3
Fernand Paul Braudel (aug. 24, 1902, Luméville, Franța—nov. 28, 1985, Haute- Savoie). Istoric și autor a numeroase lucrări ce au introdus o nouă concepție istorică, care transcende secolele și granițele. Conducător al Școlii de la Annales după Al Doilea Război Mondial, printer cei mai importanți istorici ai sec. al XX-lea. A studiat în Paris la Liceul Voltaire, la Sorbonne, apoi a predat nouă ani la Constantine și Alger (1923-1932) la școli secundare, dezvoltându-și aici pasiunea pentru Mediterană ca prim subiect de interes istoric. -1932-35 a predat în Paris, la școli secundare, apoi la Universitatea São Paolo din Brazilia (1935–37), ulterior alăturându-se ca director la École Pratique des Hautes Études (1937). Mentorul său a fost Febvre, care l-a influențat în alegerea temei pentru teza de doctorat, în care a .pornit de la un studiu convențional asupra diplomației mediteraneene a lui Filip II, ajungând la o temeinică examinație de istorie totală a zonei Mediteranei la sfârșitul sec. al XVI-lea. Mobilizat în 1938, este făcut prizonier în 1940 (locotenent), petrecându-și următorii 5 ani în această stare. În taberele de prizobieri din Mainz și Lübeck, bazându-se pe uimitoarea sa memorie, a elaborate proiectele pentru masivul studiu care i-a consacrat reputația internațională, „Mediterana și lumea mediteraneană în epoca lui Filip II ”. Prezentată la început ca teză de doctorat la Sorbonne (1947), a fost publicată apoi ca lucrare în două volume, acest studiu geo-istoric expunând conflictul Spaniei cu Imperiul Otoman, deopotrivă cu istoria regiunii, geografia, religia, agricultura, tehnologia, ambianța intelectuală. După război, a fost cunoscut ca protejat și moștenitor al lui Febvre, devenind co-director al revistei „Annales: économies, sociétés, civilisations” (1946-85). În 1950 a fost ales profesor la Collège de France, poziție deținută până în 1972. În 1956 i-a succedat lui Febvre ca președinte al secției a VI-a a École Pratique des Hautes Études, care a devenit sub conducerea sa centrul de cercetare penru științe sociale și istorie. În 1962 a fondat Casa Științelor despre Om. (Maison des Sciences de l’Homme). Datorită sistemului centralizat de educație superioară în Franța, figura sa dinamică a dominat instruirea academică în Franța postbelică. Mentor generos, a ajutat numeroși istorici din sudul și estul Europei, America de Sud și Africa, extinzându-și influența asupra învățământului internațional. A primit titlul onorific de doctor din partea a peste 20 de universități, numele său a fost dat unui centru internațional de cercetare a Universității de stat din New York la

Istoriografie (seminarul al V-lea)-Fernand Braudel.docx

Embed Size (px)

Citation preview

Fernand Paul Braudel (aug. 24, 1902, Lumville, Frananov. 28, 1985, Haute-Savoie). Istoric i autor a numeroase lucrri ce au introdus o nou concepie istoric, care transcende secolele i graniele. Conductor al colii de la Annales dup Al Doilea Rzboi Mondial, printer cei mai importani istorici ai sec. al XX-lea. A studiat n Paris la Liceul Voltaire, la Sorbonne, apoi a predat nou ani la Constantine i Alger (1923-1932) la coli secundare, dezvoltndu-i aici pasiunea pentru Mediteran ca prim subiect de interes istoric.-1932-35 a predat n Paris, la coli secundare, apoi la Universitatea So Paolo din Brazilia (193537), ulterior alturndu-se ca director la cole Pratique des Hautes tudes (1937). Mentorul su a fost Febvre, care l-a influenat n alegerea temei pentru teza de doctorat, n care a .pornit de la un studiu convenional asupra diplomaiei mediteraneene a lui Filip II, ajungnd la o temeinic examinaie de istorie total a zonei Mediteranei la sfritul sec. al XVI-lea. Mobilizat n 1938, este fcut prizonier n 1940 (locotenent), petrecndu-i urmtorii 5 ani n aceast stare. n taberele de prizobieri din Mainz i Lbeck, bazndu-se pe uimitoarea sa memorie, a elaborate proiectele pentru masivul studiu care i-a consacrat reputaia internaional, Mediterana i lumea mediteranean n epoca lui Filip II. Prezentat la nceput ca tez de doctorat la Sorbonne (1947), a fost publicat apoi ca lucrare n dou volume, acest studiu geo-istoric expunnd conflictul Spaniei cu Imperiul Otoman, deopotriv cu istoria regiunii, geografia, religia, agricultura, tehnologia, ambiana intelectual. Dup rzboi, a fost cunoscut ca protejat i motenitor al lui Febvre, devenind co-director al revistei Annales: conomies, socits, civilisations (1946-85). n 1950 a fost ales profesor la Collge de France, poziie deinut pn n 1972. n 1956 i-a succedat lui Febvre ca preedinte al seciei a VI-a a cole Pratique des Hautes tudes, care a devenit sub conducerea sa centrul de cercetare penru tiine sociale i istorie. n 1962 a fondat Casa tiinelor despre Om. (Maison des Sciences de lHomme). Datorit sistemului centralizat de educaie superioar n Frana, figura sa dinamic a dominat instruirea academic n Frana postbelic. Mentor generos, a ajutat numeroi istorici din sudul i estul Europei, America de Sud i Africa, extinzndu-i influena asupra nvmntului internaional. A primit titlul onorific de doctor din partea a peste 20 de universiti, numele su a fost dat unui centru internaional de cercetare a Universitii de stat din New York la Binghamton (deschis n 1976), i a fost acceptat n prestigioasa Academie Francez (1984).Sub conducerea sa, coala de la Annales a devenit cunoscut pentru un nou tip de istorie i istoriografie, nlocuind studiul liderilor cu cel asupra oamenilor comuni, i nlturnd istoria politic, diplomatic i militar cu incursiuni n climat, demografie, agricultur, comer, tehnologie, transport, comunicaii, grupuri sociale i mentaliti. De asemenea, revista a contestat reducionistul marxitilor i structuralismul tiinelor sociale, principalii rivali pentru locul n avangarda istoriografiei postbelice. coala viza o istorie total, bazat masiv pe cuantificaie i a produs, de asemenea, nenumrate micro-studii asupra satelor i regiunilor. Cea mai important contribuie a lui Braudel a fost viziunea sa n trei dimensiuni asupra timpului istoric. Conceput cnd era n captivitate, n 1944, a constat : I ntr-o foarte lung, practic imobil perioad dedicat ambianei (the longue dure), II, perioada medie, a economiei, societii i culturii, i III, perioada cea mai scurt, a evenimentelor abstracte (histoire vnementielle). Departe de a fi un simplu debit, experiena uman a fost consemnat prin toate cele trei viziuni, cu grbiri i ntrzieri, lsnd un lan de urme mentale i fizice.Probndu-i teoriile, Braudel a creat un tratat imens, n trei volume, asupra perioadei dintre Evul Mediu i Revoluia Industrial, bazat pe o aranjare n trei niveluri al fundaiilor materiale, al funciilor economice i al dezvoltrilor capitalismului - Civilisation matrielle et capitalisme, XVe-XVIIIe sicle; (vol. 1, 1967; vol. 23, 1979; Civilization and Capitalism, 15th18th Century). (Les Structures du quotidien: le possible et limpossible [The Structures of Everyday Life:The Limits of the Possible], Les Jeux de lchange [The Wheels of Commerce], and Le Temps du monde [The Perspective of the World]).ncorpornd geografie, sociologie i economie, Braudel a creat un tratat (rmas neterminat) (LIdentit de la France -1986-; The Identity of France) ce strbate economia european i mondial, cuprinznd o vast deschidere asupra activitii i evoluiei umane. Structuralist nerigid, el a experimentat variaii n sistemul construit, admind complexiti ce dezmineau chiar i cele mai riguroase analize. n ciuda multitudinii detaliilor, viziunea crii este unitar, iar scrierea este elegant. n volumul final, neterminat, a aplicat metoda geo-istoric asupra rii natale, expunnd o istorie unde primeaz mutaiile fizice suferite de diverse regiuni datorit vieilor i convingerilor nesupuse ale locuitorilor lor. Precum toi cei ce au cercetat perioade i subiecte imense, Braudel s-a bazat deseori i pe alte tiine. Zelul su pentru detalii a relevat ocazionale lacune i interpretri greite. Datorit minimalizrii importanei istoriei politico-militare n ocupaiile umane, Braudel a fost blamat pentru poziia apolitic a colii Annales n perioada postbelic, i pentru reinerea membrilor ei de a studia istoria contemporan, ori de a se implica n subiecte morale i ideologice ale epocii Rzboiului Rece. Cu toate acestea, reputaia sa de cercettor prodigios i institutor de discipline rmne neatins.