Liviu

ION**

REBREANU

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: litera@litera-publishing.com

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[=i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“.

Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cuRedactor: Ion Ciocanu

Corector: Raisa Co=codanTehnoredactare: Marin Popa

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[uComanda nr. 11412

CZU 821.135.1-3R 35

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\iiRebreanu, Liviu

Ion: roman/ Liviu Rebreanu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr.col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai C`rmu. — Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic).— (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 235).

Vol. II. —2001. — 256 [p].ISBN 9975-74-375-7821.135.1.-3

ISBN 9975-74-375-7 © LITERA, 2001

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cuConcep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev

Copert: Isai C`rmu

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE: Ov. S. Crohm[lniceanu,

Lucian Raicu, Petru Mihai Gorcea,Alexandru Piru, Dumitru Micu,

Mircea Zaciu.

Ion

CUPRINS

G L A S U L I U B I R I I

Capitolul VII. Vasile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

Capitolul VIII. Copilul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

Capitolul IX. S[rutarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

Capitolul X. +treangul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Capitolul XI. Blestemul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Capitolul XII. George . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166

Capitolul XIII. Sf`r=itul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225

Ion

5

G L A S U LI U B I R I I

Liviu Rebreanu

6

Capitolul VII

VASILE

1— C`nd m[ri\i o fat[, e parc[ \i-ar arde casa! oft[ Herdelea

]ncheind socotelile nun\ii. Acu numai s[ fie cuminte =i fericit[!...Casa p[rea pustie f[r[ Laura. To\i vorbeau mereu de ea,

ghiceau pe unde o fi ajuns =i ce-o fi f[c`nd, iar d[sc[li\a =iGhighi l[crimau c`nd d[deau peste vreun lucru=or r[mas dela d`nsa.

Via\a ]ns[ ]=i relu[ chiar de-a doua zi mersul ei obi=nuit,nep[s[toare nici de dureri =i nici de bucurii. O scrisoarerecomandat[ de la avocatul Lendvay vesti data licita\iei decare avea groaz[ doamna Herdelea, oric`t ]i explica Tituc[ e o simpl[ formalitate. }nv[\[torul, ]ngrijorat ]n tain[ ca=i nevast[-sa =i doritor de comp[timire =i ]ncuraj[ri care s[-irisipeasc[ temerile, c[ut[ =i g[si un prilej s[ povesteasc[ =ilui Belciug toat[ ]ncurc[tura. De=i st[ruia ]ntre din\i r[ceala,am`ndoi se pref[ceau c[ nu =tiu nimic, iar Herdelea tr[gean[dejdea acum s[-l ]nduio=eze =i s[ netezeasc[ drumul spreo ]mp[care adev[rat[, din ce ]n ce mai ]nfrico=at s[ nu-ifac[ vreo pozn[ cu locul casei. Belciug se mir[, ]l comp[timicu o p`lp`ire stranie ]n ochi =i pe urm[ ]i spuse c[ va veni=i d`nsul la licita\ie s[-i dea o m`n[ de ajutor, dac[ va finevoie. }nv[\[torul era mul\umit c[ l-a ]mbl`nzit =i astfel ]lva ]ndupleca mai lesne de-acuma s[ fac[ actul de dona\iunea locului, cum ]i f[g[duise c`nd s-a apucat s[-=i cl[deasc[]ncrez[tor casa. Totu=i nu ]ndr[zni s[ se spovedeasc[ neves-tei sale care r[m`nea neclintit[ ]n antipatia ei fa\[ de„p[m[tuful“ viclean. De altfel ]ndat[ a intervenit t[r[boiulcu nunta lui Ion, arunc`nd iar v[lul uit[rii vremelnice pestenecazurile zilei...

CUPRINS

Ion

7

}n vinerea fixat[, avocatul sosi de diminea\[, dar se oprinumai o clip[, s[ comunice ]nv[\[torului c[, av`nd o afacereurgent[ ]n Armadia, s[-l a=tepte ]nspre amiaz[, la ]ntoarcere,pentru descurcarea formalit[\ilor.

Acuma Herdelea se v[zu nevoit s[ spun[ =i familiei, cumulte ]nconjururi =i menajamente, c[ Belciug, pentru oriceeventualitate, are s[ vie la licita\ie... D[sc[li\a ]n\elesenumaidec`t c[ nu poate fi la mijloc lucru curat.

— Ai s[ vezi, b[rbate, c[ p[m[tuful umbl[ dup[ vreo potlo-g[rie! zise ea c[tr[nindu-se. Ai s[ vezi! Pe cine nu sufer[ ini-ma mea, s[ =tii c[-i suflet de c`ine!

}nv[\[torul se ]ncurc[, ]ndrug[ protest[ri timide ca „doarn-o fi nici el a=a de haps`n, c[-i pop[ =i ar fi ru=ine“... Acestea]ns[ ]nt[rir[ mai mult ne]ncrederea doamnei Herdelea, ]nc`t,de=i f[cuse planul s[ se duc[ cu Ghighi prin sat s[ tocmeasc[dou[ femei pentru s[patul gr[dinii =i una la rufe, se r[zg`ndi=i r[mase acas[.

— Barem s[ fiu aici =i eu, c[ tu, c`t e=ti de pap[lapte, ai fi]n stare s[ ]nchizi ochii la toate neru=in[rile!

Belciug z[rise trec`nd tr[sura avocatului, se gr[bise, darajunse totu=i prea t`rziu. Nepricep`nd, intr[ ]n cas[, z`mbitor.Herdelea ]i explic[ lucrurile foarte z[p[cit, tr[g`nd mereu cuochiul spre d[sc[li\a care bufnea f[r[ s[ fi r[spuns m[car labine\ele dulcege ale preotului. Spre a ocoli o ciocnire primejdi-oas[, ]nv[\[torul se a=ez[ cu Belciug ]n pridvor la taifas, p`n[se va ]ntoarce ungurul. Era o zi de prim[var[ minunat[, cu mires-me de flori de c`mp ]n aer, cu un cer ca o oglind[ fermecat[.Peste drum, Hristosul de tinichea st[tea ]ncremenit pe cruce, cuochii pleca\i, ca =i c`nd ar fi sim\it c[ durerea lui nu se potriveacu pofta mare de via\[ ce respira din to\i porii firii rede=teptate.

Preotul se g`ndea mereu c-ar fi mai bine s[ plece, =i cutoate acestea =edea parc[ l-ar fi \inut pe scaun. Vorbeau, darglasul am`ndurora suna at`t de rece, c[ nu se puteau privi ]nochi. Ca s[-l mai ]nc[lzeasc[, Belciug aduse vorba de Laura =ide familia Pintea cu care ]i pl[cea lui Herdelea s[ se f[leasc[.

Liviu Rebreanu

8

— Tu trebuie s[ fi cunoscut pe b[tr`nul Pintea mai demult,c[ doar ai fost ]nv[\[tor ]n Lechin\a odinioar[? ]ncepu preotul.

— Apoi stai, frate Ioane, — zise Herdelea ]ntr-adev[r ]nse-ninat — c[ ]n lumea asta sunt mai multe Lechin\e. A mea a fostun s[tule\ nenorocit prin fundul v[ii Diugului, iar a cuscrului eun or[=el ]n toat[ forma...

}n vremea aceasta doamna Herdelea =i Ghighi, ]n salon,revoltate, oc[rau =i blestemau pe Belciug, a=tept`nd s[ vie Titu,care se repezise cu noaptea ]n cap p`n[-n Armadia s[ ridicede la percep\ie un avans pe leafa ]nv[\[torului, deoarecer[m[seser[ f[r[ un gologan ]n cas[.

Avocatul ]ns[ sosi mai cur`nd, ]nso\it de un copist b[tr`n,de la judec[torie, foarte plictisit c[ va trebui s[ se ]ntoarc[ pejos ]n Armadia. Ungurul urc[ sprinten ]n pridvor, ]ncep`nd vor-ba din uli\[:

— Norocul ]mi iese ]n cale pretutindeni... Am ispr[vit mairepede dec`t b[nuiam, a=a c[ acuma sper s[ fiu acas[ ]n Bistri\ala vremea pr`nzului. Nevast[-mea \ine grozav la ora mesei =ie ]nc`ntat[ c`nd m`nc[m ]mpreun[. Iat[ un mijloc ieftin de-aferici o femeie!

Doamna Herdelea cu Ghighi, auzindu-l, ie=ir[ din salon.Lendvay, foarte reveren\ios, le ]nt`mpin[ cu complimente lacare ]ns[, fiind spuse pe ungure=te, d[sc[li\a nu r[spunse, cise mul\umi s[ str`ng[ din buze, cu o ]nf[\i=are jignit[, ]nc`tHerdelea se gr[bi s[ observe, ca s[ nu se supere avocatul:

— Nevast[-mea nu =tie ungure=te...— Aa? Se poate? +i cu toate astea ziarele dumneavoastr[

\ip[ ca din gur[ de =arpe c[ sunte\i asupri\i, teroriza\i,unguriza\i... Interesant!... Ei bine, crezi dumneata c[ ]n Germa-nia sau ]n Fran\a s-ar tolera un ]nv[\[tor al statului a c[rui so\ies[ nu cunoasc[ limba oficial[? Nu \i-o spun ca o imputare, c[cipentru mine politica nu exist[. R[spundeam ]ns[ unui colegrom`n care adineaori, ]n Armadia, se pl`ngea c[ de pe-acumau ]nceput presiunile =i samavolniciile fa\[ de s[rmanii rom`ni]n vederea alegerii de deputat... Haha!... Foarte curios!...

Ion

9

Vorbea foarte repede, rotindu-=i ochii ca un uliu, spre anu-=i neglija ]ntre timp afacerile. Lui Belciug i se p[ru c[ avoca-tul vrea s[-l loveasc[ =i pe d`nsul, =i r[spunse rom`ne=te,umfl`ndu-=i gu=a:

— Altele sunt ]mprejur[rile ]n Germania =i aiurea, domnuleavocat!... Noi aici suntem o na\iune b[=tina=[, despuiat[ dedrepturi =i ]mpov[rat[ numai de datorii...

— Cine-i domnul? ]ntreb[ Lendvay mirat =i atins c[ i s-ar[spuns rom`ne=te. Ce zice? Ce zice? ad[ug[ apoi, de=i]n\elesese foarte bine.

Herdelea, ]nfrico=at s[ nu se ]nvenineze lucrurile pe spina-rea lui, c[ut[ =i izbuti s[ schimbe vorba =i conduse pe Lend-vay ]n odaia ]nt`i, unde erau dou[ paturi l`ng[ perete, o mas[de sufragerie, o canapea de lemn, toate vechi =i hodorogite.

— Aci n-avem nimic de seam[, nu-i a=a? zise avocatultrec`nd, f[r[ s[ se opreasc[, ]ntr-o od[i\[ ]ngust[ =i lunguia\[,cu o fereastr[ spre uli\[ =i un geam spre gr[din[. Vas[zic[ s[]ncepem aici!... }ncepem, stimate domn! strig[ c[tre copistulcare se a=ez[ ursuz la biroul lui Herdelea =i scoase dintr-ogeant[ roas[ ni=te h`rtii.

Din mobila ]mpricinat[, aici se afla o mas[ l[cuit[, cu pi-cioarele strunjite, acoperit[ cu o fa\[ tricolor[, lucrat[ de ]ns[=idoamna Herdelea pe c`nd era fat[, =i un pat frumos, perecheacelui din salon ]n care dormiser[ fetele.

P`n[ s[-=i aranjeze copistul h`rtiile, avocatul se uit[b[nuitor la Belciug care z`mbea blajin =i speriat pu\in de pri-virile du=m[noase ale d[sc[li\ei din odaia dint`i.

— Amator, amator? ]ntreb[ deodat[ Lendvay, ironic.— +i prieten! murmur[ preotul.— Desigur, prieten care cump[r[ ce poate de la prietenii

]n nevoie! f[cu avocatul, dispre\uitor, =i apoi, ]ntorc`ndu-sespre copist: Ei, merge?

— Gata. Vas[zic[ avem... morm[i func\ionarul ]ntreb[tor.— Masa =i patul, sf`r=i Herdelea pu\in r[gu=it =i cu ochii la

Lendvay ca =i c`nd i-ar a=tepta aprobarea.

Liviu Rebreanu

10

— Una mas[ de nuc, dou[zeci =i trei coroane! citi copistuldin h`r\oagele lui, cu glas mai r[spicat.

— Dou[zeci =i patru! zise avocatul, f[c`ndu-i semn s[ scrie.Belciug ]ns[ se apropie de mas[, ridic[ fa\a, o pip[i =i apoi

rosti candid:— Dou[zeci =i =ase!Toate privirile ]l izbir[ ca ni=te s[ge\i, iar doamna Herde-

lea, ]n cealalt[ odaie, bolborosi ceva, ro=indu-se. Lendvay,dup[ o clipa de =ov[ire, strig[:

— Treizeci!— Treizeci =i dou[! zise preotul cu ochii lipi\i pe mas[.— Depune\i banii imediat, nu-i a=a? bufni acuma avocatul

]nt[r`tat.— Da, da, fire=te, f[cu Belciug sco\`nd portofelul din re-

verenda bo\it[.— Atunci eu renun\! spuse Lendvay str`ng`nd din umeri,

cu o privire nedumerit[ spre Herdelea care, uluit =i sp[im`ntat,avea fa\a str`mbat[ de un sur`s amar.

Preotul st[tu p`n[ la cap[t, ca o amenin\are, pip[ind =icioc[nind toate mobilele, dar f[r[ s[ se mai amestece. C`ndse sf`r=i, avocatul puse pe Herdelea s[ isc[leasc[ poli\ele =ipl[ti copistului diurna cuvenit[.

— Cel pu\in de-aci ]nainte s[ fii exact cu ratele, domnuleHerdelea! zise str`ng`ndu-i m`na. E p[cat de cheltuieli, de=i partealeului o bag eu ]n buzunar... Ei, la revedere! Bun[ ziua, doamn[,=i-mi pare r[u c[ nu =tiu rom`ne=te! r`se apoi c[tre ]nv[\[toareacare, ]n\ep`nd cu o privire furioas[ pe Belciug, r[spunse:

— Mai bine s[ nu =tii rom`ne=te =i s[ fii om de treab[!— Ce zice, ce zice? ]ntreb[ avocatul pe Herdelea ie=ind

]ns[ f[r[ s[ mai a=tepte t[lm[cirea.}n pridvor preotul se desp[r\i de ]nv[\[tor zic`ndu-i ]ncet:— Apoi m`ine o s[ viu s[-mi iau masa, Zaharie...— S-o iai?... S-o iai... da, da, b`lb`i Herdelea.— V[d c[ doamna-i sup[rat[ foc, dar n-am nici eu ]nco-

tro, c[ tocmai ]mi lipsea o mas[ ca asta! Ei, servus, Zaharie!

Ion

11

Ie=ind ]n uli\[, ochii lui ]nt`lnir[ chipul lui Hristos pe cruce,care acuma se zv`rcolea pl`ng[tor. Belciug se ]nchin[ =i trecucu pa=i m[sura\i, cu privirea ]n jos ca totdeauna =i cu omul\umire ad`nc[ ]n suflet c[ ]n sf`r=it a putut da o lec\ie bun[=i meritat[ Herdelenilor...

De-abia acuma se revolt[ ]nv[\[torul, dar totu=i f[r[ a maispune ]n cas[ c[ Belciug vrea s[ ridice ]ntr-adev[r masa. Dealtfel credea c[ popa umbl[ doar s[-l sperie, fiindc[ nu se poates[ mearg[ a=a de departe cu neru=inarea.

A doua zi ]ns[, pe c`nd el era la =coal[, iar Titu ]nc[ ]n pat,b[tu la u=[ Belciug. Doamna Herdelea deschise =i v[zu la spa-tele preotului un \igan b[tr`n, b[rbos, cu p[l[ria ]n m`n[.

— Pentru mas[! murmur[ Belciug ar[t`nd spre \igan.— Bine... bine... poftim! bolborosi d[sc[li\a perplex[.}ncepu s[ goleasc[ sertarul mesei, aproape f[r[ s[-=i dea

seama ce face. Numai m`inile ]i tremurau, ]ncolo parc[ ]i ful-gerase toat[ judecata... C`nd ]ns[ d[du s[ puie la loc sertarul,gol, ]=i reveni brusc =i, ca trezit[ din vis, ]ntreb[ pe Belciug:

— Ce vrei s[ faci dumneata cu masa? Preotul st[tea reze-mat de u=cior, z`mbind nevinovat.

— Apoi a=a m-am ]n\eles cu Zaharia, zise d`nsul domol.Doamna Herdelea =ov[i. Se f[cu o t[cere scurt[. Belciug

ridic[ privirea, v[zu pe d[sc[li\a apropiindu-se cu ochiistr[lucitori, =i ]ndat[ ]=i pierdu z`mbetul.

— Cum s-ar zice, vii s[-mi furi lucru=oarele din cas[? strig[deodat[ doamna Herdelea. S[ ie=i afar[ de-aici, ho\ule, c-alt-fel ]\i sucesc g`tul! Afar[, tic[losule!... Nu \i-e ru=ine obrazu-lui s[-\i fie! A=a-s popii, porcule?... Ie=i... ie=i!... Afar[!...

D[sc[li\a r[cnea ca scoas[ din min\i, c[ut`nd cu ochiiceva ca s[ sparg[ capul omului care vrea s[-i fure mobila.Belciug, sp[im`ntat, ie=i afar[ f[r[ s[ spun[ o vorb[. Atuncifemeia z[ri m[tura =i se repezi cu ea ]n pridvor unde \iganulst[tea nedumerit. Fiindc[ preotul nu-i era la ]ndem`n[, croipe \igan, \ip`nd:

— Mar=!... Afar[ de-aici, t`lharilor!...

Liviu Rebreanu

12

|iganul o zbughi pe poart[, ]n vreme ce doamna Herdeleastriga ]ntruna, amenin\`nd cu m[tura pe preotul ce p[=ea foartegr[bit:

— Mutule!... Am s[ te ]nv[\ eu omenie dac[ n-ai ]nv[\at latat[l t[u! P[m[tufule! Pam[tufule!

Zenobia, peste drum, auzind g[l[gia, ie=i ]n prag =i ]ntreb[:— Da ce-i, doamn[? Ce-i cu domnul p[rinte?— S[ se bage dracu-n pielea lui de ho\! zise d[sc[li\a cu

ochii ro=ii de m`nie, dar totu=i mai r[corit[.

2Dou[ s[pt[m`ni, dup[ nunt[, mul\umirea st[p`ni trufa=[

]n sufletul lui Ion. Se sim\ea omul cel mai fericit din lume. }nfiecare sear[ \inea sfat cu Glaneta=u, cu Zenobia =i cu Ana. Ces[ cumpere din banii str`n=i la nunt[? Un juncan? Ar fi bine,c[ci, ]mpreun[ cu vi\elul ]n\[rcat adus ]n zestre de Ana, pestedoi-trei ani ar face o pereche de boi... Ion ]ns[ ar fi vrut mults[ cumpere perechea calului, dac[ s-ar ajunge banii... }naceea=i vreme i-ar mai fi pl[cut s[ p[streze =i ceva gologani lachimir ca s[ aib[ la ]ndem`n[ de s-ar ivi cumva p[m`nt bunde v`nzare, s[-=i m[reasc[ mai mult mo=ia =i gospod[ria... Sfa-turile acestea ]l ]n[l\au =i-l ]nc`ntau, mai ales c[ to\i b[teau ]nstruna lui =i-l lingu=eau ca pe un st[p`n.

De altfel =i fa\[ de s[teni c[uta s[-=i arate greutatea pe carei-o d[dea sim\[m`ntul bog[\iei. Pe uli\[ umbla cu pa=ii mairari =i cu genunchii ]ndoi\i. Vorbea mai ap[sat cu oamenii =ive=nic numai de p[m`nt =i de avere. I se p[rea c[ chiar casele=i gr[dinile ]l priveau acuma altfel, mai supuse =i maiz`mbitoare.

Toat[ firea se ]mbr[case ]n haine de s[rb[toare parc[ ]na-dins pentru a pr[znui biruin\a lui. O prim[var[ frumoas[ catotdeauna se statorea pe hotare. Copacii ]nmuguri\i, verdea\ace r[s[rea zi cu zi mai vie, ca un ve=m`nt fermecat cobor`t s[acopere goliciunea neagr[ =i g[lbuie a p[m`ntului b[tr`n,

Ion

13

p[durile care se ]ncoronau cu frunzi=uri noi, mirosul aspru,]mb[t[tor =i ]nvior[tor de glie, plutind mereu ]n v[zduh carespira\ia s[n[toas[ a unui uria= de=teptat dintr-un somn greu— toate ]mpr[=tiau vioiciune ]n suflete, tinere\e nou[ =i nou[poft[ de via\[. Diminea\a plugurile sc`r\`iau trec`nd pe uli\[,urc`nd coastele n[cl[ite =i apoi br[zdau ziua ]ntreag[ ogoareleb[tute de rugina iernii. Pe-alocuri vitele se c[zneau s[ pasc[]nt`ile firicele de iarb[ =i, m`nc`ndu-le, le curgeau balele depl[cere...

Ion ie=ea deseori ]n hotar s[-=i desfete sufletul ]n priveli=teap[m`nturilor lui. I se umflau n[rile sorbind aburii prim[verii =iprivea brazdele lucitoare cu dragoste p[tima=[, morm[indm`ndru de mul\umire:

— Acum avem =i noi p[m`nt, slav[ Domnului, numais[n[tos s[ fiu s[-l muncesc!

Nu se gr[bea ]ns[ cu aratul =i sem[natul de prim[var[... }=if[cuse socoteala c[ nu va putea lucra singur at`tea locuri, civa trebui s[ tocmeasc[ ajutoare, iar oamenii sunt mai ieftinipe la sf`r=itul muncilor. Fiindc[ mai avea r[gaz o s[pt[m`n[,dou[, se g`ndi s[ ispr[veasc[ mai ]nt`i cu socrul s[u, s[ fac[h`rtiile de ]ntabulare pe numele lui, cum se ]nvoiser[... }ispuse =i Anei c[ s`mb[t[ seara vor merge ]mpreun[ la VasileBaciu ca s[ ia ]n\elegere pentru duminic[. Femeia aproba maidinainte tot ce zicea el. Nu pricepea d`nsa planurile lui =inici nu c[uta s[ le priceap[. Era mul\umit[ c[ poate tr[i l`ng[omul iubit =i numai n[lucirea ]mbr[\i=[rii cu Florica, la nunt[,o rodea ]n fundul inimii, f[r[ ]ns[ a ]ndr[zni s[-=im[rturiseasc[ temerea.

V[z`nd-o plecat[ =i supus[, Ion se mira cum poate fi a=a=i-i era parc[ mai ur`t[ ca ]nainte. Noaptea, ]n pat, sim\ea or[ceal[ al[turi de ea, iar =oaptele ei dr[g[stoase ]l sup[rau ca=i respira\ia ei obosit[ de femeie ]ns[rcinat[. O r[bda totu=i =inici n-o bruftuluia, d`ndu-=i seama c[ numai printr-]nsa s-aridicat din s[r[cie. }n inim[ ]i r[s[rea ]ns[ deseori Florica,]nnebunindu-i s`ngele...

Liviu Rebreanu

14

Joi se duser[ cu to\ii la b`lci ]n Armadia s[ cumpere jun-canul, iar vineri horob[i pe-acas[, mai mult ca s[ piard[ vre-mea.

Vasile Baciu ]i primi nep[s[tor, =tiind bine de ce vine Ion.}l l[s[ s[ vorbeasc[ =i numai c`nd Ion pomeni de ]ntabulare,s[ri fript, se ]nfurie, scuip[ =i apoi strig[:

— Cum, ginere, apoi tu vrei ]nadins s[ m[ la=i pe mine pedrumuri?

— Pe care drumuri, socrule? Nu ne-am tocmit a=a? ]ntreb[Ion cu ochii c`t pumnul, sim\ind deodat[ ca o izbitur[ drept]n frunte.

— Ne-am tocmit, vezi bine, dac[ mi-ai pus m`na-n bere-gat[. Dar tu nu te g`nde=ti c[ nu-i drept? Apoi dac[ \i-oi da eu\ie =i p[m`nturile =i casele am`ndou[, mie ce-mi mai r[m`ne=i din ce s[ tr[iesc? Ori ai poft[ s[ m[ vezi intr`nd slug[ lab[tr`ne\e?

— Ba s[ stai la noi f[r[ munc[ =i cazn[, s[-\i mai odihne=ticiolanele, c[ te-ai trudit destul, b`lb`i ginerele ]n[bu=it. C-a=ane-a =i fost vorba...

— Adic[ s[-\i fiu eu slug[ \ie? Ai? r[cni iar Baciu scul`n-du-se cu o privire viclean[ =i batjocoritoare.

— De ce slug[?— M[i Ioane, eu =tiu una =i bun[, c[ ce-i ]n m`n[ nu-i

minciun[! f[cu Vasile Baciu ap[sat. Nu zic c[ nu-\i dau. }\idau, dup[ moartea mea. Atunci o s[ face\i voi ce =ti\i. C[ nici]n groap[ nu mi-oi duce averea =i nici altora n-oi l[s[-o... C`ttr[iesc ]ns[ nu scriu nimic pe numele vostru! A=a!...

— Nimic, nimic? =opti Ion sp[im`ntat.— Nimic, b[iete. Ori tu n-auzi bine?... Dar, ca s[ nu zici

c[-mi hr[ne=ti tu fata ori c[ \i-am dat-o goal[ pu=c[, m[car c[nu \i-am dat-o eu, ci ai luat-o cu vicle=ug, te las s[-\i alegi cincilocuri care-\i plac, =i s[ bagi plugul ]n ele chiar m`ine dac[vrei. Lua\i-le, munci\i-le, sunt ale voastre. De scris ]ns[ nu lescriu. Las[ s[ r[m`n[ pe numele meu, c[ nu cer de m`ncare.Eu unul n-am s[ v[ scot din folosin\a lor, cum te-ai f[lit tu c[

Ion

15

ai s[ m[ sco\i pe mine... Alege-le! Cinci!... Am trei holde cugr`u de toamn[. Po\i s[ le alegi sem[nate gata. Nu m[ sup[r.Ori altele... Cum ]\i place \ie... Cinci! S[ nu zic[ nimeni c[fata lui Vasile Baciu s-a m[ritat ca o \iganc[...

— Dac[ \i-i a=a vorba, socrule, bine... S[ vedem ce-or maizice =i al\ii, r[spunse acum Ion mai lini=tit =i cu amenin\are]n glas.

— S[ vedem, cum nu... Dar s[ vedem ce-ar zice oameniide mine, dac[ mi-a= l[sa eu b[tr`ne\ele pe m`na ta!... +-apoicine m[ poate sili s[-\i dau, dac[ nu vreau, ori s[ m[ scoat[din averea mea?... Hehe, Ionic[! Credeai c-ai s[ m[ ]nv`rte=titu pe mine! Nu te-ai g[sit, copile, hehe!

— Bine, socrule, bine!... Noroc bun! zise Ion str`ng`nd dinumeri prostit.

— Noroc, noroc, ginere!... +i r[m`nem a=a: cinci, auzi? strig[Baciu batjocoritor. Mi-a venit =i mie r`ndul, c[ tu m-ai frecatdestul...

Ion ie=i, urmat de Ana, care nu rostise nici o vorba =i pecare nici n-o luaser[ ]n seam[ potrivnicii. B[rbatul p[=ea greu,t[cut, ]nc`t femeia nu ]ndr[znea s[ se apropie.

3Roza Lang l[sase o d`r[ de triste\e ]n sufletul lui Titu. }ncer-

ca s-o ascund[ sau s-o ]n[bu=e, dar sim\ea c[ totu=i se ]ntindemereu, st[ruitor, ca apa ]n p[m`ntul nisipos. Nu se dumereacum a putut o iubire at`t de furtunoas[ s[ sf`r=easc[ at`t denea=teptat =i de ur`t. „Aventura“ aceasta, cum ]i zicea d`nsulcu m`ndria t`n[rului care ]ncepe s[ aib[ un trecut, parc[-irupsese un v[l de pe ochi. Un cr`mpei de realitate crud[p[trundea ]n inima lui plin[ de ]nchipuiri trandafirii. }l cu-prinse ]ncetul cu ]ncetul un dezgust de via\[, ca =i c`nd nui-ar mai putea suporta povara. Lumea i se p[rea lipsit[ defarmec. }n minte ]i ]ncol\ea din ce ]n ce mai des ]ntrebarea:„Ce sunt eu?... De ce tr[iesc?“

Liviu Rebreanu

16

+i drept r[spuns i se ivea ]n fa\[ o p`nz[ nem[rginit[,]n\esat[ de semne de ]ntrebare ce nu g[seau ]n sufletul lui dec`tun gol chinuitor.

}=i d[dea seama c[ trebuie s[ aib[ o \int[ hot[r`t[ ]n via\[=i se ]ngrozea neput`nd descoperi nici un sprijin ]n jurul lui.Se uita ]n urm[ =i nu vedea nimic, iar ]naintea lui se ]nf[\i=aacela=i nimic rece =i ]nfior[tor. „A=a s[ mi se depene oare toat[via\a?... Atunci ce rost mai am ]n lume?“ ]=i zicea dezn[d[jduit,seara mai ales, ]n patul din salon, unde se mutase el de c`nds-a m[ritat Laura, fiindc[ Ghighi se temea s[ doarm[ singur[.

Toate zilele hoin[rea prin Jidovi\a =i prin Armadia, crez`nds[-=i alunge din suflet nelini=tea. Dar ]ntreb[rile ]l ]nso\eau pre-tutindeni, tot mai nes[turate. }n fa\a lor i se p[reau copil[rii =iversurile lui, =i pozele de poet, =i iubirea lui ucis[ de gelozie, =i]nfl[c[rarea lui na\ional[... Peste acestea se ridicau mereuzbucium[rile: „Unde merg? Unde vreau s-ajung =i de unde vin?“

Ca s[ poat[ r[spunde se g`ndi s[ citeasc[, s[ ]nve\e =i s[afle din c[r\i ce nu g[sea singur. „}n mintea mea e un haos...Numai haosul arunc[ la suprafa\[ ]ntreb[ri dureroase...“

C`teva s[pt[m`ni se cufund[ ]n c[r\i. Tat[l s[u avea, dinvremurile de demult, o bibliotec[ foarte mic[, ]n care ser[t[ciser[ c`teva volume de =tiin\[, de teologie, de pedago-gie. Titu se repezi la ele, cu at`t mai mult[ l[comie cu c`t p`n[acuma le ocolise. Mai adun[ =i de prin Armadia, de pe la pri-eteni, ce se nimeri... Le sorbi gr[bit, ca =i c`nd ar fi c[utat leaculunei boli necunoscute, dar sim\i cur`nd c[ haosul, ]n loc s[ selimpezeasc[, cre=tea mai mare. }n mijlocul fr[m`nt[rilor sin-gura raz[ de m`ng`iere ]i era credin\a c[ el este cel dint`i omchinuit de asemenea g`nduri.

}n cele din urm[ ]ns[ o oboseal[ stranie ]l lu[ ]n st[p`nire.}n inim[ nu-i mai r[m[sese dec`t o nem[rginit[ p[rere de r[u:„De ce nu-i aici Roza, indiferent dac[ ar fi s-o ]mpart cu prac-ticantul de la Stoessel?“

Apoi parc[ =i creierii i se oprir[ ]n loc, cople=i\i de o ap[str[vezie din care \`=neau r[spunsuri ca ni=te fl[c[ri mici,

Ion

17

izb[vitoare: „Adic[ ce-mi pas[ mie de unde vin =i ce-o fi m`ine?E nerozie s[ te perpele=ti cu ]ntreb[ri f[r[ sf`r=it... Unde te ducevia\a, acolo trebuie s[ mergi, =i ce-\i porunce=te ea trebuie s[faci! Numai nebunii umbl[ s[-i st[vileasc[ mersul, s-o abat[din calea ei, s[ se ]mpotriveasc[ voin\ei celei mari care e una=i milioane de milioane, care e oarb[ =i totu=i urm[re=te o \int[sigur[, necunoscut[ de infima pricepere omeneasc[... Voin\acea mare sunt eu, precum e =i vaca lui Ion sau c`inele nostru,ori viermele ce se a=az[ singur sub talpa mea ca s[-l strivesc,sau chiar bolovanul pe care-l izbe=ti cu piciorul, precum totce este =i cerul, =i ceea ce este dincolo de cer =i de stele, =idincolo de acest dincolo, mereu p`n[-n nesf`r=itulnesf`r=itului... Atunci? Via\a singur[ =tie ce vrea, sau poate pen-tru c[ nu =tie nici ea mi se pare c[ =tie... Unde merge ea ebine, c[ci merge tot ]nainte, peste pr[p[stii, peste mun\i, mereu]nainte. Cine cade din carul vie\ii e pierdut... }nainte! }nainte!}nainte!“

Se bucur[, parc-ar fi g[sit piatra filozofal[. Z`mbi de]ntrist[rile lui zbuciumate. Acuma le ]n\elese ob`r=ia. „At`tanelini=te pentru c[ Roza Lang a plecat =i mai ales pentru c[, ]nlipsa mea, s-a consolat cu cine a putut!... +i din pricina astacredeam c[ mi-am zdruncinat rostul vie\ii!“

}n aceea=i noapte scrise o poezie care i se p[ru cea mai fru-moas[ din tot ce-a f[cut p`n[ atunci. O dragoste nou[ de via\[]i ]mpodobea sufletul. Nu se mai plictisea prin Armadia. }l intere-sau =i-i pl[ceau toate, parc[ s-ar fi sculat dup[ o boal[ grea.

Schimba priviri amoroase cu „g`=tele“ de odinioar[. Vor-bea iar cu entuziasm de rom`nii oropsi\i, de planurile luim[re\e... }ndeosebi spunea deseori, cu superioritate, ca o sen-tin\[ f[r[ apel:

— Dac[ n-ar fi necunoscutul ]n lume, via\a omului n-armai avea nici un farmec!

De altfel, ]n vremea aceasta, ]n Armadia se ]nt`mplase uneveniment extraordinar: murise Ion Ciocan, deputatulcircumscrip\iei. Ciocan fusese mul\i ani directorul liceului

Liviu Rebreanu

18

rom`nesc, cochetase cu ungurii, le f[cuse concesiiintroduc`nd, mai ales pe u=a din dos, limba ungureasc[ ]n pro-gram, iar ]n schimb c`rmuirea ]l r[spl[tise cu un mandat dedeputat. Se alegea totdeauna sub firma independent[, dar eradintre independen\ii care sunt cei mai vajnici sprijinitori ai tu-turor guvernelor. Independen\a i-a mai c`=tigat pe urm[ cate-dra de literatura rom`n[ la Universitatea din Budapesta =i i-ap[strat reprezentan\a Armadiei ]n Parlament p`n[ a ]nchis ochii.

Fusese om t[cut, ursuz =i deci nu tulburase mult[ ap[ ]nCapital[. R[ut[cio=ii povesteau cu mare lux de am[nunte cum,]n cincisprezece ani, Ciocan o singur[ dat[ a c[scat gura, c`nd,r[m`n`nd deschise dou[ u=i, ar fi strigat nervos: „U=a, dom-nilor, c[ trage ]ngrozitor aici!“ pentru care improviza\ie ora-toric[ toat[ Camera l-ar fi aplaudat frenetic. Prin testament ]ntrea-ga avere =i-a ]mp[r\it-o ]ntre liceul din Armadia =i Astra dinSibiu, c[ci so\ia ]i murise de c`\iva ani, iar alte rude nu avu-sese, afar[ de doi fra\i \[rani, mor\i =i ei mai demult.

Pe scaunul lui Ciocan se ]ncingea o lupt[ cr`ncen[ ]ntre doicandida\i: Victor Grof=oru, avocat foarte c[utat din Armadia,sus\inut de toat[ rom`nimea, =i bancherul Bela Beck, =vab unguri-zat din Budapesta, care se auzise c[ vrea s[ cheltuiasc[ chiar osut[ de mii de coroane =i, fiind guvernamental, mai avea la dispo-zi\ie, cu o discre\ie eficace, concursul autorit[\ilor mari =i mici.

}n Armadia fierberea cre=tea zi cu zi. La ber[ria Rahovadiscu\iile =i pronosticurile nu se mai sf`r=eau. Grof=orudesf[=ura o activitate stra=nic[, secondat fire=te de to\i intelec-tualii, care-=i luaser[ ]ns[rcinarea de agen\i electorali. Izb`ndaar fi fost asigurat[ dac[ s-ar fi putut rupe voturile evreilor dinJidovi\a, presupun`nd c[ preo\ii =i ]nv[\[torii ]=i vor face cuto\ii datoria.

Titu, vindecat, se av`nt[ cu trup =i suflet ]n v[lm[=agul lup-tei. De diminea\[ p`n[ seara era ]n Armadia, agit`ndu-se,discut`nd mereu, ]mbujorat de entuziasm. Care nu-i fu ]ns[m`ndria =i mirarea c`nd, ]ntr-o zi, la ber[rie, Victor Grof=oruveni glon\ la d`nsul, cu m`na ]ntins[:

Ion

19

— Poete, dragule, vreau s[-\i cer un serviciu!... Pentrudumneata e nimic, pentru cauza noastr[ e colosal!

Fiindc[ ber[ria era plin[ de lume ce-l privea ca pe un erou,Titu se sim\i ]n culmea fericirii =i strig[ ]nfl[c[rat:

— Domnule deputat, cere-mi orice! Pentru cauz[ ]mi daubucuros =i via\a!

— Bravo! Uite omul! zise candidatul, cuprinz`ndu-lprietene=te de mijloc. Dar ceea ce vreau nu-\i pot spune aici...Trebuie s[ vii pe la mine, s[-mi faci onoarea =i pl[cerea!... Decispune-mi repede: c`nd? Nu-\i ]nchipuie=\i c`t ]mi sunt de]mp[r\ite toate minutele!

— Imediat... sau dup[-pr`nz... E bine? f[cu Titu, deodat[grav, v[z`ndu-se parc[ ini\iat ]n secretele zeilor.

— Perfect! Atunci azi dup[-pr`nz, drag[ poete!Grof=oru, ca to\i care-l sprijineau, era convins c[, ]ndat[

ce va ajunge el ]n parlamentul de pe malurile Dun[rii, poporulrom`nesc va fi liber =i sc[pat de orice griji.

— Dac[ m[ aleg eu, vom putea respira to\i, vom avea aerrom`nesc! spusese d`nsul din capul locului, ]nc`t fraza aceastadevenise lozinca lui electoral[.

Titu se ]nfiin\[ exact la ]nt`lnire =i ascult[ introducereaavocatului cu ochii lucitori de admira\ie, arunc`nd numai dinc`nd ]n c`nd c`te o aprobare ]ntov[r[=it[ de: „domnule depu-tat“, care pe candidat ]l m[gulea.

— Ne lipsesc ovreii din Jidovi\a, poete! F[r[ de ei suntempierdu\i! sf`r=i Grof=oru, oft`nd cu o figur[ ]ntreb[toare =i ]ntris-tat[ brusc.

T`n[rul nu vru s[ aud[ de asemenea oportunism. Succesultrebuie s[ fie curat rom`nesc, nep[tat de nici un ajutor str[in:

— Vom goli satele de oameni =i-i vom aduce pe to\i la urn[,s[ dovedim lumii ]ntregi voin\a noastr[, porunca noastr[!

— Da, da, dar ]n satele noastre sunt pu\ini cu drept de vot,pe c`nd ovreii sunt to\i aleg[tori! observ[ avocatul care, chiar]n v`rtejul visurilor na\ionale, nu uita realitatea.

Apoi ]=i complet[ g`ndul:

Liviu Rebreanu

20

— Pentru a ne asigura voturile din Jidovi\a, e nevoie deconcursul lui Herdelea, care e iubit de to\i ovreii. Dac[ Herde-lea ar vrea s[ fac[ pu\in[ propagand[ ovreiasc[, ar fi imposi-bil s[ nu izbutim!

— +tiu, =tiu ]n ce situa\ie ginga=[ se afl[ tat[l dumitale, segr[bi Grof=oru s[ adauge, ca =i c`nd s-ar fi a=teptat la vreoobiec\ie a lui Titu. El, ca ]nv[\[tor al statului, trebuie s[ urle calupii, vorba ceea... Dar cu dib[cia lui, ]n mod discret... Ce zici,poete? }n mod foarte discret?

— Pe fa\[, domnule deputat! strig[ Titu aproape indignat.}n chestia aceasta nu pot exista rezerve =i compromisuri. }naintede a fi ]nv[\[tor, tata e rom`n!

— Da, negre=it, rom`n... Cine se ]ndoie=te?... Dar greut[\isunt, =i eu le ]n\eleg =i le apreciez... Totu=i, cu bun[voin\[, s-arputea ]nl[tura piedicile, =tii, discret, foarte discret... }n aseme-nea ]mprejur[ri discre\ia are mare importan\[. Guvernulconteaz[ pe ovrei =i e sigur c[-i are ]n m`n[. Noi trebuie s[lucr[m cu mult[ pruden\[, altfel se pot ivi noi rezisten\e... Vezi,]n Pripas e mai u=or. Acolo suntem ]ntre noi, Belciug lucreaz[,dumneata ]i vei da o m`n[ de ajutor la nevoie, iar tat[l dumi-tale n-are s[ ni se pun[ de-a curmezi=ul... Nu-i a=a?... Dar ]nJidovi\a e delicat, e foarte greu, e... e...

Din Armadia p`n[-n Pripas, de obicei, Titu f[cea jum[tatede ceas pe jos. Acuma ]n mai pu\in de un sfert fu acas[. Aler-ga s[ spun[ mai cur`nd ce cinste mare au hot[r`t tat[lui s[ufrunta=ii mi=c[rii na\ionale.

— Tat[, iat[ clipa c`nd po\i dovedi lumii ]ntregi c[ e=tiadev[rat rom`n! r[cni d`nsul din u=[, speriind pe to\i cu fa\a-iaprins[ de entuziasm =i de oboseal[.

Herdelea, ]n fundul sufletului, se bucura ca un copil chiarnumai ]nchipuindu-=i c[ Armadia ar putea trimite la Budapes-ta un deputat rom`n, dar rom`n adev[rat, pe fa\[, nu ca Cio-can — de=i Ciocan ]i f[cuse lui pe ici, pe colea mici servicii,Dumnezeu s[-l ierte. Totu=i se ferea s[-=i arate sentimentele,de fric[ s[ nu-l p`rasc[ cineva... Apoi acuma, tocmai pe c`nd

Ion

21

Titu vorbea mai cu foc, ]=i aduse aminte, nu putea =ti de ce =icum, de ultima vizit[ a subinspectorului =i de amenin\[rile luiascunse.

— Eu cred c[ cel mai bun lucru ar fi s[ nu se amestece de-loc, nici ]ntr-un fel, nici ]ntr-altul, rosti doamna Herdelea serioas[=i cu pu\in dispre\ ]n glas. D`nsul e om b[tr`n =i trebuie s[-=ivad[ de necazurile lui, iar nu de nebuniile celor buie=tri. Parc[mare isprav[ o s[ fac[ =i Grof=oru... }i =tim noi c`t le pl[te=tepielea!... Dac[ pe urm[ ungurii vor prinde pizm[ pe d`nsul =ise va pomeni f[r[ slujb[, crezi c-o s[-i dea Grof=oru ceva?

Titu s[ri revoltat de at`ta egoism:— Adic[ cum! Pentru o leaf[ mizerabil[, ungurii au pus

lac[t pe sufletul omului?... La=itatea asta ar ]nsemna tr[darena\ional[, ar ]nsemna s[-=i dea singur certificat de renegat!...Cu ungurii tr[im noi aici, ori cu rom`nii?... Crezi c[ vom maiscoate noi capul ]n lume, dac[ nu vom face nici m[car at`tapentru cauza rom`neasc[?

Ghighi ]mp[rt[=ea din inim[ p[rerile fratelui ei, mai cuseam[ g`ndindu-se c[ altfel poate n-ar mai avea cavaleri labaluri =i poate nici pe\itori mai t`rziu.

— Ba ]n loc s[ umbli dup[ cai verzi, mai bine \i-ai c[uta =itu vreun post pe undeva, c[ e=ti c`t muntele =i vezi bine c`tegreut[\i avem pe cap! zise doamna Herdelea sup[r`ndu-se.

— Apoi dumneata numai at`ta =tii, mam[, greut[\i =i iargreut[\i! morm[i t`n[rul op[rit.

— At`ta da, c[ eu am minte! se ]nfurie d[sc[li\a. Practicantde notar nu-\i place s[ fii, ]nv[\[tor nu-\i place, dar la m`ncarete ]mbulze=ti! Apoi a=a-i u=or s[ ai fumuri! Mai pune osul =i tu,dragul mamii, c[ cu lenevia ai s[ r[m`i de r`sul lumii!

Numai Herdelea t[cea. Cu cotul rezemat pe col\ul mesei,cu capul ]n palm[, se uita ]n ne=tire la gheata din piciorul st`ng.Lumina l[mpii at`rnat[ de grind[ ]i c[dea drept ]n cre=tet, pep[rul alb-argintiu... }i venea mereu s[ ofteze =i se st[p`nea. +i,]n vreme ce doamna Herdelea se h[r\uia cu Titu, i se perinda]n g`nd toat[ via\a lui alc[tuit[ aproape numai din umilin\e,

Liviu Rebreanu

22

speran\e ve=nic spulberate, necazuri necurmate, via\a ]ntreag[care =i-a b[tut mereu joc de d`nsul, impun`ndu-i mereu com-promisuri, din pricina c[rora niciodat[ nu =i-a putut ascultaglasul sufletului, via\a care i-a ]ngr[m[dit ]n inim[ am[r[ciuneotr[vitoare... Dou[ lacrimi se zv`rcoleau ]n ochii lui bl`nzi,pleca\i — regretul unei vie\i cheltuite ]ntr-o trud[ sisifian[.

— Oh, oh! suspin[ d`nsul ]n sf`r=it, c`nd se f[cu o clip[t[cere ]n cas[. Cumplit[-i via\a, cumplit[-i, z[u!

4Vicle=ugul lui Vasile Baciu c[zuse at`t de nea=teptat pe

capul lui Ion, c[ ]n seara aceea s-a culcat t[cut =i a dormit ca=i c`nd nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Duminic[ diminea\a ]ns[,ie=ind din cas[ =i arunc`ndu-=i ochii pe c`mp, ]=i aduse amintede vorbele socrului s[u =i-l p[trunse un fior de groaz[, c[ci ]nminte ]i r[s[ri ]ndat[ g`ndul c[ toat[ truda lui a fost zadar-nic[, de vreme ce a r[mas tot f[r[ p[m`nt... Se a=ez[ pe prisp[,cotropit deodat[ de m`nie, de fric[, de nedumerire, dedezn[dejde... }nt`i ]=i zise c-ar fi trebuit s[-l bat[ m[r pe Baciu,s[-l ]nve\e cinste. Pe urm[ recunoscu c[ nici cu m`nia, nicicu b[taia nu va putea face nimic ]n ]mprejurarea aceasta. Vinaeste numai a lui ]nsu=i, fiindc[ ]n ultimul moment =i-a pierdutmin\ile de bucurie =i s-a cununat ]nainte de-a vedea h`rtiiledate la c[r\ile funduare.

}ntorc`ndu-se de la biseric[ =i g[sindu-l tot pe prisp[ =iab[tut, Zenobia b[nui ceva r[u =i, ca s[-i deschid[ gura,]ntreb[:

— Dar tu ce stai a=a, neprimenit, ]n loc s[ dai o rait[ prinsat, dup[ lucr[tori, c[ azi-m`ine numai p[m`ntul t[u o s[r[m`ie nearat!

— D-adic[ dumitale ce-\i pas[? C[ de dat, slav[ Domnu-lui, mi-ai dat numai s[r[cia =i necazul! \`=ni Ion, ursuz.

— Apoi ce s[-\i mai d[m noi, c[ doar socru-t[u \i-a dat deajuns, zise Zenobia cu ochi de vulpe.

Ion

23

— Cum s[ nu-mi dea. Vezi bine c[ mi-a dat, morm[i omulam[r`t. Nu vezi dumneata c[ m-am =i g`rbovit de c`t mi-adat?

Zenobia nu-l mai sl[bi p`n[ nu afl[ tot =i apoi izbucni ]nafurisenii care se ]nte\ir[ c`nd Ana ap[ru ]n ograd[, speriat[de gura ei. }n vreme ce soacra ]=i blestema nora mai cu foc, ]nsufletul lui Ion p[trunse o f`=ie luminoas[: prin Ana trebuies[-=i ]ndrepte gre=eala. Deocamdat[ nu =tia cum =i ]n ce fel,dar sim\ea c[ numai ea poate s[-l scape.

— +i ur`t[, =i calic[!... Bine ai nimerit-o, dragul mamii! strig[Zenobia ]n gura mare.

— Ho, cotoroan\[, ho! r[cni Ion deodat[ la maic[-sa. Cete v`ri ca musca-n b[ligar? Potrac[ni =ti\i s[ fi\i, dar s[rac m-a\il[sat, ai?... Ea-i de vin[?... Ce-i ea de vin[?... Apoi atunci ce ter[ste=ti la d`nsa?... Piei d-aici c[ uite-acu vezi pe dracu!

Ana se uit[ la b[rbatul ei cu o dragoste de c`ine huiduit =iochii i se umplur[ de lacrimi, sim\indu-se vinovat[ fa\[ ded`nsul fiindc[ ]n g`nd l-a b[nuit cu Florica, pe c`nd el e at`tde bun =i o iube=te at`t de mult c[ bruftuluie=te chiar pe mamalui pentru ea. Lacrimile ]i curgeau calde, m`ng`ietoare, darfa\a ei toat[ z`mbea de o fericire mare, mai ales c[ Ion veni laea =i-i zise bl`nd:

— Ia nu mai pl`nge, Anu\[... Tu ]n ochii mei s[ te ui\i =i]ncolo s[ nu-\i pese de nimeni!

Seara, ]n pat, Ion i se jelui apoi cu de-am[nuntul, ]i spuse c[ea ar putea s[-l ]nduplece pe Vasile cu bl`nde\e s[ fie omcumsecade =i s[ le dea ce-a f[g[duit fa\[ de at`\ia martori. Fe-meia se sim\ea m[gulit[ de ]ncrederea lui, dar, g`ndindu-se lab[t[ile suferite de la tat[l s[u, n-avea speran\e s[-l poat[ ]nmuia.C`nd ]ns[ b[rbatul o ]nv[\[ cum s[-i vorbeasc[, credin\a lui ocuceri =i pe ea, =i se jur[ c[ se va duce chiar m`ine diminea\[ =ide bun[ seam[ nu se va ]ntoarce cu m`na goal[.

Ana plec[ ]ntr-adev[r cum se cr[p[ de ziu[. }ncrederea ]icrescu c`nd, ajuns[ ]n uli\[, nevasta lui Macedon Cerceta=u ]iie=i ]n cale cu o doni\[ plin[ de ap[.

Liviu Rebreanu

24

Vasile Baciu tocmai ]njuga boii s[ porneasc[ la plug. V[z`n-du-=i fata, o ]nt`mpin[ nep[s[tor:

— Da ce, te-a alungat?— Cum s[ m[ alunge, taic[? se mir[ nevasta, ]ncep`nd

s[-i povesteasc[ ce v`nt o aduce, dup[ ]nv[\[turile lui Ion.Baciu se holb[ la ea o clip[, apoi, ca un taur care vede

ro=u, se arunc[ =i-i ]nchise gura cu o droaie de pumni, url`nd:— V-a\i pus amu am`ndoi s[ m[ jefui\i =i s[ m[ l[sa\i

cer=etor?... Apoi stai c[ am eu leac de pielea ta, rapandul[, stai!P`n[ ce se ]nv`rti d`nsul s[ apuce biciul s-o croiasc[, Ana

o lu[ la s[n[toasa, f[r[ s[ fi avut vreme s[ pl`ng[ de durere,de=i obrazul st`ng i se ro=ise, iar din nas ]i curgea un fir de s`nge.De-abia c`nd se apropie de-acas[ ]=i mai veni ]n fire =i se]ntreb[: „Ce-a mai fost =i asta?... Avan de mine!...“

Ion o a=tepta ]n ograd[, cu inima ars[ de ner[bdare. O z[ride departe venind cu pa=i iu\i =i =terg`ndu-=i mereu nasul cum`necile c[m[=ii.

— M-a b[tut, Ionic[, nici nu m-a l[sat s[-i spun nimic! Uitecum m-a umplut de s`nge! bolborosi nevasta, parc[ i-ar fi ceruts-o r[zbune.

B[rbatul ]ns[ sim\i deodat[ o ap[sare grozav[ ]n ceaf[. Seuit[ la Ana cu ochii goi =i reci, ca =i c`nd ar fi v[zut o ar[tarevr[jma=[. Pe pometele obrajilor pielea ]i st[tea s[ plesneasc[,iar pe t`mple i se umflar[ vinele ca ni=te lipitori s[tule. Mintealui speriat[ ]i striga c[ toat[ nenorocirea i se trage numai dinfemeia aceasta cu buza de sus murd[rit[ de s`nge =i cu privi-rea de-o umilin\[ a\`\[toare. Bra\ele =i pulpele ]i zv`cneau f[r[voie ]n vreme ce unghiile ]i t[iau pielea groas[ =i aspr[ ]n podulpalmelor. „Asta s-a ]n\eles cu tat[l ei s[ m[ ]n=ele!“ ]i fulger[prin creieri, =i g`ndul ]l duru at`t de r[u, parc[ l-ar fi izbit cuparul ]n moalele capului.

Atunci, cu o poft[ ne]nfr`nat[, ridic[ m`na =i o lovi greupeste obrazul drept, =i apoi cu dosul palmei, repede, peste obra-zul st`ng. Durerea stoarse din pieptul femeii un \ip[t at`t deascu\it c[ Ion auzi cum z[ng[nesc geamurile casei. O mai tr[sni

Ion

25

]ns[ =i peste ochii ce-l priveau cu spaim[, dar care chiarsp[im`nta\i ]=i p[straser[ o clipire de bun[tate... Ana c[zu peprisp[, ame\it[ =i leg[n`ndu-=i corpul din mijloc ]n sus ca s[-=ialine suferin\a.

— +i tu m[ zdrobe=ti, Ionic[? gemu d`nsa. Nu \i-e mil[nici \ie de mine?

Ion scuip[ spre ea, r[corit, =i intr[ ]n cas[, c[ci de pestedrum venea ]ntr-un suflet nevasta lui Macedon, pe c`nd ]n pri-dvor la Herdelea parc[ ie=ise cineva s[ vad[ ce se ]nt`mpl[.

Ana suspina =i, suspin`nd, p`ntecele mare i se zb[tea ca omustrare. N[frama ]i alunecase din cap, p[rul i se ]nc`lcise =ipieptul i se fr`ngea de pl`ns. }n inim[ ]nchipuirile ei de fericirese topeau ]ntr-un noian de am[r[ciune din care r[s[rea numai]ntrebarea ]ngrozit[: „Doamne, ce \i-am gre=it de m[ pedepse=tia=a de r[u?“

Nevasta lui Macedon Cerceta=u se a=ez[ l`ng[ ea, ]i]ndrept[ basmaua pe cap, o m`ng`ie pe obrajii uda\i de lacrimi=i-i zise cu mil[, c[ut`nd s-o ostoiasc[:

— Taci, draga lelii! Taci =i rabd[, c[ femeia trebuie s[ suferedac-a=a a l[sat-o Dumnezeu... Taci mulcom, taci!

Glasul ei era at`t de bl`nd c[ sufletul Anei se ]nc[lzi pu\in.Apoi ]=i ascunse fa\a ]n poala femeii =i pl`nse mai u=urat[,murmur`nd ]ns[ ]ntruna, ca =i ]n seara nun\ii:

— Norocul meu, norocul meu!

5P`n[ s[ conving[ pe tat[l s[u, Titu n-a vrut s[ stea cu

m`inile ]n s`n =i a pornit din cas[-n cas[, ]ndemn`nd pe \[ra-nii aleg[tori sau nealeg[tori s[ mearg[ cu to\ii la o ]ntrunire ]nArmadia, unde Victor Grof=oru avea s[-=i l[mureasc[ progra-mul. Fiindc[ alegerea de deputat se apropia, prin sat umblauacuma mai des patrule de jandarmi spre a pre]nt`mpinatulbur[rile =i agita\iile ]mpotriva statului. Titu nu se sinchiseade d`n=ii. Dorea chiar un conflict sau poate o arestare, ]nchipu-

Liviu Rebreanu

26

indu-=i c[ astfel va dovedi lumii ]ntregi barbaria st[p`niriiungure=ti =i va contribui mai eficace la izb`nda candidatuluirom`n. Vorbea \[ranilor de jugul unguresc, de datoria na\ional[,de limba str[mo=easc[, se izbea ]ns[ mereu de acelea=ir[spunsuri:

— Bine, domni=orule, a=a o fi... Dar n-avem p[m`nt =id[rile-s multe =i grele...

}nt`i se sup[r[ de at`ta nepricepere. Pe urm[ totu=i le d[dudreptate. „Adev[rat, pe ei ]i strivesc sarcinile vie\ii =i eu le batcapul cu fraze! Nici m[car speran\e nu le aduc!... Apoi, fire=te,dac[ eu ]nsumi nu =tiu bine ce vrem!“

El b[nuia ce vrea, dar dorin\ele lui nu se potriveau cu aleb[tr`nilor. El cu c`\iva studen\i =i profesori mai tineri visau uni-rea grabnic[ a tuturor rom`nilor. Nu se g`ndeau dac[ se poateori nu se poate. Ei se uitau fermeca\i spre Rom`nia, a=tept`ndde-acolo m`ntuirea. }n fa\a lor ]ns[ st[teau mai to\i frunta=iirecunoscu\i, ]ntre care ]nsu=i Grof=oru, care spuneau c[ acesteasunt idei primejdioase, c[ prin asemenea vorbe goale, bune nu-mai pentru discu\ii de ber[rie, se poate compromite toat[ lupta.

— Mijloacele noastre trebuie s[ fie legale! ]i spuse Grof=oru.Numai prin legalitate se ob\in lucruri trainice! Politica serioas[nu se poate ]ntemeia pe aventuri, ci pe realitate!... Ce ascundeviitorul, nu se =tie... }n suflet putem nutri orice speran\e, darvisurile nu trebuiesc amestecate ]n lupta politic[!

Titu se z[p[ci =i fu cuprins de o =ov[ire din care de-abiacu sfor\[ri se putu smulge. Se cobor] iar ]ntre \[rani =i, cutoat[ opreli=tea b[tr`nilor, le vorbi de „fra\ii no=tri“, de„st[p`nirea rom`neasc[“ ce va veni ]n cur`nd. +i tresari debucurie c`nd +tefan Hotnog, bog[ta= din sat, ]n loc det`nguirile obi=nuite, r[spunse acuma ]n numele tuturor,ridic`ndu-=i chimirul pe burt[:

— S[ te aud[ Dumnezeu, domni=orule!„Oportunismul =i la=itatea ucid av`nturile! se g`ndi Titu

mul\umit. Cu jum[t[\i de idealuri nu po\i lupta =i nici nu po\ifi ]n\eles de nimeni!“

Ion

27

Str[daniile lui Titu au r[mas totu=i zadarnice, deoarece ]ntru-nirea, ]ndat[ ce s-a anun\at oficial, a fost oprit[ de c[tre pre-fectul jude\ului ]n urma raportului solg[bir[ului Chi\u care setemea de tulbur[ri.

Tocmai c`nd Titu venea pleo=tit, cu vestea aceasta din Ar-madia, b[tr`nul Herdelea a primit cita\ie de la tribunal ]n proce-sul ce-l pornise judec[torul pentru ultragiu. De=i, ]ntre timp, un-gurul se mutase din Armadia ]ntr-un or[=el din Ungaria, fiindc[— cum spusese d`nsul la plecare — nu se putea aclimatiza ]natmosfera nepatriotic[ de-aici, sarcina lui Herdelea se agravase,c[ci acuza\ia judec[torului s-a p[rut at`t de ]ntemeiat[ procu-rorului, ]nc`t =i-a ]nsu=it-o din oficiu =i deci procesul trebuia s[continue negre=it, chiar dac[ partea civil[ s-ar fi retras.

Herdelea strig[ pe Ion, care de asemenea primise cita\ie,vr`nd s[ se sf[tuiasc[ ]mpreun[ cum s[ abat[ nenorocirea ce-iamenin\a de-aproape. Ion ]ns[, ]n bobota necazurilor lui cusocru-s[u, c[uta mereu s[ se pl`ng[ ce a p[\it =i cum a fost]n=elat, iar de procesul care ]l durea pe ]nv[\[tor, parc[ nicinu-i p[sa.

— Ave\i s[ vede\i c[ becisnicul [sta are s[ m[ bage ]n temni\[=i s[ ne nenoroceasc[ pe to\i! zise ]nv[\[torul pe urm[, dobor`tde ]ngrijorare. |ine\i minte ce v-am spus eu azi! Ion e fatalitateanoastr[... El se ciorov[ie=te cu Vasile Baciu pentru ni=te zdren\ede p[m`nt =i nici nu vrea s[ =tie ]n ce pozn[ m-a ]nfundat!

Titu, v[z`nd spaima b[tr`nului =i ca s[ mai schimbe vor-ba, g[si ]n\elept s[ povesteasc[ pe un ton de glum[ cum azi,]nt`lnindu-se ]n Armadia cu Belciug, i-a spus c[ e foarte sup[rat=i c[ nu va l[sa f[r[ r[spuns insultele doamnei Herdelea, pen-tru care va trebui s[ dea seama ]n fa\a justi\iei... Efectul po-vestirii lui ]ns[ fu tocmai contrar celui a=teptat de d`nsul,st`rnind o ceart[ care nu se ispr[vi p`n[ noaptea t`rziu.

— Apoi da, c[ at`ta-mi mai lipsea, s[ umblu acuma pe lajudec[\i =i pentru dumneaei, c[ n-am eu destule necazuri, zise]nv[\[torul am[r`t. Mai bine-l l[sai dracului =i tu, ]n loc s[-mimai aprinzi paie-n cap =i cu el!

Liviu Rebreanu

28

Doamna Herdelea se ]nfurie imediat, f[cu pe so\ul eim[m[lig[ nes[rat[, pentru c[ ar fi ]n stare s[ se lase c[lcat ]npicioare de toate n[t[fle\ele din lume, =i declar[ categoric c[ea prefer[ s[ pl[teasc[ orice amend[ =i chiar s[ stea la pu=c[rie,dec`t s[ rabde mojiciile „p[m[tufului“.

Ziua urm[toare aduse ]ns[ o n[dejde bun[, sub chipul uneiscrisori de la subinspectorul Horvat, care-l invita colegial peHerdelea s[-=i pun[ ]n cump[n[ toat[ influen\a pentru alege-rea des[v`r=itului patriot ce este candidatul de deputat Beck.„Am toat[ ]ncrederea ]n patriotismul dumitale ]ncercat =i s[ fiisigur c[ oboseala dumitale va fi apreciat[ cum se cuvine“,sf`r=ea subinspectorul. Mai ales sf`r=itul i se p[rea ]nv[\[toruluiplin de mari f[g[duin\e.

— Uite ce om de treab[ bietul subinspector! strig[ d`nsul]nviorat. Ei, degeaba, s[ nu judeci niciodat[ pe nimeni dup[aparen\e!... Iat[ b[rbatul care-mi place =i mie!... Bravo! Bra-vo!

}ndat[ ]=i ]nsemn[ pe to\i aleg[torii din Pripas, ]n num[r deunsprezece, =i chibzui ]ndelung pe cei care ar vota cum ]i vasf[tui d`nsul. Apoi ]=i frec[ m`inile cu ]ncredere:

— Vezi, Dumnezeu ]\i trimite ajutorul c`nd nici te a=tep\i!Titu, afl`nd seara planurile tat[lui s[u, s[ri p`n[ ]n tavan

de indignare =i strig[ de nenum[rate ori „tr[dare“ =i „ru=ine“.Dar Herdelea r[mase neclintit.

— Pentru mofturi n-am s[-mi las eu b[tr`ne\ele pe dru-muri... Ai v[zut tu ce-mi scrie subinspectorul?... Cite=te bine!Poftim! zise arunc`ndu-i m`ndru scrisoarea.

T`n[rul nu vru s[ citeasc[ nimic =i f[cu jur[m`nt c[ va luptadin r[sputeri ]mpotriva acestei tr[d[ri nemaiauzite. Herdelease ]ntrist[ c[ feciorul lui se g`nde=te mai mult la str[inii de lacare nu va avea niciodat[ nimic, dec`t la d`nsul, a c[rui soart[at`rn[ de bun[voin\a celor mari =i puternici.

— Nu-\i ]nchipui tu c[ Horvat, dac[-i vom ]mplini dorin\a,poate s[-mi fie de mult folos? N-ai v[zut cita\ia de ieri =i nu=tii c[ m[ pa=te afurisitul de judec[tor? O vorb[ a subinspec-

Ion

29

torului c`nt[re=te greu la tribunal. C`nd va spune subinspec-torul prezidentului c[ uite-a=a =i a=a, Herdelea e omul meu,adic[ al nostru, crezi c[ prezidentul are s[ mai cr`cneasc[?A=a se lucreaz[ ]n lume, b[iete... }n\elegi, ori nu ]n\elegi?

— Nu vreau s[ ]n\eleg nimic! r[spunse Titu cu at`t mai]nd`rjit cu c`t socotelile acestea i se p[reau =i lui cumin\i.

— Atunci s[-\i fie ru=ine obrazului, c[ e=ti cal b[tr`n =i aiputea ]n\elege at`ta lucru! strig[ Herdelea ad`nc m`hnit. Ru=ines[-\i fie, m[garule!

6}n seara zilei c`nd Ion b[tuse ]nt`ia oar[ pe Ana, pic[ ]n

cas[, de-abia t`r`ndu-se, Dumitru Moarc[=, o rud[ ]ndep[rtat[de-a Zenobiei, cer`nd ad[post p`n[ s-o ]ndura Dumnezeu s[-lstr`ng[ din lume. Zenobia, afl`ndu-se ]n toane bune, pentruc[ feciorul =i-a mu=truluit nevasta, ]l primi f[r[ a se burzului,mul\umindu-se doar s[-l descoase pu\in:

— Da ce-ai p[\it, bade Dumitre? De ce nu stai la Paraschi-va, c[-i bine acolo?

— Parc[ de bine fuge omul? murmur[ Moarc[=, mototolin-du-se pe vatr[.

Era un mo=neag trecut de =aizeci, pipernicit =i pr[p[dit des[-l sufli de pe picioare. Nu mai avea nici un dinte ]n gur[ =ivorbea greu, scuip`nd ]n toate p[r\ile. }n tinere\e a fost b[rbatfrumos =i cu stare =i se b[teau fetele dup[ d`nsul, dar ]n loc s[se ]nsoare =i s[ se potoleasc[, i-a pl[cut s[ zboare ca albinadin floare-n floare, ]nc`t mul\i oameni =i-au ciom[git muieriledin pricina lui, c[ci de el nu ]ndr[zneau s[ se lege, fiind voi-nic =i iute ca un lup. C[r[u=ia i-a fost mai drag[ dec`t p[m`ntul=i tot c[r[u=ia i-a m`ncat capul. }ntr-o noapte, venind de laDej, o ceat[ de \igani l[ie=i au t[b[r`t pe d`nsul, l-au st`lcit =ii-au furat caii. A z[cut vreo doi ani =i a r[mas beteag de picioa-re. Boala i-a ]nghi\it averea. R[mas numai cu c[su\a =i gr[dina,s-a aciuat pe l`ng[ Paraschiva, care era v[duv[ t`n[r[ =i r`vneamai mult la casa lui, crez`nd c[ nu mai are de tr[it cine =tie

Liviu Rebreanu

30

c`t. Dumitru ]ns[ se ]nc[p[\`na s[ nu moar[ =i o duse dou[zeci=i doi de ani a=a, pr[p[dit cum a sc[pat, ]nc`t Paraschiva a avutvreme s[ se obi=nuiasc[ cu sl[biciunile lui. S-au ]n\eles ei totu=idestul de bine p`n[ acum c`teva luni, c`nd Dumitru s-a apucat=i a v`ndut lui Avrum casa =i gr[dina f[r[ =tirea Paraschivei.Degeaba i-a dat o sut[ de zlo\i de argint, femeia nu s-a mul\umit.Ea era convins[ c[ a luat mai mult =i a ascuns banii undeva saula cineva. +i cum Dumitru nu mai putea s[ aib[ zile multe, Pa-raschiva se ]nfuria c[ banii vor ajunge pe m`na altora, iar ea,care l-a ]ngrijit at`\ia ani, se va alege cu nimica. Fiindc[ niciAvrum nu voia s[-i spuie l[murit c`t i-a dat, Paraschiva s-a puspe mo=neag, mai ]nt`i cu sud[lmile, apoi cu b[taia, p`n[ ce ]nsf`r=it azi l-a izgonit s[ nici nu-l mai vad[.

B[tr`nul povesti ce-a p[\it cu Paraschiva, dar f[r[ s-ooc[rasc[, ba chiar cu o mare p[rere de r[u c[ a fost nevoit s[plece de la ea =i s[ moar[ poate prin case str[ine.

— Apoi las[ c-ai tr[it destul, ]i zise Zenobia dreptm`ng`iere.

Ion, ]mbufnat cum r[m[sese toat[ ziua dup[ ce plesnisepe Ana, nu zise nimic, ci se uita doar uneori cu ur[ la noulm`nc[u care-i cade ]n spinare din senin. Credea totu=i c[ Du-mitru se va ]ntoarce acas[ m`ine-poim`ine, =tiindu-se c[ nupoate tr[i f[r[ Paraschiva, singura femeie — se zice — pe carea iubit-o el cu adev[rat =i care, de aceea l-a =i ]nv`rtit cum i-apl[cut. De altfel g`ndurile lui erau at`t de fripte de grijap[m`nturilor, ]nc`t tot restul lumii i se p[rea c[ nu face unban g[urit. Se ]nfuria c`nd vedea pe Ana care, pe c`t ]i ]ng[duiap`ntecele \uguiat, se sprintenea pe l`ng[ vatr[ s[ g[teasc[ cina,=i era din ce ]n ce mai convins c[ femeia e ]n\eleas[ cu VasileBaciu s[-l trag[ pe sfoar[.

Se perpeli c`teva zile f[r[ s[ =tie ce s[ mai fac[. Apoi ]iveni ]n minte Herdelea =i se bucur[ ca =i c`nd ar fi g[sitsc[parea. Chipul ]nv[\[torului ]i juca ]naintea ochilor, str[lucitorde speran\e. }l c[ut[ ]ndat[ =i, nimerindu-l la =coal[, ]l chem[afar[. Herdelea era sup[rat =i-i imput[ c[ e nerecunosc[tor =i

Ion

31

c[, prin nep[sarea lui criminal[, ]i primejduie=te slujba =i cin-stea. Ion ascult[ ner[bd[tor, ca =i deun[zi c`nd ]ncercase]nv[\[torul s[ se sf[tuiasc[ cu d`nsul. Ce-i p[sa lui de grijilealtora? Pe el numai necazul lui cel mare ]l rodea =i-l chinuia,=i, dup[ ce ]mbl`nzi pe Herdelea cu f[g[duin\e, i se pl`nse caun copil nepriceput, zic`nd mereu mai rug[tor =i mai st[ruitor:

— }nva\[-m[, na=ule, c[ altminteri ori fac moarte de om =iajung la pu=c[rie, ori mi-oi pune singur =treangul de grumaz!

Se uita ]n ochii ]nv[\[torului, sorbindu-i r[spunsul, din care]ns[ i se ]ntip[ri ]n creieri numai at`ta: „Fii lini=tit, finule, c[ ce\i-a f[g[duit trebuie s[-\i dea... Duminic[ tu s[ vii la mine cuAna... Am s[ chem =i pe Vasile =-ave\i s[ v[ ]n\elege\i, fii lini=tit!“

Zilele p`n[ duminic[ trecur[ ca ceasurile. N[dejdea ]i ]mbr[catoate g`ndurile ]n trandafiriu. Se sim\ea iar st[p`nul p[m`nturilor=i de-abia a=tepta s[ poat[ ie=i la lucru pe mo=ia lui.

Herdelea, iubitor de ]nvoieli unde fiecare parte s[-=i scad[cerin\ele spre mul\umirea am`ndurora, pov[\ui pe Vasile Bacius[ dea acuma jum[tate din locuri, care s[ fie scrise pe numelelui Ion, iar cealalt[ jum[tate s[ i-o f[g[duiasc[ ]n scris pentrudup[ moarte. Pova\a lui ]ns[ ]i nemul\umi pe am`ndoi. Toaten[dejdile lui Ion se pr[bu=ir[ auzind ce spune ]nv[\[torul. Apoidac[ ar fi fost vorba s[ lase d`nsul din drepturile lui, ce nevoiede sfaturile na=ului? Lui nu-i trebuiau sfaturi, ci p[m`nturile,toate p[m`nturile... }l cuprinse o m`nie s[lbatic[ ]mpotriva luiHerdelea, care astfel vrea s[-l ]n=ele, ]n loc s[-l ajute... Vasile,cu o lucire =ireat[ ]n privire, zise tacticos c[ el nu-=i ia vorba]napoi =i d[ bucuros cele cinci locuri, pe ales. }n sinea lui ]ns[era sigur =i el c[ Herdelea s-a ]n\eles cu Ion s[-i fure averea...Pentru c[ nu ]ndr[zneau s[ se certe cu ]nv[\[torul, potrivniciischimbar[ ]ntre d`n=ii c`teva sud[lmi =i apoi, uit`nd oriceomenie, se luar[ de piept =i ]ncepur[ s[-=i care la pumni pestecap, cu sete, groh[ind ca ni=te mistre\i prin=i ]n capcan[...Herdelea =i Titu de-abia izbutir[ s[-i scoat[ din odaie, ]n vremece d[sc[li\a, nespus de indignat[ c[ neru=ina\ii s-au ]nc[ierat]n casa ei, ]i oc[ra cu ]nver=unare, iar Ghighi \ipa speriat[. Ana

Liviu Rebreanu

32

]ncremenise pe un scaun, ]n dosul u=ii, ]nc`t doamna Herde-lea o dojeni =i pe ea bine =i apoi o d[du afar[.

Vasile =i Ion se mai zg`l\`ir[ pu\in ]n pridvor, se mai ghion-tir[ p`n[-n poart[, dar ]n uli\[ se descotorosir[ =i-=i a=ezar[hainele bo\ite, ]njur`ndu-se din ce ]n ce mai potoli\i. }n clipa]ns[ c`nd s[ porneasc[ spre sat, ]n u=a casei ]v[\[torului se iviAna, topit[ de ru=ine =i de spaim[, ca o ar[tare urzitoare atuturor relelor. O z[rir[ am`ndoi deodat[ =i furia lor se ]nte\iiar, pumnii se amenin\ar[ ]n aer =i privirile ro=ii se loveau cadou[ s[bii. Ajuns ]n dreptul casei, Ion intr[ ]n ograd[ url`nd cuo spum[ sub\ire alb[ ]ntre buze, care se muta =i se lipea c`ndpe cea de sus, c`nd pe cea de jos:

— S[-\i m[n`nci fript[ odrasla, t`lhar b[tr`n ce e=ti! Anad[du s[ intre =i ea, dar Ion se repezi ca uliul =i r[cni, r[gu=it,sc[p[r`nd sc`ntei din ochi =i sco\`nd cu\itul din =erpar:

— Fugi, fleandur[, fugi de-aici c[ uite-acu te trimit pe lu-mea cealalt[!... +i s[ nu te mai prind prin ograda mea c[ tespintec!... Hoa\[!... Ho\i =i t`lhari care umbl[ s[ m[ mai =i bat-jocoreasc[!

Femeia vru s[ ridice m`inile s[-l roage, dar privirea lui o]ngrozi, spun`ndu-i c[ ]ntr-adev[r e hot[r`t s-o omoare acuma.+ov[i o clip[ =i apoi porni dup[ tat[l s[u care f[cea c`te doi-trei pa=i, se oprea, se ]ntorcea, zv`rlea ginerelui c`te-o ]njur[tur[,iar se urnea =i iar se oprea... C`nd ]ns[ Vasile o v[zu apropiin-du-se, ]=i ]ndrept[ toat[ m`nia asupra ei =i, amenin\`nd-o cuam`ndoi pumnii, strig[ cl[mp[nind din din\i ca o fiar[:

— S[ nu vii la mine, rapandul[, c[-\i zdrobesc ciolanele!...S[r[ntoc \i-a trebuit, de s[r[ntoc s[ ai parte!... Uite-l! Uite-l cem`ndru-i!... Amu s[-\i fie de cap! De cap! De cap! De cap!

P[=i mai iute, dar r[cnind ]ntruna „de cap“, ca =i c`nd n-arfi fost ]n stare s[ g[seasc[ o ocar[ mai grea...

Ana r[mase ]n mijlocul drumului, nemai=tiind ]ncotro s-oapuce. Ion tot mai ]njura =i blestema ]n ograd[, iar Vasile Baciu,dep[rt`ndu-se, \ipa mai tare, parc[ s[-l aud[ tot satul. Veciniiie=iser[ ]n uli\[ =i priveau, care mira\i, care r`z`nd, to\i dor-

Ion

33

nici s[ urm[reasc[ desf[=urarea poznei... Nemi=cat[, cu bra\elemoarte, cu ochii r[t[citori =i cu sufletul cr`mpo\it de ]nfrico=are,femeia se uita ]mprejur, f[r[ s[ mai =tie ce s[ fac[. „Acu undes[ m[ duc?“ se ]ntreba =i ]n minte ]i r[s[reau numai r[spunsurinegre care o pironeau pe loc, sleindu-i voin\a =i ispitind-o s[-=icurme singur[ toate suferin\ele, fiindc[ via\a ei e zadarnic[.

Tot Floarea, nevasta lui Macedon, s[ri iar, o lu[ de m`n[, oduse acas[ la ea, o ]mb[rb[t[ p`n[ seara =i o culc[ dup[ cup-tor, l[crim`nd de mil[:

— Vai, s[r[cu\a de ea, s[r[cu\a!...}n noaptea aceea ]=i d[du seama ]nt`ia oar[ Ana de

pr[pastia ]n care-=i zv`rcole=te ea via\a. +i atunci g`ndul mor\iii se cobor] ]n suflet ca o sc[pare fericit[. }l alint[ at`t de st[ruitorc[, ]n cele din urm[, se minun[ c`t de bl`nd[ =i ademenitoarei se ]nf[\i=eaz[, ca un liman unde nu mai sunt nici dureri =inici n[dejdi... Deodat[ ]ns[ sim\i o zv`cnire ]n p`ntece, trezin-d-o din aiurare. „Cum se mi=c[, s[rmanul!“ ]=i zise d`nsauit`ndu-=i toate necazurile =i ]n\eleg`nd c[ trebuie s[ tr[iasc[,fiindc[ ]ntr-]nsa o fiin\[ nou[ bate la poarta vie\ii.

7A doua zi Ion se mulcomi. }i p[ru r[u c[ s-a f[cut de r`sul

lumii =i c[ s-a h[r\uit cu socrul s[u tocmai ]n casa ]nv[\[torului,de=i era convins c[ Herdelea s-a dat de partea du=manilor lui.Trecu drumul la Macedon Cerceta=u =i aduse acas[ pe Ana,dar f[r[ s[ aud[ m[car pove\ele Floarei c[ s[ fie mai milos cubiata femeie c[ m`ine-poim`ine ]i sose=te ceasul =i cine =tiece se poate ]nt`mpla dac[ o huiduiesc to\i =i n-o cru\[ nimeni.

Apoi fu cuprins de desperare. Sim\ea un gol dureros ]n cap,care voia ne]ncetat parc[ s[-i sparg[ \easta. Numai buzele ]i=ov[iau ]ntruna:

— Nu-i bine a=a... Nu-i bine... nu-i bine...Se ducea prin Jidovi\a, se ]mb[ta =i se ]ntorcea mai

posomor`t.

Liviu Rebreanu

34

Dup[ o s[pt[m`n[ ploioas[ =i murdar[, care-l \inuse maimult ]n cas[, r[s[ri o zi aurit[, cald[, str[lucitoare, cum nu semai pomenesc dec`t ]n \inuturile muntoase ]n dricul prim[verii.Ie=ind ]n ograd[, Ion se opri ca tr[snit =i, f[r[ s[ vrea, sorbilacom mirosul de verdea\[, s[lbatic =i umed, ce plutea ]nv[zduh. Ca =i c`nd peste noapte tot p[m`ntul s-ar fi sp[lat cuapa fermecat[, at`t se ]nf[\i=a de m`ndru ]n verdele deschispe care stropii de rou[ lic[reau ]n toate culorile curcubeului,ca ni=te diamante pres[rate ]nadins de o m`n[ nev[zut[.Priveli=tea aceasta ]l zgudui ca dintr-un somn greu =i-i umplu de-odat[ creierii de g`nduri... +i porni, luminat, spre casa preotu-lui Belciug, ]mpins de o ]ncredere mare. Numai popa poates[-i arate calea, precum tot d`nsul l-a dat pe brazd[ odini-oar[. Dar acest „odinioar[“ era a=a de dep[rtat, parc[ ar fi trecutani =i ani de zile, de=i abia ieri se ]mpliniser[ cinci s[pt[m`nide la nunt[.

Belciug privea din cerdac cum adap[ caii vizitiul, un \[ransomnoros =i plin de balig[ pe haine.

— Ce mai veste-poveste, Ioane? zise d`nsul v[z`ndu-lintr`nd pe porti\[, cu p[l[ria ]n m`n[.

— Apoi mai mult r[u dec`t bine, domnule p[rinte, r[spunseIon vr`nd s[ z`mbeasc[, dar izbutind numai s[ se str`mbe =is[-=i arate din\ii galbeni, ca un c`ine care m`r`ie neputincios.

— Am auzit... De, b[iete, dac[ uita\i pe Dumnezeu, cums[ nu v[ pedepseasc[? morm[i Belciug pu\in ]nnourat =i intr`nd]n cas[ urmat de Ion.

Dumnezeu ]nsemna acum ]n Pripas biserica cea nou[ =ipreotul sim\ea m`na Cerului ]n ne]n\elegerile dintre ginerele=i socrul care nici nu s-au g`ndit m[car s[ d[ruiasc[ ceva pen-tru loca=ul Domnului.

Milostivenia cereasc[ i se ar[ta de altminteri preotului ]ntoate chipurile. Buclucul lui Herdelea cu judec[torul era o pe-deaps[ grabnic[ =i cuvenit[ pentru c[ a uneltit ]mpotriva sluji-torului lui Dumnezeu. Mai a=tepta doar manifestarea m`nieidivine fa\[ de doamna Herdelea, care l-a oc[r`t pe d`nsul, =i

Ion

35

apoi o lovitur[ deosebit[ pentru Herdelea fiindc[ chiar ieri aaflat c[ umbl[ s[-i smulg[ c`\iva aleg[tori ]n favoarea candi-datului de deputat ungur, de=i =tie bine c[ el dore=te s[ arunceun bloc — mic, dar solid — ]n cump[na reprezentantuluirom`n. R[splata tuturor nepl[cerilor o g[sea totu=i mai ales ]nhot[r`rea de a ]ncepe ]nc[ ]n vara aceasta lucr[rile noii bi-serici. C[zuse la ]nvoial[ cu un arhitect din Bistri\a, care aveagata un plan foarte frumos. Arhitectul trebuia s[ soseasc[ ]ncur`nd =i, cu materialul adunat, s[ a=eze temelia. P`n[ latoamn[ zidurile vor fi ridicate, iar ]n toamna viitoare noul loca=va putea fi sfin\it cu toat[ solemnitatea. Belciug se g`ndea depe acuma la programul sfin\irii =i inima lui boln[vicioas[ tre-mura de bucurie. Dar, deoarece tot mai lipsea pu\in din sumaprev[zut[ la cheltuielile cl[dirii, str[daniile lui nu erau sf`r=ite.De aceea nu pierdea credin\a c[, p`n[ la urm[, =i Ion va des-chide punga =i deci se sili s[-l c`=tige prin bun[voin\[.

— Acuma spune, Ioane, ce te doare! murmur[ d`nsula=ez`ndu-se, b[t`ndu-=i genunchii cu palmele =i privind drept]n ochii lui Ion, pe care-l l[sase ]n picioare.

Ion se spovedi prelung, cu glas ]nfundat, cu ochii ]n p[m`nt,iar preotul ]l ascult[ cu b[gare de seam[ =i f[r[ s[-l ]ntrerup[.Apoi c`nd ispr[vi, Belciug se scul[, se plimb[ de c`teva oride ici-colo cu pa=i mari, uit`ndu-se o dat[ cu mirare ]n od[i\ade culcare unde patul era ]nc[ tot nef[cut, =i ]n sf`r=it se opril`ng[ mas[, se rezem[ de dung[ cu palmele ]ncruci=ate la spate=i vorbi privind mereu ]ntr-un col\ al tavanului:

— +tiu eu ce s[ te sf[tuiesc?... Greu... Prea greu... Numaiun avocat te-ar putea lumina bine... Dar cu r[ul =i cu b[t[ilenu se ]mpac[ oamenii niciodat[, asta-i de c`nd lumea. Dum-nezeu a l[sat judec[torilor ]mp[r\irea drept[\ii p[m`nte=ti... Amp[\it =i eu deun[zi, =tii bine, c[ m-a oc[r`t d[sc[li\a \ig[ne=te.Puteam s[ m[ apuc de b[taie?... Nimeni s[ nu-=i fac[ singurdreptate... N-am zis nimic =i nu m-am ]nfuriat... Dreptatea-i de laDumnezeu... M-am pl`ns =i eu ]n Armadia la judec[torie =i,dac[-i bine =i drept s[ fiu hulit de poman[, hulit s[ r[m`n...

Liviu Rebreanu

36

Tu ]ns[ vei face cum crezi de cuviin\[. Numai at`ta s[ =tii: pum-nul nu-i dreptate... }ntreab[ un avocat, roag[-l s[ te ]nve\e =if[ cum te-o ]ndrepta el... Eu n-am nici o putere...

Ion plec[ mul\umit. Bine a zis popa: legea s[ hot[rasc[...Ajuns acas[, chem[ pe Ana =i-i vorbi foarte bl`nd:

— Tu trebuie s[ te duci la tat[l t[u, Anu\[, c[ eu nu te maipot \inea, vezi bine =i tu, c[-s s[rac =i abia ne t`r`m =i noizilele... Dumnealui are destul[ avere... Amu c[ m-a ]n=elat,nu-i nimic. Dumnezeu din cer vede =i judec[. Dar eu trebuies[ m[ g`ndesc la pielea mea. Cu m`inile-n s`n n-oi sta, debun[ seam[, po\i s[-i spui!

Pe urm[ o duse de m`n[ p`n[ la poart[ =i ]nchise poarta dup[ ea.Ana se mai uit[ ]napoi, dar el nu mai ]ntoarse capul.— Are dreptate... to\i au dreptate, =opti femeia podidit[ de

pl`ns. Numai eu n-am nici un rost ]n lume...

Ion

37

Capitolul VIII

COPILUL

1Cu c`t se apropia alegerea de deputat, cu at`t Herdelea, tat[l

=i fiul, se ciorov[iau mai mult, ca =i c`nd toate necazurile =i toaten[dejdile, ba chiar ]ns[=i soarta lor ar fi at`rnat de izb`nda rom`-nului sau a ungurului. B[tr`nul, care purta ]n suflet groaza pro-cesului cu judec[torul, credea din ce ]n ce mai tare c[, contri-buind la alegerea candidatului guvernamental, va sc[pa teaf[r dince-l amenin\a. Se g`ndea ]n tain[ c[, ]n preajma judec[\ii, va rugape ocrotitorii s[i, subinspectorul =i deputatul, s[ pun[ o vorb[bun[ pentru d`nsul acolo unde trebuie. V[z`ndu-l cu asemeneasprijinitori, judec[torul va trebui s[ se ]mbl`nzeasc[, iar tribunaluls[ ]nceteze urm[rirea... +i, fiindc[ ]n cele din urm[ Titu r`deane]ncrez[tor de speran\ele lui, Herdelea zicea convins:

— Cine r`de la urm[ r`de mai bine, b[iete!D[sc[li\a, de=i nu putea suferi neamul unguresc, r[mase totu=i

neclintit[ ]n p[rerea ei c[, mai presus de orice, omul trebuie s[aib[ grij[ de pielea lui. De altfel ea =i cu Ghighi nu se sinchiseauat`ta de mofturile alegerii, c`t se fr[m`ntau c[, ]n afar[ de c`tevac[r\i po=tale ilustrate, n-aveau ]nc[ nici o scrisoare de la Laura,m[car c[ acuma se ]mplineau aproape dou[ luni de la nunt[.}=i f[ceau fel de fel de ]nchipuiri, c[utau explica\ii care s[ lepotoleasc[ nelini=tea, dar care mai mult le ]ntristau.

Titu se mistuia =i se chinuia de ]nsufle\ire. Dorea cu at`ta]nver=unare izb`nda lui Grof=oru, c[ ]l durea chiar numaig`ndul c[ ar putea c[dea. }ncepea aproape s[ urasc[ pe tat[ls[u, mai ales c[ punea ve=nic ]nainte interesul personal.

— Dac[ nu vrei s[ facem nici o jertf[, cum crezi c-o s[triumf[m vreodat[? striga d`nsul desperat, scr`=nind din din\i =ismulg`ndu-=i p[rul.

CUPRINS

Liviu Rebreanu

38

Egoismul acesta, de care se izbea de altminteri pretutindeni,]l hot[r] s[ se g`ndeasc[ s[ plece oriunde, ]n lume, ]ncredin\atc[ aiurea oamenii vor fi mai voio=i s[ se sacrifice pe altarulunei idei. De=i striga ]ntruna c[ activitatea e mama succesu-lui, continua s[ petreac[ zilele prin Armadia, la ber[ria Raho-va sau la Grivi\a, unde, ]mpreun[ cu al\i tineri entuzia=ti, se]mb[tau cu vorbe mari, visau ]nchipuind planuri ]ndr[zne\e =ipuneau la cale soarta poporului. Fiind siguri de succes, ]i um-flau mereu propor\iile. Li se p[rea c[ alegerea lui Grof=oru varevolu\iona nu numai \ara, ci toat[ Europa.

+tiau dinainte discursurile zdrobitoare cu care Grof=oru vaului Parlamentul =i vedeau limpede clipa c`nd Ardealul se varidica brusc ]n picioare =i va c[dea, ca un copil pierdut =ireg[sit, ]n bra\ele Rom`niei, c`nd cei oropsi\i de at`tea vea-curi ]=i vor lua locul ce li se cuvine ]ntre popoare, ca ni=teurma=i vrednici ai st[p`nilor lumii...

Dup[ asemenea ]narip[ri, intr`nd seara ]n atmosfera]mb`csit[ de realitate de acas[, Titu sim\ea c[ se pr[vale din]n[l\imi =i se zv`rcolea neputincios. „Trebuie s[ plec de-aici,altfel am s[ m[ ]n[bu=!“ ]=i zicea dup[ ce se certa cu tat[l s[ucare nu voia nici s[-i mai asculte argumentele.

Cu toat[ sila ce i-o f[cea slujba de subnotar, ]=i g[si singurun loc ]n Lu=ca =i, ]ntr-o sear[, aproape de alegere, ]n urmaunei discu\ii mai violente, declar[ c[ are s[ se duc[ ]ndat[ ceva afla rezultatul luptei, fiindc[ s-a s[turat de via\a aceasta f[r[nici un ideal, m`njit[ numai de noroiul m[run\i=urilor zilnice.Declara\ia voia s[ fie o r[zbunare ]mpotriva tat[lui s[u, care]ns[ se bucur[ auzindu-l =i-l felicit[ c[ ]ncepe s[ secumin\easc[.

}n ajunul alegerii trecur[ prin Pripas dou[ companii de hon-vezi care aveau s[ dea o m`n[ de ajutor jandarmilorconcentra\i din tot jude\ul spre a p[stra ordinea.

— Uite ce sus\ine\i dumneavoastr[, cei cu pruden\a! ziseTitu c[tre Herdelea ar[t`ndu-i solda\ii ce de-abia-=i t`rau pi-cioarele obosite. Drept argumente ne da\i baionete!

Ion

39

}n sf`r=it ziua cea mare r[s[ri frumoas[... Armadia fierbeaca un stup ]n ceasul c`nd roie=te. Toat[ lumea era st[p`nit[de ]nfrigurare. Din sus =i din jos soseau mereu cete de \[rani,cu preo\ii =i cu ]nv[\[torii ]n frunte, unii pede=tri, plini de praf=i de sudori, al\ii ]n c[ru\e, to\i veseli =i strig`nd mereu„tr[iasc[“...

De la biserica cu dou[ turnuri, de-a curmezi=ul pie\ei, p`n[la prim[rie, unde era biroul electoral, ]n dreapta =i ]n st`ngastr[zii se ]ntinser[ cordoane de jandarmi cu baioneta la arm[,cu penele de coco= agitate ]n p[l[rii, r[stindu-se la mul\imeace se ]nghesuia ]n spatele lor, r[cnind deseori „]napoi“ =iamenin\`nd cu pu=tile. }n mijlocul pie\ei, l`ng[ crucea ]ngr[dit[cu uluci, un grup de elevi de liceu din clasele superioare,]ncadra\i de c`\iva profesori tineri =i de studen\i ]ndr[zne\i,c`ntau De=teapt[-te, rom`ne, ]ntrerup`ndu-se din c`nd ]n c`ndca s[ strige ]n cor: „Tr[iasc[ deputatul Victor Grof=oru!“ Gru-pul ajungea p`n[ la cordonul de jandarmi; cei din fa\[aplaudau pe aleg[torii rom`ni =i huiduiau pe ovreii =i unguriicare se ]ndreptau spre prim[rie. Aici, chiar ]n spatele unuijandarm voinic, cu must[\i mari =i sclipitoare de pomad[, st[tea=i Titu, ro=u de entuziasm =i r[gu=it de c`t a c`ntat =i a r[cnit.Toat[ pia\a gemea de \[rani nealeg[tori, adu=i ]nadins s[ mani-festeze, url`nd „tr[iasc[“ sau „ru=ine“.

Belciug veni mai devreme, urmat de vreo dou[zeci deprip[seni, dar ]n fa\a bisericii un ofi\er de jandarmi trimise ]ndosul cordonului pe cei ce n-aveau c[r\i de aleg[tori, ]nc`tpreotul defil[ numai cu =ase in=i ]nspre localul de vot, z`mbindamar la mul\imea care-l aplauda.

Titu strig[ ]nsufle\it „bravo, Belciug“, iar popa ]i r[spunsem[gulit =i trist:

— Nu-i vina mea c[ suntem numai at`\ia, =tii bine!Soarele ardea. C[ldura cre=tea ne]ncetat. Oamenii, osteni\i

de c`t au stat ]n picioare, asudau, se ]nd`rjeau, se ]mbulzeauspre cordoanele de jandarmi f[r[ s[ =tie de ce, iar jandarmiise str`mbau, r[cneau =i izbeau ici-colo cu patul pu=tii, ]njur`nd.

Liviu Rebreanu

40

Pe la amiaz[ Grof=oru, ]nso\it de c`\iva prieteni, trecu pestrad[, spre biseric[, s[-l vad[ mul\imea. }nsufle\irea izbucni cao flac[r[ dintr-un j[ratic peste care ai turnat ulei. C`ntecele,uralele, \ipetele se topeau ]ntr-un zgomot n[prasnic. Lumea sen[pusti peste cordoane s[-l vad[ mai bine. „Ura! Tr[iasc[ Vic-tor Grof=oru!... Jos renega\ii!...“ Jandarmii se zb[teau, ]nv`rtindarmele s[ st[p`neasc[ valurile de oameni. Unul, cuprins dem`nie fiindc[ norodul nu-l lua ]n seam[, ]mpunse cu baione-ta ]n mul\ime, ]n\ep`nd pe un \[ran b[tr`n, care tocmai se luptas[ ias[ din v`ltoare =i care deodat[ ]ncepu s[ se vaiete.

— Ru=ine!... Huo!... Jos cu ei! url[ gloata repezindu-se maid`rz[ asupra cordonului.

— }napoi!... }napoi! \ipau jandarmii lovind cu arma ]n ceicare se av`ntau peste linia oprit[.

Grof=oru, care tocmai v[zuse cum a ]mpuns jandarmul, serepezi la \[ranul r[nit =i-l ]mbr[\i=[ furtunos, ]n vreme cemul\imea vuia de entuziasm =i mul\i ]ntrebau: „Ce este? Ce s-a]nt`mplat?“ Apoi, revenind ]n mijlocul str[zii, ]=i scoase p[l[ria,]=i =terse n[du=eala =i ]ncepu cu glas vibrator:

— Cet[\eni! A curs s`ngele nevinovat! Teroarea...Nu izbuti s[ continue, c[ci un ofi\er de jandarmi ]l opri

scurt, declar`ndu-i c[ nu e voie s[ a\`\e lumea. Grof=oru seciond[ni un r[stimp cu ofi\erul protest`nd cu gesturi largi, pec`nd partizanii ]l sprijineau st[ruitor:

— Tr[iasc[!... Tr[iasc[!...}n clipele acestea sosi ]n pia\[ Herdelea, urmat de cinci

aleg[tori, cu fa\a luminat[ de un z`mbet sfios, uit`ndu-se pu\insperiat ]n dreapta =i st`nga. C`\iva strigar[ „tr[iasc[“, dar ]ndat[un glas gros r[cni: „Ru=ine! Renega\ii!... Jos!“ =i repede to\iizbucnir[ ]n huiduieli, iar printre baionetele lucitoare pumni]ncle=ta\i se scuturau amenin\[tori. Herdelea, ]nfrico=at, sim\iun tremur ]n genunchi, dar z`mbetul nu-i disp[ru de pe buzeca =i c`nd ar fi fost vopsit... Grupul de liceeni porni s[ c`ntebatjocoritor „Ve=nica pomenire“, cu glasuri ascu\ite =i false demascarad[, ]n timp ce al\ii r[cneau ne]ncetat „ru=ine“.

Ion

41

Titu, cuprins deodat[ de o mil[ mare, se piti la spatelejandarmului, uit`ndu-se ]ngrijorat dup[ tat[l s[u, ]mb[tr`nitprea ]nainte de vreme, a c[rui fa\[ acuma era alb[ ]nc`tde-abia i se mai vedeau must[\ile mici =i c[runte.

— Renegatule!... Ru=ine!... Tr[d[torule!... Jos! \ipau zeci devoci ]n jurul lui Titu, care ridic[ m`inile, cople=it de emo\ie,parc-ar fi vrut s[ opreasc[ oc[rile necru\[toare.

Grof=oru, care nu mai ispr[vea discu\ia cu ofi\erul, cum z[ripe Herdelea, se ]ntoarse =i-l apostrof[ indignat:

— }mi pare r[u, domnule Herdelea, c[ tocmai dumneata...}nv[\[torul se opri f[r[ s[ poat[ scoate o vorb[.Ofi\erul ]ns[ interveni:— Pardon!... V[ rog s[ nu teroriza\i pe aleg[tori! Aici nu se

permite nici o presiune! zise pun`ndu-se ]ntre Grof=oru =iHerdelea =i apoi ad[ug`nd, c[tre acesta: }nainte, ]nainte, dom-nilor!

— Protestez ]mpotriva acestei noi ]nc[lc[ri de lege! strig[Grof=oru, deschiz`nd o nou[ ciorov[ial[ cu ofi\erul.

}n fa\a prim[riei, solg[bir[ul Chi\u str`nse m`na lui Herde-lea =i-l prezent[ unui domn scurt =i gros, cu ochelari de aur =icu o musta\[ galben[ rar[:

— Domnule candidat, iat[ unul din prietenii no=tri!... }mi da\i voie?Candidatul d[du m`na ]nv[\[torului, zic`ndu-i ma=inal:— }mi pare foarte bine... Voi fi totdeauna la dispozi\ia dumi-

tale... Totdeauna...Herdelea, ]nviorat, primi cuvintele ungurului ca o u=urare

=i intr[ ]n biroul notarului unde, la o mas[ lung[, =edea unjudec[tor de la tribunalul din Bistri\a, uscat, cu nasul foartesub\ire, cu ni=te ochi mici, raut[cio=i =i cu un creion ]n m`n[.}nv[\[torul ]l cuno=tea. Al[turi al\i doi, tot de la tribunal, scri-au voturile ]n formulare tip[rite. Odaia era plin[ de oamenicare m[surau pe aleg[tori cu priviri b[nuitoare.

Herdelea se apropie de mas[ cu p[l[ria ]n m`n[, cuz`mbetul pe fa\[. Judec[torul, pre=edintele comisiunii electo-rale, ]l privi ]ntreb[tor.

Liviu Rebreanu

42

— Votez pe domnul candidat Beck! zise ]nv[\[torul, reze-m`ndu-se cu m`inile de dunga mesei =i uit`ndu-se ]n ochii judec[-torului parc-ar fi vrut s[-l roage s[-l \in[ minte =i s[-l apere c`ndva veni la proces.

Cei cu formularele ]i ]nsemnar[ numele, iar pre=edintelerosti, indiferent =i obosit:

— Altul?}nv[\[torul se d[du pu\in la o parte, s[ fac[ loc tovar[=ilor s[i.— Tot din Pripas, murmur[ d`nsul c[tre judec[torul care

p[rea c[ nu-l aude, ci se sc[rpina dup[ ureche cu creionul =ise uita la cei ce scriau voturile.

La =ase seara comisiunea declar[ ales pe candidatul BelaBeck, cu o majoritate de cinci voturi.

Rezultatul se r[sp`ndi pe-afar[, prin mul\imea obosit[, care-lprimi cu strig[te de indignare =i cu c`ntece na\ionale. Pia\a totu=ise goli cur`nd. C`rciumile ]ns[ se umplur[, ad[postind p`n[ noap-tea t`rziu comentariile aprinse, felicit[rile, amenin\[rile...

Herdelea povesti acas[ ]nc`ntat cum i-a str`ns m`na de-putatul =i cum i-a f[g[duit sprijinul pentru orice ]mprejurare,cum i-a z`mbit judec[torul ]ncre\ind fruntea ca s[-=i ]ntip[reasc[]n creieri numele lui.

— De-acu nu mai am nici o grij[ cu procesul... De-acu potdormi lini=tit! zise d`nsul cu m`ndrie. Vezi acuma ce ]nseamn[s[ =tii s[ te por\i cu oamenii? ad[ug[ apoi b[nuitor c[tre Titu.

— Am v[zut... am v[zut! =opti t`n[rul istovit.Auzindu-l =i v[z`ndu-l ]ns[ ]=i amintea r[cnetele mul\imii

]n pia\[, c`nd a trecut Herdelea, paloarea lui de-atunci =i milaaceea dureroas[ ce-o sim\ise =i care i-a r[mas ]n inim[ parc[mai ad`nc[. Era trist =i ab[tut, ca =i c`nd ar fi pierdut oricen[dejde ]n lume. „Iat[ de ce at`rn[ ]nf[ptuirea ideii! se g`ndead`nsul. Cinci voturi! Adic[ tocmai voturile tatii... c[ s[-=iu=ureze procesul! Dac[ nu era procesul, triumfa ideea... +ibarem procesul de-ar ie=i bine!... Iat[ ce hot[r[=te soarta unuipopor: un fir de tin[... +i totu=i ideea nu poate muri! Ideea esufletul omului.“

Ion

43

Profit`nd c[ notarul din Lu=ca era ]n Armadia, cu alegerea,a doua zi plec[. „Dac-a= mai sta mult aici, ar trebui s[ m[ scu-fund de tot ]n noroiul realit[\ii!“ ]=i zise Titu desp[r\indu-se.

2— M-a alungat, tat[... =opti Ana at`t de ]ncet c[ nici ea ]ns[=i

nu-=i auzi bine glasul, cu groaza ]ncuibat[ ]n ochi, a=tept`ndu-se s-o zdrobeasc[.

Vasile Baciu pr`nzea. Avu o tres[rire, v[z`nd-o galben[ =itras[, cu burta la gur[. Mai sorbi din lapte o dat[, ]mbuc[ ocoaj[ de m[lai, pe urm[ se uit[ lung la Ana =i r[spunsemolf[ind:

— Bine... Stai aici c[ ai unde... Vezi c[ eu m[ duc p`n[ ]nZ[hat[, c[ am ni=te oameni la sap[... S[ iei seama pe-acas[...

Vorbea at`t de lini=tit c[ femeia se z[p[ci, crez`nd c[ n-aauzit bine =i nu ]ndr[zni s[ se a=eze p`n[ nu-l v[zu plec`ndaievea cu carul.

Baciu =tia c[ Ion are s-o izgoneasc[, dar nu-i p[sa. Las[ s[vie fata, nu-i nimic. Acuma, c[-i m[ritat[ ]n lege, poate =edea=i acas[. Mai bine a=a, dec`t s[ se plece el ]n fa\a t`lharului =is[-i dea mo=ia. La urm[ tot va trebui s[ vie b[rbatul =i s-o ia,mul\umindu-se cu ce-o c[p[ta, c[ci n-are ]ncotro... Acum evorba de r[bdare. Cine o r[bda mai lung, r[m`ne deasupra.Iar d`nsul poate a=tepta oric`t, c[ nu-l doare...

Ana era umilit[ =i t[cut[ ca un c`ine. Nu cr`cnea ]nainteab[tr`nului =i doar uneori ]l privea rug[toare cu ochii eiscufunda\i ]n cap =i ve=nic ro=ii. Zilele i se p[reau nesf`r=ite ]na=teptarea omului pe care inima ei ]l dorea cu at`t mai multc[ suferise greu pentru d`nsul.

Ion, chiar ]n ziua c`nd o alungase, se dusese ]n Armadia laVictor Grof=oru, de care =tia c[-i avocat stra=nic, mai tare camul\i din Bistri\a. Avocatul era foarte ]ncurcat atunci cu alege-rea de deputat =i, afl`nd c[ Ion nu-i aleg[tor, vru s[-l am`nepentru alt[ dat[. Ion ]ns[, ]nc[p[\`nat, nu s-a l[sat p`n[ nu i-a

Liviu Rebreanu

44

povestit cu de-am[nuntul toat[ buba. Mirosind ceva mai depre\, Grof=oru ]ntreb[ mai ]nt`i:

— Martori ai?— Am, domnule avocat, cum s[ n-am... Am pe... se gr[bi

\[ranul, ]n=ir`ndu-i pe to\i cei ce au fost la tocmeal[ =i careauziser[ f[g[duielile socrului s[u.

Avocatul se ]ns[rcin[ s[-i scoat[ toate p[m`nturile, dar ]iceru ]nainte jum[tate din onorar. Dup[ ce Ion num[r[ banii,Grof=oru ]i ]nchise ]ntr-o cas[ de fier, ]l sf[tui s[ aduc[ ]napoipe Ana ca s[ nu poat[ spune Vasile Baciu c-a alungat-o, dars[ potriveasc[ lucrurile astfel ]nc`t s[ nu bage de seam[ c[are nevoie de ea.

Ion ]=i f[cu cruce de mul\umire. Dac[ i-a luat avocatul ba-nii, ]nseamn[ c[ trebuie s[ c`=tige. Ana are s[ se ]ntoarc[ easingur[... Numai c`nd trecur[ dou[ s[pt[m`ni ]ncepu s[ intre]n grij[ s[ nu cumva s[ se primejduiasc[ procesul din pricinafemeii care nu vine acas[.

C`nd afl[ Vasile Baciu c[ Ion l-a tras ]n judecat[, se]ntunec[. }i era fric[ de judeca\i, deoarece nu mai avusese nici-odat[ =i v[zuse la al\ii c[ procesele ]nghit zadarnic mo=iileoamenilor. }ncepur[ ]ndoielile. S[ nu se ]nt`mple ceva =i s[piard[ tot. Avoca\ii c`te =uruburi nu ]nv`rtesc. Te bag[ ]n tem-ni\[ cu dreptatea ]n m`n[. La urma urmelor poate c[ tot maibine ar fi s[-i arunce c`inelui jum[tate locurile =i c[su\a ceaveche, s[ scape de-o grij[... Se uita mai chior`= la Ana =i ar fifost bucuros s[-i g[seasc[ vreo pricin[ s-o goneasc[ ]napoi, lat`lharul pe care =i l-a ales ea =i de care acuma nu mai =tiecum s[ se scuture.

}n duminica a treia, Vasile Baciu, ca s-o poat[ alunga, sehot[r] s[ se ]mbete. Dup[-amiaz[ c`rciuma era plin[, ca deobicei. Avrum, negru de sup[rare, din pricina unei afaceri cunotarul, servea totu=i rachiul mai prompt chiar dec`t alte d[\i.Vasile n-apuc[ s[ se afume bine =i se pomeni cu Toma Bulbucl`ng[ d`nsul, foarte vesel =i mul\umit c[ pusese temelia caseide piatr[ ce o cl[dea pentru George pe care avea de g`nd s[-l

Ion

45

]nsoare la iarn[. Din vorb[ ]n vorb[ Baciu se pl`nse c`t de r[ua nimerit-o cu m[riti=ul fetei, cum st[ acuma acas[ la d`nsul,parc[ nici n-ar avea b[rbat... Toma cl[tin[ din cap =i apoi]ntreb[ binevoitor:

— De ce nu v[ ]mp[ca\i voi, Vasile?... Oamenii trebuie s[se ]nvoiasc[...

— Da cu cine s[ te ]mpaci, omule? f[cu Baciu tr`ntind pa-harul pe mas[ =i povestind iar[=i ce-a p[\it cu ginerele =i cumvrea s[-l lase pe drumuri, cer=etor.

Atunci intr[ =i Ion ]n c`rcium[. Venea ]nadins, =tiind c[ esocrul s[u, s[ ]ncerce o apropiere, dac[ s-ar putea, ca s[-=i iaacas[ nevasta. Se a=ez[ ]ns[ la alt[ mas[, strig`nd cu un oftat:

— Jup`ne!... M[i jup`ne!... D[-mi =i mie oleac[ destrop=eal[!

P`n[ s[ vie Avrum cu rachiul, Toma se ]ntoarse repede:— Ia vino ]ncoace, Ioane! Vino, vino, c[ nu te m[n`nc[

nimeni...Ion trecu greoi la masa lor, rostind ca din gura altuia:— Noroc bun, socrule...— Ce socrule, m[! s[ri Vasile, jum[tate glume\, jum[tate

furios. Eu s[-\i zic \ie „socrule“, c[ v[d c[ nevast[-ta-i mai multla mine dec`t la tine!

— Vina mea-i? f[cu Ion, ]ndoindu-se de spinare ca un ca-raghios.

— Eu a= zice s[ v[ ]mp[ca\i ca oamenii de treab[, s[ nu v[mai face\i de r`sul lumii! vorbi acuma Toma, tr[g`nd cu ochiul]nt`i unuia, pe urm[ celuilalt. C[ z[u a=a! Ia =ezi, Ioane, =ezi colea!

Ion se a=ez[, a=tern`nd pe o banc[ o batist[ ro=ie cu floriverzi, ca s[ nu-=i murd[reasc[ hainele. Toma puse ]ndat[ lacale tocmeala. Alt[ dat[ s-ar fi aprins, ar fi ]njurat, ar fi r[gu=it\ip`nd, acuma am`ndoi erau lini=ti\i, chibzui\i =i reci ca doinegustori p[\i\i =i ]n=ela\i. Vasile sf`r=i ]mbiindu-i jum[tate lo-curile =i casa cealalt[, pe care poate s[ le scrie oric`nd pe nu-mele lor, s[ nu mai fie ne]n\elegere. Ion r[spunse c[ mai bines[ hot[rasc[ judecata, dac[ nu vrea s[-i dea ce s-a ]n\eles c`nd

Liviu Rebreanu

46

a luat fata; totu=i Ana poate s[ vie acas[ oric`nd, c[ci el cu ean-are nimic... Toma ]i ]ndemn[ s[ mai lase fiecare c`te ceva=i-i sili s[ dea m`na.

— Bine, a=a s[ fie cum zice\i, morm[i Ion cu ochii aprin=i.Dar procesu-i proces... Amu, deocamdat[, fie dup[ voia dumnea-voastr[, dar judecata s[-mi dea dreptul meu deplin! Dac[ dumnea-ta ]mi dai de bun[voie c`t zici, ne-om judeca pe mai pu\in!

Vasile Baciu nu vru s[ aud[ de proces =i se sup[r[. Toma]ns[ ]l f[cu s[ dea m`na a doua oar[, zic`nd blajin:

— Las[, las[ cum zice, c[-i mai t`n[r =i mai f[r[ minte!Las[... P`n[ la judecat[ mai trece vreme =i cine =tie ce-o maiaduce Dumnezeu!

B[ur[ ald[ma=ul ]mpreun[ p`n[ pe ]nnoptat. Ion plec[acas[ cu Ana de m`n[. Era beat, dar nu-=i ar[ta totu=imul\umirea. Doar ]n suflet se bucura c-a spart ghea\a.

A doua zi diminea\a Vasile Baciu veni, dup[ cum se]n\eleseser[, =i se duser[ ]n Jidovi\a, la notar, s[ le fac[ h`rtiilede ]ntabulare.

— Da s[ scrii acolo, domnule notar, c[ procesul merge]nainte! zise Ion ca o amenin\are.

Vasile Baciu ]ncerc[ s[ r[spund[, dar Ion se scul[ ]n picioare:— }mi trebuie tot p[m`ntul, socrule, =tii bine... Tot

p[m`ntul!...3

Dup[ plecarea lui Titu, casa Herdelea se lini=ti. }nv[\[torulse mai l[uda din c`nd ]n c`nd cu lovitura lui de la alegerea dedeputat, dar doamna Herdelea =i Ghighi se g`ndeau tot maimult la Laura. Ca s[ se m`ng`ie, d[sc[li\a, ]ndat[ ce ispr[vealucrul, se a=eza ]n salona= =i citea rug[ciuni, singur[, cu glastare, din c[rticica rupt[, zdren\uit[, pe care i-o d[ruise odi-nioar[, demult, unchiul ei Simion Munteanu.

}ntr-o sear[, tocmai aproape de cin[, Hector ]ncepu s[ la-tre ]n ograd[, porti\a sc`r\`i prelung, ]n pridvor se auzir[ pa=igreoi =i apoi un cioc[nit ]n u=[.

Ion

47

— Scrisoare de la Laura! s[ri Ghighi aprins[ =i b[t`nd dinpalme, ]n vreme ce Herdelea zise gros: Intr[!

Era ]ntr-adev[r straja Cosma Cioc[na= =i aducea po=ta dinJidovi\a: o scrisoare pentru Herdelea, vreo dou[ pentru s[tenide la feciorii osta=i, apoi c`teva ziare ale lui Belciug. }nv[\[torulciti toate adresele, d[du scrisoarea Ghighi\ei =i vru s[ opreasc[gazeta popii.

— Nu pot, domnule ]nv[\[tor, z[u nu pot, b`lb`i strajaru=inat. Mi-a poruncit domnul p[rinte s[ nu mai las la dumnea-voastr[ nici o gazet[, c[ altminteri m[ proboze=te ]n biseric[...

— Bine, Cosma, s[ fii s[n[tos! r[spunse Herdelea r`c`it decuriozitate. +ezi pu\in =i te odihne=te, c[ p`n[ atunci v[d eurepede ce mai spune ]n ele...

De la alegerea de deputat, Belciug rupsese orice leg[tur[cu Herdelea; nu-=i mai vorbeau, nu se salutau, erau ca doistr[ini. Prin Armadia mai erau mul\i care ]l oc[rau, ]ndeosebi]ns[ Victor Grof=oru, care spunea pretutindeni c[ numai dinpricina „renegatului din Pripas“ o circumscrip\ie rom`neasc[a trimis ]n Parlament un deputat ungur.

P`n[ s[ r[sfoiasc[ Herdelea ziarele, d[sc[li\a ]ncerc[ s[citeasc[ scrisoarea de la Laura, ]mpreun[ cu Ghighi care,ner[bd[toare, se silea s[ urm[reasc[ =i ea r`ndurile m[runte,cu litere ascu\ite =i drepte. Dar emo\ia lor era a=a de mare, c[nu putur[ s[ descifreze nimic.

— Ia da\i-o-ncoace! zise Herdelea, dup[ ce ]=i ast`mp[rasesetea gazetei =i expediase pe Cosma.

— Da, da, cite=te-o dumneata tare! strig[ Ghighi. }nv[\[torul]=i puse ochelarii, se scul[ ]n picioare, ]ntinse scrisoarea l`ng[lampa at`rnat[ de grind[ =i citi rar, ap[sat, b[tr`ne=te, cu glasultremurat pu\in pe alocuri:

„Mult iubi\ii =i dori\ii no=tri! Nu m-a= mira s[ crede\i c[cine =tie ce ni s-a ]nt`mplat de nu v-am scris pe ]ndelete dec`nd ne-am desp[r\it, ]n fa\a Rahovei =i cu lacrimi ]n ochi. Eu]ns[mi m[ ]ntreb cum am putut fi at`t de neglijent[, c[ci dra-gostea mea pentru dumneavoastr[ nu s-a mic=orat, de=i s-a

Liviu Rebreanu

48

]mp[r\it. Numai pun`ndu-v[ ]n situa\ia noastr[, ne ve\i ]n\elege=i ne ve\i ierta. Sper ]ns[ c[ a\i primit multele c[r\i po=tale cevi le-am trimis de pretutindeni, pe unde am umblat? P`n[ s[ne ]ncropim gospod[ria noastr[ mic[ =i dr[gu\[, am tot am`natscrisul, ca s[ v[ pot povesti din fir ]n p[r via\a nou[ ]n care amintrat. }n sf`r=it iat[-m[ mai slobod[.

Nimeni nu-=i poate ]nchipui c`t amar ]mi str`ngea inima]n clipa c`nd am pornit la drum. }mi s`ngera sufletul =i nici nuputeam pl`nge m[car, c[ci George ar fi ]n\eles poate gre=it la-crimile mele... Totu=i c[l[toria din Armadia p`n[ aici ]mi var[m`nea ve=nic neuitat[ =i pl[cut[. George a fost a=a de bunc[ repede mi s-a risipit triste\ea =i mi-a c`=tigat, mai mult dec`tiubirea, ]ncrederea.

Am stat dou[ zile ]n Bistri\a, fiindc[ eu m-am ]mboln[vitu=or =i George n-a vrut s[ ne urc[m ]n tren p`n[ ce nu voi fizdrav[n[ de tot. C`t a fost George al meu de delicat =i de no-bil, nici n-am cuvinte s[ v[ spun. (Nu v-a= scrie complimenteleacestea, dac[ n-a= fi sigur[ c[ el nu le va afla niciodat[; altfelar fi ]n stare s[-=i ia nasul la purtare, dragul meu drag!) A douasear[, ]nviorat[ =i g[tit[ cu rochia cea albastr[ ca cerul, careGeorge zice c[-mi =ade admirabil, am cinat la Gewerbeverein.A fost o minune. C`nta muzica militar[. Era lume imens[ =ielegant[. +i George era a=a de dr[gu\ =i vesel. M[ sfiam pu\in,fiindc[ mereu ]mi s[ruta m`inile peste mas[, de=i pe de alt[parte =tiam c[ acuma aveam dreptul s[ ne iubim f[r[ zgard[,cum spune mereu George... }n sf`r=it am petrecut splendid =ine-a costat aproape dou[zeci de coroane, c[ci George chel-tuia nebune=te, zic`nd ne]ncetat c[ numai o s[pt[m`n[ demiere e ]n via\[. Mie ]ns[ ]mi era fric[ s[ nu ajungem f[r[ bani]n Vireagul nostru =i s[ r[m`nem de r`sul lumii.

Miercuri am plecat din Bistri\a hot[r`\i s[ nu ne mai oprimdeloc p`n[-n S[tmar. Totu=i ]n Dej iar am poposit o noapte =io zi. George era neast`mp[rat =i voia s[-mi arate toate ora=elepe unde trecem, ca s[ avem amintiri comune de pretutindeni.+i la Gherla am stat o zi =i am vizitat Episcopia, ]nt`lnind chiar

Ion

49

=i pe preasfin\itul nostru episcop, care a glumit cu noi =i ne-abinecuv`ntat. Mi-a pl[cut mult Clujul, ora= mare =i frumos, darmi s-a p[rut straniu c[ n-am auzit nici o vorb[ rom`neasc[.Am fost g[zdui\i la sora lui George, care-i m[ritat[ cu un avo-cat de seam[, Victor Grozea; trebuie s[ v[ aduce\i aminte, c[ne-a vorbit de Ludovica, la logodna noastr[, socrul meu. Amfost =i la teatrul unguresc unde se juca nu mai \iu minte cecomedie. N-am putut ]ns[ r`de deloc, ]nt`i c[ nu pricepeammai nimic din ce sporov[iau pe scen[, =i apoi mai ales pentruc[ era a treia sear[ de c`nd ne oprisem la Cluj =i George toc-mai ]mi m[rturisise c[ drumul nostru nici nu trece pe aici =i c[m-a adus numai ca s[ m[ distreze pe mine =i s[-mi fac[ pl[cere.Am pl`ns =i l-am certat c[ m-a ]n=elat astfel =i cu deosebire acheltuit at`\ia bani de nici nu ]ndr[znesc s[ v[ spun, c[ v-a\isp[im`nta. De aceea n-am putut r`de la comedia ungureasc[.George ]ns[ zice c[ n-am r`s fiindc[ era prea proast[. La urmaurmelor poate s[ aib[ =i el dreptate.

+i a=a a trebuit s[ ne ]ntoarcem iar pe la Dej, s[ mai petrecemacolo o noapte =i pe urm[ s[ o lu[m la miaz[noapte, spre S[tmar.Adev[rat ]ns[ c[ nici nu ne-am mai clintit din tren p`n[ la S[tmar,unde ne a=teptau de multi=or bagajele =i l[zile mele =i mai multeale lui George. }n ora= doar c[ ne-am odihnit c`teva ceasuri =i]ndat[ am pornit la Vireag cu tr[surile ce ni le trimisese notarulc[ruia George ]i telegrafiase din Dej c[ sosim.

Pe aici e numai =es =i iar =es, c`t vezi cu ochii, neted ca-npalm[, cu lanuri nesf`r=ite de gr`u. Soarele frige n[prasnic,iar nourii de praf dup[ c[ru\e r[m`n ]n v[zduh parc[ le-ar filene s[ se mai coboare pe p[m`nt... O fi frumos, cui ]i place.Mie ]ns[ mi-i dor mereu de dealurile noastre din Pripas, demun\ii no=tri alba=tri =i m[re\i!

Vireagul e sat rom`nesc, dar numai cu numele. Oameniispun, ce-i drept, c[-s rom`ni, dar o spun pe ungure=te, c[cialt[ limba nu pricep. Te =i doare inima c`nd ]i auzi. De altfelsunt harnici, s[ritori, cre=tini buni. Nu-i de mirare c[ =i-au ui-tat graiul str[mo=esc bie\ii oa