I.ISTORICUL SI EVOLUTIA PARFUMURILOR

« Parfumul este un poem silenţios, parte a limbajului invizibil al corpului. Ne poate însori zilele, bântui nopţile şi însoţi lanţurile amintirilor. » 

Michael Edwards 1

Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latina "per fumus" și înseamnă "prin fum".Conotatia actuala a cuvantului” parfum” o datoram francezilor ,care au definit prin acest termen mirosurile placute din aer,obtinute prin arderea tamaii.

Potrivit cercetatorilor,putem discuta despre o istorie a parfumurilor inca din perioada preistorica.Descoperirile arheologice atesta faptul ca exista suficiente dovezi care sa demonstreze că parfumul era creat, utilizat si comercializat încă de pe vremea sumerienilor,asadar putem spune ca istoria parfumurilor este la fel de veche precum cea a umanitatii.Pentru antici, parfumul omagia frumusetea si puterea.

Mesopotamia

Primul tip de parfum aparut in lume a fost tamaia. Aceasta dateaza de acum 4000 de ani si a fost descoperita de catre mesopotamieni. Inca din aceasta perioada, parfumurile, uleiurile, esentele erau folosite ca un simbol al nobletii, dar si din pura placere. Cercetatorii au descifrat in scrierile sumeriene un numar impresionant de retete pentru obtinerea uleiurilor si parfumurilor, dar si insemnari care relatau rolul jucat de acestea in ceremonialuri,arderea de tamaie si alte esente era o practica intalnita in ceremoniile religioase, de venerare a zeilor, iar amestecurile de rasina, ulei si lemn parfumat erau folosite la imbalsamarea mortilor, dar si in viata de zi cu zi.Parfumurile ajunsesera sa fie folosite zilnic, devenind pentru civilizatiile rivale un simbol al dezvoltarii si evolutiei Mesopotamiei.Inca de atunci se pare ca existau adevarati maestri, care isi vindeau creatiile placut mirositoare pentru preturi pe masura. Descoperirile arheologice au aratat ca in momentul de maxima ascensiune a civilizatiei mesopotamiene in aceasta regiune se dezvoltase o adevarata industrie cosmetica, iar izvoarele scrise sunt astazi o sursa de informare de prima mana, cea mai cunoscuta scriere ramanand celebra epopee a lui Ghilgamesh.

Egipt

Ulterior, arta parfumurilor avea sa fie transmisa si Egiptului, primele marturii istorice datand din jurul anului 100 I.Hr. Esentele si parfumurile erau folosite si aici preponderent in ritualurile religioase si in ceremoniile funerare;la prepararea mormantului esentele aveau un rol extrem de important deoarece urcarea sufletului la cer era asociata cu o unda de parfum care sa urmeze spiritul.Asa se face ca unele parfumuri si uleiuri folosite la inmormantari erau extrem de puternice. De

1 autor al Ghidului « Parfums du Monde » 

exemplu,la 3300 de ani de la moartea lui Tutankhamon, la deschiderea mormantului sau, inca se mai putea simti o urma de parfum. Confectionarea recipientelor de pastrare a parfumurilor era o adevarata arta in Egipt. Erau folosite materiale precum alabastrul, sticla, abanosul, portelanul insa au fost intalnite si recipiente facute din aur sau piatra. Aparitia sticlei in Egipt, in preajma anului 1558 i.Hr. a dus la o revolutionare a acestei arte. In Egiptul Antic s-a dezvoltat una dintre cele mai impresionante industrii cosmetice din acele vremuri.Maestrii care stapaneau arta parfumurilor si a cosmeticelor erau preotii templelor. Acestia isi aveau laboratoarele instalate pe teritoriul templului, de unde doritorii puteau cumpara parfumuri, uleiuri si esente pe care multi le aduceau ca ofranda zeilor, altii le foloseau pentru placerea lor sau le daruiau. Printre aromele folosite de egipteni amintim smirna si uleiul de scortisoara.Se spune ca egiptenii purtau cu ei un parfum de la nastere si pana la moarte.

Israel

Asa cum se poate vedea chiar si din paginile Vechiului Testament, in Israel parfumurile si uleiurile au fost importate din Egipt si in scurt timp devenisera deja o marfa foarte populara si cautata,dar si bine platita. Potrivit cercetatorilor, se pare ca israelitii, desi erau pastori si cultivatori, au deprins secretele fabricarii parfumurilor de la preotii egipteni. Parfumurile si esentele aromate sunt mentionate foarte des in Vechiul Testament, demonstrandu-se astfel cat de pretioase erau acestea pentru evrei. Tamaia este probabil cea mai cunoscuta esenta la care s-a facut referire, in numeroase randuri, in Biblie. Arderea tamaii era un privilegiu al preotilor,acesta fiind exercitat din cele mai vechi civilizatii. In vremea lui Moise, dupa ce acesta a primit Tablele Legii, Domnul i-a poruncit: "Luati cu voi condimente dulci, stacte, onycha si rasina exotica cu tamaie pura si tu il vei transforma in parfum."si astfel s-a facut un parfum special pentru ceremoniile religioase, interzis oricui in afara preotilor. Nici in Noul Testament nu lipsesc referintele la parfumuri. Sa ne amintim scena in care cei trei Magi de la Rasarit au venit la pruncul Iisus cu daruri minunate: aur, varietati de tamaie si smirna sau cea in care trupul lui Iisus este uns, potrivit ritualurilor de ingropaciune ale vremii.

Grecia

Un rol major in istoria parfumurilor a fost jucat de Grecia, unde idealurile frumusetii, armoniei, proportiei si echilibrului aveau un rol fundamental nu doar in arta, ci si in viata de zi cu zi. Grecii, de altfel, sunt considerati primii care au obtinut primul parfum lichid, desi el era complet diferit de parfumurile pe care noi le cunoastem astazi. Potrivit lui Homer, chiar zeii Olimpului i-au invatat pe oameni secretele fabricarii si folosirii parfumurilor, iar in numeroase scene ale mitologiei grecesti parfumurile, aromele, esentele sunt prezente sau create de zeite, nimfe si alte personaje. Una dintre legende spune ca trandafirul era doar o floare alba si fara parfum.Intr-o zi,Afrodita s-a intepat intr-un spin de trandafir iar sangele care a picurat peste floare i-a dat acesteia culoarea rosie pe care a pastrat-o pana in zilele noastre. Eros, fascinat de frumusetea noii flori, a sarutat-o, dandu-i acesteia parfumul inconfundabil. Dincolo de mitologie, in Grecia s-a dezvoltat repede o adevarata industrie, mai ales in Creta si in colonii, dar si in alte orase mediteraneene. Dupa invazia regelui Alexandru cel

Mare, in secolul III i.Hr., practica de a folosi parfumul a devenit mult mai raspandita in Grecia. In scurt timp au aparut si primii maestrii eleni, care aveau atelierele in marile orasele grecesti, vanzandu-si marfa pe strada, in agora sau in pietele publice, ori mergand de la o casa la alta. Multi dintre ei erau foarte cunoscuti si apreciati, mai ales cei care inventasera noi retete de parfumuri, folosind o varietate de miresme ,de uleiuri volatile preparate din uleiuri vegetale (uleiul de masline si de migdala), uleiuri volatile cu aroma de crini, trandafiri si anason.

RomaDin Grecia, intr-o fireasca evolutie, parfumurile au ajuns si la Roma, in perioada Republicii. Se spune ca primii barbieri si parfumieri care au ajuns la Roma proveneau dintr-o colonie elena, din sudul Italiei. Romanii au dat nastere unuia dintre marile imperii ale lumii, care domina jumatate din lumea cunoscuta. Insasi Roma era un oras bogat si prosper, un simbol absolut al civilizatiei si puterii, dar si un oras in care luxul, eleganta si frumusetea erau la mare pret, si din care parfumurile nu puteau lipsi. Daca in trecut parfumurile si celelalte produse cosmetice erau rezervate doar nobililor, ulterior pretul acestora a scazut atat de mult incat au devenit accesibile practic tuturor. In scurt timp parfumurile au inceput sa fie folosite nu doar pentru uz personal, ci si in cadrul ceremoniilor religioase, pentru a improspata aerul in palate, teatre, au fost adaugate chiar si in vinuri si au fost folosite chiar si pentru parfumarea animalelor. Treptat consumul a crescut atat de mult incat parfumierii abia mai faceau fata cererii.

IslamImperiul Bizantin ,marele continuator al gloriei Romei, a preluat intre altele de la marele imperiu si moda parfumurilor. Insa,in loc sa foloseasca pur si simplu miresmele si aromele, Islamul a transformat aceasta moda intr-o arta impresionanta si ulterior intr-o industrie, care depasea tot ce se mai facuse pana atunci. Avand acces mai usor si mai ieftin la materiile prime necesare, inclusiv florile si mirodeniile rare, precum si o forta de munca specializata, cu numerosi parfumieri care au invatat repede tainele acestei arte, lumea islamica s-a dovedit un producator redutabil. In scurt timp, lumea nu mai vorbea de aromele si miresmele create in imperiul roman, ci de mirodeniile si diversele plante care faceau din tinuturile arabe un taram al parfumurilor. Incepand din secolul VII arta parfumurilor capatase pentru mahomedani si o puternica incarcatura religioasa, iar un drept-credincios nu isi putea imagina viata fara parfumuri. Chiar si in Coran paradisul promis celor credinciosi era o gradina parfumata, cu rauri, arbori si gradini de vis, scaldate in miresme. Parfumierii arabi au stiut cum sa puna in valoare experienta inaintasilor si au creat numeroase retete ce au rezistat timp de secole, precum si noi tehnici de extragere a pretioaselor arome. Se pare ca au fost si primii care au combinat parfumurile vechi si noi cu alcool, sunt cei care au creat apa de trandafiri si parfumul de mosc, oferind lumii intregi o noua era in istoria parfumului.

Renasterea

Istoria parfumurilor avea sa continue in perioada renascentista, cand Venetia si Florenta, centre culturale, militare si economice de prim rang, au devenit si noile capitale ale industriei parfumului.

Formulele si retetele vechi, adunate din toata lumea sau reinventate si imbunatatite au facut ca moda parfumului sa revina in forta in Europa.Astfel apar primele tratate de chimie, dar si noi materii prime pentru parfumuri,precum cacao, vanilia, balsamul de Peru, tutunul, piperul, nucsoara si multe altele, aduse de Vasco da Gama, Christofor Columb sau Magellan., Nobilii de atunci, ca si cei din trecut, nu ar fi putut sa isi imagineze viata fara aceste delicate arome, iar cei din familia Medici erau renumiti pentru acesta. Cand Caterina de Medici, care avea o adevarata obsesie pentru parfum, a plecat in Franta pentru a se casatori cu Henri II, putini se asteptau ca o casatorie de convenienta sa deschida o noua pagina in evolutia parfumului. Printre cei care o insoteau, se numara si un parfumier renumit, ramas in istorie sub numele de Renato din Florenta, care a deschis primul magazin de gen la Paris. Desi se spunea despre el ca este priceput atat la fabricarea parfumurilor cat si a otravurilor,renato s-a bucurat de succes si admiratie si a dat nastere mai multor generatii de parfumieri de elita.

Franta

Devenind noul taram al parfumului, Franta a avut la inceput doar mici laboratoare ale parfumierilor, la Paris si in alte locuri, unde maestrii acestei arte aveau deja o lista de clienti, fiecare cu preferintele sale. In clasa nobilimii si a regalitatii, uzul parfumului era de la sine inteles ,fiecare nobil sau negustor dorea un alt tip de parfum, iar parfumierii ajungeau sa aiba adevarate cataloage ale preferintelor.Chiar si in aceste conditii,parfumurile folosite din abundenta nu reuseau decat sa mascheze superficial cronica lipsa de igitiena a nobililor, intr-o vreme in care se credea ca baile dese aduc ciuma si alte boli. Treptat, moda folosirii parfumului s-a extins, iar regii Frantei, in special Ludovic XIV si Ludovic XV se numara si astazi printre cei mai "avizi" consumatori de parfumuri, regele Ludovic al XV-lea cerand in fiecare zi cate o mireasma diferita pentru apartamentul sau . Ceea ce se stie mai putin este ca parfumurile folosite din abundenta nu reuseau decat sa mascheze superficial cronica lipsa de igiena a nobililor, intr-o vreme in care se credea ca baile dese aduc ciuma si alte boli. Odata cu urcarea pe tron a lui Napoleon, un indragostit patimas de arome si esente, a inceput si un nou capitol in istoria parfumierilor francezi. In scurt timp acestia aveau sa evolueze de la statutul de mici manufacturieri la adevarati industriasi, punand bazele unei impresionante industrii, care de-a lungul timpului s-a remarcat prin dinamica deosebita. Se spune ca Napoleon folosea cate 60 de sticle de dublu extract de iasomie in fiecare luna, iar Josefina avea o pasiune pentru mirosul de mosc.Intr-atat de departe a ajuns ea cu afinitatea pentru acest miros, incat se spune ca la 60 de ani dupa moartea acesteia, in budoarul sau, mirosul de mosc inca era sesizabil. Secolul al XIX-lea a marcat numeroase schimbari - in industrie, arta, dar si in ceea ce priveste parfumurile.Sub conducerea guvernului postrevolutionar, oamenii au indraznit inca o data sa-si exprime inclinatia spre marfurile de lux, incluzand aici si parfumurile.La sfarsitul secolului, parfumurile se axau pe aroma unei singure flori. Trandafirul, violeta, liliacul si crinul erau unele dintre cele mai cerute flori. Datorita comertului tot mai prosper cu flori de iasomie, trandafiri si portocal, orasul Grasse din Provence a devenit cel mai important producator de materii prime pentru industria parfumurilor si si-a pastrat acest statut pana in anul 1724, moment din care Parisul a devenit centrul mondial al parfumurilor, mentinandu-si aceasta distinctie pana in ziua de azi.

Sfarsitul sec.XIX-pana in prezent

Ultima etapă revoluționară din istoria parfumului este plasată la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea industrială ale cărei consecințe sunt considerabile: fabricarea produselor de serie, înființarea marilor magazine, dar mai ales apariția primelor produse de sinteză, determinată de dezvoltarea chimiei organice. Aimé Guerlain, fiul întemeietorului dinastiei Guerlain, concepe în 1889 primul parfum care alătura elemente naturale și elemente de sinteză - vanilină și cumarină - acesta fiind practic momentul care marchează nașterea parfumeriei moderne.In 1921,Gabrielle Chanel lanseaza o marca proprie de parfum de a carui creatie se face responsabil Ernest Beaux. Parfumul va primi numele de Chanel No. 5, fiind al cincilea dintr-o linie de parfumuri prezentata de Beaux. Chanel No. 5 a fost primul parfum 100% sintetic aparut.Anii '30 au marcat in istoria parfumului aparitia unei game de parfumuri pentru piele, iar notele florale au devenit si ele populare, odata cu aparitia Worth's Je Reviens (1932), Caron's Fleurs(1933),Jean Patou's Joy (1935).  De-a lungul timpului, o noua tendinta s-a impus in industrie, legand designul vestimentar de parfumuri. Astfel, odata cu atingerea apogeului de catre parfumeria franceza in 1950, designeri precum Christian Dior, Jacques Fath, Nina Ricci si-au creat o linie proprie de parfumuri.

II.Determinarea si evaluarea caracteristicilor de calitate

Realizarea de articole cu caracteristici de calitate deosebite, conduce la înlocuitori ce imita foarte bine produsele naturale, dar reprezinta, de asemenea, falsuri greu de

depistat. Evaluarea calitatiiEvaluarea calitatii se face prin caracteristici de calitate, indici, indicatori, coeficienti de calitate. Masura calitatii presupune masuri fizice si chimice, aflarea procentului de unitati neconforme cu specificatiile, indicele demerit etc.Practic, masurarea nivelului calitatii produselor si a valorilor indicatorilor de calitate se face prin diverse metode:¨ prin masurare utilizând diverse instrumente de masura;¨ experimental când se realizeaza o serie de încercari (de rupere, de fiabilitate);¨ prin expertiza în cazul caracteristicilor atributive: gust, miros, aspect;¨ sociologica ce presupune anchete la beneficiari (telefonic sau prin posta);¨ statistica prin prelucrarea datelor oferite de celelalte metode.Pentru masurarea si evaluarea calitatii produselor se utilizeaza metoda analizei comparative a calitatii, metodele grafice de evaluare, analiza modurilor de defectare, a efectelor si criticitatii (AMDEC), metoda demeritelor (metoda penalizarii defectelor) prin care se determina indicatorii lipsei de calitate:indicatorii demeritelor sau penalizarii defectelor; indicatorii reclamatiei consumatorilor; indicatorii rebuturilor.

- indicatorii de demerite

se pot calcula atât pentru defectele masurabile (identificate prin metode de laborator) cât si pentru cele atributive (prin metode organoleptice).

Metoda de evaluare a calitatii produselor numita metoda demeritelor (metoda de supracontrol care se aplica produselor finite sau semifabricatelor) consta în

acordarea unui punctaj de penalizare pentru fiecare categorie de defecte: defecte critice prin care se împiedica îndeplinirea functiilor produsului (100 puncte), defecte

majore (principale) ce pot provoca o deficienta sau o reducere a posibilitatii de utilizare (50 puncte), defecte minor A (secundare) sesizabile la beneficiar dar nu vor reduce prea mult posibilitatile de utilizare ale produsului (10 puncte), defecte

minor B sesizabile la furnizor nu prezinta inconveniente practice (1 punct). In urma culegerii datelor si a identificarii defectelor se calculeaza demeritul partial, Dp (dat de suma punctelor cu care s-au penalizat defectele dintr-o categorie) sau demeritul total, Dt (suma demeritelor partiale, pe categorii de defecte) si o serie de indici de demerite

pe categorii sau total, precum si indicele global de demerite

In urma aplicarii acestei metode se pot diminua pâna la eliminare defectele produselor, obtinându-se cresterea nivelului calitativ si o eficienta economica sporita.

- indicatorii reclamatiilor consumatorilor - fac parte din categoria costurilor noncalitatii. Produsul trebuie sa raspunda cât mai deplin cerintelor consumatorilor.

- indicatorii rebuturilor - exprima noncalitatea în cadrul organizatiei.

- valoarea productiei rebutate (Qr) se determina folosind relatia:

Qrd si qrm - cantitatea de productie rebutata definitiv si cea de rebuturi remaniate (recuperate si refolosite);

C si Crm - costul unitar al produsului si costul unitar al remanierii.

- pierderile valorice, înregistrate într-o organizatie din rebutarea productiei (Pr) :

Pr = Qr - Srec

unde: Srec - sume recuperate.

Asigurarea calitatii produselor (si a lotului livrabil de marfa) este cu atât mai importanta în merceologie, cu cât aceasta are influente însemnate asupra protectiei consumatorului si a mediului. Cresterea exigentelor clientilor si ale societatii, intensificarea concurentei, cresterea complexitatii produselor si a proceselor de realizare a acestora fac sa supravietuiasca numai acele organizatii care se adapteaza rapid cerintelor (produse de calitate la preturi avantajoase) [36].

Obtinerea calitatii satisfacatoare nu se realizeaza fara utilizarea unui ansamblu de activitati, fara o dirijare si o conducere eficienta. Atingerea calitatii totale se face numai prin aplicarea managementului calitatii totale (TQM) si presupune satisfacerea nevoilor clientilor referitor la calitatea produsului sau serviciului, livrarea cantitatii cerute, la momentul si locul dorite, la un cost cât mai mic pentru client, în conditiile unor relatii agreabile si eficiente cu acesta si ale unui sistem administrativ fara erori.

-

Controlul calitatii are menirea de a determina prin masuratori, observatii, simulari, analize, caracteristicile de calitate ale unui produs pe întreaga durata a procesului de fabricatie, începând cu materia prima si terminând cu livrarea (se remarca faptul ca etapele de control din sfera productiva îsi au corespondent în sfera comertului).

Din punct de vedere calitativ, parfumurile pot fi clasificate in patru mari grupe: parfum (concentratia de parfum este de 20%, restul de 80% -alcool) – mireasma dureaza maxim 8 ore, apa de parfum (parfum -12%, restul -alcool)- se mentine aproximativ 5 ore, apa de toaleta (5-12% parfum, 88-95% alcool) -mirosul persista in jur de 4 ore si apa de colonie (parfumul se afla in concentratie de maxim 6%) a carui mireasma rezista pentru maxim 3 ore.