5
Jocul ielelor, de Camil Petrescu (eseu literar / rezumat literar) Ipoteză Prima dramă scrisă de Camil Petrescu, Jocul ielelor (1918), este o dramă de idei, care conţine nucleul concepţiei artistice a autorului: tema - drama autoiluzionării, conflictul - criza de conştiinţă, confruntarea celor două lumi - a ideilor şi a realităţii degradate moral, un nou tip de personaj - intelectualul însetat de absolut, lucid, orgolios, dar inadaptat, intransigent în raport cu societatea, o structură şi o tipologie a personajelor reluată în creaţiile ulterioare, autenticitatea - aspect fundamental din programul său estetic, în replica personajului principal: „eu nu pot să scriu decât ceea ce gândesc”. Tema, conflictul, tipologia eroilor vor fi reluate în întreaga creaţie camilpetresciană, care ilustrează astfel conceptul de „operă deschisă”. Formularea argumentelor Drama este o specie a genului dramatic, cu un conţinut grav şi un conflict puternic, în desfăşurarea căruia se conturează personalitatea personajelor dramatice, tinzând să exprime întreaga complexitate a vieţii. Jocul ielelor prezintă trăsăturile unei drame de idei: conflictul interior, de idei, se declasează în conştiinţa personajului principal, acesta fiind caracterizat prin trăirile lăuntrice, mai degrabă, decât prin fapte. Acţiunea este redusă, confruntările petrecându-se în planul conştiinţei. Dezvoltarea argumentelor Tema este drama intelectualului, care întruchipează ideea de justiţie absolută şi intră în conflict cu sine şi cu ceilalţi. Titlul sugerează apropierea „Jocul ideilor, jocul ielelor”. Fiind destinat reprezentării scenice, textul dramatic este structurat în trei acte alcătuite din XII tablouri şi din scene, şi este construit sub forma schimbului de replici între personaje. Didascaliile sunt singurele intervenţii directe ale autorului în piesă. Construcţia subiectului dramatic Drama de conştiinţă a lui Gelu Ruscanu provine din conflictul dintre concepţia sa despre dreptate şi concretul existenţei, care nu corespunde imaginii teoretice. Penciulescu enunţă conflictul interior al personajului: „Cine a văzut ideile devine neom, ce vrei?... Trece flăcăul prin pădure, aude o muzică nepământească şi vede în luminiş, în lumina lunii, ielele goale şi despletite, jucând hora. Rămâne înmărmurit, pironit pământului, cu ochii la ele. Ele dispar şi el rămâne neom. Ori cu faţa strâmbă, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Aşa sunt ielele... pedepsesc... Nu le place să fie văzute goale de muritori. A mai fost un grec, unul Platon, care pretindea că a văzut ideile pure şi de la grecul acesta au venit toate nenorocirile din lume. A fost şi un franţuz, Robespierre...”. Drama lui Gelu Ruscanu provine din confruntarea lucidă a propriilor norme, idei pe care şi le face despre lume (Utopia), cu o ordine contrarie (Realia), pe care nu o acceptă. El crede că ideile şi sentimentele pot exista la modul absolut, dar treptat are diverse revelaţii care-l fac să constate că lumea nu este aşa cum o vede el. Ruscanu „trăieşte destinele primordiale ale omului, amintindu-şi de paradisul pierdut”. În evoluţia gradată a conflictului dramatic, se conturează personalitatea personajelor. Repere temporale şi spaţiale Acţiunea dramei se petrece în preajma izbucnirii primului război mondial, în mai 1914, la redacţia ziarului bucureştean „Dreptatea socială”, organ al partidului socialist. Subiectul dramei prezintă efectele campaniei de presă

Jocul ielelor

  • Upload
    my

  • View
    8

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Jocul ielelor, de Camil Petrescu (eseu literar / rezumat literar)

IpotezPrima dram scris de Camil Petrescu, Jocul ielelor (1918), este o dram de idei, care conine nucleul concepiei artistice a autorului: tema - drama autoiluzionrii, conflictul - criza de contiin, confruntarea celor dou lumi - a ideilor i a realitii degradate moral, un nou tip de personaj - intelectualul nsetat de absolut, lucid, orgolios, dar inadaptat, intransigent n raport cu societatea, o structur i o tipologie a personajelor reluat n creaiile ulterioare, autenticitatea - aspect fundamental din programul su estetic, n replica personajului principal: eu nu pot s scriu dect ceea ce gndesc. Tema, conflictul, tipologia eroilor vor fi reluate n ntreaga creaie camilpetrescian, care ilustreaz astfel conceptul de oper deschis.Formularea argumentelorDrama este o specie a genului dramatic, cu un coninut grav i un conflict puternic, n desfurarea cruia se contureaz personalitatea personajelor dramatice, tinznd s exprime ntreaga complexitate a vieii.Jocul ielelor prezint trsturile unei drame de idei: conflictul interior, de idei, se declaseaz n contiina personajului principal, acesta fiind caracterizat prin tririle luntrice, mai degrab, dect prin fapte. Aciunea este redus, confruntrile petrecndu-se n planul contiinei.Dezvoltarea argumentelorTema este drama intelectualului, care ntruchipeaz ideea de justiie absolut i intr n conflict cu sine i cu ceilali. Titlul sugereaz apropierea Jocul ideilor, jocul ielelor. Fiind destinat reprezentrii scenice, textul dramatic este structurat n trei acte alctuite din XII tablouri i din scene, i este construit sub forma schimbului de replici ntre personaje. Didascaliile sunt singurele intervenii directe ale autorului n pies.Construcia subiectului dramatic Drama de contiin a lui Gelu Ruscanu provine din conflictul dintre concepia sa despre dreptate i concretul existenei, care nu corespunde imaginii teoretice. Penciulescu enun conflictul interior al personajului: Cine a vzut ideile devine neom, ce vrei?... Trece flcul prin pdure, aude o muzic nepmnteasc i vede n lumini, n lumina lunii, ielele goale i despletite, jucnd hora. Rmne nmrmurit, pironit pmntului, cu ochii la ele. Ele dispar i el rmne neom. Ori cu faa strmb, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Aa sunt ielele... pedepsesc... Nu le place s fie vzute goale de muritori. A mai fost un grec, unul Platon, care pretindea c a vzut ideile pure i de la grecul acesta au venit toate nenorocirile din lume. A fost i un franuz, Robespierre....Drama lui Gelu Ruscanu provine din confruntarea lucid a propriilor norme, idei pe care i le face despre lume (Utopia), cu o ordine contrarie (Realia), pe care nu o accept. El crede c ideile i sentimentele pot exista la modul absolut, dar treptat are diverse revelaii care-l fac s constate c lumea nu este aa cum o vede el. Ruscanu triete destinele primordiale ale omului, amintindu-i de paradisul pierdut. n evoluia gradat a conflictului dramatic, se contureaz personalitatea personajelor.Repere temporale i spaialeAciunea dramei se petrece n preajma izbucnirii primului rzboi mondial, n mai 1914, la redacia ziarului bucuretean Dreptatea social, organ al partidului socialist. Subiectul dramei prezint efectele campaniei de pres dus de directorul ziarului, Gelu Ruscanu, mpotriva ministrului de justiie, erban Saru-Sineti, cruia i cere s demisioneze, ameninndu-l cu publicarea unei scrisori incriminatoare. Ruscanu deine o scrisoare de dragoste adresat lui de Maria Sineti, soia ministrului i fosta iubit a lui Gelu, prin care aceasta i dezvluie c ministrul ar fi asasinat-o n urm cu 7-8 ani pe btrna Manitti, distrugnd testamentul acesteia i nsuindu-i un milion de lei aur. IntrigaStpnit de ideea dreptii absolute, Ruscanu este hotrt s publice scrisoarea n ciuda presiunilor.Este vizitat de mtua sa Irena, de Maria Sineti i de ministrul nsui, fiecare fcndu-i diverse dezvluiri. Evoluia dramatic este constituit prin revelaiile succesive, n care conflictul, n esena lui [...], este n contiina eroului.Desfurarea aciuniin ordinea cronologic a dezvluirilor, Ruscanu fusese mai nti dezamgit n dragoste. El concepe iubirea la modul absolut: O iubire care nu este etern nu este nimic sau O iubire adevrat nseamn s nu poi gndi contrariul ei.... Din pcate ns, aceast concepie a iubirii absolute i este contrazis de comportamentul Mariei Sineti (o ipostaz a Elei). Ea i scrie c nu poate tri fr el, Gelu se ntoarce n grab, dar o gsete alturi de un oarecare Gaian, care-i sruta minile: erai totui tu, la fereastr, n picioare, iar, lng tine, apropiat, acel Gaian, care-i sruta minile i tu rdeai....Acesta este primul eveniment care provoac drmarea de temple din sufletul eroului. Gsete totui fora de a trece peste eecul iubirii, fiindc dei este stpnit de pasiune, nu devine un rob al ei: Am respirat adnc sufletul tnr al zorilor i am neles c totul e trector n iubire... c m cheam o via nou... alt via... un ideal care nu te neal ca o simpl pereche de buze.... Apoi este stpnit de ideea dreptii absolute (Nu va fi niciodat dreptate real n lume pn cnd ideea de dreptate nu va rmne intangibil, absolut), dar i aceasta i va fi contrazis la fel de brutal, ca i concepia iubirii absolute. Ruscanu afl c tocmai cel care ar fi trebuit s reprezinte justiia absolut n stat, ministrul justiiei erban Saru-Sineti, ajunsese n poziia cheie pe care o deinea prin intermediul unui asasinat. Publicarea scrisorii care dovedea acest lucru i apare eroului ca un gest de dreptate social. Pentru a apra acest principiu n care crede cu trie, Ruscanu nu ezit s treac peste legturile de familie (rugmintea mtuei Irena) sau peste cele de dragoste (dorina Mariei Sineti). ns o nou revelaie i zdruncin convingerile. Saru-Sineti i dezvluie adevrul despre moartea tatlui su. Grigore Ruscanu, tatl n umbra cruia tria, la modul hamletian, pe care l idolatriza, dei nu-l cunoscuse ndeaproape (murise pe cnd Gelu avea doar cinci ani) i pe care l considera un model, nu pierise ntr-un accident de vntoare. mptimit al jocului de cri, Grigore Ruscanu delapidase o mare sum de bani, pe care prietenul Sineti, o restituise n mod discret. Mai mult dect att, Grigore Ruscanu iubise (asemenea personajului Ladima, din romanul Patul lui Procust) o actri vulgar i fr talent, Nora Ionescu, din cauza creia se mpucase cu revolverul trimis de ea. Punctul culminant O ultim revelaie dureroas pentru erou o reprezint constatarea faptului c membrii comitetului redacional accept s nu publice scrisoarea, n schimbul eliberrii lui Petre Boruga. Ruscanu afl, n felul acesta c, pe lng relativitatea iubirii, dreptatea este, de asemenea, relativ, singurul absolut veritabil, fiind acela al morii. Aadar tata s-a sinucis, constat el cu dureroas uimire. A stat lucid n faa morii... a ales ntr-un act de contiin. Deznodmntul Din acest moment, destinul lui Gelu Ruscanu se va identifica cu acela al tatlui su. Eroul se va sinucide cu pistolul adus de Maria Sineti. Replica lui Praida din finalul dramei amintete de vorbele rostite de Horaius la moartea lui Hamlet, dar i de orgoliul luciferic: A avut trufia s judece totul... S-a deprtat de cei asemeni lui, care erau singurul lui sprijin... Era prea inteligent ca s accepte lumea aa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el. Pentru ceea ce nzuia el s neleag, nici o minte omeneasc nu a fost suficient pan azi... L-a pierdut orgoliul lui nemsurat.... Personajul dramatic - modaliti de caracterizare Personajele dramei sunt caracterizate mai degrab prin tririle luntrice dect prin evenimentele exterioare. Cu Gelu Ruscanu autorul impune un nou tip de personaj n literatura romn: intelectualul lucid, hipersensibil, orgolios, dar inadaptat, care nu accept compromisul. Tnrul nsetat de absolut, capabil de crize de contiin, de ordin cognitiv, nu moral, n esen este un personaj de descenden romantic (geniul), dar raportat la societatea citadin din prima jumtate a secolului al XX-lea. Verticalitatea moral, intransigena i impun o atitudine constant. Mijloace i procedee de caracterizare Personajul principal este caracterizat n mod direct n didascalii, nc de la intrarea n scen, ca i alte personaje ale piesei: Gelu e un brbat ca de 27-28 de ani, de o frumusee mai curnd feminin, cu un soi de melancolie n privire, chiar cnd face acte de energie. Are nervozitatea instabil a animalelor de ras. Privete totdeauna drept n ochi pe cel cu care vorbete, i asta-i d o autoritate deosebit. Destul de elegant mbrcat, dei fr preocupri anume. Precizarea vrstei, a detaliilor de portret fizic, vestimentaie, mimic, poart de la nceput semnele fatalitii, ale unui destin care l constrnge la a repeta scenariul jucat de tatl su. Tehnica modern a relativizrii perspectivelor, a oglinzilor paralele este utilizat n caracterizarea direct. Ruscanu se reflect n mod diferit n contiina fiecruia dintre personajele piesei. Pentru Praida i Penciulescu el este Saint-Just, omul care vede idei, arhanghelul dreptii. Pentru Maria Sineti, Gelu reprezint omul superior, deosebit de inteligent, pe care-l admir i-l iubete: Ah, ntre inima ta i inima mea simt mereu, mereu, lama rece a minii tale.... Pentru Sineti, Gelu este un nsetat de absolut, dar i un iluzionat: Cine e de vin c iei fumurile dumitale drept realitate?. Autocaracterizarea red un personaj transparent: Am putut grei, dar masc nu am purtat niciodat, lucid i contient: Ct luciditate, atta existen i deci atta dram. Menirea lui e unic i de o intransigen absolut, dictat de imperativul categoric al dreptii sociale. El rupe orice legtur cu trecutul personal, cu credina n iubirea absolut, cu toate dorinele sau ispitele, de parc acestea ar face parte dintr-o alt via. El nu-i mai dorete nimic pentru sine. Credina ntr-un principiu unic l ajut s treac peste eecul iubirii. Pentru Ruscanu, femeia iubit este un simbol pentru atracia absolutului, iar analogia cu Tristan poate fi susinut: orfan, crescut, de rude; iubirea adulter cu soia protectorului i maestrului su; ndeprtare i abstinen; activitatea lui de avocat (aprtor) al muncitorilor i campaniile lui de pres contra puterii. Obstacole: cazul Boruga, scrisoarea Mariei, scrisoarea tatlui. Doamna nchinrii lui e Revoluia Social, nume simbolic, care ascunde de fapt pasiunea ce-l devora; setea de Absolut i puritate. cnd s-a detaat de tot lumescul, n spe de imaginea tatlui i de aciunea pragmatic a lui Praida, se sinucide. erban Saru-Sineti, ministrul justiiei, este tipul politicianului versat, dur, violent, avnd orgoliul puterii. El reprezint un tip uman opus lui Gelu Ruscanu. Sineti este caracterizat n mod direct n didascalii, nc de la intrarea lui n scen: Sineti, brbat aprig, bine legat, ca de patruzeci i ceva de ani [...]. Omul fumeaz i gndete aproape nemicat, dnd o impresie de concentrare dur ca o carapace. Are o privire puternic i minile mari, agitate. n conul de lumin cu reflexe verzui, trsturile feei au o duritate de gravur. Impresia pe care o las este aceea a unei fore crncene, reinute. El este reflectat diferit n contiina celorlali, ca n oglinzi paralele: pentru Maria el este un monstru, pentru Gelu un asasin, Penciulescu l consider una dintre cele mai infernale canalii spe care le-a ntlnit i un crncen juctor, n timp ce pentru mtua Irena, Sineti este salvatorul onoarei lui Grigore Ruscanu. Mndru de puterea asupra destinelor oamenilor, de autoritatea sa, mrturisete acest lucru: Pot propune scoaterea din fundul ocnei a unor oameni uitai de semenii lor i de Dumnezeu acolo i pot deschide aciuni care s trimit n fundul ocnei alii, nimicind astfel familii ntregi, i distrugnd fericirea soiilor i a copiilor. Sineti i urmrete cu tenacitate scopul propus i nu ezit s recurg la orice mijloace pentru a obine ceea ce-i dorete. Calculat, tie s foloseasc punctele slabe ale adversarului. Prin dezvluirile pe care le face, provoac sinuciderea lui Ruscanu. Maria Sineti este prototipul personajului feminin camilpetrescian. Caracterizat n mod direct de autor, Maria apare ca o fiin de o frumusee tulburtoare [...], mistuit de secrete grele, hiperemotiv, cu imaginaie dezordonat, prad tuturor obsesiilor, cu dorine nempcate, deviate. Frivol, nestatornic, Maria (ca i Ela Gheorghidiu) nu poate nelege zbuciumul interior al brbatului iubit. Slab i puternic, n acelai timp, fatal, misterioas, imprevizibil, se autocaracterizeaz, pornind de la motivul dublului, motiv pe baza cruia este construit ntreaga pies: Gndesc uneori c sunt n mine dou fiine: una josnic, mrginit i la, care a primit s i se dea de brbat un om pe care nu-l iubea [...] i alta care sufer, care plnge... care sngereaz pentru toate josniciile celeilalte. Ea aduce arma cu care Gelu i va pune capt zilelor, dar nu va putea ptrunde misterul morii lui: Nu neleg nimic... De ce s-a omort?. Praida este exponentul unei filosofii pragmatice, pentru care dreptatea are ca unic criteriu o cauz, iar deasupra dreptii este partidul. Penciulescu este oscilant, echivoc, dar capabil de a formula esena dramei lui Gelu Ruscanu, ca om care a vzut jocul ielelor. Structura de profunzime a personajelor din Jocul ielelor (Gelu Ruscanu, Maria Sineti, erban Saru-Sineti) se va regsi, n contexte diferite, i la ali eroi din opera scriitorului (de exemplu: tefan Gheorghidiu - Ela - Nae Gheorghidiu sau Pietro Gralla - Alta - Cellino). Concluzie Opera literar Jocul ielelor, de Camil Petrescu, este o dram de idei, deoarece prezint toate trsturile acestei specii literare: conflict interior, personaje construite pe baza tririlor luntrice, aciune concentrat.