Iona. MS. Tema Si Viziunea

7/30/2019 Iona. MS. Tema Si Viziunea

1/3

Iona

de Marin Sorescu

~tema si viziunea despre lume~

Opera literara Iona de Marin Sorescu, aparuta in anul 1968, face parte din

teatrul postbelic si este prima piesa din trilogia intitulata Setea muntelui de sare, carecuprinde si piesele Paracliserul si Matca. Centrate pe elemente fundamentale precum

apa (Iona si Matca) si focul (Paracliserul) si pe ideea cautarii spirituale, cele trei

piese abordeaza tema cautarii absolutului, surprinzand omul aflat in fata unei existentecoplesitoare.

Subintitulata tragedie in patru tablouri, piesa apartine dramaturgiei moderne,

fiind alcatuita sub forma unui monolog, care cultiva alegoria si metafora. Asemeni lui

Camil Petrescu in opera Act venetian si altor dramatugi moderni, Sorescu isiconstruieste piesa nerespectand regulile teatrului clasic. El isi obliga singurul personaj sa

se dedubleze si sa se plieze dupa cerintele vietii sale interioare, renuntand la dialog.

Acest lucru are drept consecinta disparitia intrigii si a conflictului exterior si plasarea

actiunii in planul parabolei. De asemenea, in cadrul piesei lui Sorescu se regasescelemente ale teatrului absurdului, cum ar fi criza limbajului evidentiata de comunicarea

sub forma monologului dialogat cu sinele.

Tema piesei Iona este singuratatea ca trasatura a conditiei umane, asa cum

insusi Marin Sorescu sustine in Prefetele autorului: am vrut sa scriu ceva despre unom singur, nemaipomenit de singur, care crede ca lucrul cel mai ingrozitor din piesa e

cand Iona isi pierde ecoul.

O secventa semnificativa in conturarea temei este aceea in care Iona isi pierde

ecoul. Personajul se afla in gura pestelui si incearca sa pescuiasca folosindu-se de unnavod in care i se pare ca aude pestii zbatandu-se. Cand incepe sa isi strige propriul nume

si observa ca nu i se raspunde, realizeaza pustietatea care il inconjoara. Observand ca nicimacar ecoul nu ii raspunde, constientizeaza solitudinea.O alta scena ce are o deosebita important in conturarea temei este cea in care

personajul incearca sa contacteze lumea din afara chitului in care el se afla captiv. Iona

cauta o sticla pentru a lansa un mesaj pe mare. El gaseste o basica, pe care o umfla si incare pune mesajul scris cu propriul sange pe o bucata de piele taiata din palma.

Viziunea despre lume a lui Marin Sorescu este influentata de curentul filosofic

numit existentialism. Teama de moarte a personajului, nelinistea sa in fata esecului suntestompate de atitudinea fireasca si de viziunea ludica asupra existentei.

Un element de structura este unicul personaj al piesei, un erou simbolic ce

sintetizeaza o experienta a omului in general - un Sisif modern. Destinul sau este de a seregasi si de aceea personajul trece prin mai multe ipostaze. La inceput, Iona este omul

prins fara voia lui intr-o capcana din care incearca sa scape. Primele sale actiuni sunt mai

degraba rodul unor impulsuri de moment, decat niste acte rationale, ideea singuratatiiimprimandu-se mai tarziu in mintea lui. Personajul spinteca mai multe burti de peste,

fiind condus de vointa de a se salva, insa aceasta vointa nu este suficienta. In final,

intelege ca Trebuie s-o iau in partea cealalta.. E invers. Totul e invers. Astfel, isi da


2/3

seama ca adevarata cale si singura, de altfel, se afla inauntrul nostru. Asadar, gestul de

a-si spinteca burta nu este o sinucidere, ci un simbol al regasirii sinelui prin forte proprii.

In ceea ce priveste indicatiile scenice, acesteasunt minime si de doua tipuri.Primele apar la inceputul piesei si al fiecarui tablou, dar sunt inserate si in cadrul

tabloului, acolo unde ceea ce se intampla nu poate fi verbalizat in discursul personajului.

Celelalte insotesc replici ale personajului. Ambele tipuri de indicatii scenice sunt menite,in principal, sa ofere o viziune a autorului despre felul in care trebuie conceput decorul,

despre modul in care trebuie sa se desfasoare jocul actorului care-l interpreteaza pe Iona

sau despre mijloacele scenice prin care o schimbare dramatica a situatiei trebuie reliefata.Astfel, decorul este simbolic pentru a exprima situatiile limita prin care trece eroul, fiind

redus la cateva elemente, dar ramanand plin de semnificatii. In primul tablou, cercurile de

creta simbolizeaza destinul, cursul vietii redat stilizat. Acvariul este lumea, libertatea

pierduta, iar pestisorii sunt simbolic oamenii. Gura de grota, spartura ultimului pestedin ultimul tablou este un decor paradoxal,exprimand pe de o parte eliberarea, pe de alta

parte trimitand la decorul de la inceput si evidentiaza situatia fara iesire in care se afla

personajul. Jocul de lumini si umbre sugereaza incertitudinea in care traieste Iona

deoarece imediat ce are o idee, realizeaza ca nu o poate implini.La nivel structural pot fi delimitate doua planuri dramatice: unul anecdotic, al

evenimentelor putine la numar, de altfel, si unul parabolic, al semnificatiilor. Actiuneaconsta in repetatea aceleiasi situatii limita, iar progresia acesteia se sugereaza prin limbaj,

gesturi, decor. Intriga propriu-zisa lipseste, intamplarile situandu-se la limita dintre real,

obsesie si vis. Acumularea faptelor este inlocuita cu dialogul conflictual si treptatpersonajul unic al piesei se divide in voci.

Un alt element de structura ce evidentiaza ideologia existentialista este reprezentat

de tablourile ce suprind etapele devenirii umane. In tabloul I Iona ignora pericolul ce il

pandeste, acvariul de langa el fiind o reprezentare si un avertisment la inconstienta cucare se comporta fiinta umana in fata iminentei produceri a unei situtatii limita. Odata

inghitit, el se adapteaza situatiei anormale in care se afla, la fel cum fac si pestii care dau

veseli din coada. Gestul sau disperat de a incearca sa opreasca falcile vine prea tarziu,strigatul dupa ajutor fiind o confirmare. In tabloul al doilea, odata ajuns prizonier in burta

pestelui, el va incerca sa se adapteze, sa-si demonstreze siesi ca e liber, facand ceea ce

doreste. In cel de-al treilea tablou, Iona se va feri sa nu nimereasca intre dintii morii devant aflata in burta Pestelui II, dar nu va incerca sa o inlature, continuand sa se adapteze

situatiei. Al IV-lea tablou il prezinta pe Iona in gura ultimului peste, aparut din nou

afara, dar la orizont se vad tot burtile pestilor uriasi. Meditand asupra dramei propriei

persoane, isi da seama ca iesirea din acest labirint tragic e inspre interior. Astfel, isispinteca burta, cu obsesia luminii eliberatoare: Razbim noi cumva la lumina. Prin

moarte, personajul intrerupe circuitul inconstient al naturii pentru a renaste in orizontul

cunoasterii.Piesa are particularitatea ca nu se constituie ca un dialog intre mai multe

personaje formula consacrata a textului dramatic. De aceea, nu se poate vorbi de

conflict sau de intriga in Iona. Desi discursul are aparenta unui dialog, el este ,de fapt,un monolog continuu al personajului, un monolog dialogat, in care personajul isi pune

intrebari si-si raspunde, verbalizeaza un gand si apoi il continua, comportandu-se tot

timpul ca si cand in scena ar fi doua personaje, asa cum se precizeaza in indicatiile

scenice de la inceputul piesei. Monologul dialogat este o forma de comunicare ce trimite


3/3

direct la conditia personajului de fiinta instrainata si pune in evidenta multiplele ipostaze

ale lui Iona: pescar, taran, filozof, poet. Privirea spre interior, care dezvaluie gandurile

personajului, este predominanta in piesa. Tehnica monologului scoate in evidenta, inplanul semnificatiilor piesei, esecul comunicarii cu lumea si intoarcerea spre sine,

adancirea in sine ca mijloc de aflare a sensului existentei.

Limbajul este relevant pentru conturarea viziunii despre lume. De exemplu,replica lui Iona din tabloul al doilea Daca ma sinucid ilustreaza o atitudine a omului

modern, justificata de constientizarea absurdului existentei. Aceasta atitudine e anulata de

decizia sa de a se elibera trebuie sa sparg zidul. De asemenea, limbajul, vorbarie farasir, la inceput avand aparenta unei improvizatii, devine treptat forma a trairii constiente,

mijloc de investigare ontologica, instrument al cunoasterii: De cand spun cuvinte fara sir

simt ca-mi recuperez anii frumosi din viata. Astfel, limbajul ajunge sa exprime

complexitatea starilor sufletesti ale personajului si oscileaza intre absurd si metaforizat:ar trebui pus un gratar la intrarea in fiecare suflet ca sa nu poata intra nimeni in el cu

cutitul, Am pornit-o bine. Dar drumul, el a gresit-o.

Finalul il prezinta pe Iona care se trezeste pe o plaja murdara, insa tot inconjurat

de o multime de burti de peste si semnifica imposibilitatea fiintei umane de a iesi dinlimitele destinului sau.

Consider ca tema singuratatii si viziunea existentialista despre lume a lui Marin

Sorescu se reflecta in piesa intr-un mod original si direct. Iona este, in mod socratic, si

discipol, si invatator. Eroul incearca sa dea o definitie vietii, sa gaseasca un nume pentrusine, isi da seama ca este prizonierul unui univers ostil, dar ca este inzestrat cu atributul

reflectarii. Intrebarile existentiale sunt grave, dar neputinta eroului de a lupta il face sa

apeleze la un registru ironic, persiflant: O tehnica a ambiguitatii, foarte raspandita si ea

in teatrul modern, face ca faptele sa poata fi interpretate in mai multe feluri - E. Simion.

Sau??: Consider ca tema singuratatii si viziunea existentialista despre lume a lui Marin

Sorescu se reflecta in piesa intr-un mod original si direct. Drama reprezinta un elogiu alintoarcerii omului spre propria interioritate, cuprinzand atat o dare de seama a

weltanschauung-ului specific omului contemporan din ce in ce mai insingurat, cat si o

solutie pentru regasirea fiecarui individ prin sine insusi.

In concluzie, Iona de Marin Sorescu, drama a omului singur, a omului modern

care traieste in mijlocul unei lumi care il face sa se simta abandonat, este o parabola

moderna/ dramatica in care se impletesc armonios elemente ale filozofiei existentialiste sielemente ale literaturii absurdului. Aceasta piesa aduce o innoire radicala in teatrul

romanesc.

Desi cunoscut mai ales ca poet, teatrul lui Marin Sorescu completeazapersonalitatea autorului, fara a fi un teatru poetic. Tensiunea ideilor si traducerea unor

atitudini umane in simboluri importante confera lirism si dramatism pieselor sale, care

sunt parabole ale marilor teme existentialiste. D. Micu il considera un cautator, un Ulise,un strigator in pustie, un insingurat bantuit de vedenii.

Documents

Iona. MS. Tema Si Viziunea