Cuprins1. Conceptul de izvor de drept...................................................................................................................................3

2. Clasificarea izvoarelor de drept administrative.....................................................................................................4

3. Trăsăturile izvoarelor de drept...............................................................................................................................4

4. Categoriile de izvoare de drept..............................................................................................................................5

A. Izvoarele scrise......................................................................................................................................................5

B. Izvoarele nescrise...................................................................................................................................................6

5. Concluzii................................................................................................................................................................6

6. BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................................8

1. Conceptul de izvor de drept

Izvoarele dreptului administrativ pot fi definite drept formele în care se exprimă normele dreptului administrativ care nasc, modifică sau sting raporturi de drept administrativ.

Noţiunea de izvor de drept are mai multe sensuri:

a. După criteriul raportului dintre conţinut şi formă, analiza izvoarelor dreptului în teoria generală a dreptului a pus în lumină două categorii de accepțiuni ale acestei noțiuni:

Izvoarele materiale reprezintă condițiile sociale care determină adoptarea unor norme juridice.

Izvoarele formale ale dreptului reprezintă formele juridice de exprimare a voinței guvernanților.

b. Unii autori mai fac o distincție, și anume între: Izvorul de drept obiectiv este întotdeauna actul normativ care

conține norme juridice, precum și alte surse recunoscute ca atare. Izvorul de drept subiectiv și al obligațiilor corelative îl constituie

orice act sau fapt juridic, generator de drepturi și obligații juridice.

c. După sursa de cunoaştere a dreptului, în sens istoric, doctrina juridică occidentală face în mod obișnuit distincție între:

Izvoare scrise (Constituție, legi, ordonanțe, etc.) Izvoare nescrise (cutuma, jurisprudența, principiile generale de

drept).

2. Clasificarea izvoarelor de drept administrative

a. După c rite r iul fo r ței lor juridi c e , adică după puterea cu care un act juridic produce efecte obligatorii comparativ cu altul, se disting: Constituția, legile, decretele prezidențiale, hotărârile guvernamentale, ordinele și instrucțiunile miniștrilor și altor conducători ai autorităților administrației central de specialitate, etc

b. După pro ve ni e nța su r s e i :

· izvoare interne, provenind de la autoritățile naționale· izvoare externe, provenind din cuprinsul unor tratate internaționale

c. După c a ra c te r ul form e i în c a re se e xprimă norma de dr e pt :

· izvoare scrise, fiind categoria cea mai răspândită, prezintă în epoca

contemporană o determinare constituțională.4 Forța juridică a unui izvor scris este dată de conținutul, natura și competența acestuia.

· izvoare nescrise, unii autori negând existența lor , alții admițând faptul că, pe viitor, va constitui un important izvor de drept administrativ.

3. Trăsăturile izvoarelor de drept

Izvoarele dreptului administrativ român, ca forme de exprimare ale regulilor juridice cu caracter executiv au mai multe trăsături:

forma scrisă este un element esențial al normei de drept administrativ, întrucât normele dreptului administrativ român se regăsesc, de regulă, în formă scrisă, nefiind însă expres interzis ca ele să se poată regăsi și, probabil aceasta se va și întâmpla în viitor, în alte forme de exteriorizare cum ar fi, spre exemplu, cele cutumiare.

regula scrisă trebuie conținută într-un act normativ, de reglementare, dar, uneori, ea poate fi formulată printr-o hotărâre judecătorească pe cale doctrinară.

actele normative cuprinzând norme administrative trebuie emise întotdeauna de autoritățile statului.

izvoarele dreptului administrativ sunt constituite și ierarhizate într-un sistem unitar pe criteriul forței lor juridice. În principiu, se admite ideea

ordonării și a ierarhizării izvoarelor scrise, avându-se în vedere un sistem al normativității juridice, ierarhizarea făcându-se după forța juridică a actelor normative, înțeleasă ca forța de a produce efecte juridice. Forța juridică a unui izvor scris este dată de conținutul și caracterul acestuia, determinate de natura și poziția autorității publice de la care emană actul respectiv.

criteriul principal de ierarhizare pe baza forței lor juridice nu constituie poziția pe care se află autoritatea respectivă în ansamblul sistemului de autorități al statului, ci competența materială și teritorială diferită a autorității emitente a actului aplicabil în raportul juridic concret.

4. Categoriile de izvoare de drept

A. Izvoarele scrise

Potrivit unei opinii exprimate în doctrina actuală, spre deosebire de celelalte ramuri ale dreptului public, care își au izvorul, de regulă, în lege, dreptul administrativ își are izvorul și în alte forme de exprimare a normelor juridice.

Izvoarele scrise prezintă în epoca contemporană o determinare constituțională, Constituția fiind primul dintre acestea.

În raport de autoritatea publică de la care provin și implicit de forța lor juridică, izvoarele scrise ale dreptului administrativ sunt:

- Constituția- legile (constituționale, organice sau ordinare)- decretele-legi adoptate până în mai 1990- ordonanțele Guvernului- hotărârile Guvernului- actele administrației ministeriale și extraministeriale (ordine, instrucțiuni, precizări)- actele autorităților publice centrale autonome (Banca Națională a

României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării)- ordinele prefecților- hotărârile consiliilor județene

- dispozițiile primarilor.

B. Izvoarele nescrise

În ce privește izvoarele nescrise ale dreptului administrativ, discuțiile se poartă de regulă în literatura de specialitate în legătură cu obiceiul (cutuma), jurisprudența, principiile generale ale dreptului și doctrina.

a) Obiceiul sau cutuma- deși cutuma nu joacă încă un rol deosebit în dreptul nostru administrativ întrucât nu a avut încă destul timp pentru a se forma (în dreptul socialist era exclusă ideea existenței izvoarelor nescrise în dreptul public intern), uneori aceasta se aplică sub forma unor practici devenite uzuale pe care și administrația și cei administrați le consideră a fi obligatorii, chiar dacă în instanța de contencios administrativ ele nu pot constitui elemente de drept pozitiv.

b) Jurisprudența- are o importanță deosedită deoarece este de cele mai multe ori un rezultat al controlului jurisdicțional, deosebindu-se de sentințele/deciziile de justiție propriu-zise care sunt pronunțate de judecător în fiecare speță de contencios și care privesc direct părțile aflate în litigiu fiind strict legate de aceste părți- jurisprudența instanțelor de contencios administrativ, dar și de contencios constituțional, va trebui să fie privită, și în România pentru viitor ca un important izvor de drept administrativ, chiar un izvor creator de drept administrativ.

c) Principiile generale ale dreptului administrativ- dreptul administrativ cunoaște o sumă de reguli care îl individualizează și care îi autonomizează existența.

- în proiectul Codului de procedură administrativă principiile generale ocupă un loc special.

5. Concluzii

Dreptul este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat, în scopul

reglementării relaţiilor sociale conform voinţei de stat, a căror respectare

obligatorie este garantată de forţa coercitivă a statului.

Dreptul poate fi asemănat cu un arbore din a cărui simplă tulpină se

desprind numeroase ramuri care la rândul lor, toate îşi trag seva din tulpina şi

rădăcina de care nu se pot detaşa.

Dreptul, ca sistem al normelor juridice, nu constituie un scop în sine, el este

creat pentru a reglementa conduita oamenilor. Aceasta se realizează prin

reglementări juridice ce obligă oamenii să se comporte după anumite norme

juridice; aceste norme le dau oamenilor drepturi şi obligaţii.

Dreptul cuprinde elemente de natură ideologică relaţională şi

instituţională. Conţinutul, apariţia şi dezvoltarea normelor ce sunt realizate

prin drept, pot fi înţelese numai prin cunoaşterea mecanismului factorilor

ideologici, politici.

6. BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Alexandru, Drept administrativ, Ed. Universul Juridic, 2009

2. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Ed. Hamangiu, 2009