. 51 a, nota 1 fine. Vezi N-rile 219 si 1413.Pag. 527, Nr. 875. Carrara e de parere Ca, cu cat creste-

civilizatiunea sa se micsoreze numarul infractiunilor largindlibertatea omului i deplange mania de a imnulti numarulinfractiunilor pentru a recurge la periculosul .remediu al ma-gistratului penal, contra unor actiuni care nu au caracterul de-infractiune si catre care parintii nostri s'au multumit cu alte-

si

_572

mijloace de prevenire". Carrara: Programma P. G. I, p. 57,§ 17. Vezi tot acolo i Ellero.

Pag. 546, nota 4. Cas. II, 254 din 30 fan. 1908 B. 123,adaog i Jurisprudenta 1908, p. 37; iar deciziunea 503 din9 Febr. 1910, B. 248 e publicata si in Jurisprudenta an. III,Nr. 8, P. 125 si N-r 9, p. 138. La finele notei a 4-a a se adaoga :Prin deciziunea din 9 Febr. 1910. C. cas, a decis ca prescrip-tiunea in asemenea caz e cea din art. 598 p. p.

Pag. 546, Nr. 905 fine, a se adaoga in notd: Infractiunilela legea repausului duminical pedepsite cu 5-200 lei amendasunt delicte continuate. Cas. II, 356 din 2 Febr. 1911, Juris-prudenta IV, Nr. 8, p. 123.

Pag. 548, nota 4. Confr. R. Roland: De l'esprit du droit-criminel, p. 16.

Pag. 548, Nr. 909 fine ca nota (a 6-a). In anticitate eraucu mult mai numeroase. Astfel rabinii au calculat ca in legeamosaicd erau 365 opriri, si 248 porunci de actiuni.

Pag. 549, Nr. 930 dupa cuvantul Romania" a se adaogain nota: A Cretiescu. Comentariul al Cod. pen. Bucureti 1866,p. 130; V. Petroni: Comentariile dreptului penal, 1857, p. 511;D. Alexandresco : Dreptul civil T. VII, p. 619.

Pag. 56, nota 2-a .adaoga. Confr. Cas. II, 231 din 26 Ian.1911, jurisprudenta Nr. 8, p. 121.

Pag. 569, la nota 2-a adaoga: ,§i Cas. lI, 2538 din 3Sept. 1910, Jurisprudenta III, Nr. 30, p. 468: falsificarea la

diferite epoce a semnaturei aceleiasi persoane.Pag. 569, la nota 4-a adaoga: In schimb furarea intr'o

noapte a diferite lucruri, bani din tesghea,haine etc., constitueo singura infractiune. Cas. II, 3992 din 18 Dec. 1909, juris-prudenta III, Nr. 3, p. 38.

Pag. 570, Nr. 951 fine ca nota (5-a). In acest sens Cas. II,3759 din 15 Dec. 1910, jurispr. an. IV, N-r 2, p. 24.

Pag. 577, Nr. 962 dupd cuvintele: ca loc al comiterii innota; confr. in aceasta privinta Pothier : Traité de la procedure.criminelle. Nr. 6, edit. Bugnet a 2-a, T. X, p. 392.

Pag. 579, Nr. 965 a se addoga dupa cuvintele procesela avocat. Art. 11 legea licentelor care pedepseste pe aceicare fac obisnuit comerciu de bauturi spirtoase Mat a posedalicenta. Cas. I, 281 din 21 Sept. 1892, B. 765; Cas. I, 305 din'9 Oct. 1892, B. 858.

573-

Pag. 583, Nr. 975. Dupa cuvintele: Si bine a facut Ic-giuitorul", a se adduga In nota (a 3-a): Confr. in acelasi sensR. Roland: Esprit du droit criminel. p. 274.

Pag. 584, nota 1. Confr. si Nr. 1062, nota 5.Pag. 589, Nr. 986, fine: e) Cand e vorba de delictele po-

litice si de presd, sedinta secreta la Curtea de casatiune, conf.art. 51, al. 2, leg. org. jud. din 1909, nu se poate admite decatin unanimitate.

Pag. 595, Nr. 998, fine, in text: 0 altd deciziune a Curtiinoastre de casatiune spune Ca delictul politic este o crimä saudelict, al cdrui, nu numai caracter predominant, dar i scopulexclusiv i unic e politic; adicä impiedecarea cetatenilor dea-si exercitd drepturile politice sau atingerea organizatiuniipolitice si sociale a Statului. Prin urmare, zice hotarirea, dacdun particular impartind manifeste electorale, i crezand cdcloud persoane II urrnäresc ca sd-i ia manifestele, le face ob-servaVuni i apoi scotand revolverul, adresandu-se unuia dinei, care era agent de politie, 11 injurd ameninta, e un de--lict politic. lar in notä : Cos. II, 799 Ain 6 Apr. 1912. (Nepu-blicata).

Pag. 595, nota 4: Si alta. deciziune, Cas. II, 1653 din 18Mai 1910. Jurispr. III, 21, p. 323, care spune cd delictul e po-litic atunci cand se intreprinde un atac nedrept, exclusiv contraordinei politice a Statului, pentru motive politice, cu scopul dea schfmba ordinea Statului in total sau in parte.

Pag. 599, la nota 3. In sens contrar Tribunalul Covurlui11,1630 din 13 Iunie 1900. C. jud. 1900, p. 223: Cand e vorbade un delict de presd, orcare ar fi natura lui intrinseca, el etot de competenta juratilor. Se propusese cu ocaziunea revi-zuirii constitutiunii contrariul, dar nu s'a admis, temandu-sede abuzuri. Vezi si C. Craiova, II, 871 din 2 Oct. 1901 si Trib.Dolj, II, 11 42 din 1901, C. jud. X, p. 578, hotarind icã violarealegii presei, art. 17 din 13 Apr. 1862, relativ la punerea nu-melui i domiciliului constitue un delict de presd de compete* juratilor.

Pag. 600, la nota : La noi s'aurmat aceeas evolutiune-imitand ctirenttil francez, clupa ee a fost strajnicie la inceput;.cand Vou redaetat Codicele noastre,. unul din redactori, AL.Cretiescu, mai tarziu Prim-presedinte al Curtii de casatiune,_exprima ideile timpului spunand: Constiinta publica nu per--

si-I

3,a

5721-

mite de a pune pe acei picati in asemenea crime, la un loc.cu furii i cu ucigasii". Al. Cretiescu: Coenentar al Codicilorromane, Codicele penal. Lucrari preparatoare, p. 26; Confr.p. 49.

Pag. 622, in notd, dupd cuvintele : circumstantd agra-vanta", la finele alin, pen. ultim. Necunoasterea etatii nu sepoate invoca casatiune.; in afard de aceea, legea nu cereca instanta de fond sd arate ca infractorul cunosteà etateavictimei. Cas. II, 258 din 28 Ian. 1911. Jurispr. IV, Nr. 8, p. 119.

Pag. 654, la finele notei a doua. In acelasi sens. Jud.Baldcita (Mehedinti), 143 din 14 Mart 1912. C. jud. 1912,

INr. 24, p. 285, solutiune bund insh rau motivata, prin aceeatca da ca motiv al nepedepsirei seopul ; insä, dupd cum am

scopul e o cauzä de micsorare, Lax nu de aparare depedeapsd, T. I, N-rile 539-543.

Pag. 676. Dupa nota 3-a. Confr. cas. II, 3692 din 13 Dec.1910, Jurisprudenta, an. IV, Nr. 3, p, 48, care a decis cd ecumul de delicte, clan inculpatul a comis delictul -de ultragiuprin lovire si prin cuvinte.

Pag. 676, ca nota 4, dupd alin. 1 al N-rului 1125. Veziin acest sens Cas. III, 40 din 7 Febr. 1907, B. 329, care spune-cd, in asemenea caz se violeazd autoritatea lucrului judecat.Confr. deasemeni D. Alexandrescu: Dr. civil, VII, p. 612. Cuselrept cuvant Cas. I, 217 din 3 Mai 1905, B. 640 (civil)? vorbindde o contraventiune la legea zaharinei, prevazutd i pettepsita

cloud legi, tinand seama cd scopul tlind identic i cã e deprincipiu ca nimeni nu poate sä fie urmärit de cloud oripntruaceeas fapta, a decis cd nu se poate da deck o singurd pe--deapsd. In acelas sens Cas. III, 40 din 1907, mai sus citata.In ambele cazuri era vorba de o contraventiune prevazutd si

.de legea pentru interzicerea limportului zaharinei si de regu-lamentul de priveghere sanitard.

Pag. 681, la nota 1, critica acest sistem i Bonneville deMarsangy: Traite des diverses institution complementaires du.systeme pénitentiaire. Livre IV, i d. R. Roland: De l'espritdu droit criminel. Paris, 1880, p. 363.

Pag. 664. In nottt la finele numarului 1137. Inteun ma-nuscris din 1849, continand Dreptul criminal prescurtat dupdcarmignani, se spune (pag. 46): Pqdeapsa eea mai mareirebue sc nghqci pe cea mai mica", Nanuscris ja. Casa

don

ardtat,

'de

ocol.

575

-scoalelor, probabil cursul de drept penal dela inceputul stu-dierii dreptului penal la noi). Vezi si pag. 48, tot acolo ; sistemul.absortiunei se gaseste si in Codicele penal Stirbei din 1850.Vezi art. 43 si V. Petroni. Comentar, p. 205.

Pag. 698, nota 3, adaoga si Nr. 2012.Pag. 727, la finele notei 3-a. Vezi N-rile 1158 si 2012.Pag. 775, la Nr. 594, adauga: 3) Exercitarea dreptului.

VOLUM1TL IIPag. 7, Nr. 1268, dup& cuvintele dreptul roman, a se

_adauga. Acelas lucru exist& si in dreptul atenian. R. Roland:De l'esprit du droit criminel, p. 142.

Pag. p10, Nr. 1275, nota 4. Acelas lucru si la atenieni.R. Roland: Op. cit., p. 142.

Pag. 76, la nota 1. Adaoga : si .1864.Pag. 81, nota 4. Vezi si D. Alexandrescu: Dr. civil, VII,

p. 657, nota 1.Pag 140, nola 2-a. In Anglia s'a constatat c& numArul

infractiunilor este in proportiune direct& cu pretul hectolitruluide grau. Deaceea d. R. Roland sustine c& mizeria e cauzapreponderenta a infractiunii: De l'esprit du droit crirninel,p. 397. Iar d. Fr. de Liszt a spus cu drept cuvânt: Si totusiar trebui sa fie evident, de exemplu cã, o lege care asigur&lucratorului un interior demn de om, si care prin aceea chiarii PArocura un slab reflect al vietii de familie, va contribui cumult mai mult decdt o duzinä de legi penale, ca sa. r&dice peal IV-lea si al V-lea Stat, i sa faca sa descreasca numarul-crimelor". Journal des Parquets, T. XVII (1902), p. 16.

Cu atat mai mult aceste idei sunt sustinute de corifeiisocializmului. Noi cerem zicea deputatul Haase, in con-gresul partidului socialist democrat, tinut la Mannheim, in1905 crearea de locuinte pentru lucrãtori mai eftine i maibine facute, pentru ca marele numar de crime contra mora-vurilor e legat de mizeria domestic& actuala. IV oi cerem des-_fiintarea tutulor regulamentelor care au de efect sd ridicepretut obiectelor de alimentare, $i prin urmare supri-marea politicei vamale actuate. Cei care due aceastd p0-.1iticd, sustin prin aceasta chiar crima.

. 66 ,Dacä sunt persoane care s'ar puteã face responsabile

et

576

de cresterea actuala a crirninalitag sunt politicianii, care im-pedeca politica scolara, conducand insa politica vamala. Sa nuuitam cä societatea este aceea care face din saraci culpabilide infractiuni "

A pedepsi pe aceia care nu au un coped§ pe capul lor,pe cersctori si pe vagabonzi, este un procedeu pe atat de sal-.batic pe cat este de nefolositor.

Trebue a judeca cu blandete pe criminali, pe care prinfaptul chiar al organizarii sale societatea e silita sa-i creezenecontenit". E. Rappaport: La lutte autour du droit penal enAllemagne, p. 25 si 26.

$i rezurnand ideile din raportul sau, Haase termina spu-nand aceste cuvinte ca program : Mai putine dispozifiunipenale, ?i mai multd politicd sociald, iatd inainte de toatecuveintul nostru de ordine".

Rappaport, Op. cit. p 26 si 28,Pag. 119 nota 28. Acelasi lucru se pare ca era si la Gali

Cesar. De bello galico IV, § 15 ; Confr. R. Roland: De l'espritdu droit criminel p. 314,

Pag. 140 nota 5. Vezi interesante citatiuni in Roland op.cit. p. 340.

Pag. 185 finele numarului 1573 in nota. Deputatul socialistHaase in raportul sau cere ca amenda sa fie in proportiunecu venitul. Ibid, p. 26.

Pag. 195 nota 1. Deputatul socialist Haase in congresuldela Mannheim, observa cu drept cuvant ca in 1904, in totalitateauzinelor supuse regirnului asigurarilor contra acidentelor muncii137.673 lucratori au fost raniti, si totusi nu s'au luat masuriin contra acelora care din cauza lipsei de rnasuri protectoarecontra accidentelor muncii sunt raspunzatori de ciuntireasi de moartea atator 4-nii de lucratori.

Rappaport : Op. cit. p. 27. E foarte multa dreptate inaceasta critica a organizarii justitiei noastre represive.

Pag. 202 nota 2. Deuteronom XXV, 1-3 si R. Roland:Op. cit. p. 88.

Pag. 209 nota 1. Confr. la noi d. M. Bestelei : Cateva pro-puneri pentru exemplaritatea ,si eficacitatea pedepselor. Bucu-resti 1906, p. 130, care arata bunele efecte ale bataii, dar .separe -c a nu are curagiul sa 0 sustina.

577

Pag. 285 la finele notei care continua dela pagina. prece-dentd. SociaIitii dau ca argument in privinta pedepsii cu moarte,.cd societatea care face saraci, face prin aceasta i pe culpabili;.prin urmare nu are drept sa-i pedepseasca cu moartea. Dis-cursul deputatului socialist Haase la congresul socialist democratdela Mannheim in Sept. 1905 in Rappaport : La lutte autour dereforme du droit penal en Allemagne, p. 25. Motivul ar aveavaloare dacd toate infractiunile mari ar proveni din cauza sd-raciei; i chiar atunci consecinta logica ar fi suprimarea ori-cdrei pedepse, iar nu numai a pedepsii cu moarte.

Pag. 347, Nr. 1790 in notd. Despre inchisoarea irlandezd,,vezi o monografie intitulata : Etudes sur le systeme péniten-tiaire itlandais de Van der Brugghen fost ministru de justitiein Olanda cu o prefatd de ilustrul Fr. de Holtzendorff. LaHaye, 1864.

Pag. 365, Nr. 1807 la finele alin. 3 in nota. Un caz curiosaproape de necrezut pentru tara noastra, intamplat in 9 Maiu1912. Un fost ocnas Ion Georgescu s'a aruncat in Dunare;pescuindu-se cadavrul sdu, s'a gasit in buzunarul hainei unbilet in care spunea ca, dupd ce a implinit o pedeapsd de 201de ani de inchisoare, find liberat din ocnd de vreo luna, i

neputand sd-si agoniseascä hrana, el s'a hotarit sä se sinucidd.Universul, 1912, Nr. 127, Vineri 11 Maiu p. $, col. 2-a. Ni separe totusi curios ca fostul ocnas sd nu-si fi putut gasi delucru in tara noastra.

Pag. 370, Nr. 1815 fine. Societatea de patronare s'a in-fiintat in 10 Nov. 1907 in Bucuresti sub presedintia d-lui Sc.Pherechyde, Prim-Presedinte al Inaltei Curti de casatiune cu391 membrii.

Pag. 375, nota 5. Deputatul Haase in raportul mai suscitat spune : Trebuie a converti in dedepse pecuniare nume-roasele iiedepse privative de libertate, care lovesc actualmenteinfractiunile de minima importantd. E destul aplicarea a ataripedepse pentru a arunca in calea crimei, prin contactul co-ruptor al inchisorii, pe numerosi invidizi cdrora, dealtmintre-lea, aceste pedepse fac sd pearda munca lor, aruncand familialot intr'o mizerie profunda". Rappaport : Op. cit., p. 26. AdaogaInca. Gomot raportorul comisiunei Camerei deputatilor la legea.din 14 Aug. 1885 C'est surtout dans la prison que se f orme-le récidiviste".

50195

578

La Nr. 1825 relativ la abuzurile i traiul bun din peni-tentiare a se veded opera noastra. : Criminalitatea in Romania,p. 578 si 579.

Pag. 419, Nr. 1886. Vezi despre abuzul pedepselor descurta duratd in Romania, memoriul nostru intitulat: Crimi-nalitatea in Romania". Bucuresti, 1909. Anal. Acad., Seria II,T. XXXI, p. 569 si urm.

Pag. 439, Nr. 1911 fine in nota: Nu trebuie a se trans-forma pedeapsa pecuniara in pedeapsa privativa de libertate,in caz de insalvabilitate a condamnatului". Raportul deputa-tului socialist Haase in Congresul socialistilor democrati dinMannheim in 1905. Vezi Rappaport: Op. cit.

La cele spuse la Nr. 1616 relativ la batae vom adaogaca bdtaia a fost sustinutd si de d. Loubat, procuror general laLyon, in sedinta soc. generale a inchisorilor din Franta din24 Apr. 1912. Distinsul magistrat vorbind de criza represiuneipenale a criticat cu multd energie umanitarismul noilor legipenale din Franta; dansul a ardtat ca legiuitorul pdcatuesteprin sensiblerie in faceréa legilor, iar magistratul prin slabi-ciune in aplicare. Natural cd d. Beranger cel direct vizat aluat cuvantul ca sa-si apere schilozii sai copii, insa lucru demnde observat i dansul a recunoscut cd oarecare crime au luatun caracter de violentd, si cä criminalitatea juvenild e inteocrestere in adevar nelinistitoare. Despre legea suspenddrii pe-depsii, autorul ei recunoaste ca a slabit represiunea, insa aruncävina pe rnagistrati elle n'a pu affablir la represion que parle sin gulier abus qu'en ont fait les magistrate. (Sedinta22 Mai. La Temps 24 Mai 1912, p. 4, col. 2-a)'). In definitivraul se recunoaste de toti, dar n'au curagiul sä aplice fierulrosu pe rand, ci in continuu se arunca vina pe magistrati.

Vom Mai atrage atentiunea asupra circularii adresatä ded. Loubat magistratilor din resortul salt prin care ii1) Sa ceard pedepse aspre pentru recidivisti i sd se opuna la

1) Vezi si Rev. péuit., 1912, p. 658 si urm.Aceste idei fusese des-voltate de d. Loubat intr'un articol in Revue politique et parlementaire,1911, p 434 si urm., intitulat: La crise de la repression. E de observatrA, cu toate criticele ce i s'au fAcut de d. Berenger si de altii, discursuld-lui Loubat adeseori intrerapt de aplauze, s'a terminat cu aplauze pre-lungite, ceiace dovedeste CA ideile sale erau impartAsite de multi dinmembrii SocietAtii generale a inchisorilor.

tnvilOr

579

tcircumstantele atenuante in favoarea lor ; 2) A cere relegareaprin concluziuni scrise, cand va trebui ; 3) A se opune cu tariela admiterea legii suspendarii pedepsii cand nu e vorba deun prevenit in adevar demn de interes ; 4) A face apel contra-tutulor hotararilor care vor fi respins concluziunile parchetului.asupra acestor puncte. Procurorul general adaoga ca, pentrucainstructiunile sale sä aibd o sanctiune efectivd, procurorii vorda relativ la tabelul de inaintare al magistratilor, informatiuni.despre gradul de fermitate in pedepsire, al magistratilor,-anuntà cd, in viitor nu va mai prezenta pentru inaintare intr'unpost superior nici un magistrat care s'ar fi notat prin

in represiune. (Ibidem p. 6, col. 4-a).OHce nemultumiri ar fi provocat ideile magistratului

francez, jignind amorul propriu national, aceste idei sunt simp-tomatice.; ele exprima un curent de opiniune publica de careva trebui in cele din urma sd se tina. seamd. Sa nu uitam ca.in Frantd, unde pand acum cativa ani curentul umanitarist eraaproape desfiinteze pedeapsa cu moarte, a fost ifi urma silit

cedeze pasul fata cu presiunea puternica a opiniunei pu-blice. i astazi vedem ca, in tara in care void sd se suprimepedeapsa cu moarte pe cale judecatoreascd, lumea aproba uci-,derea cu dinamita si melinita pe cale administrativa. I E evidentca dacd toate mijloacele intrebuintate se vor constatd inefi-cace i crirninalitatea va continua sa creased, in cele din urmase vor Idsa pretinsele principii la oparte i vor cugeta toti la-principiul suprem ca salus reipublicae est suprerna lex.

La cele spuse la Nr. 1618 trebue sd adangdm ca. magis-tratii danezi ardtandu-se foarte ostili pedepsii bataii, §i nepro-nuntand-o decat de vreo 10 ori in 6 ani, bataia a fost desfiin-rtatã in Danemarca prin legea din 1 Apr. 1911. Rev. pénit.,1912, p. 678. Am alrut dar dreptate sd spunem cd o pedeapsa.orcat de folositoare ar fi, dacd nu e in spiritul public, nutrebue sa fie iintrodusa intr'o legislatiune. Opiniunea publica.-trebue -sa fie luminata, nu insa violentata, mergand in contracurentului .sa u.

Pag. 446, Nedemnitatea de a fi alegdtori a celor ce tin,case de joc de noroc, trebue -sa rezulte din o condamnare ju-decdtoreascd, in acest caz ea dureazä pe toatd vieata. Cas. II448, din 9 Mart., 1912 C. Craiova II 98/911. C. Jud. 1912:Nr. 36, p. 432.

-säsä

i

vi

slabi-ciune

(580

Pag. 483, Nr. 1990, addogare la nota 1-a: In CongresuIpartidului socialist democrat din Mannheim, deputatul Haasein raportul sat spune: Noi nu voim ea sa se fixeze pentrudiferitele infractiuni un minimum de pedeapsd sub care jude-cdtorul sa nu se poatä cobori ca pedeapsdAproape totdeauna in adevdr, aplicarea minimului pedepselorconduce la un exces de severitate". Rappaport, op. cit., p. 26.

Nr. 1886. Relativ la pedepsele de scurtä duratd, deputatulHaase, in acela§ congres, cerea prin raportul sal.] ca ele sdfie transformate in pedepse pecuniare, op. cit., p. 26.

Pag. 494, nota 2. Adaoga printre deciziunile care hotd-rese ca §i in corectional acordarea de circumstante atenuante,aduce obligarea de a se cobori sub minimum, Cas. II, 377, din14 Fevr. 1912; C. Jud. 1912, Nr. 33; Confr. Cas. II, 301, din8 Fevr. 1912; C. Jud. 1912, Nr. 37, p. 444.

Pag. 499, Nr. 2018 (fine adaoga in text). Dacd legea nuprevede decal maximum, de ex.: in cazul art. 53 l 54 C. p.,pedeapsa trebue sä fie redusa sub minimum general de 15 zilede inchisoare. Cas. II, 301, din 8 Fevr. 1912, C. Jud. 1912,Nr. 37, p. 444 §i alte hotäriri acolo citate in nota.

ERATA(Citeva din .erori observate chiar in' timpul tipirirei)

rag. VI linia 8: vor in Joe de vom.XIV 14: Rousseaud in loc de Rousseau.XV Lombroso, iar nu Lombraso cum e scris de 3 oH gresit

. XVI V. Petroni 1857 in loc de 1856.29 linia penultimA: Vouglans in loc de Vonglans.81 1: trebue suprimat Nr. 116.

204 nota 2: Oppenhoff loc de Oppenbhoff.212 Nr. 321 fine. Ea ne pare in loc de ea nu ne pare.375 linia 13: eitaguni in loc de citantiuni.376 24: dintre in loc de: din Râmnicul Válcei si de Pitesti.378 14: moralizarea in loc de moralitatea.378 nota 1: D. in loc de Dr.383 linia 31: romantier in loc de romancior.393 , 3: constantä in loc de constata.526: Gandin in loc de Gaudin.527: A se pune nota 1 in locul nota a 2-a si Myers.546 nota 4: 1908 in loc de 1808.680 linia 25: absorbet in loc de absorbetit.759: Brouardel in loc de Bronardel.796 1inia. 19: Leveillé in loc de Leveille.

T. II, p. 5 Jinja 1: jucat in Joe de ucat..17 17 P. 9, 5: anterioare.si posterioare, in loc de anterioare posterioare

In

.

,

,,

TABLA DE MATERII

CAPITOLUL VI.

PLURALITATEA INFRACTORILOR.

Teoria complicitätiL

1256. Coparticiparea delictoasä.1257. Pluralitatea infractorilor nu scade pedeapsa, ci poate sa fie o cauza

de agravare.1258. Nu vom studid deck colaborarea secundara, nu orce participare

delictoasa.1259. Dividerea materiei.

Sectia I. Definitiune, etimologie, interesul distinctiunei fntrecomplici §i coautori.

1260. Etimologie.1,L61. Conexitatea; deosebirea ei de complicitate.1262. Definitiunea complicitatii.1263. Dificultatea materiei.1264. Interesele distinctiunei intre complici $i coautori.1265. Punct comun intre complicitate si colaborare de coautor.1266. Jurisprudenta franceza confundd pe complici cu coautori.

Sectia II. Istoricul complicitätii.1267. In dreptul roman nu era creata actuala teorie a complicitatii; lipsea

chiar numele de complicitate.1268. Complicele era pedepsit in dreptul roman cu aceia$i pedeapsa

ca autorul.1269. In evul meziu lupta doud sisteme: al parificdrii de pedeapsd din

dreptul roman, $i al diferentierii de pedeapsa din legea longobardd.1270. In vechiul drept francez domind sistemul parificArii de pedeapsa.1271. Sistemul diferentierii de pedeapsa nu placed autorilor.1272. Vechiul drept german era pentru parificarea de pedeapsd, Ordo-

nanta Carolina prin art. 177 dispune controlul.1273. Daca nu exista diferentierea legala, exista in vechiul drept difc-

rentiere judiciara.

584

1274. Francezii au mentinut si mentin si astAzi sistemul parificArii depedeapsa.

1275. Vechiul nostru drept era deasemeni pentru parificarea pedepsii.1276. Cateodatä in practica noastra judecatoreasca veche cotnplicele se

pedepsea mai usor.

Sectia III. Conditiunile complicititii.

1277. Distinctiunea complicilor de alti coparticipanti.1278. Infractiunile comise de multime de persoane.1279. Acestea nu sunt cazuri de complicitate propriu zis.1280. Comp lice e acela care participa in mod secundar, care ajuta la

comiterea infractiunei.1281. Legiuitorul nostru numeste autori numai pe executorii materiali

ai infractiunei..

1282. Conceptiunea stiintifica a deosebirei.1283. Pentru complicitate se cer 4 conditiuni.1284. a) Sa fie vorba de infractiune. De aci rezulta cA nu poate sa fie

complicitate la sinucidere.1285. Coautorul de sinucidere se pedepseste.1286. E insa indiferent daca autorul principal a fugit, a murit or e ne-

cunoscut.1287. In caz de achitare sunt distinctiuni de facut.1288. Asupra furtului dela parin0 vom reveni.1289. Coautorii furtului dela parinti si tainuitorii sunt supusi pedepsii.1290. Nu exista complicitate in caz de amnistie.1291. Complicitatea la infractiunile speciale: trimitere.1292. ControversA asupra mArturiei false in cazul art. 290 C. p.1293. 0 hotarare criticabila a Trib. suprem al Germanici.1294. b) Infractiunea sa constitue crima sau delict. Motive le pentru care

nu e complicitate la contraventiuni.1295. Critica legii.'1296. Opiniunea d-lui de Liszt. Critica ei.1297. Mai ales trebue pedepsit agentul provocator la contraventiuni,

fiindca e un coautor.1298. c) Ajutorul trebue sa fie dat cu intentiune.1299 Intentiunea trebue constatata prin hotarare.1300. Nu poate sa existe complicitate la infractiunile neintentionate,1301. Farerea ca poate sa existe complicitate la infractiunile neintentio-

nate. Combaterea ei.-1302. Cauza acestei opiniuni e ca se confunda coautorii cu complicii.1303. Rezultatul absurd la care s'ar ajunge cu aceasta parere.1304. Relativ la delictele contraventionale, jurisprudenta franceza admite

ca poate exista complicitate. Combaterea acestei jurisprudente.1305. Combaterea parerii d-lor Garcon si Vidal.1306. Cazurile de participare la infractiune dui:4 Carirara.1307. d) Complicitatea trebue sa se indeplineasca In unul din modurile

prescrise de lege. Consecintele acestei conditiuni.

585

1308. Consecinta cA nu poate sä existe complicitate la infractiunile deinactiune.

1309. Complicitatea negative:1 admisd altAdatA i chiar in Cod. penaldin 1810.

1310. A existat in Cod. pen. Iosef 11, i in vechiul drept roman.1311. Astäzi nu mai e admisA.

Sectia IV. Diferitele cazuri de complicitate.

1312. Cele trei genuri de complicitate.

§ 1. Complicitatea anterloarã comitern Infracpunei.

1313. Complicitatea anterioard cuprinde pe cei care indeamnA sau pre-parA comiterea infractiunei.

1314. a) Agentii provocatori.1315. Critica legii; agentii pro vocatori sunt in realitate autori intelec-

tuali.'1316. Legea prevede dottà feluri de complicitate.

I. Provocarea callficata.

1317. Provocarea calificata prin daruri or protnisiuni.1318. -,Provocarea prin amenintäri.1319. Prin abuz de autoritate sau de putere.1320. Prin uneltiri culpabile.1321. Prin dare de instructiuni; instructiunile trebuesc sa fie date cu

intentiune.1322. Complicitatea prin dare de instructiuni nu trebue sA fie intovar4ita

de daruri sau promisiuni.

II. Provocarea simpld.

1323. Provocarea simpla introdusA in 1874.1324. Critica pedepsirei sale, de cdtre Bosianu. Combaterea ei ; aprobarea

legii din 1874.1325. Totu§i modificarea art. 47 C. p. din 1874 este criticabilA fiindcA

pune pe aceiai linie provocarea simplA cu cea calificatA.1326. Alin. 2, al. art. 47, face inutil alin. 1 al aceluia$i articol.1327. Se pedepse$te chiar provocarea farA efect; explicarea pedepsii in

acest caz.1328. AceastA dispozitiune nefiind un caz de complicitate trebuiA pusA In

partea specialA.1329. Legislatiune comparatd: Franta, Belgia, Germania §i Anglia.1329 bis. Aprobarea pedepsirei provocArii neizbutite.1330. Mituitorii se pedepsesc la noi? Controversa; sustinerea afirmativei.1331. Comerciantul care provoacA la delictul vamal de declaratiune falsA

cade sub aplicarea art. 50 leg. vamalà? Discutiune.1332. Provocarea la contraventiuni nu se pedepse§te.1333. DacA provocarea a produs un efect mai mic, va rezultà mic§orare

de pedeapsa.

586

1334. Quid daca instigatorul a dep4it marginile instigarii? Distinctiune135. Quid de provocarea facuta in scop de a prinde pe infractor? Con-

troversa.1336. Alti complici anteriori comiterii infractiunei.

§ 2. Complicitatea concomitenta.

1337. Caracteristica complicitatii concomitente.1338. Art 50, alin. 3, rail redactat.

§ 3. ComplicItatea posterioarl.

1339. Ea cuprinde gazduirea $i tainuirea.1340. Gazduirea este infractiune de obicei.1341. Tainuirea nu e o complicitate.1342. Astazi toti admit ca tainuirea nu e un caz de complicitate.1343. Tainuirea consista in acte foarte diferite.1344. Exista $i tainuire considerata complicitate.

Sectia IV. Pedeapsa in materie de complicitate.1345. Doua sisteme In privinta pedepsii complicitati: 1) criminalitatea

de inprumut; 2) Criminalitatea independenta.1346. I. Criminalitatea de imprumutat.

a) Cu pedeapsa atenuanth.1347. b) Cu egalitate de pedeapsa.1348. II. Criminalitatea independenth; parerea lui Carrara.1349. Tendinta doctrinei spre cea din urma parere.1350. Sustinerea ei.1351. Legea pedepseste diferit pe diferiti complici.

§ 1. Pedeapsa complicitcifii anterioare.1352. Pedeapsa de o potriva cu autorul.1333. Egalitatea de pedeapsä legala, nu inseamna egalitate judiciara.1354. Pedeapsa egala ca autorul este dreapta.1355. Se poate sustine chiar o pedeapsa mai mare.1356. Lucru sustinut si. de vechii penalisti.1357. Sustinerea acestei pareri.1358. Parerea lui Carmignani $i Bertauld.1359. Combaterea parerii extreme a lui Carrara de a se descarca de

raspundere pe autorul material.1360. Provocarea simpla nu era pedepsita dupa Cod. pen. din 1864; mo-

tivele nepedepsirei aratate de G. Costa-Foru.1361. Combaterea lor.1362. Trebue Insa diferentiare de pedeapsa intre provocarea simpla si

cea calificata.1363. In vechiul drept se deosibea in privinta pedepsii, provocarea

simpla de cea calificatà.1364. La noi legea in privinta provocarii simple a trecut dela o extre-

mitate la alta. Critica legii.

587

1365. Gratie circumstantelor atenuante se poate diferentia pedeapsa.1366. Legea pedepseste si provocarea care nu produce efect.1367, Rossi combate pedepsirea in acest caz.1368. Critica parerii lui Rossi.1369. Legiuitorul prescrie o pedeapsa lima.1370. Critica legii.1371. Alfa critica, art. 47 al. 4 C. p.1372. Pedeapsa provockii calificate care nu produce efeet.1373. Provocarea care nu produce efect in vechiul drept.1374. Provocarea prin presa.1375. E bine sa existe pedeapsa si in acest caz, chiar cand nu produce efect..1376. Ceilalti complici anteriori se pedepsesc mai usor ca autorul.

§ 2. Pedeapsa eomplicitátii concomitente.

1377. Rezumarea precedentelor istorice.1378. Codicele penal actual pedepseste mai usor pe complice deck

pe autor.1379. Sustinerea sistemului codicelui penal.1380. Sistemul diferentierii dominant in doctrina. Cestiunea a pierdut

din importanta ei din eauza introducerii circumstantelor ate-nuante.

1381. Insa chiar asthzi nu e absolut fara interes.1382. Influenta circumstantelor agravante ale atrtorului principal.1383. 1) Cele personale nu privesc pe complice.1384. 2) Cele reale privesc pe complice.1385. Quid de cele reale necunoscute complicelui ? In Franta privesc

pe complice.1386. In Romania legea dispune contrariul.1387. Aprobarea sistemului Jegii noastre.1388. Agravanta rezultand din cauza relatiunilor intre autor si victimA-1389. In Franta cestiunea controversata, jurisprudenta admite agravarea.1390. La noi trebue a admite ca agravanta complicelui nu priveste in

acest caz pe autor.1391. De lege ferenda ar fi de preferat sistemul contrariu.1392. Agravanta complicelui nu priveste pe autorul principal.1393. Agravanta complicelui se tine in seama lui insusi ? In Franta ju-

risprudenta admite negative.1394. La noi trebue sA admitem solutiunea contrarie.1395. Aceleasi regule se aplica si la canzele de neculpabilitate, la scuze

si la circ. atenuante.1396. Quid relativ la tainicile luari ? Argumente ce se pot invoca pentru

nepedepsirea complicelui.1397. Sustinerea pedepsirei complicelui in acest caz.1398. In Franta jurisprudenta admite contrariul.1399. In caz de rapt apararea profita si complicelui.1400. Complicele unui inconstient e considerat ca si cum ar fi comis eh

insusi infractiunea.

588

1401. Legea In art. 48 C. p. voeste sA evite pedepsirea complicelui dedrept comun cu pedepse politice.

1402. Pedeapsa complicilor in caz cAnd autorul principal e pedepsit cudetentiunea or degradarea civicd.

1403. Art. 49 C. p. se refer% la minimum special.1404. Complicitatea indispensabild din art. 51 C. p. In acest caz compli-

cele se pedepseste la fel cu autorul principal.1405. Exemple de complicitate indispensabilA.1406. Trebue pusA cestiune separatA pentru ea la jurati.1407. Ea prezintd dificultAti: legislMiune comparatd.1408. Cazuri exceptionale in care complicele se pedepseste la fel cu

autorul.1409. Poate sA existe complicitate la complicitate? Controversd.1410. Sustinerea afirmativei.'1411. Poate existA complicitate la tentativa.1412. Nu poate Insd sa existe tentativA de complicitate.1413. Marturii in duel nu pot fi socotiti complici.1414. Instigarea la instigare e supusd pedepsii.4415. Efectul cAintei autorului principal. Pdrerei lui Carrara $i Irn-

pallomeni.1416. La noi trebue a distinge intre participanti.1417. Efectul cdintei agentului provocator.1418. Doud exemple de complicitate din jurispr. romAnd.

§ 3. Pedeapsa complicitdfii posterioare

4419. Expunere istoricd. In anticitate aceea$ pedeapsd ca autorul.1420. Aceea$ asprime in evul meziu $i vechiul drept.1421. Insd sunt multi autori cari au sustinut diferentiarea de pedeapsA.1422. Erau insA fapie de complicitate posterior% pentru care vechii

autori admiteau pedeapsa mai mica.1423. Vechiul nostru drept admitea asemenea paritatea de pedeapsd.1424. Rezumatul vechiului drept.4425. Dreptul nostru actual distinge intre gAzduitori si tdinuitori.1426. GAzduitorii sunt pedepsiti ca niste complici.1427. 1) Gitzduirea e infractiune de obicei.4328. Motivul legii.1429. 2) Tdinuitorii nu sunt considerMi complici, ci sunt considerati co-

mitAnd o infractiune de sine stdtAtoare.1430: In cazul art. 56 C. p. tAinuirea este un caz de complicitate.'1431. Motivul legii.1432. Consecintele trase din jurisprudentd din irnprejurarea cd tAinuirea

nu e complicitate.1433. Rude le de aproape sunt scutite de pedeapsd in caz de tdinuire.4434. Aceastd dispozitiune se gAse$te $i in vechiul drept.1435. Aceastd scuzA se poate aplicd si in caz de gdzduire.143J. Dear reaua credinta intervine dupd primirea lucrului ? Contro-

versa. Sustinerea pedepsirei.

389

1437. Exista solidaritate in privinta despdgubirilor ? Controversd. Susti-nerea negativei.

1438. Nu poate sA existe tainuire in caz de tainice luAri. Critica legii.1439. Nu se cere la tainuire cunostinta precisä a infractiunei comise.

Complicitate correspectivfi. Rixe

1440. Cazul cand nu se stie cine din o multime, a cornis infractiunea..Vechiul drept.

1441. Jurisprudenta Italiei meridionale i legislatiunea comparatd. Art388 C. p. italian.

1442. Critica lui de Impallomeni si Sc. Sighele.1443. Materia n'a fost indeajuns studiatd, trebue a distinge 4 cazuri:1444. 1) Dacd se stie cd autorul e necunoscut, iar coparticipantii sunk

complici, li se va da pedeapsa1445. 2) In cazul cand toti au fdcut fapta, insä numai unii au isbutit,

pedeapsa va fi la toti de complici, intru cat nu se cunoasteautorul.

1446. 3) Dacd participantii au comis fapte diverse. dar nu se stie ce a,comis fiecare, pedeapsa va fl tot aceea a complicilor.

1447. Era insd necesar ca legea sa fi prevdzut aceste cazuri.1448, Deosibirea intre complicitate i responsabilitate corespectivd.1449. 4) In caz cand din o multime s'a aruncat piatra fard prealabila

intelegere, nu poate fi vorba de complicitate. Toti scapd de rds-pundere dacd nu se descoperd in fractorul.

Rixele (gal cevile)

1450. Definitiunea lor de Carrara. Art. 379 si 380 C. p. Italian.1451. Motivul scaderii de pedeapsd.1452. In Codicele penal roman, dacd autorul nu se cunoaste, existd apd-

rare de pedeapsa. Se aplica regulele dreptului comun.

PARTEA II-A.

DFSPRE PEDEPSE.1453. Impdrtirea rnateriei.

CAPITOLTJL I.

Definitiunea, rolul §1 calitAtile unei bune pedepse.

1454. Definitiunea pedepsii.1455. Etimologia cuvintelor poena i pedeapsa.1456. Nu orice sanctiune este pedeapsa in sensul dreptului penal.1457. Comparatiunea intre pedeapsd si medicament.1458. Pedeapsa e o fortd menitã sá lucreze asupra vointei.1459. E mai bine a preveni deck a pedepsi.1460. Interesul personal fiind parghia cea mai puternicd a civilizatiunei,

trebue a se face oamenii sa inteleagd prin instructiune interesullor de a nu comite infractiune.

complicitaIii.

590

1461. Si instructiunea trebue sä fie morala.1462. Legiuitorul trebue sa se gandeasca mai mult la scoli educative $1

legi economice.1463. Aceasta idee e veche, insa n'a fost realizata.1464. Legile economice au o mare importanta.1465. Exemple pentru acest adevar.1466. Nu trebue insa a ne face pre& mari iluziuni de puterea legilor.1467. Orice ar face legiuitorul tot vor ramane infractori.1468. Insa incontestabil cA numarul lor se va micsora.1469. Legiuitorii vechi au avut o incredere nemarginita $i au apoteozizat

pedeapsa cuvintele lui Manu in Manava-Dharma-Sastra.1470. Platon cla deasemeni o mare importanta pedepsei.4471. Parerea lui Caton despre magistratii core nu-si fac datoria sa pe-

depseasca.1472. La Evrei pedeapsa are un caracter religios.1473. Parerile D-lui Bernard, Bodin $i Bentham asupra rolului social al

pedepselor.1474. Nimeni nu contesta utilitatea pedepsei, Irish' se doreste pentru ea

un rol suplimentar.1475. Comparatiunea educatiunii criminalilor cu educarea copiilor.

Catititile ce trebue sit aibi pedepsele.1476. Enumerarea celor mai principale (7).

§ 1. Pedeapsa trebue sei fie dreaptei, adicd proportionaleicu infracfitmea.

4477. Principiul este admis de toti, insa greutatea consistä in aplicarealui practica.

1478. Din studiul istoric al pedepsii se vede ca omenirea a mers dela oextremitate la alta.

1479. Legea egipteana veche i cea indiana (Manu) foarte aspra.1480. Deasemenea legislatiunea asiriana Hammurabi.1481. Legea evreiasca relativ mai blanda.1482. La Greci se pot cità legile lui Dracon.1483. Legea Celor XII Table este si ea severa.1484. In vechiul drept francez se continua severitatea.1485. Aceiasi asprime exista i In Anglia,1486. Chiar la inceputul veacului al XIX-lea.1487. Aceiasi severitate pretutindenea. In Italia.1488. In Germania.1489. In Suedia.

11490. Un tabel al penalitatii in vechiul drept.1491. Sub punctul de vedere al pedepsii omenirea Meuse putin progres.1492. Se poate chiar spune CA ea mersese inapoi.1493. Severitatea a existat si In vechiul nostru drept.1494. Filozofii i penalistii erau pentru severitate. Ciceron, Aul. Geliu.1495. Citatiuni din Carpzov $i Farinaceu.

591

1496. Ayrault mai moderat, insd nu cade in exagerAri de indulgentA.1497. Chiar primii discipoli ai lui Beccaria sustin uneori pedepse destul

de aspre.1498. Sunt insä si persoane care chiar in anticitate au sustinut indul-

genta: Paul, Seneca, Marcian, Isocrat.1499. Si aceasta chiar in evul meziu.1500. In epoca modernd M. Montaigne si Th. Morus.1501. Dintre penalisti Farinaceu, Tiraqueau, Damhouder, Blackstone si

Montesquieu.1502. Acestea insd sunt pdreri rdslete; severitatea pedepselor se poate

veded din exemplul procesului Damiens.1503. Executiunea lui Damiens i alte cruzimi produc o revoltd in suflete.1304. Beccaria si opera sa Del delitti e delle pene.1505. El cornbate tortura.1506. Tortura a fost combdtutd si inainte de Beccaria.1507. Insd in general penalistii o sustineau.1508. Dupd Beccaria putini o mai sustin.1509. Tortura se desfiinteazd in Suedia, Franta 5i Austria.1510. La noi e desflintata. prin Regul. organic.1511. Astdzi nimeni nu o mai sustine; ea a rdmas insä in practica

1512. Cuvintele lui Beccaria relative la asprimea pedepselor: sustinereabldndetii.

1313. Cuvintele lui Beccaria au avut o mare inrdurire asupra legiuito-rilor, judeatorilor i scriitorilor.

1514. Si asupra suveranilor Frideric II, Regele Prusiei; Gustav III, Re-gele Suediei; Iosif II. Impdratul Austriei; Petre Leopold, Duce lede Toscana.

1515. Chiar asupra Printilor nostri fanarioti.1516. Dela Beccaria incepe a pdtrunde in stiinta penald spiritul filozofic

de reforrnd a legislatiunei penale.1517. Acadertaile pan premii pentru probleme penale.1518. Codicele penal francez din 1810 rezistd cerintelor generale spre

indulgentd.1519. Efectele beccarianismului incep sd se simth chiar in primii ani ai

secol. al XIX-Iea.1520. Unii incearcd sd se opund curentului, dar in zadar.1521. Benj. Costant. atacd in 1817 rigoarea Cod. pen. din 1810.1522. Dela 1810 pdnd astAzi s'a luptat necontenit la indulcirea Cod. pen. fr.1523. Intreg secolul al XIX-Iea considers ca revendicare democraticA in-

dulcirea pedepselor.1524. Exemplu de exageratiunea tendintei de a se indulci pedepsele.1525. Idei mai intelepte relativ la pedeapsd.1526. Combaterea exageratiunilor.1527. Miscarea spre indulcirea pedepselor a inceput 5i la noi pe timpul

Domnilor fanarioti.1528. Rezultatul irnbldnzirei pedepselor la noi.1529. Gresala legiuitorului nostru din 1864.

liitilorpo-

592

1530. Actualmente este exagerare de indulgentA, lucru recunoscut de-multe persoane.

1531. MAsura pedepsii e foarte grea.1532. Regulele sunt : 1) SA evite extremele.1533. Pericolele severitAtii excesive sunt trei:1534. a) Face pe infractor sa comitA infractiune mai mare spre a scApa_

de pedeapsa faptei sAvArsite ;1535. b) Atrage nepedepsirea prin achitare;1536. a) Pedeapsa find o suferinta, trebue evitat excesul ei.1537. Indulgenta exageratA e si mai periculoasä fiindcd imulteste crimi-

na 1 itatea .1538. Inteleptele cuvinte ale lui Bentham si ale lui Romagnosi despre-

pedepse prea blAnde.1539. D. Saleilles cere chiar pedepse prea severe.1540. Experienta secolului XIX si XX a probat pericolul indulgent& ex-

cesive.1541. Pericolul indulgentii cAnd este deosebire de pedeapsd intre dife-

ritele State.1542. Combaterea afirmatiunei cA infractiunile ar provenl numai din ne-

pedepsire, iar nu si din moderatiunea pedepselor.1543. 2) Trebue sä se tinA seamA de starea de civilizare a poporului.1544. Explicarea severitAtii din vechile legi.1545. Beccaria a avut dreptate s'a lupte contra pedepselor aspre din

timpul sAu.1546. Gresala este a discipulilor lui Beccaria din ultimele timpuri de a

exagerA indulgenta.1547. Exernplul Romei. Eroarea lui Pastoret si Carrara.1548. Un alt important exemplu in RomAnia.1549. Mai pot sd fie si alte cauze care sä facA trebuincioasA o mai mare-

asprime a legii.

§ 2. Pedeapsa trebue sd fie personald.1550. Nimeni astazi nu contestA acest principiu.1551. In trecut acest principiu a fost nesocotit. Cod. Hammurabi.1552. Legea mosaicA, sirianA, persanA si greacA.1353. Legislatiunea romand superioarA; ea admite personalitatea pedepselor1554. In vechiul drept european nu s'a respectat principiul personalitatii

pedepselor.1555. InsAsi Revolutiunea francezd nu 1-a respectat.1556. Ideile romane se regAsesc in scrierile penalistilor si la noi la Miron

Costi n.1557. Bentham trateazA pe larg si magistral aceastA materie.1558. Principiul personalitAtii pedepselor a fost nesocotit si in vechiul

drept romAnese.1559. Astazi singurul interes al cestiunei este relativ la deSfiintarea con-

fiscArii generale.1560. H. Grotiu, Pufendorf si Burlamaqui desi partizani ai personalitAtii

pedepselor, nu sunt contra confiscArii.

593.

1561. Confiscarea admisA de Cod. pen. din 1816, $i sustinutA de multiautori.

1562. AdmisA in toate timpurile.1563. Confiscarea in timpul lui Farinaceu atribuiA averea rudelor, nuj

fiscului.1564. Bodin prevede adevArata confiscare in favoarea fiscului.1565. Discutiunile asupra confiscArii in secolul al XVIII-lea.1566. Confiscarea e combAtutd in secolul XIX de toti i nesustimrta de

nimeni.1567. Azi desfiintatA pretutindenea; la noi desfiintatA prin Regul. organic.1568. Argumentele contra confiscArii sunt slabe.1569. Abuzurile nu sunt un motiv, fiindcA ele sunt inerenteoricArei pedepse.1570. In orice caz ele sunt mai putin de temut astAzi.1571. Inc At despre personalitatea pedepselor ea cere sA nu se loveascA,

direct alte persoane.1572. Argumente in favoarea confiscArii. 1) DacA se confiscA sAracului

bratele singura lui avere, de ce nu s'ar confiscA i averea bogatului?1573. 2) DacA se admite amenda, ea poate fi o confiscare totalti pentru

sArac, de ce sA nu poatA sA fie confiscare si pentru bogat?1574. Confiscarea totalA insA ar fi nedreapta.1575. Obiectiunea cA ar lovi familia e neintemeiatA.1576. Miron Costin a exprimat foarte bine dreapta mAsurA in aceastA

materie.

§ 3. Pedeapsa trebue sd fie deopotrivd pentru tog.1577. Consecinta a principiului egalitAtii inaintea legii.1578. Ad nu e vorba de pedeapsA deopotrivd tutulor celor cari comit

o faptA, ci numai sA nu facA legea deosebire de clase.1579. Motivul regulei.1580. Legea tine uneori seamA de persoane.1581. Si acest principiu n'a fost respectat in trecut. Legea IndianA.1582. Inegalitate la Romani numai intre. liberi $i sclavi.1583.In vechiul drept inegalitate intre nobili $i nenobili relativ la pedepse-1584. AceastA inegalitate nu existA decAt la pedepsele arbitrare, nu la

ccle fixe.1585. In timpul Revolutiunii spiritele era pregAtite pentru aceastA reforma-.1586 Inegalitatea inaintea legii penale existA $i in vechile noastre le-

gislatiuni.1587 Azi egalitatea inaintea legii penale existA scrisA in lege, insA nur

se aplicd in fapt.

§ 4. Pedeapsa trebue sd fie reparabild.1588.Pedeapsa ar trebui sA fie reaparabilA fiindcA omul se poate sA Men

gre$eli.1589. Ca o consecintA se condamnA pedeapsa cu moarte $i orice pe-

depse corporale.1590. In realitate nici o pedeapsA nu e complect reparabilA

50195 3c

.594

§ 5. Pedeapsa trebue sd fie moralizatoare.1591. Scopul pedepsii e indreptarea infractorului.1592. Din nenorocire mai ales pedepsele privative de libertate, n'au

acest rezultat.

§ 6. Pedeapsa trebue sd fie publicd.4593. Pedeapsa are de scop sa serve si de exemplu.

§ 7 Pedeapsa nu trebue s.l ofenseze bunele moracuri.1594. In vechile noastre legi era pedeapsa purtarii prin targ in pielea

goala.1595. Ele au existat $i in apusul Europei.1596. Ele au cusurul ca lovesc in simtima tul de pudoare chiar al per-

soanelor nevinovate.1597. Trebue a proscrie i pedepsele corporale?4598. Indoelile noastre asupra acestei probleme in 1891.1599. Astazi credem ca trebesc diferentiate atacurile contra persoanei

de acele contra proprietatii relativ la pedeapsa.1600. Dispozitiuni criticabile ale legii.1601. Astazi incepe un curent pentru introducerea pedepselor corporale.1602. La inceput lumea nu era protivnica bataii.1603. Introducandu-se inchisorile $i mai ales imbunatatindu-se regimul

lor s'a pus mare incredere in pedepsele privative de libertate.1604. Insa azi iluziunea in privinta inchisorilor a disparut i deaceea un

curent in favoarea pedepselor corporale.1605. Bataia a existat la toate popoarele vechi ca pedeapsa.1606. Deasemenea in vechiul drept inainte i chiar dui:a Beccaria nu

s'a contestat legitimitatea1607. Ea a existat $i in vechiul nostru drept pana la punerea in vigoare

a actualului Cod penal.1608. PenaliVii vechi i chiar Beccaria $i discipulii sai n'au condamnat

bataia.1609. Astazi pedepsele corporale destlintate aproape pretutindenea.1610. Cuvintele lui Destoievsky contra 'YAWL1611. In ultimele timpuri multe persoane s'au pronuntat pentru pedepsele

corporale.1612. Parerea lui Mouton, Beaussire $i Gr6ard.1613. Lombroso, Spencer, si Dr. Lacassagne, Honnorat. Pisica cu noua cozi1614. Efectul pedepselor corporale in Anglia.1615. Chiar ziai e franceze inaintate s'au pronuntat pentru bataia apasilor.1616. Cuvintele lui Gérault Richard $i ale ziarului Le Temps. D-nii Cuche

$i D-r Corre.1617. Sub punctul de vedere legislativ este de notat Anglia.1618. In Danemarca s'a introdus pedeapsa bataii. Vezi i Addenda, p. 578.1619. Deasemeni in Statul Oregon din Satele-Unite.1620. Sustinerea pedepselor corporale. Jignirea demnitatii e un simplu

prejuditiu i azi, din cauza egalitatii n'ar mai exista acest prejuditiu.

bataii.

595

1621. BAtaia are meritul ca e exemplara, intimidatoare putin costisitoaresi Impedeca contagiunea coruptiunei.

1622. Ea nu priveazA familia de acel care i dA mijloacele de trai.1623. La noi unele din aceste motive sunt mai puternice, find tara

agricolA, iar penitentiarele rAu organizate.1624. Inainte de inchipuita sa demnitate, infractorul are trebuinta el si

familia lui sa manance.1625. Desfiintarea batAii a fost o abilitate a clasei dominante, care a

suprimat'o atunci cand s'a admis egalitatea inaintea legii.1626. BAtaia frisa nu trebue sA fie admisd decat legiferata, altmintrelea

este o salbaticie.1627. In Romania n'ar trebui introdusa frindca sant spiritele nepreparate

legiuitorul trebue sä tina seama de spiritul public.1628. Insa trebue a cornbate prejudiul pedepsii bataii ar fi in contra

demnitatii omenesti.1629. Concluziunea asupra calitatilor unei bune pedepse.

CAPITOLUL II

CLASIFICARILE PEDEPSELOR

§1 enumerarea diferitelor pedepse prescrise de lege

1630. Impartirea capitolului.

Sectia I. Clasificärile pedepselor

1631. Diferitele clasificAri ale pedepselor.

§ 1. Sub punetul de vedere al gravitälli1632. Trei feluri de pedepse: 1) Criminale ; 2) Corectionale; 3) De simpld

politie.1633. 1) Enumerarea pedepselor criminale.1634. In Codicele penal francez si Stirbei, mai multe pedepse criminale.1635. 2) Enumerarea pedepselor corectionale.1636. 3) Enumerarea pedepselor de simpla politie.1637. Interesele acestei clasificari.

§ 2. Sub punclul de vedere a earacterelor (politice, de dreptCOMM i rnixte)

1638. In dreptul francez sunt douA scari deosibite de pedepse: de dreptcomun i politice.

1639. Legiuitorul nostru a unificat cele doua scAri criminale.1640. La noi nu existA decat pedepse mixte i politice.1641. S'ar putea socoti ca pedeapsa de drept comun recluziunea..1642. Pedepsele politice sunt numai pentru infractinni politice.41643. Pentru delictele politice nu existA pedepe corectionale1644. Rezumat.1645. Interesul diviziunei.

politice.

si

596

§ 3. Sub raportul duratel1646. Existd pedepse perpetue si timporare.

§ 4. Sub punctul de vedere al dependenfii(Principale, accesorii si complimentare)

1647. Trei feluri de pedepse.1648. Pedepsele accesorii. Enumerarea lor; din ce pedepse rezultd?1649. Judecdtorul nu are trebuintA sA le pronunte.1650. Pedepsele complimentare trebuesc pronuntate de judecdtor ca

cele principale.1651. Enumerarea lor.1652. Cauza stabilirei a doud feluri de pedepse secundare.1653. Confiscarea speciald este si dansa o pedeapsd complimentara.

0

§ 5. Sub punctul de vedere al drepturilor luate1654. Pedepsele privative de viatd, de avere, de drepturi, de libertate..1655. Alte diviziuni ale pedepselor din vechiul drept.

Sectia II. Diferitele pedepse prescrise de lege1656. Sistemul simplist de pedepsire al legiuitorului e criticabil.1657. In vechiul drept pedepsele erau mai numeroase si mai variate.1658. AstAzi Cod. pen. roman prevede 5 pedepse criminale, afar& de

pedeapsa cu moarte din Codicele penal militar.1659. Intelesul de pedeapsä criminald in vechiul drept.

I. Pedepsele criminale

§ 1. Pedeapsa cu moarte1660. La noi cestiunea pedepsii cu moarte nu are interes practic, cil

numai stiintific.1661. Triumful abolitionistilor repede si intolerant.1662. Aberatiuni abolitioniste.1663. Presiune asupra antiabolitionistilor.1664. Ideia gresita cd antiabolitionismul ar fi legat cu principiile politice:1665. Ca dovadd: a) OH; b) persoane; c) ratiunea.1666. a) In Elvetia, State le-Unite si Franta, trei republice insemnate

existd pedeapsa cu moarte.1667. Republica romand a mentinut pedeapsa cu moarte si a restrans-o.

in perioada de decadenta.1668. b) In Franta Iacobinii au fost mai mult partizani ai pedepsii cut.

moarte decat Girardinii.1669. Parlamentul francez din Dec. /908 nu era compus de reactionari

si totusi a respins suprimarea pedepsii cu moarte.1670. Legiuitorii si filozofii vechi, desigur nu reactionari, s'au pronuntat

toti pentru pedeapsa cu moarte.1671. Cuvintele lui Platon.

597

1672. Seneca o considera uneori ca o milostivire.1673. In secolul al XVIII-lea e sustinutà de Montesquieu.1674. Si de J. J. Rousseau.4675. De Mably si Diderot.1676. De Danton.1677. De Robespierre.4678. De Marat.1679. De Brissot de Warville. Contradictiunea lui Lepelletier de Saint-

Fa rgeau.1680. De filozoful Kant.4681. De Benj. Constant si Gladstone.1682. In schimb au fost abolitionisti multi suverani absoluti.1683. E chiar natural ca despotii si suveranii absoluti sd fie contra pe-

depsii cu moarte la infractiunile de drept comun.1684. Multe persoane cu idei conservatoare au fost abolitioniste. Contra-

dictiune semnalatA de Tarde relativ la duelisti.1685. Numdrul abolitionistilor a scdzut.1686. Pedeapsa cu moarte sustinutd de filozofi si combdtutd de poeti.1687. Pedeapsa cu moarte nu e dar o cestiune de principii politice.4688. c) Ratiunea dovedeste cd nu poate fi legaturd intre pedeapsa cu

moarte si principiile politice.1689. Modul tratkii cestiunei.1690. Examinarea argumentelor lui Beccaria.1691. Primul argument se intemeiazd pe ideia gresitd a contractului social.1692. Chiar de s'ar admite, partizanii contractului social sunt pentru pe-

deapsa cu tnoarte.4693. Sub punctul de vedere al utilitAtii, Beccaria pretinde eh' inchisoarea

perpetud e mai intimidkoare deck moartea.1694. Combaterea acestei idei.1695. Chiar de ar fi adevdrata, partizanii pedepsii cu moarte nu cer

desfiintarea pedepselor perpetue.1696. Argumentul a pedeapsa cu moarte ar inspird mild si indignare.

Combaterea lui.1697. Argumentul cd pedeapsa cu moarte ar fi un rdu exemplu. Com-

baterea lui.1698. Argumentul oroarei pentru calk'.4699. Se poate contestd oroarea.1700. Dar chiar de ar fi adevdrat, are cu totul alte motive.1701. Argumentele lui Beccaria sunt slabe.1702. Cu atat mai mult eä el admite pedeapsa cu moarte in materie

politicd.1703. Ideie impartasita si de Pastoret, dar foarte periculoasd si nenorocitd.1705. Abid in secolul al XIX-lea s'a inteles aceastd gresald.1706. Contradictiunea lui Beccaria.1707. Alte argumente: 1) argumentul religios. Combaterea lui.1708. 2) Combaterea argumentului cd pedeapsa cu moarte ar fi indi-

vizibild.1709. 3) Argumentul ca pedeapsa cu moarte ar fi ireparabild.

598

1710. Dovedirea erorilor judiciare.1711. Incontestabil CA se pot comite erori judiciare. Exemple din Romania-1712. Aceasta nu e motiv pentru desfiintarea pedepsii cu moarte, fiindcd

toate pedepsele sunt ireparabile.1713. Orice institutiune are imperfectiuni.1714. 4) Argumentul cd pedeapsa cu moarte nu e coregatoare. Comba-

terea lui.1715. Nici celelalte pedepse nu au aceastd calitate.1716. 5) Combaterea argumentului cd pedeapsa cu moarte este neegald._1717. 6) Argumentul cA pedeapsa cu moarte ar fi imorald. Combaterea lui.1718. 7) Argumentul cd pedeapsa cu moarte nu ar fi exemplard.1719. Argument combdtut chiar de unii1720. Pedeapsa cu moarte nu poate aveA decAt un efect relativ ca orice

altd pedeapsd.1721. 8) Argumentul cd Statul c4tigd mai mult din inchiderea decAt

din uciderea condamnatului.1722. In astfel de cestiuni economia nu e lucru principal: e insd contes-

tabild economia.1723. Argutnente in favoarea p-depsii cu moarte. Ea e utild fiindcd poate

pdstrà viata acelora pe care i-ar ucide criminalul.1724. Cuvintele lui Herb Spencer.1725. Legile trebue sd fie in report cu poporul; Carmignani sustine pA-

rerea contrarie. Combaterea parOald a celor zise de Spencer.1726. Chiar la un popor civilizat trebne mentinutd pedeapsa cu moarte-

feta cu criminalul care e un sAlbatic.1727. Compararea cu despotismul nepotrivitd.1728. Mai exact se exprimd V. Conte.1729. Oarecare rectificdri la cele zise de Conta; inexact cä dupd desfiintarea,

pedepsii cu moarte, numdrul crimelor mari s'ar fi imputinat.1730. Contestabil cd moravurile RomAnilor ar fi mai blAnde ca ale altor

natiuni.1731. Chiar de ar fi astfel inadtnisibil ca Dedeapsa cu moarte sd fie numai

pentru streini.1732. Nu este just a uri or a despretui pe infractori, le putem insa ardtd,

urd sau dispret.1733. Lupta in Italia contra pedepsii cu moarte. Contro la corrente"

d-lui Garofalo.1734. Observatiunile judicioase §i critica sa contra suprimdrii pedepsii

cu moarte.1735. Legea noastrd e in contrazicere cAnd aplicd pedeapsa cu moarte

cu atAta profuziune in legea militard, §i o proscrie cu desdvdr-sire in legea civild.

1736. Deasemenea dreptul de a ucide pe arestatul care fuge e o contra-zicere a principiului.

1737. Cuvintele judicioase ale principelui de Bismark care deasemeni.arata contradictiunea legiuitorului.

1738. IntAiul argument este exemplaritatea pedepsii cu moarte.Cestiunea exemplaritatii pedepsii cu moarte e foarte importantd.

a,

abolitionisti.

599

1739. Exemple de neaplicarea pedepsii cu moarte $i relele sale rezultate.1740. Experienta a fost facuta $i la noi.1741. In schimb aplicarea pedepsii cu moarte a avut rezultate bune.

Exemple din tari streine.1742. Exemple din tara noastra.1743. Cazul important citat de Cristison.1744. Deaceia multe State dupa ce au suprimat pedeapsa cu moarte au

reintrodus-o.1743. Cifre statistice relative la efectele supresiunii pedepsii cu moarte.1746. Aceasta e argumentul cel mai tare in favoarea pedepsii cu moarte.1747. Fraze frumoase ale abolitionistilor $i combaterea lor.1748. Discutiunea nu are valoare decat pe baza statisticei.1749. Rezudiat asupra acestui prim argument.1730. Al doilea argument este Ca pedeapsa cu moarte favori,zeazd selec-

fiunea social&1751. Obiectiunea d-lui de Lanessan; combaterea ei.1752. Rasa marilor criminali tinde sa dispara.1753. E natural ca sA se caute selectiunea rasei fata cu criminalii, cand

unii propun distrugerea chiar a degeneratilor inconstienti.1754. Pedeapsa cu moarte preferabila asexualithrii.1755. 3. Al treilea argument este ed singura pedeapsd cu moarte asi-

gurd absolut societatea tin contra .ucigasului.1756. Inlocuirea pedepsii cu moarte in uncle tari e revenirea la vechile

torturi, provocand nebunia. Cuvintele juste ale lui Tarde.1757. Citarea catorva cazuri de inlocuire a pedepsii cu moarte.1758. Chiar astAzi unii propun inlocuirea pedepsii cu moarte cu o inchi-

soare specialA vrednicA de a inspira groaza.1759. Pedeapsa Cu moarte e Inca populara in unele tan.1760. Citarea partizanilor $i adversarilor pedepsii cu moarte.1761. Toti legiuitorii vechi, chiar Moisi $i Crist au fost pentru pedeapsa

cu moarte.1762. In evul meziu $i in epoca modernA, filozofli $i. scriitorii deaseme-

nea favorabili.1763. In secolul al XIX-lea multi scriitori in Franta, mai ales profesori,

s'au pronuntat pentru pedeapsa cu moarte.1764. Partizanii pedepsii cu moarte in alte tari $i la noi.1765. Antiabolitioni$tii in diferite tari $i la noi.1766. Rezumarea discutiunii. and va trebui suprimatd ped. cu moarte.1767. In Romania nu trebue introdusd fiindcA e inpotriva spiritului public

al tArii. Trebue InsA a lupta pentru producerea unui curent fa-vorabil pedepsii cu moarte.

1768. In Franta si Italia e mai usor sA lipseascA pedeapsa cu moarte.1769. Legislatiune comparata.

Peaepsele privative de libertate1770. Importanta pedepselor privative de libertate si prin urmare al

studiului Inchisorilor.1771. a) Durata pedepselor privative de libertate.

600

1772. Pedepsele perpetue.1773. Combaterea pedepselor perpetue de unele persoane; ce s'a zis

contra lor.1774. Suprimarea lor de Cod. pen. fr. din 28 Sept. 1791.1773. Cod, pen. din 1810 le-a admis.4776. Ele au fost mentinute in 1832; cuvintele rationale ale raportoruIui

legii din 1832.1777. Sustinerea pedepselor perpetue.4778. Pedepsele temporare.4779. Pedepse nedeterminate.1780. Cazuri de pedepse nedeterminate in vechiul nostru drept.4781. b) Regimul pedepselor privative de libertate.

Sistemele penitentiare

1782. In apusul Europei trei sisteme: a) Penitentiar; b) Al relegarii; c) Mixt.1783. Doti& elemente de deosebire ale sistemelor penitentiare: izolarea

munca.1784. A) Inchisoarea in comun, inconvenientele sale.1785. Acesta e sistemul tarii noastre.1786. Date statistice relative la penitentiarele noastre.1787. B) Inchisoarea celular strict& Inconvenientele costului prea mare

al unei celule.1788. Produceh efecte rele organice: deaceia astazi rut se mai intre-

buinteaza.1789. C) Sistemul auburnian; bune rezultate, dar e cel mai costisitor.1790. D) Sistemul irlande7; vom reveni asupra lui la liberarea condi-

tionalä.1791. E) Inchisoarea celulard moderatd.

Istoria inchisorilor si a regimului celular1792. Inchisorile au existat la Indieni $i la Greci.1793. La Romani ca la toate popoarele vechi, inchisoarea era mai mult

preventivä deck pedeapsa, ceiace a rau as mult timp in ve-chiul drept.

1794. In evul meziu $i in cel modern inchisorile erau groaznice.1795. Biserica apusand e prima care a facut oarecare progrese in regi-

mul inchisorilor.1796. Totusi chiar in veacul al XVIII-lea inchisorile erau intr'o stare

ingrozitoare.1797. Tot astfel erau inehisorile $i la noi.1798. Protestele scriitorilor produc efectul Ca se indreapta atentiunea

asupra inchisorilor $i incep studii $i reforme la finele veaculuial XVI II-lea.

1799. Rezumat al reformelor facute in Franta in secolii al X VIII-Iea $i alXIX-lea.

1800. Daca in Franta nu s'a putut introduce sistemul celular in schimbs'a imbunatatit si mai ales s'a indulcit considerabil traiul ininchisori.

si

601

1801. In Romania s'a urmat o directiune identica.1802. Principe le Bibescu face imbuna tatiri in Muntenia.1803. In Moldova Grig. Ghica-Voda cauta sa introduca regimul auburnian.1804. Pentru a putea face reforma Ghica-Vodä cere dela guvernul fran-

cez o persoana competinte si i se recornanda F. Dodun des Pe-rières.

1805. Totusi inchisorile noastre lasau mult de dorit in 1871.1806. In 1874 se face o lege si un regulament bun dar care nu s'au rea-

lizat in practica.

Liberarea conditionali i patronarea

1807. Greutatea condamnatului dupa ce a esit din inchisoare sa ia caleadreapta.

1808. Pericolul mare ce-I prezinta liberatii pentru societate.1809. Importanta problema: le lendemain de la peine.1810. a) Liberarea conditionalci san anticipaid.1811. Unii au combatut-o.1812. Cei mai multi o1813. In orice caz preferabila gratiei.1814. b) Societeitile de patronare.

Originea lor.1815. Utilitatea lor si date statistice relative la ele.

Rezultatele regimului Inchisorilor

1816. Un regim ideal de inchisori.1817. S'a crezut mult timp ca penitentiarele gratie imbunatatirilor aduse,

indreapta pe detinut. Astazi nu mai este aceasta credinta.1818. Infractorul nu se caeste.1819. Din contra se lauda cu ceiace a facut.4820. Ineficacitatea inchisorilor de mult recunoscuta.1821. Cu introducerea sistemului celular sperantele au renascut, dar din

nou au fost inselate.1822. Recidiva creste n econ ten i t.1823. Cazuri caracteristice din Romania de neeficacitatea regimului in-

chisorilor.1824. Un caz din Franta.1825. In penitentiare chiar se comit infractiuni.1826. Si chiar de personalul insarcinat cu moralizarea arestantilor.1827. Lucrul e firesc din cauza cA lipseste personalul ideal de morali-

zare a detinutilor si este si foarte grea aceasta opera.1828. i apoi inchisorile nu sperie pe infractor astfel cum ele sunt azi

organizate, caci traiul e prea bun.i1829. In organizarea penitentiarelor s'a facut gresald Ca s'a imbunatatit

peste masura viata detinutilor.3830. Chiar dupa moarte infractorul este mai bine tratat cleat omul

cinstit sarac. Cuvintele d-lui Herbette. Critica !or.

sdsdn.

602

1831. Cand oamenii luminati au astfel de idei, cu atat mai mult infrac-torii.

1832. Viata saracului liber si a infractorului inchis dupa d. Garofalo.1833. Cuvintele lui Dostoievsky $i Qrtolan.1834. Nu e rational ca viata infractorului sA fie mai bunA deck a omului

cinstit.1835. Grgita inte1egere a misiunei inchisorii.1836. Rezultatele acestei gre$eli; se provoaca criminalitatea profesio-

nista.1837. Unii nici nu vor sA ese din inchisoare $i altii doresc ca sA intre.1838. Recunoa$terea rAului rezultat dat de penitentiarele actuale.1839. Sperantele in regimul celular.1840. Regimul celular e o imbunatatire a regimului inchisorilor insA nu

prea mare.1841. Cele zise de Lombroso, Ferri, B. Constant, A. Prins $i de Lanessan

contra lui.1842. Alte critici ale regimului celular.1843. Greutatea de trai a omului liber. Constatärile d-lui Mace.1844. Cestiunea locuintelor in Bruxelles $i Paris.1845. Poate ca era mai inteleapta ideia romanA asupra inchisorilor:

Carcer ad continendos non ad puniendos.1846. Legiuitorul ar trebui sa gäseasca justul meziu intre inchisoarea

mormant de odinioara i inchisoarea palat de astazi.1847. Consideratiuni particulare Romaniei.1848. In alte taH sunt ca pedepse supreme pedepse destul de aspre.1849. Parerea d-lui de Lanessan asupra regimului inchisorilor $i apre-

ciarea ei.1850. c) Consecinfele pedepselor priva(ive de libertate.

§ 2. Munca silnicd.

1851. Munca silnicA are doua grade de pedepse.1852. a) Durata muncei silnice.1853. b) Regimul muncei silnice.1854. Condamnatii de peste 60 de ani. Art. 14 C. p.1855. c) Consecintele muncei silnice.1856. Interdictiunea legala. Motive le ei.1857. Deosebirile ei de interdictiunea judiciara.1858. Rezultatele pedepsii muncii silnice.

1839. a) Durata.1860. b) Regimul.1861. Peculiul sau plata muncii.1862. c) Consecinta.

§ 3. Recluziunea.

§ 4. Detenfianea

1863. Consideratiuni generale: istoric, statistica.1864. a) Durata.

603-

1865. Critica legii.1866. b) Regimul.1867. c) Consecinte dupd legile speciale.

§ 5. Degradarea civicd.

1868. Consideratiuni generale: istoric.1869. a) Durata.1870. b) Drepturile luate.1871. c) Consecinte.1872. CAnd e pedeapsd principald poate fi intovArd§itd de o pedeapsd

complimentard.1873. Modurile de stingere ale degraddrii civice.1874. d) Criticile aduse degraddrii civice. Combaterea lor.1875. E adevdrat insd cd uneori legea (Id scutiri in loc de pedepse.

II. Pedepse corectionale.

1876. Enumdrarea acestor pedepse.

§ 1. Inchisoarea corectionald.1877. a) Durata.1878. Cazuri exceptionale cAnd trece de 5 ani.1879. b) Regimul.1880. Peculiul.1881. Munca in penitentiare combAtutd de unii.1882. Sustinerea muncii in inchisori.1883. Munca in regie preferabild.1884. Cestiunea purtdrii fearelor.1885. Regretabila amestecare a condamnatilor cu prevenitii.1886. Abuzul pedepselor de scurtd duratd.

§ 2 Interdigiunea corecfionald.

1887. Deosebirea intre interdictiunea corectionald i degradarea civicA-1888. Durata.1889. Deosebirea cu interdictiuni legale.

§ 3. Amenda corecfionald

1890. fstoric: pedeapsa loarte veche.1891. Astäzi rolul pedepselor pecuniare este foarte mArginit.1892. PArerea lui H. Spencer despre viitorul lor.1893. Unii le-au criticat.1894. Aceia care le-au sustinut au inteles sd fie o confiscare partiald.1895. Critica legilor moderne.1896. Deosebirea intre legea romAnd §i francezd.1897. Cazuri de amendd, limitele sale.1898. Cazurile cAnd nu se prevede maximum or minimum.

8

-604

1899. Amenda nu trebue confundatA cu confiscarea.1900. Ea se deosibe$te de despAgubirile civile.1901, $i de clauza penalA.1902. Se aseamAnA mai mult cu amenzile fiscale.1903. Moartea celui condamnat la amendA atrage apArarea de pedeapsa?1904. Cestiunea discutatA $i. in vechiul drept.1905. 5i astAzi discutatA la Francezi.1906. Legea noastrA distinge; aprobarea legii.1907. Sub alte raporturi amenda are caracterul penal $i de aci mai multe

consecinte.1908. CAnd se transformA inchisoarea in amendA se poate da o pedeapsd

mai mare decit proportia din art. 28 si 30 C. p. Critica unei de-ciziuni a Curtii Casat. rom.

1909. Transformarea amendei in inchisoare pentru insolvabili. Criticalegii.

1910. RegulA foarte veche. Qui non habet in aere luat in corpore.1911. RegulA nedreaptA, mai ales cAnd ea nu este regulA generald de

drept.4912. Chiar de ar fi admisA amenda, ea trebue sA fie numai o pedeapsA

complimentarA.1913. Art. 28 $i 30 C. pen.1914. Dispozitiunea art. 399 C. p. se aplicd $i la transformarea amendei

in inchisoare?1915. Unii au sustinut negativa.1916. Combaterea acestei pAreri.1917. Jurisprudenta Curtii de casatiune.1918. Amenda contra marturilor insolvabili se poate transformit in in-

chisoare? ControversA. Sustinerea afirmativei.1919. Cine se pronuntA' asupra transformArei amendei in inchisoare?1920. Amenzile prevAzute de Codice, proc. civ., proc. pen. $i alte legi

se pot transformA in inchisoare? Controversa.1921. Sustinerea afirmativei.1 922. Dispozitiuni speciale din legea licentelor $i a monopolului tutunu-

rilor.1923. Sistemul transformArii amenzii in inchisoare criticat.1924. Tendinta legislatiunilor.

Pedepse corectionale accesorie or complimentare.

1 925. Alte pedepse corectionale accesorie $i complimentare din Cod.pen. $i din legile speciale. Unele sunt incapaciati $i e de obser-vat cA uneori sunt perpetue.

M. Pedepse de simplä politie.4926. EnumArarea lor.

1 27. a) Durata.1928. b) Regimul.

§ i. Inchisoarea Folifieneascd.

605

§ 2. Amenda polifieneascd.

1929. Dispozitiunile legii. Art. 30 si 399 C. p.

§ 3. Confiscarea special&

1930. Dispozitiunile art. 37 si 381 C. pen.1931. Confiscarea e o pedeapsa de natura particulara supusa unor regule

speciale.1932. Obiectele confiscate devin ale Statului.

Apendice.

Regule gen erale asupra executdrii pedepselor..

1933. 1) Calculul termenului osdndei.1934. De cand incepe pedeapsa inchisorii cand osanditul a fost inchis

preventiv? Distinctiunea facuta de lege.1935. Art. 32 C. p. prezinta dificultati.1936. Asupra efectului desistarii 4 pareri deosebite.1937. Sustinerea ca retragerea apelului or recursului se va consider&

ca si cum apelul or recursul n'ar fi fost facute.1938. Critica jurisprudentii franceze.1939. Critica unei deciziuni a Curtii de apel, Bucuresti.1940. Ce se intampla cand apelul s'a admis, dar recursul s'a respins?1941. Quid daca dupa casare instanta de trimitere reduce pedeapsa?

Critica deciziunii din 1893 a Curtii noastre de cas. si aprobareacelei din 1902.

1942. Perseverarea si extensiunea principiului admis in 1902.1943. Se va tine in seama timpul preventiunei pentru reducerea inchi-

sorii din orce infractiune or numai pentru acea pentru care a fostinchis? Controversa. Admiterea ultimei opiniuni.

1944. Daca se tine seama de timpul arestarii pana la intrarea in inchi-soare? Con troversa. Sustinerea negativei.

1945. Cine se pronunta asupra aplicarii pedepsii?1946. 2) Publicitatea condamnatiunii.1947. 3) Dreptul condamnatului de a comunicd cu familia.1948. 4) Despeigubirile civile.

Priviri de libertate care nu sunt pedepse.

1949. Diferitele cazuri.1950. 1) Detentiunea preventiva. Scopul ei.1951. 2) Inchiderea minorilor infractori fara pricepere.1952. In Romania fara aplicatiune.1953. 3) Inchiderea nebunilor.1954. 4) Inchiderea vagabonzilor si prostituatelor.1955. 5) lnchisoare pentru datorii.1956. A existat in dreptul roman si chiar pedeapsa cu moarte contra4

debitorilor insolvabili.

606

1957. A existat si in dreptul vechiu francez.1958. La noi s'a promulgat legea constrAngerii corporale atunci cAnd se

desfiinta in Franta.1959. Legea nu e interes sa fie studiata de aproape fiindca riu s'a apli-

cat niciodata.1960. Sustinerea legii.1961. E singurul mijloc de credit al saracului.1962. Dovada ca legea din Nov. 1863, nu era contra saracilor.1963. Cu ce conditiuni ar fi admisibila inchisoarea pentru datorii ?1964. Compararea cu legea comerciala.1965. Utilitatea purificarii atmosferii politice.1966. In Franta desfiintarea legii cu mica majoritate.1967. Obiectiunile contra constrAngerii corporale i combaterea lor.1968. Masuri inlocuitoare ale constrAngerii corporale.1969. Mai util inca falimentul pentru civili.

1970. Cazul de corectiune al parintilor din art. 330 C. civ.

CAPITOLUL III

MICSORAREA SI INGREUNAREA PEDEPSELOR.

1971. Efectul cauzelor de micsorare si de agravare al pedepselor.

Sectia I. Micsorarea pedepselor.

1972. Ne vom ocupa numai de efectul circumstantelor atenuante.

Circunistante atenuante

1973. Importanta materiei.1974. Statistica aplicrii lor in Franta.1975. Latitudinea de apreciere a judecatorului in penal. Istoric: Platon,

Bodin, Pastoret, Bentham.1976. Istoricul in legislatiuni si in vechiul drept francez.1977. Sistemul pedepselor fixe admis in perioada revolutionara.1978. Sistemul pedepselor fixe nu e rational ; pedeapsa trebue indivi-

dualizata./979. Limita maxima trebue sa existe, pentru trecerea :ub minimum s'au

introdus circumstantele atenuante: origina lor.1980. Minciuna milostiva (achitarea spre a evita o pedeapsa prea aspra)

a facut sa se intinda circumstantele atenuante i la unele crimein 1824.

1981. Reforma din 1824 nu si-a ajuns scppul si legea din 1832 a gene-ralizat circumstantele atenuante.

1982. Legislatiune comparata.1983. La noi circumstantele atenuante au fost introduse prin Reg. or-

ganic, insa lasate la aplicatiunea Domnitorului. In Codicele pe-nal $tirbei nu existau.

T1984. Cod, pen. roman le-a admis.

607

1985. Multi au läudat aceastA institutiune.1986. Alti au criticat-o.1987. Mai ales din cauzd cEt in 1832 legea n'a admis multe reforme care

de altfel erau in spiritul public si al legiuitorului, läsAnd indrep-tarea pe segma judeatorilor.

1988. PArerea mijlocie a lui Bertauld.1989. Combaterea institutiunei circumstantelor atenuante.1990. Aprobarea sistemului Cod. pen. olandez.1991. PArerea lui Bertauld de a reveni la pedepsele arbitrare.1992. Admiterea sau neadmiterea circumstantelor atenuante nu face Mu-

tilA discutarea problemei parificarii de pedeapsA or diferentieriiintre complici, sau in caz de tentativA.

1993. Concluziune: pedepsele nu trebue sd fie fixe.1994. Se gAsesc chiar astAzi pedepse fixe in Cod. penal romAn.1995. Gratie art. 60 C. p. nici aceste pedepse nu mai sunt fixe afarA de

cozul cAnd legea interzice aplicarea art. 60 C. p.1996. Sunt insA i pedepse absolut fixe in legea noastrA; critica legii

din 4 Mai 1895.1997. Modificarea din 187-1 a art. 60 C. p.1998. I. In rnaterie crirninald efectul circ. atenuante este scAderea obli-

o-atoare sub minimum.1999. CAnd se da peste o pedeapsd politicA se trece peste ea, si scActerea

e si mai mare.2000. Trei pedepse criminale si una corectionala prin aplicarea art. 60

C. p. ajung la acelasi minimum.2001. In caz cAnd legea dA maximum unei pedepse prin aplicarea art.

60 C. p., judecAtorii pot da minimum.2002. Se poate da amendd de 500-1500 lei in cazul cAnd aplicAndu-se

art. 60 C. p., se ajunge la o pedeapsA tot criminalA? Sustinereanegativei

2003. Cine se pronuntà asupra circ. atenuante cand fapta la jurati aajuns sA fie pedepsitA corectional?

2004. Jurisprudenta francezA.2005. Jurisprudenta romAnA.2006. Se pot acordà circ. atenuante contumacelui? Controversa; susti-

nerea afirmativei.2007. Art. 60 C. p. se aplicd si la crimele prevAzute prin legile speciale.2008. In Cod. just. militare trebue a distinge.20u9. II. In materie corectionald e obligat judecAtorul sA se scoboare

sub minimum in cazul art. 60 C. p.? ControversA. Jurispr. fran-cezA admite negativa.

2010. Actualmente Curtea de cas. romAnd admite afirmativa.2011. Combaterea acestui sistem.2b12. Sistemul legii e insA criticabil dupd ratiune.2013. Aproape toate pedepsele corectionale sunt i astAzi arbitrare in

privinta minimului.2014. Deasemenea i interdictiunea corectionala.2015. Maximum amendei corectionale in Franta.

608

2016. Jurisprudenta C. cas. romAne este cA maximum rezultAnd dintransformarea inchisorii corectionale, este nedeterminat.

2017. Criticarea lui.2018. Relativ la aplicarea art. 60 C. p. la delictele din legile speciale,.

controversa. Sustinerea afirmativei.

Materie de contraventiuni.

2019. In materie de contraventiuni, art. 60 C. p. nu se aplicA.2020. Critica legii noastre.2021. Un caz interesant al neaplicArii art. 60 la contrav.2022. Dispozitiunea legii e atat de absurdA incAt tribunalele romAnqti,

uneori violeazA legea.2023. Art. 60 C. p. nu se aplicA la contrav. politieneti din legile spe-

ciale.2024. Aplicarea art. 60 C. p. la pedepsele aldtarate:

a) La cele accesorii se scade pedeapsa prin cale de consecintA..2025. JudecAtorii nu pot insA a reduce separat aceste pedepse.2026. Deasemenea nu pot inläturA incapacitAtile rezultAnd din legile spe-

ciale, §i deriivAnd din natura infractiunii.2097. Pedepsele complimentare pot prin aplicarea art. 60 C. p. sä tie

suprimate.2028. Quid de confiscarea specialA? Ea nu poate fi InlAturatä prin apli-

carea art. 60 C. p.2029. Consecintele transformArei infractiunei prin circumstantele ate-

nuante.

Sectia IL Circumstantele agravante.

2030. Cele judecAtoreti nu au importantA doctrinalA, iar cele legale altfost studiate.

Concursul circonstantelor atenuante cu cele agravante.

2031. Acest concurs se poate intAmplà.2032. Care trebue sà fie aplicate intAi in caz de concurs ?2033. Interesul practic al distinctiunei. Exemple.2034. Cestiunea e insolubilA dupA textul legii.2035. Trebue sA ne intrebAm care ar fi vointa legiuitorului tinAnd seam&

de spiritul legii. Deci va fi ordinea care va da pedeapsa cea mai,blAndA.

2036. Cazul de recidivA prevAzut de lege.2037. Un caz in care sunt diferite circumstante.2038. Agravanta legald trece totdeauna inainte.2039. Ordinea celorlalte circumstante.2040. Exemple din jurisprudenta romAnA.2041. Rezumarea discutiunei.2042. Ar fi bine ca legea sA prescrie ordinea.

609

Legea zisi Berenger din Franta: de agravare §1atenuarea pedepselor.

2043. Scopul acestei legi.2044. Dispozitiunea principalA a legii e suspendarea pedepsii.2045. Alte dispozitiuni favorabile condamnatilor.2046. Agravarea prin suprimarea termenului de un an intre cei doi ter-

meni ai recidivei, mica recidivA.2047. Aprecierea legii Bérenger i efectele ei.20-18. Propunerea de a se introduce si la noi legea suspenddrii pedepsii.2049. Legea ar fi poate bunA, dacA ar existA caziere judiciare.2050. Originea institutiunei; legislatiune comparatd.2051. Introducerea unei dispozitiuni de suspendarea pedepsii In legea

instructiunii publice.

CAPITOLUL IV

CAUZELE CARE PREVIN 1 FAC CA SA INCETEZE PEDEPSELE

2052. EnumArarea diferitelor cauze care aduc acest rezultat.

Sectia I. Preserip.gunea pedepselor2053. Cazul de aplicare al prescriptiunei pedepselor.2054. Motivul prescriptiunei pedepsei; diferite explicdri. Quiconque attend

la peine ii la souffre.2055. Combaterea lui.2056. Altii au invocat utilitatea socialA.2057. Combaterea acestui motiv.2058. Cuvintele lui Bantham.2059. Rezultatele absurde ale acestei institutiuni.2060. Motivul propus de Carrara. Combaterea lui.2061. In realitate nu e nici un motiv temeinic al acestei institutiuni, imi-

tatA din dr. civil2062. CornbiltutA de Beccaria, Brissot, Bentham, Feuerbach, Cocceiu,

Zahariae, etc.2063. Unii au propus prescriptiunea cand e vorba de infractori de oca-

ziune sau de pasiune.2064. Prescriptiunea pedepselor nu trebue admisA.

Istoric §i legisIatiune comparati2065. Prescriptiinea pedepselor mult timp necunoscutl.2%6. AdmisA la finele vechiului drept francez i Ong astAzi in Franta,2067. Sunt InsA codice penale moderne care nu o admit: legislatiunea

comparatA.2068. Punctele de examinat relativ la prescriptiunea pedepsii.2069. a) Intinderea prescriptiunei pedepsii. Ea nu se aplicA la pedepsele

care n'au trebuintA de executarea materialA.2070. b) Timpul eerat pehtru a prescrA e deosebit la crime, delicte sii

contra+entiuni.

59195 39

610

2071. Critica legii.2072. Se va tine seama de pedeapsa or calificarea infractiunei ? Con-

troversa.2073. De cand incepe sa curga termenul prescriptiunei ? Distinctiunea

in materie criminala, corectionala si de simpla politie.

c) Intreruperea i suspendarea prescriptiunii, pedepselor2174. Trebue sa urinam dupa principiile generale ale dreptului.2075. Dupa ce a fost prins, daca osanditul scapa, incepe de aci termenul

prescrierii pedepsii.2076. Despre suspendarea prescriptiunii. Controvert'. Sustinerea ca nu

exista.2077. Combaterea parerii d-lui E. Villey.2078. Nu este motiv in penal de a se admite suspendarea pedepsii.2079. Suspendarea pedepsii in Franta.

d) Efectele prescriptiunii pedepsii2080. Pedeapsa e inlaturata, dar ea poate avea urmari.2081. Urmarile penale in caz de prescrierea pedepsii in Franta si la noi.

e) Prescriptiunea condamncirilor civile

2082. Brissot era pentru neprescrierea condamnarilor civile rezultânddintr'o infractiune. Art. 399 Proc. pen. a dispus contrariul: Termen30 ani.

2083. De cand Incep cei 30 ani ? Dela data ramanerii definitive a con-damnarii.

2084. Pentru contumace controversa. Admiterei ca termenul incepe deladata condamnarii.

Gratia2085. Definitiune.2086. A existat totdeauna in vechime.2087. $i in Romania a existat in vechiul drept.2088. In Franta a fost desfiintata in 1791 i apoi reinfiintata in an. X.2089. La noi ea se gaseste prescrisa in Constitutiune.2090. Gratia a fost laudata de unii si de alti combatuta.2091. Sustinatori ai acestei institutii.2092. Adversari ai dreptului de gratie.2093. Sustinatori moderati ai acestui drept.2094. Combaterea gratiei In Statele constitutionale.2095. Mai ales inutila si periculoasa in Romania.2096. Efectele gratiei. Pedepsele accesorii nu le poate sterge decal in-

Cauzele, acestor regule.2097. Osanda trebue sa fie definitiva.2098. In favoarea contumacelui se admite ca nu poate sa intervina.2099. Comutandu-se pedeapsa nu se poate depasi maximum pedepselor.

Practica contrarie a Ministerului nostru de justitie.

2)

direct.

611

2100. Incapacitatile din legile speciale nu sunt stinse prin gratie.2101. Deasemenea despagubirile civile.2102. Gratia poate fi individuala or colectiva.2103. Gratia se poate refuza? Sustinerea negativei.2104. Forme le de gratie nu sunt aratate de lege.2105. Date statistice relative la gratie.

3. Amnistia.

2106. Amnistia difera de gratie.2107. a) Amnistia impedica recidiva. Critica lui Lombroso asupra acestui

efect.2108. b) Ea poate interveni si fnainte de judecata.2109. c) Amnistia este realä, iar nu personala.2110. d) Cheltuelile catre Stat inceteaza in caz de amnistie.2111. e) Amnistia se da numai in materie politica.2112. Favoarea acordata infractorilor politici se explica.2113. Sunt insa efecte care raman si dupa amnistie.2114. Quid despre despagubiri civile? Controversa. Sustinerea ea amnis-

tiatul datoreste despagubiri civile.2115. Quid despre efectele deja produse ale amnistiei.2116. Cestiunea e foarte grea relativ la divort.2117. Discutiunea asupra legitimitatii amnistiei. In general mai bine pre-

Wad decat gratia. Combaterea totusi a amnistiei.2118. Amnistia trebue acordata de catre parlament: La noi constitutiunea

dispune ca se da de Rege.

4. Moartea

2119. Nu prezinta nici o dificultate juridica.

5. Revizuirea2120. Materie de procedura.

6. Ertarea in caz de adulter a sotului culpabil definitiv condamnat2121. Va fi studiata in procedura penala.

ApendiceReabilitarea

2122. Ea are de scop sa faca sa inceteze direct pedepsele accesorii siincapacitatile din legile speciale.

2123. Reabilitarea: Definitiunea Doud feluri de reabilitari legala si judiciara.2124. Efectul ei in ambele cazuri.2125. Critica parerii d-lui Thiry.2126. Istoricul reabilitarii la Franoezi.2127. In Romania ea n'a existat in vremile vechi.2128. Motivul pentru care nu a existat. Combaterea parerii ca motivul

.ar fi neegalitatea de clase din .trecut

612

2129. Reabilitarea a existat in Cod.pen. tirbei.2130. Adevdratul motiv este cd reabilitarea e o conceptiune juridicd prea

subtire pentru o legislatiune putin desvoltatd.2131. Nici nu era atunci trebuincioasd reabilitarea.2132. Trebue admisa reabilitarea? Ce s'a spus in favoarea sa.2133. Teoretic institutiunea n'ar fi rea.2134. Institutiunea aceasta cid roade rele cbiar in Franta.2135. Are inconvenientul ca nu poate folosi poporului, ci tocmai clasei

care meritd mai putina favoare cand comite infractiuni.2136. La noi reabilitarea n'a fost admisa. Motivul probabil al neadmiterii2

este cd degradarea ci vied nu dureazd dealt pe timpul osandeiprincipale.

2137. Acest motiv insa nu e fundat, cdci sunt alte incapacitati perpetue-care supravietuesc pedepse principale.

2138. Poate cd legiuitorul a tinut seamil cd reabilitarea nu exista in Cod.pen. prusian din 1851, unul din cele doud modele ale legii noastre_

2139. Reabilitarea s'a cerut continuu In Romania.2140. Reabilitarea existä in materie comercialit, Insd nu este acelasi lucra

cu acea din Codicele penal.

TABLA ALFABETICA A MATERIILOR.

TRIMITEREA SE REFERA LA NUMERE IAR NU LA PAGINE

Absolutorie scuze, 1172 si urm.Accesorie, pedepse 1648-1.650, 1925; cu circumstante atenuante,

2024-2027.Acte preparatoare, 371 400..Acte de executare, 400 406.Adulter, ertarea in caz de adulter, 2121 ; flagrant delict de adulter,

1110-1115.Agenti provocatori, 1312 i urm., sunt dupa lege complici an-

teriori comiterii infractiuni. Provocarea calificata; fapteleIn care ea consistä, 1316-1323; provocarea simplä, 13231327 ; provocarea care nu produce efect, 1327-1329 bis.Mituitorii, 1330. Provocarea la contraventiuni, 1332. Pe-deapsa agentilor provocatori, 1352-1374. Provocarea prinpresä, 1374 si 1375.

Agravante, vezi Circumstante agravante..Agravanta autorului principal, 1382-- 1391.Agravanta complicelui, 1392-1395.Agravarea pedepselor, 1971 ; legea Berenger, 2043 si urm.Alcoolismul, efectele sale dezastroase, 681-688.Alienatiune rnintalä, vezi nebunia.Amenda corectionald, 1890 si urm.; transformarea ei in inchi-

soare, 1908 si urm. Addenda, p. 576, 577 si 578.Amenda de simpla politie, 1930.

1) In tabla alfabeticA n'am intrat in mari amAnunte spre a nu re-peth cele cuprinse in tabla de materii, in care e rezumat cuprinsul

numAr. Indatä ce e gäsit numärul in tabla alfabeticd, se poategasi cu u§urintä in tabla de materii amAnunte relative la acea materie.

fie--càrui

3.

614

Amenzi fiscale, 1902 i 1906 nota.Amnistia, 2106-2119.Amorul istoric, 727-730. Periculoasa teorie a lui Berner, 731)

732. Sistemul pedepsirei da bune rezultate, 733.Animus delinquendi. Vezi intentiaea.Antropologia criminalä, 81 i 82.Antropometria, 1254.Apararea legitimä, vezi Legitimci apdrare.Apararea sociall ca fundament al pedepsii, 55-176.Aplicarea pedepselor, regule, 1933 §i urm.Arbitru liberul arbitru, 104--129.Arnie ca circumstanta agravanta, 1056.Atenuante, vezi circumstante atenuante.Atenuante scuze, 1092.Atenuarea pedepselor, 1972 i urm. legea Berenger, 204 §i urm.Auburnianfi inehisoarea, 1789.A utori sau coautori i complici ; 1256-1259 ; 1264-1266 ; 1277._Avort, tentative, 435-437.Baroul, imunitatea lui, 302.Bätaia ca pedeapsa, 1598-1629, 1586, §i Addenda, pag. 578 §i 579.Milli*, 641.!Wenger, legea Berenger, 2043-2052.Bertillonagiul sau identificarea antropometrica, 1254:Betia. Pericolul alcoolismului i propuneri de combaterea Iui

681-689; vechiul drept, 689-692; trei cazuri trebue dis-tinse in legea noastra, 693-699 ; betia partiala, 700 ; for-meaza cestiunea separata la jurati, 704.

Bigamia, infractiune momentana, 936.Valuta, 92-94 ; 1415 1419 §i 1818-1819.Calculul pedepselor, 1933 §i urm.Cantitatea ca circumstanta agravanta, 1059-1063.Capitulatiunilor, regimul, 323-333.Cauze de neculpabilitate, 594 §i. urm.; deosebirea lor de faptele jus-

tificative, 867-871; deosebirea de scuzele absolutorii, 1091..Cazierele judiciare, 1241.Celular, regirnul, vezi penitentiare.Cheile mincinoase, 1054-1055.Circumstantele in care se comit infractiunile, 1016. Distinctiunea

intre ele §i intre elementele constitutive, 1016-1018.I. Agravante. a) Anterioare, precugetarea i pandirea,

ai

615

1021 1029; b) Concomitente, cauza, 1030 ; persoana,1031-1037; locul, 1037-1042; timpul, 1042-1045 ; cali--tatea, 1045 ; pluralitatea infractorilor, 1046-1051 ; efrac-tiunea, 1051; escaladarea, 1052 si 1053; cheile mincinoase,105-1- si 1055; arme, 1056; srthimbarea portului, 1057; in-strurnentul executarii, 1058; cantitatea, 1059-1063; intam-plarea, 1063 ; c) Posterioare, consecintele infractiunei,1064-1069; circumstantele agravante in concurs cu ate-nuante, 2030-2043.

II. Atenuante. Deosebirile intre ele i intre scuze, 1116;sexul, 1119; lipsa complecta de cultura, 1121. Importantamateriei, 1973. Statistica, 1972. Istoric, 1975-1994. Apre-ciarea institutiunii, 1985-1995. Aplicarea lor in materiecriminala, 1998-2008 in materie corectionala, 2010-2018.si Addenda, p. 580 ; in materie de contraventiuni, 2018-2023,1237, 1931, 1922. Aplicarea relativ la pedepsele alaturate,2024-2030, 1925

Circumstante atenuante la contumace, 2006.Circumstantele atenuante la legile speciale, 2007.Circumstante atenuante la militari, 2008.Clasificarile infractiunilor, 879 si urm.:

1) Sub raportul gravitatii crime, delicte i contraven-tiuni, origina diviziunei si importanta ei, 879 883. Critica-rea diviziunii, 886-890; Interesele diviziunii 891 ; nu areinsa criteriu tii ntific, 893 897 ; cri ma pedepsita corectional,controversa, 897-904.; infractiunile prevazute prin legilespeciale, delictele contraventionale, 904-907.

2) Sub raportul executarii materiale: a) Actiune i inac-tiune. Istoric, 939-915; astazi exista infractiuni de inac-tiune, dar regula nepedepsirii nerevelarii sau complicita-tea negativa ne admisa, 915-921; Cauza exagerarii legiimoderne i calea pe care trebue sa mearga legiuitorul,921-924. Interesul diviziunii; b) Momentane si continue.Contestarea acestei diviziuni, origina ei, continuitatea mo-ralä, controversele, interesul deosibirei; o) Simple si deobicei, 964 si 965. Cele de obicei putin numeroase, 966.Cand exista obiceiul, 967, 968. Interesul practic al divi-ziunii, 969; d) Flagrante i neflagrante. Defmitiunea in-fractiunilor flagrante, 971 ; diviziune veche dar azi putininteresanta, 972-976. e) Intentionate i neintentionate, 976.t

616

3) Sub punctul de vedere al obiectului. a) Contra in-teresului public or privat, 978-981. b) Po litice, de dreptcomun, electorate, de presA, 981 si urm. Interesele divi-ziunii, 981-988; greutatile de aplicare ale diviziunii si in-cercArii de solutiune a problemei, 990-1000; infractiunileelectorate, 1003 si 1004; Infractiunile de presa, 1005 si 1006 ;materia intractiunitor politice nu e complect lamuritd;c) Infractiuni prevazute de Cod. penal si infratiuni preva-zute de legi speciale.

Codicele penal roman; confectionarea lui, 213 226 si prefatap. VII, nota 1.

Complicitatea; deosibirea ci de coparticipare, 1256 1259. Eti-mologie ; 1260; deosibirea de copexitate, 1261 ; definitiunea,1262: distinctiunea intre complici si coautori, 1264 1266si 1277. Istoricul complicitatii, 1267-1277; Infractiunilecomise de multime, 1278; Conditiunile complicitatii, 1284si urm. a) Sa fie vorba de o infractiune ; nu exista complici-tate de sinucidere, 1284; b) Infractiunea sa fie o crima sauun delict, 1294-1298. 0) SA existe intentiunc, 1296-1307;d) Complicitatea trebue sA se indeplineasca in unul dinmodurile prevazute de lege, 1307; nu poate exista la in-fractiunile de inactiune, 1308. Complicitatea negativA, 920,1309-1311.

1) Complicitate anterioard, 1312 *i urm. vezi agentiiprovocatori. Provocarea calificata, 1317 si urm. Provoca-rea simplA, 1323 *i urm. Alti complici anteriori afara deagentii provocatori, 1336.

2) Complicitate concomitentd, 1337 si 1138.3) Complicitatea posterioard, tainuirea si gazduirea,

1339-1345. Pedeapsa in materie, complicitate ; sistemeleposibile, 1345 1352. Pedeapsa cornplicitAtii anterioare.egalitatea de pedeapsA, 1352-1377. Pedeapsa complicitatiiconcomitente, 1377 si urm. Influenta agravantelor autoru-lui principal asupra complicilor, 1382 1391. Agravantacomplicelui, 1392 si 1395. Tainicile luari, 1396 1398. Rap-tul, 1399; Complicitatea indispensabild, 1404-1408 ; Corn-plicitatea la complicitate, 1409 si 1410; Complicitatea latentativA, 1411 ; Marturii in duel, 1413; Instigarea la insti-gare, 1414 ; Cainta, 1415-1419. Pedeapsa complicitatii pos-terioare, 1419 s>i urm. Istoric, 1419-1424; GAzduitorii, 1427

617

si 1428 ; Tainuitorii, 1429-40. Tainice luari, tainuire, 1438 ;Complicitate corespectiva, 1440-1450. Rixele, 1450-1452.

Complimentare pedepse, 1650-1654 ; 1925 ; cu circumstante ate-nuante, 2027-2030.

Complotul, infractiune continua, 939.Concurs de circumstante agravante cu atenuante, 2031 2043.Concurs de infractiuni, vezi : carnal §i recidiod.Condamnarea conditionalA, 2043-2052.Conexitate, deosebirea de complicitate, 1261.Confiscarea, 1895 si nota.Conflscarea generalà a bunurilor, 1559 1576 ; 1899; Speciala,

1930 1932.Conflictul legilor penale in timp or in spatiu, vezi Legea penald.Consecintele infractiunii ca circumstanta agravanta, 1064-1069.Consimtimantul partii vatarnate nu e fapta justificativa, 864.Constrangerea, 734 si urm. a) Fizica nu se pedepseste, 736 si

737 ; b) Morala altadata se pedepsea, acum insa nu sepedepseste, 738-749; Constrangerea prin foame 749-758.Alte cazuri de constrangere morala, 758-764; baza legalaa constrangerii in legea romana, .765 773 si p. VII-a,noata 2-a , din Prefata.

ConstrAngerea corporalA, 1955-1971.Contractul social fundament al pedepsii, 46-48.Contraventiuni, vezi Clasificarea infractiunilor cornise in tara

streina, 313 ; Tentativa de contraventiune, 449 ; complici-tate, 1294, 1295 ; cumul, 1141, 1142 ; recidiva, 1235-1237.Prescriptiunea pedepselor 2070 ; circumstante atenuante 2039.

Contumace. Prescriptiunea condarnnarilor civile, 2084; Gratia,2098 ; prescriptiunea pedepsii, 2073; circumstante atenu-ante, 2006.

Coparticiparea §i complicitatea, 1256-1259 si 1264 1266, 1277,1281, 1282, 1284, 1286, 1289.

Corectiuna, dreptul de corectiune, 1612, nota 4.Corectionale, pedepse, 1876 si urm.Corp orale, pedepsele, 1589-1629 si addenda la fine, p. 578 si 579.Corporatiunile, vezt persoanele morale.Crime, vezi Clasificarile infracfiunilor comise in strainatate,

315 ; Tentativa, 413, 432-437 ; Complicitate, 1294 1298 ;Cumul, 1138-1139 ; Recidiva, 1216 si urmatoarele ; Pres-criptiun ea, 2070.

618

Cu Ipa sau gresala, 554 si urm.: Regula qui in re illicita, 558562 ; Uciderea unei persoane in locul alteia, 562-568; Uci-derea prin alt mijloc, 568 ; gresala mediata, 569-570 ; respon-sabilitatea comitentului, 571 ; compensarea greselelor, 572;motivul pedepsirei infractiunilor neintentionate, 573-579;indulgenta jurisprudentii, 579. Gresa1a provine din eroareade drept or de fapt. Vezi aceste. nume. Cauzele care in-latura culpa sau dolul : I) constient, II) con.strdngerea,.III) Exereilarea dreptului or trnplinirea datoriei. Veziaceste nume.

Cumul de infractiuni, 1024 si urm. Concurs ideal de infractiune,1125; infractiune complexa, 1129. Diferitele sisteme, 11331136 ; istoric, 1136 si 1137. Regulele de aplicare, 11381148 ; caracterul cumulului, 1148; pedepsele accesoriicomplimentare, 1153 si 1154.

Dactiloscopia, 1255.Degradarea civick 1868-1872; 1858, 1867.Delicte, vezi Clasificarea infractiunilor.Delicte comise in strainatate, 315.Delicte. Complicitate, 1294.Delicte contraventionale, 904 907.Delicte. Cumul, 1138.Delicte flagrante, 971-975.Delicte. Prescript. 2070.Delicte. Recidiva, 1216 si urrn.Delicte. Tentativa, 438-448.Dementa, vezi Nebunia, 1139.Desistarea la tentativa, 415-419.Despägubirile civile, 1901, 1948, 2101 si 2114; prescrierea lor,

2082-2085.Detentiunea, 1863-1868.Detentiunea preventivk 1950.Determinismul i liberul arbitru, 104-129.Diviziunile infractiunilor, vezi Clasifiedrile infractiunilor.Diplomatied imunitatea, 303 306.Dolul, infractiunile la care exista, 508-510; Importanta dolului

sau intentiunei, 510 si urm. Vezi Intenfiunea.Dovedirea irnputarii, 860.Dreptul penal, definitiune, 1-5 si 8; Numirea lui, 6 si 7 ; Uti-

litatea studiului, 9-12 ; Impartirea materiei, 234-237.

8i

619

Dreptul de profesiune, exercitarea religiunii, etc., 859.Duelul, 861, 862.Duelul, märturii In duel, 1113.Durata, abuzul pedepselor de scurta duratd, 1886, si Addenda.Educatiunea, influenta sa asupra criminalitatii, 115 119.Efractiunea, 1051.Egalitatea pedepselor, 1577 si urm. Vezi Pedeapsa, lit. c. Vezi

si Addenda, pag. 576.Elementele infractiunei, vezi Infrac,Uunea.Epilepsia larvatä, 63, 69, 72, 76.Ereditatea cauzd de criminalitate, 109-115.Eroarea de drept si de fapt, 582-594.Erorile judiciare, 1590.Ertarea nu e o faptd justificativd, 865 866; Ertarea in caz

de adulter, 2121.Escaladarea, 1052-1053; provocarea prin escaladare, 1109.Etatea, 597 si urm. Perioada neresponsabilitätii pAnd la 8 ani

deplini, 608-612; a responsabilitdtii Indoioase, 612-616;a responsabilitatii reduse, 616-619; a responsabilitätii de-pline, 619 si 620; pedeapsa minorilor, 621-635; pericolulcriminaIitäii minorilor i mdsuri1e de indreptare, 635-641 ;etatea inaintata, 641; inchiderea minorilor infractori färdpricepere, 614, 615, 1951, 1952, 1205.

Exercitarea unui drept sau profesiuni or religiuni admise, aparä .

de pedeapsa, 859.Exteritorialitate, 3 13.

Exträdarea, 333-350.Fapte justificative, 773 si urm., deosibirea intre ele i cauzele-

de neculpabilitate, 867-870.Filozofia, introducerea filozoficd, 13 si urm.; contestarea drep-

tului de pedepsire al societatii, 15 i 16; diferitele sisternepentru fundamentul dreptului de a pedepsi, 17; sistemulrdzbundrii, 18-32; sistemul utilitd,Ui sociale, 33-46;sistemele contractuale, 46-48; sisteinul justitiei abso-lute, 49-50 ; sistemele mixte, 51-54 ; sistemul apcirdriisociale i §coala pozitivista penala, 55-176; terza scuola,177-178; uniunea internationald de drept penal, 179.

Flagrante, vezi clasificarile infractiunilor.Flagrantul delict de adulter constitue provocare; conditiunile ce-

rute de lege, 1110-1115.

si

620

Foamea, 749-758.Functionar, calitatea de functionar, circumstanta agravantd,

1033-1035, 1580.Fundamentul dreptului de a pedepsi, vezi Filosofia.Gazduirea, infractiune de obicei, 1340; pedeapsa Vizduirei 1427,

1428, 1435.Gratia, 2085 2106.GrepIa, vezi Cul pa.Identificarea antropometricg, 1 254.Ignoranta de drept nu apard de pedeapsd, 587-594.Ignoranta de fapt apara, 582-587.Imunitatea baroului, 302.Imunitatea diplomatick 303-306.Imunitatea parlamentark 301.Incapacitati rezultand din pedepse, 1925.

'Inchiderea minorilor färã pricepere, 614, 615, 1951, 1952, 1205.Inchiderea nebunilor, 1953.Inchiderea vagabonzilor i a altor persoane, 1955.Inchisoarea corectignala, 1877-1886.Inchisoarea politieneascN, 1927-1928.Inchisoarea preventiva, 1950.Inchisori i regimul lor, vezi Penitentiare.Inchisoarea pentru datorii, 1955-1971.inconeienta, 595 si urm.Individualizarea pedepsei, 1978.Infractiunea. De fin itiu n ea, 238-250. Neextrddarea infractorilor po-

litici, 344. Elemente, 350 si urm.: 1) Subiectul activ, 351366. Persoanele morale, 360 366 ; 2) Obiectul pasiv al in-fractiunii, 366-369; 3) Actiunea sau inactiunea, 369-371 ;a) Elementul material ; acte preparatoare, 371-400; actede executare, 400-406 ; Tentativa, 406-456 ; infractiunilesdvarsite dar neisbutite, 456-471; infractiuni imposibile,471 499 ; Elementul imaterial, 499 si urm. Dolul, 582554 ; Gresala sau culpa, 554-582; Ignoranta de fapt, 582587 ; ignoranta de drept, 587-594; Cauze care inldturddolul sau culpa, 594 si urmatoarele; Etatea, 597-671 ; Ne-ibunia, 642-681 ; Betia, 681-707; Somnambulismul si ip-notismul, 707-716 ; Surdomutism, 716-722; Mania, 722727 ; Amor, 727-734 ; Constrangerea fizica i morald, 734773 ; Faptele justificative, 773 si urm. ; Legitima aparare,

b.)

621

775-835 ; Ordinul legii sau al autoritatii legitime, 835859. Dreptul de profesiune, 859.

Infractiuni de actiune si de inactiune, vezi Clasificarile infrac-tiunilor, 909-924; nu poate exista la ele complicitate, 1308,

Infractiuni, clasificarile lor ; vezi acest cuvant.Infractiuni colective si concurente, 976.Infractiuni complexe, 1129.Infractiuni continue i momentane, 925-963 ; vezi Clasificdrile-

infractiunilor.Infractiuni electorale, vezi Clasificdrile infractiunilor.Infractiuni flagrante si neflagrante, vczi Clasific. infr.Infractiuni imposibile, 479-499.Infractiuni pasionale, 727-734.Infractiuni pluralitatea, 1022-1023.lnfractiuni politico si de drept comun, vezi Clasificdrile infract.Infractiuni de presä, vezi Clasificdrile infractiunilor.Infractiuni preterintentionale. Vezi Culpa.Infractiuni sävarsite dar neisbutite, 456-471.Infractiuni simple si de obicei.Infractiuni. Vezi acest cuvant.Infractiuni. Circumstantele in care se comit infractiunile:

acest cuvant.Infractiuni. Cumul de infractiuni: vezi acest cuvant.Infractorul nascut, 91-96.Infractorul nebun, 101.Infra ctorul de obicei, 97.Infractorul de ocaziune, 96.Infractorul pasional, 100 ; confr. infractiunile pasionale, 727-734.Inlocuitorii pedepsii, 1462-1468.instigarea, la instigare, 1414.Intâmplarea, cu circumstanta agravanta, 1063.Intentiupea : Cand exista, 508-510 ; Cauza importantei sale, 510

Recunoscuta totdeauna, 511-512 ; efectul lipsei sale 513514 : a) Intentiunea singura nu se pedepseste; cauza ne-pedepsirei, 517-524. Istoric, 524 i urm.; Unita cu acte-preparatorii nu se pedepseste, 530; Unita cu acte prepa-ratorii se pedepseste, 531 si 532; importanta intentiuneifrecunoscuta de cei vechi, 534-539; Scopul sdu, mobilutdiferd de intentiune, 539-543; Rezultatul lipsei de inten-tiune, 545-549 ; Carld se cere intentiunea, 549-553 ; In-

vezik

b)

622

fractiuni intentionate si neintentionate, 976; Intentiunea secere ca o conditiune la complicitate, 1298-1307.

Interdictiunea corectionalà (a unor drepturi), 1887-1889.Interdictiunea legard, 1856-1858, 1867.Intinderea legii penale in timp i in spatiu: vezi legea penald.Intreruperea 5i. suspendarea prescriptiunei pedepsii, 2074-2080.Introductiunea filozoficd, 13 180.introductiunea istoricd, 180-231. Vechiul drept penal francez,

187-197; Dreptul intermediar, 197-199; Dreptul actual invigoare in Franta si parerile asupra lui, 199-206; Dreptulpenal roman inainte de 1865, 206-213; Prepararea actua-lului godice penal roman, 213-226, si Prefata p. VII,nota 1-a ; Modificarile lui, 226-232. Legile penale ale Tran-silvaniei, Basarabiei si Bucovinei.

Inviolabilitatea suveranului, 299 si 300.lpnotismul: vezi somnarnbulismul.lrlandez, sistemul, 1790 si Addenda, p. 577.Istoria dreptului penal. Vezi introductiunea istoricd.Justitia absolutä, fundament al pedepsii, 49-50.Legea Bérenger, 2043-2052.Legea penall. Intinderea ei in timp, 250-258; Conflicte relativ

la incriminare si pedeapsa, 254-267; relative la proce-dura penald, 267-279; relative la prescriptiune, 279-288.

Legea penalä. Intinderea in spatiu, 288-349. Infractiunile co-mise in Romania, 289-309; infractiunile comise in straind-tate, 309-323; comise in tdrile necrestine, 323-333; ex-tradarea, 333-350.

Legislatiuni penale strdine, 233.iLegitima aparare. Istoric, 775-782; definitiunea, 782; conditiuni,

783 si urm.; atacul dela autoritate, sistemul Curtii de Ca-satiune francezd romand, combaterea lui, 790-802; sepoate exercita contra oricarei persoane, 802-805, i infavoarea oricarei persoane, 805 si 806; legitima apararerqlativ ta bunuri nu existd, 806-816; relativ la onoareexista, $16 si 817 i uciderea unei, alte persoane, 818 ; pro-vocarea nu exclud6 legitima aparare;, flagrantul delict,819-823. Limita legitimei aparari, 824. Cazuri specialede legitima apdrail; 0 'Escaladatbrul nocturn, 827-831 ;2) parare de farturi cu viotentd, 83V; 3) Provocarea prinstluire, 8324 Liberarea conditionald, 1807-1814.

si

623

Lombroso §i opera sa capitala L'uomo delinquente, 59-64.Locul ca circumstanta -agravanta, 1037-1042.Mania. Istoric, 722 si 723. Scaderea de pedeapsa, 724 ; omorurile

pasionale, critica juratilor, 724-727. Pedepsirea da bunerezultate, 733.

Marturii in duel, 1413.Marturie mincinoasa; tentativa, 448.Maximum pedepselor, sustinerea lui, 1990 si Addenda, pag. 580.Minimum pedepselor, combaterea lui.Minoritate, vezi date.Militari, Circurnstante atenuante, 2008.Mituitorii, 1330.Mixte; sistemele mixte asupra fundamentului pedepsii, 51-54.Moartea stinge pedeapsa, 2119; Pedeapsa cu rnoarte, nu e legata

cu principiile politice, 1664-1689. Argumentele lui Beccaria,1689-1702. El admite pedeapsa cu moarte in materiepolitica 1702-1706. Argumente contra pedepsii cu moarte1707-1723. In favoarea pedepsii cu moarte, 1723 1759;Citarea partizanilor si adversarilor pedepsii cu moarte1760-1765. Concluziune, 1766 si 1768. Legislatiune corn-parata, 1769, si Addenda, pag. 577.

Moartea condamnatului la amenda, 1903-1907, 2119.Mobilul sau seopul, 539-543 : difera de intentiune.Moralizatoare, pedeapsa trebue sa aiba aceasta calitate, 1591-1592.Munca silnica, 1851-1858.flebunia, 642 si urm. 1. In timpul comiterii infractiunei, apara

de pedeapsa, 656-670. Dupa comiterea infractiunii a sus-penda judecata 670 si urm. Inchiderea nebunilor, 1953.

'Nebunia morala, 63, 69, 643.Neretroactivitatea, vezi intinderea legii penale in timp.Obicei. Infractiunile de obicei. Vezi Clasificarile infracjiunilor,

964-965.Obicei; infractorul de obicei, 97.Obiectul pasiv al infractiunilor, 366-369.Ofensarea bunelor moravuri, pedeapsa trebue sä evite ofensarea

bunelor moravuri, 1594 si urm. Vezi cuvantul pecleapsdlit. g.

Omoruri pasionale, 724-727, 733, vezi si 100.9

Ordinul legii sau al autoritatii legitime, 835 si urm. Orice infrac-tiune s'ar colnite e-apärare de pedeapsa, 837 ; Cand ordirhil

624

autoritdtii legitime e ilegal ; Controversd; sustinerea apardriide pedeapsa, 839-852. Jurisprudenta Curtii noastre de ca-satiune 853 859.

Paricidul nu este scuzabil, 1106 si 1107.Parlamentard imunitatea, 301.Pasionaje ilifractiuni, 727-734, confr. 100.Patronare, societati, 1814 si 1815 si Addenda, p. 577.Pedeapsa. Definitiune 1454 ; Etimologie, 1455. Nu orice sanctiune

e pedeapsa, 1456; Rolul pedepsei, 1457 1475 ; Calitatile pe-depselor : a) Proportionatd eu inf racliunea; istoric, 14771503. Procesul Damiens 1508 ; Beccaria, 1504 si urm. Torturacombdtutd, 1506-1512 ; Blandetea pedepselor sustinuta deBeccaria si efectele operii sale, 1512-1520. Incercarea derezistenta contra curentului beccarian, 1520. Exemplu deexagerara tendintei de indulcire, 1524. Greutatea propor-tiondrii pedepsii, 1531. Pericolele severitatii pedepselor1533-1536. Pericolele indulgentii, 1537 1542 ; Trebuc atine seamd de starea de civilizatiune a poporului, 1543 ;b) Personald, 1550 si urrn. istoric, 1551 1 559 ; Confiscareagenerald a bunurilor, 1559-1576 ; c) Egald,1577 §i urm..Explicarea regulei, 1577-1580 ; Istoric, 1580-1586 ; Ega-litatea modernd este in lege, nu Insd in fapt, 1587; d) Re-parabild, 1588 1590 ; e) Moralizatoare, 1591-1592;f) Publicd,1593; g) Sd nu of enseze &mete moravuri,1594-§i urm. Pedepsele corporale, 1598-1629. Clasificarile pe-depselor 1630 i urm. ; Micsorarea i agravarea pedepselor,1971 si urm. ; incetarea pedepselor, 2052 si urm. ; Calculul pe-depselor,1893 i urm. Regule de aplicarea pedepselor 1933 siurm. ; individualizarea pedepselor,.1978. Pedepse fixe, 19931996. Suspendarea pedepsii, legea Berenger, 2043-2052..

Pedepsele, Calculul lor, Nr. 1933 i urm.Pedepse corectionale, 1877 si urm.Pedepse criminale, corectionale si de simpld politie, 1632-1637..

Pedepsele criminale, 1660 si urm.Pedepsele, diferitele pedepse. Vezi numele lor.Pedeapsa, inlocuitorii sdi 1462-1468.Pedepse maximum 0 minimum, daca trebue sd existe in legislatiune:Pedepse nedeterminate, 1779-1780.Pedepse pecuniare, vezi amenda.Pedepse perpetue i timporare, 1646, 1771--1778.

625

Pedepse politice de drept comun mixte, 1638-1646.Pedepse polifiene0i, 1920 si urm.Pedepse principale, accesorii i complimentare, 1657-1644, 1925.Pedepse privative de viata, libertate si de bunuri.Pedepse de scurta durata; abuzul lor, 1886 si Addenda p. 578

580.Penitentiare; Diferitele sisteme, 1781 si urm. a) Inchisoarea In

comun, 1784-1787 ; b) Inchisoare celulara, 1787-- 1789 si1791 ; 1839 1843 ; 1592 ; Inchisoare auburniana, 1789 ;d) Sistemul irlandez, 1790. Istoria inchisorilor, 1792-1800.Istoria Inchisorilor in Rómania, 1801-1807. Liberarea con-ditionala, 1807-1814. Societatile de patronare 1814 si 1815.Rezultatele regimului inchisorilar, 1816-1849 ; 1591, 1592si Addenda p. 577 si 578.

Pensilvanian, sistemul, 1787-1788.Peremptorie, scuze, 1072 si urm.Persoana, ca circumstanta agravanta, 1031-1037; 1578-1580.Personalitatea pedepselor, 1550 si urm.Persoanele morale, ca subject activ al infractiunei, 360 366 ; ca

obiect pasiv, 367.Pluralitatea infractorilor, 1046-1051 ; 1256 si urm. Vezi corn-

plicitatea.Pluralitatea infractiunilor, 1022 si 1023 ; cumul i recidiva; vezi

aceste cuvinte.Pozitivistg, §coala penala : vezi scoala pozitivista penala.Premeditarea §i pândirea, 1021-1029.Prescriptiunea, pedepselor, 205a si urm. Aprecierea ei, 2055

2084 : Istorie i legislatiune comparata, 2065-2068. Intin-derea, 2069 ; Timpul cerut de lege, 2070-2074 ; Intreruperea

suspendarea, 2074-2079; Efecte, 2080-2081 ; Prescrip-tiunea condamnatiunilor civile, 2082-2085.

Proportionarea pedepselor cu infractiunea, 1477 si urm.Provocarea in caz de injurie nu este fapta justificativa 863; nu

exclude legitima aparare 819.Provocarea, 1093 si urm. prin vi9jente fizice, conditiuni, 1098

1096 ; paricidul i uxoricidul nu sunt scuzabile, 1106-1108,provocarea prin escaladare, 1109; prin flagrant delict deadulter, 1110 1115. Efectul provocarii, 1115. Provocarea cao complicitate simpla i calificata Vezi Agenti provocatori.

Publicitatea pedepselor, 1593; 1946.

50195 40-

c)

si

:

626

Raptu, infractiune momentand, 936.Räsbunarea, fundament al dreptului de a pedepsi, 18-32.Reabilitarea 2122-2140.Recidiva, 1167 §i urm. Definitiune §i etimologie, 1170 ; istoric,

1176 1180 ; conditiunile recidivei, 1182-1214 ; efectele §ipedeapsa recidivei, 1215-1235, 1822 §i. urm., do vada reci-divei, cazierele judiciare ; identificarea antropometricd, dac-tiloscopia, 1238 .1255.

Recluziunea, 1159-1163.Regimul inchisorilor, vezi Penitenfiare.Regard, inviolabilitatea, 299 300.Reparabilitatea pedepselor, 1588 1590.Responsabilitatea morald, 161 §i 162. Responsabilitatea sociald,

163. Conceptiunea pozitivistd, 164 166.Retroactivitate, vezi Legea penald.Revizuirea, 2120.Rixele, 1450-1452.Sanctiunea penald, element constitutional infractiunei, importanta

lui, 871 §i 872; dificultatea distinctiunii intre .sanctiuneacivild §i penald, 875. Sanctiunile disciplinare nu dau fapteicaracter de infractiune, 476.

Schimbarea portului, ca circumstanta agravantä, 1057.ccoala pozitivistà penard, 55-176. Operele principale $i nate-

rea ei, 56-59. Lombroso §i opera L'uomo delinguente,59-64. Criticele %cute teoriilor lombrosiane, 64-74. Dis-cutarea lor, 74-78 ; principiile antropologiei penale, dife-rite genuri de infractori, 78 104. Cestiunea liberului ar-bitru §i a fortelor care lucreazd asupra vointei, 104-129.Discutiunea asupra preponderentei fortelor care lucreazdasupra vointei ; coala numitd franco-belgiana, 129-138 ;criticarea coalei pozitiviste pentru negarea liberului ar-bitru §i raspunsul la criticd, 138-161. Combaterea notiuneide responsabilitate, 161-167. Consecinte practice ale teoriei§coalei pozitiviste penale, 167-176.

Scopul sau mobaul, 539-543; difera de intentiune. Scopul latentativa, 420 421 ; vezi i Addenda, vol. II, cele scriseca addogare pentru pag. 654, nota 2-a.

Scuze, 1070 §i 1071. a) Absolutorie, diferite motive, 1072 §i1073; delatorul, 1074-1081 ; tainicile luari, 1082-1088 ;dojenirea superiorului §i intinderea de catre jurisprudentd

627

a acestui drept, 1089 si 1090. Comparare intre scuzele ab-solutorii si cauzele de neculpabilitate, 1091. b) Atenuante,speciale si generale, 1092.

Sentintele nedeterminate, 1779-1780.Sinucidere, 1119 §i 1120, nu exista tentativa, 413 ; nici compli-

citate, 1284. La tentativa am omis sa spunem acest lucru,insa el rezulta din conditiunea ceruta la Nr. 413.

Sistemele, in privinta fundamentului dreptului de a pedepsi,vezi cuvântul Filozofie.

Somnambulismul §i ipnotismul, 707 si urm.; atrage nepedepsirea,712 si 713 ; pedepsirea in caz de negligenta, 714.

Societatile de patronare, 1814-1815.Straini, infractiunile comise de straini, vezi Legea penald.Subiectul activ al infractiunii, 351-366.Substitutivii pedepsii, 1462-1468.Surdomutismul, istoric, 716-719 ; infractiunea comisa de sur-

domut se pedepseste, 720-721.Suspendarea pedepsii. Legea Berenger,- 2043-2051.Suspendarea prescriptiunei pedepsei, 2076-2080.Tainicile luäri, 1396-1398, 1438.Thinuirea, 938, 1340-1345, 1429-1437, 1439.Tentativa, 406 si urm. Definitiunea, 407 ; Conditiunile, 408 .5 i

urm; A) Inceput de executare, 408-410 ; B) Intentiunea,411-412 ; C) Crima sau delict, 413; D) Curmare involun-tara a executarii, 414-422; Pedeapsa tentativei, 422-432 ;Tentativa de crima, 432-437 ; Tentativa de delict, 438 449 ;Tentativa de contraventiune, 449 ; Critica legislativa, 450-456 ;Infractiuni savârsite, 456-471; Infract. imposibile, 471-499;Tentativa de complicitate, 1412 ; Marturie mincinoasa, 948 ;Tentativa de avort, 435-437.

Terza scuola, 177-178.Timpul ca circurnstanta agravanta, 1042-1045.Tipul criminal, 65-68, 74, 75, 78, 79.Tortura, Suprimarea ei, 1505-1512.Uniunea internationalä de drept penal, 179.Utilitatea, ca fundament al pedepsii, 36-46.Uxoricidiul, nu e scuzabil, 1108.Vagabonzi, 1056, 1057, 1954.

Cursul de Procedurä Pena 16 va aparea in luna Noemvrie a acestui an.

0

77,

PRETUL L-EI 10

Cursul de PeoCedurà Penalä va apäreA in luna Noemvrie a acestui an.L

w

CC

a.