i;

%*ffi--.t.ry- #"ffJ &.#ii". #4i ffi3..ffi #ffi

E ffi' #'€* ,E- e s

d9 *"_ffi -ffi.#ffiffiqq3

4-

€ ffi}F

+%-#

d

#&.

ALESSANDRO BARICCO#,ifl

EC

b€\%*I : &-& E.a ;"&.6uRrnt@v

s.#}*&*

+-.6ffi".+guwsffim

b;;;"]&rw<taducere din italiani de

MARIANA ADAMBSTEANU

CURTEA G.v ECHE

d1L/nu

ri

,!iiir

@Y{*d

F

E "+'{'E

..-'s"{ f;*- p l-- -i.* .. '

**lrJ t- sldF

"w%

'' to * :

I ' i r r"St*tu I

intAmplirile acesrea s-au perrecur, cu

mulgi ani ln urmi, intr-un orisel rare

frumos 9i plin de lurninl ctin sudul Spaniei.

Erau vremuri in care barbatii umblau

inarrnagi cu spade, oarnenii mergeau mult-t . r .t

calare st orasele se ilumlnau cu torte sl cu,r),

lurninlri. h{u existau nici avioane, nici

computere, si fim bine ingelegi, zilele

treceau repede, saracii trudeau din greu, iar

bogagii se gindeau cum si se disueze mai

bine. Togi oamenii aveau chef de viaEa, gi

orasul, care era splendid, ii ajuta si fie

fericiEi: de departe, se simrea mirosui

plicut al mirii, ;i pomii, incircagi de

portccale, dideau culoare drumurilor.

Acum, trebuie si gtigi cL in orasul acela triia o fati.frumoasi;i bogati, care se numea Dofra Anna.Thiia impreun5. cu tat5.l ei, un birbar foarte puternic

si foarte sever, Don Gonzales de Ulloa, Comandorde Calatrava. Avea un nume atit de lung, incAt toatilumea, ca si-i fie mai simplu, il numea Comandorul.in,rre-utile de atunci, tagii erau cei care-i alegeau

pe viitorii soli ai fiicelor lor. Comandorul alesese,

penrru fiica lui, un birbat cumsecade gi blAnd,

pe care Dofla Anna ajunsese chiar sI-l indrigeascl:se numea Don Octavio. Cei doi s-ar fi cisitorit,cu siguranqS", gi ar fi fost, probabil, fericigi, dar intr-onoapte se intAmpli un lucru care le schimbi viaga

pentru totdeauna.Mai precis, era o noapte de vari, o noapte caldl

gi minunati. Dofia Anna se afa in camera ei gi

se pregitea si meargi la culcare. Ferestrele erau

deschise gi un vint usor filceasi tremure frunzele

copacilor din gridini. ,,Totul e perfect", se gAndi

Dofra Anna. Stinse lumAnirile qi se intinse pe pat,

dar de odatd. auzi un zgomot venind de afari

9i, cAnd se intoarse,vlzuin lumina luniiun birbat ascuns intr-o pelerini largi,intrAnd pe fereastrS. cu o elegangi pe care

o recunoscu imediat. Don Octavio este,

igi spuse . A venit si-mi faci o viziti gi

si-mi dea in taini un ultim sirut inaintede ciderea nopqii. ,,Iati ci nu-i

chiar atAt de plictisitor cum se spune", se gAndi ea.

Dofla Anna se ridic5., foarte bucuroas[, si se duse

in intAmpinarea lui. Se imbrigigari. Birbatulo siruti cu mare pasiune si, curios lucru,in braEele sale, Dofra Anna simEi

o emotie pe care n-o mai incercase

inainte. Nu ingelegea de ce, darerau atat de neobisnuite acele

si.rutiri, atAt de noi, atAt de^fmlnunate, lnca[ fata ramase

V' aproaPe lnsPalmantata sl

deschise ochii, pentru a-i ci.uta pe cei :

ai lui Don Octavio si blAndegea lor. Dar nu-i gisi.Birbatul purta o masc5. pe chip, inchisi la culoare,gi o gluga pe cap, care-l ascundea.

- Don Octavio!zise DofraAnna.Birbatul, ins5., nu-i rS.spunse nimic, doar incerci

s-o strAngi din nou la pieptul siu gi s-o mai siruteo dati. Atunci, Dofra Anna incremeni si repet5.,

cu o voce mai puternici:

- Don Octavio?Dar nici acum birbatul nu-i rispunse. infricogari,

indignati, Dofra Anna se smulse din bratele lui qi

incepu si strige:

- Cine sunteti? Nu vi cunosc. Cine sunteti?

Birbatul privi in jur gi incerci si fugi. Atunci,

Dofra Anna se repezi la el furioasi si, cu o mAni,

incerci si-i smulgi masca.

- Cine suntegi ? striga iar.

- Cine sunt eu, nu veti gti niciodatl, ii rispunse

birbatul cu o voce pe care ea n-o cunogtea.

Dofia Anna rimase nemi;cati, uluiti: se gAndi

la sirutirile acelui bi.rbat, la bragele lui puternice

gi la buzele care-i phcuseri atAt de mult, 9i simqi cimurea de rugine 9i de furie.

- De ce agi ficut aga ceva? il intrebi.

- Pentru ci sunteqi atAt de frumoasi, Dofra Anna,

ii spuse birbatul cu un zAmbet gi cu o asemenea

obriznicie, incAt, in momentul acela, Dofla Anna

nu mai vizu de furie.

- Ticilosule! incepu ea s[ qipe, n[pustindu-se

asupra lui ca o nebunl, incercAnd si-i smulgl de pe

el pelerina gi s[-i scoatl masca blestemati de la ochi.

Birbatul incerci s-o duci ugor cu vorba, dar ea

rezistl.si rimase agagat|de el, chiar gi atunci cAnd el

iegi din cameri; blestemi;i cobori scara in grabi,

ciutAnd o iegire pe unde si fugi.

- Suntegi nebuni, ii spuse incet. Daci nu ticeli,o si trezigi toati casa.

Dar ea nu inceta si urle, printre lacrimi, si se

agale de el gi si incerce si-l opreasci.