Letopiseþul þãrâi MoldoveiGrigore Ureche

Mulþi scriitorii au nevoit de au scris rândul ºi povéstea þãrâlor, de au lãsat izvod pã urmã, ºi bune ºi réle, sã rãmâie feciorilor ºi nepoþilor, sã le fie de învãþãturã, despre céle réle sã sã fereascã ºi sã sã socoteascã, iar dupre céle bune sã urméze ºi sã sã învéþe ºi sã sã îndireptéze. ªi pentru acéia, unii de la alþi chizmindu ºi însemnând ºi pre scurtu scriind, adecã ºi rãposatul Gligorie Uréche ce au fost vornic mare, cu multa nevoinþã cetind cãrþile ºi izvoadele ºi ale noastre ºi cele striine, au aflat cap ºi începãtura moºilor, de unde au izvorât în þarã ºi s-au înmulþit ºi s-au lãþit, ca sã nu sã înnéce a toate þãrile anii trecuþi ºi sã nu sã ºtie ce s-au lucrat, sã sa asémene fierãlor ºi dobitoacelor celor mute ºi fãrã minte. Pre acéia urmând ºi chizmând, mãcar cã sã aflã ºi de alþii semnate lucrurile þãrâi Moldovii, apucatu-s-au ºi dumnealui de au scris începãtura ºi adaosul, mai apoi ºi scãdérea care sã véde cã au venit în zilele noastre, dupã cum au fost întâiu þãrii ºi pãmântului nostru Moldovei. Cã cum sã tâmplã de sârgu de adaoge povoiul apei ºi iar㺠de sârgu scade ºi sã împuþineazã, aºa s-au adaos ºi Moldova, carea mai apoi de alte þãri s-au descãlecat, de s-au de sârgu lãþit ºi fãrã zãbavã au îndireptatu. Acéstea cercând cu nevoinþã vornicul Uréche, scrie de zice cã “nu numai létopiseþul nostru, ce ºi cãrþi streine au cercat, ca sã putem afla adevãrul, ca sã nu mã aflu scriitoriu de cuvinte deºarte, ce de dreptate, cã létopiseþul nostru cel moldovenescu aºa de pre scurt scrie, cã nici de viaþa domnilor, carii au fost toatã cârma, nu alége necum lucrurile denlãuntru sã aleagã ºi pre scurt scriind ºi însemnând de la început pãnã la domniia lui Pãtru vodã ªchiopul ºi s-au stinsu, cã de aciia înainte n-au mai scris nimenea pãnã la Aron vodã. Nici este a sã mira, cã scriitorii noºtri n-au avut de unde strânge cãrþi, cã scriitorii dentãiu n-au aflat scrisori, ca de niºte oameni neaºãzaþi ºi nemérnici, mai mult proºti decât sã ºtie carte. Ce ºi ei ce au scris, mai mult den basne ºi den poveºti ce au auzit unul de la altul. Iar scrisorile striinilor mai pe largu ºi de agiunsu scriu, carii au fost fierbinþi ºi râvnitori, nu numai a sale sã scrie ce ºi céle striine sã însemnéze. ªi de acolo multe luund ºi lipindu de ale noastre, potrivindu vrémea ºi anii, de au scris acest létopiseþ, carile de pre în multe locuri de nu sã va fi ºi nemerit, gândescu cã cela ce va fi înþeleptu nu va vinui, cã de nu poate de multe ori omul sã spuie aºa pre cale tot pre rându, cela ce véde cu ochii sãi ºi multe zmintéºte, de au spune mai mult, au mai puþin, darã lucruri vechi ºi de demult, de s-au rãsuflat atâta vréme de ani ? Ci eu, pe cum am aflat, aºa am arãtat.”

Dupã acéia ºi eu care sunt intre cei pãcãtoºi, Simeon Dascal apucatu-m-am ºi eu pre urma a tuturora a scrie acéste poveºti, ce într-înse spune cursul anilor ºi viiaþa domnilor, vãzindu ºi cunoscând cã scriitorii cei mai de demult care au fost însãmnând acéste lucruri ce au trecut ºi s-au sfârºit ºi pre urma lor alþii nu vor sã se apuce; vãzând noi aceasta cã sã pãrãséºte aceastã însãmnare, socotit-am ca sã nu lãsãm acestŭ lucru nesãvârºit ºi sã nu sã însãmnéze înainte, carele mai nainte de alþii au fost început pre rând însemnatu, pãnã la domniia lui Vasilie vodã, ca sã nu ne zicã cronicarii altora limbi c-am murit ºi noi cu scriitorii cei dinceput, sau cã doarã suntem neînvãþat. Ci cu ajutoriul lui Dumnezeu, întãi m-am apucat a scrie ce au pizmit ºi ce au însemnat alþii. Pentru acéia, gândindu ºi socotind de la inimã ca sã pociu afla cu adevãrat acest lucru, sã fie deplin, adunat-am izvoade pre rând de i-

am împreunat. ªi citind izvoade pre rând, aflat-am ºi acest izvod, carele l-au scris Uréche vornicul ºi deaca l-am citit, l-am socotit cã este scris adevãr, însã mai mult din cãrþile streinilor decât din izvoadele noastre, cã numai cât tinde poveºtile mai largŭ ºi de agiuns ºi mai deschis, iar semnele sau tocmélele ºi lucruri câte s-au fãcut în þarã, nu le aratã toate, cã poate fi cã n-au ºtiut de toate cronicariul cel leºesc sã le scrie. Iar létopiseþul nostru nu tinde poveºtile, ce scrie mai pre scurt, însã le însemneaze toate pre rând. Mãcar cã vornicul Uréche au scris mai sus cã létopisãþul cel moldovenesc scrie pãnã la domniia lui Petru vodã ªchiopul ºi décii s-au stâns, iar eu, adunând izvoade de limba noastrã, aflat-am izvod denceput, cam pre scurtã vréme ºi toate pre rând însãmnând, pãnã la domniia lui Vasilie vodã. Pentru acéia, deaca am vãzut cã lipsesc poveºtile ºi cursul anilor din létopiseþul cel leºesc, am lipit dintre-ale noastre izvoade, carele am aflat cã-s adevãr ºi am adus poveºtile la létopisãþul cel leºesc, carea la locul sãu, carele toate mai nainte sã vor arãta, careºi la locurile sale ºi toate pre rând chizmind ºi însãmnând, am izvodit din toate izvoadele într-un loc ºi am fãcut unul disãvârºit, de care lucru cu mare nevoinþã am silit sã nu rãmâie nimic nesãmnat.Prédosloviia descãlicãrii a Þãrii Moldovei dinceputul ei. Carea este însemnatã de Uréche vornicul din létopiseþul cel latinescu izvoditã Vor unii Moldovei sã-i zicã cã au chiemat-o Sþitia sau Schithia pre limba sloveneascã. Ce Sþitia coprinde loc mult, nu numai al nostru, ce închide ºi Ardealul ºi Þara Munteneascã ºi câmpii preste Nistru, de coprinde o parte mare ºi de Þara Leºascã. Chiematu-o-au unii ºi Flachia, ce scriu létopiseþile latineºti, pre numele hatmanului râmlenescu ce l-au chemat Flacus, carile au bãtut rãzboiu cu sþitii pre acéste locuri ºi schimbându-sã ºi schimosindu-sã numele, din Flachia i-au zis Vlahiia. Ce noi acésta nume nu-l priimim, nici-l putem da þãrâi noastre Moldovei, ci Þãrii Munteneºti, cã ei nu vor sã disparþã, sã facã doao þãri, ci scriu cã au fostu tot un loc ºi o þarã ºi noi aflãm cã Moldova s-au discãlicat mai pe urmã, iar munténii mai dintãi, mãcarã cã s-au tras de la un izvod, munténii întãi, moldovénii mai pre urmã, de pãstorii nemerit, cã umblându pãstorii de la Ardeal, ce sã chiiamã Maramoroº, în munþi cu dobitoacile, au dat de o hiarã ce sã chiamã buor ºi dupã multã goanã ce o au gonit-o prin munþi cu dulãi, o au scos la ºesul apei Moldovei. Acolea fiindu ºi hiara obositã, au ucis-o la locul unde sã chiamã acum Buorénii, daca s-au discãlicat sat. ªi hierul þãrii sau pecetea cap de buor sã însemneazã. ªi cãþeaoa cu care au gonit fiara acéia au crãpat, pre carea o au chiemat-o Molda, iarã apei de pre numele cãþélii Moldii, i-au zis Molda, sau cumu-i zic unii, Moldova. Ajijdirea ºi þãrii, dipre numele apei i-au pus numele Moldova.Scriu alte istorii pentru þara noastrã a Moldovei, cum au stãtut pustie 600 de ai, trecând împãrãþiia slãvitului ºi putérnicului Traian împãrat, carele sã cunoscu sémnele puterii lui pe unde au tras Troian peste multe þãri ºi preste aceastã þarã, trecândŭ oºtile lui peste câmpi ºi preste ape. Atâþia ai s-au aflat pustie, pãn’ în vrémea ce au vrut milostivul Dumnedzãu a nu lãsarea acestŭ pãmânt fãr’ de oameni. Ce cu voia sfinþii sale, îndemnându-sã o samã de ficiori de domni den domniile ce au fost pre acéle vremi la Râm ºi cu oamenii lor den Maramurãº, viind preste munþii ungureºti ºi preste munþii þãrâi Moldovei, vânându heri sãlbatece pãn’ au ieºit la apa ce-i dzice Moldoa, gonind un dzimbru, carele l-au ºi dobânditu la un sat ce sã chiamã Buorenii, pre aceia apã. ª-au pus acei ape numele Moldova, pre numele unii þânci ce s-au înecatu într-acea apã, ce o au chemat pre þâncã Molda ºi pre numele ei sã dzice acmu ºi þãrâi Moldova, pãn’ astãdzi. Ieºindu la loc frumos ºi deºchis, socotindu cu toþii cã-i loc bun de hranã ºi

plãcându-le tuturor, s-au întorsu înapoi iarãºi în Maramur㺠º-au scos oamenii lor toþi într-aceastã þarã.Pentru limba noastrã moldoveneascã Aºijderea ºi limba noastrã din multe limbi este adunatã ºi ne este amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prinprejur, mãcarã cã de la Râm ne tragem, ºi cu ale lor cuvinte ni-s amestecate. Cum spune ºi la prédosloviia létopiseþului celui moldovenescu de toate pre rându: ce fiindu þara mai de apoi ca la o slobozie, de prinprejur venindu ºi discãlicându, din limbile lor s-au amestecat a noastrã: de la râmléni, céle ce zicem latinã, pâine, ei zic panis, carne, ei zic caro, gãinã, ei zicu galena, muieria, mulier, fãmeia, femina, pãrinte pater al nostru, noster, ºi altile multe din limba latineascã cã de ne-am socoti pre amãruntul, toate cuvintile le-am înþeleage. Aºijderea ºi de la frânci, noi zicem cal, ei zic caval, de la greci straste, ei zic stafas, de la léºi prag, ei zic prog, de la turci, m-am cãsãtorit, de la sârbi cracatiþã ºi altile multe ca acéstea din toate limbile, carile nu le putem sã le însemnãm toate. ªi pentru aceasta sã cunoaºte cã cum nu-i discãlicatã þara de oameni aºãzaþi, aºa nici legile, nici tocmeala þãrii pre obicée bune nu-s legate, ci toatã direptatea au lãsat pre acel mai mare, ca sã o judece ºi ce i-au pãrut lui, ori bine, ori rãu, acéia au fost lége, de unde au luat ºi voie aºa mare ºi vârf. Deci cumu-i voia domnului, le cautã sã le placã tuturor, ori cu folos, ori cu paguba þãrii, care obicéi pãnã astãdzi trãieºte. De rãsipirea þãrâi dentãi Aflã-sã aceastã þarã sã fie fostu lãcuit ºi alþii într-însa mai nainte de noi, de unde cetãþile þãrii sã cunoscu cã-i lucru frâncescu, de au lãcuit oºtile Râmului ºi au iernatu de multe ori, bãtându-sã uneori cu sþitii sau tãtarii, uniori cu Bosna ºi cu Rumele ºi la perºi trecându. Ce fiindu în calea rãotãþilor ºi stropºindu oºtile, care de multe ori sã fãcea rãzboaie pré acesta loc, cum încã sémnile aratã, carile le vedem multe pretitindirile: movili mari ºi mici ºi ºanþuri pre Nistru, pre Prut, prin codri, n-au mai putut suferi, ce s-au rãsipit ºi s-au pustiit.(SIMION DASCÃLUL) De izvodirea moldovénilor, de unde au venit într-acéste locuriScrie létopiseþul cel ungurescu cã oarecându pre acéste locuri au fostu lãcuind tãtarii. Mai plodindu-sã ºi înmulþindu-sã ºi lãþindu-sã, s-au tinsu de au trecut ºi preste munte, la Ardeal. ªi împingãndu pe unguri din ocinile sale, n-au mai putut suferi, ce singur Laslãu craiul ungurescu, cari-i zic filosof, s-au sculat de s-au dus la Împãratul Râmului, de º-au cerºut oaste întru ajutoriu împrotiva vrãjmaºilor sãi. Ce împãratul Râmului alt ajutoriu nu i-au fãgãduit, ce i-au dat rãspunsu într-acesta chip, de i-au zis: “Eu suntu jurat, cândŭ am stãtut la împãrãþie, om de sabiia mea ºi de judeþul mieu sã nu moarã. Pentru acéia oameni rãi s-au fãcut în þara mea ºi câte temniþe am, toate suntu pline de dânºii ºi nu mai am ce le face, ci þi-i voi da þie, sã faci izbândã cu dânºii ºi eu sã-mi curãþescu þara de dânºii. Iarã în þara mea sã nu-i mai aduci, cã þi-iu dãruiescu þie.” ªi de sârgu învãþã de-i strânserã pre toþi la un loc de pretitinderile ºi i-au însemnatu pre toþi, de i-au arsu împrejurul capului de leau pârjolit pãrul ca unor tãlhari, cu un hier arsu, care semnu trãieºte ºi pãnã astãzi în Þara Moldovei ºi la Maramoroº, de sã cevluiescu oamenii prejur cap. Décii Laslãu craiu, daca au luat acel ajutoriu tãlhãrescu de la Împãratul Râmului, au silit la Þara Ungureascã ºi décii pre câºlegile Nãscutului, cu toatã putérea sa s-au apucat de tãtari a-i bate ºi a-i goni, de i-au trecut munte în ceasta parte pre la Rodna, pre care cale ºi sémne prin stânci de piatrã în doao locuri sã aflã fãcute de Laslãu craiul. ªi aºa gonindu-i prin

munþi, scos-au ºi pre aceºti tãtari, carii au fostu lãcuitori la Moldova, de i-au trecut apa Sirétiului. Acolea Laslãu craiu ce sã chiamã leºaºte Stanislav, stându în þãrmurile apei, au strigatu unguréºte: “Sirétem, sirétem”, ce sã zice rumânéºte, place-mi, place-mi, sau cum ai zice pre limba noastrã: “Aºa-mi place, aºa”. Mai apoi, daca s-au discãlicat þarã, dupã cuvântul craiului, ce au zis, sirétem, au pus nume apei Sirétiul. ªi dupã multã goanã ce au gonit pre tãtari i-au gonit ºi i-au trecut preste Nistru, la Crâmu, unde ºi pãnã astãzi trãiescu, de acolo s-au întorsu Laslãu crai îndãrãtu cu mare laudã ºl biruinþã. ªi sosindu la scaunul sãu în zioa de lãsatul secului, cerºutu-º-au blagoslovenie de la vlãdicii sãi, sã-l lase trei zile sã se veseleascã cu doamnã-sa ºi cu boierii sãi. ªi aºa l-au blagoslovit, de au lãsat sec marþi, cu toatã curtea sa, care obiceai sã þine la légea lor ºi pãnã astãzi, de lasã sec marþi. Ce aceastã povéste a lui Laslãu crai ce spune cã au gonit pre ceºti tãtari nu a-o scos Uréchie vornicul, din létopisãþul cel leºescŭ, ci eu Simeon Dascalul o amu izvodit din létopisãþul cel unguresc, care poveste o am socotit pre sémne ce aratã, cã poate fi adevãratã.De discãlicatul MaramoroºuluiLaslãu craiul ungurescu dupã îzbândã cu noroc ce au fãcut, de rãsipi pre cei tãtari ºi sã aºezã la scaunul sãu, sfãtuitu-s-au cu boierii sãi, ce vor face cu acei tãlhari ce-i adusã într-ajutoriu de la împãratul Râmului, cu carii mare izbândã fãcusã, de rãsipise putérea acelor tãtari; cã sã le dea loc ºi ocine în þarã, nu suferiia cei de loc ºi de moºie, ungurii, vãzându-i cã sunt niºte oameni rãi ºi ucigaºi, socotindu cã de sã vor plodi ºi sã vor înmulþi, ei sã vor întãri ºi cândai sã nu li sã prilejascã vreo price cu dânºii, sã nu paþã mai rãu decât cu tãtarii, mai apoi sã nu le fie a piierde ºi crãiia. Ce le-au ales loc pustii ºi sãlbatec, îngrãdit cu munþi pinprejur, intre Þara Leºascã ºi intre Þara Ungureascã, unde sã chiamã acum Maramoroºul. Acolo i-au dus de le-au împãrþit hotarã ºi ocine ºi locuri de sate ºi târguri ºi i-au nemiºit pre toþi, adecã slugi crãieºti, unde ºi pãnã astãzi trãiescu la Maramoroº.Pentru discãlicatul þãrii al doilea rând Dupã rãsipa þãrii dintãi, cum spune mai sus cã s-au pus tiit de nevoia oºtilor lui Flac hatmanul râmlenescu (sau cum spune létopiseþul cel ungurescŭ de Laslãu craiul ungurescŭ, cându au rãsipit tãtarii dintracéste locuri, de au rãmas locul pustiu) 11 Simion Dascãlulmai apoi, dupã multã vréme, cum spune mai sus, cându pãstorii din munþi ungureºti pogorându dupã vânat au nemerit la apa Moldovei, locuri desfãtate cu câmpi deºchiºi, cu ape curãtoare, cu pãduri dése, ºi îndrãgind locul, au tras pre ai sãi de la Maramoroº ºi pre alþii au îndemnat, de au discãlicat întãi supt munte, mai apoi adãogându-sã ºi crescându înainte, nu numai apa Moldovei, ce nici Sirétiul nu i-au hotãrât, ce s-au întinsu pãnã la Nistru ºi pãnã la mare. Nici rãzboaie mai fãcea ca sã-ºi apere þara ºi pãmântul sãu de cãtrã ºtiþi ºi gotthi ºi di cãtrã alþi vecini ºi limbi ce era pinprejur. Ce avãndu purtãtoriu domnii lor carii rãdicasã dentru sine, în Þara Leºascã de multe ori au intrat ºi multã pradã ºi izbândã au fãcut, din câmpi tãtarii i-au scos. (Cã dupã multã rãsipã ce i-au fost gonit pre tãtari oarecând di pre acéste locuri Laslãu craiul ungurescu, iarãºi au fost început a sã tinde la câmpi) 22 Simion Dascãlul.

Aºijdirea ºi munténilor nu numai nevoie ºi groazã le fãciia, ce ºi domniile schimba ºi pre cine vrea ei, primiia ; pre ardéleni nu-i lãsa sã se odihneascã, ci pururea le fãcea nevoie ºi cetãþi cãteva le luasã ºi le lipiia cãtrã Þara Moldovei, carile toate mai înainte la locurile sale sã vor arãta. Mai apoi ºi turcii carii sã vedea cã ca o negurã toatã lumea acoperea, rãzboaie, minunate au fãcut, de multe ori i-au ºi biruit, mai apoi de o au ºi supus supt giugul lor, de multe ori i-au asudat, rocoºindu-se ºi nu fãrã multã moarte ºi pagubã în oameni, pãnã o aºãza.(SIMION DASCÃLUL)Predoslovie a létopiseþului moldovenescu ce într-însa spune cã este fãcutã þara den doao limbi, de rumâni ºi de ruºi, de care lucru sã cunoaºte cã ºi pãn’ astãzi este þara giumãtate de ruºi ºi giumãtate de rumâni Ce aceastã povéste nu sã aflã însãmnatã de Uréche vornicul, iar eu n-am vrut sã las nici aceastã sã nu pomenesc&#365;, socotind cã cum am adus aminte de altele, ca sã nu rãmâie nici aceasta neînsãmnatã. Scrie la létopiseþul cel moldovenescu, la predoslovie, de zice cã deaca au ucis acei vânãtori acel buor, întorcându-se înapoi, vãzând locuri desfãtate, au luat pre câmpi într-o parte ºi au nemerit la locul unde acum târgul Sucévei. Acolo aminosindu-le fum de foc ºi fiind locul despre apã, cu pãdure mãnuntã, au pogorât pre mirodeniia fumului la locul unde este acum mãnãstirea Eþcanei. Acolea pre acelaº loc au gãsit o priseacã cu stupi ºi un moºneag bãtrân, de prisãcãriia stupii, de seminþie au fost rus ºi l-au chiemat Eþco. Pre carele deaca l-au intrebat vânãtorii, ce omu-i ºi den ce þarã este, el au spus cã este rus den Þara Leºascã. Aºijderea ºi pentru loc l-au intrebat, ce loc este acesta ºi de ce stãpân ascultã ? Eþco au zis: este un loc pustiiu ºi fãrã stãpân, de-l domnescu fierile ºi pasãrile ºi sã tinde locul în gios, pãn’ în Dunãre, iar în sus pãn’ în Nistru, de sã hotãraºte cu Þara Leºascã, ºi este loc foarte bun de hranã. Înþelegând vânãtorii acest cuvânt, au sârguit la Maramorãº, de º-au tras oamenii sãi într-aceastã parte ºi pre alþii au îndemnat, de au descãlecat întãi supt munte ºi s-au lãþit pre Moldova în gios. Iar Iaþco prisecariul, deaca au înþeles de descãlecarea maramorãºénilor, îndatã s-au dus ºi el în Þara Leºascã, de au dus ruºi mulþi ºi i-au descãlecat pre apa Sucévei în sus ºi pre Sirétiu despre Botoºiani. ªi aºa de sârgu s-au lãþit rumãnii în gios ºi ruºii în sus. (MISAIL CÃLUGÃRUL)ªi s-au plinit toate locurile într-aceastã þarã de oameni, den munte pãn’ în Nistru ºi în gios pãn’ unde dã Dunãrea în Vidov ºi pãn’ în Cetaatea Albã ºi Chiliia ºi Renii ºi Nistrul în sus pãnã mai sus de Cérnãuþi, unde sã împreunã cu hotarul Þãrâi Leºeºti ºi pre Ceremuº. (SIMION DASCÃLUL)Aºijderea ºi târgul Baia scrie cã l-au descãlecat niºte sasi ce au fost olari; aºijderea ºi Suceava scrie cã o au descãlecat niºte cojocari unguréºti, ce sã chiamã pre limba lor suci, iar Suceava pre limba ungureascã sã chiamã Cojocãrie. Aºa într-acesta chip sã aflã sã fie fost discãlicarea þãrii Moldovei.(MISAIL CÃLUGÃRUL)Aflatu-s-au într-aceastã þara ºi cetãþi fãcute mai de demult&#365; de ianovedzi: cetaatea în târgul Sucévii ºi cetaatea la Hotin ºi Cetatea Albã ºi Cetaatea Chilii ºi Cetaatea Neamþului ºi Cetatea Noaã, Romanul, ce i s-au surpat pãmântul º-au cãdzut cetaatea.Dinceputul domniilor vã leatul 6867<1359>Într-acei pãstori ce au nemeritu locul acesta, fost-au ºi Dragoº, carile au venitu de la Maramoroº, carile sã vediia ºi mai de cinste ºi mai de

folos decâtu toþi, pre carile cu toþii l-au pus mai mare ºi purtãtoriu lor.(MISAIL CÃLUGÃRUL)ªi dacã l-au pus domnu, luarã pildã de pre capul acei hiarã nãsâlnice, dzimbrul, ce scriem mai sus cã l-au vânat ºi pusãrã de au fãcut peciate þãrâi Moldovei, de trãieºte pãn într-aceste vremi în mânule cui alege Dumnedzãu a hire domnu þãrâi, de trãieºte pãn’ astãdzi, de sã pune pre cãrþi, ce poroncéºte domnul de tocméle ºi de aºedzãri lãcuitorilor ºi de ascultat cãrora vor sã facã strâmbãtãþi intre lãcuitori, iar celora ce nu ascultã, de certare mare...ªi daca au domnitu doi ani, au muritu.ªi-ntr-acea începãturã a fost domniia ca o cãpitãnie 33 Misail Cãlugãrul.Pre acesta semnu dintãiaºi datã ce sã arãtã domniia fãrã trai, sã putea cunoaºte cã nu va fi aºezarea bunã intre domniia Moldovei, ce cum fu pre scurtu viiaþa domnului dintãi, aºa ºi domnii ce vor fi înainte, adésea sã vor schimba ºi intre domniia Moldovei multã neaºezare va fi. Pre urma lui Dragoº vodã, au stãtut la domnie fiiu-sãu, Sas vodã ºi au þinut domniia 4 ani ºi au murit. Dupã moartea lui Sas vodã, au þinut domniia fiiu-sãu, Laþco vodã 8 ani. Pre urma lui Laþco vodã au domnit Bogdan vodã 6 ani. Dupã domniia lui Bogdan vodã au domnit Pãtru vodã, ficiorul lui Muºatu, 16 ani. Dupã dânsul au domnitu frati-sãu, Roman vodã, trei ani.(AXINTE URICARIUL)Samodârjeþul, stãpânitoriu þãrâi de la plaiuri ºi pãnã la mare. ªi acesta au fãcut târgul Romanul pre numele lui, precum mãrturiséºte la uricul lui, carile sã aflã la mãnãstirea Pobrata.Iarã pre urma lui Roman vodã au stãtut la domnie ªtefan vodã, carile au avutu doi ficiori, ªtefan ºi Pãtru, ºi au domnitu 7 ani. Iarã ce sã va fi lucratu în zilile acestor domni, nu sã aflã scris nimica, câtu au domnitu ei 46 de ani. Cunoaºti-se cã au fostu neaºezaþi ºi de curându, de n-au avut cine scrie, nici vecinii, carii nimica n-au lãsatu neînsemnatu, n-au ºtiut de dânºii sã scrie. De însemnarea anilor Însemnarea anilor a scriitorilor noºtri nu sã tocméºte cu a streinilor, cã létopiseþul nostru scrie cã au fostu vã leatul 6867 <1359>, cându au stãtut domn Dragoº vodã, iarã létopiseþul streinilor scrie cã au fost 6867 în zilile acestui ªtefan vodã ce scriem mai sus. Iarã ce sã va fi trecut înapoi nu sã aflã însemnat de streini, cunoaºti-sã cã cum nu sã aflã de scriitorii noºtri însemnat viiaþa domnilor ºi lucrurile lor, aºa ºi vã leatul, cândai sã nu fie smintitu, iarã de au ºi însemnatu, nu au ºtiut ce au scris. Iar létopiseþul leºescu putem cunoaºte cã poate fi mai adevãratu, cã fiindu oameni aºezaþi mai de demultu ºi cronicarii lor neavându alte trebi, ce numai vã leatul pãziia ºi niºte lucruri mari ca acéstea pãziia ºi socotiia, sã nu rãmâie ceva neînsemnat, pentru ca sã nu le zicã vecinii lor di prinprejur cã au fostu adormiþi sau neînvãþaþi ºi nestrãbãtuþi cu istoria. Pentru acéia ºi pre acesta lucru putem cunoaºte cã ei cum au înþeles de descãlicarea þãrâi noastre ºi de lucrurile domnilor îndatã s-au apucat de au însemnatu toate pre rându ºi ale noastre ºi ale lor, pentru acéia ei scriu cã au fostu vã leatul la domniia lui ªtefan vodã, 6867 <1359>. Domniia feciorilor lui ªtefan vodãAcest ce scriem mai sus, ªtefan vodã, au avut doi ficiori, cum s-au pomenit mai sus, pre ªtefan ºi pe Pãtru, carii dupã moartea tãtânesãu, pricindu-sã pentru domnie, au fugitu ªtefan, fratile cel mai mare, la

Cazimir craiul leºescu, poftindu ajutoriu împotriva frãþine-sau, lui Pãtru ºi sã i sã pléce cu toatã þara. Iarã Pãtru cu ajutoriul ungurescu au apucatu þara. Vrându Cazimir crai ca sã dobândeascã þara ºi sã fie pe voia lui ªtefan vodã, i-au datu oaste, de au intrat în þarã, în zioa dintãi a lui iulie. ªi întãi îi mergea cu norocu, iarã mai apoi i-au amãgit ai noºtri, de i-au bãgat la codru, fiindu copacii întinaþi pre lângã drum, i-au surpatu asupra lor, unde câþi n-au pieritu de copaci i-au prinsu vii, pre carii mai apoi i-au rãscumpãratu craiul Cazimir. Fost-au într-aceºti robi oameni mari: Zbigniev ºi Tecinschii ficiorul voievodului de Cracãu, trei steaguri a trei voievozi, a Cracãului, a Sandomirului ºi a Liovului ºi noao steaguri boiereºti. Létopiseþul nostru de ficiorii lui ªtefan vodã ce pomenim mai sus, nimica nu scrie, ci scrie cã dupã domniia lui ªtefan vodã, au domnit Iuga vodã 2 ani, dupã dânsul Alixandru vodã, carele sã va pomeni mai gios. Iarã noi n-am lãsat sã nu-i însemnãm, nici de ficiorii lui ªtefan vodã, cãci cã poate sã fie adevãrat, cã nu pãrtenéºte cronicarul Bielschi a lor sãi, ce scrie poticala ce au petrecut ªtefan vodã cu ajutoriul lor, de au pierit cu toþi. Dupã aceºtia au domnit Iuga vodã 2 ani ºi l-au luat la sine Mircea vodã, domnul muntenesc&#365;. Iar ce sã va fi lucrat într-acei doi ani a domniei lui nu sã ºtie.(AXINTE URICARIUL)Fãr cât numai ce însemneazã la un létopiseþ ce este izvodit de Dubãu logofãtul de pre létopiseþul lui ... de zice cã el au trimis întãi la arhiepiscopul de Ohrida ºi au luat blagoslovenie, de au pus mitropolit.(MISAIL CÃLUGÃRUL) Domniia Iugãi vodã, carele mai întréce cu toate pre domnii cei trecuþi mai denainteTrimis-au la patrierºie de Ahrida º-au luat mai întãiu blagoslovenie º-au pus mitropolit pre Theoctist º-au descãlecat oraºe pren þarã, tot pre la locuri bune ºi Ie-au ales sate ºi le-au fãcut ocoale prenpregiur ºi-au început a dãrui ocine pren þarã a voinici ce fãcea vitejii la oºti. ª-au domnit 2 ai ºi l-au luat Mircea vodã, domnul muntenesc&#365; la sine.Domniia lui Alexandru vodã cel Bãtrân ºi Bun Létopiseþul nostru cest moldovenesc scrie cã au fost cursul anilor 6907 <1399> aprilie 25, când au stãtut domnu Alexandru vodã; iar létopiseþul cel leºesc scrie cã au fost vã leatul 6921 <1413>(AXINTE URICARIUL) Dar au greºit, cãci sã aflã un uric al lui Alixandru vodã la mãnãstire la Barnovschii ºi scrie din vã leat 6906<1398>.Acest Alixandru vodã multe lucruri bune au fãcut în þarã ºi au fãcut 2 mãnãstiri mari în Moldova, Bistriþa ºi Moldoviþa, în doi ani a domniei sale.(MISAIL CÃLUGÃRUL)Fãcut-au 2 sfinte mãnãstiri mari în Moldova, Bistriþa ºi Moldoviþa ºi li-au îndzãstrat cu multe sate cu vecini ºi cu bãleºtie ºi cu veºminte scumpe înlontru ºi cu odoare. ªi deaca se vãdzu luminat în cinstea domnii, în 2 ai a domnii lui, fiind&#365; mai intreg ºi mai cu minte decât cei trecuþi înaintea domnii lui ºi multu trãgând ºi rîvnind&#365; spre folosul sufletului sãu, adus-au cu mare cheltuiala sa, den þarã pãgânã, sfintele moºtii a marelui mucenic Ioan Novii ºi li-au pus într-a sa svântã cetaate, ce este în oraºul Sucévii, cu mare cinste ºi pohvalã, de a ferirea domnii sale ºi paza scaunului sãu. Ce veri cerca la cãrþile besérecii viaþa lui, carele miercurea ºi gioi în sãptãmâna rusaliilor îl slãvéºte toatã þara noastrã în Suceava, unde dzac moºtiile la mitropolie.

ªi cu darul ce avea de înþelepciunea de la milostivul Dumnedzãu, cãutându ºi vãdzindu cinstea lumii, cum sã cade a sã purta în podoabele împãraþilor º-a crailor º-a domnilor, socotit-au ºi la aceastã þarã, mãcar&#365; cã n-au fost mai cãutat alþii, ce au fost mai înainte domni, întãie datã au trimis la patrierºii de la rãsãrit de au luat blagoslovenie º-au fãcut mitropolit ºi iau dat scaun o sfântã mãnãstire mare, mitropolie în oraºul Sucévii, lângã polata domneascã, cu multe sate ºi ocine dându-i, sã fie de slujbã acei svinte mãnãstiri, mitropolii, ºi câteva þinuturi în eparhiia ce i s-au dat, fãcându-l epitrop legii. Mai fãcut-au º-al doilea episcop, dupã mitropolit, la svânta mãnãstire ce este în oraº în Roman ºi i-au dat eparhiia o parte de þinuturi de suptu munte den gios. Mai fãcut-au º-al treilea episcop la o svântã mare mãnãstire, la Rãdãuþi ºi eparhiia i-au dat Þara de Sus, despre Þara Leºascã, þãnuturile céle de sus. ªi daca au aºedzat vlãdicii, le-au fãcut cinste mare, cã le-au pus scaunele, de ºed denadreapta domnului, înaintea tuturor svétnicilor, aproape de scaunul domnesc&#365;. Tocmit-au ºi boieri mari în svat, de chevernisala þãrii º-a pãmântului Moldovii: Logofãt mare, giudecãtoriu ºi alesãtoriu de ocine, ispravnic pre o frunte de oameni de þarã, ce sunt curténi ºi giudecãtoriu tuturor, cine-s cu strâmbãtãþi în þarã ºi luãtor de samã tuturor, ispravnic celor ce sunt&#365; la curtea domneascã. Vornic mare în Þara de Gios, giudecãtoriu tuturor den þarã, cine au strâmbãtãþi ºi globnic de morþi de om ºi de ºiugubini ce sã fac la partea lui ºi vornic Bârladului. Vornicul cel mare de Þara de Sus, giudecãtoriu tuturor den þarã, cine au strâmbãtãþi ºi globnic de morþi de om ºi de ºiugubini ce sã fac la partea lui ºi vornic Dorohoiului. Pârcãlabul de Hotin la acea margine despre Þara Leºascã ºi Cãzãceascã, giudecãtoriul tuturor la acel þãnut. Hatman ºi pârcãlab de Suceava ºi ispravnic pe toate oºtile þãrâi. Postelnic mare, dvorbitoriu înaintea domnului ºi pârcãlab de Iaºi ºi tâlmaciu a limbi striine. Spãtariu mare ºi staroste de Cernãuþi ºi cu obicéiu îmbrãcat la dzile mari cu hainã scumpã domneascã ºi dvorbitoriu cu arme domneºti încinsu la spatele domnului într-acéle dzile. Paharnic mare ºi pârcãlab la Cotnariu ºi ispravnic viilor domneºti de la Cotnariu ºi de la Hârlãu ºi cu obicéiu sã dreagã domnului la dzile mari cu pãhar la masã. Visternic mare, ispravnic pre socotéle ce sã fac, sã sã ia den þarã ºi grijind&#365; ºi dând&#365; léfe slujitorilor ºi purtãtoriu de grijã a toatã cheltuiala curþii ºi a oaspeþi ce vin în þarã ºi toate catastijile þãrâi pre mâna lui. Stolnicul cel mare cu obicéiu la dzile mari ºi la veselii domneºti, îmbrãcat în haine domneºti ºi viind înaintea bucatelor domneºti, le tocméºte pre masã înaintea domnului cu tipsiile ºi dvorbitoriu într-acéle dzile.Comis mare, ispravnic pre povodnici ºi pre toþi cai domneºti ºi împodobind&#365; povodnicii în podoãbe domneºti ºi mãrgãtoriu înaintea povodnicilor º-a domnului. Medelnicériu mare, cu obicéiu îmbrãcãt în hainã domneascã, dvorbitoriu la masa domnului la dzile mari ºi taie fripturile ce sã aduc în masã. Clucer mare, ispravnic pre beciurile domneºti, pre unt ºi pre miere ºi pre colacii, adecã pocloanele, ce vin de la oraºã la Nãscut lui Hristos.

Sulger mare, ispravnic pre toate obroacele ce sã dau la cuhnele domneºti ºi la slujitorii curþii, de carne ºi la ospeþi ce vin în þarã. Jicniceriu mare, ispravnic pre toate obroacele de pâne ce sã dau la curtea domnului ºi la slujitorii curþii ºi la oaspeþi ce vin în þarã. Vameº mare ce þâne scãlile þãrâi pentru vãmãºie; duc dulceþi ºi cofeturi la masã domnului la dzile mari ºi ispravnic pre neguþãtori. ªetrar mare pre corturile domneºti ºi-n oºti ºi-ntr-alte cãli ºi purtãtoriu de grijã tunurilor. Uºer mare, purtãtoriu de grijã tuturor solilor ºi tãlmaci striinilor la giudeþ. Armaº mare, ispravnic ºi purtãtoriu de grijã pentru toþi ceia ce fac rãu ºi cad la închisoarea þãrâi, la temniþã ºi pedepsitoriu acelora tuturor ºi cei giudecaþi de moarte daþi în mâna lui, sã-i omoare. Aga, ispravnic pre dãrãbani ºi pre târgu, pre Iaºi, giudeþ. Logofãt al doilea, hotãrâtoriu de ocine în toatã þara. Postelnic al doilea, în toatã vrémea dvorbitoriu înaintea domnului ºi ficior de boieriu ales. Logofãt al treilea, cãrtulari, scriitoriu bun, dvorbitoriu totdeauna lângã domnu, credincios la toate tainele domnului ºi cãrþi ori den þarã, ori de la priietini de unde ar veni, toate în mâna lui mãrgu ºi cu învãþãtura domnului de la dânsul iese rãspunsurile ºi pecétea tãrâi în mâna lui. ªi orice giudéþe ºi îndreptãri sã fac&#365; oamenilor, fãrã pecétea domnului nu poate hi carie-i în mâna logofãtului al treilea, credincios în toate la domnu. Postelnici den al doilea, înainte câþi va domnul sã facã, deprindzindu-sã la aceia cinste, iese ºi la altã cinste mai mare. Spãtariu al doilea ºi al treilea; al doilea zvoreºte când&#365; nu zvoreºte cel mare, ºi el îmbrãcat, cu spata încinsu ºi cu buzduganul amânã la spatele domnului. Iar spãtariul al treilea zvoréºte peste toatã vrémea. Pãharnicul al doilea, dupã dvorba pãharnicului celui mare, dvoréºte la masã ºi derege pãhar cu bãuturã la domnu. Pãharnicul al treilea, iar când&#365; nu derége al doilea, derége ºi el la masa domnului.Aºijdiria ºi mitropoliia de la Suceava ºi episcopia de la Rãdãuþi ºi mãnãstirea Neamþului ºi alte mãnãstiri. Aºijdiria întãiaº datã au trimis de au luat blagoslovenie de la patriarºii rãsãritului ºi au fãcut mitropolit, de l-au aºezat la scaun, la mitropolie în Suceava, numai anume nu scrie ce mitropolit au fost.(AXINTE URICARIUL) Însã la un létopiseþ a lui Dubãu logofãtul înseamneazã cum sã fie trimis întãi Iuga vodã, carile s-au poménit mai sus, la arhiepiscopul de Ohrida, de au luat blagoslovenie ºi au pus mitropolit pe Theoctist, darã nu aratã nici o dovadã, ci veri citi mai-nainte, la altu Alixandru vodã, de unde au luat blagoslovenie Theoctist mitropolitul.Iar la leatul 6923 <1415> au trimis de au adus cu multã chieltuialã ºi moaºtile sfântului mucenic Ioan Novii de la Cetatea Albã, de la pãgâni ºi le-au aºezat în târgu, în Suceava, la mitropolie, cu mare cinste ºi cu litie, pentru paza ºi ferinþa scaunului domniei sale, carile sã prãznuieºte miercuri, joi, în sãptãmâna rusaliilor, care ver ceti la cãrþile biséricii mai pre largu pentru mucenia lui. Cându s-au fãcut sãbor al optulea În zilile acestui domnu fu sãbor mare în Florenþia, în Þara Italii, adunare mare de pãrinþi, ca sã poatã împreuna bisérica rãsãritului ºi cu apusului, pentru multã neîngãduinþã ºi price, pentru capetile legii, la care sãbor însuºi patriarhul Ioasaf de Þarigrad ºi cu împãratul Ioan Paleolog, cu mulþi mitropoliþi ºi episcopi au fostu. ªi de þara noastrã

încã au fostu trimis pre Grigorie Þamblac. Iar de la apus, singur papa Hristofor cu gardinalii ºi din multe locuri arhiepiscopi ºi adunare mare de pãrinþi, la leatul 6940<1432>.(AXINTE URICARIUL)Iarã la hronograf grecescu scrie cã au fostu papa Evghenie ºi de la Moldova au fostu Ioasaf ºi vã leatul 6947 <1439>, când&#365; s-au obârºit sãborul. ªi aºa vom putea créde cum scriu grecii, cã ei cum au fostu acolea ºi cum au vãzut, aºa au însemnatu.Unde pre urmã bun nimica nu s-au ales, cã în loc de împreunare, mai mare vrajbã ºi zarvã ºi dispãrþire s-au fãcut, mãcarã cã împãratul Paleolog, de nevoia turcilor ce-i venise la grumazi, cã rãmãsése numai cu numele împãratu, iarã afarã coprinsése turcii tot, pristãnise la toate capetile legii, pre voia papii, numai sã-i dea ajutoriu împotriva vrãjmaºului sãu, ce-i ºi fãgãduisã. Iarã alþii tocmala lor ce sã fãcusã, le-au pãrut cã-i strâmbãtate ºi asuprealã biséricii rãsãritului, cã toate le lãsase pre voia lor, iarã ei nimica din câte au vrut ai noºtri nu au priimit. Ci atâta zavistie lucrul au aþiþat, cã în loc de împreunare, nici sã auzã de numele papii ºi a biséricii apusului, socotind-o în loc de cãlcãtoare de lége. Scriu cã începãtoriu ºi aþiþitoriu acestui lucru sã fie fostu Marco episcopul de Efes, carile ca un dascal ºi cum zicu unii, pentru pizma greceascã, cunoscându cã împresoarã pre ai noºtri, de n-au priimitu, ci au datu véste pretitinderile ca sã nu priimeascã niminea acel sãbor, mãcarã cã alþii toþi au fostu pristãnitu ºi au fostu ºi priimit. Ce ºi acelora le da vinã cã au dat mâzdã. De care lucru, de era mai-nainte de acel sãbor ceva neîngãduinþã într-acéste bisérici, era ºi nãdéjde cã sã vor tocmi ºi vor veni la împreunare, iarã dupã sãbor, atâta oþãrâturã stãtu într-amândoao biséricile, de nu sã pot vedea cu dragoste, ce una pre alta huléºte ºi defaimã ºi una pre alta va sã pogoare ºi sã o calce. Rãsãritul este începãtor, apusul va sã sã înalþe ºi aºa una alþiia nu va sã dea cale, cum rãsãritul cu apusul n-ar fi fostu logodna lui Hristos. Ci de acestea destulu-i, ci la ale noastre sã ne întoarcem. Pentru pacea aºãzatã ce au fãcut Alexandru vodã cu craiul leºesc Alexandru vodã fãcu priiteºug mare cu léºii ºi legãturã tare, ca fie la ce treabã unul pre altul sã ajutoreascã. Nici zmintealã au fostu, cã întãi au poftitu craiul pre Alixandru vodã ca sã-i trimiþã ajutoriu împotriva crizacilor la prusi, nici s-au amãgit cu priiteºugul, cã au trimis ajutoriu cãlãreþi moldovéni, carii au fãcut mare izbândã. Cã bãtându-sã cu crizacii, întãi au dat dos a fugi, de i-au înºirat, gonindu-i spre o pãdure ºi aciiaº pedestrindu-sã, au sãgetatu-le cai, de le-au cãutat a da dosul némþii. ªi aciiaºi ai noºtri s-au încãlãratu ºi mare moarte au fãcut într-înºii. De care lucru, daca s-au întorsu ai noºtri acasã, mare mulþãmitã au avut Alexandru vodã de la craiul. Avându décii craiul leºescu a face oaste asupra lui Jicmontu craiul ungurescu, pus-au zãlog la Alixandru vodã, Sneatinul ºi Colomãia ºi toatã Pocutia ºi au luat 1 000 de ruble de argint. ªi într-acelaºi an au murit Alixandru vodã, dupã ce au domnitu 32 de ani ºi 8 luni. ªi banii au rãmas la léºi. Domniia lui Iliiaº vodã ºi a lui ªtefan vodã, ficiorii lui Alixandru vodã celui Bãtrân Dupã moartea lui Alixandru Vodã celui Bun au stãtut la domnie fiiu-sãu cel mai mare, Iliaº vodã, carile au priimitu ºi pre frati-sãu, pre ªtefan vodã la domnie. ªi legându priiteºug cu léºii, le-au întorsu Pocutia cu toate târgurile ºi le-au iertat ºi banii. Décii au intratu vrajba intre fraþi, cã Iliaº vodã vrându sã omoare pre frate-sãu, pe ªtefan vodã, deci ªtefan vodã au fugitu la munténi.De rãzboaiele acestor 2 fraþi

Scrie létopiseþul nostru cestu moldovenescu, cã daca au fugit ªtefan vodã la munténi de nevoia frãþine-sãu, de acolo luundu ajutoriu de oaste, au venitu spre þarã, unde i-au ieºit înainte frate-sãu, Iliaº vodã, la locul ce sã chiamã Lolonii. ªi dându rãzboiu, birui ªtefan vodã pe frate-sãu pe Iliaº vodã ºi-l goni din þarã ºi apucã ªtefan vodã scaunul. Al doilea rãzboi Décii nu dupã multã vréme, de iznoavã au venit Iliaºu vodã cu oaste asupra frãþine-sãu, lui ªtefan vodã, în anii 6942 <1434>, unde i-au ieºit ªtefan vodã înainte, la Dãrmãneºti, fevruarie într-o zi, luni în sãptãmâna albã, ºi dându rãzboi vitejaºte, iarãºi birui ªtefan vodã. Al treilea rãzboiu Dupã acéia de iznoavã, nu dupã multã vréme, s-au mai ispitit Iliaº vodã al treilea rându, de au mai intrat în þarã cu oaste leºascã, unde i-au ieºitu nainte ªtefan vodã la Podraga ºi lovindu-sã oºtile de faþã, iarã pierdu Iliaºu vodã rãzboiul. Al patrulea rãzboiu De noroc era ªtefan vodã cu frati-sãu Iliaº, cã bine nu sã curãþiia de dânsul, atuncia ºi sosiia, care au venit de iznoavã asupra lui ªtefan vodã cu oaste în anii 6943 <1435> avgust 4 zile ºi s-au lovit cu ªtefan vodã al patrulea rându, la Chipereºti, într-o vineri. Ci norocul sãu cel rãu iarãºi nu i-au slujitu, cã iarãºi pierdu Iliiaºu vodã rãzboiul, cum sã zice ºi la scrisoare: “Unde nu va Dumnezeu, nu poate omul”.Al cincilea rãzboiu Iliiaºu vodã ºtiindu-sã cãzut jos, nu pierdu nãdéjdea, ci de iznoavã strânsã oaste ºi au intrat în þarã la anii (6945 <1437> ºi s-au lovitu al cincilea rându cu ªtefan vodã, într-o joi, martie 8 zile. Ce nimica n-au folosit, cã norocul lui cel prostu iarãºi îl lãsã la zmintealã, de pierdu rãzboiul, de i-au cãutatu iarãºi a sã întoarce înapoi la Þara Leºascã. De împãcarea fraþilor Dupã acéia, curândã vreme, scrie cã s-au împãcatu ªtefan vodã cu frati-sãu Iliaºu ºi s-au împãrþit cu þara, cum va spune mai jos. ªi domnindu împreunã ºapte ani, mai apoi lui Iliaºu vodã i-au scos ochii. Iarã letopiseþul cel leºesc de aceste rãzboaie a ficiorilor lui Alixandru vodã nimica nu scrie, ci scrie cã daca au venitu ªtefan vodã cu ajutoriul muntenescu ºi au împinsu pre Iliaºu vodã din þarã, s-au dus Iliiaºu la craiul leºescu, dupã ce au domnitu Iliaº vodã doi ani ºi 9 luni. Iarã noi n-am vrut sã lãsãm sã nu poménim de rãzboaiele acestor doi fraþi, cãci cã poate fi adevãratu, de vreme ce au fost având atâta vrajbã întru dânºii. Iarã létopiseþul cel leºesc scrie cã daca au gonit ªtefan vodã pre Iliaºu vodã din þarã, s-au dus Iliaº la craiul leºescu, la Vladislav Iaghello ºl au pohtitu ajutoriu, sã-l aducã la domnie ºi sã i sã pléce cu toatã þara. Ci fãrã zãbavã de la frati-sãu, ªtefan vodã, au venitu soli cu daruri, poftindu-l de pace ºi l-au aflatu la Lãnciþi, fãgãduindu sã fie plecatu ºi el lui crai. Pentru care lucru, mãcarã cã Iliiaºu vodã au fostu þiind o sor’ a crãiasii, a Zofiei, ºi-i era craiul mai priietinu, fiindu-i cumnatu, ci sfatul cunoscându pre ªtefan vodã cã este mai de folos þãrii, poftirã pe craiul sã-l lase în pace ºi sã-l jure, sã le fie lor cu credinþã. Iarã lui Iliiaºu sã-i dea hranã ºi sã aibã socotinþã, cã vãzându ªtefan vodã cã-i la cinste, sã sã teamã ºi sã le þie jurãmântul. Ci lui Iliaº nu-i sosiia pita craiului, ci gândi iarã de domnie ºi au vrut sã intre iarã în þarã. Ci l-au prinsu Ian Ciola ºi l-au datu la pazã la cetatea Siraþului ºi de ajunsu i-au datu hranã, ºi lui ºi doamnii lui, cu toatã casa. Iarã ªtefan vodã în Suceava au jurat lui crai înaintea solilor. Mai apoi ca sã arate slujbã, au rãsipitu o seamã de tãtari, carii au fostu intrat la Podoliia sã prade ºi la

Braþlav ºi o samã vii i-au prinsu ºi i-au trimis lui crai, la Sfidriial. Dupã acéia, cum s-au pomenitu mai sus, s-au împãcatu Iliaºu cu frate-sãu, ªtefan vodã ºi s-au împãrþitu cu þara: Cetatea Albã ºi Chiliia ºi Þara de Jos s-au venitu lui ªtefan vodã, iarã lui Iliaºu vodã: Suceava ºi Hotinul cu Þara de Sus, zicându cã dupã acéia au fostu legãturã cu craiul leºescu ºi mai mare ºi daruri în toþi ai au fostu trimiþându Iliaºu, iarã craiul i-au fostu datu Haliciul, ca sã-ºi þie avérea. De niºte tãtari ce au prãdat þara în doao rânduri Scrie létopiseþul nostru cã în anii 6947<1438> noiembrie 28, intrat-au în þarã oaste tãtãrascã, de au prãdatu ºi au arsu pãnã la Botãºani ºi au arsu ºi târgul Botãºanii. Aºijdirea la anul dupã aceastã pradã, la leatul 6948<1439> dichemvrii 12 zile, iarãºi au intrat tãtarii în Þara de Jos, de au prãdat ºi au arsu Vasluiul ºi Bârladul. Iarã létopiseþul leºesc de aceºti tãtari ce scrie mai sus cã au prãdatu þara, nimica nu însemneazã. De orbirea lui Iliiaº vodã Domnindu þara Iliiaºu vodã împreunã cu frati-sãu, ªtefan vodã, apoi cându au fostu în anii 6952 <1444> mai, înaintea rusaliilor, aflã vréme ªtefan vodã ca sã sã curãþeascã de frati-sãu Iliaºu ºi sã þie toatã þara însuºi; l-au prinsu ºi i-au scos ochii, dupã ce au domnitu þara amândoi ºapte ani. ªi décii au domnitu singur ªtefan vodã nu multã vréme, numai 5 ani.Domniia lui Roman vodã, ficiorul lui Iliaº vodã Roman vodã, ficiorul lui Iliaº vodã, neputându rãbda atâta nedumnezeire a unchi-sãu, s-au vorovitu cu o samã din curtea domneascã ºi au prinsu pre unchi-sãu, pre ªtefan vodã, ºi i-au tãiatu capul ºi s-au apucatu Roman de domnie, leatul 6956 <1448> Décii Roman vodã neputându sã-ºi îngãduiascã cu vãru-sãu, cu Pãtru, ficiorul lui ªtefan vodã, pentru domnie, cã cerca Ro man sã omoarã pe Pãtru, de i-au cãutatu a fugi lui Pãtru vodã la unguri. De domniia lui Pãtru vodã Acestu Pãtru vodã daca au pribegitu în Þara Ungureascã de nevoia vãru-sãu, lui Roman vodã, la leatul 6957<1449>, n-au fãcut zãbavã multã, ci au datu cetatea Chiliia ungurilor ºi curândã vréme ajutoritu de Ian Huniad þiitoriul Þãrii Ungureºti, au venitu cu oaste ºi au împinsu pe Roman vodã din þarã, dupã ce au domnitu Roman un an. ªi s-au apucatu Pãtru Vodã de domnie. De moartea lui Roman vodã Iarã Roman vodã fiindu seminþie dispre mumã craiului leºescu lui Cazimir, au nãzuitu la dânsul ºi fãcând jalbã, au sfãtuitu craiul sã-i tocmascã, au cu tãrie sã-l puie la domnie, mai apoi au socotitu cã de-i vor ºi împãca cu Pãtru vodã, sã domneascã þara împriunã, cândai mai apoi vreunul de dânºii sã nu paþã mai rãu de cum au pãþitu Iliaºu vodã cu frati-sãu ªtefan vodã, ci au ales sfatu sã-l puie cu tãrie la domnie. ªi au scos craiul ºleahta rusascã ºi de la Premiºlia, de la Liov, de la Belzu, de la Helmu ºi de la Podolia ºi mãtuºa lui Roman încã mersése acolo, cãriia i-au datu craiul Colomiia sã þie ºi au purces craiul cu oastea de au venitu pãnã la Liov. Ci mai apoi, daca au oblicitu cã Roman au muritu otrãvit de Pãtru vodã, vãru-sãu, s-au lãsatu de acel gându ºi au trimis la Pãtru vodã soli, sã-i facã jurãmântu ºi sã-i dea pre Mihal, ficiorul lui Jicmontu, carile fugise de la craiul, întãi la cneazul Mazoviei, apoi la prusi ºi la ªlonsca, mai apoi prin Þara Ungureascã au venitu în Moldova. La acestea au rãspunsu Pãtru vodã solilor cã jurãmântul sã facã este gata, iarã pre Mihal sã-l dea nu i sã cade, pre acela ce au nãzuitu la dânsul, ca sã nu-ºi piarzã credinþa, iarã din þarã îl va goni. ªi dupã acéia s-au dus Mihal la tãtari ºi multã pagubã

au fãcut léºilor. Acestu Pãtru vodã, dupã ce au datu cetatea Chiliia ungurilor, au domnitu ºi el numai un an ºi au muritu.De un ªtefan vodã ºi de Ciubãr vodãScrie létopiseþul cel leºesc cã dupã moartea lui Petru vodã au domnit un ªtefan un an ºi au murit. Dupã acestu ªtefan vodã au domnitu Ciubãr. Iar letopiseþul cel moldovenescu de acest ªtefan vodã nimica nu scrie, fãr câtu spune cã dupã moartea lui Pãtru vodã au domnitu Ciubãr vodã doao luni. Domniia lui Alexandru vodã tij ficior lui Iliiaº vodã, vã leat 6956 <l448> ............. De domniia lui Bogdan vodã ºi de viiaþa lui, ce rãzboaie au fãcut cu tatã-sãu, cu Alixandru vodã, vã leatul 6962 <1454> avgust 22 Domnind Alixandru vodã þara, venit-au cu oaste fiiu-sãu, Bogdan vodã. Însã aºa zic cã n-au fostu Bogdan vodã ficior cu cununie, ci copil lui Alixandru vodã. ªi s-au lovitu cu tatã-sãu, Alixandru vodã, la Tãmãºani, aproape de târgul Romanului, avgust 22 dni. ªi dupã multã nevoinþã birui Bogdan vodã pe tatã-sãu, pre Alixandru-vodã, ºi multã moarte s-au fãcut în oastea lui Alixandru vodã. ªi într-acel rãzboiu au pieritu oameni de frunte, Onciul logofãtul ºi Costea Andronic ºi alþii mulþi, dupã ce au domnitu Alixandru vodã 4 ani.(AXINTE URICARIUL)Aflã-se scris la un létopiseþ sârbescu de Azarie cãlugãrul precum în zilele acestui domnu, Alixandru vodã, s-au hirotonit preaosfinþitul mitropolitul chir Theoctist de Nicodim din Þara Sirbascã, prin zilele bun credinciosului cneazul Gheorghie dispot.Cronicariul leºescAºa scrie ºi cronicariul lor, de zice cã Bogdan vodã au venitu cu oaste asupra lui Alixandru vodã, cum s-au pomenitu mai sus ºi l-au gonitu în Þara Leºascã, dupã ce au domnit patru ani. Décii Alixandru vodã, daca au fugitu în Þara Leºascã cu doamnãsa ºi cu coconii sãi, au poftitu de la craiul ajutoriu ºi au trimis craiul pré Sinenschii cu Þara Rusascã ºi au împinsu pre Bogdan vodã ºi au apucatu Hotinul ºi Neamþul ºi Suceava ºi au aºezat pre Alixandru vodã la scaun. Iarã Bogdan vodã, fãrã zãbavã, adunându oameni de pretitinderile, au scos pre Alixandru vodã din scaun ºi iar au apucat Bogdan vodã scaunul. Iarã Alixandru vodã au nãzuitu iarã spre léºi ºi au fãcut jalbã de iznoavã pre Bogdan vodã. Iarã craiul au fãcut sfat, ce va face cu aceastã þarã miºcãtoare ºi neaºãzatã. Sfãtuia unii, de zicea sã scoaþã domnii ºi sã puie judéþile sale ºi sã o împarþã, sã o facã þinuturi. Iarã alþii era împrotivã, de zicea cã mai bine este a sã apãra de turci de dupã pãrétile altuia decâtu de dupã al sãu. ªi aºa aléserã pre Odrivoz ºi pre Coneþpolschii cu oaste, pentru pofta a o samã de moldovéni, sã ducã pre Alixandru vodã la scaun, carile au scos voievozia rusascã ºi au avut ºi de moldovéni gloate mari. ªi daca au intratu în Moldova cu trei oºti: moldovénii cu domnu sãu Alixandru vodã, cu un polcu de podoléni era Buceaþschii, iarã pre altã oaste Coneþpolschi, care oaste au trecut Nistrul la Hotin supt cetate, cã era cetatea pre mâna oamenilor lui Alixandru vodã. Iarã Bogdan vodã au fostu atuncea la Lipoveþi. Léºii, dacã au înþeles de dânsul, au vrut sã treacã Prutul, ca sã-i dea rãzboi, ci Bogdan vodã n-au vrut sã le dea rãzboi, socotindu sã-i bage la strimtori ºi zãbovindu-i, sã-i flãmânzeascã. Aºa i-au purtatu din loc în loc pãnã la apa Bârladului, iarã el þinea pãdurile. ªi trimitea cu înºelãciune soli, cumu-i este voia sã sã pléce lui crai ºi sã facã pace, fãgãduindu-i ºapte mii de galbeni sã-i dea pre anu ºi încã ºi alte daruri multe fãgãduia, numai craiul sã-l apere de turci. Crezându léºii acela cuvântu, au lãsat sã fie pre îngãduinþa lui ºi s-au întorsu pre

acasã. Iarã Bogdan vodã sã ascuþiia, ca sã-i poatã undeva vâna, ci simþindu acéstea oamenii lui Alixandru vodã, le-au spus sã nu sã încreazã, ci sã sã pãzeascã. Ce léºii fiindu de înºãlãciune coprinºi, nu bãga în samã, pãnã n-au fugitu un diiac al lui Bogdan vodã la oastea leºascã, de leau spus. Atuncea boierii lui Alexandru vodã sfãtuia ca sã încunjure pãdurea ºi sã hãlãduiascã de meºterºugul lui Bogdan vodã; cã în pãdure supusése oaste. Ci léºii fiindu dârji, n-au vrut sã asculte, ci au intratu sã treacã pãdurea ºi au trimis înainte carãle cu pârcãlabul de Hotin ºi cu dânsul toþi moldovénii ºi podolénii. Rãzboiul lui Bogdan vodã cu léºii Deci cându au fostu în mijlocul pãdurii, fãcut-au nãvalã oastea lui Bogdan vodã la carãle léºilor. Ci apãrându-sã léºii, de-abiia au scãpatu cu multã pagubã ºi pierire. Décii, vrându sã intre ºi céialaltã oaste leºascã, atuncea s-au ivitu toatã oastea lui Bogdan vodã cu multe steaguri ºi buciume, fãrã cãlãrime, multã pedestrime. Acéstea vãzându léºii, s-au tocmitu de rãzboiu ºi au bãgatu în mijloc pe Alixandru vodã. ªi s-au tâmplatu acestu rãzboiu, a ºasea zi dupã pacea ce fãcusã, la Crasna. ªi s-au bãtut mai nainte de apusul soarelui pãnã ce au înoptat, pierindu de îmbe pãrþile, pãnã au nãvãlit ºi gloatile de pedestri, carii au fãcut mare moarte în léºi, tãindu cu coasile vinile cailor. Unde hatmanii leºeºti vrându sã îmbãrbãtéze pre ai sãi, º-au pus ºi ei capetile, ales Piotru Odrivozu ºi Nicolae Porava ºi Buciaþschii. ªi biruia Bogdan vodã, de n-ar fi datu ajutoriu moldovénii lui Alixandru vodã, carii trecusã pãdurea cu podolénii, pre carii trimisése cu carãle. ªi aceia s-au învârtejitu la rãzboiu, de au datu inimã celor pieitori ºi au împinsu pre oastea lui Bogdan vodã, de au început a fugi ºi au umplut pãdurile. ªi aºa cu vitejiia iarã a moldovénilor au întorsu izbânda la léºi, cei ce pierdusã rãzboiul. Mulþi aleºi au pierit întru acel rãzboiu: Nesvoiovschii, Biasovschii, Davidovschii ºi alþii mulþi ca aceºtiia. Deci Alixandru vodã cunoscându cã nu sã va putea aºeza la scaun, cã pre vrãjmaºul sãu, pre Bogdan vodã, mãcarã cã înfrânsése cu acea datã, iarã nici o pagubã nu-i fãcusã, cã Bogdan vodã ºi cu oamenii sãi cumuº era învãþaþi a þinea pãdurile, mãcarã cã sã rãºchirasã din rãzboi prin pãduri, de iznoavã s-au strânsu ºi s-au tãbãrâtu, socotindu sã nu piarzã nãdéjdea, ci di iznoavã sã loveascã pre léºi, cã-i ºtiia cã suntu slãbiþi de tot ajutoriul. Înþelegându acéstea léºii dimpreunã cu Alixandru vodã ºi vãzândusã slãbiþi de totu ajutoriul, mãcarã cã înfrânsése cu deodatã pre Bogdan vodã, ci al doilea rându nu era nãdéjde, cã nimica lui Bogdan vodã nu-i stricasã, cã din oastea lui puþini pierisã, iarã de la léºi mai cu totul pierisã, vãzându cã nu le slujaºte norocul, nu s-au apucatu de scaun, nici au aºteptatu al doilea rându rãzboiul, temându-sã sã nu-i lovascã Bogdan vodã fãr de véste cu oaste tocmitã ºi cândai sã nu paþã mai rãu decâtu întãi, sã piiae ºi câþi au mai rãmas, bulucindu-sã dimpreunã cu Alixandru vodã, cu toþii s-au tras degrabu spre Þara Leºascã. Iarã Bogdan vodã vãzându-sã curãþitu de vrãjmaºii sãi, s-au aºezatu la scaun. Ci de acéste rãzboaie ale lui Alixandru vodã cu ale lui Bogdan vodã la une létopiseþe de ale noastre nimica nu scrie, cã pre Bogdan vodã îl scrie ficior lui Alexandru vodã ºi au rãmas pre urma lui la domnie.Iarã întru unele izvoade de ale noastre scrie de rãzboaiele lor, ca ºi cronicariul leºescu, însã mai pre scurtu. Pentru acéia oare cum au fostu, cã tot sã tocmescu cã izbânda au fostu a lui Bogdan vodã, cã au rãmas la domnie ºi au domnitu doi ani.(AXINTE URICARIUL)Scrie la un létopiseþu vechiu sârbãscu de Azarie cãlugãrul izvodit, precum în zilile acestui Bogdan vodã s-au început a da dajde turcilor ºi

pentru acéia ne-au numit bogdani pãnã astãzi. Acest&#365; Bogdan vodã este tatã lui ªtefan vodã cel Bun.Domniia lui Pãtru vodã, pre carile l-au poreclit AronVã leatul 6963 <1454>, dupã doi ani a domniei lui Bogdan vodã, scrie létopiseþul cel moldovenescu c-au venitu fãrã de véste Pãtru vodã ce l-au poreclitu Aron ºi au aflatu pre Bogdan vodã la satul Rãusénii, din jos de târgul Sucévii ºi l-au lovitu, vineri în rãvãrsatul zorilor, octomvrie 16. ªi acolo i-au tãiatu capul lui Bogdan vodã. Décii au stãtut la domnie Aron vodã. Rãzboiul lui Alexandru vodã cu al lui Pãtru vodã la Movile În domniia lui Pãtru vodã Aron, scrie létopiseþul cel mol dovenescu cã în anii 6963 <1455>, în luna lui mai, au venit Alexandru vodã, tatãl lui Bogdan vodã, cu oaste asupra lui Pãtru vodã Aron ºi º-au datu rãzboiu la Movile. Ci norocul cel prostu al lui Alixandru vodã nici aicea nu-l lãsã sã izbândeascã, cã dându rãzboiu vitejaºte dispre amândoao pãrþile, birui Pãtru vodã pre Alixandru vodã. Vãzându Alixandru vodã cã pierdu rãzboiul, fugi la Citatea Albã ºi acolo s-au sãvârºit. Iarã Pãtru vodã Aron au domnit doi ani. De cest rãzboiu a lui Pãtru vodã cu a lui Alixandru vodã cronicariul cel leºescu nimic nu aratã. Acestu Pãtru vodã au izvodit întãi ºi au început a da dajdea turcilor.(AXINTE URICARIUL)Iarã alþii zicu cã de la Bogdan vodã s-au început, precum s-au pomenitu mai sus, la domniia lui.Domniia lui ªtefan vodã, ce-i zic cel Bun, ficiorul lui Bogdan vodã ºi de multe rãzboaie minunate ce au fãcut. Cându s-au domnitu, fost-au cursul anilor 6965 <1457> aprilie 12, joi Acest domn, ªtefan vodã, dupã doi ani a domnii lui Pãtru vodã Aron, rãdicatu-s-au de la Þara Munteneascã cu multã mulþime de oaste munteneascã ºi din þarã adunaþi ºi au intrat în þarã. ªi silind spre scaunul Sucévii, i-au ieºitu inainte Pãtru vodã Aron pe Sirétiu, la Doljãºti, la tinã, ºi s-au lovitu în zioa de joi mari, aprilie 12, ºi înfrânse ªtefan vodã pe Aron. Ci Aron vodã nu sã lãsã cu atâta, ci de iznoavã s-au bulucitu ºi al doilea rându; sã lovi la Orbic ºi iarã birui ªtefan vodã. ªi-l prinse pe Pãtru vodã Aron ºi-i tãie capul, de-ºi rãsplãti moartea tãtâne-sãu, lui Bogdan vodã. Cându s-au strânsu þara la Direptate Deciia ªtefan vodã strâns-au boierii þãrii ºi mari ºi mici ºi altã curte mãruntã dimpreunã cu mitropolitul Theoctistu ºi cu mulþi cãlugãri, la locul ce sã chiamã Direptatea ºi i-au intrebatu pre toþi: este-le cu voie tuturor sã le fie domnu ? Ei cu toþii au strigat într-un glas: “În mulþi ani de la Dumnezeu sa domneºti”. ªi décii cu toþii l-au rãdicatu domnu ºi l-au pomãzuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu. ªi de acolea luo ªtefan vodã steagul þãrâi Moldovei ºi sã duse la scaunul Sucévii.Décii ªtefan vodã gãtindu-sã de mai mari lucruri sã facã, nu cerca sã aºaze þara, ci de rãzboiu sã gãtiia, cã au împãrþitu oºtii sale steaguri ºi au pus hotnogi ºi cãpitani, carile toate cu noroc i-au venit. Cându au prãdatu ªtefan vodã Þara Sãcuiascã Scrie létopiseþul cel moldovenescu cã fiindu ªtefan vodã om rãzboinic ºi de-a pururea trãgându-l inima spre vãrsare de sânge, nu peste vréme multã, ce în al cincilea an, sã sculã den domniia sa, în anii 6969 <1461> rãdicându-sã cu toatã putérea sa ºi s-au dus la Ardeal, de au prãdatu Þara Sãcuiascã. Nici au avut cine sã-i iasã împotrivã, ce dupã multã pradã ce au fãcut, cu pace s-au întorsu napoi, fãrã de nici o zmintealã. Ci de aceastã povéste cronicariul cel leºesc nimica nu scrie ºi încã ºi alte sémne multe suntu ºi nu însemneazã nimica de însile.

Iarã létopiseþul nostru, mãcarã cã scrie cam pre scurt, însã le însemneazã toate. În al ºaselea an a domnii lui ªtefan vodã, în anii 6970 <1462> iulie 22, lovirã pre ªtefan vodã cu o puºcã în gleznã la cetatea Chiliei. Iarã în al ºaptelea an a domnii sale, în anii 6971 <1463>, iulie 5, luatu-s-au doamnã de mare rudã, pre Evdochiia de la Chiev, sora lui Simeon împãratul. Iarã cronicariul cel leºescu scrie cã au fostu Evdochiia fatã lui Simeon împãratul, iarã nu sorã. Cându au luat ªtefan vodã Chiliia ºi Cetatea Alba de la pãgâni Vã leatul 6973 <1465> meseþa ghenarie 23, adunându ªtefan vodã multa oaste de þarã, vrându sã rãscumpere cetãþile carile le luase pãgânii de la alþi domni, pogorât-au cu toatã putérea sa spre cetatea Chiliei. ªi sosindu la cetate miercuri spre joi, la miazãnoapte, au încunjurat cetatea. Însã joi nu s-au apucat de harþu, iarã vineri dins-de-dimineaþã au început a bate cetatea ºi aºa toatã zioa s-au hãrþuit pãnã în searã. Iarã sâmbãtã sã închinarã cei din cetate ºi intrã ªtefan vodã în cetatea Chiliei. ªi acolo petrecându trei zile veselindu-sã, lãudându pre Dumnezeu, îmblânzia oamenii în cetate. Décia ºi la Cetatea Albã au tras ºi multã nãvalã fãcându, dobândi ºi Cetatea Albã. ªi aºa amândoao cetãþile cu multã moarte ºi pierire de ai sãi le dobândi, carile întãrindu-le cu bucate ºi cu slujitori, au lãsat pre Isaiia ºi pre Buhtea pârcãlabi, ca sã le grijascã, iarã el s-au întorsu la scaunul sãu la Suceava. Iarã în al zécilea an a domnii sale, în anii 6974 <1466> iulie 10, au început a zidi mãnãstirea Putna, spre slava lui Dumnezeu ºi a Preacuratii Maicii Fecioarii Mariei. Rãzboiul ce au fãcut ªtefan vodã cu Mateiaº crai ungurescu la Bae Mateiaºu, craiul ungurescu, bizuindu-sã puterii sale ºi meºterºugului sãu cu carile pre mulþi din vecinii sãi i-au surpat ºi i-au supus, carile de multe ori rãzboaie fãcea cu turcii ºi cu noroc izbândia, neavându nici o pricinã direaptã asupra lui ªtefan vodã, ci numai ca sã-l supuie, sã fie suptu ascultarea lui, ca sã-i fie cuvântul deplin, de care lucru de multe ori sã lãuda Mateiaºi crai, cã câte izbânde face ªtefan vodã, cu putérea lui le face ºi de suptu ascultarea lui face izbândã ºi vrându de ce sã fãliia sã arate cum este adevãratu, au trimis sol ca sã i sã închine ªtefan vodã, ce ªtefan vodã n-au priimitu. Mai apoi vãzându Matéiaºu craiul volniciia lui ªtefan vodã cã nu o poate supune, strângându multã oaste a sa ºi luundu ajutoriu ºi de la alþii, au purces în anii 6975 <1466> ºi au tras spre Moldova. ªi zicea cã cu cale mérge, ca sã ducã la scaun la Moldova pe Pãtru vodã. ªi trecându muntele, au trecut la Trotuº, noiembrie 19. De acolo luund drumul, au sosit la Roman, noiembrie 29 ºi acolo s-au odihnitu pãnã a ºaptea zi, prãdând ºi jecuind. Iar a opta zi, dichemvrie 7, au arsu târgul Romanului ºi décii au luat drumul spre Suceava, prãdându ºi arzând ºi siliia la scaunul Sucévii. Mai apoi, socotind ca sã nu rãmâie vreun unghiu nepipãit de dânsul, au lãsat drumul Sucévii, unde-l aºtepta ª tefan vodã, ºi la Bae º-au întorsu calea ºi au sosit la Bae, luni, dichemvrie 14 zile ºi acolea, cum nu vrea avea nici o grijã de nici o parte, lãsându-º oastea fãrã de nici o grijã, nici pazã, ci la bãuturi ºi la prãzi. Unde avându ªtefan vodã ºtire ºi prinzându limbã, marþi noaptea, dichemvrie 15, au aprinsu târgul asupra lor, cându ei era fãrã de nici o grijã. ªi fiindu ºi béþi ºi negãtiþi de rãzboi, i-au lovitu ªtefan vodã cu oaste tocmitã în rãvãrsatul zorilor, de multã moarte ºi pierire au fãcut într-înºii. Cã ei nefiind tocmiþi de rãzboi, nimica de arme nu s-au apucatu, ci de fugã, nici urma sã ia carii scãpa, cã fiind noaptea, de nu ºtiia încãtro vor mérge, în toate pãrþile rãtãciia, de-i vâna þãranii în zãvoaie, prin munþi, unde vreo 12.000 pieriþi s-au

aflatu. Mai apoi ºi însuºi craiul, rãnitu de sãgeatã foarte rãu, de-abiia au hãlãduitu pre poteci, de au ieºitu la Ardeal. Aºa norocéºte Dumnezeu pre cei mândri ºi falnici, ca sã sã arate lucrurile omeneºti câtu sunt de fragede ºi neadevãrate, cã Dumnezeu nu în mulþi, ce în puþini aratã putérea sa, ca niminea sã nu nãdãjduiascã în putérea sa, ce întru Dumnezeu sã-i fie nãdejdea, nici fãrã cale rãzboiu sã facã, cãrora li-i Dumnezeu împotrivã. Pre acéia vreme având ªtefan vodã priiteºug cu léºii, au trimis din dobânda sa ºi craiului leºescu, pen solii sãi.Iarã Mateiaºu crai, daca au scãpatu, de iznoavã gãtisã oaste, ca sã vie asupra lui ªtefan vodã, ce viindu-i alte greutãþi dispre Þara Ceºascã, s-au întors la ceºi cu oastea sa. Într-acéia ºi craiul leºescu oblicindu cã va sã margã Mateiaºu craiul asupra lui ªtefan vodã, au trimis soli, zicându cã-i va da ajutoriu, de-i va trebui, împotriva lui Mateiaºu, ºi i-ar fi datu, de nu s-ar fi pãrãsitu Mateiaºu crai de acel gându. Pre acéia vréme, noiemvrie în 25, s-au pristãvitu Evdochia, doamna lui ªtefan vodã.De prãdarea sãcuilor Scrie létopiseþul cestu moldovenescu cã într-acelaº an, dupã rãzboiul lui ªtefan vodã ce fãcusã la Bae cu Mateiaºu craiul, s-au rãdicatu ªtefan vodã cu toatã putérea sa, vrându sã-ºi rãscumpere strâmbãtatea sa ce-i fãcusã ungurii, cându venise la Bae, s-au dus ºi el la Ardeal, de multã pradã ºi robie ºi ardere au fãcut în Þara Sãcuiascã, neavându cine-i sta împotrivã ºi cu pace s-au întorsu, fãrã nici o zmintealã. Ci de aceastã povéste ce spune cã au prãdat ªtefan vodã Þara Sãcuiascã, cronicariul cel leºescu nimica nu scrie. Cându s-au împãcatu ªtefan vodã cu Matiiaºu crai ungurescu Décii, dupã puþinã vréme, au încetatu vrajba intre craiul ungurescu ºi intre ªtefan vodã, cã vãzându ei cã vrãjmaºul lor ºi a toatã creºtinãtatea, turcul, le stã în spate ºi volniciei tuturor întinde mrejile sale, ca sã-i coprinzã ºi arãtându-sã priietinu cu multe cuvinte de înºãlãciune ºi cãtrã unul ºi cãtrã altul, ca sã-i poatã zãdãrî cap de price ºi sã înceapã zarvã, gândindu-sã cã într-acéle amestecãturi i sã vor închina lui, pentru sã le dea ajutoriu ºi mai apoi îi va pleca ºi suptu jugul sãu, vãzându aceastã înºãlãciune, Mateiaºu craiul ºi cu ªtefan vodã s-au împãcatu ºi s-au aºezatu. ªi încã dupã pace aºezatã ºi legãturã tare ce fãcusã amândoi, au dãruitu Mateiaºu craiul pre ªtefan vodã cu doao cetãþi mari la Ardeal, anume Balta ºi Ciceul. De niºte tãtari ce au intrat în þarã sã prade Vã leato 6978<1470> rãdicatu-s-au multã mulþime de oaste tãtãrascã ºi au intratu în þarã, sã prade, cãrora prinzându-le de véste ªtefan vodã, le-au ieºitu înainte. ªi la o dumbravã ce sã chiamã la Lipinþi, aproape de Nistru, i-au lovit ªtefan vodã cu oastea sa, avgust 20, ºi dându rãzboiu vitejaºte, i-au rãsipit ºi multã moarte ºi pierire au fãcut într-înºii ºi mulþi au prinsu în robie ºi le luo tot pleanul. De care lucru cunoscând ªtefan vodã cã ajutoriul nu de aiurea i-au fost, ci numai de la Dumnezeu ºi de la Preacurata Maica sa, cu mare laudã ºi izbândã s-au întorsu la scaunul sãu, la Suceava. Când au sfinþit ªtefan vodã mãnãstirea Putna Deaca se întoarse ªtefan vodã de la acel rãzboi cu noroc ce izbândi pre acei tãtari, spre lauda acéia, mulþãmind lui Dumnezeu, au sfinþit mãnãstirea Putna, carea era ziditã de dânsul, septevrie 3 zile, întru lauda a Preacuratei Ficioarii Mariei, Maicii Domnului nostru Iisus Hristos. La care sfinþenie multã adunare de cãlugãri au fostu: Theoctistu mitropolitul ºi Tarasie episcopul dimpreunã cu Iosif arhimandritul ºi igumenul Putnii, zicu cã au fostu la liturghie arhiepiscopi ºi episcopi ºi preoþi ºi diiaconi 64 la jirtãvnic.

Cându a intrat zavistiia intre ªtefan vodã ºi intre Radul vodã ºi de arderea Brãilii Vã léato 6978 <1470>, într-acéia vréme intrã zavistiia intre ªtefan vodã ºi intre Radul vodã, domnul muntenesc, pre obicéiul firei omeneºti de ce are, de acéia poftéºte mai mult, de nu-i ajunse lui ªtefan vodã ale sale sã le þie ºi sã le sprijineascã, ci de lãcomie, ce nu era al lui, încã vrea sã coprinzã. Strâns-au þara ºi slujitorii sãi ºi au intratu în Þara Munteneascã, de au prãdatu marginea, fevruarie 27 dni ºi au arsu Brãila în sãptãmâna albã, marþi. De tãierea capetilor a niºte boieri, 6979 <1471> ghenuarie 16 zile. Tãie ªtefan vodã pre Isaiia vornicul ºi pre Negrilã pãharnicul ºi pre Alexa stolnicul în târgul Vasluiului.Rãzboiul de la Soci, cându s-au bãtut ªtefan vodã cu Radul vodã domnul muntenescu, 6979 <1471> martie 7 dni Radul vodã, vãzându atâta pradã în þara sa, ce-i fãcusã ªtefan vodã, nu vru sã lase sã nu cérce strâmbãtatea sa. Ce pururea se întâmplã, cela ce va sã-ºi întoarcã bãtaia, de doao ori îl bat, cã strângându oastea sa ºi vecineascã, au venitu asupra lui ªtefan vodã. Iarã el ca un leu gata spre vânatu, de sârgu s-au pornit ºi la Soci le-au ieºit înainte ºi dându rãzboiu vitejaºte, martie 7 zile, nu mai puþin de vitejiia moldovénilor, carii era gata au sã moarã, au sã izbândeascã, decât de meºterºugul lui ªtefan vodã, Radul vodã pierdu rãzboiul cu multã pagubã de ai sãi, cã pre toþi i-au tãiatu ºi toate steagurile Radului vodã le-au luat ºi pre mulþi vitéji i-au prinsu vii ºi pre toþi i-au tãiatu, numai ce au lãsatu vii 2 boieri de acei mari, pre Stan logofãtul ºi pre Mircea comisul. De un cutremur Într-acelaº an, avgustu 29, fu cutremur mare de pãmântu peste toatã þara, în vrémea ce au ºezutu domnul la masã, la prânzu. Vã leato 6980 <1472> au adus ªtefan vodã pre Mariia din Mangop, de o au luat luiº doamnã. Al doilea rãzboiu al lui ªtefan vodã cu al Radului vodã la Izvorul Apei, leatul 6981 <l472> noiemvrie 8 ªtefan vodã, fiindu aprinsã inima lui de lucrurile vitejeºti, îi pãrea cã un an ce n-au avut treabã de rãzboiu, cã are multã scãdére, socotindu cã ºi inimile voinicilor în rãzboaie trãindu sã ascut ºi truda ºi osteneala cu carea sã diprinsése este a doao vitejie, strânsã de iznoavã oaste ºi luo pre Basarabã Laiotã, ca sã-l ducã la Þara Munteneascã, sã-l puie domnu. Iani socotéºte cã suptu un copaciu bun câþi sã adãpostesc, sau câtã laudã îºi adaoge nu numai purtãtoriul ce ºi þara, cându nãvãliia la dânsul ºi la þarã ºi domnii cei streini, sã-i ducã la domnie ºi cu ajutoriul lor era cu nãdéjde cã vor izbândi.ªi intrându ªtefan vodã în Þara Munteneascã, sã gãtiia de rãzboiu Radului vodã. Ci vãzându Radul vodã cã nu-i va putea sta împotrivã, în 18 ale lui noiemvrie au dat dosul cu oastea sa ºi s-au dus la scaunul sãu, la Dâmboviþã. Aicea sã socotim Cã iatã cã létopiseþul cel leºesc nu spune cã s-au bãtut trei zile rãzboiul, déciia sã fie dat dosul Radul vodã, ci spune cã daca au vãzut cã nu le va putea sta împotrivã lui ªtefan vodã, au fugitu la cetate. Iarã létopiseþul nostru scrie cã daca au sositu ªtefan vodã la margine, noiemvrie 8 zile, au împãrþitu steagurile oºtii sale pre Milcov. ªi décii s-au împreunatu cu Radul vodã, joi într-aceastaºi lunã, 18 zile, la locul ce sã chiamã Cursul Apei. ªi dându rãzboiu vitejaºte de îmbe pãrþile, s-au bãtut acolo pãnã în sarã, aºijderea ºi vineri ºi sâmbãtã toatã zioa pãnã în sarã. Iarã noaptea spre duminecã au lãsatu Radul vodã

toate ale sale în tabãrã ºi au fugitu cu toatã oastea sa la scaunul sãu, la Dâmboviþã. Iarã ªtefan vodã s-au pornitu dupã dânsul cu toatã oastea sa. ªi într-aceastã lunã 23 au încunjurat Cetatea Dâmboviþa ºi într-acéia noapte au fugit Radul vodã din cetate, lãsã pre doamnã-sa Mariia ºi pre fiica sa Voichiþa ºi tot ce au avut ºi s-au dus la turci. Iarã ªtefan vodã, miercuri 24 ale aceºtii luni au dobânditu Cetatea Dâmboviþa ºi au intratu într-însa ºi au luat pre doamna Radului vodã ºi pre fiicã-sa Voichiþa ºi o au luat-o luiºi doamnã ºi toatã avuþiia lui ºi toate veºmintele lui céle scumpe ºi visteriile ºi toate steagurile lui. ªi acolo s-au veselit trei zile ºi décii s-au întorsu înapoi la scaunul sãu, la Suceava, dându laudã lui Dumnezeu. Iarã pre Basarabã vodã l-au lãsatu domnu în Þara Munteneascã ºi au domnit o lunã. Iarã Radul vodã au nãzuitu la turci, ca sã-ºi poatã scoate ajutoriu de la împãratul turcilor ºi sã-ºi rãscumpere domniia cu putérea lui. Iarã ªtefan vodã, daca au sosit la scaunul sãu, la Suceava, au trimis la craiul leºescu sol, vestindu-i de rãzboiu cu noroc ce au fãcut împotriva Radului vodã, fãlindu-sã cã ºi cetatea ºi scaunul Dâmboviþa cu toatã avuþiia i-au luat dimpreunã ºi doamna ºi fiicã-sa. ªi au trimis ºi la craiul din dobânda sa, nu pentru cã doarã iau fostu datoriu sã-i trimiþã, cum zic unii cã au fostu supus léºilor, ci pentru sã-l aibã priieten la nevoie ºi la treabã ca acéia, de-i va veni asuprã, cum s-au ºi tâmplatu cã atuncea i-au venitu véste cum Radul vodã au intratu în Þara Munteneascã cu oastea turceascã. ªi aciiaºi au trimis ºl alþi soli, de au poftitu oaste într-ajutor împotriva Radului vodã. Rãzboiul Radului vodã cu al lui Basarab vodã Radul vodã daca au luatu ajutoriu de la turci, au intrat în Þara Munteneascã cu 15.000 de turci, fãrã alþi lefecii ce adunase ºi au datu rãzboiu lui Basarab vodã, joi, dichevrie 23 ºi l-au rãzbitu pre însul ºi pre toatã oastea lui. Carile vãzându-sã împresuratu de vrãjmaºii sãi, au nãzuitu iarãºi la Moldova, la stãpânul sãu, ªtefan vodã. Iarã turcii s-au pornitu pre urma lui Basarabã vodã ºi au venitu pãnã la Bârlad, de au stãtut ca un zidu, vineri dechemvrie 24. ªi aºa au slobozitu nãvrapii sãi, de au prãdatu toatã þara. ªi décii s-au întorsu pri în Þara Munteneascã ºi s-au dus înapoi. Iarã craiul leºescu au trimis pre Dombec caºtelanul de Belz ºi pre Sohodolschii ca sã-i poatã împãca, mãcarã pãnã la o vréme, cu Radul vodã, ci s-au trãgãnatu vrémea pãnã într-altu an. ªi au învãþatu craiul, de va tribui oaste de grabu, sã rãdici Buciaþschi toatã ºleahta Podoliei, sã margã întru ajutoriu lui ªtefan vodã. Cându au luat ªtefan vodã cetatea Teleajãnul ºi cându s-au bãtut cu Þãpãluº ºi cu ungurii, mai apoi ºi cu Basarabã, leat 6982 <1473> octomvrie 1 Au luat ªtefan vodã cetatea Teleajãnului ºi au tãiatu capetile pârcãlabilor ºi muierile lor le-au robitu ºi mulþi þigani au luat ºi cetatea au ars-o. Într-acéiaºi lunã, în 5 zile, fu rãzboiu în Þara Munteneascã cu ungurii ºi cu Þãpãluºi ºi cu ajutoriul lui Dumnezeu au biruitu ªtefan vodã ºi au bãtut pre unguri, Într-acéiaºi lunã, în 20 de zile, au rãzbitu ºi pre Bãsãrabã. Rãzboiul lui ªtefan vodã cându s-au bãtut la Podul Înaltu cu turcii, 6983 <1475> Într-acéia vréme, Mehmet împãratul turcescu armând&#365; 120.000 de oastea sa ºi oastea tãtãrascã ºi munteneascã, sã margã cu Radul vodã, au trimis asupra lui ªtefan vodã. Iarã ªtefan vodã avându oastea sa, 40.000 ºi 2.000 de léºi ce-i venise într-ajutoriu cu Buciaþschii de la craiul Cazimir ºi 5.000 de unguri, ce-i dobândise de la Mateiaºu craiul ungurescu, le-au ieºit înaintea turcilor din sus de Vasluiu, la Podul Înalt, pre carii i-au biruitu ªtefan vodã, nu aºa cu vitejiia, cum cu

meºterºugul. Cã întãi au fostu învãþatu de au pârjolitu iarba pretitindinea, de au slãbitu caii turcilor cei gingaºi. Décii ajutorindu putérea cea dumnezeiascã, cum sã vrea tocmi voia lui Dumnezeu cu a oamenilor, aºa i-au coprinsu pre turci negura, de nu sã vedea unul cu altul. ªi ªtefan vodã tocmisã puþini oameni preste lunca Bârladului, ca sã-i amãgeascã cu buciune ºi cu trâmbiþe, dându semnu de rãzboiu, atuncea oastea turceascã întorcându-sã la glasul buciunelor ºi împiedicându-i ºi apa ºi lunca ºi negura acopierindu-lu-i, tãindu lunca ºi sfãrãmându, ca sã treacã la glasul bucinilor. Iarã dindãrãt ªtefan vodã cu oastea tocmitã i-au lovitu gioi, ghenarie 10 dzile, unde nici era loc de a-ºi tocmirea oastea, nici de a sã îndrepta, ci aºa ei în de sine tãindu-sã, mulþi pieirã, mulþi prinºi de pedestrime au fost. Ce ºi pre aceia, pre toþi i-au tãiatu, unde apoi mâgle de cei morþi au strânsu ºi mulþi paºi ºi sangeaxþi au pierit. ªi pre ficiorul lui Isac paºa, dupã ce l-au prinsu viu, l-au slobozit. ªi puºcile le-au dobânditu ºi steaguri mai mult de o sutã au luat.(MISAIL CÃLUGÃRUL)Dacã i-au bãtut pre turci, ei de la Podul Înalt&#365; au luat pen pãduri º-au ieºit unde purcede apa Smilii în þânutul Tutovii. Acolo în légea lor au dat laudã lui Dumnedzãu cã au scãpat º-au ieºit la lume. Iar ªtefan vodã pornitu-s-au dupã dânºii cu ai sãi moldoveni ºi cu 2.000 de oaste leºascã, ce i-au fost&#365; într-ajutoriu ºi i-au gonit pre turci pãn’ i-au trecut Seretiul la Ionãºãºti, unde sã pomenéºte ºi astãdzi Vadul Turcilor. ªi acolo, deasupra Seretiului, la movila cea mare a Tecuciului, odihnind 3 dzile, i-au venit véste de la starostii de Crãciuna, ce-i dzic acmu Putna, cum Radul vodã vine cu oºti asupra lui ªtefan vodã, fãrã veste. ªi întristându-sã, ªtefan vodã, cu cine avea, cu ai sãi, au rãpedzit la ostaºi, de-i strângea de sârg&#365;. Într-aceia au sosit ºi ªendrea hatmanul, cumnatul lui ªtefan vodã, cu o samã de oºti ce au fost rãmas înapoi; îndatã ºi Coste pãharnicul cu altã samã de oaste ce au fost gonit pre turci, de i-au fost trecut Seretiul, au sosit. ªi având&#365; bucurie ªtefan vodã de ai sãi, cum sã aflarã pegiur dânsul la loc de grije, îndatã repedzi pe ªendre hatmanul înaintea oºtii munteneºti cu puþinei slujitori, ca-n chip de strajã. ªi dând pe oastea munteneascã, mulþi pre puþini, furã biruiþi de oastea Radului vodã ºi acolo pierit-au ºi ªendrea hatmanul, mai gios de Râmnic, unde s-au pomenit multã vréme Movila ªendrii. ªi l-au dus, de l-au îngropat în sat în Dolhãºti, lângã tatã-sãu. Înþelegându ªtefan vodã cum cã adevãrat Radul vodã domnul muntenesc&#365; ºi cu oastea sa îi vine asuprã, ghenarie 13 au trecut Seretiul ºi mai sus de Râmnic le-au fost&#365; rãzboiul. ªi dând rãzboiu vitejéºte despre amândoaã pãrþile, multã pagubã s-au fãcut ºi cu vrérea lui Dumnedzãu fu izbânda la ªtefan vodã, cã pierdurã munténii rãzboiul. Dat-au ªtefan vodã oºtii sale voie sã prade în trei dzile, cât vor putea, în Þara Româneascã ºi prãdând&#365;, adus-au multã dobândã ostaºii. ªi zãbãvind&#365; ªtefan vodã acolo, pãn’ a sã strânge oºtile toate, aducând ºi pre mulþi den boierii Þãrii Româneºti ºi alte capete, oameni de frunte, acolo au pus pre ai sãi boieri ºi oameni de cinste, de au vorovit º-au tocmit, de au despãrþit den Milcovul cel Mare o parte de pãrãu, ce vine pre lângã Odobeºti ºi tréce de dã într-apa Putnii. ªi pãn’ astãdzi este hotarul þãrâi Moldovei ºi a Þãrii Româneºti acel pãrãu ce sã desparte den Milcovul cel Mare. Iar mainte au fost având þãrâle amândouã pricinã, cã Þara Romãneascã vrea sã fie hotarul sãu pãn’ într-apa Trotuºului, iar moldovenii nu-i lãsa, pãn’ au vrut Dumnedzãu de s-au tocmit aºea. ª-au luat ªtefan vodã cetaatea Crãciuna cu þãnut cu tot, ce

sã chiamã þãnutul Putnii ºi l-au lipit de Moldova º-au pus pârcãlabii sãi, pre Vâlcea ºi pre Ivan.ªi într-acéia laudã ºi bucurie au ziditu bisérica în târgu în Vasluiu, dându laudã lui Dumnezeu de biruinþã ce a fãcut. ªi décii s-au întorsu la scaunul sãu, la Suceava, cu mare pohvalã ºi biruinþã, de la însuºi Dumnezeu de sus, ieºindu-i înainte mitropolitul ºi cu toþi preoþii, aducându sfânta Evanghelie ºi cinstita cruce în mâinile sale, ca înaintea unui împãratu ºi biruitoriu de limbi pãgâne, de l-au blagoslovitu. Atuncea mare bucurie au fostu tuturor domnilor ºi crailor de prinprejur de biruinþã ce au fãcut ªtefan vodã.(MISAIL CÃLUGÃRUL) Întorsul lui ªtefan vodã cu oºtileMãrgând&#365; ªtefan vodã cu oºtile pre apa Bârladului în sus, atuncea plãcându-i locul intre Bârlad ºi intre apa Vasluiului ºi într-aceia laudã ºi bucurie de izbândã cu nãroc ce au biruit pre turci ºi pre munténi, au început a zidi bisérica sveti Ioan Predioice, în târg&#365; în Vasluiu, dând laudã lui Dumnedzãu de biruinþã ce au fãcut, ºi pre urmã case domneºti, cum sã cunosc&#365; ºi pãn’ într-acéºte vremi. ªi odihnind&#365; ªtefan vodã acolo cu oºtile sale ºi râvnind&#365; cu nevoinþã a sã zidi biséreca ºi alte lucruri ce aratã cã au fãcut mai pre urmã.Mai apoi întorcându-sã ajutoriul craiului leºescu acasã cu multã dobândã, au trimis ªtefan vodã de i-au dus 36 de steaguri, arãtându vitejiia ce au fãcut ºi i-au mulþãmitu de ajutoriu.(MISAIL CÃLUGÃRUL)Într-acéia vreme odihnind&#365; ªtefan vodã la Vasluiu, i-au venit olãcari de sârg&#365; de la Soroca, cum Lobodã ºi Nalivaico hatmanii cãzãceºti au intrat&#365; în þarã ºi pradã. Décii ªtefan vodã neputând suferi pre nepriieteni a-i lãsarea sã strice þara, ce îndatã cu ai sãi, cu câþi era, i-au cãutat a mérge, unde s-au ºi tâmpinat cu acea oaste cãzãceascã pe Rãutu, la Grumãdzeºti. Fiind&#365; cazacii în pradã rãºchiraþi ºi lovindu-i noaptea fãrã véste, furã biruiþi cazacii. Atuncia ºi Lobodã hatmanul cãzãcesc&#365; fu prinsu de oastea lui ªtefan vodã. ªi gonindu-i spre Nistru, Nalivaico hatmanul ºi cu o samã de cazaci au dat sã treacã Nistrul ºi mulþi s-au înecat ºi un polcovnic al sãu vestit, Jora, acolo s-au înecat ºi alþi mulþi. ªi astãdzi este de pomenit acel loc de-i dzic Vadul Jorãi. De acolo s-au întorsu ªtefan vodã º-au descãlecat târgul Iaºii ºi în lauda lui Dumnedzãu au început a zidi beséreca marelui mucenic ºi ciudotvoreþ Necolai. ªi décii s-au întorsu la scaunul sãu, la Suceavã, cu mare pohvalã ºi biruinþã de la sângur Dumnedzãu de sus, ieºindu-i înainte mitropolitul cu toþi preuþii, aducând&#365; Svânta Evanghelie ºi cinstita cruce în mânule sale, ca înaintea unui împãrat ºi biruitor de limbi pãgâne, de l-au blagoslovit. Atuncea mare bucurie au fost&#365; tuturor domnilor ºi crailor de prenpregiuru de biruinþã ce au fãcut ªtefan vodã. ªi daca s-au aºedzat la scaunul sãu, la Suceavã, în lauda lui Dumnedzãu au început a zidi o înfrumusãþatã mãnãstire, sveti Dimitrie, ce este înaintea curþii domneºti. ªi s-au încununat cu doamna Voichiþa, fata Radului vodã. Iar pre maicã-sa cu mare cinste o au trimis la domnu sãu, la Radul vodã, în Þara Romãneascã.Rãzboiul lui ªtefan vodã, cându s-au bãtut cu Mehmet beg împãratul turcescu ºi cu munténii la Valea Albã Vã leato 6984 <1476>, vãzându împãratul Mehmet beg câtã pagubã au avut în oastea sa de la ªtefan vodã, gândi însuº cu capul sãu sã margã, sã

stropºascã Þara Moldovei ºi sã-ºi ia cetãþile înapoi, Chiliia ºi Cetatea Albã, carile fusésã mai nainte pre mâna lor.Acolo ªtefan vodã multu au nevoitu sã nu-l lase sã treacã Dunãrea, ci n-au putut, cã tãtarii de o parte, turcii de altã parte, cu oastea fãrã numãr ce venise, ci au dat cale turcilor ºi s-au apucat de tãtari ºi pre lesne bãtându-i, i-au gonitu pãnã la Nistru. Vrea da rãzboiu ºi turcilor, ci vãzându atâta tãrie cu împãratul ºi mulþime de oaste, cu pedestrime ºi cu puºci ºi încã-l sfãtuia boierii ca sã sã dea la loc strâmtu, ca de nu vor birui, sã sã apere ºi sã n-aibã zmintealã. Deci ªtefan vodã vãzându aºa, s-au întorsu, de s-au dat spre munþi, unde º-au ales loc de rãzboiu la strâmtoare, la Valea Albã, unde sã chiiamã acuma Rãzboienii, di pre acel rãzboiu ce au avut moldovénii cu împãratul turcescu. ªi pedestrindu-sã oastea, ca sã nu nãdãjduiascã în fugã, ci întru arme ºi au datu rãzboiu, iulie 26. ªi multã vréme trãindu rãzboiul neales de îmbe pãrþile osteniþi ºi turcii tot adãogându-sã cu oaste proaspãtã ºi moldovénii obosiþi ºi neviindu-le ajutoriu de nici o parte, au picat, nu fieºte cum, ci pãnã la moarte sã apãra, nici biruiþi dintru arme, ci stropºiþi de mulþimea turceascã, au rãmas dobânda la turci. ªi atâta de ai noºtri au pierit, cât au înãlbit poiana de trupurile de a celor pieriþi, pãnã au fostu rãzboiul. ªi mulþi din boierii cei mari au picatu ºi vitéjii cei buni au pieritu ºi fu scârbã mare a toatã þara ºi tuturor domnilor ºi crailor di prinprejur, daca auzirã cã au cãzut moldovénii suptu mâna pãgânilor. Într-acel rãzboiu au cãzut ªtefan vodã de pre cal jos, ºi Dumnezeu l-au feritu, ºi nu s-au vãtãmat. Iarã turcii s-au întorsu spre Suceava ºi au arsu târgul. ªi décii s-au întorsu înapoi prãdându ºi arzându þara. Mai apoi, dupã ieºirea nepriietinilor ºi a vrãjmaºilor din tarã, daca au strânsu ªtefan vodã trupurile morþilor, movilã de cei morþi au fãcatu ºi pre urmã º-au ziditu deasupra oasilor o biséricã, unde trãieºte ºi astãzi întru pomenirea sufletelor. Scrie létopiseþul nostru cã dupã poticala lui ªtefan vodã, ce au pierdut rãzboiul, de sârgu au strânsu oastea ce au putut degrabã ºi s-au dus dupã turci ºi i-au ajunsu trecându Dunãrea, la vréme de mas ºi lovindu-i fãrã véste, i-au spieriiat de au cãutat a fugi, lãsându pleanul ºi tot ce au prãdatu. Iarã ªtefan vodã le-au apucatu pleanul tot ºi s-au întorsu înapoi cu izbânda. Scrie la létopiseþul nostru cã la acest rãzboiu ce au fost la Valea Albã, au fostu ºi Basarabã vodã cu munténii, venit întru ajutoriul împãratului turcescu, pre carile toþi domnii de prinprejur îl cuvânta de rãu, zicându cã n-au fostu într-ajutor crucii ºi creºtinãtãþii, ce pãgânilor ºi duºmanilor. Iarã la létopiseþul cel leºesc, de izbânda lui ªtefan vodã, ce au scos pleanul ºi prada la Dunãre de la turci ºi de Basarabã vodã cu munténii, nimica nu scrie. ªi încã ºi alte sémne multe nimica nu le însemneazã, carile nice unile n-am vrut sã le lãsãm, ci toate care la locul sãu le-am tocmit. Rãspunsul altor sémne Vã leato 6985 <1476> noiemvrie, pristãvitu-s-au Theoctist mitropolitul de Suceava, carile au þinut scaunul 25 de ani ºi au stãtut altul, Gheorghie mitropolitul. Într-acelaº an, dichemvrie 19, pristãvitu-s-au doamna Maria ce era de la Mangop. Vã leato 6987 <1479> iunie 22 au început ªtefan vodã a zidi cetatea Chiliei ºi o au sfârºit-o într-acelaº an, iulie 16. Într-acelaºi an ºi într-aceiaº lunã, iulie 25, pristãvitu-s-au Bogdan vodã, ficiorul lui ªtefan vodã. Într-acelaº an, avgust 18, pristãvitu-s-au Cneajna.

Vã leato 6988 <1480> pristãvitu-s-au Pãtru vodã, ficiorul lui ªtefan vodã. Rãzboiul de la Râmnic, când s-au bãtut ªtefan vodã cu Þãpãluºi vodã, vã leatul 6989 <1481>, iulie 8 Fu rãzboiu în Þara Munteneascã, de s-au bãtut Þãpãluºi vodã cu ªtefan vodã la Râmnicu ºi au biruitu ªtefan vodã cu mila lui Dumnezeu ºi cu ruga Preacistii ºi a tuturor sfinþilor ºi cu ajutoriul sfântului ºi a marelui mucenic al lui Hristos Procopie, furã biruiþi munténii ºi mulþime de înºi fãrã numãr au pierit ºi toate steagurile lor au luatu ºi mulþi boieri au picat. ªi pre Þepãluºi vodã încã l-au prinsu viu ºi i-au tãiatu capul. ªi de la ªtefan vodã încã a picat om de frunte ªandrea hatmanul ºi l-au adus de l-au îngropat în Dolheºti, lângã tatã-sãu. Iarã ªtefan vodã au pus munténilor domnu pre Vladul vodã Cãlugãrul, carile mai apoi au fãcut vicleºug asupra lui ªtefan vodã, pentru cãci dedeasã ajutoriu turcilor, cându au mersu de au luat cetãþile ºi au prãdat þara. Iatã ªtefan vodã, dupã rãzboiu cu noroc ce au fãcut, cu mare pohfalã ºi laudã s-au întorsu la scaunul sãu, la Suceava. Zic sã sã fie arãtat lui ªtefan vodã sfântul mucenicu Procopie, umblându deasupra rãzboiului cãlare ºi într-armatu ca un viteazu, fiindu într-ajutoriu lui ªtefan vodã ºi dându vâlhvã oºtii lui. Ci este de a-l ºi créderea acestu cuvântu, cã daca s-au întorsu ªtefan vodã cu toatã oastea sa, cu mare pohfalã, ca un biruitoriu, la scaunul sãu, la Suceava, au zidit biséricã pre numele sfântului mucenicu Procopie, la satu la Badeuþi, unde trãieºte ºi pãnã astãzi. De Þãpãluºi vodã nu scriu toþi într-un chip, unii zic cã au prinsu ªtefan vodã pre Radul vodã, carile au fostu aþiþãtoriul cel mare asupra creºtinilor ºi i-au fost ajutat ºi braºovénii. Tãindu pre turci ºi luundu Þara Munteneascã, au lãsatu pre Þãpãluºi în locul sãu. Ci oricum au fostu, cã tot sã tocmescu cã au fostu izbânda lui ªtefan vodã. Minunatu lucru: dupã poticalã dintãi ºi dupã pierzarea oºtii dintãi, cela ce nu avea voinici de oaste, ci strângea pãstorii din munþi ºi argaþii, de-i într-arma, acmu iarã sã rãdica deasupra biruitorilor dintãi, daca au pierdut þara, acmu domni altora le da ºi þara lãþiia. Vã leato 6990 <1482> martie 10 au luatu ªtefan vodã citatea Crãciuna cu tot þinutul ce sa chiamã þânutul Putnii ºi l-au lipit de Moldova ºi au pus pârcãlabii sãi, pre Vâlcea ºi pre Ivan. Vã leato 6991 <1483> au început ªtefan vodã a zidi cetatea de la târgul Romanului, ce sã chiiamã Smeredova. Vã leato 6992 <1484> ªtefan vodã într-o noapte au prãdatu ºi au arsu toatã Þara Munteneascã.Când au luat Baiazit împãratul turcescu Chilia ºi Cetatea Albã, leat 6992 <1484> Baiazit împãratul turcescu cu mare oaste au intrat în þarã ºi au bãtut Chiliia ºi Citatea Albã, însã nu singur cu putérea sa, ce ºi Vladul vodã Cãlugãrul, domnul muntenescu, cu munténii, încã au mers într-ajutoriu împãratului, cum s-au poménitu mai sus cã au fãcut vicleºug asupra stãpânului sãu, lui ªtefan vodã, de au datu ajutoriu turcilor. ªi miercuri, în patrusprãzéce zile iulie, au luat cetatea Chiliia, în zilele lui Ivaºco ºi Maxim pârcãlabii. Aºijdirea într-acelaº an, miercuri, avgust 5 zile, au luat ºi Cetatea Albã, în zilile lui Gherman ºi Ion pârcãlabii. ªi ar fi vrut apuca ºi alte cetãþi, cã ªtefan vodã la gol n-au îndrãznitu sã iasã, ci numai la strimtori nevoia dé le fãcea zmintealã. Ci ºi turcii vãzându ajutoriul ce venise de la Þara Leºascã lui ªtefan vodã, sau însuºi craiul, cum scriu unii, cã au tras de la rusi ºi de la Litva þara toatã, de sã strânsése oamenii de treabã mai mulþi de 20.000 de oameni ºi trecându

Nistrul craiul cu dânºii suptu Haliciu, au venitu la Colomãia, de º-au pus tabãra, 6993 <1484> septevrie 1. Acolea au venit ºi ªtefan vodã, de s-au împreunat cu craiul, ºi toate ce au avut mai de treabã au vorovitu. Mai apoi l-au ºi ospãtat pre ªtefan vodã ºi 3.000 de oameni i-au dat, cu carii s-au întorsu ªtefan vodã la Moldova. Împreunându décii oastea cea streinã cu a sa, pre multe locuri au smintit pre turci, de le-au cãutatu a ieºi din þarã. Aºa ªtefan vodã au curãþitu vrãjmaºii din þarã. Iar cetãþile carile le-au luatu turcii, Chiliia ºi Cetatea Albã, n-au putut sã le dobândeascã, cã ei mai nainte de ce au ieºitu, le-au grijitu cu oameni, cu puºci ºi cu bucate de ajunsu ºi au rãmas pre mâna turcilor, pãnã în zioa de astãzi. Ce pãnã a sã sfãtui ªtefan vodã cu craiul leºesc, unde sã adunasã la Colomiia, iar din jos venise Hroiot cu turcii pãnã la Suceava ºi au arsu târgul, septevrie 19, luni ºi marþi. ªi déciia s-au întorsu înapoi, prãdându ºi arzându þara. ªi dupã acéia, octovrie 19, s-au pristãvit Ioasaf arhimandritul carile au fostu întãi igumen în mãnãstirea Putnei.Rãzboiul cându s-au bãtut ªtefan vodã cu Malcociu ºi cu turcii la Catlabuga Mai apoi, într-acelaºi an, ªtefan vodã, daca au scos vrãjmaºii sãi din þarã ºi daca au rãcitu vrémea ºi caii turcilor au slãbitu, au lovit pre Malcociu la Catlabuga, noiemvrie 16, de au topit toatã oastea turceascã. Într-aceasta bucurie, daca s-au întorsu ªtefan vodã, au zidit bisérica pre numele sfântului Nicolae în târgul Iaºiloru. Rãzboiul când s-au bãtut ªtefan vodã cu Hroiot pre Sirét la Schiiei, 6994 <1486> martie 6 Într-acesta an venit-au Hroiot cu oaste de la ungur asupra lui ªtefan vodã, cãruia i-au ieºitu ªtefan vodã înainte cu oaste pre Sirétiu la ªchéi ºi dându rãzboiu vitejaºte despre amândoao pãrþile, într-o luni, martie 6 zile, pierdu Hroiot rãzboiul ºi oastea, mai apoi ºi capul, însã cu mare primejdie lui ªtefan vodã, cã s-au pornit cu calul jos, puþin de n-au încãput în mâinile vrãjmaºului sãu. Mai apoi Hroiot fiindu prins viu de ªtefan vodã, i-au tãiatu capul. Vã leato 6995 <1487>, într-acestu an au discãlicatu ªtefan vodã târgul Hârlãul, de au ziditu ºi bisérica cea domneascã de piiatrã ºi curþile acele domneºti cu ziduri cu tot, carile stau ºi astãzi. Vã leato 6998 <1490>, au murit Mateiaºu craiul ungurescu, carile mare nume de vitejie au lãsatu pre urmã, cã nu numai cu némþii ºi cu vecinii sãi rãzboiu cu noroc fãcea, ce ºi cu turcii multe trebi au avut ºi de multe ori i-au biruit, iarã pre urma lui au stãtut crai Vladislav. Într-acesta an au murit ºi Ioan, fecior împãratului de Mosc, nepot lui ªtefan vodã.(AXINTE URICARIUL)Vã leato 6999 <1491>. Într-acesta an sã ºtii cetitoriule cã au zidit ªtefan vodã bisérica lui sfeti Nicolae din târgul Iaºii; de nu crezi, cautã la vã leatul ce scrie deasupra uºii biséricii, iarã nu cum scrie înapoi.Vã leatul 7003 <1495> ªtefan vodã au zidit sfânta episcopie în târgu în Huºi, hramul sfinþilor apostoli Petru ºi Pavel, ºi curþi domneºti, carile suntu surpate, numai beciurile stau pãnã astãzi.Vã leato 7004 <1496> iulie 25 dni cetvertoc, rãposat-au Alixandru vodã, ficiorul lui ªtefan vodã ºi l-au îngropatu în mãnãstirea Bistriþii, lângã strãmoºul sãu, Alexandru vodã. Rãzboiul lui ªtefan vodã, când au bãtut pre Albrehtu craiul leºescu la Codrul Cozminului, leat 7005 <1497> Albert craiul leºescu fiindu ales de þarã craiu pre urma lui Cazimir, tãtâne-sãu, ce þinusã cu ªtefan vodã priiteºugul, iarã Albertu craiul

uitându priiteºugul tãtâne-sãu ce avea cu ªtefan Vodã ºi nu fãcea oaste împotriva pãgânilor, carii în toate pãrþile fulgera ºi tuna cu trãsnetul armelor sale, vãrsând sângile creºtinilor ºi stropºindu volniciia tuturora, înmulþindu légea lui Moamet cea spurcatã, ci gândi ca sã-ºi arate vitejiia asupra Moldovei, socotindu cã pre lesne o va supune, ºtiindu cã de multe ori sã ajutoriia Moldova de la craii leºãºti, ca de la niºte vecini de aproape, spre toþi vrãjmaºii. ªi strângându craiul oastea, au scos cuvântu cum va sã margã la turci, sã ia ºi sã dezbatã Cetatea Albã ºi Chiliia, care cetãþi luase de la ªtefan vodã Baiazitu împãratul turcescu. ªi încã adãogiia, de spieriia pre ai sãi, cum turcii amestecaþi cu moldovénii vor sã treacã la Podoliia ºi le-au datu ºtire ca toþi sã încalice ºi sã sã împreune cu dânsul la Liov. ªi au trimis soli la ªtefan vodã, de i-au datu ºtire sã sã gãteascã sã margã cu dânsul, sã batã Chiliia ºi Cetatea Albã ºi sã-i gãteaze steþie de hranã de oaste. De care lucru au pãrut bine lui ªtefan vodã ºi cu bucurie mare au priimit pre soli, cãci au fãcut oaste împotriva vrãjmaºului sãu. Numai ce au zis cã va veni acolo la loc cu oastea sa, supt Chiliia. Cunoscându sfétnicii lui crai, ales episcopii, gândul cã va sã facã oaste împotriva lui ªtefan Vodã, multu i-au adus aminte sã nu facã asupra direptãþii, sã nu sã întoarcã mâniia lui Dumnezeu spre el. Ci el gândul sãu nu l-au lãsat, ci încã au fostu zicând: ,,Voao vã este lucrul bisérica sã pãziþi, iarã nu de rãzboaie sã grijiþi, cã gândul mieu voi nu-l ºtiþi, numai eu singur. Cã de aºi pricépe cã haina dipre mine ºtie gândul mieu, în foc o aº bãga-o”. Deci mulþi din boierii leºãºti socotiia cã face într-adinsu ca sã piarzã oastea toatã, cum au ieºit mai apoi la dânsul ºi zicãtoarea : “În zilile lui Olbriht, ºleahta au pierit”. Într-acéia ªtefan Vodã prinzându véste de la unguri, cum Olbrihtu va sã vie asupra lui cu oaste, cã nici ungurii nu era bucuroºi ca sã cazã domniia Moldovei pre mâna léºilor, mãcarã cã Laslãu crai ungurescu (ce sã chiamã leºaºte Vladislav) era frate lui Olbrihtu craiului leºescu (ce sã chiamã unguréºte Albertu). Înþelegându aceasta ªtefan vodã trimis-au la craiul leºescu cu solie pre credincioºii sãi, pre Tãutul logofãtul ºi pre Isac vistiiernicul, ca sã poatã dintr-însul cunoaºte ceva, ce-i este voia sã facã. Ci nimica nu au cunoscut, cã craiul cumu-ºi umbla cu înºãlãciune, ascunzându cuvântul, pre soli cu bucurie i-au priimitu ºi darurile ce-i trimisése ªtefan Vodã cu mare mulþãmitã ºi cu dragoste le-au priimitu ºi le-au luat ºi solilor iarãºi acéla rãspunsu le-au dat : cum este mãrgãtoriu la turci. Mai apoi ºi solii sãi de iznoavã i-au trimis la ªtefan Vodã, ca sã întãreascã cuvântul, iar el au întorsu oastea spre Pocutiia. Înþelegându ªtefan Vodã cum craiul sã apropie cu oaste spre Pocutiia ºi sã trage spre margine, de iznoavã au poftorit soliia, de au trimis înaintea craiului pre Tãutul logofãtul ºi pre Isac vistearnicul cu multe daruri ºi l-au timpinatu de céia parte de Nistru ºi i-au închinatu darurile. ªi iarãºi cu dragoste le-au luatu. ªi décii au trecut apa Nistrului pré la Mihãlcéni, în ceasta parte, cu toatã oastea sa ºi au venitu la Coþmani. Acolea º-au discopierit toatã vicleniia ºi faptile sale céle ascunse, cã au prinsu pre Tãutul logofãtul ºi pre Isac vistearnicul, de i-au fericatu în obezi ºi i-au trimis de i-au închis tocma la Liov. Înþelegându acéstea ªtefan Vodã den iscoadile ce pururea trimitea, sã ºtie încãtro mérge craiul cu oastea leºascã, cum crai l-au viclenitu ºi vine asupra lui ºi au trecut ºi Nistrul cu 80.000 de oaste pre scrisoare, fãrã altã adunare, de sârgu au trimis în toate pãrþile în þarã, sã sã strângã la târgul Romanului. Iarã Albertu au ºãzutu ºapte zile la Coþmani. Ce pãn’ a sã strânge oastea lui ªtefan vodã ºi pãnã a veni ajutoriul, cã ºi Laslãu craiul ungurescu, fratile lui Albertu, încã

i-au trimis 12.000 de oameni de oaste ºi cu dânºii pre Birtoc voievodul Ardealului, ce era cuscru lui ªtefan vodã, ºi de la Radul vodã încã i-au venitu ajutoriu oaste munteneascã, ci pãnã a sã strânge oastea toatã launloc, Albert crai au purces cu oastea de la Coþmani ºi au lovit la ªipinþi. Vãzându ªtefan vodã cã-l împresoarã vrãjmaºii sãi, au tocmitu strajã ºi o au trimis-o împotriva léºilor, ca sã þie vadul Prutului, la târgu la Cernãuþi. Iarã ªtefan vodã în 27 de zile a lui avgust, duminicã, au ieºitu din Suceava spre târgul Romanului ºi cu toatã oastea sa. ªi într-acéia zi îi aduserã lui de la strajã 6 léºi ºi aºa pe trei léºi i-au trimis la împãratul turcescu, iarã pre aceialalþi au zis de i-au spânzurat. Décii craiul leºescu au venitu cu toatã putérea sa la cetatea Sucévii, duminicã, septemvrie 24 de zile. Iarã în 26, marþi, de cãtrã sarã, au început a bate cetatea ºi au bãtut pregiur dânsa trei sãptãmâni ºi zioa ºi noaptea ºi nimica n-au folositu, nãdãjduindu cã sã va închina þara, pentru ce li sã supãrase cu ªtefan vodã pentru atâta rãzboaie fãrã odihnã ºi fãrã mãsurã ce fãcea, de sã bãtea cu toþi. Ci socotiia þara cã de nu li-i îndemânã cu al sãu, mai multã neîngãduinþã le va fi cu streinii ºi încã vãzându atâta pradã ºi rãsipã ci fãciia oastea leºascã, de umbla prin pãduri, de afla prãzi ºi jafuri, siliia cu toþii di sã strângiia la târgu la Roman, unde era beleagul. Aºa þara strângându-sã, iarã din cetate cât putiia sã apãra ºi ce rãsipiia léºii zioa cu puºcile, noaptea astupa gaurile ºi le întãriia, de le era munca lor înzadar, iarã pre afarã, unde afla léºi rãºchiraþi direptu hrana, îi lega ºi îi tãia, de nu era volnici nici într-o parte sã iasã. Mai multu strica loru-ºi decâtu celor închiºi, cã în toate zile li sã adãogia lipsa flãmânziciunii. Décii fiind léºii coprinºi de atâta nevoie, începurã a grãi rãu de craiul sãu, întãi cu tainã, iarã mai apoi în gura mare îl vinuia c-au venit fãrã cale, de i-au adus ca sã-i piarzã pre toþi ºi socotiia toate sémnile câte sã fãcuse réle, cã au fostu lor de arãtare ca sã fie conceniia lor. Cã întãi în þara lor, într-un pârãu de nemica, i s-au înnecatu craiului un pohodnic ºi cându au ieºitu din Liovu, boii carii purta ierbãriia de vântu mare s-au rãsipitu, de nu-i putiia sã-i strângã. Aºijderea un þãran nebunise de cap, au fostu strigându în gura mare: “Duceþi-vã spre pierirea voastrã, cã nu veþi mai veni”. ªi pre un ºleahtici l-au dãtunatu suptu cortu ºi doisprãzéce cai ai lui, mai apoi ºi pre un preot al lor, slujind liturghie, au scãpatu cuminicãtura lor jos. ªi alte sémne réle s-au arãtatu, de-i prorociia toþi cã va fi sfârºitul lor rãu ºi amar, cum s-au ºi tâmplatu. Cã vãzându craiul atâta cuvinte réle de dânsul de la oastea sa, sã temu ca sã nu-l pãrãsascã ºi sã fugã, sã cazã în mânule vrãjmaºilor sãi, sã ajunsã cu solii frãþine-sãu, lui Vladislav craiul ungurescu, ca sã-i împace, cã sosisã ºi ajutoriul ungurescu la ªtefan vodã. ªi aºa Bârtoc voievodul Ardealului, carile venisã cu ajutoriul ungurescu la ªtefan vodã, au trimis solii sãi la Albertu craiul, ca sã-i spuie cã va veni însuºi pentru pace. ªi pre ªtefan vodã cu multe cuvinte l-au rugatu sã facã pace cu craiul leºescu. ªi aºa au intratu la mijlocul lor ºi s-au dus la craiul leºescu de i-au împãcatu într-acesta chip: craiul leºescu sã sã întoarcã pre urmã pre unde au ºi venit, sã nu mai strice þara pre alt loc. ªi décii pre Birtoc voievodul Ardealului bine i-au dãruitu ªtefan vodã cu mari daruri ºi décii s-au dus acasã-ºi. Cându s-au întorsu craiul înapoi Într-acéia Albrihtu, craiul leºescu, fiindu de inimã rea bolnavu, au datu semnu de întorsu înapoi, de care semnu era toþi bucuroºi sã-l auzã, sã sã întoarcã de la atâta flãmânziciune la casile lor. ªi în 19 zile ale lui octomvrie, joi, s-au întorsu craiul de la Suceava ºi s-au apucatu de cale. Ci nu s-au întorsu pre calea pre unde venise, ci pre altã cale, pre unde era þara intreagã, spre Codrul Cozminului.

Simþindu décii ªtefan vodã cã craiul n-au luat urma pre unde venise, ci spre codru, îndatã au trimis dupã dânsul de l-au pohtitu sã nu ia pre acéia cale, spre codru, ci pre urmã, pre unde venise, cã fãcându într-alt chip, vãzându þara paguba -------ce sã va face de oastea leºascã, nu vor rãbda, ci vor vrea sã-ºi apere ale sale, de unde toate sã vor aþiþa de iznoavã spre vreun lucru rãu, carile va strica ºi pacea. Ci craiul mai bucuros fusése sã meargã di dereptul, sã iasã în þara sa ºi n-au bãgatu în samã, ci º-au pãzitu calea spre Codrul Cozminului. De care lucru fiindu înhierbântatu ªtefan vodã de rãzboiu, socotindu cã are vréme de a-ºi rãscumpãrarea strâmbãtatea sa dispre cela ce nu numai pacea cea véche o au cãlcat-o, care avusése domnii Moldovei cu craii leºãºti, ce ºi jurãmântul ºi ºi pacea ce legase atuncea de curându, aºezându-sã sã sã întoarcã pe urmã pre unde ºi venise, décii îl aþiþa ajutoriul ce-i venise di pretitindirilea ºi oastea sa toatã gata strânsã ºi odihnitã, vãzându dobânda di pre cei flãmânzi ºi slãbiþi, au trimis înainte ca sã apuce calea la Codrul Cozminului, sã sãciuiascã pãdurea, sã o înþineaze, ca sã o poatã porni asupra oºtii, daca vor intra în pãdure. Iarã el cu toatã oastea au intrat dupã dânºii ºi cu doao mii de turci. ªi a patra zi i-au ajunsu în pãdure, joi, octomvrie în 26 de zile, luundu ajutoriu pre Dumnezeu ºi cu ruga Preacistii ºi a sfântulu marelui mucenic Dimitrie ºi lovindu-i de toate pãrþile ºi oborându copacii cei înþinaþi asupra lor, multã oaste leºascã au pieritu, unii de oºténi, alþii de þãrani, cã le coprinsése ca cu o mreajã calea, alþii de copacii cei înþinaþi. Aºa pierzându puºcile, lãsându steagurile care toate le-au adunatu ªtefan vodã ºi ei cine cum au putut, în toate pãrþile s-au rãºchiratu prin pãduri, de au scãpat puþini afarã. ªi însuºi craiul cu puþini rãmãsése, strângându-sã s-au adunatu într-un ocol la sat la Cozminu. ªi de acolo bulucindu-sã au tras spre Cernãuþi. Iarã oastea lui ªtefan vodã cu dânºii mergându împreunã, sã bãtiia ºi sã tãia. Ci ºi acei puþini ce ieºisã din codru n-ar fi scãpatu, de nu s-ar fi încurcatu ai noºtri în carãle crãieºti ºi în carãle altor boieri, de le-au datu vréme de au ieºit. ªi acolea veni véste lui ªtefan vodã cã vine ºi altã oaste leºascã, într-ajutoriu craiului. Atuncea au chiematu pre Boldur vornicul ºi i-au datu lui oaste de ajunsu ºi au trecut Prutul împotriva acei oºti, sâmbãtã sara. ªi duminecã dimineaþa, octovrie 29 zile, le-au datu rãzboiu ºi pre toþi i-au rãsipit îndatã ºi i-au topitu cu ajutoriul lui Dumnezeu ºi cu norocul lui ªtefan vodã ºi mare moarte ºi tãiere s-au fãcut atuncea în oastea leºascã, la locul ce sã chiiamã Lãnþeºtii satul. ªi nimica n-au ºtiut craiul de venirea acei oºti, nici de pierirea lor. ªi într-acéiaº duminecã, trecându craiul Prutul la Cernãuti, iarãºi fu lovit de oastea lui ªtefan vodã, de i-au rãsipit ºi i-au tãiatu, de-abiia au scãpat însuºi craiul cu puþinã oaste de a sa. Décii trecând craiul spre þara sa, pre multe locuri i-au lovit ai noºtri, ales pre craiul, cã mazurii întorcându-sã sã dea rãzboiu ºi sã apere pre craiul ºi pre cei scãpaþi dintru acel pojar, au datu asupra lui Boldur vornicul cel mare, pre carile îl trimisése ªtefan vodã împotriva acei oºti leºãºti ce veniia într-ajutoriu craiului ºi mare moarte au fãcut într-înºii. ªi la sat la ªipinþi puþini au scãpatu din oastea de era strânsã pre lângã craiul. Décii craiul cu multã nevoie strecurându-sã, au tras la Sneatin ºi de acolo au slobozit oastea pre acasã de cãtã rãmãsése, iarã el s-au dus la Liovu. Nacazanie silnim, adecã certarea celor putérnici Dumnezeu cel direptu, cela ce ceartã nedireptatea ºi înalþã direptatea, cu câtã certare pedepséºte pre ceia ce calcã jurãmântul. Cã acesta Olbrihtu nu spre pãgâni, ci spre creºtini vrea sã facã rãzboiul, nu da ajutoriu celuia ce nu avea odihnã de turci, ci vrea sã slãbascã pre cela

ce sã lupta cu vrãjmaºii creºtinilor, pre carile trebuia cu toþii sã-l ajutoreascã. Ci Dumnezeu la atâta lipsã ºi nevoie îl adusése pre cela ce mergea cu atâta hvalã sã stropºascã þara ºi sã o supuie, care întãi nici taina sa nu vrea sã spuie nimãruia, ci scosése cuvântu cã mérge sã ia Chiliia ºi Cetatea Albã ºi încã adãogea de zicea cã de ar ºti haina sa dipre dânsul gândul lui, o ar arunca în foc. Apoi nici ai sãi nu-l bãga în samã, ci era în zavistiia celor de casã ºi de batjocura tuturora ºi în toate chipurile îl huliia, aºa ºi cinstea din zi în zi micºorându-sã, de inimã rea, puþin de n-au murit.De capetile céle de frunte ale léºilor ce s-au aflat pieriþi Aflatu-s-au la acestu rãzboiu din capete: doi fraþi Tãncenschii ºi Miculai voievodul Ruschii pieriþi ºi Gabriil din Moraviþa ºi Herbor, aºijderea doi fraþi Grotovi, Huminschii ºi Murdileu ºi alþi mulþi, cine poate sã-i pomeneascã pre toþi. Alþii au cãzut la legãturã, cumu-i Tuncischii, Zbignev potcomori Cracãului, Pruhniþschi, Targoveþschii ºi alþii mulþi. Pre unii ai noºtri i-au fostu spânzurându câte doi de pãr, cã au fostu umblând pre acéle vremi pãroºi ca ºi némþii ºi alte batjocuri multe le-au fostu fãcându, de sã pomenéºte ºi astãzi rãotatea lor ce au fostu pãþindu. Iarã ªtefan vodã, dupã izbândã cu noroc ce au fost fãcut la acest rãzboiu, s-au întorsu înapoi la scaunul sãu, la Suceava, cu mare pohfalã ºi laudã, ca un biruitoriu ºi au ziditu bisérica pre numele sfântului mucenicu Dimitrie, în târgu în Suceava, care trãieºte ºi pãnã astãzi. Zic unii sã sã fie arãtat lui ªtefan vodã la acest rãzboiu sfântul mucenicu Dimitrie, cãlare ºi într-armatu ca un viteazu, fiindu-i întru ajutoriu ºi dând vâlhvã oºtii lui ci este de a ºi créderea, de vréme ce au zidit biséricã. Dupre acéia au datu cuvântu ªtefan vodã a toatã oastea, sã sã strângã la Hârlãu, în zioa lui sfeti Nicolae. ªi aºa s-au adunatu cu toþii la Hârlãu într-acéia zi ºi acolo ªtefan vodã au fãcut ospãþ mare tuturor boierilor ºi tuturor vitéjilor sãi ºi cu daruri scumpe i-au dãruit pre ei. ªi décii i-au slobozitu cine ºi pre la casa sa, dându-le cuvântu ca toþi sã dea laudã lui Dumnezeu, pentru ce cã toate puterile suntu de la Dumnezeu. Cându au prãdat Malcociu Þara leºascã 7006 <1498> Malcociu au intratu în Þara Leºascã cu mulþime de turci ºi n-au avut cine sã-i stea împotrivã, ci multã pradã de oameni au fãcut ºi dobândã de dobitoace au fãcut ºi au luat, ºi au ajunsu mai sus de Liov, 25 de popriºti; s-au întorsu înapoi prãdându þara ºi arzându. Sã vedea cã dupã acest rãzboi fãrã noroc, ce fãcusã léºii cu ªtefan vodã, va fi pierirea lor. Cându au prãdat ªtefan vodã Þara Leºascã 7006<1498> iunie 22 zileÎntr-acelaºi an, ªtefan vodã vrându sã-ºi întoarcã dispre léºi strâmbãtatea sa, strânsã þara ºi au intratu la Podoliia ºi la ruºi, trecutau ºi de Liov la Canþug oraºului, la apa Visloca, toate satile arzându ºi prãdându. Ars-au oraºul Premiºlia, Radumnea, Prevorsca, Lanþut ºi cetatea Tereabul ºi multã bunãtate dintr-însa au luatu ºi mulþi joimiri au scos, ci pre toþi i-au tãiatu ºi alþii mai mulþi au arsu în cetate. ªi cetatea Buceaciul multã nevoie au pãþitu ºi Podhaeþul au arsu. ªi mulþi oameni, bãrbaþi, muieri, copii, au scos în robie, mai mult de 100.000, mulþi de aceia au aºezatu ªtefan vodã în þara sa, deºi pãnã astãzi trãieºte limba rusascã în Moldova, ales pre unde i-au discãlicatu, cã mai a treia parte grãiescu ruséºte. Iar ªtefan vodã prãdându ºi arzându þara, s-au întorsu înapoi cu mare dobândã, fãrã de nici o zmintealã, au trecut Nistrul în ceasta parte la Halici ºi au prãdatu ºi de aceasta parte. ªi décii au venitu la scaunul sãu, la Suceava, cu mare bucurie ºi cu biruinþã.

Vã leato 7008 <1500> martie 11, cându au venitu oastea leºascã de iznoavã în þarã sã prade, vãzându stricãciunea ce le-au fãcut ªtefan vodã Albrihtu craiul leºescu, vãzându atâta pradã ºi stricãciune ce i-au fãcut ªtefan vodã în þara lui, nu vru sã lase, ci de iznoavã strânsã oaste ºi intrã în þarã ºi începu a prãda ºi a strica þara pãnã la târgu la Botãºani. ªtefan vodã, daca prinse de véste, îº strânse de sârgu oºtile ºi cu cine avea cu ai sãi, i-au ieºitu înainte acei oºti leºeºti ºi i-au dat rãzboi la târgu la Botãºani. ªi cu vrérea lui Dumnezeu pierdurã léºii rãzboiu ºi fu izbânda lui ªtefan vodã ºi multã oaste leºascã au pierit ºi pe mulþi i-au prinsu în robie ºi multe cazne le fãciia moldovénii léºilor. Cã au pus ªtefan vodã de au arat cu léºii pe o culme de deal la Botãºani ºi au simãnatu ghindã ºi s-au fãcut dumbravã mare, de este pãnã astãzi copaci mari. Ci de aceastã povéste nimica nu scrie cronicariul leºescu, iarã la létopiseþul nostru acest moldovenescu scrie de acestu rãzboiu al lui ªtefan vodã ce au avut cu léºii la Botãºani, precum s-au poménit mai sus. Într-acestaº an, martie, s-au pristãvit Despina doamna Radului vodã, ce era robitã de ªtefan vodã, cându luasã Cetatea Dâmboviþa, ºi cu cinste o au îngropat în mãnãstirea Putna. Cându s-au împãcat ªtefan vodã cu craiul leºescu Vã leato 7009 <1501>, ªtefan vodã, lãsându inima cea neprieteneascã, întorcându-sã cãtrã datoriia creºtineascã, s-au împãcat cu craiul leºescu ºi mare legãturã au fãcut, nu cã doarã s-au temut de putérea lor, care sã ispiti sã ºi rãzboi fãcusã ºi cu turcii, de atâta ori i-au ºi biruit ºi cu alþi megiiaºi de prinprejur avându sfadã, niciodatã nu s-au plecat, ci pentru sã cunoascã toatã creºtinãtatea cã n-au fostu dispre dânsul începãtura, cã n-au rãdicat el armele asupra craiului, ci craiul fãrã cale ºi fãrã de ºtire au venitu asupra lui, unde ºi acolo s-au întorsu cu ruºine, mai apoi ca sã arate cã mai mult poate sã strice el craiului decâtu craiul lui ªtefan vodã, au intratu de i-au arsu târgurile ºi i-au robit podanii, nici au avut cine sã-i stea împotrivã, ci cu mare dobândã s-au întorsu în Þara Moldovei, cã venirea craiului dobândã au adus lui ªtefan vodã, cã s-au umplut toþi de jafuri leºãºti, de acolo au venitu ªtefan vodã ºi cu toþi plini s-au întorsu la casile sale. Aºijdirea acum la pace pre lesne stãtu, ca sã sã cunoascã cã fie la ce îl vor cerca, cã-i gata ºi la pace ºi la rãzmiriþe. Décii pace au legat într-acesta chip, ca sã-i fie într-ajutoriu împotriva fiecãrui vrãjmaºu, iarã pribégii de îmbe pãrþile sã nu sã priimeascã. Iarã de s-ari tâmpla vreunui domnu al Moldovei sã iasã de nevoia turcilor în Þara Leºascã, sã-l priimeascã ºi în tot chipul sã puie nevoinþã, ca sã-l aºaze la domnie, iarã domnii Moldovei pururea sã aibã urechi deºchise dispre turcu, sã dea ºtire craiului de gândurile lor. Iarã judecata acelor cu strâmbãtãþi de la margine sã sã facã dispre amândoao pãrþile. De un Pãtru vodã, ce i-au tãiat capul craiul leºãscu vã leato 7009 <1501> Într-acelaº an trimis-au ªtefan vodã solii sãi la craiul leºescu, la sãim, poftindu pre tocmala ºi legãtura ce au avut, sã dea pre Pãtru vodã, feciorul lui Iliaºu vodã, cã simþise cã pre mulþi din boierii leºeºti îi întorsése spre sine ºi-i îndemna sã facã oaste asupra lui ªtefan vodã ºi sã ia domniia de la dânsul ºi sã fãgãduia cã sã pléce þara toatã, sã fie suptu ascultarea lor. De care lucru multu sfãtuirã în sãim, cã mulþi era lui Pãtru vodã apãrãtori. Mai apoi socotirã sã nu cumva sã zãdãrascã pre ªtefan vodã, sã le fie a strica pacea, pentru ce

cã ºi ei sã gãtiia sã facã oaste, sã margã la prusi. Ci i-au tãiat capul lui Pãtru vodã, înaintea solilor, la târgu la Cihov. Acestu Pãtru vodã, precum s-au pomenit mai sus cã l-au gonitu ªtefan vodã din þarã la Þara Ungureascã ºi i-au luatu domniia, iar el au îndemnat pre Mateiaºu, craiul ungurescu, de au mersu cu oaste asupra lui ªtefan vodã, ca sã-l puie la domnie, unde apoi l-au bãtut ªtefan vodã la Bae, cum s-au pomenit mai sus ºi toatã oastea i-au topitu, numai Mateiaºi cu puþini au scãpatu. Décii daca au muritu Matiiaºu craiul ungurescu, pierdu Pãtru vodã nãdéjdea de a sã mai ajutori de la craii ungureºti. Vãzându déciia ºi vrajba ce intrase între léºi ºi intre moldovéni, gândindu-sã cã întru acéle amestecãturi cã va putea sã-ºi facã ºi el loc la Moldova ºi sã dobândeascã þara, au lãsatu ungurii ºi au fugitu de acolo, trecându în Þara Leºascã, unde ºi moarte i s-au întâmplatu, cum ºi mai sus s-au pomenitu, cã i-au tãiat capul craiul leºescu. De moartea acestui Pãtru vodã nu scriu toþi într-un chip, cã létopiseþul cel moldovenescu scrie cã daca au venitu ªtefan vodã cu oastea munteneascã, s-au lovitu cu Pãtru vodã la Doljãºti pre Sirétiu ºi al doilea rându la Orbic ºi tot au izbânditu ªtefan vodã ºi au prinsu pre Pãtru vodã ºi i-au tãiatu capul. Iarã cronicariul cel leºesc scrie cã daca au biruit ªtefan vodã pre Pãtru vodã, au scãpatu Pãtru vodã la unguri ºi décii toate pre rându, precum scrie mai sus. Ci oricum au fostu, tot sã tocmescu cã izbânda tot au fostu la ªtefan vodã, iarã lui Pãtru vodã tot sã aflã cã i-au tãiat capul. De moartea lui Olbrihtu, craiul leºãscu, 7009<1501> Într-acestaºi an ºi Olbrihtu, craiul leºescu, gãtindu-sã cu mare oaste ca sã margã asupra prusilor, ce n-au sãvârºitu ºi au muritu. Iarã pre urma lui, fãcut-au þara sfat pre obicéiul lor ºi au rãdicat pre Alixandru, fratile lui Olbrihtu, la crãie, cu carile pacea ce fãcusã ªtefan vodã cu frati-sãu, Olbrihtu, de nu-l va vrea fi apucat moartea, cum sã va arãta mai jos, multã rãsipã þãrâlor sã vrea fi fãcut. Vã leato 7010<1502>, pristãvitu-s-au Paisie arhimandritul ºi egumenul mãnãstirii Putnei. Într-acelaº an curându dupã Paisie, avgust 4 zile, s-au pristãvitu ºi Athanasie Bolsun, amândoi lãudaþi de viiaþã bunã ºi curatã, carii în viiaþa lor nimica n-au lipsitu ce li s-au cãzut pãstoriei lor, ca sã nu facã. Cându au luat ªtefan vodã Pocutiia de la leaºi ªtefan vodã fiindu gata de rãzboiu ca un leu ce nu-l poate îmblânzi niminea ºi el odihna altora îi pãriia cã-i este cu pagubã, au intratu în Þara Leºascã cu oaste ºi au prãdatu Pocutiia ºi o au ºi luat-o. ªi zicea cã acel olatu l-au luat léºii de la moldovéni fãrã cale. Într-acéia craiul, dupã ce au fãcut sfatu pentru Pocutiia ce o luase ªtefan vodã, au strânsu oaste pre bani ºi au trimis-o de au intratu în þarã ºi au fãcut multã pagubã ºi atâta s-au fostu supãratu ai lor noºtri, pãnã s-au rugatu cu toþii lui ªtefan vodã, de au ieºitu de la Pocutiia, însã mai mult de boalã ce au avutu, adecã podagrie, ºi cetãþile ce le luase le-au întorsu. De moartea lui ªtefan vodã celui Bun, vã leato 7012 <1504> Nu multã vréme, daca s-au întorsu ªtefan vodã de la Pocutiia la scaunul sãu, la Suceava, fiindu bolnav ºi slabu de ani, ca un om ce era într-atâtea rãzboaie ºi ostenealã ºi neodihnã, în 47 de ani în toate pãrþile sã bãtea cu toþii ºi dupã multe rãzboaie cu noroc ce au fãcut, cu mare laudã au muritu, marþi, iulie 2 zile. Fost-au acestu ªtefan vodã om nu mare de statu, mânios ºi de grabu vãrsãtoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéþe omorâea fãrã

judeþu. Amintrilea era om intreg la fire, neléneºu, ºi lucrul sãu îl ºtiia a-l acopieri ºi unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de rãzboaie meºter, unde era nevoie însuºi se vârâia, ca vãzându-l ai sãi, sã nu sã îndãrãpteze ºi pentru acéia raru rãzboi de nu biruia. ªi unde-l biruia alþii, nu pierdea nãdéjdea, cã ºtiindu-sã cãzut jos, sã rãdica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupã moartea lui ºi ficiorul sãu, Bogdan vodã, urma lui luasã, de lucruri vitejeºti, cum sã tâmplã din pom bun, roadã bunã iese. Iarã pre ªtefan vodã l-au îngropat þara cu multã jale ºi plângere în mãnãstire în Putna care, era ziditã de dânsul. Atâta jale era, de plângea toþi ca dupã un pãrinte al sãu, cã cunoºtiia toþi cã s-au scãpatu de mult bine ºi de multã apãrãturã. Ce dupã moartea lui, pânã astãzi îi zicu sveti ªtefan vodã, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu, cã el încã au fostu om cu pãcate, ci pentru lucrurile lui céle vitejeºti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici dupã acéia l-au ajunsu.Fost-au mai nainte de moartea lui ªtefan vodã într-acelaºi anu iarnã grea ºi geroasã, câtu n-au fostu aºa nici odinioarã, ºi décii preste varã au fostu ploi gréle ºi povoaie de ape ºi multã înecare de apã s-au fãcut. Au domnitu ªtefan vodã 47 de ani ºi 2 luni ºi trei sãptãmâni ºi au fãcut 44 de mãnãstiri ºi însuºi þiitoriu preste toatã þara. Iarã cându au fost aproape de sfârºitul sãu, chiemat-au vlãdicii ºi toþi sfétnicii sãi, boierii cei mari ºi alþi toþi câþi s-au prilejitu, arãtându-le cum nu vor putea þinea þara, cum o au þinut-o el, ci socotindu din toþi mai putérnicu pre turcu ºi mai înþeleptu, au datu învãþãturã sã sã închine turcilor. ªi décii au stãtut la domnie fiiu-sãu, Bogdan vodã cel Grozav ºi Orbu. Povestea ºi tocmala altor þãri, ce suntu pinprejur, cum nu sã cade sã nu poménim, fiindu-ne vecini de aproape. Întãi, cumu-i Þara Leºascã Þara Leºascã, sau cumu-i zicu pre limba lor Polsca Zemlea, adecã þara câmpului îi zicu, pentru loc tinsu i-au pus nume aºa, ci nu pentru cã doarã este câmpie multã, cã fãrã câmpii Daºovului, câmpu slobod ºi pustiiu în Þara Leºascã nu sã aflã, pentru mulþimea de oameni, ce suntu sate pretutinderilea ºi târguri, ci numai pentru cã-i locu tinsu. Pentru acéia îi zicu Þara Leºascã, pentru cã mai de demultu o au fostu chiemând-o aºa dipre numele lui Leh, fiiului lui Elisei, nepotul lui Iavan, carile întãi acela au lãcuitu pre acélea locuri. Þara Leºascã este þarã mare dispre miazãnoapte, de sã chiiamã Borusiia ºi Pomeria, iarã dispre rãsãritu Litva ºi Þara Mazoviei, dispre amiiazãzi Rusiia, ce sã hotãraºte dispre unguri cu Munþii Ungureºti, iarã dispre apus Lusitaniia ºi Slijiia ºi Moraviia, toate acéstea cnézii, daca le-au supus craii leseºti suptu ascultarea sa, adecã Mazoviia, Rusia, Prusiia, Litva, au fãcut tot un trup, din mãdulãri multe, tot o þarã ºi o judecatã au. ªi némiºii carei le zicu ºleahtã, nu aºa de crai ascultã, cum de lége, carele, le-au fãcut ei, de sã judecã la scaunile cetãþilor, cineºi la þinutul sãu. De acolo, cine nu va sã-ºi þie de lége, volnicu-i fieºtecine sã-ºi îndelunge légea la alt scaun mai mare, alése în doao locuri, la Liublin vara ºi la Petricov iarna, unde zic acelor legi tribunal. Acolo, de va avea ºi de crai ceva asuprealã, fãrã nici o fricã are voie sã-l tragã la judecatã, unde procuratorii vor rãspunde pentru crai ºi de va avea strâmbãtate, afla-va judeþu ºi direptate. Nici pre un sleahtici nu-l va putea lega cineva, nici craiul singur, pãnã nu-l va birui cu légea. Aceia nu dau bir nimãrui, nu ascultã de altul, nici în oaste este datoriu sã meargã, fãrã numai de bunãvoie, numai cându va încãlica craiul ºi cu voia tuturora ºi cu platã.

ªi cându le va veni vreo nevoie de undeva, acéia este datoriia lui crai, ca sã dea ºtire la þinuturi, sã sã strângã la zi, care le va arãta. ªi dacã sã vor strânge ºi vor sfãtui de lucrul ce le vor da ºtire, ei vor alége soli ºi vor trimite la sãimu, unde sã vor împreuna cu toþi solii þinuturilor, de vor sfãtui de toate nevoile, ei deosebi ºi craiul cu sfatul sãu deosebi. Ce vor isprãvi peste zi, sara sã vor împreuna cu sfétnicii ce le zicu sinatori ºi ce vor aºeza pãnã a sã sãvârºi sãimul, cã stã sãimul ºase sãptãmâni, de alta nu vor sfãtui, numai de ce va fi pricea întru dânºii, pãnã la sãvârºitu. Iarã în zioa cea de apoi, de multe ori sã tâmplã de nu vor putea lesne sã tocmeascã zuoa, toatã zioa, uneori adaogã ºi noaptea, mai apoi pun ºi aleg dintre dânºii carii vor fi cu sfat mai mare ºi ce le va pãrea lor, pre acéia stã.La oaste nu mergu ei singuri, ci cându tribuieºté oaste, ei slobod la sãim bir, de iau de pre vecinii lor, cu cât potu sã-ºi rãdice treaba mare ca acéia. Numai atuncea cându vor vedea cã tribuiéºte, ºi însuºi craiul va mérge, însã numai pãnã la margini, sã-ºi apere þara, iarã denafarã nu suntu datori. Léºii suntu oameni rãzboinici, oameni învãþaþi de carte, cã pentru învãþãtura ºi a cãrþii ºi a vitejii nu li-i préget, nici de trudã, nici de chieltuialã, ce încunjurã þãrile de învaþã, ca sã deprinzã tineréþile truda ºi la bãtrânéþe înþelepciunea, de care au nevoinþã mai mare. Léºii n-au nevoinþã sã strângã avuþie, cã avuþiia ºi strânsura o dau ºi o rãsipescu, lefecii mulþi þin, dupã câtu le este puterea ºi mai mulþi. Nu este la dânºii ruºine a fi datoriu, cã nici unul, nici cei de frunte, nu este sã nu fie datoriu ºi la jidovi ocinele le zãlojãscu ºi odoarãle lor zãlojãscu la niguþãtori ºi le orânduiescu altora ºi mulþi ºi de totu le pierdu, hrãnindu gloate dupã sine, cã pre cel ce strânge îl numescu jidov. Stãpânilor cui slujãscu, suntu cu credinþã ºi pentru numele lui ºi pentru cinstea, capul îºi pune. Pentru ruda sa ºi pentru seminþiia, câtu de departe, stau cu dânsul pãnã la moarte. Au obiceaiu léºii, nu ca grecii, dupã sfadã ºi dupã price, daca-i vor împãca, nu va þiniia pizmã, ci la nevoia lui ca direptu un frate sã va pune. Craii nu ceia ce-s moºnéni crãiescu, ci pre carile îl aleg ei. Nici altã voie mai mare are, fãrã numai ce suntu boieriile pre mâna lui, cui va vrea sã le dea, le va da. Nici acéle date nu poate sã le ia, fãrã numai de viclenie spre þarã, de-i va lua întãi capul cu judeþu, pãnã nu va muri. Pentru acéia pogorându putérea ºi luundu din mâna crailor, n-au voie sã facã cui va vrea înaljosul ºi sã poatã aþiþa dupã pofta sa rãotãþi þãrâi, ci pentru frâu sã þin fãlcile lor, cã ari face multe rãotãþi. ªi pentru acéia rãdicându ei intre sine rãotãþile sale, din puþin au crescut þara mare ºi sã potu apãra de toþi vrãjmaºii sãi. ªi de la alþii ce au luat, n-au datu, de la némþi Prusiia, de la Moscu nu puþinã þarã au dobânditu: Severia ºi Cernihovul ºi alte þinuturi. Turcii carii pre la alte þãri au izbânditu ºi au luatu cetãþi, iarã la léºi, de câte ori s-au ispitit, cu ruºine s-au întorsu. ªi la toate lucrurile suntu gata ºi cu putérea ºi cu gura gata suntu sã sã apere ºi Dumnezeu îi apãrã pãnã acum, de poate zice fieºtecine cã suntu ca o fecioarã neatinsã ºi nesilitã. Numai tãtarii îi carã în toate zilile de grumazi, cã umblã la dânºii ca la sitã. Au léºii 2 arhiepiscopi ºi 11 episcopi ºi 3 episcopi la cneadzia Litvei, 4 la livoni, fãrã mitropolitul de Chiev ºi alþi episcopi ce-s pre ruºi, de légea greceascã, 16 voievozii de scaune în Þara Leºascã, 5 la Litva, 3 la prusi ºi alþii cineºi pre la scaunile sale ºi 61 de caºtaleani, iarãºi boierii de scaun, iarã starostii suntu mai multe.Þara Leºascã are ape mari: Visla care tréce pe la Cracãu ºi sã pogoarã pre la Varºav ºi la Torunea ºi la Gdansca dã în Marea Albã ºi ºãici

umblã multe pre dânsa. este ºi San apã mare, care dã în Visla, iarã dispre Moscu Niprul, iarã apã mare. De Împãrãþiia Tãtãrascã ºi de obicéiul lor ºi cât loc coprinde Þara Tãtãrascã Aicea nu multu vom poméni de tãtari, carei sã aflã cã suntu limbã bãtrânã ºi din ceput vitéji ºi pãnã astãzi vedem cã s-au þinut tot în ce au apucatu. Tartariia sau cumu-i zicu unii Þara Tãtãrascã, este împãrãþiie mare, cã nu numai ceasta ce este la Crâm, ce în toate pãrþile sã lãþéºte ºi cu putére mare, de coprinde loc multu, o parte mare de Evropa ºi Sarmaþiia toatã de la Asia cu Sþitiia sau Sireca, ce-i zic acum Cataio. Numele º-au luat þara de la apa ce-i zic Tartar, care curã într-acélea pãrþi ce-i zic Magog. Iarã lãcuitorii îºi zicu Mongul. Stã aceastã þarã spre miazãnoapte. Dispre rãsãritu au împãrãþiia cea putérnicã a Hinneai, dispre amiazãzio Indiia cu apa Ganghes, ce-i zice cartea noastrã Fison ºi apa Oxus, iarã dispre apus Marea Caspium ºi Þara Leºascã, de acolo sã apropie de Moscu ºi dispre apus cu Marea de Ghiaþã. Vãzduhul aceºtii þãri este neastâmpãratu, cã vara acéle tunete de groaznice suntu, cât de fricã mulþi mor din oameni ºi suntu cãlduri mari ºi aciiaºi frigu ºi omeþi mari ºi acélea vânturi suntu de mari, câtu de multe ori sã tâmplã de oprescu pre om cãlãtoriu cu calul ºi-l surpã jos, copacii din rãdãcinã oboarã ºi multe pagube fac. Iarã niciodatã nu ploao, vara foarte puþin ºi când ploao de-abiia jilãvéºte pãmântul. Rodéºte acéia þarã grâu, orezu ºi de altã pâine, mãtase sã face, imbir, scoarþã dulce, piper, raventu, zahar, muºcatinu, smoalã, pre alocurea ºi aur ºi argintu scotu, iarã vin pre puþine locuri sã face, cã la þara Cataiia nu sã face. Aflã-sã ºi stinci négre de piiatrã de facu foc cu dânsa, deaca o sapã ºi arde în loc de lémne pentru lipsa lémnelor; de toate dobitoacile sã aflã multe.Aflã-sã scris în cãrþile tãtarilor cã împãratul lor hrãnéºte 10.000 de iepe albe, numai de mulsu lapte ºi þine 20.000 de vânãtori, cã zicu cã fãrã de samã sã aflã pasãri multe. Împãratu întãiu au pus de féliul lor pre unul ce l-au chiematu Hanul, ca sã fie judecata pre dânsul ºi acéstu nume Han s-au chiematu în toþi hanii dipre numele acestuia, câþi au urmatu pre urma lui, cum ºi la Eghipet Faraon, apoi Potolomeiu, la Râm Chesar. ªi din sãmânþa lui Hanu, toþi sultanii s-au tras ºi au lãþitu împãrãþia aceasta de la Þara Sinarilor pãnã la Ochiianu, pãnã la marea ce-i zicu Caspium. Pre urma lui au stãtut loc hanu, carile au nãscut pre Zain hanu al treilea, împãratu ce-l poreclescu unii Batti, acesta au prãdatu Rusiia, Þara Leºascã, Slijiia, Moraviia, Þara Ungureascã. Al patrulea hanu, ficiorul lui Bati, Temir Cutlu, carele îi zicu Tamerlanu ºi sã aflã acesta la istorie scris pentru vrãjmãºiia carile toatã Asiia au prãdatu, de au arsu pãnã la Eghipetu. Acesta au biruitu pre Baiazit împãratul turcescu ºi l-au prinsu viu ºi în cãtuºi de aur l-au bãgatu ºi l-au bãgat în cuºcã, de l-au purtat prin toatã Asia. Al cincilea din Temir Cutlu, fiiu-sãu cel mai mare Temir þaru au stãtut împãratu, carile zicu cã au pieritu la prusi în rãzboiu, bãtându-sã cu crijacii. Al ºaselea, fiiu-sãu Mahmetu þar, al ºaptelea Ahmetu þariu, acesta au nãscutu pre ªahmetu, al optulea împãratu. Iar la þara Cataiului întãi au împãrãþitu Tinhis, al doilea Cui, al treilea Barhim, al patrulea Alam, al cincilea Mongu, al ºaselea Cublai. Tãtarii suntu oameni rãzboinici, suferitori la toate nevoile, nu grijãscu de avuþie, ci de izbândã ºi de foame rabdã cu sãptãmâna. ªi unde va sã facã oaste de grabu ºi nu-i locu direptu hrana sã sã zãbovascã ºi de o sãptãmânã mãnâncã, ca sã fie sãtul, sã nu flãmânzascã. Rãzboiul nu este aºa tare câtu-i de groaznicu, pentru nãvala ºi gâlceava ºi de ar rãbda multu cum li-i nãvala, niminea nu le-ar sta înainte; ce

din nãvalã mare, pre lesne dau dosul ºi din fugã rãºchirându-sã, de multe ori poftorescu rãzboiul ºi cumu-i nãvala cu groazã a o sprijeni, aºa ºi goana cu primejdie a-i goni, cã din fugã sã întorcu ºi izbândescu ºi aºa lucrul ce vor sã facã de grabu sã apucã, cã unde-i auzi numele, acolo îl ºi vezi. Aceºtea nu lãcuiescu în case, fãrã numai în oraºu mare, în carile de multe féliuri de oameni lãcuiescu, niguþãtorescu, agonisescu ºi în câmpi dupã pãºune cu dobitoacile umblã. În loc de case poartã cotigi, ales în Þara Tãtãrascã cea pustie. Cã Tartariia în multe sã împarte, cã þara cea micã, carea stã cãtrã Evropa, intre Nipru ºi intre Don sã închide ºi într-însa Crâmul este, unde le zicem la Piericopu. Iarã Tartariia cea pustie în care multe oarde suntu, întãi Zagatar, ce este Sþitia, intre Emmaum ºi Cataio, cu crãiia Tangut ºi alte multe oarde de coprinde cumu-i Zavolha, Cazanul, nohaii, tumãnii, shibénii, hiianii, cosahiianii, astinhaveanii, chirhesarii, baschirdarii, molgomozorii, ºi altile multe suntu, carile n-am vrut sã le mai scriem. Ce Zavolha ºi Cazanul, Vasilie cneazul Moscului le-au lipitu de împãrãþiia lui iar nohaii suntu dincolo de Volga împrejurul mãrii ce-i zic Caspium ºi apa Iaih ºi alte locuri ce-s lãcuitori mulþi ºi pre multe locuri suntu ºi bogaþi, de nu sã þin cu prada, ca aceºtiia ce-i vedem noi, ce cu agonisitã. ªi ape multe sã aflã ºi bãlþi nu numai pãscoase ºi cu agonisitã, ci într-unile sã aflã atâta mãrgãritariu de multu, de nu este nici de un preþu. Ci de acéstea a tãtarilor destul am poménitu, ci iarãºi de altile sã arãtãm, cã multe am avea a scrie de dânºii, cã de multe ori am pãþit ºi nevoie de cãtrã dânºii ºi nu numai noi, ce toate þãrile câte-s pinprejurul lor, mai apoi sã nu ne arãtãmu istorici de lucrurile altor þãri. De împãrãþiia turcilor ºi de începutul lor ºi de adaosul lor, în ce chip s-au început ºi s-au înmulþitu ºi s-au lãþitu la atâta mãrire ºi cinste ºi tãrie Aicea de vom scrie ºi vom poméni de începãtura ºi adaosul turcilor ºi de împãrãþia lor, nu vom greºi, cã sã véde cã-i fãrã cale ca sã nu poménim ºi sã nu scriem, cã suptu mâna lor ºi suptu jugul lor suntem ºerbi.Acestu féliu de oameni ce le zicem noi turci, carii întãi din tãlhari ºi din oameni puþini atâta s-au lãþitu ºi s-au înmulþitu, cã doao pãrþi de pãmânt coprindu, adecã Asiia ºi Africa, s-au tinsu de au apucatu o parte mare ºi din a treia, din Evropa, de suntu de Dumnezeu lãsaþi certarea creºtinilor ºi groazã tuturor vecinilor de prinprejur. Numile acesta ce zicem noi turcu, sã înþelége om ce este cu viiaþã sãlbaticã, iarã jidovii ei îi chiamã togarma, iarã ei îºi zicu busurmani, adecã tãiaþi împrejur sau buni credincioºi, cã turci sã-i chéme nu sufere, cã-i de ocarã la dânºii acesta nume, cã pre limba jidovascã sã înþelége nemernicu (némérnicu sau prãdãtoriu). Alþii îºi zicu otomani sau osmanidu, dipre numele împãratului lor cel dintãi, care l-au chiematu Otoman. Iarã începãtura împãrãþii lor într-acesta chipu sã aflã sã fie: Otoman împãratul lor cel dintãi au “fostu tãtaru, slujitoriu al hanului celui mare, om îndrãzneþu ºi mai mare de trup decât alþii. Acesta de nevoie au ieºit din Þara Tãtãrascã ºi au început întãi la Cappadochia a þinea drumul, avându cu sine numai 50 de oameni. ªi s-au adaos dupã acéia unul câte unul, pãnã s-au înglotitu unii din oameni rãi adunaþi, alþii ºi de nevoie, sã hãlãduiascã de moarte, alþii în nãdéjde de dobândã. ªi aºa, dupã adaos ce fãciia, întãi pre ascunsu, iarã daca s-au înmulþitu, în vedére sã apuca de pradã ºi jefuia. ªi décii cu toþii s-au pornitu de au luat Capadochiia, Pontul, Bitiniia, Pamfilia, Þiliþiia, þãri mari. ªi acéstea s-au lucratu în anul de la zidirea lumii 6808 <1300>. Pre urma acestuia au luatu împãrãþiia fiiu-sãu Orhan ºi iar ºi acesta cu aceIaºi meºterºug s-au apucatu ca ºi tatã-sãu, numai tãrie ºi

avére mai multã au avutu, din zi în zi adãogându-sã ºi lãþindu împãrãþiia. Cã crescându vrajba intre creºtini, au luat Misia, Licaoniia, Frighia, Caria ºi Niþeia bãtutu-o-au ºi au dobândit-o. ªi au lãþitu împãrãþiia pãnã la Helespont. Cã pre acéia vréme intrasã vrajba intre Paleolog ºi intre Cantacuzino, carii erau capetile Þarigradului ºi socoti nepriietenul crucii ca sã sã arate unii pãrþi cu prietenie ºi sã-l chiieme întru ajutoriu, ce s-au ºi tâmplat, cã au trecut cu oaste la Evropa ºi au deºchis calea ºi altora pre urmã la Evropa, sã facã multã nevoie. Acesta, aproape de sãvârºitul sãu, au fãcut rãzboi cu tãtarii ºi au cãzut în rãzboiul acel fãrã norocu ºi au împãrãþitu 31 de ani. Pre urma lui au stãtut împãratu fiiu-sãu, Amurat, om meºter ºi ascunsu la inimã, carile n-au fostu mai jos de câtu alþii la vitejie, de a rãdbarea nevoile de învãþãtura vitejii. Acésta acopierindu gândul sãu ce vrea sã facã, vãzându cum s-au pomenitu mai sus vrajba intre greci ºi slãbiþi de rãzboaie ce fãciia intre ei, nãimindu cu leafã vase de la Ghenua ºi dupã ce au dobânditu Helespontul, au trecut la Traþiia în anii 6871 <1363> ºi Calipoli la Crâmu au apucatu, ci apoi ºi o parte de mai mare a Traþii au luat. Dupã acéia au supus Misiia, Bosna, Rumele, mai apoi, daca au dobânditu scaunul Odriiului, de bulgari, de sirbi s-au apucat. Mai apoi au pieritu de o slugã a lui Lazar dispotu ce au fost mai nainte de la inimã iubit lui ºi l-au fostu prinsu în rãzboi. ªi i-au rãmas pre urma lui doi ficiori, Suliman ºi Baezitu. Ci Baiazitu omorându pe frate-sãu, au apucatu împãrãþiia. ªi décii s-au apucatu de toatã împãrãþiia. Era om bãrbatu, de minte ascuþitu ºi pohtitoriu de lucruri mari ºi îndrãzneþu la fie ce sã apuca, la trude rãbdãtoriu, vrémea cunoºtiiþa ºi lucrul cum va purta ºi stãtãtoriu la ce sã apuca, ca sã umple. Décii daca au dobânditu Traþiia toatã, º-au întorsu inima spre Þarigradu. ªi întãi au socotitu sã sã apuce de Tesaliia, Machidoniia, Foþida ºi de Atica ºi Misiia, ce le zicem acum sârbii ºi ilirii, ce-i chiemãm Bosna, ºi tribalii, ce-i poreclim bulgarii. O parte din célea au luatu ºi au ucis ºi domnul Bulgariei. Mai apoi au încunjuratu în 8 ani Þarigradul ºi auzindu cã vine oastea ungureascã ºi franþozascã, pre carii împãratul creºtinescu i-au adus ºi i-au chiematu întru ajutoriul, temându-sã de atâta oaste, au pãrãsitu Þarigradul de a-l baterea ºi au sârguitu, de au ieºitu înaintea acei oºti la Nicopolea. ªi dându rãzboiu, au biruitu Baiazitu ºi mulþi domni ºi hatmani ai franþozilor au pierit. De care lucru cu norocu semeþindu-sã Baiazitu, iarã s-au vârtejitu la Þarigrad ºi doi ani stându-i asuprã, de i-au flãmânzitu. ªi era acei închiºi pieriþi, de n-ar fi venitu Tamerlanu hatmanul tãtãrãscu cu mulþime de oaste, de au stropºitu toatã Asia ºi cu foc o au pârjolitu, oraºile au prãdatu. Décii de frica lui di sârgu s-au vârtejit ºi la Galaþiia ºi Bitiniia de rãzboiu s-au gãtitu ºi bãtându-sã pãn’ au înoptatu, birui Tamerlan hatmanul tãtãrãsc ºi Baiazit fu biruit pentru mulþimea tãtarãlor, ci nu era deopotrivã. ªi l-au prinsu viu ºi ferecându-l în cãtuºi de aur ºi în cuºcã bãgându-l, l-au trecut în Asiia. Ce la Asiia l-au slobozitu ºi el de ruºine curându au murit, dupã ce au împãrãþit 13 ani ºi 6 luni. Rãmas-au fii de dânsul, Calepiin, Moisi, Mahmet ºi Mustafa. Ce Calepin de sârgu au murit, iarã fiiu-sãu Orhan de unchi-sãu Moisi fu omorâtu ºi Moisi de frati-sãu Mahmet. Acesta Mahmet, Þara Munteneascã ºi Machidoniia au supus ºi þenchiul sau hotarul turcescu pãnã la Marea Ionicum l-au mutat ºi scaunul º-au pus la Udriiu. ªi dupã ce au þinut împãrãþiia 17 ani, au muritu. Décii al doilea Amurat cãzu la împãrãþie, acésta cu ajutoriul ce avea de la Ghenuva, trecându la Traþiia, au bãtut pre unchi-sãu Mustafa, ºi Thesalonica au fãrãmat, carile era oraºu bãtrân, tare ºi plin de avuþie ºi pre acele vremi Veneþiia o þinea. Décii au supus Chiprul, Epirul, Etolie. Cunoscându déciia cã de va putea

sã lege prieteºug cu Gheorghie dispotul, domnul sârbilor, cã lucrurile lui sã vor întãri ºi a creºtinilor vor slãbi, cu toatã nevoinþa au silit ºi au luatu fata lui, sã-i fie împãrãteasã. Décii ºi cu putérea socru-sãu ºi cu a sa s-au apucat de Beligrad ºi bãtrânu cetatea au pierit 7.000 de turci. Dupã moartea acestuia, stãtu împãrat al doilea Mehmet, carile au încunjuratu Þarigradul cu multã mulþime de oaste ºi l-au luat în anii 6961 <1453>, în luna lui mai, în treizeci ºi una de zile. În al doilea an dupã aceia s-au dus la Beligrad ºi mulþime de ai sãi acolo pierindu ºi el încã rãnit, l-au pãrãsit. Déciia bulgarii au luat ºi Dalmaþiia ºi Rastiia au dobânditu, déciia Trapezontul l-au dobândit ºi Mitelina cu alte ostroave au luat. Apucat-au ºi Evbeiia ºi Chefea, ce o þinea ghenuvezii. ªi au împãrãþit 32 de ani. Déciia Baiazit al doilea luundu împãrãþiia, rãzboiu cu veneþienii fãcu ºi le-au luat Naupactul, Methona, Dirahia ºi toatã Dalmaþiia au prãdatu ºi au murit otrãvit. Acesta Baiazit au luat Chiliia ºi Cetatea Albã de la ªtefan vodã cel Bun.Décii Sélim, fiiu-sãu, cãzu la împãrãþie ; acesta au luat Alcarul oraºu tare la Eghipetu ºi dupã ce au omorât pre soltanul, Alexandriia toatã cu Eghipetul le-au dogânditu ºi le-au lipit de împãrãþia lor ºi Damascul l-au luatu. Pre urma lui, fiiu-sau Suliman, þiindu împãrãþiia, luat-au Beligradul, apãrãtura nu numai a Þãrii Ungureºti, ci a toatã Creºtinãtatea, déciia, Rodosul au biruit ºi Strigoniia ºi Buda ºi alte oraºã ale Þãrii Ungureºti. Încunjurat-au ºi Beciul, mai apoi au pieritu la Zighet, împãrãþindu 47 de ani. Urmat-au al doilea Selim, carile au legat pacea cu némþii ºi au luat vineþiienilor Chiprul ºi déciia Tunetul ºi Gouleta au apucat. ªi décii au muritu în anii 6983 <1475>. Pre urma lui, Amurat au împãrãþit ºi dupã dânsul al treilea Mahmet, carile au omorâtu 18 fraþi ºi au luat împãrãþiia. Iarã alþi împãraþi carii au urmatu de aceea înainte, lãsãm de a-i mai scrie, ca sã nu ne arãtãm istorici de lucruri turceºti, decâtu ale noastre. Ce puþin încã de putére ºi de obiceiul lor, în ce chip þin împãrãþia, avem a scrie. Obicéiu au turcii, în al patrulea an sã ia a zécea din copii, parte bãrbãteascã, ca sã sã adaogã pururea slujba împãrãþiei. ªi la vrémea acéia trimit oameni împãrãteºti la greci, la sârbi, carii suntu pre hotarul împãrãtescu creºtini, alegând Þara Moldovei ºi Þara Munteneascã cã în locul acela ce dau ei copii, noi suntem datori sã fim gata de oaste în toatã vrémea, cându va veni cuvântul împãratului ºi de bani a le darea pururea. Iarã oamenii cei împãrãteºti umblã din sat în sat, déciia cumu-i satul, aºa le aruncã ºi copii sã dea dupã putére ºi cum sã pot tocmi cu dânºii ºi cu bani încã sã împacã. Mulþi sã aflã ºi de bunã voie de mergu, ca sã iasã din ºerbiie ºi mulþi din turci netãiaþi (ºi nu spun cã suntu turci, cã nu i-ar priimi), ce-i dau în locul creºtinilor cã trag nãdéjde cã dintru-unii ca aceiia ies la cinste mare, ca sã dobândeascã boierie. Pre carii apoi pre unii îi duc la Þarigrad, pre alþii la Odriiu ºi pre la alte scale de-i dau de-i hrãnescu, pre unii la Brusiia, pre alþii la caraimani, de sã învaþã la þarinã, acestora le zic agemoglani (sau iamoglani), adecã nevinovaþi, coconi. Iarã daca crescu de ºapte ani, déciia cei mai iscusiþi îi bagã la saraiul împãrãtescu, pãnã la 500. Acolo ºed pãnã de 20 de ani. Unii învaþã carte, alþii la lucruri vitejéºti, dintr-aceºtia aleg, fãrã ce-s de treaba saraiului, de-i pun ienicéri, carii sã aflã pururea pre lângã curtea împãratului, pãnã la 12 mii. Din ienicéri sã aleg mai de frunte spahiioglani, pãnã la 3.000, carii mergu dinadireapta împãratului ºi fieºtecarile dentr-înºii cu câte patru sau cu câte cinci slugi slujãscu. Déciia din stânga 3.000 de silihtari, de iarã slujãscu în patru sau în cinci cai, dupã aceºtiia 5.000 de olofani aºijdirea dinadireapta împãratului ºi alte 5.000 din

stânga, carii sunt aleºi din inicéri sau din creºtini juraþi, carii cu crédinþã slujbã au arãtat begler-beiului sau paºii. Dupã aceºtiia cei de apoi mergu carii sã chiiamã caripiþi, ce sã chiiamã mai sãraci, carii din toatã Þara Turceascã nu numai turci, ce ºi creºtini strânºi, de au venit de bunã voie sã slujascã împãratului pentru leafa. Iar înaintea împãratului 200 sau ºi mai mulþi mergu, ce sã chiiamã mutaferachi, carii pentru slujba lor cea aleasã i-au scos la cinste ºi iau leafã mare, altul ºi un taler de zi, alþii ºi mai puþin, cumu-i omul ºi cumu-i slujba. Dupã aceºtiia mergu treizeci de cauzilieri, carii deºchid calea împãratului ºi oprescu nãvala de la împãratul ºi iau articéle, céle ce-s de jalbe la împãrãþie. Dupã aceºtiia mai aproape mergu solaþii, carii poartã arcile pre umãr cu cãmãºi albe pãnã jos, de sã vãdu de suptu haine ºi în scofii, pãnã câte 200 de oaste. ªi denainte ºi denapoi sunt ºi paici pãnã la 100, aceºtiia toþi nu lipsescu de lângã curtea împãratului. Iarã fãrã aceºtiia ºi alþii mulþi de oaste, de mergu fãrã leafã, cercând sã poatã arãta slujbã, ca sã dobândeascã pitã. Iarã la þãrile împãrãþiei ºi la margine are împãratul altã oaste de a scoaterea împotriva fieºtecãrui vrãjmaºu al sãu, cã la margine, unde se hotãrãscu cu creºtinii, au pãnã în 10 mii de ienicéri, rãsipiþi pre la sate, di sã hrãnescu cu plugul ºi cu niguþãtorii, carii nici de un paºã nu ascultã, fãrã numai de cuvântul împãratului, cându vor ieºi la oaste. Suntu din copii de a zécea, pãnã lã 10.000 împrãºtiiaþi pre la târguri, de suntu de umplerea locuri, de vor pieri dintr-aceºtiia undeva la rãzboiu. Este ºi altã curte, ce sã chiiamã spahii, carii suntu suptu begler-bei. Aceºtia au cinste mare, au sate de la împãrãþie în loc de leafã ºi de aceºtiia nu suntu puþini, cã tot locul, cât þine împãrãþiia, plinu este de dânºii. Are împãratul intre alþi sfétnici mai aleºi trei sau patru, ce le zicu veziri azemi, carii toate trebile împãrãþii poartã ºi de pace ºi de oaste ºi de pãºii ºi de domnii a le schimba ºi a le da, la mâna lor. Unul dintr-înºii este mai mare, pre carile stã toatã credinþa împãratului, adecã veziriul, iarã lui de i se va tâmpla a mérge la oaste, cã mai multã grijã este veziriului de oaste decât de alte trebi, el pune în locul sãu neméstnic, carileº acéia putére þine ce au þinut ºi el. Ci de Împãrãþiia Turceascã destul am povestit, ci iarãºi de altile sã povestim ºi sã arãtãmu înainte. Pentru Þara Ungureascã de jos ºi Ardealul de sus vom sã arãtãm, fiindu-ne vecini de aproape ºi cum au avut ºi ei crãie mare ca ºi léºii Aicea nu vom lãsa ºi de Ardeal sau Þara Ungureascã, cumu-i zicu unii, ca sã nu atingem ºi sã nu pomenim de începutul lor ºi de obicéiul lor, fiindu-ne vecini de aproape ºi de multe ori nãzuia domnii þãrii Moldovei, de sã acioa ºi sã ajutoriia de la dânºii. Ardealul sau Þara de jos Ungureascã sã chiamã Þara peste Munte, carea coprinde o parte de Daþiia ºi piste munte. Direptu acéia-i zicu Þara peste Munte, cãci este încunjuratã de toate pãrþile cu munþi ºi cu pãduri, cum ar fi îngrãditã. Zicu-i ºi þara de 7 oraºã, din limba nemþascã, iarã lãcuitorii þãrii îºi zicu ardéleni, carii sã hotãrãscu cu ungurimea dispre apus, sau cumu-i zicu unii Panonia. Iarã dispre miiazãnoapte sã hotãrãscu cu Þara Leºascã, dispre amiazãzi cu Þara Munteneascã, dispre rãsãritu cu Moldova. Þara Ardealului nu este numai o þarã însãºi, ci Ardealul sã chiamã mijlocul þãrii, care multe coprinde în toate pãrþile, în carea stã ºi scaunul crãiei. Iarã pre la marginea ei suntu alte þãri mai mici, carile toate de dinsa sã þin ºi suptu ascultarea ei suntu : întãi cumu-i Maramoroºul, dispre Þara Leºascã ºi Þara Sãcuiascã dispre Moldova ºi Þara Oltului dispre Þara Munteneascã ºi Þara Bârsei, Þara Haþagului, Þara Aoaºului ºi suntu ºi altle horde multe, carile toate ascultã de Crãiia Ungureascã ºi sã þinu de Ardeal.

În þara Ardealului nu lãcuiescu numai unguri, ce ºi sasi peste samã de mulþi ºi români peste tot locul, de mai multu-i þara lãþitã de români decâtu de unguri. Iarã în Þara Ungureascã de jos, unde sã chiiamã Unguriia cea Mare (sau cumu-i zicu unii pre limba nemþascã Panoniia), acolo numai unguri trãiescu, iarã de sã aflã ºi români pre alocurea, încã lége ungureascã þin. Ungurii nu þin tot o lége, ce în patru sau în cinci legi suntu împãrechiaþi, cã unora le zic calvini, altora lotori, altora calandoº, ce sã chiiamã pre limba lor lége direaptã, alþii-i chiiamã ver㺠ianoº, carii credu în Ioan Botezãtoriul, iarã de Hristos nimica nu sã atingu, alþii chiiamã sombotaºi, carii credu légea jidovascã, alþii-i chiiamã papistaºi, carii cred pãnã în jumãtate légea gréceascã, de aceºtiia se aflã la Ardeal, iarã la Unguriia céa Mare foarte prea puþini. Aceºtiia au ºi icoane în biséricã ºi cruci pre biséricã, încã ºi pre la casile lor sã aflã cruci. Aceºtia nici la o treabã a biséricii nu poftescu pre aceialalþi unguri, nici-i iubescu. Mai bucuroºi sã margã la bisérica româneascã decâtu la capiºtea aceloralalþi unguri. Rumânii, câþi sã aflã lãcuitori la Þara Ungureascã ºi la Ardeal ºi la Maramoroºu, de la un loc suntu cu moldovénii ºi toþi de la Râm sã trag. Ieste þara Ardealului plinã de toatã hrana câtã trebuieºte vieþii omeneºti, cã pâine peste samã rodéºte multã, de niminea nu o cumpãrã, ci tuturora prisoséºte, vin pretutinderea, nimarui nu lipséºte, miere multã ºi bunã, de care facu mied, aºa de bun, cât sã potriveaºte marmaziului. Þara Ungureascã mai denainte vréme era foarte mare, de coprindiia o parte mare ºi din Þara Turceascã, cã scaunul crãiei nu era la Beligradul cestu nou, unde este acum, ci era la Buda, care o þin acum turcii. Cã daca au luat turcii Belgradul cel mare, carele era apãrãtura nu numai a Þãrii Ungureºti, ci a toatã creºtinãtatea dispre apus, au dobânditu déciia ºi Buda, carele era scaunul Crãiei Ungureºti. Décii º-au mutat scaunul la Beligradul cestu nou, di pre Ardeal, ci de-a pururea fãrã odihnã, avându rãzboiu némþii cu turcii ºi fiindu ºi ungurii întru ajutoriu asupra turcilor ºi avându némþii priiteºug cu ungurii ºi mergându asupra turcilor piste dânºii trecea, turcii suindu-sã la némþi, prin þara lor fãcea cale. Ci ungurii vãzându atâta stropºiturã ºi nevoie þãrii, una dispre turci, alta dispre némþi, neavându odihnã de oºti gréle, li s-au supãratu ºi s-au sfãtuitu cu toþii, de s-au închinatu turcilor ºi au luat de la dânºii domnu, ca ºi în þãrile noastre. Iarã némþii daca au vãzut cã soþiile i-au viclenitu ºi s-au închinatu la vrãjmaºii lor, au luatu de la unguri jumãtate de Þara Ungureascã de sus ºi o þin pãnã astãzi. Aºa Þara Ungureascã crãie mare ce era, dintr-un trup in multe mãdulãri s-au întorsu, o parte turcii þin, cu scaunul crãiei cu Buda, némþii altã parte, Ardealul de-i cu stãpânu, încã este suptu robiia turceascã. Ungurii suntu oameni iscoditori ºi necredincioºi, vicléni, priiteºugul nu-l þin la loc de nevoie. Prin þara Ardealului nu poate omul pre lesne sã treacã fãrã cãrþi crãieºti. ªi taina aºa o þinu de bine, cã nici de la þãrani cuvântu direptu nu vei afla. Judecata sa foarte pe direptate o judecã ºi de nu-þi iubeºti légea într-un loc, volnicu eºti sã-þi tragi légea la alt scaun, unde vei iubi. Încã ºi dispre crai, de ver fi avându ceva asuprealã ºi nedireptate, ai voie sã-þi intrebi ºi cu craiul, unde sã adunã toþi domnii la scaunul þãrii, de sã sfãtuiescu di trebile þãrii ºi de vei avea strâmbãtate, afla-vei direptate. Nici craiul are voie sã piiarzã pre vreun némiºu, fãrã numai de-l va dovedi de viclenie. De domniia lui Bogdan vodã cel Orbu si Grozav, feciorul lui ªtefan vodã celui Bun, vã leato 7012 <1504> iulie

Dupã moartea lui ªtefan vodã, cu voia tuturor lãcuitorilor þãrii au stãtut domnu fiiu-sãu Bogdan vodã, puþin dispãrþitu de firea tãtânesãu, cã de n-au ajunsu anii, iarã lucruri mari apucase.Bogdan vodã daca stãtu la domnie, gândi sã-º întãreascã lucrurile întãi cu vecinii ºi sã-º arate nume bun. Pe învãþãtura tãtâne-sãu, a lui ªtefan vodã, trimis-au la împãrãþiia turcilor pre Tãutul logofãtul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dãrãbani, de au dus birul, zéce povoarã de bani ºi s-au închinatu cu toatã þara la sultan Suleimanu împãratul turcescu. Iarã împãrãþiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit ºi au dãruit toþi banii Tãutului logofãtului celui mare ºi i-au adus în þarã ºi au ziditu pre acei bani o sfântã biséricã în satu în Bãlineºti, ce este la þinutul Sucévii ºi trãieºte pãnã astãzi.Într-acéiaºi vréme trimis-au solii sãi ºi la craiul leºescu, intre alte trebi ca sã pofteascã ºi pre sora lui crai, pre Elisafta ºi sã-i întoarcã Tismeniþa ºi Ceºibis, carile oprise tatã-sãu ºi nu le întorsése. Ci bãtrâna, mama lui crai, n-au vrut acésta lucru sã-l facã, cãci nu era de légea papei. Ci solilor pentru ce le-au întorsu acéle târguri, le-au mulþãmitu, iarã de logodnã au îndelungat într-altã datã. Cându au prãdat Bogdan vodã Pocutiia Dupã soliia dintãi ce au fost trimis Bogdan vodã la craiul leºescu pentru soru-sa, n-au pierdut nãdéjdea, cã oblicindu cã muma fétii ºi a lui au muritu, de iznoavã au poftoritu soliia, gândindu-sã cã dupã moartea bãtrânii nu va avea cine sã stea împotrivã. Ce craiul încã i-au îndelungatu pãnã altã datã, cã vediia cã soru-sa nu vrea sã meargã dupã dânsul, cã au fostu Bogdan vodã grozav la faþã ºi orbu de un ochiu. Pentru acéia vãzându Bogdan vodã cã cu bine nu folosi nimica, gândi ruºinea sa sã-ºi rãscumpere cu sânge nevinovat ºi lãsându inima cea priiteneascã, de arme sã apuca ºi strânsã þara toatã ºi au intratu în Þara Leºascã, de au luat Pocutiia ºi au lãsatu oamenii sãi în Pocutiia, iarã el prãdându s-au învârtejit înapoi. Cându au prãdatu léºii Þara Moldovii Vãzându léºii paguba ce le fãcusã Bogdan vodã, nu suferirã, ci de grabu strânsãrã oaste pre bani ºi pre oamenii lui Bogdan vodã ce-i lãsase sã apere Pocutiia, îi împinserã înapoi. ªi întru acel rãzboi au pieritu doi fraþi, ficiori de boieri leºãºti, ficiorii lui Strus. ªi décii au intratu oastea leºascã în Þara Moldovei, de au fãcut multã pagubã ºi pierire ºi au prãdatu pãnã la Botãºani, prinzându pre o samã de boieri de frunte de þarã. ªi pré toþi, în mâniia acelor doi fraþi, i-au dat în Cameniþã de i-au tãiat.A treia solie, cându au trimis Bogdan vodã la craiul leºãscuDupã aceia a treia oarã, de iznoavã au mai ispitit Bogdanu vodã de au trimis solii sãi într-acesta chip, doarã putea cumva sã-i dea craiul pre soru-sa. Ci craiu au fãgãduitu într-acesta chip, cã sã þie légea lor ºi sã fie plecatu crailor leºeºti. Ci curundu vréme murindu, Jicmontu craiul pre urmã n-au umplut fãgãduinþa. Cându au prãdat Radul vodã domnul muntenescu Putna Pre acéia vréme Radul vodã domnul muntenescu, neavându nici o pricinã asupra lui Bogdan vodã, sculatu-s-au cu toatã putérea sa ºi cu Roman Pribeagul, de au intratu în þarã ºi au prãdatu ºi au arsu þinutul Putnii ºi pe de céia parte de Sirétiu, de multã pradã ºi pierire au fãcut. ªi décii s-au întorsu înapoi fãrã de nici o zmintealã. Cându au mersu Bogdan vodã la Þara Munteneascã asupra Radului vodã Vã leatul 7015 <1 506> octomvrie 28, vãzându Bogdan vodã câta pagubã i-au fãcut Radul vodã în þara sa, nu suferi, ce gândi strâmbãtatea sa ca sã o rãscumpere mai cu asuprã, una pentru scârba ºi paguba ce-i f ãcusã Radul vodã, alta ºi pentru vitejiia ce avea, cã socotindu ca sã nu piiae numele cel vitejãscu al tãtâne-sãu, ca sã nu zicã megiiaºii cã au muritu

ºi el cu tatã-sãu, sculatu-s-au cu toatã putérea sa ºi au tras într-ajutoriu ºi pre sãcui ºi s-au dus spre Þara Munteneascã ºi au intratu la locul ce sã chiiamã Rãtezaþii, la Movila Cãiatii, de céia parte de Râmnicu, octovrie 28. ªi au ºãzut cu oastea de céia parte de Râmnic 10 zile, de au prãdatu ºi au arsu de la Milcov pãnã la Râmnic ºi în jos pre de amândoao pãrþile pãnã la Sirétiu. ªi acolo de la Radul vodã l-au timpinat sol, un cãlugãr anume Maximian, ficiorul lui Dispotu împãratul grecescu ºi s-au rugat lui Bogdan vodã ca sã facã pace cu Radul vodã, pentru cã suntu creºtini ºi o seminþie. Déciia Bogdan vodã, vãzându atâta rugãminte de la acel cãlugãr, au fãcut pace pentru voia lui ºi au trimis cu dânsul solul sãu la Radul vodã. ªi acolo Radul vodã cu boierii sãi au jurat pre Sfânta Evanghelie, cum ca sã þie pacea neclãtitã în véci. ªi hotarul pre unde au fostu cel bãtrânu au lãsat ºi sã întoarcã Radul vodã toatã prada ºi arderea, câtã fãcusã în Þara Moldovei, la þinutul Putnii. ªi aºa, s-au întorsu Bogdan vodã cu pace înapoi. Létopiseþul cel leºescu de acéste doao poveºti, ce au mersu Radul vodã cu Romanu Pribagul de au prãdat þinutul Putnii ºi cum au mersu Bogdan vodã în Þara Româneascã asupra Radului vodã, nimica nu însemneazã, nice sã aflã scris. De moartea Radului vodã ºi de moartea lui David mitropolitul ºi de domniia Mihnii vodã Vã leato 7016 <1508> dupã Paºte, murit-au Radul vodã, domnul muntenescu ºi pre urma lui au stãtut la domnie Mihnea vodã, carile au tãiatu boierii. Dupã acéia, în anii 7017 <1509> aprilie 1, pristãvitu-s-au David mitropolitul.Cându au prãdat Bogdan vodã Þara Leºascã, ajungând pãnã la Liov Vã leatul 7017 <1509>, iunie 10, dupã multe solii ce trimisése Bogdan vodã la craiul leºescu pentru soru-sa Elisafta, pre carea de multe ori o cerºusã ºi nu-i o didease, vãzându cã nimica nu poate folosi, socoti cã are vréme ca sã-ºi rãscumpere ruºinea sa dispre craiul leºescu cu sânge nevinovatu ºi de iznoavã au început a strânge oaste. Ci vãzându craiul ungurescu vrajba ce intrase între dânºii ºi simþindu cã Bogdan vodã de iznoavã face oaste asupra léºilor, au trimis sol pre ªtefan Teleþchi, ca sã-i poatã împãca. Ci nimica n-au folositu, cã Bogdan vodã gãtindu-sã ºi armându-sã, au pripit cu oaste de au trecut apa Nistrului, vineri, iunie 29 dni ºi au intrat la ruºi, la Podoliia. ªi sâmbãtã au sosit la Cameniþã ºi décii au slobozit oastea sã prade þara, dându-le vinã cã n-au lége pentru strâmbãtãþile ce fac, alta cã va sã-ºi rãscumpere Pocutiia, a treia ºi pentru sora lui craiu, Elisafta, ce i-o giurasã Alixandru craiul. Deci arzându ºi prãdându þara, au tras la Liovu, de au bãtut târgul, de puþinu nu l-au luatu. ªi singur Bogdan vodã cu capul sãu au lovit cu suliþa în poarta Liovului, care lucru ºi astãzi sã cunoaºte semnul. ªi nici léºii nu tãgãduiescu de aceasta, ci încã ei mai tare mãrturisescu cã au fost adevãrat aºa. ªi au prãdatu împrejur pretitindirilea, ºi au arsu Rohatinul oraº mare ºi vestit ºi multã avuþie ºi bunãtate dintr-însa au luat. Luat-au din Rohatinu ºi clopotul cel mare ce este la mitropolie în Suceava ºi mulþi oameni ºi boieri au robit ºi domnii lor încã i-au prinsu ºi cu mare izbândã s-au întorsu înapoi la scaunul-sãu, la Suceava, fãrã de nice o zmintealã ºi robilor ce-i adusése din Þara Leºascã le-au împãrþitu hotarã în þara sa. ªi décii º-au luat doamnã din þarã ºi au fãcut pre ªtefan vodã cel Tânãru. Cându au prãdat Þara Moldovii, 7017<1509> iulie 15 Dupã îzbândã cu noroc ce fãcusã Bogdan vodã în Þara Leºascã, iatã-i veni de la Dumnezeu osânda asuprã, cum grãieºte ºi prorocul David, psalm 7: ,,Lac sãpã ºi-l scurmã ºi cãzu în groapa care au fãcut”, aºa petrecu Bogdan vodã, cã nu era încã bine ieºit din Þara Leºascã, iatã craiul strângându oaste degrab, au silit sã apuce pre Bogdan vodã încã în þara

sa ºi nu au putut de o boalã ce avea. Ci au trimis pre hatmanul sãu, pre Cameniþschii voievodul de Cracãu. Ci pãnã a sosi hatmanul, iarã Bogdan vodã au trecut Nistrul în ceasta parte ºi s-au aºezat la scaun ºi au slobozit oºtile pre acasã, neavând nici o ºtire de oastea leºascã. Iarã Cameniþschii hatmanul vãzându cã nu au apucatu pre Bogdan vodã la margine, au intrat fãrã véste în þarã, de au prãdatu Cernãuþii, Dorohoiul, Botãºanii, ªtefãneºtii, neavându cine sã-i opreascã, cã Bogdan vodã, neavându nãdéjde de una ca aceasta, au lãsatu oastea pre acasã. Iarã léºii au prãdat cum le-au fostu voia. ªi încã un Vasco oarecarile de ai noºtri, avându mânie pre alt Vasco ce i-au fostu luat muierea, s-au închinat la léºi, de i-au purtat pretitindirile, ºtiindu cã n-are cine le sta împotrivã, de au arsu ºi au prãdatu ºi pre vrãjmaºul sãu curvariul încã l-au prinsu de l-au înþãpat, iarã craiul lui Vasco pentru acea slujbã i-au dat Hotniþã, un sat ce este suptu Iaroslavu, pãnã la moartea lui. ªi daca s-au întorsu oastea leºascã înapoi, trimis-au craiul leºãscu Jicmontu la Vladislav craiul ungurescu, ca sã nevoiascã sã facã pace cu Bogdan vodã, ºtiindu cã Bogdan vodã va vrea sã-ºi întoarcã mai cu asuprã dipre dinºii. Cum s-au ºi tâmplatu, cã léºii încã bine nu ieºisã din þarã, Bogdan vodã cu oastea ce putusã o seamã, de strânsése degrabu, au ajunsu pre oastea leºascã la trecãtoare Nistrului ºi dându rãzboiu despre amândoao pãrþile, multã moarte s-au fãcut ºi pre o samã de boieri vii nevãtãmaþi i-au prinsu, intrându nesocotiþi de oastea leºascã, adecã logofãtul ºi un homélnicu, cãrora nu le putem afla numile, fãrã numai al Cârstii, Petrica ºafariul, Robrostâmpu. Mai apoi s-au dus léºii intregi cãtrã craiul sãu ºi acieº începurã a umbla sã facã pace ºi au legat pacea într-acesta chip, ca dispre amândoao pãrþile sã întoarcã pagubile, nici sã mai fie zarva întru dânºii. Cându au prãdat Beti Ghirei sultan cu tãtarii Þara Moldovii, leatul 7018 <1510> Beti Ghirei sultan, ficiorul hanului, nepotul împãratului, fãrã véste cu multã mulþime de tãtari pe trei locuri au intrat în þarã, de au prãdat de la Orheiu pãnã la Dorohoiu ºi pre Prut în sus, de multã pradã ºi robire de oameni au fãcut ºi plean de dobitoace au luat; mai apoi sultanul fiindu sãgetat foarte rãu, au murit. Va leato 7019<1511> fevruarie Miercuri în sãptãmâna albã au murit Maria doamna lui ªtefan vodã, fata Radului vodã, muma lui Bogdan vodã ºi cu cinste au o îngropat-o în mãnãstire în Putna. Într-acelaº an au murit ºi Tãutul logofãtul.(AXINTE URICARIUL)Carile ºi mãnãstirea Trestiianã au fãcut, la vã leat 7004, <1496>, precum este scris numele lui pre clopot.Cându au prãdat Mendi Ghirei hanul cu tãtarii Litva ºi Beti Ghirei ficiorul hanului au prãdat Moldova Vã leato 7021 <1513> avgustu 22 de zile, pre aceasta vréme, Mendi Ghirei hanul au prãdat Litva, pãnã la Vilna, de multã pagubã au fãcut ºi mulþi robi au luat. Aºijdirea pre acéiaºi vréme, Bet Ghirei ficiorul hanului au intratu la Moldova, de au prãdat þara pãnã la Iaºi ºi au arsu târgul ºi þinutul Cârlegãturii ºi au ajunsu ºi pãnã la Dorohoiu ºi pãnã la ªtefãneºti. Iarã alþii au prãdat în jos la Lãpuºna ºi la Chighéciu ºi de sârgu vrându sã iasã cu robii, în Nistru multe suflete au înecatu ºi robi ºi ºi de ai sei. Iarã asupra lor trimiseasã Bogdan vodã pre Corpaciu hatmanul sãu, de i-au lovitu cu o mie de oameni ºi nesocotit dându rãzboiu vitejaºte, au cãzut de ai noºtri ºapte sute, iarã trei sute au scãpat. Iarã tãtarii cu pagubã mai multã de apã decâtu de oaste au avut, s-au întorsu la Piericop. Iarã Bogdan vodã îngrozindu-sã de acea pagubã,

au trimis la craiul leºãscu soli, de au poftitu ajutor împotriva tãtarilor, de vor vrea sã vie de iznoavã, ca sã sã apere, alta pentru ca sã-i sloboazã solii, sã treacã la Moscu ºi de toate i-au fãcut craiul pre voie.Aºijdirea de niºte tãtari ce au mai prãdat de iznoavã Þara Moldovei Nu multã vréme trecându, ci într-acelaºi an, de iznoavã au mai intratu tãtarii cu oaste mare în þarã ºi fãcându multã pagubã ºi pradã. ªi fãcându cale, întorcându-sã înapoi, Bogdan vodã i-au lovitu cu oaste proaspãtã ºi au scos tot pleanul de la dânºii.Cându au venit Trifãilã cu oaste ungureascã asupra lui Bogdan vodã Vã leato 7022 <1514> fevruarie 26, în al zécile an al domnii lui Bogdan vodã, fãrã véste au intratu în þarã un Trifãilã, ce sã fãciia ficioru de domnu, venindu din Þara Ungureascã cu ungurii ºi iarna, cându era toþi oºténii pre la casile lor. Ci simþindu ai noºtri, s-au strânsu degrabã din câþi s-au putut ºi i-au datu rãzboiu la pod, din jos de Vasluiu, fevruarie 27. ªi înfrângându-l ai noºtri, i-au topitu toatã oastea lui ºi el au pierit, cã prinzându-l viu, i-au tãiat capul. Iarã la leatul 7024 <1516> martie 10, au murit Laslãu craiul ungurescu. Vã leato 7025 <1516> noiemvrie 8, semnu mare s-au arãtatu pre ceru, cã au strãlucit dispre miiazãnoapte ca un chip de om, de au stãtut multã vréme ºi iarã s-au ascunsu în vãzduh. Aºijdirea, curundu dupã acelaºi semnu, într-acéiaº lunã, au fostu cutremur mare de pãmântu, într-o luni. De moartea lui Bogdan vodã cel Grozavu Bogdan vodã cel Grozavu, ficiorul lui ªtefan vodã cel Bun, s-au pristãvitu în anii 7025 <1517>, aprilie în zile 18, în ceasul cel dintãi al nopþii, în târgu în Huºi, nu cu puþinã laudã pentru lucrurile céle vitejãºti ce fãciia, cã nu în beþii, nici în ospéþe petrecea, ci ca un strejar în toate pãrþile priveghiia, ca sã nu sã ºtirbeascã þara ce-i rãmãsése de la tatã-sãu. ªi domnindu 12 ani ºi 9 luni ºi 3 sãptãmâni, multe lucruri bune au fãcut. ªi décii cu mare cinste l-am îngropat în mãnãstire în Putna. Iarã ce va fi lucrat înlãuntru sau în þarã la noi, dispre partea judéþilor ºi a direptãþii, nu aflãm, ci cunoaºtem cã unde nu-s pravile, din voia domnilor multe strâmbãtãþi sã faac. De domniia lui ªtefan vodã cel Tânãr, ficiorul lui Bogdan vodã, nepotul lui ªtefan vodã cel Bun, 7025 <1517> aprilie Dupre moartea lui Bogdan vodã, pre urma lui, fiiu-sãu, ªtefan vodã, ce-i zic cel Tânãr, s-au aºezat la domnie.(AXINTE URICARIUL)Cum scrie la un létopiseþu sârbescu c-au fostu de 9 ani, cându s-au aºezat la domnie.ªi fu miruit de mitropolitul Theoctist în târgul Sucévii. Cându au intrat în þarã Albu sultanu cu tãtarii ºi l-au bãtut ªtefan vodã, leatul 7026 <1518> avgust 8 În al doilea anu a domnii lui ªtefan vodã, în luna lui avgustu, 8 zile, rãdicatu-s-au Albu sultan cu tãtarii de la Piericop, cu multã oaste tãtãrascã ºi au trecut Nistrul, fãrã véste ºi au tras cãtrã Prut, de au ajunsu la locul ce sã chiamã ªerbanca. ªi déciia s-au apucat a prãda þara. Ci norocul cel bun al lui ªtefan vodã, s-au prilejitu cu oaste gata în gura Goroviei ºi au dat véste ºi þãrâi, de sârgu sã sã strângã. ªi dacã s-au bulucitu, suindu pre Prut în sus, au trimis ªtefan vodã pre Petrea Cãrãbãþu vornicul ºi cu toþi giosénii sã treacã Prutul. ªi daca au luatu învãþãturã ºi au trecut Prutul, luundu ajutoriu den Dumnezeu, luni dimineaþa, în rãvãrsatul zorilor, i-au lovit fãrã véste, cându ei nici o grijã nu avea ºi cu norocul lui ªtefan vodã i-au rãzbit ºi mulþi din tãtari au pieritu, mulþi în Prut s-au înecat ºi s-au fostu înglotindu în Ciuhru. ªi pre mulþi i-au prinsu vii, aºijdirea ºi pre doi

mârzaci mari, anume: Tamizu ºi Bicazu. ªi câþi au rãmas, i-au gonitu priste câmpi, tãindu-i ºi sãgetându-i, pãnã la Nistru. Acolo fiindu obosiþi caii de fugã multã, intrându în Nistru s-au înecatu, numai sultanul cu puþini au scãpat, însã ºi el rãnit rãu în cap, de s-au întors cu multã pagubã ºi pierire ºi ruºine. Încã ºi aceia câþi au scãpat, fãrã arme ºi fãrã cai au scãpat. Iarã ªtefan vodã s-au întorsu cu mare laudã ºi au dat învãþãturã tuturor boierilor sã sã strângã la Hârlãu, la zioa sfântului mucenic Dimitrie ºi acolo daca s-au adunat, ospéþe ºi bucurie mare au fostu, ºi pre toþi vitéjii cei buni i-au dãruit ªtefan vodã. ªi décii º-au luat luiº doamnã. De moartea lui Basarabã vodã domnul muntenescu Vã leato 7030 <1521> septevrie 15 zile pristãvitu-s-au Basarabã vodã, domnul muntenescu ºi au apucatu în locul lui sã domneascã un turcu, pre nume Mahmetu, ce sã trãgea din seminþiia lui. Ci pentru légea lui cea întunecatã sã oscârbirã oamenii de dânsul ºi mulþi dintru dânºii sã cerca sã apuce domniia, ales pribégii carii era de pãziia de multã vréme una ca aceasta. ªi intre multe amestecãturi, au aºezatu la domnie pre Radu vodã. Vã leato 7031 <1523> martie în 20 de zile, pribegit-au ªarpe-postélnicul, de frica lui ªtefan vodã, în Þara Leºascã. Cându au pierit Arbure hatmanul cu ficiorii lui Într-acest an, în luna lui aprilie, în cetatea Hârlãului, ªtefan vodã au tãiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic sã-l fie aflat în viclenie, iarã lucrul adevãrat nu sã ºtie. Numai atâta putem cunoaºte cã norocul fie unde are zavistie, ales un om ca acela, ce au crescut ªtefan vodã pre palmile lui, avându atâta credinþã ºi în tineréþile lui ªtefan vodã toatã þara otcârmuia, unde mulþi vrãjmaºi i s-au aflatu, cu multe cuvinte réle l-au îmbucat în urechile domnu-sãu. Ci pururea tinerii sã pleacã ºi cred cuvintele céle réle (a puhlibuitorilor). ªi acea platã au luat de la dânsul, în loc de dulceaþã amar, pentru nevoinþa lui cea mare, cã nici judecatu, nici dovedit au pierit. De care lucru mulþi înspãimântaþi din lãcuitorii þãrii au început a gândi cum vor lua ºi ei platã ca ºi Arburie, cã nu multã vréme dupã acéia, într-acelaºi an, au tãiat ºi pe ficiorii lui Arburie, pre Toader ºi pre Nichita. Cându s-au rãdicatu boierii Moldovei asupra domnu-sãu, ªtefan vodã cel Tânãr, 7032 <1523> septevrie 7 zile Vãzându boierii ºi lãcuitorii þãrâi Moldovei moartea lui Arburie hatmanul, mai apoi ºi a ficiorilor lui, ºtiind ce bine au avut ªtefan vodã de la dânºii ºi mai apoi cu ce platã le-au plãtit, cu toþii s-au întristat de vrãjmãºiia lui ªtefan vodã, socotind cã ºi ei vor lua acea platã, care au luat ºi Arbure, cu toþii s-au rãdicat asupra lui, septevrie ºapte zile. Ci nimica nu au folosit, cã celui fricos ºi înspãimat, ºtiindu-ºi moartea de-a pururea înaintea ochilor, nici un loc de odihnã nu-i, nici inima de rãzboi. ªi vãzându cã lui ªtefan vodã i-au venit þara întru ajutoriu, s-au rãsipitu printr-alte þãri, lãsându-ºi ocinele ºi moºiile. Iarã pre Costea pârcãlabul ºi pre Ivanco logofãtul ºi pre Sima vistiiernicul ºi pre alþii pre mulþi, i-au prinsu vii ºi le-au tãiat capetile în târgu în Roman. De o oaste turceascã Întru acelaºi an, întorcându-sã o samã de oaste turceascã de la Þara Leºascã, din pradã, pre apa Prutului, la Tarasãuþi, le-au ieºit ªtefan vodã înainte ºi din 4 mii de oameni, puþini au hãlãduit la locurile sale. Pentru legãtura pãcilor ce au tocmit ªtefan vodã cu craiul cel lesescu Pre acéia vréme Jicmontu craiul leºescu au trimis la ªtefan vodã soli, poftindu ca sã poatã avea niguþãtorii lor cale deºchisã la turci ºi sã

fie întru una asupra tãtarilor. Iarã ªtefan vodã aºijdirea au trimis solii sãi, ca sã-i întãreascã priiteºugul ºi sã trimiþã la margine, sã facã légea celor cu strâmbãtãþi ºi sã-i sloboazã solii sãi, sã treacã la Moscu. Ci de a facerea légea marginii, au fãgãduit, iarã la Moscu sã treacã solii prin þara lui, nu au suferit, nici au lãsat, pentru neaºezarea ce avea cu Moscul. Cându au prãdat ªtefan vodã cel Tânãr, Þara Munteneascã, pãnã la Târguºor, 7034 <1526> fevruarie 5 dni Semeþindu-sã ªtefan vodã pentru vâlhva ce-i mergea cu noroc la rãzboaie, strâns-au þara ºi cu mare urgie au intrat în Þara Munteneascã asupra Radului vodã, fevruarie în cinci zile, ºi au prãdat þara pãnã la Târgºoru ºi nicãirea nu i-au cutezatu a-i sta împotrivã Radul vodã, ci cu pace au nevoitu de i-au potolit semeþiia ºi déciia s-au întorsu ªtefan vodã înapoi, fãrã de nici o zmintealã. Vã leato 7035 <1526> septevrie 20 zile, pristãvitu-s-au Pãtru vodã, ficiorul lui Bogdan vodã, fratile lui ªtefan vodã cel Tânãr. De moartea lui ªtefan vodã cel Tânãr, 7035 <1527> ghenarie 14 Aºijdirea într-acestaº an, ghenuarie patrusprãzéce zile, pristãvitus-au ªtefan vodã cel Tânãr, ficiorul lui Bogdan vodã, în citatea Hotinului ºi cu cinste l-au îngropat în mãnãstirea în Putna, carea este ziditã de moºu-sãu, ªtefan vodã cel Bun, ºi au domnit 9 ani ºi 9 luni. Scrie la un létopiseþ moldovenescu de zice cã pre acesta ªtefan vodã l-au otrãvit doamnã sa. Acestu ªtefan vodã întru tot simãna cu firea moºu-sãu, lui ªtefan vodã cel Bun, cã la rãzboaie îi mergea cu noroc, cã tot izbândiia ºi lucrul sãu îl ºtiia purta, mãcarã cã era tânãr de zile, amintrilea era om mânios ºi pre lesne vãrsa sânge.De domniia lui Pãtru vodã Rareº, ficiorul lui ªtefan vodã cel Bun, vã leatul 7035 <1527> ghenuarie 20 Dupã moartea lui ªtefan vodã cel Tânãr, strânsu-s-au boierii ºi þara de s-au sfãtuit pre cine vor alége sã puie domnu, cã pre obicéiul þãrii nu sã cãdiia altuia domniia, fãrã carile nu vrea fi sãmânþã de domnu. ªi iscodindu unul de la altul, aflatu-s-au unul de au mãrturisit cã au înþeles din rostul mitropolitului, carile s-au fostu sãvârºit mai nainte de ªtefan vodã ºi fiindu ªtefan vodã bolnav la Hotin, au lãsat cuvântu, ca de sã va sãvârºi el, sã nu puie pre altul la domnie, ci pre Pãtru Mãjariul, ce l-au poreclit Rareº, dipre numele muierii ce au fostu dupã alt bãrbat, târgoveþ din Hârlãu, de l-au chiemat Rareº. Aºa pre Pãtru aflându-l ºi adeverindu-l cã este de osul lui ªtefan vodã, cu toþii l-au rãdicatu domnu, ghenuarie 20. Carile apucândusã de domnie, niminea de nãdéjde nu s-au scãpatu, cã pace ºi odihnã era tuturora ºi ca un pãstoriu bun ci strãjuieºte turma sa, aºa în toate pãrþile strãjuia ºi priveghiia ºi nevoia ca sã lãþascã ce au apucat. Cã nimica dupã ce au dobândit domniia n-au zãbovit, ci de rãzboaie s-au apucat ºi la toate îi mergiia cu noroc. Cându au prãdat Pãtru vodã întâi Þara Sãcuiascã, vã leatul 7036 <1528> Pãtru vodã Rareº în al doilea an al domniei sale, rãdicat-au oaste mare asupra sãcuilor, la Þara Ungureascã ºi au împãrþitu oastea în doao polcuri, ºi pre doao poteci ºi-au trecut oastea. ªi deaca au intrat la dânºii, în toate pãrþile i-au spartu ºi i-au rãsipitu ºi oraºile le-au jãfuit ºi pe toþi i-au supus ºi i-au plecat lui ºi cu pace s-au vârtejit înapoi, la scaunul sãu, la Suceava. Pre acéle vremi Pãtru vodã au urzit mãnãstirea Pobrata ºi o au zidit-o pãnã în jumãtate.Al doilea rãzboiu ce au fãcut Pãtru vodã cu sãcuii la Þara Ungureascã, din sus de Braºov, 7036 <1528> iunie

Într-acestaº an, dupã ce au prãdat Pãtru vodã Þara Sãcuiascã, trimis-au Ianoº craiul ungurescu solii sãi la Pãtru vodã, de l-au poftit ca sã-i fie întru ajutoriu împotriva a o samã de domni ungureºti, carii nu vrea ca sã i sã pléce ºi-i fãgãdui oraºul Bistriþa cu tot þinutul dintru acéia þarã ºi încã ºi alte fãgãduinþe mai multe i-au adeverit cã-i va da, numai de-i va birui ºi sã-i pléce supt ascultarea lui. Vãzându Pãtru vodã pofta lui Ianoº craiul, una pentru fãgãduinþa, alta pentru prieteºugul ce avea împreunã, îndatã au gãtit oaste ºi au trimis pre Grozea vornicul cel mare ºi pre Barbovschii hatmanul, carii era mai credincioºi din boierii sãi ºi au învãþat o samã de oaste sã treacã pre drumul Braºovului, iarã o samã pre drumul Sucévii mai pre sus sã intre în Þara Ungureascã. Iarã ungurii degrabã deºteptându-sã ca din somnu, simþind cã-i acopere vrãjmaºii, degrabu s-au gãtit de rãzboiu, cã nu aºa sã-ngrijiia de oastea din sus, cum de cea din jos, auzindu cã vine asupra lor. ªi sculându-sã mulþi domni din Ardeal ºi alþii carii era gata sã moarã pentru moºiile sale ºi multe puºci ºi arme luund cu sine ºi apropiindu-sã din sus de Braºovu oaste de oaste ºi înhierbântaþi, ascuþindu unii spre alalþi armile ºi sã arãta groaznici vrãjmaºilor sãi. ªi bulucindu-sã cineº la ai sãi ºi gãtindu-sã sacuii de rãzboiu, iarã moldovénii ajutoriu ºtiind numai de la Dumnezeu ºi aºa s-au lovit cu dânºii. ªi dând rãzboiu vitejaºte, mare moarte s-au fãcut dispre amândoao pãrþile. Mai apoi, vãzându sãracii dintru atâta pierire cã pierdurã rãzboiul, lãsându toate armile ºi ºi puºcile cu carile avea nãdéjde sã-ºi amistuiascã capetile, au dat dosul a fugi ºi mulþi din domni au picat la apa Bârseii. ªi dupã rãzboiu, multã pradã fãcându, s-au întorsu cu izbândã la domnu sãu, Pãtru vodã. Iarã cei din sus ce au intrat pre drumul Sucévii, mai puþinã izbândã au fãcut, prãdându ºi arzând ºi cu pace s-au întorsu înapoi. Auzindu Ianoºu craiul ce s-au lucrat, mult s-au bucurat ºi pre lângã fãgãduinþa dintãi, ce-i fãgãduise Bistriþa, ºi alte oraºã, i-au mai dat lui Pãtru vodã.Întru acestu an Pãtru vodã trimis-au oamenii sãi ca sã ia acele cetãþi ce-i fãgãduise, ce bistricénii nu suferirã sã ia ei loruº strein mai mare ºi încã îndemnarã ºi alte cetãþi, adecã Braºovul ºi altele de prinprejur, lepãdându-sã de Ianoºu craiul. Cându au prãdat Pãtru vodã al treia oarã Þara Sãcuiascã Vãzându Pãtru vodã cã bistricénii nu-l poftescu pre el, nici vor sã priimascã judeþe de la dânsul, încã ºi de craiul loru lepãdându-sã, însuºi capul sãu s-au pornit cu toatã oastea sa, cu mare urgie asupra lor. ªi strângându-i cu nevoi din toate pãrþile ºi cu foc îngrozindu-i, iarã ei vãzându nevoia lor ce le-au venitu asupra lor, s-au închinat ºi de la dânsul mai mare au priimitu. Mai apoi cu multe daruri fu dãruitu ºi cu mare dobândã, el ºi toatã oastea lui s-au întorsu la scaunul sãu, la Suceava. Cându au prãdatu Pãtru vodã Pocutiia în Þara Leºascã, 7037 <1529> avgust Printr-acéste rãzboaie cu noroc, semeþindu-sã Pãtru vodã, gândi ca sã facã rãzboiu ºi cu léºii. ªi pentru pricinã, ca sã nu zicã cã este fãrã cale, trimise soli de pofti ca sã-i întoarcã moºiia sa, Pocutiia, care o au fostu vândut-o domnilor, moºilor sãi. Ce léºii nu socotiia cã cere cu cale, ci zãdãraºte loc de price, nici i-au dat ce au poftit, ci s-au întorsu solii fãrã ispravã. Vãzându Pãtru vodã cã cu rugãminte nu poate scoate moºiia sa, gândi cu sabiia sã o ia. De care lucru aprinzându-sã de mânie inima lui Pãtru vodã de rãzboiu, degrabu strângânduº oastea, au intratu în Þara Leºascã, de au prãdat Pocutiia ºi au arsu satele ºi târgurile: Colomãia, Sneatinul, Tismeniþa, pãnã la Halici ºi pretitindirea prinprejur au prãdatu. Déciia cu mare izbândã s-au întorsu înapoi, fãrã de nici o zmintealã.Rãzboiul dintãi ce au fãcut Pãtru vodã cu léºii la Pocutiia

Într-acéia auzindu-sã la craiul aceastã pradã ce au prãdat Pãtru vodã, au trimis craiul pre hatmanul sãu, pre Tarnovschii, cu oastea. Într-acéia vréme mare semnu s-au arãtat pre ceriu, carile multã vréme au stãtut. ªi atuncea au trecut léºii Nistrul spre Pocutiia ºi ca sã scoaþã pre moldovéni, pré carii lãsase Pãtru vodã, sã þie oraºele, sã fie de apãrare. ªi în 12 locuri au avut rãzboiu. Ci vãzându ai noºtri mulþimea léºilor, au trimis la domnu-sãu, Pãtru vodã, sã le vie într-ajutoriu, cã au nevoie de oaste leºascã. ªi fiind supt Obertin oastea leºascã, de sârgu au sosit ºi Pãtru vodã cu oastea sa cea proaspãtã. Atuncea înþelegându hatmanul Tarnovschie de Pãtru vodã, multu au stãtut în gânduri, ca sã lase tabãra cu puºci cu tot ºi el sã fugã. Mai apoi, legându tabãrã, de ruºine s-au apucat de rãzboiu (de care lucru de multe ori unde piierde omul nãdéjdea, de fricã mai apoi sã întoarce în vitejie) ºi multã vréme bãtându-sã, cu multã moarte dintru amândoao pãrþile, moldovénii mai cu multe rane încruntaþi, n-au mai putut suferi, ci le-au datu cale ºi s-au întorsu înapoi. Al doilea rãzboiu, cându s-au bãtut moldovenii cu leºii Iarã Tarnovschii hatmanul leºãscu, dupã izbândã ce fãcu, au lãsatu oastea sa la Pocutiia ºi el s-au dus la craiul. Temându-sã de iznoavã sã nu intre moldovénii sã prade, au socotitu ei sã intre mai nainte sã prade. ªi aºa au intratu o samã de léºi ca sã prade, den carii puþini au hãlãduit, cã prinzându-le de veste moldovénii, au datu asupra lor, de i-au tãiatu ºi i-au rãsipit. Al treilea rãzboiu al moldovenilor cu léºii Într-acéia Ianoºu craiul ungurescu, vãzându acéste amestecãturi intre léºi ºi intre moldovéni, umbla la mijlocul lor sã-i împace, ce nimica n-au folositu, cã nu i-au putut împãca, pãnã nu au mai intrat oastea leºascã sã prade, pre carii i-au acopierit oastea moldoveneascã la Tarasãuþi, de nu au scãpat niminia dintre aceia. Atuncea de iznoavã Ianoºu craiul, umblându la mijlocul lor, i-au împãcatu pãnã în 5 luni, mai apoi au mai îndelungat pacea pãnã s-au umplut anul. Cându au prãdat léºii la Moldova ºi moldovénii la léºi Îndelungându-sã pacea din zi în zi intre léºi ºi intre moldovéni, nu rãbdarã oastea leºascã ce era la margine lãsatã de strajã, ci au intrat în þarã la Moldova, de au prãdatu ºi au arsu Cernãuþii ºi alte sate, pãnã la Botãºani, neavându moldovénii nici o grijã, fiindu pacea legatã. Vãzându moldovénii aceastã cãlcãturã de lége ºi amãgiturã, nu suferirã, ci cu toþii sã gãtirã sã intre la Podoliia, sã prade. ªi º-au dat cuvântu sã-ºi potcovascã caii, cã au fostu iarnã goalã ºi gheþoasã. ªi daca au intratu, au arsu Cernova ºi Iaghelniþa ºi s-au apucatu de Ciarnocojinþi. Al patrulea rãzboiu ce au avut moldovénii cu léºii Prinzându de véste léºii cum moldovénii au intrat la dânºii sã prade, de sârgu s-au gãtit de rãzboiu ºi s-au bulucit ºi au ieºit înaintea moldovénilor la apa Sirétiului. ªi dându rãzboiu vitejaºte, aºa au strânsu pre léºi, cât niminea de arme nu sã apuca, ci de fugã, sã scape. ªi dându în Sirétiu, mulþi s-au înecat, mulþi tãiaþi ºi împuºcaþi, de au pierit mai mulþi de 2.000 într-acel rãzboiu, fãrã robiþi ºi rãniþi. Pierit-au boieri aleºi dintru dânºii: Venglinschii, Pileþchii, iarã pe Vlodec l-au prinsu viu, fãrã alþi mulþi necunoscuþi. ªi aºa iarã fu izbânda la moldovéni. Cându au venit asupra lui Pãtru vodã Suleiman împãratul turcescu cu toatã putérea sa ºi munténii cu domnu sãu ºi sultanul cu tãtarii dimpreunã ºi Tarnovschii hatmanul cu oastea leºascã, vã leato 7046 <1537> septevrie 20 Vãzându léºii multã neîngãduinþã ºi mare zarvã ce este intre domnii Moldovei ºi intre crãiia lor ºi ºtiindu cã Þara Moldovei este suptu mâna

turcului, strânsu-s-au cu toþii, de s-au sfãtuit sã trimiþã soli la împãrãþie cu jalbã, sã-ºi cearã judecatã cu Pãtru vodã. ªi aléserã de trimiserã sol mare pre Cretcovschii caºtaleanul de Brescu, ca sã spuie împãratului cã, de nu-l va rãdica ºi din þarã ºi din domnie, îl vor scoate ei cu oaste, cã nu mai potu suferi rãotãþile ce s-au iscat intre dânºii. Ci turcul dupã puþinã vréme, înþelegându cã léºii sã rãdicã cu tãrie mare asupra lui Pãtru vodã ºi temându-sã ca sã nu ia þara, sã aibã mai multã gâlceavã ºi pagubã apoi cu dânºii decât cu Pãtru vodã, de oaste au învãþatu sã sã grijascã ºi la tãtari au trimis ca pre o vréme sã intre în Þara Moldovei, aºijdirea ºi la munténi, sã sã gãteaze de oaste. Zic cã ºi din þarã au mersu jalbã pentru dânsul pre tainã la împãrãþie, de care lucru împãratul mai vârtos socoti sã-l scoaþã, ca sã nu sã lipascã lãcuitorii la alte pãrþi ºi sã închine þara. ªi toate acéste pre o vréme s-au tâmplatu cându Tarnovschi hatmanul leºescu, cu mare oaste trecusã Nistrul la Hotin ºi cetatea începusã a bate în anii 7074 <1539>, aºteptându ºi pre Avgust craiul, carile au venit pãnã la Liov, nu cu puþinã putére. Tãtarii de altã parte umpluse þara, de robiia ºi ardea, turcii trecea Dunãrea, mai dântru înlãuntru boierii ºi þara cunoscându la ce vine lucrul, sã sfãtuia ºi unul de la altul cerea sfat, ce vor face, ca sã poatã hãlãdui de atâta nevoi ce s-au aþâþatu pen þãri, de s-au strânsu o grãmadã de rãotãþi ºi rãsipã asupra þãrilor. Acéstea toate daca i-au venit la urechile lui Pãtru vodã ºi mai vârtos Hârea chielariul i-au spus cum cã ºi þara sã vorovéºte sã-l pãrãseascã, multã scârbã intrã la inima lui, cã încãtro vrea întoarce oastea mai naintea, nu putea cunoaºte, cã léºii venise cu tãrie, putérea turcului mare, mulþimea ºi iuþimea tãtarãlor neopritã, ce ºi dinlãuntru slabi ºi plin de vicleºug. Ce din toate º-au ales cu ai sãu de au sfãtuitu ca sã ajungã la Ianoºu craiul ungurescu, sã-i împace ºi sã întoarcã oastea asupra tãtarilor, ca de-i va birui, pre turcu pre lesne îl va împãca. Ci sfatul, mãcarã câtu-i de bun, un lucru ce este din voia lui Dumnezeu nu sã poate schimba. Mãcarã cã Avgustu craiu leºescu l-au împãcat Ianoºu craiul ºi fu slobod dintr-acolo, iarã oastea tãtãrascã ºi putérea împãrãþiei turceºti ca un puhoiu degrabu ce vine acopieritu-l-au, de i-au cãutat a lãsa tot ºi s-au dat spre munþi, pãrãsitu de toatã slujba ce avea.Cându au pribegit Pãtru vodã de multe nevoi în Þara Ungureascã Vãzându Pãtru vodã cã-l împresoarã vrãjmaºii sãi de toate pãrþile ºi ai sãi l-au pãrãsit toþi, lãsat-au scaunul ºi s-au dat spre munþi, unde cunoscându cã nici Þara Ungureascã. ªi aºa aflându-º calea deschisã pin acolo nu sã va putea amistui, au gânditu sã treacã la târgu, prin Piatrã, au trecut pre lângã mãnãstirea Bistriþa ºi sã lãsã ca sã poatã ceva odihni, deasupra mãnãstirii în munte, vãzu unde ca un roiu di pretitinderile încunjurarã mãnãstirea, ca sã-l poatã prinde. El cunoscându acéstea, au încãlicat de sârgu pre cal ºi singur au fugit sã hãlãduiascã, în 18 zile ale lui septevrie. ªi intrându în munte, întradâncu, fãrã drum, fãrã povaþã, au dat la strimtori ca acélea de nu era nici de cal, nici de pedestru, ci i-au cãutat a lãsa calul. ªi aºa 6 zile învãluindu-sã prin munte, flãmându ºi truditu, au nemerit la un râu ce cura spre sãcui. ªi mergându pre pãrâu în jos, au datu priste niºte pãscari, carii daca i-au luat sama, cu dragoste l-au priimit. Iarã Pãtru vodã înfricoºindu-sã de dânºii, s-au spieriiatu. Iarã ei cu jurãmântu s-au jurat înaintea lui, cumu-i vor fi cu direptate ºi nimica sã nu sã teamã. Iarã el le-au dat lor 70 de galbeni ºi daca au vãzut ei galbenii, cu bucurie l-au priimitu ºi l-au dus la otacul lor, de l-au ospãtat cu pâine ºi cu péºte friptu, ospãþu pãscãrescu, de ce au avut ºi ei. ªi daca au înserat, l-au îmbrãcat cu haine proaste de a lor ºi cu comãnac

în cap ºi décii l-au scos la Ardeal. ªi fiindu oastea ungureascã tocmitã de strajã, la margine, i-au intrebatu pre dânºii: ,,Ce oameni sunteþi. ?” Ei au zis: ,,Suntem pãscari”. ªi aºa au trecut prin straja ungureascã ºi niminea nu l-au cunoscut. Décii pãscarii l-au dus la casa unui boierin ungurescu, carile au fostu avându priiteºug mare cu Pãtru vodã, ci pre domnu nu l-au aflatu acasã, numai pre jupâneasa lui ºi pre tainã i-au spus ei de Pãtru vodã. Înþelegându de Pãtru vodã, cu dragoste l-au priimit la casa sa ºi i-au fãcut ospãþu. ªi un voinic oarecarele, ce fusése aprod la Pãtru vodã, prilejindu-sã întru acel sat, fiindu scãpatu ºi el dintru acéle rãotãþi, îi spuserã lui de pãscarii ceia ce venise din munte. ªi ºtiindu el cã Pãtru vodã este în munþi intrat ºi nimica de dânsul nu sã ºtie ºi cugetându întru inima sa ca doarã va putea ºti ceva de domnu sãu, au mersu la pãscari, ca sã poatã înþelége ceva, pre un cuvântu dintru dânºii. ªi daca i-au vãzut, îndatã au cunoscut pre domnu-sãu, Pãtru vodã, ºi au cãzut de i-au sãrutat picioarile. Vãzându Pãtru vodã pre credincioasã sluga sa, multu s-au bucurat ºi s-au mângâiatu ºi multe cuvinte de tainã au lãsat cãtrã dânsul. ªi îmblânzindu-i-sã inima, au adormit puþinel. Nici zãbavã multã n-au fãcut, cã pãnã a odihni Pãtru vodã, iarã acea jupâneasã au gãtit leagãn cu cai ºi 12 voinici într-armaþi. ªi daca l-au deºteptat, au ºãzut în leagãn, numai cu aprodul ºi au mersu pre locuri fãrã drum, pãnã au sosit la casa altui boierin ungurescu, ce ºi acela era priieten lui Pãtru vodã, carile daca l-au vãzut, cu dragoste l-au priimitu ºi l-au ospãtatu. ªi îndatã i-au gãtitu leagãnu cu 6 cai, cã loc de a sã zãbovi nu era, cã dindãrãtu dupre urmã prinsése de véste oastea de la straja ungureascã, cum Pãtru vodã au trecut pintre dânºii ºi nu l-au cunoscut. ªi décii s-au pornitu dupã dânsul, a-l cerca, ca sã-l poatã ajunge undeva. Ci Dumnezeu, cela ce-i otcârmuitoriu tuturor celora ce i sã roagã cu credinþã, au acopieritu pe Pãtru vodã ºi i-au datu cale deºchisã. ªi mergându cu nevoinþã, au sosit la Ciceu ºi sãmbãtã în rãsãrita soarelui, septevrie 28 de zile, au intratu Pãtru vodã în cetatea Ciceului ºi au închis porþile. Iarã aceia ce-l goniia dindãrãtu, vãzându cã au hãlãduit Pãtru vodã denaintea lor, s-au întorsu înapoi. Acolo multã plângere ºi tânguire era de doamnã-sa Elena ºi de fii sãi, de Iliiaºu ºi de ªtefan ºi de fiicã-sa, Roxanda ºi de alþi cãsaºi, pentru multã scârbã ºi nevoie ce le venise asuprã, ºtiindu din câtã mãrire au cãzut la atâta pedeapsã. Décii Pãtru vodã au intrat în bisericã, de s-au închinat, mulþãmindu lui Dumnezeu cã l-au izbãvitu din mânule vrãjmaºilor sãi.Iarã S uleiman împãratul turcescu cu oºtile sale în urma lui Pãtru vodã, la Moldova, multã pradã ºi scãdére fãcându þãrâi ºi cãlcându þara, au ajunsu pãnã la Suceava. De domniia lui ªtefan vodã ce l-au poreclit Lãcustã, 7047 <1538>, septemvrie Prãdându ºi stropºindu Þara Moldovei, împãratul Suleiman ºi fiindu þara bejenitã spre munþi, strânsu-s-au vlãdicii ºi boierii þãrâi, la sat la Badeuþi, de s-au sfãtuit cu toþii, ce vor face de acea nevoie ce le venise asuprã. Mai apoi din toate º-au ales sfat ca sã trimiþã sol la împãratul, cu mare rugãminte ºi plângere, sã-i ierte. ªi aºa au ales dintru dânºii pre Trifan Ciolpan, de l-au trimis sol în Suceava, la împãratul, de sã rugarã de pace ºi-ºi cerurã domnu. De care lucru vãzându împãratul rugãmintea lor, s-au milostivit ºi i-au iertat ºi au trimis la dânºii cu Ciolpanu pre un ceauº mare cu credinþã, de i-au chiematu pre toþi la împãratul în Suceava. Carii cu mare fricã au mersu ºi au cãzut la picioarile împãratului, pre carii i-au iertat împãratul ºi cu dragoste i-au priimitu, ca pre niºte robi ai sãi. Mai apoi le-au pus domnu pre ªtefan vodã, ficiorul lui Alixandru vodã ºi el s-au

întorsu înapoi cu multã dobândã dimpreunã cu toatã oastea sa. Décii ªtefan vodã cu vlãdicii ºi cu toþi boierii au petrecut pe împãratul pãnã la Dunãre ºi acolo au întorsu împãratul tot pleanul ºi robii, câþi s-au aflatu de faþã ºi birul încã le-au iertatu. ªi décii au trecut Dunãrea, iarã ªtefan vodã s-au întorsu la scaunul sãu, la Suceava. De multe nevoi ce au petrecut Pãtru vodã la Ardeal de unguri în cetatea Ciceului, dupã ce au scãpat ºi s-au închis acolo Petrecându Pãtru vodã Rareºu la Ardeal, în cetatea Ciceului, multe pedepse ºi nevoi îi veniia asuprã-i de la nepriietenii sãi, cã nu numai de la cei streini, ce ºi de la ai sãi avea pedepse, de la carii miluise ºi-i boierise la binile lui, de la care nu vrea avea nãdéjde sã petreacã nevoie.Cã întãi Simeon pârcãlabul, carele îl pusése Pãtru vodã mai denainte vréme tocmitoriu ºi socotitoriu ºi judecatoriu cetãþii aceiia, dimpreunã ºi cu vlãdica Anastasie, gândind la inima lor rãu asupra domnului sãu, Pãtru vodã, s-au sfãtuit dimpreunã, ca sã prinzã pe Pãtru vodã ºi sã-l ucigã ºi capul lui sã-l trimiþã la ªtefan vodã, pe carile îl lãsase sultan Suleiman împãratul la scaunul Moldovei, gândindu ºi cugetându întru inimile sale cã vor dobândi cinste de la ªtefan vodã. Ci Dumnezeu cel direptu, carile ºtie inimile tuturor, ºtiut-au ºi acesta sfat (de care lucru niminea fãrã voia lui Dumnezeu nimica nu poate face), cã prinzându de véste Pãtru vodã ºi înþelegându acesta sfatu, cã vor sã-l ucigã, silit-au cu meºterºug, de i-au scos din cetate ºi i-au gonit Pãtru vodã pentru aceasta. De noroc era Pãtru vodã de a pãþirea nevoi dispre vrãjmaºii sãi, cã bine de una nu sã curãþiia, alta sosiia. Cã scãpându de vrãjmaºii sãi de la Moldova, preste straja ungureascã déderã ºi de acolo strecurându-sã pre tainã ºi intrându în cetatea Ciceului, spre vrãjmaºii sãi nemeri, bine de aceºtea nu sã mântui, iatã sosi fãrã véste de la Ianoºu craiul ungurescu oaste, care au încunjuratu cetatea de toate pãrþile. Vãzându Pãtru vodã vicleºugul lor ºi nevoia ce i-au venitu asuprã, s-au închinatu lor ºi au dat cetatea ungurilor. Carii daca au dobânditu cetatea pre mâna lor, multã pacoste ºi pedeapsã fãciia lui Pãtru vodã, cã ce era al lui le þiniia toate ei ºi nu era volnicu cu nimica, ales de Maelatu, domnul Ardealului, multã nevoie avea de dânsul. Cându au trimis Pãtru vodã din Ciceu carte pre ascunsu la Suleiman împãratul turcesc, cu rugãminte sã-l ierte, 7048 <1540> Petrecându Pãtru vodã în cetatea Ciceiului un an ºi 6 luni, cu multe nevoi ºi pedepse de la unguri ºi nu mai putu suferi rãotãþile ºi nevoile ce petrecea la dânºii, au socotit sã sã dezbatã de suptu mâna ungurilor ºi s-au sfãtuitu cu doamnã-sa ca sã trimitã carte cu mare jalbã ºi plângere la Suleimanu împãratul turcescu, ca sã i sã facã milã, sã-l ierte, plecându-ºi capul suptu sabiia împãratului ºi sã trimiþã cãrþi la Ianoºu craiul ungurescu, ca sã-l sloboazã din þarã, sã margã la împãrãþie, sã slujascã porþii împãratului. ªi ºtiindu carte sârbascã Elena, doamnã-sa, au scris la împãratul cu mare jalobã ºi plângere, poftindu ca sã sã milostivascã, sã-i ierte. ªi o au pecetluit-o ºi o au dat-o la Pãtru vodã, iar Pãtru vodã o au slobozit-o pre o zebrea din cetate de sus ºi au cãzut jos, dinafarã, lângã zidul cetãþii. ªi décii au chiematu pre o slugã a sa credincioasã, ce era sârbu ºi i-au arãtat cartea ºi i-au zis în tainã sã o ia ºi sã o ducã la mâna împãratului. El luundu învãþãturã, s-au dus ºi au luat cartea ºi o au dus-o în Þarigrad ºi o au tins-o la mâna împãratului. Ci împãratul cetindu cartea ºi vãzându atâta jalbã ºi plângere a lui Pãtru vodã (sau cum zic unii, pentru lãcomiia turceascã, cã turcul bucurosu-i pe fieºtecarele sã-l priimascã, numai sã i sã pléce, ºi sã-i dea bani), s-au milostivit împãratul ºi l-au iertat ºi cu bucurie l-au priimit, vãzându cã i sã

pleacã. ªi de sârgu au învãþatu sã scrie carte la Ianoºu craiul ungurescu, ca sã sloboadzã pre Pãtru vodã, sã margã la împãrãþie. ªi au trimis sol de olac la Ianoºu craiul ungurescu, ca sã facã pre cuvântul împãratului, ci craiul n-au bãgat în samã, nici l-au slobozitu. Ducându olãcariul aceastã solie la împãrãþie, de iznoavã, pãnã în 6 ori au mai trimis împãratul la craiul, poftind sã lase pre Pãtru vodã sã margã la împãrãþie. Ci ungurii nici într-un chip n-au vrut sã-l lase, dându-i vinã cã þiind scaunul la Moldova, multã asuprealã au avut de cãtrã însul. ªi încã adãogea, de-l fãcea notceagoºu, zicându cã are moºii ºi ocine cu dânºii împreunã. Mai apoi, a ºaptea oarã au trimis împãratul soli cu hochimuri la craiul, aducându-i aminte ºi de unile ºi de altile ºi de-abiia l-au slobozit pre zisa împãratului, ca sã fie deplinu. Décii au trimis împãratul hochim la Pãtru vodã, ca sã margã cu-ncredinþare, sã nu sã teamã. Cându au purces Pãtru vodã din Ciceu la împãrãþie la Þarigrad vã leatul 7048 <1540> ghenarie Vãzându Pãtru vodã atâta adeverinþã de la împãratul, fu bucuros foarte ºi inima i sã veseli, cunoscându cã cum sã rãdicã o negurã întunecatã ºi sã rãsipéºte, aºa ºi el sã curãþi de scârba ce-i zãcea la inimã. ªi décii sã gãti de cale ºi au ieºit din Ciceu, în luna lui ghenuarie, într-o duminecã, lãsându-ºi doamna ºi coconii ºi au purces spre Þarigrad, acolo era multã jãlanie ºi plângere la împãrþitul lor. Décii Pãtru vodã, daca au trecut Dunãrea, au mulþãmitu Domnului cã l-au izbãvit den mâinile ungurilor. ªi décii s-au dus la Þarigrad, de º-au plecat capul suptu talpele împãratului. Pre carile cu mare bucurie l-au priimitu împãratul Suleimanu. Cându au omorât pre ªtefan vodã boierii þãrii, Gãneºtii cu Arbureºtii, în târgu în Suceava ªtefan vodã domnind la Moldova, nu puþinã grijã au avut, ºtiindu pre vrãjmaºul sãu, pre Pãtru vodã viu, carile avusése mai di demult avuþiia sa scoasã la Ciceu ºi doamna cu coconii la Þara Ungureascã, cum s-au pomenit mai sus. Mai apoi oblicind cã ºi daca au mersu la împãratul, este la cinste mare, acéstea toate îi era ca o ghiaþã la inimã lui ªtefan vodã. Mai apoi în zilele acestui ªtefan vodã, fost-au foamete mare ºi în Þara Moldovei ºi la unguri, cã au venit lãcuste multe, de au mâncat toatã roada, pentru acéia l-au poreclit de i-au zis Lãcustã vodã. Mai apoi urându-l curtea toatã, s-au vorovit o samã de boieri din curtea lui, anume: Gãneºtii ºi Arbureºtii ºi la aºternutul lui, unde odihniia, l-au omorât în cetatea Sucévii. Începãtoriu ºi aþâþãtoriu acestui lucru au fostu Mihul hatmanul ºi Trotuºanul logofãtul, de s-au vorovitu într-o sarã, ca niºte lupi gata spre vânat, ca sã înéce oaia cea nezlobivã, adecã pre ªtefan vodã ºi dându învãþãturã slugilor sale, ca toþi sã sã într-armeaze ºi dându-le ºi jurãmântu, ca sã le fie cu direptate, s-au pornitu cu toþi. ªi într-un foiºor, sus în cetate, unde odihniia la aºternutul lui, au rãsipit uºa ºi neºtiind ªtefan vodã nimica de aceasta, s-au sculat, fiind numai cu cãmeaºa, iarã ei cu toþii, ca niºte lei sãlbatici au nãvãlit asuprã-i ºi multe rane fãcându-i, l-au omorâtu ºi l-au scos afarã. Aceasta platã au luat ªtefan vodã de la acei ce-i miluise. Mai apoi de la Dumnezeu curându, peste puþinã vréme, le-au venit ºi lor osânda asuprã, de au luat ºi ei platã pentru moartea lui ªtefan vodã. Acestu ªtefan vodã ce l-au poreclit Lãcustã vodã au domnit doi ani ºi trei luni. De domniia lui Alexandru vodã Cornea Acei lei sãlbatici ºi lupi încruntaþi, anume Mihul hatmanul ºi Trotuºanul logofãtul, dimpreunã ºi cu alþii carii era, de le pristãniia lor, daca omorârã pre ªtefan vodã, cu toþii au rãdicat domnu pre Alixandru vodã, ce-i ziciia Cornea, carile fusease atuncea portariu la

cetatea Sucévii, iarã mai denainte vréme fusése slugã la Mihul hatmanul. ªi daca l-au rãdicatu domnu, i-au pus numele Alexandru vodã. Într-acéia vréme, sultan Suleiman împãratul turcescu, gãtindu-sã sã margã la Odriiu, au purces cu toatã putérea sa ºi daca au sosit la Odriiu, înþelegându împãratul de atâta amestecãturi ce sã fãcuse în Þara Moldovei ºi nu sã putea aºeza þara, ºtiind pre Pãtru vodã cã este în socotinþã la împãrãþie, atuncea socotind împãratul ce va face, ca sã poatã aºeza þara, iatã avu vréme ºi Pãtru vodã, de-ºi cerºu la împãratul domnia la moºiia sa, la Moldova, care i-o fãgãduisã împãratul mai denainte vréme, încã când venise Pãtru vodã la Þarigrad din Þara Ungureascã. ªi de aceasta pre voie i-au fostu, cã îndatã i-au dat steag ºi domnia la Moldova ºi au trimis pre credinciosul sãu, pre Imbrea aga cu ienicéri ºi cu multã oaste turceascã, ca sã ducã pre Pãtru vodã la scaun. ªi luundu ajutoriu de la Dumnezeu, în zioa de bogoiavlenie, ghenuarie 6, au purces Pãtru vodã pre Dristor ºi de acolo s-au sculat ºi au trecut Dunãrea ºi au sosit la Brãila. Acolo tocmindu-ºi oastea ca sã margã asupra lui Alexandru vodã Cornea, iatã boierii þãrâi Moldovei prinserã de véste cum domniia este datã lui Pãtru vodã ºi au venitu la Brãila. Înþelegându de aceasta, cu toþii au pãrãsitu pre Alixandru vodã ºi l-au lãsat în Cetatea Noao dimpreunã cu Mihul hatmanul ºi cu Trotuºanul logofãtul ºi cu Pãtraºco ºi Crasneºu ºi Cozma ºi ei cu toþii s-au dus la Brãila, de s-au închinatu la domnu sãu, Pãtru vodã ºi s-au rugat sã-i ierte de greºala lor. Vãzându Pãtru vodã atâta rugãminte de la þarã, i-au iertatu pre toþi ºi cu dragoste i-au priimitu ºi le-au grãit lor : ,,Fiþi în pace ºi iertaþi de greºalile voastre, câte mii-aþi fãcut oarecând”. Iarã ei cu toþii strigarã: ,,În mulþi ani sã domneºti, cu pace”, ºi iarãºi ziserã: ,,Bine ai venit la scaunul tãu domnul nostru cel dintãi”. ªi multã bucurie ºi veselie era tuturora, cã toþi îl iubiia ca pre un pãrinte al sãu ºi era bucuroºi toþi de venirea lui, cãci cã li sã supãrase de amestecãturile ce sã aþâþasã în þarã ºi de rãotatea acelor lei cumpliþi ºi fãrã suflet. De moartea lui Alexandru vodã Cornea Pãtru vodã, dacã º-au tocmitu oastea bine la Brãila, au purces dimpreunã cu toþi boierii sãi. ªi daca au sosit la Galaþi, s-au tãbãrât la þãrmurile apei. Iarã Alixandru vodã prinzându de véste, s-au gãtit degrabã cu oastea, de câtã avea ºi au ieºit înaintea lui Pãtru vodã la Galaþi. Ci nimica nu au folosit, cã pãrãsindu-l ai sãi toþi, au cãzut în mânule vrãjmaºului sãu, lui Pãtru vodã ºi de sârgu au învãþat Pãtru vodã de i-au tãiat capul, dimpreunã cu Pãtraºco, carile sã þinea de dânsul, într-o miercuri, în luna lui fevruarie. Acest Alexandru vodã au domnit numai 2 luni ºi 3 sãptãmâni. Când s-au aºezat Pãtru vodã de a doao domnie la scaunul sãu, 7049 <1541> fevruarie 19 zile Pãtru vodã, daca au tãiatu capul lui Alixandru vodã la Galaþi, cu toatã putérea sa s-au pornit spre scaunul sãu, spre Suceava. Ce cându au sosit la Bârlad, acolo mare ospãþu ºi cinste i-au fãcut credinciosul ºi cinstit boierinul sãu, Huru vornicul. De acolo purcezându, au venit la târgul Romanului ºi de acolo cu multã bucurie nãzuindu, au intrat în Suceava, fevruarie noaosprãzéce zile, luni dupã sfeti Theodor, în a doao sãptãmânã în postul cel mare, dimpreunã cu Imbrea aga ºi au ºãzut în scaun.Cându au pierit Mihul hatmanul ºi Trotuºanul logofãtul ºi Crasneº ºi Cozma Pãtru vodã, daca au sosit la Suceava ºi s-au aºezat la scaunul sãu, acolo au aflatu în viclenie ºi pe Mihul hatmanul ºi pre Trotuºanul

logofãtul ºi pre Crasneº ºi pre Cozma, de carii multã pedeapsã ºi nevoie avusese Pãtru vodã în domniia dintãi, pre carii, cându au pribegitu Pãtru Vodã din þarã, i-au fostu închis în cetatea Romanului, avându prepus de viclenie, cum s-au ºi arãtatu mai apoi adevãrat cã au fost vicleni. ªi décii îndatã au învãþat de i-au prinsu ºi cu gréle munci i-au muncitu, mai apoi le-au tãiat ºi capetile. Învãþãturã ºi certare Iani socotéºte cum plãtéºte Dumnezeu celora ce fac rãu, aceºtia fiindu lei sãlbateci ºi lupi încruntaþi multe supãrãri au fãcut lui Pãtru vodã în domniia dintãi. Mai apoi stâmpãrându-ºi mâniia inimilor sale asupra lui ªtefan vodã, neavându nici o vinã, cu rea moarte l-au omorât, cum s-au poménit mai sus la domniia lui ªtefan vodã. latã darã dupã fapta lor cea rea, curândã vréme le trimisã Dumnezeu osândã asuprã, de luarã ºi ei platã cu sabiia, ca ºi ªtefan vodã. ªi într-acéiaºi zi, Pãtru vodã au pus pe Petre, ficiorul lui Vartic, hatman ºi pârcãlabu de Suceava. Când au venit Elena doamna lui Pãtru vodã ºi cu fiii sãi din Þara Ungureascã Întru acestaº anu, daca s-au aºezat al doilea rând Pãtru vodã la domnie, trimis-au de º-au adus pre doamnã-sa, pre Elena, ºi pre fii sãi pre Iliiaºu ºi pre ªtefan ºi pre fiicã-sa, Roxanda, de la Ciceu. ªi sosindu la Suceava, mai 25 de zile, le-au ieºit Pãtru vodã înainte trei mile. Acolo multã bucurie ºi veselie era la adunarea lor, cã pre câtã jale era când sã despãrþisã de la Ciceu, de sã dusése Pãtru vodã la Þarigrad, mai multã bucurie ºi veselie era acum la împreunarea lor.Décii, daca sã aºãzarã cu toþii la scaun, nu uitã Pãtru vodã datoriia sa, cu care mai nainte pre toþi îi îngrãdiia, ci ca un pãstor bun grijiia de oile sale céle pierite, ca sã le afle. Trimisã solii sãi la craiul leºescu, de-ºi ceriia robii, ceia ce-i luase Tarnovschii hatmanul cu oaste cându venise la Hotin. Ci nimica nu au folositu, cã nici cu o ispravã nu s-au întorsu solii sãi înapoi. Iar deacã s-au aºedzat Pãtru vodã la domnie, nemica de alta nu-i era grijã, numai cu toatã casa sa a petrece în ospeþe ºi în dezmierdãciuni. Aceste poveºti ce spun de Pãtru vodã Rareº cã au lãsat scaunul ºi au pribegit preste munþi, la Þara Ungureascã ºi de multe nevoi ce au petrecut acolo ºi cum s-au dus acolo la Þarigrad, mai apoi iarãºi cum au dobândit domniia la moºiia sa, la Moldova, cronicariul leºescu de acéste poveºti foarte pre scurt scrie, cã poate fi cã nu au ºtiut di toate. Iarã létopiseþul cestu moldovenescu de ajunsu ºi deºchis, toate pre rându le însemneazã, carile toate, daca le-am luat sama, le-am socotit a fi adevãrate ºi le-am tocmit careleº la locurile sale. Cându s-au bãtut Pãtru vodã cu Maelat voievodul Ardealului, în Þara Ungureascã, cu ungurii, 7049 <1541> Cãlcând ungurii priiteºugul ce avea cu Pãtru vodã, daca s-au aºezat al doilea rând, venit-au hochim împãrãtescu de la sultan Suleiman la Pãtru vodã, ca sã margã asupra ungurilor ºi sã prinzã pre Maelat voievodul Ardealului ºi i-au trimis într-ajutor pre Cuciuc Bali bei, cu oaste turceascã, aºijderea ºi pre Radul vodã cu munténii. Vrându Pãtru vodã ca sã umple voia stãpânu-sãu împãratului, în anii 7049 <1541> iunie 8, s-au pornitu cu toatã putérea sa, de au trecut pre Oituzu, la Ardeal, dimpreunã ºi Radul vodã cu munténii ºi Chiuciuc bei cu turcii ºi mergându cu toþi asupra lui Maelat voievodul Ardealului. Încã n-au ajunsu la Fãgãraºi, acolo i-au timpinat ºi Maelat, domnul Ardealului, cu oaste ungureascã ºi dându rãzboiu vitejaºte dispre amândoao pãrþile, iulie 20, pierdu Maelat rãzboiul ºi pre însul încã l-au prinsu viu Pãtru vodã ºi l-au ferecat în obezi ºi décii l-au trimis Pãtru vodã la Suleiman împãratul turcescu. Iar Pãtru vodã, prãdându þara ºi arzându ºi multã pradã fãcându, s-au întorsu înapoi, fãrã de nici o smintealã.

Cându au prãdat Pãtru vodã a cincea oarã Þara Ungureascã, 7050 <1541> septevrie în 12 dni Dupe ce au prinsu Pãtru vodã pre Maelat voievodul Ardealului ºi l-au ferecat în obezi de l-au trimis la împãratul, în al doilea an de iznoavã au venit carte de la împãratul sultan Suleiman, la Pãtru vodã, ca sã margã sã prade de iznoavã Þara Ungureascã pentru multe neîngãduinþe ºi amestecãturi ce sã aþâþa. ªi umplându Pãtru vodã zisa împãratului, ca sã fie deplin, alta pentru cã ºi el avea scârbã mare spre unguri, pentru multe nevoi ce-i fãcuse, încã cându era la Ciceu, de nu-ºi era volnic cu nimica, mai apoi ºi priieteºugul ce avea împreunã îl cãlcase, rãdicatu-s-au cu toatã putérea sa ºi au trecut la Þara Ungureascã de au prãdatu ºi au arsu pãnã la Cetatea de Baltã. Acolo au ºãzut 6 zile ºi multã pagubã fãcându, s-au întorsu pre la Bistriþã, fãrã de nici o zmintealã ºi trecându muntele au ieºit la Câmpul Lungu ºi s-au pogorât la Bae ºi décii cu mare laudã s-au dus la scaunul sãu, la Suceava. Cronicariul cel leºescu de aceastã pradã ce au fãcut Pãtru vodã al cincilea rându la Þara Ungureascã, nimica nu scrie, cã poate fi cã de au mersu Pãtru vodã, nici un rãzboiu cu niminea nu au fãcut, cã nu au fostu niminea ca sã-i stea cineva împotrivã, ci au prãdatu þara ºi s-au întorsu, pentru acéia n-au însémnatu cronicariul cel leºescu. Iarã létopiseþul cestu moldovenescu aratã cu adevãrat cum au mersu ºi al cincilea rându Pãtru vodã la unguri, de au prãdat ºi au arsu, iarã rãzboiu cu niminea nu au fãcut. Pentru acéia noi n-am lãsat aicea ca sã nu pomenim.Iarã daca sã întoarse Pãtru vodã de la Þara Ungureascã, într-acéia laudã au sfârºit mãnãstirea Pobrata, carea era ziditã de dânsul ºi o au sfinþit. Aºijderea ºi mãnãstirea Râºca au început. Din Dobrovãþul încã au sãvârºitu, de la Cãpriiana mãnãstirea au lucrat, încã ºi alte lucruri bune multe sã aflã fãcute de dânsul, cumu-i la mitropoliia de Roman ºi la mitropoliia de Suceava ºi la mãnãstirea de Bistriþã ºi bisérici de piiatrã în Hârlãu ºi în Bae ºi încã ºi alte lucruri bune multe sã aflã în þarã de dânsul fãcute. Cu adevãrat era ficior lui ªtefan vodã celui Bun, cã întru tot simãna tãtâne-sãu, cã la rãzboaie îi mergea cu noroc; cã tot izbândiia, lucruri bune fãcea, þara ºi moºiia sa ca un pãstor bun o socotiia, judecatã pre direptate fãcea. Almintrilea de stat era om cuvios ºi la toate lucrurile îndrãzneþu ºi la cuvântu gata, de-l cunoºtea toþi cã este harnic sã domneascã þara. În luna lui mai, în 15 zile, au purces Iliiaºu vodã, ficiorul lui Pãtru vodã, la Þarigrad. Cându au murit Pãtru vodã vleat 7054 <1545> Pãtru vodã fiindu bãtrân de zile ºi cãzându în boalã grea, au plãtitu datoriia sa, ce au fostu dator lumii ºi s-au sãvârºit septemvrie 2, vineri, la miiazãnoapte ºi cu cinste l-au îngropat în mãnãstire în Pobratã ce este fãcutã de dânsul, cu multã jale ºi plângere, ca dupã un pãrinte al sãu, carile n-au fostu mai jos decât alþii, ci au lãþit hotarul þãrii, cã pre sãcui de multe ori i-au arsu ºi i-au prãdat ºi luundu-le cetãþile ºi oraºile supt putérea sa i-au supus. ªi atâta groazã le didease cã la vrémea norocului celui prostu, ce era ºi pribeag la dânºii ºi sã scãpasã de domnie ºi dupã ce sã dusése la turci, lãsându-º doamna sa cu coconii ºi avuþiia în Ciceu, necum sã sã bage sã-i jefuiascã, ce încã i-au pãzit ºi i-au socotit pãnã la venirea sa al doilea rându. Aºijdirea ºi cu léºii de multe ori s-au bãtut ºi Pocutiia încã le-au fostu luatu. Mai apoi, dupã atâta trudã a sa, creºtinéºte în þara sa s-au sãvârºit, dupã ce s-au umplut domniei lui cei dintãi ºi acei de apoi 17 de ani.De domniia lui Iliiaº vodã, ficiorul lui Pãtru vodã Rareº, carele mai apoi s-au turcit, 7055 <1546> septevrie

Pre urma lui Pãtru vodã Rareº cu dragoste rãdicarã boierii cu toatã þara pre Iliaºu, fiiu-sãu cel mai mare, la domnie, sâmbãtã septevrie 3, cã ºi firea ºi faþa îl lãuda sã fie blându, milostivu ºi aºãzãtoriu, gândindu-sã cã va sãmãna tãtâne-sãu. Ci nãdéjdea pre toþi i-au amãgitu, cã dinafarã sã vedea pom înflorit, iarã dinlãuntru lac împuþit. Cã avându lângã sine sfétnici tineri turci, cu carii zioa petrecea ºi sã dezmierda, iar noaptea cu turcoaie curvind, din obicéele creºtinéºti s-au depãrtat. În védere sã arãta creºtinu, iarã noaptea în slobozenie mahmeteneascã sã dideasã. ªi atâta sã cãlcasã légea creºtineascã, cât de-l vrea cruþa Dumnezeu mult, pre toþi îi vrea duce din luminã la întunéric. Ci Dumnezeu în zilele lui atâta certare lãsase, cã ºi copacii ºi pomii ºi viile secase de geruri mari. ªi în domniia lui, sâmbãtã dupã Paºti, au tãiat capul lui Vartic hatmanul în târgu în Huºi ºi l-au dus de l-au îngropatu în mãnãstire, în Pobrata, în anii 7056 <1548> aprilie 7. Mai apoi intre multe fãr’delegi ce fãciia Iliaºu vodã, umplându-l satana de învãþãtura lui, au lãsatu domniia la mâna frãþine-sãu, lui ªtefan vodã ºi a mâni-sa, în anii 7059 <1551> mai 1 ºi el s-au dus la împãratul Suleiman, de au priimitu légea lui Moamethu, lepãdându-sã de Hristos, gândindu-sã cã va dobândi cinste mare de la împãratul. Ci mai apoi rãu s-au înºelatu, cã dupã ce s-au turcitu, apucându-l ºi îndulcindu-l cu bine, l-au pus paºã la Dârstor, nume puindu-i Mahmet. Nici într-acea boierie ce-i dedeasã împãratul, n-au trãit multã vréme ºi îndelungatã, ce dupã doi ani, îmbucându-l mulþi din nepriietenii lui cu multe cuvinte réle cãtrã împãratul, au cãzut la închisoare, cã au trimis împãratul de l-au legat ºi i-au luat toatã avuþiia. ªi décii l-au trimis peste mare la Brusa, de l-au închis. Mai apoi de inimã rea, peste scurtã vréme au murit ºi rãu º-au dat sufletul sãu în mâinile diiavolului, în légea turceascã. Acest Iliaº vodã au domnit la Moldova 4 ani ºi 8 luni ºi décii s-au turcit, cum am scris mai sus.De domniia lui ªtefan vodã, ficiorul lui Pãtru vodã, fratele lui Iliiaºu vodã, 7059 <1551> iunie 15 zile Dupã ce au pãrãsit Iliaºu vodã ºi þara ºi légea, iarã boierii ºi lãcuitorii þãrii sã sfãtuirã ºi puserã domnu pre ªtefan vodã, ficiorul lui Pãtru vodã, în anii 7059 <1551> iunie 15, gândindu-sã cã de n-au simãnatu lui Pãtru vodã cel dintãi, doarã va face datoriia ºi obicéiul pãrinþilor acesta. De care lucru ºi el s-au apucatu cu osârdie ºi spre toþi blându ºi milostivu ºi nevoitor spre lucruri bune, biséricilor s-au arãtat cu dumnezeire mare, ca sã poatã stinge numele cel rãu al frãþine-sãu. ªi ca sã nu sã vazã ceva cã este rãsãrit de la pravoslavie, toþi eriticii din þara sa vrea, au sã-l întoarcã, sã fie la o lége, au sã iasã din þarã. Pre arméni, pre unii din bunã voie, cu fãgãduinþe umplându-i, pre alþii cu sila i-au botezatu ºi i-au întorsu spre pravoslavie, mulþi din þarã au ieºitu la turci ºi la léºi ºi printr-alte þãri, vrându sã-ºi þie légea sa. Cu aceasta vrându ªtefan vodã sã astupe faptele frãþine-sãu, de lucruri ce fãciia, cu nevoinþã siliia. Iarã ce cerea pravoslaviia ºi légea creºtineascã nu þinea, cã mai apoi nu numai lãcomiia ºi asuprealã fãciia, ce ºi curvie nespusã era într-însul, nu rãbda de muieri cu bãrbaþi, nu era fecioarile nebatjocurite, nu jupânésile boierilor sãi neasuprite. Mai apoi, de-i vrea fi a domni multu, nu vrea putea fi sã nu urmeaze frãþine-sãu. De moartea lui ªtefan vodã, ficiorul lui Pãtru vodã, fratele lui Iliaº vodã, care au pierit la Þuþora, v leato 7060 <1552> septevrie Petrecându acéste nevoi réle boierii ºi lãcuitorii þãrii dispre domnu sãu, ªtefan vodã, n-au mai putut suferi fãrãdelegile ºi rãotãþile lui, ce întãi s-au sfãtuit cu tainã ce vor face, ca sã sã poatã curãþi de dânsul. ªi sfãtuindu-sã, aciiaºi aflarã sfat ca sã ajungã degrabu la

boierii cei pribégi, carii era în Þara Leºascã ieºiþi de multe nevoi. Décii, daca au avut ºtire ºi rãspunsu de la dânºii, cum ei vor veni fãrã zãbavã, noaptea cu toþii s-au rãdicat la podul de la Þuþora ºi au tãiatu aþile cortului asupra lui ªtefan vodã ºi cu multe rane pãtrunzându-l, au muritu, dupã ce au domnit doi ani ºi patru luni. Certare ºi învãþãturã Mulþi vor sã zicã cum au fostu boierii ºi capetile ficléni, de au omorât pre cel mai mare, cã pre cel mare Dumnezeu l-au lãsat ºi judeþul sãu cel cerescu pre pãmântu i-au datu, cum iubéºte sã vazã judecãtoriu blându în ceriu, aºa sã sã arate blându ºi el pre pãmântu acelora ai sãi ºi cum nu sufere Dumnezeu strâmbãtatea, aºa ºi el sã nu facã altuia. Carele poate sã fie om ca acela, sã-ºi vazã muierea sa silitã ºi batjocuritã ºi sã sufere, carile nu va suspina vãzându ficioara sa din sânul sãu, ce o au cruþat-o, sã o ia ºi sã-ºi râzã de dânsa, carile mai apoi slujitoriu ºi boierinu va priimi sã-i ia fãméia spre pofta sa cea nestâmpãratã ºi nu-i va gândi rãu ? Ci vom putea da vinã aceluia ce nu va putea suferi amarul inimii sale, cã nu el, ce Dumnezeu îi semeþéºte pre unii ca aceia, umblãtori ºi cercetãtori de pãcate ca acéla, ci nu ei de la sine, ci Dumnezeu i-au trimis sfârºenie, ca sã nu sã mai adaogã pãcatul. Cã cei buni vedem cã s-au sãvârºitu bine ºi lãudat, iarã cei rãi rãu s-au sãvârºitu. (Dupã cuvântul prorocului la Psalom 33, zicându: ,,Moartea pãcãtoºilor este cumplitã”.) Domniia lui Joldea vodã, carile au domnit 3 zile, vã leatul 7060 <1551> septevrie Daca uciserã boierii pre ªtefãniþã vodã la Þuþora, cu toþii s-au sfãtuitu ºi au rãdicatu domnu pre Joldea ºi i-au datu pre Roxanda sã-i fie doamnã fata lui Pãtru vodã, sora lui ªtefãniþã vodã. ªi deciia au purces Joldea vodã pre Jijiia în sus, sã meargã la Suceava, sã facã nuntã ºi au mersu pãnã la ªipote, neºtiindu nimica de venirea altui domnu. Înþelegându acesta boierii carii fiindu pribégi în Þara Leºascã ce s-au lucrat la Moldova, degrabu s-au adunatu cu toþii de au sfãtuit în pripã ºi au aflat cum au vréme prin-demânã sã-ºi margã la moºii. ªi îndatã au cãzut dupã Sinévschii voievodul rusescu ºi hatmanul coruniei, ca sã le dea ajutoriu, sã vie în þarã. Ce voievodul înþelegându-º cu craiul, nimica nu au zãbovit, ci au strânsu oastea degrabã ºi au purces spre þarã. Ci sfãtuindu-sã boierii pribégi carii era acolo, ca sã nu vie fãrã cap, au rãdicat domnu pre Petrea stolnicul, în Terebulea ºi i-au pus nume Alexandru vodã, pe carile l-au poreclit Lãpuºneanul ºi l-au ales pribégii dintru sine. ªi au intratu în þarã cu oaste leºascã, pre cuvântul boierilor celor de þarã, ce trimisése mai denainte vréme la pribégii în Þara Leºascã, cã sã vie fãrã zãbavã cu cap, cã ei vor sili sã sã curãþeascã de ªtefan vodã, cum s-au ºi tâmplatu. Cã gãtindu-sã pribégii cu oaste leºascã, sã intre în þarã, boierii cei de þarã aflarã vréme sã sã curãþascã de ªtefan vodã ºi tãindu-i aþele cortului la Þuþora, l-au omorât, cum s-au pomenit mai sus. Décii n-au aºteptat pre cuvântul ce trimisése la pribégi, ca sã vie cu cap, ci îndatã au rãdicatu la domnie pre Joldea, cum s-au zis mai sus, ºi au mersu pãnã la ªipote pre Jijiia. Într-acéia vréme intrându ºi pribégii cu Alixandru vodã în þarã ºi de sârgu oblicindu cã þara au rãdicat cap pre Joldea la domnie, carile mergea spre Suceava sã facã nuntã cu Roxanda, de sârgu au trimis Alexandru vodã pre Moþoc vornicul cu o samã de oaste înainte, ca sã prinzã pre Joldea vodã. ªi prinzându-i calea la ªipote, neavându el nici o ºtire de nicãirea, l-au împresurat oastea cea leºascã ºi l-au prinsu viu. Pre carele mai apoi, daca au sosit Alexandru vodã, l-au însemnat la nas ºi l-au dat la cãlugãrie.

De domniia lui Alexandru vodã Lãpuºneanul, cându s-au aºezat în scaun la Suceava, vã leato 7060 <1552> Deaca veni Alixandru vodã Lãpuºneanul în þarã ºi însemnã pre Joldea la nas ºi-l déde la cãlugãrie, décii luo pre Roxanda, fata lui Pãtru vodã, sã-i fie doamnã iui, care era mai nainte sã o ia Joldea. ªi cu dragoste îl priimirã boierii ºi mergându pre la Hârlãu, au tras la Suceava ºi au ºãzut în scaun. Décii s-au cununat cu Roxanda ºi au fãcut nuntã. Într-acelaº an fu omor mare ºi iarnã grea. Décii daca sã aºezã Alixandru vodã la domnie, nu grijiia de alta, numai de pace în toate pãrþile ºi aºezarea þãrii. Iarã cu doamna sa, Roxanda, au avut doi ficiori, pe Bogdan ºi pre Pãtru. De mãnãstirea Slatina ºi de Pângãraþi Mai apoi, domnind Alixandru vodã þara, întru lauda lui Dumnezeu au zidit mãnãstirea Slatina, cu multã chieltuialã ºi osârdie ºi o au sfinþit-o Grigorie mitropolitul ºi la sfinþenie zic sã fie fost preoþi cu diiaconi 116. Aceasta s-au lucrat în anul 7066 <1557> ºi o au sfinþit-o octovrie 14. Mai apoi ºi Pângãraþul au fãcut, mai mult de fricã, decât de bunã voie, cã de multe ori arãtându-i-sã în vis sfântul mucenic Dimitrie, de-l îngroziia ca sã-i facã biséricã pre acel loc, s-au apucat cu toatã osârdiia ºi o au fãcut. Acéste poveºti ce suntu scrise mai sus, carile spun de Iliaºu vodã ºi de ªtefãniþã vodã ºi de Joldea vodã ºi de Alixandru vodã, cronicariul cel leºescu tinde povéstea mai deºchis, iarã nu aduce aminte de toate sémnile pre rându câte s-au fãcut. Iar létopiseþul moldovenescu mãcarã cã este scris pre scurt, însã aratã toate sémnile pre rându, carile toate le-am tocmit prin povéste, careleº la locurile sale. Cându s-au aºezat la scaun ªtefan craiul ungurescu, ficiorul lui Ianoºu craiul Iarã în al patrulea an a domniei lui Alexandru vodã, trimis-au împãratul Suleimanu hochim la Alixandru vodã ºi la Pãtru vodã domnul muntenesc, ca sã margã cu oaste în Þara Ungureascã, dupe pohta lor, sã le puie craiu pre ªtefan, ficiorul lui Ianoº craiului, la scaunul cel de moºie al tãtâne-sãu.Umplând voia domnii ºi zisa mai marelui sãu, dusu-l-au ºi l-au aºezat la domnie, sau cumu-i zic ei, la crãie. ªi décii sã plecarã ungurii a da bir turcului. Iarã domnii sã întoarserã cu toatã oastea lor, cineºi la locul sãu, aducându mult jaf ºi dobândã de la unguri. Pre acéia vréme fost-au iarnã grea, mare ºi friguroasã, de au înghieþat dobitoace ºi heri pin pãduri. Vã leato 7066 <1558> ghenarie 1, pristãvitu-s-au Macarie episcopul de Roman, ziditoriul ºi începãtoriul mãnãstirii Riºcãi, carile au fost la scaunul Romanului 27 de ani ºi cu cinste l-au îngropat la mãnãstirea sa, la Râºca. Pre locul lui fu sfinþit Anastasie, om destoinic a umplea slujba pãstoriei sale, carile 14 ani au fostu episcop, mai apoi ºi la mitropolie au ajunsu. De domniia lui Dispot vodã ereticul vã leatul 7069 <1560> noiemvrie 18 Dupã al noaolea an a domnii lui Alixandru vodã Lãpuºneanul, s-au ivit Dispot pre poreclã, iar numele i-au fost Heraclu Vasilicu, ce au fost de naºterea sa din ostrovul Samos, carile fiind italian au fostu ºtiind multe limbi, frâncéºte, latinéºte, grecéºte ºi nemþéºte. Acesta fiind nemerit la Þara Leºascã ºi intre slujitori la rãzboiu umblându, avându-ºi viiaþã intre soþii, s-au încleºtat cu o samã de evangheliþi (cã el încã nau fostu pravoslavnic) ºi s-au fãcut ficioru de domnu. ªi nu putea aievea sã sã apuce sã vie în þarã, cãci Alixandru vodã vieþuia bine cu léºii ºi léºii avea legãtura tare cu turcii pentru amistecãturi ca acéstea. Iarã Dispot pre ascunsu cu protivnicii sãi sã gãtiia ºi intre cazaci º-au fãcut priieteni. Acéstea înþelegându starostei de la

margine, au datu ºtire la craiul, craiul au trimis cãrþile sale pretitinderea, de cap îngrozindu, carile sã va bãga sã treacã piste învãþãtura lui ºi pre Dispot sã-l opreascã la Pomoranu. Ci mãcar cã deodatã au alinat lucrul, iarã mai apoi Dispot de iznoavã mai bine s-au gãtit, luund într-ajutoriu pre Albrihtu Laschii ºi au intrat în þarã cu némþii, cu ºvezii ºi cu ºpanioli ºi cu léºi ºi cu cazaci.Rãzboiul lui Alixandru vodã Lãpuºneanul, cându s-au bãtut cu Dispot vodã la Verbie, noiemvrie 18, 7069 <1560> Alexandru vodã, daca au înþeles un lucru aºa degrab’, cum Dispot vodã fãrã véste au intrat în þarã, de-l împresurã cu oaste streinã, neavându de ce sã apuca, ca dintr-un somnu deºteptându-sã, degrabu ºi cu puþini negata i-au ieºit înainte la Jijiia. Cã þara pizmuind lui Alixandru vodã, n-au vrut sã saie la oaste. ªi întâmpinându-sã cu Dispot vodã la Verbie, i-au datu rãzboiu, noiemvrie 18 zile, în anii 7069 <1560>. Ci cei puþini di cei mulþi ºi cei negata de cei gata n-au putut suferi, ce au dat dosul. ªi Alixandru vodã au fugit în jos. Învãþãturã ºi certare Zic unii cã ºi acolea sã fie fostu rãzboiul cu viclenie, cã cela ce piierde, fieºte cându nu va sã afle vina sa, ci mutã la altul, iarã acéstea de la Dumnezeu suntu tocmite ca nimica sã nu fie stãtãtoare pre lume, ci toate de rãsipã ºi trecãtoare: pre cei de jos îi suie ºi pre cei suiþi îl pogoarã, ca sã fie de pildã ºi de învãþãturã noao, sã cunoaºtem cã nu avem nimica pre lume, fãrã numai lucruri bune. Cându s-au dus Alexandru vodã Lãpuºneanul la Þarigrad vã leatu 7069 <1560> noiemvrie Alixandru vodã, daca sã bãtu cu Dispot ºi pierdu rãzboiul, fugi în jos spre Iaºi ºi de acolo îºi luo doamna ºi fugi la Huºi. Acolo sã grijia sã strângã þara ºi sã ia ajutoriu de la turci, sã sã întoarcã asupra lui Dispot vodã, ci nimica nu au folosit. Cã Dispot vodã daca s-au bãtut cu Alixandru vodã la Verbie ºi l-au rãzbit pre Alixandru vodã, nu s-au pornitu dupã dânsul, ci s-au întorsu spre Suceava ºi au apucat scaunul ºi cetatea Sucévii cu toatã avérea lui Alixandru vodã. Décii pre slujitori îi umplu cu bani, pe boieri cu cuvinte dulci îi îmblânziia ºi sã fãgãduia sã le facã bine mai mult decât vor pofti ei. Aºa umplându pre toþi de nãdéjde, i s-au închinat Þara de Sus toatã ºi s-au gãtit de iznoavã asupra lui Alixandru vodã. ªi au pogorât la Iaºi, apoi la Huºi, ca sã poatã apuca pre Alixandru vodã acolo. Ci Alixandru vodã auzindu ºi vãzând cã este golit de tot ajutoriul sãu, s-au pogorât la Chiliia ºi de acolo s-au dus la împãrãþie, ca de acolo sã sã ajutoreascã. Când au trimis Dispot vodã la împãrãþie pentru steag Dispot vodã dupã goanã ce au gonit pre Alixandru vodã pãnã la Huºi, s-au întorsu înapoi ºi au venit pãnã la Iaºi, unde au poftit vlãdicii, pre Grigorie mitropolitul ºi Anastasie episcopul de Romanul ºi episcopul Evthimie de Rãdãuþi ºi toþi boierii þãrâi, de i-au cetit molitva de domnie ºi i-au pus nume Ion vodã Dispot. Décii Dispot vodã au trimis boieri de þarã la Þarigrad, la împãrãþie pentru steag. ªi cu bani umplându gurile vrãjmaºilor ºi º-au aºezat domniia ºi i-au trimis ºi steag. Iarã daca i-au sosit steagul la Iaºi, décii s-au dus la Suceava, cu mare bucurie. Iarã Alixandru vodã, daca s-au dus la împãrãþie, fu trimis la Iconiia. Cându s-au aºezat Dispot vodã la scaun la Þara Moldovei Dispot vodã, daca au dobândit domniia ºi i-au venit steagul de la împãrãþie ºi s-au aºezat la scaun, blând sã arãta ºi tuturor cuvios ºi aievea pravoslavnic, iarã la tainã eretic ºi avea sfétnici de ai sãi, de o lége cu dânsul. Mai apoi º-au ivit ºi necredinþa lui. Trimis-au dupã acéia soli la craiul leºesc ºi la împãratul nemþescu, dându-le ºtire cã s-au aºezat la domnie ºi pre soli bine i-au priimit ºi

au fost bucuroºi unuia ca aceluia ce slujâse ºi la curtea împãratului nemþescu ºi la corona leºascã. Mai apoi puse pre þarã greotãþi mari, biséricile dezbrãca, arginturile le lua, de fãcea bani ºi altile câte nu au zis þara cã va vedea. Fãcându acéstea Dispot vodã, iarã Laschii carile venise cu dânsul, cunoscându cã va veni asupra lor rãu, s-au dus înapoi.(SIMION DASCÃLUL) Pentru acest Dispot vodã, de unde s-au ijdãrât ºi în ce chip s-au scos nume de domniePentru domniia acestui Dispot vodã létopiseþul acest moldovenescu foarte pre scurt scrie, cã numai ce aratã cum au venit Dispot din Þara Leºascã cu oaste leºascã streinã ºi s-au lovit cu Alixandru vodã la Verbie ºi au biruit pre Alixandru vodã ºi l-au gonit pãnã la Huºi ºi décii s-au întorsu la Iaºi, unde i-au citit vlãdicii molitva de domnie ºi i-au pus nume Ion vodã. ªi aratã câþi ani au domnit, iarã de lucrurile ºi rãzboaiele ce s-au fãcut în zilele lui, nimica nu însemneazã, nici aratã de ce rudã este. Iarã rãposatul Uréche vornicul, vrându sã arate aceastã povéste a lui Dispot mai deºchis ºi mai adevãrat, împreunându izvoadile, au cetit la cronicul leºescu, carile este izvodit de cronicariul Bielschii ºi de acolo aflându mai ales de Dispot, au scos aceastã povéste ce mai sus scrie, cã este Dispot de la ostrovul Samos de naºterea sa ºi cum s-au împrietenit cu Laschii ºi au venit cu oaste spre Moldova ºi au gonit pre Alexandru vodã ºi au apucat scaunul ºi décii, toate pre rându, cum spune mai sus. Însã mai adevãrat nu-l aratã de unde s-au ijdãrât ºi cum º-au scos nume de domnie. Iarã eu Simion Dascalul, vrându cu adevãrat ca sã pociu dovedi acest lucru mai ales ºi mai deºchis pentru Dispot vodã, cetindu izvoadile, am cercat ºi cu la cronicul leºescu ºi am aflatu izvodul carile este chizmitu mai denainte vréme de Alixandru Gvagnin pre limba latineascã ºi décii dipre acela izvod l-au izvodit Marþin Paºcovschii, din limbã latineascã pre limba leºascã, de acolo ºi eu am silit cu nevoinþã de am izvodit dipre acela izvod, pre limba româneascã aceastã povéste lui Dispot, de unde s-au ijdãrât ºi în ce chip º-au scos nume de domnie.Marþin PaºcovschiiPentru acesta Dispot vodã, scrie Marþin Paºcovschii, cronicariul leºescu, cã oarecându au fost un Dispot oarecarile, lãcuind la Moldova, om de cinste ºi de folos foarte, carile întru nimica n-au fostu mai de jos decât cei de frunte, avându ºi un nepot anume Vasilicu. Acesta Dispot ºi cu nepotu-sãu, viind Alixandru vodã la domnie, de frica lui, cu toatã avérea lui au pribegit din þarã ºi au tras spre Râm, unde nu multã vréme trecându, au pierit nepotul lui Dispot la un rãzboiu. ªi de acolo mutându-sã Dispot la alt ostrov, º-au cumpãrat ocine ºi s-au aºezat. Unde nu dupã multã vréme au murit ºi Dispot, rãmâindu-i toatã avuþiia lui pre mâna slugilor sale. ªi fiind unul dintre slugi de rudã grecu, anume Heraclu, carile era de folos ºi mai de cinste decât toþi ºi mai credincios la Dispot decât toate slugile, fiindu ºi om isteþu la fire ºi ascuþit la minte, au chiematu pre toþi tovaroºii sãi, pre slugile lui Dispot ºi le zise: “Fraþilor, iatã stãpânul nostru muri ºi avérea lui toatã pre mâinile noastre rãmasã. ªi iatã cumu-i obicéiul la acesta loc, cã daca moare omul ºi nu are ficiori sau altã rudã, iau judecãtorii rãmãºiþa toatã a mortului. ªi acmu de vor oblici de moartea lui Dispot, vor veni de vor lua toatã avuþiia stãpânu-nostru ºi noi vom rãmânea cu nimica. Iarã de veþi vrea ca sã mã ascultaþi pre mine ºi sã faceþi precum voiu zice eu, noi fãrã grijã vom fi dintr-acolo ºi avuþiia stãpânului nostru noi o vom pojivãi, numai sã priimiþi un cuvântu, sã mã mãrturisiþi pre mine cã suntu nepot lui Dispot ºi Dispot au murit ºi avuþiia lui pre mâna mea au rãmas. ªi sã mã mãrturisiþi la judecãtori,

cum nu voiu sã vã plãtescu simbriile, cã ei nu ºtiu cã Vasilicu, nepotul lui Dispot, au murit la rãzboiu. Ci vãzându ei cã mã mãrturisiþi cã suntu nepot lui Dispot ºi mã pârâþi pentru simbrii, vor créde cu adevãrat cã sunt nepot lui Dispot ºi nu vor lua avuþiia stãpânu-nostru, ci-m vor zice sã plãtescu simbriile. Décii vom împãrþi toatã avuþiia stãpânului nostru dimpreunã ºi eu voiu lãsa sã luaþi voi tot ce va fi, numai sã-mi daþi mie catastiºile ºi zapisile, câte suntu, toate, ºi ceva bani de cheltuialã, cât vã veþi îndura, cã voao nu vã suntu de nimica acéle hârtii, nici vã suntu nici de o treabã. ªi décii ne vom rãºchira, carile încãtro îl va îndrepta Dumnezeu.” Deci ei cu toþii priimirã acéste cuvinte ºi i sã jurarã cum, nu numai înaintea judecãtorilor sau cãtrã alþi oameni, ce ºi pintr-alte þãri îl vor mãrturisi cum este Vasilicu, nepotul lui Dispot. Aºa meºterºuguindu-i într-acestaºi chip Heraclu cu tovaroºii sãi, au împãrþitu avuþiia lui Dispot ºi el au apucat catastiºile ºi zapisile întru carile au fostu ºi dirésile cele de domnie a lui Vasilic, nepotului sãu, al lui Dispot, carile pierise la rãzboiu. ªi au luat ºi din bani oarece, ca sã-i fie de cheltuialã. ªi împreunându-i tovarãºii numele sãu, i-au zis Heraclu Vasilic, nepotul lui Dispot, luundu numele celuia ce pierisã la rãzboiu. ªi décii rãºchirându-sã toþi în toate pãrþile, Dispot au apucat nume de domnie ºi au trecut la Þara Nemþascã. Cãruia daca i-au luat sama chesariul nemþescu, cu dragoste l-au priimitu, daca º-au arãtat dirésile céle de domnie, l-au crezut cu adevãrat cã este nepot lui Dispot ºi era la cinste mare. Însã lui nu-i era de cinste, ci socotiia cum ar putiia face cumva sã dobândeascã domniia la moºiia sa, la Moldova. Carile umblându pentru domnie, au lãsat némþii ºi au trecut la léºi ºi slujindu coruniei leºeºti ºi umblându intre voinici la rãzboaie, s-au împrietenit cu Albrihtu Laschii voievodul Siraschii, carile daca i-au luat sama, cu toatã nevoinþa au silitu ca sã-l ducã la domnie, adeverindu-sã Dispot cã oricât va cheltui pentru dânsul, li va întoarce mai cu asuprã chieltuiala. Acéstea cuvinte înþelegându-le Laschii, s-au înfârtãþit cu dânsul.Când au otrãvit Alexandru vodã pre DispotÎnþelegând Laschii ºi cu Dispot de multe asupreale ce fãciia Alixandru vodã boierilor sãi, gândirã cã pe lesne sã vor împrieteni cu o samã de boieri de þarã. ªi sfãtuindu-sã amândoi, au lãsat Dispot ca sã strângã Laschii oaste, iarã el fãcându-sã om prostu, fiind necunoscut, s-au dus în þara, la Moldova. Cã fiindu om cu minte mare, umblându cu tainã pre la boieri, pre toþi i-au fãcut priieteni. Mai apoi umblându cu înþelepciune mare, s-au apropiiatu de au grãit ºi cu Roxanda, doamna lui Alixandru vodã, care i-au fost sorã bunã. Roxanda au spus lui Alixandru vodã de dânsul ºi s-au rugatu sã aibã socotinþã, nici Alixandru vodã i-au frântu voia, ci l-au priimitu. Mai apoi, dupã multã vréme, prepuindu-º Alixandru vodã pre Dispot, l-au otrãvit pre ascunsu. Carile daca s-au priceput într-acesta chip otrãvit s-au dat la doftori, de s-au pãzit ºi nimica nu i-au fost. Iar Laschii în Þara Leºascã, zãlojindu-ºi multe sate ºi ocine ºi luundu bani dupre la alþii ºi strângiia oaste. Iar Dispot daca au ieºit de la doftor, îndatã au fugit în Þara Leºascã ºi s-au dus la priietinul sãu, la Laschii ºi i-au povestitu de toate câte petrecuse la Moldova.Când au purces Dispot ºi cu Laschii întãi spre Þara Moldovei cu oasteLaschii voievoda Siraschii, daca au strânsu vreo 4.000 de oameni pre leafã luundu pre Dispot cu sine, au tras spre hraniþa Moldovei unde sosindu la Nistru ºi gãtindu-sã sa intre în þarã, au prinsu véste Alixandru vodã, cum Dispot vine cu oaste leºascã asupra lui ºi au sosit la margine. Aºa Alixandru vodã degrabu se gãteaºte cu vreo patru zeci de

mii ºi le-au ieºitu înainte la Nistru, aºteptându pre Laschii ºi pre Dispotu.Cându au venit véste la Alexandru vodã, cum cã au murit DispotÎnþelegându Albrihtu Laschii ºi cu Dispot cum Alexandru vodã le-au ieºit înainte la margine cu atâta putére, n-au cutezat sã intre în þarã, ci s-au întorsu înapoi, cruþându-sã pre altã datã ºi au rãºchirat oastea toatã pre la sate, lãsândule cuvântu, cându le va da ºtire, sã fie cu toþi gata. Iarã pre Dispot l-au închis Laschii într-o tainã a sa, unde niminea nu intra acolo, fãrã numai Laschii ºi au scos cuvântu la gloate cum Dispot s-au rãzbolit. ªi aºa din zi în zi, arãtându-sã Laschii cu voie rea cãtrã toþi pentru boala lui Dispot ºi umblându tristu, nu dupã multã vreme într-una de zile au ieºit Laschii afarã la gloate, arãtându-sã posomorât la fatã ºi cu haine négre, arãtându-sã jalnicu ºi cu voie rea, mãrturisindu cãtrã toþi cum Dispot au murit. ªi au învãþat sã grijascã ce trebuie la pogrebanie ºi au poruncitu de au fãcut un sicreiu ºi l-au bãgat în tainã, unde era Dispot ºi au pus în sicriiu o piiatrã mare ºi au smolit sicriiul bine, cum ar fi om mortu întrânsul, zicându cã au smolit pre Dispot într-însul. ªi décii aducându preoþi mulþi cu toate gloatile sale ºi cu multã jale au fãcut îngroparea ºi au astrucat acel sicriiu. Decii vrându Laschii ca sã creazã cu toþii cã au murit Dispot, au trimis cuvântu ºi scrisori în toate pãrþile, dându ºtire de moartea lui Dispot. Iarã pre ascunsu cum putea vitejaºte sã gãtiia. ªi fiindu acolo ºi iscoadile lui Alixandru vodã ºi vãzându ei cu ochii lor, cum Dispot au murit ºi l-au îngropat, de sârgu au alergat la Alixandru vodã, ducându-i véste bunã, cum Dispot au murit ºi au vãzut cu ochii sãi unde l-au îngropat ºi cum este Laschii jalnic pentru moartea lui Dispot. Crezându Alixandru vodã aceste cuvinte cu adevãrat, cum au murit Dispot, cu mare dar au dãruit pre vestitorul acela ºi bucurându-sã cã s-au mântuit de vrãjmaºul sãu, au slobozit oºtile pre acasã.Cându au mersu al doilea rându Laschii cu Dispot cu oaste spre Þara Moldovei, asupra lui Alixandru vodã ºi s-au dat rãzboiu la Verbiia, 7069 <1560> noiemvrie 18Albrihtu Laschii voievoda Siraschii, scoþându cuvântu în toate laturile cum Dispot au murit ºi înþelegându cum Alixandru vodã oºtile sale le-au rãschirat, aflã vréme prin demânã ca sã lovascã fãrã véste de iznoavã asupra lui Alixandru vodã. ªi de sârgu au trimis la poruºnici, cum mai curându ca sã sã strângã oastea toatã launloc. Unde dac-au adunat oastea, s-au aflat de toatã 12.000 de oameni. ªi décii au zis Laschii lui Dispot sã sã scoale din morþi, adecã sã iasã de la tainã unde era închis. ªi de sârgu mergându spre hraniþa Moldovei, fãr’ véste au trecut Nistrul. Unde înþelegându aºa degrabu socotitorii lui Alixandru vodã ce era la margine, de sârgu au alergatu la domnu sãu, la Alixandru vodã, de i-au dat ºtire cum Dispot îl împresoarã fãrã véste ºi au intrat în þarã. De care lucru cu adevãratu ºtiind Alixandru vodã cã Dispot au murit, n-au crezut, ci au învãþat sã taie capul aceluia ce au adus aceastã véste, dându-i vinã cã face spaimã þãrii, cã el ºtie bine cum Dispot au murit. Însã nesãvârºindu-sã olãcarii viind unul dupã altul ºi tot o véste spun, cum Dispot soséºte, înþelegându aceasta Alixandru vodã, deºteptându-sã ca dintr-un somnu, un lucru aºa degrabu neavându di ce sã apuca, fiind oastea rãºchiratã cineºi pre acasã, au apucat puºcile cu vreo 1.500 de oameni, ce au putut strânge degrabu ºi au ieºit înaintea lui Dispot, la Jijiia, la sat la Verbie. ªi au tocmit puºcile împotriva podului, ca sã poatã sprijini pre Dispot. Unde fãcându nãvalã mare pedestraºii lui Laschii, au apucat puºcile ºi le-au întorsu spre oastea lui Alixandru vodã. Unde împresurându pre moldovéni cu focul puºcilor ºi din sineaþe cu gloanþile ce pica ca ploaia, de multe rane n-au mai putut suferi

moldovénii, pãrãsindu pre domnu-sãu, pre Alixandru vodã, au dat dosul a fugi ºi au rãmas izbânda la léºi. Iarã Alixandru vodã, vãzându-se golit ºi pãrãsit de tot ajutoriul, au fugit în jos spre Huºi ºi de acolo s-au dus la turci. Iar Laschii au tras la Suceava ºi au aºizatu pre Dispot la scaun. Iarã el nu dupã multã vréme s-au dus înapoi, lãsându lui Dispot oaste, joimiri ºi némþi ºi unguri, ca sã-i fie de apãrare, dincãtro va avea nevoie, iarã lui sã-i întoarcã toatã chieltuiala ce au fãcut pãnã l-au aºezat la domnie.Pentru izvodul amânduror cronicarilor leºãºti ºi de tocmeala lorPentru acestu Dispot vodã létopiseþul cest moldovenescu foarte pre scurtu scrie, iarã cronicarii cei leºãºti spun mai deºchis ºi de ajunsu, mãcar din ceputul lui Dispot nu spun amândoi într-un chip. Iar mai apoi tot sã tocmescu, cã cu aceastã datã tot au fostu izbânda la Dispot vodã, cã au bãtut pre Alixandru vodã ºi au apucatu scaunul. Unde daca s-au aºezat la domnie, multe rãotãþi fãciia priste voia þãrii, pre carile mai apoi nu l-au putut suferi boierii ºi þara, vãzându de la dânsul atâta pedeapsã ºi strâmbãtate asupra lor, carile de-l vrea cruþa Dumnezeu îndelungu la domnie, nu vrea putea fi într-altu chip, ca sã nu primeneascã légea ºi sã nu rãsipascã þara. Pentru aceia ºi eu, vãzând cã de aicea înainte sã tocmesc scrisorile la povéste amânduror cronicarilor, am silit de am împreunat scrisorile lor launloc; cronicarii aleg carele au scris.Cându s-au sfãtuit Laschii ca sã scoaþã pre Dispot vodã din domnieDe aceastã povéste scrie cronicariul Marþin Paºcovschii, cum Albrihtu Laschii voievoda Siraschii, daca au aºezat pre Dispot vodã la domnie cu multã a sa chieltuialã, s-au dus înapoi la Þara Leºascã lãsându cuvântu lui Dispot vodã ca sã-i trimiþã tot ce au chieltuit pentru dânsul, sã-ºi rãscumpere satile ºi ocinile carile zãlojise pentru Dispot. Ci Dispot daca s-au vãzut aºezat la domnie, nimica de aceasta nu grijiia, ci numai de a prãdarea ºi a face rãotãþi în þarã, cele-ºi fãciia. Aºa întrându scârba intre dânºii, înþelegându Laschii de atâtea asupréle ºi strâmbãtãþi ce face Þãrii ºi lui nu-i plãtéºte chieltuiala gândi ca sã-l scoaþã din domnie. De care lucru daca s-au adunat la seim, la Petricov cu Dumitraºco Viºnoveþschii, carile ºi acela era om cu putére mare ºi sfãtuindu-sã amândoi, au tocmit Laschii ca sã-l ducã la domnie ºi sã scoaþã pre Dispot. De care lucru încredinþându-sã amândoi, nu dupã multã vréme s-au rãdicat Viºnoveþschii cu oaste cãzãceascã ºi au venit la Nistru, aºteptându acolo ºi pre Laschii, ca sã margã asupra lui Dispot.Când s-au sfãtuit boierii Þãrii Moldovei sã scoaþã pre Dispot vodã din domnie Într-acéia vréme sfãtuindu-sã boierii þãrii dimpreunã cu episcopii, ce vor face cu acel risipitor de lége, cã nu numa cã calcã obicéele þãrii ºi face ºi jafuri, ce ºi légea cu totul rãmãsése de batjocurã. De care lucru cu toþii, mai cu denadinsul sfãtuindu-sã cu Tomºa hatmanul, ca sã scoatã pre Dispot din domnie ºi aºa jurarã pre Tomºa carile era cu inimã mare, ca sã fie el începãtoriu acestui lucru.(SIMION DASCÃLUL) Într-acéia vréme înþelegându boierii cum Dumitraºco Viºnoveþschii au venit la Nistru cu oaste cãzãceascã ºi aºteaptã pre Laschii, vrându sã vie asupra lui Dispot vodã ºi s-au sfãtuit cu toþii ºi au ales ca sã trimiþã la dânsul, sã-l pohteascã sã vie la domnie ºi sã nu zãboveascã, nici sã vie cu oaste multe, cã pot ei cu þara sã-i dea domniia fãrã oaste, nici sã aºteapte pre Laschii, zicând cã de va veni Laschii, va fi slava lui, iarã nu a lui Viºnoveþschii. Vãzându acéste cuvinte Viºnoveþschii ºi adeverinþa boierilor de þarã, au intrebat sfat de Pisatcenschii poruºnicul sãu, cum va face, aºtepta-va ºi pre Laschii au ba, cã boierii cei de þarã îl poftescu. Deci Pisatceschii negândindu-sã

de vicleºug, vãzându atâta adeverinþã de la boierii þãrii, i-au zis sã nu aºtépte pre Laschii, ci sã margã la domnie, deaca îl poftescu boierii, sã nu fie lauda lui Laschii, ci a lor. Ascultându acesta sfat Viºnoveþschii s-au gãtit cu vreo 500 de oameni, ca sã vie spre þarã.Cându au prinsu de véste Dispot vodã cã vine Viºnoveþschii asupra luiScrie Bielschii cronicariul leºesc aceasta povéste:Tomºa hatmanul vrându sã amãgeascã pre Dispot vodã, sã-i rãºchire oastea, ca sã nu aibã cu ce sã sprijini dispre vrãjmaºii sãi, arãtându-sã priietin, au spus lui Dispot vodã, cum Viºnoveþschii sã gãteaºte ºi vine asupra lui ºi au sosit la Nistru ºi au chiematu întru ajutoriu ºi pre tãtari ºi încã adãogea de zicea cã tãtarii stau gata la margine ºi vor sã intre în þarã.(SIMION DASCÃLUL) Cându au trimis Dispot vodã la Viºnoveþschii pentru paceScrie cronicariul leºescu Marþin Paºcovschii cã deaca au înþeles Dispot vodã de venirea lui Viºnoveþschii, ºtiindu cã dispre Laschii, de unde-i era toatã nãdéjdea, are scârbã mare, pentru ce nu-i întorsése chieltuiala, socoti cã de acolo nu sã va putea ajutori, înþelegându cã ºi Laschii va sã fie cu Viºnoveþschii asupra lui, neºtiind nimica de vicleºugul boierilor sãi, au trimis sol la Dumitraºco Viºnoveþschii pentru pace, giuruindu-i 1.000 de cai ºi câteva mii de boi, numai sã facã pace ºi sã sã întoarcã înapoi. De care lucru intrebându Viºnoveþschii sfat de Pisacenschii poruºnicul sãu, de la carile pentru sfatul lui mai apoi i-au venit toatã rãotatea asupra capului lui, cã vrând Viºnoveþschii sã facã pace pre cuvântul lui Dispot ºi sã sã întoarcã înapoi, iarã Pisacenschii tot l-au îndemnat ca sã margã, zicându cã deaca îl pohtesc boierii ºi þara, mai bine sã fie el stãpân decât altul. ªi aºa Viºnoveþschii ascultându sfatul lui Pisatcenschii, nu fãcu pace cu solii lui Dispot, ci s-au pornitu spre þarã, unde mai apoi ºi capul º-au pus.Cându au trimis Dispot vodã sã facã pace cu LaschiiVãzându Dispot vodã cã dispre Viºnoveþschii nimica nu foloséºte, au trimis iarãºi la priietinul sãu, la Laschi, cu multã rugãminte, ca sã-ºi întoarcã scârba dinspre dânsul ºi sã nu-l lase la nevoia lui, ci sã-i vie întru ajutor, sã-l sprijineascã dispre vrãjmaºii sãi ºi ce va fi pohta ºi chieltuiala lui, ºi de întãi ºi de apoi, toatã sã i-o întoarcã ºi încã ºi alte daruri multe i-au adeverit. Unde vãzându Laschii rugãmintea lui Dispot, fiindu ºi Laschii atuncea sosit la Nistru, la marginea þãrii, au chiematu pre toþi poruºnicii sãi ºi au cetit cartea lui Dispot înaintea lor a tuturora. De care lucru intrebând sfat de dânºii: scoate-va pre Dispot din domnie, au sprijini-l-va dispre vrãjmaºii sãi ? Înþelegându poruºnicii acéstea cuvinte, vãzând cã ºi Viºnoveþschii nu i-au aºteptatu, precum le era tocmeala, ci au intrat în þarã, au sfãtuit pre Laschii sã nu lase pre Dispot la nevoie, de vréme cã mai nainte cu ajutoriul lui l-au aºezat pre Dispot la domnie, zicându cã de va ieºi Dispot din domnie ºi chieltuiala lui Laschii va fi pieritã. Iarã de va fi Dispot la domnie, tot este cu nãdéjde cã-i sã va întoarce cheltuiala. De care lucru luundu Laschii acesta sfat, au purces ca sã apere pre Dispot vodã. Unde au venit Laschii la þermurile Sirétiului cu patrusprãzéce mii de oameni.Cându au viclenit Tomºa hatmanul pre domnu-sãu, Dispot vodã ºi oastea i-au rãsipitSimion Dascãlul: De aceastã povéste scrie Bielschii cronicariul leºescu.Într-acéia vréme înþelegându Tomºa hatmanul cum Viºnoveþschii au intrat în þarã, aflã vréme ca sã vicleneascã pre domnu-sãu, Dispot vodã, ºi mérse de-i spuse de venirea lui Viºnoveþschii, zicându cã au chiemat ºi pre tãtari într-ajutoriu ºi au intratu în þarã. Aºa spãimântându-l cu

acéstea cuvinte, au poftit sã-i dea lefecii lui ce avea, cã era némþi, unguri, léºi ºi oameni streini, ca sã iasã cu dânºii împotriva tãtarilor, zicându cã de va putea opri tãtarii, sã va întoarce de sârgu înapoi ºi pre Viºnoveþschii pre lesne va sprijini, cã pãnã la acéia vréme sã va strânge ºi þara ºi pre lesne sã vor curãþi de vrãjmaºii sãi. Crezându Dispot acéstea cuvinte, datu-i-au slujitorii sãi némþii, fãrã pedestrime, carii i-au oprit lângã sine, pre carii era nedéjdea.(SIMION DASCÃLUL) Cându au pierit némþii lui DispotAicea nu sã potrivesc la povéste cronicarii leºeºti. Cronicariul leºescu Marþin Paºcovschii scrie cã s-au rãdicat Ianoºu craiul ungurescu întracéia vréme cu câtãva oaste ºi apropiindu-sã la hraniþa Ardealului suptu munþi, înþelegându de aceasta boierii moldoveneºti, fiindu vicléni domnusãu, avurã prileju ca sã împuþineze oastea lui Dispot vodã, ca sã trimiþã oastea dispre hraniþa ungureascã, sã fie de strajã. ªi aºa au trimis Dispot némþii sãi, carii era slujitori la dânsul ºi pre o samã de moldovéni. ªi cu dânºii au trimis pre Tomºa hatmanul ºi pre Moþoc vornicul ºi alþii cu dânºii, carii avându viclenie ascunsã la inima sa asupra domnului sãu, au învãþatu cu tainã pre moldoveni, carii noaptea, daca au adormit némþii, i-au împresuratu moldovénii ºi pre toþi i-au tãiatu, ne avându ei nici o grijã dispre soþiile sale. Într-acéia vréme fiindu Dispot vodã închis în cetatea Sucévii de frica lui Viºnoveþschii, cã nici Viºnoveþschii nu era departe, de sârgu s-au vârtejit Tomºa cu Moþoc ºi cu moldovénii ºi au încunjurat cetatea, cã ungurii lui Dispot încã-i plecase Tomºa spre sine. Iarã Dispot vodã numai ce rãmãsése cu pedestraºi. ªi puindu Tomºa strajã pregiur cetate, au ieºit înaintea lui Viºnoveþschii la Sirétiu, cum sã va pomeni mai jos.Simion Dascãlul: Bielschii cronicariul leºescu aceastã povéste ce scrie mai sus pentru moartea acestor némþi nu o scrie aºa precum o scrie Marþin Paºcovschii, ce scrie într-alt chip, de sã tocméºte cu létopiseþul cestu moldovenescu, cum vei vedea, cetin du înainte Tomºa hatmanul, daca º-au tocmitu lucrurile sale céle de viclenie dispre domnu-sãu, Dispot vodã, înþelegându cã Viºnoveþschii va sã intre în þarã, datu-i-au ºtire de Viºnoveþschii cum vine, zicându cã au chiemat într-ajutoriu ºi pre tãtari, carii au intratu în þarã ºi au poftitu sã-i dea lefecii lui, némþii, ca sã iasã cu dânºii împotriva tãtarãlor ºi apoi sã va întoarce împotriva lui Viºnoveþschii. De care lucru ascultându-l Dispot vodã, datu-i-au lefecii sãi, némþii, pe carii daca i-au apucat Tomºa la mâna sa, au purces cu oaste în jos ºi au trecut Prutul pre la Frãþiléni ºi tabãra º-au pus la sat la Sãpoténi. ªi daca s-au aºezat acolo, la vréme de mas, Tomºa ºi cu alþi împotrivitori ai sãi au sfãtuit în ce chip vor putea pleca némþii, ca sã fie întru una cu dânºii asupra lui Dispot. Ce ºtiind cã némþii unde slujãscu, cu direptate slujãsc domnu-sãu ºi nu pre lesne îi vor pleca, ci aflarã sã trimiþã iscoade pre ascunsu, sã nu ºtie némþii, sã sã facã a sã duce împotriva tãtarilor, mai apoi întorcându-sã, sã aducã véste bunã, cum tãtarii s-au întorsu înapoi. ªi cându fu a doao zi, fãcurã véste cã s-au întorsu tãtarii ºi pentru bucurie ziserã boierii sã sã veseleascã toþi ºi cinstirã pre némþi, pãnã îi îmbãtarã ºi priste noapte îi uciserã pre toþi. De domniia lui ªtefan vodã Tomºea, 7071 <1563> avgust Iarã a doao zi dimineaþa, dupã sfatul ce sfãtuisã boierii ºi uciserã pre acei némþi ai lui Dispot vodã, cu toþii rãdicarã domnu pre Tomºa hatmanul ºi-i puserã nume ªtefan vodã. Décii degrabu purcésirã spre Suceava, ca sã încunjure cetatea, pãnã nu prinde de véste Dispot vodã. ªi daca sosirã la cetate, avându ºtire cum soseºte ºi Viºnoveþschii, puse strajã pre lângã cetate ºi încã de acéstea Dispot vodã nimica nu

ºtiia. Tomºa au ieºitu înaintea lui Viºnoveþschii, la podu la Vercicani, pre Sirétiu.(SIMION DASCÃLUL) Cronicariul Marþin PaºcovschiiAcolea tocmindu-ºi Tomºa oastea sa în doao polcuri, vrându sã înºale pre cazaci, au pus un polcu de o parte de pod, altu polcu de altã parte de pod, dându-le învãþãturã într-acesta chip: daca sã vor înºira cazacii la pod, atuncea sã-i lovascã fãrã véste de doao pãrþi, cum s-au ºi tâmplatu. Însã mai nainte cu o zi au trimis Tomºa olãcari înaintea lui Viºnoveþschii, dându-i véste cu înºelãciune cum mâine dimineaþã vor ieºi boierii toþi înainte-i, de i sã vor închina ºi vor mérge cu toþii asupra lui Dispot. De care lucru înþelegându Viºnoveþschii aceastã véste, cu mare bucurie au purces a doao zi, aºteptându sã-i iasã boierii înainte, sã i sã închine. Unde mai apoi, cu mare înºãlãciune s-au înºelat.Simion Dascãlul: Bielschi ºi Marþin Paºcovschii amândoi cronicarii leºãºti scriuAºteptând Tomºa pre Viºnoveþschii cu oaste tocmitã la pod, la Vercicani, iatã au sosit ºi Viºnoveþschii cu cazacii sãi. Ci Viºnoveþschii nu veniia ca la un rãz boiu, ci ca la o domniie deºartã de stãpâni, cu puþini ºi încã el fiind bolnav de sãnãtate. ªi acopierindu-i negura deodatã, Tomºa cu oastea sa cea tocmitã fãr’ véste i-au lovit, de i-au spart ºi i-au rãsipit. ªi pe mulþi i-au prinsu vii, unora le-au tãiat urechile ºi i-au slobozit, pre alþii dimpreunã cu domnu sãu, Dumitraºco Viºnoveþschii, i-au trimis la împãrãþie. Cã Viºnoveþschii neavând nãdéjde de o poticalã ca acéia ºi fiind negata, lovindu-i Tomºa fãrã véste, pierdu Viºnoveþschii rãzboiul ºi au dat dosul a fugi. ªi vãzându cã nu va scãpa, cã era slabu de boalã, au intrat într-o cãpiþã de fân, la un sat la Botãºani. Viindu un popã la fân, sã-l încarce, l-au aflat ascunsu ºi l-au dus la Tomºa, de l-au închinatu. Mai apoi, precum s-au pomenitu mai sus, l-au trimis la împãrãþie dimpreunã cu cumnatu-sãu, Pisatcenschii, de i-au închinat. De moartea lui Dumitraºco Viºnoveþschii Aducându oamenii Tomºii pe Dumitraºco Viºnoveþschii ºi pre cumnatu-sãu Pisatcenschii la împãrãþie, au dat peste oamenii lui Alixandru vodã, carii veniia sã ia þara cu cãrþile împãratului. Cã împãratul auzindu de atâtea amestecãturi ce sã fac în þarã ºi sã scoalã unul preste altul, nu suferi, ci déde domniia iarãºi lui Alixandru vodã Lãpuºneanul, ºi scaunul cel dintãi. Aºa daca timpinarã ducându pre Dumitraºco ºi pe Pisacenschii la Þarigrad, îi luarã din mâinile oamenilor Tomºii ºi-i trimiserã de i-au închinat de la Alexandru vodã, zicându cã þara pohtéºte pre dânsul ºi în nãdéjdea lui au fãcut slujba împãratului. Iarã împãratul pre Viºno veþschii ºi pré Pisacenschii i-au pus în cârlige dispre Galata ºi acolo au trãit vii, pãnã a treia zi, cu multe sudãlmi ºi ocãri spre Mehmet. Mai apoi turcii, ca într-o proºcã sãgita într-înºii, de-i umplea de sãgeþi ºi aºa s-au sfârºit viiaþa lor.Cându au mersu ªtefan vodã Tomºa asupra domnului sãu, Dispot vodã ªtefan vodã Tomºa, dupã izbândã cu noroc ce au bãtut pre Viºnoveþschii, de iznoavã s-au întorsu spre Suceava. ªi strângându þara, au încunjurat cetatea unde era închis Dispot vodã ºi au apropiiat puºcile, de o bãtiia. Într-acéia multã gâlceavã ºi hreamãt sã auziia dinlontru, cã Dispot prepuind de viclenie pe cãpitanul pedestraºilor, anume Dervici Pãtru, cã s-au ajunsu cu Tomºa ºi va sã-i dea cetatea, au scos sabiia ºi l-au omorât. Într-acéia slujitorii vãzându nãpastea ºi moartea cãpitanului lor, mare zarvã fãcurã ºi întãi sã ispitiia sã omoarã pre Dispot vodã, apoi sã sfãtuirã cã vor zice cã nu pentru cãpitanul l-au omorât, ce au viclenit pre domnu-sãu ºi s-au lãcomit de au luat bani de la Tomºa vodã. ªi aºa rupserã sfat ca sã trimiþã sã le jure Tomºa sã fie ei slobozi, iarã ei sã-i deºchizã cetatea ºi sã hãlãduiascã ei ºi de

nume de viclenie sã sã curãþascã. Aºa luundu adeverinþã de la Tomºa, au deºchis cetatea. De moartea lui Dispot vodã eriticul Dispot vodã, dacã vãzu cã l-au viclenitu toþi boierii ºi l-au pãrãsit toþi slujitorii ºi þara s-au rãdicat asupra lui ºi ajutoriu de unde avea nãdéjde, de la priietinul sãu, de la Laschii, nu-i vine, aºa vãzându pierirea lui sositã la capul sãu, îmbrãcatu domnéºte au ieºit afarã din cetate, mai sus de Suceava, la Aréni, unde era þara adunatã ºi sã închinã Tomºii. Iarã Tomºa cu multe cuvinte l-au mustrat, aducându-i aminte de multe lucruri fãrãdelége ce fãciia, cã nu numai þara pustiieºte ºi biséricile dizbrãca, ce ºi de lége îºi râdea. Cu acéstea cuvinte mustrându-l Tomºa, l-au lovit cu buzduganul ºi décii toatã oastea s-au lãsat la dânsul, unde acopierindu-l mulþimea, cu multe rane i-au pãtrunsu trupul. ªi aºa au fost sfârºitul lui Dispot vodã, dupã ce au domnitu trei ani, noiemvrie. Décii s-au lãsat în pedestrime, de i-au tãiat ºi i-au snopit, unora le-au tãiat urechile ºi nasurile.(SIMION DASCÃLUL) Cându au trimis ªtefan vodã Tomºa la Laschii voievoda Siraschii sã sã întoarcã înapoi. Marþin Paºcovschie cronicariul scrie:Într-acéia vréme cându au pierit Dispot vodã la Suceava, iatã sosise ºi Albrihtu Laschi voievoda Siraschi la þermurile Sirétiului, carile veniia întru ajutoriu lui Dispot vodã cu 14.000 de oameni, ci nimica nu i-au folosit, cã cumu-º suntu léºii de sã gãteazã princet, pãnã a veni Laschi sã apere pre Dispot vodã, iarã Tomºa au înºelat pre Dispot vodã, de i-au împãrþit oastea ºi i-au omorât némþii ºi décii au bãtut pre Viºnoveþschi, mai apoi i-au omorât ºi pre Dispot. Décii înþelegându Tomºa de venirea lui Laschi, au prinsu pre cãpitanul némþilor celor pedestri, de i-au tãiat nasul ºi urechile ºi l-au dezbrãcat de haine ºi l-au trimis la Laschi, sã-i spuie cã au pierit Dispot vodã, iar el de va mai veni, cum au pãþit Viºnoveþschi, aºa va pãþi ºi el ºi cum au pãþit oamenii lui Dispot, aºa vor pãþi oamenii lui, cã þara nu este fãrã cap, cumu-i pare lui. Iar de-i este voia sã-i fie oamenii fãrã nas ºi fãrã urechi, cumu-i acel neamþu el sã vie. Acéstea toate daca le-au spus neamþul lui Laschi, au intrebat sfat de poruºnicii sãi, cum va face. Ci poruºnicii i-au zis lui cã, daca au pierit Dispot vodã, pentru carile mergea ei sã-l apere, ºi chieltuiala lui Laschi au pierit: “N-avem noi ce cãuta, sã umblãm pe la Suceava, ci sã ne întoarcem înapoi”. Însã nu-ºi puturã afla cale curatã sã sã întoarcã, pre urmã pre unde venise sã temea de vicleºug, sã nu le iasã înainte oamenii Tomºii, sã paþã mai rãu decâtu Viºnoveþschii. Pre la Codrul Cozminului sã temea sã treacã de þãrani, înþelegându de dânºii, sã nu sãciuiascã pãdurea asupra lor, sã paþã mai rãu decât Albert craiu. Mai apoi º-au aflatu cale, sã sã întoarcã pre urmã, pre unde au venit. Socotirã de vor ºi ieºi vrãjmaºii lor înainte, sã vor apãra din sinéþe ºi sã vor sprijini din arme ºi vor hãlãdui. Carii daca s-au întorsu înapoi, pre multe lucruri le fãcea þãranii nãvalã cu îmblãcie ºi cu coase. Ci nimica nu le-au stricat, intregi au hãlãduit în þara sa, numai unul dintr-înºii au pierit. Aceastã dobândã au fãcut Laschi de la Dispot vodã, pentru mult bine ce-i fãcuse ºi-l aºezase la domnie.Rãzboiul lui ªtefan vodã Tomºa, cându s-au bãtut cu Mircea vodã, domnul muntenescu, la Milcov, vã leatul 7072 <1564> Într-acéia vréme Mircea vodã, domnul muntenescu, înþelegându de atâta amestecãturi ce sã fãcea intre domnii Moldovei, gândi ca sã sã ispiteascã sã apuce þara, sã fie suptu ascultarea sa, socotindu cã pre lesne o va dobândi, pentru împãrechiierea ce era intre cãlãraºi ºi intre pedestraºi, alta ºi pentru supãrarea þãrii ce fãcuse Dispot vodã. Gândi cã fiindu slãbitã de rãotãþi, nu va avea cine sã-i stea împotrivã, alta cã ºi domniia Tomºiei este neaºezatã, cã steag de la împãrãþie încã nu-i

venise. Aºa Mircea vodã cu toatã oastea sa s-au pornit asupra Tomºii. Ci Tomºa prinzându de véste, de sârgu s-au gãtit ºi i-au ieºit înainte la Milcov ºi dându rãzboiu, au bãtut pre Mircea vodã ºi décii s-au întorsu la Ieºi. De aceastã povéste ce au bãtut Tomºa spre Mircea vodã, cronicariul cel leºesc nu scrie, ce-n létopiseþul acestu moldovenescu sã aflã aceastã povéste. A doa domnie a lui Alixandru vodã Lãpuºneanul, carile apoi au tãiat 47 de boieri, 7072 <1564> Într-acéia vréme înþelegându sultan Suleiman împãratul turcescu de atâta amestecãturi ce sã fac în Þara Moldovei ºi sã scoalã unii spre alþii, nu suferi, ci déde domniia iarãºi lui Alixandru vodã Lãpuºneanul. Iarã ªtefan vodã, daca omorî pre Dispot vodã la Suceava ºi bãtu pre Mircea vodã la Milcov, sã întoarse la Iaºi ºi gãtind ca sã trimiþã boieri ºi oameni de þarã la împãratul, sã-i ceaie steag, venirã-i olãcarii de-i déde de domniie véste, cum este datã lui Alixandru vodã ºi el au venit la Brãilã ºi sã gãtéºte ca sã intre în þarã. Înþelegându dé aceasta, ªtefan Tomºa vodã sã sfãtui cu boierii sãi ce vor face ºi aflarã ca sã trimiþã sã margã la Alixandru vodã oameni juraþi de la þarã, sã-i spuie cã þara nu-l va, nici-l iubescu ºi de acolo sã treacã la împãrãþie ºi pãnã nu le va veni rãspunsul, sã nu-l lase pe Alixandru vodã ca sã intre în þarã. Deaca au mersu solii Tomºii ºi i-au spus, zic sã le fie zis Alixandru vodã: ,,De nu mã vor, eu îi voiu pre ei ºi de nu mã iubescu, eu îi iubescu pre dânºii ºi tot voiu mérge, ori cu voie, ori fãrã voie”. Décii pre soli i-au oprit ºi au trimis hochimurile împãratului la tãtari, de au acopierit þara ca un roiu, prãdându ºi arzându. De altã parte el au intrat cu turcii ºi cu oastea ce au avut lângã sine. Vãzându Tomºa vodã cã împotriva acei puteri nu va putea sta, cu sfétnicii sãi, cu Moþoc vornicul ºi Véveriþã postélnicul ºi cu Spanciog spãtar, au trecut în Þara Leºascã ºi s-au aºezat la Liov, dupã ce au domnitu 5 sãptãmâni.(AXINTE URICARIUL) Iarã la un létopiseþu sârbescu scrie pãn’ la patru luni cã au fostu domniia lui.Dupã ce s-au aºezat Alixandru vodã al doilea rându la scaun ºi de moartea lui ªtefan vodã Tomºa Alixandru vodã Lãpuºneanul, daca au dobândit scaunul sãu la Iaºi ºi s-au aºezat al doilea rând la domnie, scos-au ceauºu împãrãtescu pre un turc mare, de au trimis cu pârã la craiul leºescu, pohtindu pre viclénii sãi, pre Tomºa ºi pre soþiile lui. Craiul pentru pacea ce avea cu turcul, a doao ºi pentru multã pârã ce-l pãrâia léºii pentru moartea lui Viºnoveþschi ºi pentru sluþiia a mulþi ce fãcuse, au trimis pre sluga sa, pre Crasiþschii la Liov, de i-au tãiatu capul Tomºii ºi lui Moþoc, vornicul ºi lui Spanciog spãtariul ºi lui Véveriþã postélnicul, pre carii i-au îngropat afarã din târgu, la mãnãstirea lui sfeti Onofrie. ªi aºa au fost sfârºitul Tomºei.Cându au omorât Alixandru vodã 47 de boieri Alexandru vodã daca s-au curãþit de toatã grijã denafarã ºi au adus pre doamna sã Roxanda ºi pre fii sãi din Þara Munteneascã, au vrut sã sã curãþascã ºi de vrãjmaºii sãi cei din casã, pre carii prepusése el cã pentru vicleºugul lor au fost scos din domnie º-au învãþatu cu tainã într-o zi lefecii sãi, pe carii au avut streini, de i-au supus în curte cea domneascã, în Iaºi. ªi i-au chiematu pre obicéiul boierilor la curte, carii fãr nici o grijã ºi de primejdie ca acéia negândindu-sã, daca au intrat în curte, slujitorii, dupã învãþãturã ce au avut, închis-au poarta ºi ca niºte lupi într-o turmã fãr’ de nici un pãstor, au intrat într-înºii, de-i snopiia ºi-i junghiia, nu numai boierii, ce ºi

slujitorii. Nici alegea pre cei vinovaþi, ci unul ca altul îi puneau suptu sabie, cãdea mulþime, dipre zãbréle sãriia afarã, de-ºi frângiia picioarile. ªi au pierit atuncea 47 de boieri, fãrã altã curte, ce nu s-au bãgat în samã. ªi aºa dupã atâta nedumnezeire, îi pãriia cã º-au rãscumpãrat inima. Nacazanie, adecã învãþãturã ºi certare celor mari ºi puternici Pre Moldova este acest obicéiu de pier fãr’ de numãr, fãr’ de judecatã, fãr’ de leac de vinã, îns㺠pãraºte, însãºi umple légea ºi de acesta noroc Moldova nu scapã, cã mai mulþi suntu de le este drag a vãrsa sânge nevinovat. Apoi zicu ºi dau vina lãcuitorilor cã suntu vicléni. Darã cui nu este urât a muri, cine n-ar pofti sã vieþuiascã ? Place-le lor viaþa, alþii încã nu o ar lepãda; crezu, mai bine pentru dragostea decât de fricã sã-i slujascã. Iani, de s-ar învãþa cei mari de pre niºte muºte fãrã minte, cumu-º þin domniia, cum este albina, cã toate-ºi apãrã cãºcioara ºi hrana lor cu acile ºi cu veninul sãu. Iarã domnul lor, ce sã chiiamã matca, pre niminea nu vatãmã, ci toate de învãþãtura ei ascultã. Mai bine ar fi pentru blândéþe sã-l asculte ºi sã-l iubascã ºi cu dragoste sã-l slujascã, decât de fricã ºi de groazã sã i se pléce. Cã cela ce-i este voia sã sã teamã atâta norod di un om, trebuieºte ºi el sã sã teamã de toþi, cã tot vãrsãtoriul de sânge de fricã face sã-i ia spaima ºi sã sã teamã toþi de dânsul, ci ar putea face cu blândéþe. Ci de acéstea destulu-i.Când au rãsipit Alexandru vodã cetãþile din Þara Moldovei Alixandru vodã vrându sã intre în voia turcilor, precum sã fãgãduisã înaintea împãratului cã va rãsipi toate citãþile din Þara Moldovei, numai sã-i dea domniia, vãzându împãratul atâta amestecãturi ce sã fãcea în þarã, gândi ca sã slãbeascã þara din temelie, sã nu sã afle apãrãturi ºi lãsã cuvântu cã cine va rãsipi cetãþile din Þara Moldovei, aceluia va da domniia. Deci Alixandru vodã fãcându pre cuvântul împãratului, umplându toate cetãþile de lémne, le-au aprinsu de au arsu ºi s-au rãsipit, numai Hotinul l-au lãsat, ca sã-i fie apãrãturã dispre leaºi. Învãþãturã ºi certare De acesta lucru cunoaºtem cã nici un bine nu au fãcut þãrâi, cã vasul cel fãrã de fund, mãcarã câtã apã ai turna într-însul, nu-l mai poþi umpléa, aºa ºi turcul, de ce dai mai mult, de acéia îþi face mai multã nevoie, cã el darul îl scrie obicinã, mai apoi de n-ai vrea sã-i dai, numai ce-þi cautã ca sã-i dai. Vã leato 7073 <1564> septevrie 23, Theofan ucenicul lui Macarie, ce era din tineréþe episcop, l-au pus Alixandru vodã mitropolit la Suceava. 7074 <1565> iunie, într-acest an s-au rãdicat din Þara Ungureascã asupra lui Alixandru vodã un ªtefan pe poreclã Mâzgã cu mulþi haiduci de s-au fost fãcând os de domnu, strângându ºi pãstori ºi altã adunãturã, au intrat în þarã smomindu pe oameni, ca sã i se închine ºi sã-l ducã la domnie. Ci Alixandru vodã daca au înþeles, au trimis împotriva lui slujitorii sãi, carii l-au timpinat mai din sus de Cetate Neamþului ºi dându-i rãzboiu, l-au bãtut ºi oamenii i-au rãsipit, iarã pe carii i-au prinsu vii, le-au tãiat nasul ºi urechile, iarã el au scãpat prin munþi, pedestru. De moartea lui Suleiman împãratul turcescu, 7075 <1566> septevrie 26 Suleiman împãratul turcescu s-au rãdicat cu mulþime de oaste ºi s-au dus asupra némþilor în anii 7075, iar de la Hristos 1566 ºi multã pradã au fãcut. Mai apoi fiind acolo apucat de boalã, au murit, dupã ce au împãrãþit 44 de ani.(AXINTE URICARIUL) Iarã la hronograful grecescu scrie cã au împãrãþit 47 de ani ºi este mai de crezut.ªi dupã moartea lui au stãtut împãrat fiiu sãu sultan Selim.

De moartea lui Alixandru vodã Lãpuºneanul, 7076 <1568> Alixandru vodã cãzu în boalã grea ºi-ºi cunoscu moartea ºi chiemã episcopii ºi boierii ºi toatã curtea, de i-au învãþat înaintea morþii ºi le-au arãtat moºan pre fiiu-sãu Bogdan vodã, ca sã-l puie pre urma lui la domnie. Iar el, daca au umplut treisprãzéce ani i pol a domniei sale, ºi cei dintãi ºi cei de apoi, au rãposat. Zic unii cã ºi moartea lui Alixandru vodã au fost cu înºãlãciune, cã el mai nainte de moartea lui, vãzându-sã în boalã grea ce zãcuse ºi neavându nãdéjde de a mai firea viu, au lãsatu cuvântu episcopilor ºi boierilor, de-l vor vedea cã este spre moarte, iarã ei sã-l cã lugãreascã. Décii vãzându-l ei leºinându ºi mai multu mort decât viu, dupã cuvântul lui, l-au cãlugãrit ºi i-au pus nume de cãlugãrie Pahomie. Mai apoi, daca s-au trezit ºi s-au vãzut cãlugãr, zic sã fie zis cã de sã va scula, vã popi ºi el pre unii. Mai apoi episcopii ºi boierii înþelegându acestu cuvântu ºi mai cu denadinsul Roxanda, doamnã-sa, temându-sã de un cuvântu ca acesta, carile era de a-l ºi créderea, ºtiind câtã groazã ºi moarte fãcusã mai nainte în boierii sãi, temândusã doamnã-sa sã nu paþã mai rãu decâtu alþii, l-au otrãvit ºi au murit. ªi cu cinste l-au îngropat în mãnãstirea sa, Slatina, ce este de dânsul ziditã. Acestu Alixandru vodã, zic cum cã au fost scoþându ochii oamenilor ºi pre mulþi au sluþit în domniia lui.De domniia lui Bogdan vodã ficiorul lui Alixandru vodã Lãpuºnéanul, 7076 <1568> mart Dupã moartea lui Alixandru vodã, fiind cocon brudiu Bogdan vodã, de 15 ani, cu toþii l-au rãdicat domn. Lucrurile þãrii le otcârmuia mumã-sa, Roxanda, cã era o fãmée destoinicã, înþeleaptã, cu dumnezeire, milostivã ºi la toate bunãtãþile plecatã. ªi au domnit cu fiiu-sãu dinpreunã, doi ani ºi noao luni ºi asuprind-o boala, au mersu ºi ia pe urma moºilor sãi, în anii 7078 <1570> noiemvrie 12, ºi s-au îngropat în mãnãstirea Slatinii, unde ºi domnu-sãu Alixandru vodã. Cându au clevetit pre Bogdan vodã vrãjmaºii sãi la împãrãþie, de l-au mazilit împãratul Daca muri Roxanda doamna lui Alixandru vodã ºi rãmasã domniia pre fiiu-sãu Bogdan vodã sângur, el cumu-º era blându ºi cucérnic aºa tuturora arãta direptate, de sã vedea cã nimica nu s-au dipãrtat de obicéiul tãtâne-sãu. Nici de carte era prost, la cãlãrie sprinten, cu suliþa la halca nu pre lesne vrea avea protivnic, a sãgita din arc tare nu putea fi mai bine. Numai ce era mai di treabã domnii lipsiia, cã nu cerca bãtrânii la sfat, ci de la acei tineri din casã lua învãþãturã, iubiia glumile ºi mãscãriile ºi jocuri copilãreºti. Mai apoi lipi de sine léºi de-i era ºi de sfat ºi de a bate halcao cu suliþa, rãsipind avérea domneascã. Deprinzându den zi în zi aºa, nãpusti trebile þãrâi, cã pre cât îl iubiia întãi, pre atâta îl urâsã apoi. Mai pre urmã acéste lucruri cu hulã trãgându-sã la urechile vrãjmaºilor la împãrãþie, nu cum era, ci mai pre sus le adãogea. Intrându în urechile svétnicilor împãrãteºti, aflându vréme ºi ei sã-ºi umple pungile, dat-au ºtire împãratului. De care lucru mai cu deadinsul daca au înþeles împãratul de niºte cuvinte ca acéstea, au socotit sã-l scoaþã ºi au trimis la Rodos, de au adus pre Ion vodã, carile era de minte ascuþit, de cuvântu gata ºi sã vediia cã-i harnic, nu numai de domnie, ce ºi altor þãri sã fie cap mai mare.De domniia lui Ion vodã, ce-i zic Armeanul, carile mai apoi turcii l-au rupt cu doao cãmile, 7078 <1570> Acest Ion vodã unii zic cã au fost ficior de armean, alþii zic cã au fost ficior unui ªtefan vodã.(AXINTE URICARIUL)

Aºa sã aflã el scris la uricile lui. (SIMION DASCÃLUL) Iarã Marþin Paºcovschii cronicariul leºescu scrie cã au fost acest Ion vodã din Mazoviia, din Þara Leºascã.Iar cu adevãrat nu sã ºtie, nici-l aratã al cui ficior este. Într-acéia vréme, Selim împãratul, ficiorul lui Suleiman împãratul turcescu, înþelegându de Bogdan vodã cã s-au împrietenit cu léºii ºi va sã-ºi mãrite surorile dupre léºi ºi el încã va sã ia fatã de leah, socoti sã nu sã cumva lépede dispre dânsul ºi sã sã lipascã spre acéia parte ºi sã închine þara, mai apoi sã nu aibã mai multã gâlceavã cu léºii. Ci mai cu deadinsul socoti sã mazileascã pre Bogdan vodã ºi au trimis de au adus pre Ioan vodã de la Rodos ºi i-au dat domniia la Moldova. Carile daca au luat steag de la împãrãþie, au purces spre þarã cu oaste turceascã. Iar Bogdan vodã, daca au înþeles de venirea lui Ion vodã, îndatã au trimis la boieri în Þara Leºascã, pre care ºi-i fãcusã priietini, ca sã-i trimiþã oaste, sã nu lase pre vrãjmaºul sãu sã intre în þarã. ªi de nu vrea fi pripit ºi Ioan vodã cu oastea turceascã ºi tãtãrascã, nu pre lesne s-ar fi aºãzat la domnie, cã pãnã a veni ajutoriul leºescu, Ioan vodã au cãzut cu oaste în þarã. Iar Bogdan vodã vãzându cã-l împresoarã vrãjmaºul sãu, i-au dat cale ºi s-au dus la Hotin. Iarã Ion vodã pre postul cel mare au venit în Iaºi ºi au ºãzut în scaun în luna lui martie, în anii 7080 <1572>. ªi arãtându-sã groaznic ca sã-i ia spaima toþi, nu de alta sã apuca, ci de cazne groaznice ºi vãrsãri de sânge ºi tãie pre Ionaºco Zbiera în zioa de Paºte ºi multe cazne fãciia.Rãzboiul lui Ion vodã cu Bogdan vodã Ion vodã ºtiind pre Bogdan vodã la Hotin cã nu doarme, ci strânge oaste împotriva lui, strâns-au ºi el þara ºi oaste turceascã încã avea. Iar Bogdan vodã au tras ajutoriu din Þara Léºascã, cã mulþi priieteni avea, cã ºi cumnaþi îºi fãcusã, cã o sorã o dideasã dupã Panevschii, alta o tocmisã dupã Zborovschii ºi el încã tocmisã sã ia fata lui Tarlo, de nu ar hi schimbatu-sã norocul. ªi aºa daca au dobânditu la vreo 2.000 de léºi ºi Mieliþschii hatmanul venise cu capul sãu, de era oaste pre mâna lui ºi Sinavschii voievod rusescu ºi alþii, º-au trimis de au intrat în þarã ºi s-au lãsat spre Prut. De acolo au trimis de au adus puºcile de la Hotin ºi s-au pogorât la ªtefãneºti. Acolo au prinsu de véste cã ºi straja lui Ion vodã nu este departe ºi au trimis o samã de dânºii înainte sã vazã, carii au dat la Prut spre moldovéni. Ei dupã învãþãturã ce au avut, rãzboiu n-au dat, ci au trecut Prutul pre de céia parte ºi s-au lãsat în jos, de mergea moldovénii de pe ceasta parte de Prut, léºii pe de céia parte. A doao zi ºi de harþu s-au ispitit. Ce moldovénii tot s-au dat înapoi spre teméiu, unde era cu turcii launloc strânºi. ªi apropiindu-sã spre Iaºi, s-au arãtat oastea toatã a lui Ion vodã ºi era vréme atuncea joi dupã Rusalii. Vãzându Mieliþschii hatmanul atâta mulþime de oaste nainte, sã fãciia într-o zi a cerca vadul la Prut, sã treacã spre oastea lui Ion vodã. ªi daca au înserat, s-au întorsu înapoi. A doao zi, daca au dat moldovénii cã léºii au dat dos a fugi, s-au lãsat dupã dânºii a-i goni. ªi daca i-au ajunsu, în multe locuri s-au bãtut ºi mulþi au pierit de îmbe pãrþile ºi din moldovéni ºi din léºi. Iarã a-i rãsipi nu i-a putut. Mai apoi cu toatã nevoinþa au silit sã-i spargã ºi nu i-au putut, nici la trecãtoare, nici la Nistru suptu cetate nimica nu le-au putut strica, cã cetatea fiind pre mâna lor, pre dânºii îi rãºchira, iarã pre sine sã apãra. Acolo le venise léºilor într-ajutor Iazloveþschii hatmanul cu 800 de oameni, ci i-au întâmpinat la trecãtoare. Ci vãzându cã nu le-au slujit norocul, s-au lãsat atuncea ca sã sã gãteaze mai bine pre altã datã. Ci Bogdan vodã, bolnãvind de ochi, de nu gândiia de domnie, ci de nevoia sa, s-au tras

la Moscu, unde ºi moarte i s-au prilejit acolo. Toatã domniia lui Bogdan vodã au fost un an ºi trei luni, fãrã cât au mai domnit ºi cu mumã-sa, doamna Roxanda.(SIMION DASCÃLUL) Aceastã poveste ce scrie mai sus, cã au venit léºii cu oaste asupra lui Ion vodã, scrie mai deºchis ºi de ajunsu Marþin Paºcovschii cronicarul leºãscu, însã noi n-am vrut sã însemnãm aicea, iarã cui va tribui sã ºtie mai cu adevãrat, acolo sa citeascã ºi va afla.Cându s-au aºezat Ion vodã la scaun Ion vodã, dupã izbândã cu noroc ce goni pre vrãjmaºii sãi din þarã, sã aºezã la domnie, carele dintãi la toate era pre voia þãrâi, iarã mai apoi pre toþi i-au covârºit cu vrãjmãºiia lui ºi cu morþi groaznice ce fãciia. ªi vrându sã ia agonisita tuturora, nu cu alt meºteºug, ci cu vãrsare de sânge ºi din zi în zi izvodiia féliuri de munci noao. Bãgat-au în foc de viu pre vlãdica Gheorghie, de au arsu, dându-i vinã de sodomie, auzind cã are strânsurã de avuþie. Mitropolitul Theofan n-ar fi ieºit intreg de dânsul, de nu ar fi fugit prin munþi de groaza lui. Temniþile pline de cãlugãri. ªi îngropã de vii pre Véveriþã ºi pre popa Cozma ºi pre Molodeþu cãlugãrul, iar din boieri ºi din cei de cinste sabiia lui nu mai ºtiia ºi cu toate féliurile de morþi îi omoriia. ªi asta socotiia cã niminea n-au fostu mai destoinic decât dânsul. De lége îºi râdiia, cã în postul cel mare s-au însurat ºi alte cãlcãturi de lége multe fãciia.Cându au venit véste lui Ion vodã cã l-au mazilit împãratul ºi au dat domniia lui Pãtru vodã Schiopul ºi când s-au sfãtuit Ion vodã cu þara sã sã rãdice asupra turcilor, 7081 <1573> Într-acéle belituri ºi morþi groaznice fãrã dumnezeire ce fãciia Ion vodã în domniia sa ºi nimica nu-ºi aducea aminte, cum va veni la cea de apoi, iatã i-au venit véste cã l-au mazilit împãratul ºi domniia este datã lui Pãtru vodã ªchiiopul. Acestu Pãtru vodã era din Þara Munteneascã, ficior Mircii vodã ºi nepot de sorã Mihnii vodã. Ion vodã, daca sã vãzu înstreinat de mila stãpânu-sãu, împãratului turcescu, gândi ca sã þie þara cu sabiia ºi de sârgu trimisã la cazaci, de i-au poftitu sã vie cu leafã într-ajutor. ªi strângându þara, cãtrã carei sã ruga cu multe cuvinte blânde, ca sã le poatã întoarce inimile spre dânsul ºi arãta nesaþiul turcescu ºi lãcomiia lor (cã a lui nu o vedea), zicându cã turcii toate schimburile le fac pentru mâzda, de-i îngreuiazã ca sã-i sãrãceascã ºi sã-i slãbeascã. ªi le arãta cum poate de lesne sã dipãrteaze mâna turcului de pe dânºii, de vor vrea ºi ei, cã pre léºi îi are spre sine plecaþi, cazacii s-au fãgãduit cã cât le va da ºtire, vor veni, la carii au trimis, cãrora nu le pot sta înainte niciodatã turcii, ci numai þara îi lipséºte, cã de sã vor pleca ºi ei sã fie întru una, nici oaste nu vor trimite, ci vor face þãrâi pre voie. Iarã dispre sine, sã nu-l ºtie ca pre un vrãjmaºu, ci ca pre un pãrinte sã-l þie, iarã de au fãcut cuiva ºi înaljosul, tot pentru turci au fãcut, sã le intre în voie ºi sã-i umple ºi nu i-au putut sãtura. De care lucru, pre cât l-au cunoscut de rãu, sã-l cunoascã mai mult spre folosul lor. Aºa Ion vodã umplându pre toþi cu nãdéjde, cu glas mare strigarã cã lângã dânsul vor pieri, cum s-au ºi tâmplat. Cându s-au gãtit Ion vodã cu oaste sã iasã înaintea turcilor Ion vodã, daca au luat credinþa þãrii, sã gãtiia de rãzboiu ºi în toatã þara trimisã în grab, sã iasã toþi la oaste. Trimisã ºi la Henric craiul leºãscu, pohtindu-l sã-i dea oaste într-ajutor, ci de acolo nu s-au folosit. Craiul s-au mântuit cum cã cu turcul are legãturã þara lor, mai mult de 100 de ani ºi stã neclãtitã. Iarã cazacii, cumu-ºi suntu ei gata de a sã amestecarea la toate, neintrebându, s-au strânsu 1.200 de oameni

ºi au venit ºi la Ion vodã. Pre carii vãzându-i Ion vodã, nu într-alt chip, ci ca când ar fi vãzut îngerul din cer cu véste bunã ºi de izbândã pogorât ºi cu multe daruri pe capitile, cine era, i-au dãruit. Cându au bãtut straja lui Ion vodã pre straja lui Pãtru vodã ºi a lui Alixandru vodã Ion vodã daca º-au strânsu oastea toatã ºi s-au bulucit la un loc toþi, iatã i-au venit véste cum Pãtru vodã ºi cu Alixandru vodã au intrat în þarã cu mulþi oameni ºi de la Þara Ungureascã ºi munténii ºi turcii. Aºa au ales Ion vodã cap dintre cazaci pre Sfirciovschii cu câþiva cazaci ºi cu o samã de oaste de þarã cu Dumbravã vornicul ºi i-au trimis înainte, de strajã, sã vazã cu ochii. ªi el cu altã oaste au purces dupã dânºii. Iar Sfirciovschi ºi cu Dumbravã vornicul cu acea samã de oameni au nemerit 400 de oameni, straja lui Pãtru vodã ºi fãrã véste i-au încunjurat ºi i-au prinsu pe toþi. Rãzboiul dintãi, cându au bãtut Ion vodã pe Pãtru vodã Schiopul Sfirciovschi ºi cu Dumbravã vornicul, daca au biruit acea strajã ºi au prinsu de véste cum Pãtru vodã nimica nu ºtie de oastea lui Ion vodã, îndatã au rãpezit oameni de þarã, sã dea ºtire lui Ion vodã, sã sârguiascã sã-i lovascã fãrã véste, cã are vréme, de-i este voia sã-i batã. ªi i-au dat ºtire cum este oaste foarte multã. Înþelegându aceasta Ion vodã, cum au putut mai tare au sârguit. ªi daca s-au împreunat toþi, împãrþindu-sã în trei polcuri, i-au lovit cându ei dormiia fãrã grijã. Aºa nimini de nimica nu sã putea apuca, fiind dezbrãcaþi ºi fãrã cai, cãci caii le era slobozi la pãjune în nãdéjdea strejii. Aºa împresurându-i fãrã véste ºi multã moarte fãcând într-înºii, birui Ion vodã. Iarã domnii amândoi de-abiia au scãpat, lãsând tot în tabãrã ºi au hãlãduit numai cu trupurile la Brãila. Cându au prãdat Ion vodã Þara Munteneascã ºi au pus acolo domnu pre Vintilã vodã Ion vodã, daca au bãtut pre Pãtru vodã ªchiopul ºi pe Alixandru vodã, s-au lãsat în goanã dupã dânºii ºi au slobozit oastea în pradã, de au jãcuit Þara Munteneascã mai mult di jumãtate. ªi puse domnu în Þara Munteneascã pre Vintilã vodã ºi el s-au întorsu înapoi. Când au arsu târgul Brãila Ion vodã Daca s-au întorsu oastea lui Ion vodã din pradã de la Þara Munteneascã, apucatu-s-au de Brãila, de au ars târgul cu totul, numai cetatea au rãmas. ªi gãtindu-sã ca sã batã cetatea, sã o ia, ci nu-i era greu a o lua, de nu-i vrea fi venit véste dindãrãt, cum tãtarii au intrat în þarã. Ci lãsându céle streine, s-au întorsu la ale sale, ca sã le apére. Al doilea rãzboiu, cându au bãtut Ion vodã pre oastea turceascã ºi tãtãrascã Înþelegându Ion vodã cã turcii ºi tãtarii de iznoavã s-au rãdicat asupra lui, îndatã au rãpezit, cum mai degrab sã sã buluceascã oastea di pre unde au fost rãºchiratã, dându-le ºtire cã turcii de pre la cetãþi ºi tãtarii din Bugeac sã strânsése. Pre carii daca i-au lovit Ion vodã cu oastea sa ºi pre aceia pre lesne i-au spart. Cându au arsu Ion vodã Tighina ºi Cetatea Albã Ion vodã, vãzându atâta supãrare dispre turci, umplându-sã de mânie, cu foc au arsu Tighina ºi Cetatea Albã ºi multã pradã au fãcut ºi mulþi robi ºi plean au scos. Décii Ion vodã, curãþindu-sã de vrãjmaºii sãi, au dat þãrâi puþinea odihnã, sã sã rãsufle. Iar cazacii nu sã leniia, ci câmpii Bugeacului pururea cerca ºi multã pradã fãciia. Al treilea rãzboiu, cându au bãtut oastea lui Ion vodã pre o samã de oaste turceascã Cãlcându cazacii câmpii Bugeacului ºi multã pradã fãcându, au dat spre o samã de oaste turceascã, ce sã strânsése ºi mergea sã lovascã pre Ioan vodã fãrã véste. ªi de sârgu au trimis cazacii la Ion vodã, de au cerºut

sã le trimiþã ajutoriu, ca sã dea rãzboiu acelor turci. ªi daca le-au trimis, pre lesne i-au biruit ºi i-au rãsipit cu ajutoriul proaspãt. Cã pãnã a veni ajutoriul de la Ion vodã, aproape au fostu cazacii sã piarzã rãzboiul de mulþimea turcilor. Ci apoi moldovénii proaspeþi ºi odihniþi, dându rãzboiu vitejeºte, pre lesne i-au spart. Al patrulea râzboiu cându s-au bãtut Ion vodã cu turcii la Cahul, unde i s-au prilejit moarte, ºi groaznicã, nu ca altor creºtini, 7082 <1574>, iunie Auzind împãratul turcescu, sultan Selim, de semeþiia lui Ion vodã ºi câtã pagubã i-au fãcut, au gândit ca sã stropºascã toatã Þara Moldovei ºi pre hainul sãu, pre Ion vodã, sã-l prinzã. ªi degrabu trimisã în toate pãrþile, la toþi sangeagii, sã sã gãteaze de oaste ºi sã treacã Dunãrea asupra lui Ion vodã. Iarã Ion vodã, daca au înþeles, cu oastea sa, cu toatã, s-au pornit ºi au supus oastea sa suptu Tighina ºi au trimis o samã de oaste cu Ieremiia pârcãlabul de Hotin, ca sã apere trecãtoarea turcilor, sã nu treacã Dunãrea. Ci nevoie este a opri cei puþini pre cei mulþi ºi cei slabi pre acei tari, cã trecându întãi puºcile cu inicérii ºi cu pedestrimea, sã apere vasile, aciiaºi ºi oastea toatã au sosit. Vãzându Ieremiia pârcãlabul cã nu-i poate opri, s-au întorsu ºi de sârgu au dat ºtire lui Ion vodã. Ci Ion vodã altã zãbavã n-au fãcut, ci îndatã au purces spre oastea turceasca. Însã întãi au trimis spre Sfirciovschii cu o samã de cazaci ºi cu 6.000 de oameni de þarã, sã poatã prinde limbã. ªi fãrã zãbavã au dat pre oastea turceascã, unde nu era mai puþini decât oastea moldoveneascã ºi dându-i rãzboiu, au fugit turcii. Nici altã limbã n-au putut prinde, fãrã numai un turc rãu rãnit, de n-au putut nimica dintr-însul sã înþeleagã. Décii sângur Ion vodã cu vro 600 de oameni s-au lipit la baltã, la Cahul, unde era oastea turceascã ºi s-au suit într-un piscu de deal, sã poatã cunoaºte câtã samã de oaste va fi de cea turceascã, ci nimica n-au cunoscut, cã oastea era pre vãi, de nu sã vedea, numai strãjile în patru locuri au vãzut. ªi décii s-au întorsu Ion vodã la tabãrã. ªi acolo o samã de boieri cei mari, anume vornicul Murgul cel mare ºi Bilãi vornicul cel mare ºi Slãvilã hatmanul, vãzându atâta putére de oastea turceascã ce venise cu Pãtru vodã, temându-sã ca sã nu cazã în preajma vrãjmaºului sãu, au pãrãsit pre Ion vodã ºi au fugit la turci, de s-au închinat lui Pãtru vodã. Cându s-au lovit ostile Décii Ion vodã au împãrþit oastea sa în 30 de polcuri ºi la tot polcul au dat câte o puºcã, era ºi 80 de puºci huºniþe. Iarã toatã oastea lui era 30.000, fãrã prostime ºi adunãturã ce era pre lângã Ion vodã. La începutul rãzboiului zic cã o samã de moldovéni sã sã fie închinat la turci ºi turcii i-au pus în frunte, de s-au oprit focul într-înºii, de au pierit cu totul. Décii cazacii cu focul, moldovénii cu fuºturile arunca turcii, de nu sã ºtiia ce vor face. Vãzându turcii pre moldovéni cã vor sã moarã, decât sã nu biruiascã, cu multe meºterºuguri au nevoit sã-i amãgeascã pre moldovéni, sã-i ducã asupra puºcilor. Ci vãzându moldovénii meºterºugurile lor, nu-i goniia mult, ce numai pãnã da dos, cã vediia cã fuga lor este cu înºãlãciune, cã de mulþimea lor tot locul acopierisã. Décii lãsându turcii partea dispre cazaci, cu toatã putérea s-au întorsu spre moldovéni ºi puºcile toate le sloboziia întrînºii. Ci moldovénii aºa sta, cum s-ar fi gãtit sã moarã au sã izbândeascã. ªi multã moarte s-au fãcut intre amândoao pãrþile, cã nu era loc a cãlca pre pãmântu, ci pre trupuri de om. Aºa mai apoi sã bãtiia de aproape, cât ºi mâinile le obosisã ºi armile scãpa. Acela praf sã fãcusã, cât nu sa cunoºtiia care de care-i este, de sãneaþe ºi di trãsnetul puºcilor nu sã auziia dispre amândoao pãrþile, nici puºcaºii nu mai ºtiia în cine dau.

Décii Ion vodã au îndireptat pre ai sãi dinapoia puºcilor, sã sã odihneascã puþinel ºi turcii aºijderea. Aºa stându ºi privind unii la alþii, au dat o ploaie mare, de li s-au muiat praful. Ci nu au fost moldovénilor nici o îndemânã, cã puºcile li s-au muiat, de unde avea ajutor mare s-au scãpat. Ci de-a mânã le-au cãutat a sã bate ºi nu putea sã sprijineascã de mulþimea turcilor. Mai apoi oastea tãtãrascã proaspãtã i-au lovit de le-au cãutat a da dos ºi tãtarii a-i goni ºi a-i arunca. Numai pedéstrimea ºi oastea cea di strânsurã au rãmas ºi 300 de cazaci. Ce fiind ºi turcii osteniþi, nu nãvãliia. Aºa scãpându-sã de oastea cea cãlãrãºascã, Ion vodã º-au dat glas cu cazacii, sã sã pédéstreascã toþi, cã pedestrimea moldoveneascã, ce era adunaþi în dobândã decât pre leafã, era aproape de 20.000 de oameni. ªi nãvãlind cu dânºii însuºi Ion vodã, au luat puºci uºoarã de la turci ºi legându tabãra, s-au dus înapoi ºi s-au tras înapoi, la un sat, la Roºcani, de s-au îngropat, unde mare nevoie avea de apã. Iar turcii, daca s-au strânsu cu toþii, cu cei de la goanã, i-au încunjurat, mai nainte de apusul soarelui ºi toatã noaptea i-au strãjuit, sã nu iasã dintr-acela loc. Daca s-au fãcut zioã, cu toate puºcile au început a bate într-înºii, ci nimica nu le strica, cã sã îngropasã bine în ºanþuri, unde trei zile s-au apãrat. Vãzându Ion vodã cã flãmânzescu ºi mor de séte ºi praful încã îl împuþinasã, sã fugã sã scape, loc nu era, doarã sã zboare, cã coprinsése turcii tot locul, gândi ca doarã cu blândeþe ºi cu jurãmântu fãcându cu turcii, doarã sã va scoate de la moarte. Începu a trimite la dânºii cã sã va închina, de vor trimite un om ca acela ca sã-i jure lui, de ce va pohti el, cã-i va face pre voie. Turcii bucuroºi furã la una ca acéia, decât arme ºi cu sânge, mai bine cu înºãlãciune sã-l dobândeascã. Aºa décii trimiserã la Ion vodã, de-i jurarã pre pofta lui, ca sã-l ducã viu la împãratul, pre cazaci sã-i lase neatinºi, sã sã ducã de unde au venit, iarã de acéialaltã adunãturã sã-i slãboazã volnici, sã sã ducã la casile lor, cã nu va fi paguba lui, ce a împãratului, cãci suntu robi împãrãteºti. De moartea lui Ion vodã Vãzându Ion vodã tocmala ºi fãgãduinþa mare ºi jurãmântul tare de la turci cã-i vor face pre voie de toate câte scrie mai sus, cum au pohtit el, s-au gãtitu sã meargã la paºa, în tabãra turceascã ºi au împãrþit tot al sãu ce au avut intre cazaci ºi di cãtrã toþi s-au luat iertãciune ºi însuº al treilea la tabãra turceascã au mersu. Acolo, daca l-au dobânditu, cu multã mânie l-au mustrat ºi l-au dat de viu, de l-au legat de coadile a doao cãmile ºi l-au slobozit prin tabãrã di l-au fãrãmat (atuncea zic sã fie zis Ion vodã: “Cautã cã eu multe féliuri de morþi groaznice am fãcut, iarã aceasta moarte n-am ºtiut sã o fiu fãcut”). Mai apoi s-au lãsat la céialaltã spuzã, de i-au snopit ºi i-au sfãrãmat. Vãzându cazacii spre ce stã lucrul ºi viiaþa lor, au silit sã intre iarã în ºanþuri, ci n-au putut, cãci coprinsése turcii. Ci vãzându aºa, au intrat în tabãrã ºi în grãmada turceascã, tãindu ºi oborându, de au pierit pãnã într-unul. Aºa au fostu sfârºitul lui Ion vodã. Acest Ion vodã au domnit trei ani. De prada tãtarilor Iarã daca au pierit Ion vodã, tãtarii s-au lãsat în pradã piste toatã þara, de au robit, de n-au fost niciodatã mai mare pustietate în þarã decât atuncea, cã pre toþi i-au coprinsu fãr’ grijã pre la casile lor, unde pãnã astãzi intre Prut ºi intre Nistru au rãmas pustiitate, de nu s-au mai discãlicat oameni. De domniia lui Pãtru vodã Schiopul, ficiorul Mircii vodã, 7082 <1574> iunie 25 dni

Turcii deaca º-au dostoit inimile sale ºi omorârã pre Ion vodã, déderã domniia lui Pãtru vodã, pre carile l-au poreclit ªchiopul ºi ei s-au întorsu înapoi. Iarã Pãtru vodã îndatã au trimis pre Bilãi vornicul de prinse scaunul Sucévii ºi déde véste de pace ºi de domnu tânãr ºi scoasã bãjãniile pre acasã. Iarã Pãtru vodã în luna lui iunie 25 de zile au ºãzut în scaun ºi pre toþi i-a tras cãtrã sine. Vã leato 7083 <1575> dichemvrie 18, Selim împãratul turcescu au murit, carile au împãrãþit 8 ani ºi 6 luni ºi au fostu bãutor de vin, iarã straºnic la rãzboaie. ªi pre urma lui stãtu împãrat sultan Amurat.(AXINTE URICARIUL) Iarã în anii 7084 <1576> sultan Amurat trimis-au multe întunérice de oºti turceºti, de au trecut marea ºi s-au oºtit asupra Vavilonului, care este la rãsãrit ºi vârtoase rãzboaie au fãcut cu haldei, ce sã numescu acum cazâlbaºi ºi multã vréme s-au luptat cu dânºii ºi nimica nu au isprãvit ºi mulþi turci fãrã samã au pierit. Vã leato 7085<1577> aprilie 15 rãposat-au Alixandru vodã domnul muntenescu, fratile lui Pãtru vodã ªchiopul ºi l-au astrucat în mãnãstirea Ostrovul aproape de Bucureºti, ce este ziditã de dânsul, carile au domnit 9 ani ºi o lunã ºi au rãmas domniia Mihnii vodã, fiiu-sãu. Într-acesta an s-au arãtat în vãzduh stea cu coadã sau cumu-i zic unii cometha, noiembrie.De Ivan Potcoavã, ce l-au poreclit ºi Creþul, care º-au pusu nume de domnie Ion vodã, vã leato 7085 <1577> Pre acéia vréme, fiind în al patrulea an a domnii lui Pãtru vodã, oarecare un Ivan Potcoavã pe poreclã, pentru cã au fostu rumpând potcoavele, iarã unii i-au zis Creþul, ce s-au fostu fãcând frate lui Ion vodã, rãspunzându-sã de moºie ºi de naºterea sa de la Mazoviia, Simion Dascãlul: (de unde ºi Ion vodã era), acestu Potcoavã º-au scos nume de domnie. ªi intre cazaci avându cunoºtinþã, pre mulþi au mãglit lângã sine. ªi vrându sã vie spre þarã, au vrut cu meºterºug sã aibã slobozenie ºi de la cei mai mari ºi fãcându scrisori cu multe peceþi de la boieri ºi curténii din Þara Moldovei, au doarã sã fie fostu ºi cu voia unora, cum zic unii, cã s-au dus Creþul Potcoavã cu cãrþile la voievoda Chievschii, ce era pre acéle vremi cneazul Costantin ºi la starostea de Bar, de le-au arãtat cumu-l pohtescu boierii ºi þara sã-ºi margã la moºiia sa, la Moldova. ªi fãgãdui mult sã le dea, numai sã-i fie întru ajutoriu. Ce starostile de Bar oaste au zis cã nu i sã cade sã-i dea fãrã ºtirea craiului ºi mai cu deadinsul ºi pentru aºãzarea pãcilor. Iar craiului s-au fãgãduit cã-i va da ºtire, ca sã ia învãþãturã. Cându au purces întãi Creþul Potcoavã cu oaste cãzãceascã spre Þara Moldovei Într-acéia vréme sfãtuindu-sã Potcoavã Creþul cu starostea de Bar, iatã ºi un Copiþchii oarecarile, fiind atuncea nemerit la Bar, carile venise de curând de la câmp, înþelegându de Potcoavã, s-au adunat ºi vorovind cu dânsul, cu multã giuruinþã l-au umplut Creþul, de-l va duce la domnie, la scaunul Moldovei. Décii Copiþchi avându mare cunoºtinþã intre cazaci, s-au dus la dânºii, pre unii cu fãgãduinþe umplându-i, pre alþii cu bani ungându-le ochii, din ce au avut ºi el, din agonisita sa, i-au plecat ºi au mai lipit lângã sine pre un moldovan ce-l chema Ceapã, ce sã însurasã intre cazaci. ªi cu nevoinþa lor s-au strâns 330 de cazaci ºi au pus hatman pre dânºii pre ªah ºi au intrat în þarã. Aºa oblicind Pãtru vodã, au strânsu þara ºi s-au gãtit de dânºii ºi luund puºcile, au ieºit sã meargã împotriva lor. Auzind cazacii de aceasta, au apucat ce au putut de la margine ºi s-au întorsu înapoi, cruþindu-sã pe altã datã, sã sã gãtéascã mai bine.

Cându au mersu ponoslu de la Pãtru vodã la craiul leºescu pentru zarva ce face Potcoavã Creþul cu cazacii ºi cându au mersu Creþul al doilea rându lã Þara Moldovei cu oaste cãzãceascã ºi au apucat scaunul Avându Pãtru vodã greu de Creþul ºi de cazacii ce era cu dânsul, ca sã nu intre iarãºi de iznoavã în þarã, sã prade, trimis-au cãrþi la caºtalanul de Halici, carile era sã margã sol la împãrãþie, sã lége pace, deci au dat ºtire cum cazacii s-au rãdicat ºi vor sã puie pre Creþul la domnie, de care lucru, de nu-l vor prinde ºi de nu vor face pace cu dânsul ºi de nu sã vor certa ceia ce sunt cu dânsul, pacea cu împãrãþiia nu va putea sã stea. Acéstea toate au scris caºtalanul la craiul. Înþelegându craiul leºãscu de Potcoavã Creþul, cum s-au rãdicat cu cazacii ºi face zarve ºi va sã scoaþã pre Pãtru vodã din domnie, îndatã au scris la hatmanul ºi la o samã de boieri, la margine, sa puie nevoinþã ca sã-l dobândeascã ºi pre dânsul ºi pre cazaci. Hatmanul, daca i-au venit cãrþile crãieºti, au trimis trei roate de ...(loc alb în manuscris) Boboleþschii, ca sã-l afle la Nemirov, cã acolea se þinea mai nainte. Acolo daca au venit, l-au aflat, ci Creþul au prinsu de véste, au ieºit din târgu cu 50 de cazaci pedestri cu sinéþe ºi au venit la un vad, unde au intrat în apã pãnã în pântecile calului ºi au pus cazacii denainte. Iar Boboleþschi, daca au sosit la vad dupã el, vãzându pre Creþul cã este gata a sã baterea ºi la loc strâmtu, nu s-au apucat de rãzboi, ci s-au întorsu înapoi ºi aciiaº Creþul dupã dânsul în târgu. Boboleþschi la curte, iar Creþul în târgu la gazdã. Décii Boboleþschi au chiemat pre mai marile târgului ºi i-au zis sã prinzã pre Creþul ºi sã i-l dea. Iar mai marile târgului s-au lepãdat de dânsul ºi au zis cã: ,,Eu nu-l voiu prinde, nici þi-l apãr, ci de-þi trebuieºte, tu þi-l prinde”. Vãzându omul hatmanului cã nu foloséºte nimica, dusu-s-au ºi au spus hatmanului. Înþelegându acéstea toate, hatmanul le-au trimis la urechile craiului, cum n-au vrut sã-l dea oamenii voievodului de Braslav. Ci craiul au trimis cu ponoslu la voievodul, ca sã i-l prinzã ºi sã i-l trimiþã. Ci pãnã a mérge comornicul crãiescu cu cãrþile, Creþul cu mai mulþi oameni, mai bine s-au gãtit ºi au intrat în þarã pre la Soroca. Acolo cumu-ºi-i rândul oamenilor, daca l-au vestit de domnu tânãr, mulþi i s-au închinat.Rãzboiul lui Pãtru vodã, cându s-au bãtut cu Potcoavã Creþul, carile venise cu cazacii Auzindu Pãtru vodã cum Ivan Potcoavã ce-i zic Creþul au intrat în þarã pre la Soroca cu oaste cãzãceascã, de sârgu s-au gãtit ºi au ieºit cu oaste împotriva lui. Luat-au ºi puºcile cu sine ºi s-au gãtit de rãzboi ºi au pus beºlii dupã puºci, dându-le învãþãturã, cã dupã ce vor slobozi puºcile, sã sã rãpazã în cazaci. Ci cazacii cumu-º sunt învãþaþi la rãzboiu, cându au slobozit beºlii puºcile, ei au cãzut cu toþii la pãmântu, de i-au covârºit focul. Turcii gândindu-sã cum cã sunt uciºi toþi de puºci, s-au lãsat de dânºii, aºa cãzacii au slobozit într-înºii focul ºi multã pagubã au fãcut în oastea lui Pãtru vodã. ªi aciiaºi oastei lui Pãtru vodã au dat dosul ºi izbânda au rãmas la cazaci. Décii cazacii s-au dus cu domnul sãu, Creþul, la Iaºi, ºi au apucat scaunul, noiemvrie 23 de zile, iar Pãtru vodã s-au dus în Þara Munteneascã. Rãzboiul al doilea, cându s-au bãtut Pãtru vodã cu Creþul la Docolina Pãtru vodã daca l-au bãtut Creþul cu cazacii, s-au dus în Þara Munteneascã ºi au dat ºtire la împãrãþie, cum s-au rãdicat cazacii asupra lui ºi l-au scos din scaun. Înþelegându de aceasta împãratul, de sârgu au trimis hochimurile sale la dobrogéni ºi la bugegéni ºi la munténi, sã margã cu Patru vodã asupra Creþului. Décii Pãtru vodã de sârgu grijindu-sã de oaste, venitu-i-au într-ajutoriu ºi moldovénii gioséni. Aºa décii Pãtru vodã cu ajutoriul împãratului ºi cu a sa oaste

ce au avut, s-au pornit spre Iaºi asupra Creþului. Auzind Potcoavã Creþul de venirea lui Pãtru vodã, s-au gãtit de rãzboiu ºi au ieºit înainte-i cu oastea cãzãceascã la Docolina. Fost-au ºi oaste de þarã cu cazacii, cã mulþi sã închinase. ªi tocmindu-sã de rãzboiu, au pus cazacii întãi pre moldovéni în frunte, mai apoi hatmanul ªah cel cãzãcescu nu i-au lãsat, temându-sã sã nu-i vicleneascã moldovénii, au pus pre cazacii sãi în frunte ºi n-au vrut pe niminea sã lasã la harþu. ªi apropiindu-sã oastea lui Pãtru vodã, vãzându cazacii pre turci cã aduc nainte cirezi de vaci, ca sã stâmpere armele în dobitoace, n-au vrut cazacii sã sãgeate de departe, ce odatã au slobozitu focul ºi în oameni ºi în dobitoace. Ci dobitoacile mai multã zãhãialã fãciia turcilor decât cazacilor, cã de trãsnite fugiia înapoi. Si dându rãzboiu vitejaºte, dupã multã nevoinþã a cazacilor, iatã al doilea rându pierdu rãzboiul Pãtru vodã ºi iarãºi rãmasã izbânda la cazaci. Când s-au întorsu Créþul în Þara Leºascã ºi au pãrãsit scaunul ºi de moartea lui Potcoavã Creþul, carile îºi pusése nume de domnie Ion vodã, dupã rãzboiu cu noroc ºi de izbândã ce au fãcut la Docolina, de au bãtut pre oastea lui Pãtru vodã, s-au întorsu la Iaºi. Deciia vãzându cã nu sã va putea aºeza la domnie, cã ºi din Þara Ungureascã sã pogorâse lui Pãtru vodã oaste întru ajutoriu, au pãrãsit scaunul ºi þara ºi cu ai sãi, cu toþii s-au întorsu înapoi pre la Soroca spre Þara Leºascã. De acolo nu-ºi putea afla cale pre voia sa, cã pre câmpu era omeþi mari, pre la Nemirov sã temea de hatmanul ºi de voievoda Braslavschii, cã-l cerca sã-l prinzã. Mai apoi dacã au intrat în Þara Leºascã, au chiemat voievodul pre ªah ºi i-au zis: ,,Voi aþi fãcut un lucru mare împotriva lui crai ºi a þãrâi, sã stricaþi pacea cu turcul. Pentru acéia sã aduceþi pre Creþul ºi sã mérgeþi cu dânsul la hatmanul. El îl va trimite la craiul ºi voi vã veþi curãþi de acéa vinã. ªi Creþul încã va hãlãdui, vãzându-l craiul aºa de folos.” Acéste cuvinte daca au spus cazacii Creþului, el fu bucuros, gândindu-sã cã de va mérge la craiul, îl va ajutori spre domnie. Décii s-au dus cu dânºii la hatmanul, hatmanul l-au trimis la craiul, craiul l-au dat la închisoare ºi peste puþinã vréme i-au tãiat capul.Cându s-au aºezat al doilea rându Pãtru vodã Schiopul la scaun, 7086 <1578> ghenarie 1 dni Înþelegându Pãtru vodã cã Creþul au pãrãsit scaunul ºi þara ºi au trecut în Þara Leºascã, au venit la Iaºi ºi sã aºezã la scaun al doilea rându. Pre acéia vréme Pãtru vodã déde mitropoliia lui Theofan mitropolitul, carile la Ion vodã o lãsase ºi fugise prin munþi, de frica lui. De un Alixandru vodã, fratile Creþului, carele au apucat scaunul la Iaºi ºi au domnit o lunã Pãtru vodã dacã s-au aºezat la domnie al doilea rând, nu dupã multã vréme, ci întru aceIaºi an, fevruarie 9 zile, 7086 <1578>, iarãºi au venit Alixandru, fratile Creþului, cu oaste cãzãceascã asupra lui Pãtru vodã. Ci Pãtru vodã ºtiind poticala ce pãþisã mai nainte cu cazacii, nu s-au apucat de rãzboiu, ci i-au dat cale dintãi. Iarã Alixandru au intrat în Iaºi ºi au ºãzut în scaun, fevruarie 9, iar Pãtru vodã de sârgu au strânsu oastea turceascã ºi munteneascã ºi ungureascã, au încunjurat pre Alixandru în curte în Iaºi ºi au bãtut prejur curte, din câºlegi pãnã la miiaze pãrésemi. Iarã noaptea martie 12 zile, Alixandru ºi cu cazacii au ieºit în curte, cã n-au mai putut suferi, cã ºi iarba ºi bucatile li sã împuþinase, ºi gândindu cã vor scãpa, au fugit spre codru. Ce prinzându de véste oastea lui Pãtru vodã, s-au pornit dupã dânºii ºi la iezerul Ciurbeºtilor i-au ajunsu ºi pre toþi i-au surpat acolo. ªi pre Alixandru încã i-au prinsu, viu dimpreunã cu boierii lui. Acestu Alixandru vodã au þinut scaunul numai o lunã.

De niºte domniºori ce venisã iar cu cazaci De noroc era Pãtru vodã cu cazacii, cum sã tâmplã pururea omului de n-are odihnã, cã bine de unii nu sã mântuia, alþii veniia asupra lui. Cã într-acelaº an, dupã ce s-au aºezat al doilea rându ºi al treilea rându la domnie, tot la anii 7086 <1578> iulie 27, niºte cazaci cu un domniºor au venit la Nistru ºi º-au pus toþi capetile.Aºijdirea, curându dupã aceºti cazaci, la anii 7087 <1578> octovrie 12 zile, un Costantin iar cu cazaci veniia în þarã ºi s-au topit toþi în Nistru. Într-aceºti ani au zidit Pãtru vodã mãnãstirea Galata în vale ºi nu dupã multã vréme s-au rãsipit, care loc ºi pãnã astãzi sã cunoaºte. Întru acestaºi anu, 7087 <1578>, în luna lui octovrie 2, când Costantin cu cazacii trecea Nistrul, iarã Zborovschi cu oaste cãzãceascã au lovit Daºovul, de l-au arsu ºi l-au prãdat ºi, multe turcoaie au robit ºi mult plean au luat. Mai apoi s-au întorsu înapoi, fãrã de nici o zmintealã. Cându au mazilit împãratul pre Pãtru vodã Schiopul, vã leatul 7088 <1579> dechevrie 2 Acest Pãtru vodã ce-i zic ªchiopul, dupã ce au domnit 5 ani, l-au mazilit împãratul Amurat ºi au trimis pre un turc mare, de l-au luat din scaun ºi l-au trimis la Halep, la pazã. Iar domniia o au dat-o Iancului vodã. De domniia lui Iancul vodã, ce-i zic Sasul, 7088 <1580>, fevruar 17, vineri Daca au mazilit împãratul pre Pãtru vodã ªchiopul, dat-au domniia Iancului vodã, carile au fost de naºterea sa sas, de lége luteran. Pravoslaviia nu iubiia. Décii deaca au venit în þarã ºi au ºezut în scaun, fevruarie 17 zile, dupã acéia toatã nedumnezeirea ºi ereticiia sa º-au arãtat, cã lãcomie de avuþie nespusã avea, pentru care pre mulþi au omorât. Mai apoi de lãcomie mare ce avea, trimisã sã ia a zécea din boi în toatã þara. De un domniºor ce-i zic Ion vodã Lungul, 7089 <1581> Iancul vodã, fiind plin de lãcomie, izvodi obicinã care n-au mai fostu niciodatã, de au trimis în toatã þara sã ia a zécea din boi, care obiceai nu l-au putut suferi þara, ci s-au rãdicat lãpuºnénii, de s-au sfãtuit ca sã sã dezbatã de suptu mâna Iancului vodã. ªi bulucindu-sã, au rãdicat dintre dânºii domnu pre Lungul ºi i-au pus nume Ion vodã ºi décii au purces spre Prut în sus.Iarã Iancul vodã prinzându véste cã lãpuºnénii s-au rãdicat asupra lui, degrabu au trimis pre Bucium vornicul cel mare ºi pre Brut postélnicul cu oaste împotriva lor. ªi timpinându-sã oºtile la Bolota, s-au lovit de faþã ºi dându rãzboi vitejaºte dispre amândoao pãrþile, pierdurã lãpuºnénii rãzboiul ºi domniºorul încã sã înnicã în Prut. Aceastã povéste ce scrie mai sus, cã s-au rãdicat lãpuºnénii asupra Iancului vodã, cronicariul cel lesescu nimica nu scrie, iar létopiseþul nostru cel moldovenesc can pre scurt o semneazã ºi aceasta. Cându au pribegit boierii Moldovei prin þãri streine de nevoia Iancului vodã. Multe lucruri spurcate ºi nedumnezeieºti fãcea Iancul vodã în domniia sa, cã de rãotãþile lui toatã þara ºi boierii sã oþãrâia, cã legea creºtineascã nu o iubiia, la avuþie lacom ºi prãdãtoriu, þara cu dãrile o îngreuia ºi era om curvariu preste samã, cã nu numai afarã, ce nice de curtea sa nu sã feriia, cã jupânesile boierilor de la masa doamnii sale le scotea, di le fãciia silã. Acéstea toate neputându suferi boierii, mai vârtos Movileºtii, vlãdica Gheorghie, Erimiia vornicul, carile mai apoi au fostu ºi domnu ºi frati-sãu Simion pãharnicul, Balica hatmanul, s-au sfãtuit pre tainã ca sã pribegeascã. Carii întãi º-au fãcut prileju cu voia lui, ca sã margã sã sfinþeascã mãnãstirea Suceviþii ºi apoi cu

toþii au trecut la Þara Leºascã, alþii la turci, alþii la munténi, alþi printr-alte pãrþi. Mergându décii jalbã la împãrãþie de rãsipa þãrii, i-au luat domniia ºi au dat-o lui Pãtru vodã ªchiopul. Când au pribegit Iancul vodã ºi de moartea lui, 7091 <1583> Înþelegându Iancul vodã cã l-au mazilit împãratul ºi domniia o au dat-o iarãºi lui Pãtru vodã ªchiopul, cunoscându la ce va veni mai apoi lucrul, gândi cã de va mérge la turci, va avea pârã multã ºi mai apoi sã nu care cumva sã ºi piarã, ci s-au sfãtuit sã treacã în Þara Ungureascã prin Þara Leºascã cã peste munþi, pin þarã, nu era putinþã ca sã treacã, cã sã temea de þãrani. ªi aºa au ieºit din þarã ºi trecându pre la Pocuþia, i-au þinut calea Iazloveþschi ºi l-au dus la Liov cu toatã avuþiia lui. ªi îndatã au trimis la craiul, de i-au dat ºtire. Craiul au scris la Sinavschii hatmanul ºi la Herbortu starostea de Liov, sã-i ia tot crãiescu ºi lui sã-i taie capul. ªi îndatã au trimis craiul pe podscarbul lui, sã-i ia toatã avérea Iancului vodã, numai ficiorilor ºi doamnii sale sã le lase o parte, sã le fie de hranã. ªi dupã învãþãtura craiului aºa au fãcut ºi i-au tãiat capul Iancului vodã. Scrie létopiseþul cest moldovenescu cã moartea Iancului vodã au fostu cu învãþãtura împãratului turcescu, de i-au tãiat capul. ªi au domnit Iancul vodã trei ani ºi ºapte luni. Acestu Iancul vodã zic cum cã au fostu umblându vara cu sanie de os. Aºa au petrecut Iancul vodã þénchiul sãu, viiaþa sa. A doao domnie a lui Pãtru vodã ªchiopul, 7092 <1583> octovrie 17 Dupã ce au mazilit împãratul pre Iancul vodã, dat-au domniia iarãºi lui Pãtru vodã ªchiopul, pre carile aºteptându-l toþi, iatã au venit al doilea rându în þarã ºi au ºezut în scaun, octovrie 17. Auzindu déciia pribégii carii era fugiþi pintr-alte þãri de nevoia Iancului vodã, cu dragoste s-au întorsu la domnu sãu, Pãtru vodã. Pre carii i-au miluit iarã cu boieriile lor. De niºte cazaci ce veniia sã apuce scaunul Moldovei, vã leat 7092 <1583> octovrie 27 De noroc era Pãtru vodã cu cazacii, cã în domniia dintãi nu mai avea odihnã de dânºii, acum la a doao domnie, bine nu sã aºezase la scaun, iatã cazacii veniia sã apuce scaunul, într-aceastã lunã octovrie 27 de zile. Ci Pãtru vodã prinzându de véste, le-au ieºit înainte la Prut, la sat la Munteni, cu câþi oameni au putut avea într-acea datã ºi acolo i-au încunjurat, fiindu cazacii la strâmtoare mare, cãutatu-le-au a sã închina. Din carei au ales Pãtru vodã o samã, carii i-au pãrut oameni de treabã, de i-au oprit sã-i slujascã, iar pre alþii cu jurãmântu i-au slobozit. De niºte cazaci ce au prãdat niºte sate din sus de Tighina Nu multã vréme dupã acéia au mai lovit cazacii din sus de Tighina, pre decindea de Nistru, niºte sate ce sã discãlicase pre hotarul leºescu, turci ciutaci, moldovéni foarte mulþi, carii ieºisã din þarã de rãul nevoilor Iancului vodã ºi mare moarte au fãcut într-înºii ºi pradã ºi robii ºi cu dobândã s-au întorsu pre la casile lor. Când au zidit Pãtru vodã Galata din deal Într-acestaº an, daca s-au aºezat Pãtru vodã la domnie, nu vru sã lase în deºert pomana sa, carea o zidisã întãi, mãnãstirea Galata din vale, care apoi sã rãsipisã, ci cu toatã nevoinþa au silit ºi cu toatã osârdiia au zidit Galata în deal, carea trãieºte ºi pãnã astãzi. Când cu prãdat cazacii Tighina ºi o au arsu, 7092 <1584> avgust 7 zile Întru acestaº an, avgust 7 zile, strânsu-s-au cazacii ºi fãrã véste au lovit la Tighina, de o au arsu ºi o au prãdat-o ºi au robit pre cei tineri, féte, copii, iar pre alþii, pãnã la unul i-au tãiatu ºi multã dobândã au luat cu sine, neavându cine sã-i opreascã sau sã-i goneascã, ci cu pace s-au întorsu înapoi.

De o sécitã mare ce au fostu în zilile acestui Pãtru vodã, de au pierit toatã roada, vã leato 7093 <1585> Domnindu Pãtru vodã Þara Moldovei, mare sécitã s-au tâmplatu în þarã, de au secat toate izvoarãle, vãile, bãlþile ºi unde mai nainte prindea péºte, acolo ara ºi piatrã prin multe locuri au cãzut, copacii au secat de sécitã, dobitoacile n-au fostu avându ce paºte vara, ci le-au fostu dãrãmând frunzã. ªi atâta prafu au fostu, cându sã scorniia vântu, cât s-au fostu strângându troieni la garduri ºi la gropi de pulbere ca de omet. Iar dispre toamnã deaca s-au pornitu ploi, au apucat de au crescut mohoarã ºi cu acélea º-au fostu oprind sãrãcimea foametea, cã-i coprinsése pretitinderea foametea. Când s-au împreunat Pãtru vodã cu Mihnea vodã, domnul muntenescu, leat 7094 <1586> avgust 15 Împreunatu-s-au Pãtru vodã cu nepotu-sãu, Mihnea vodã, domnul muntenescu, ficiorul lui Alixandru vodã, la satu la Bogdãneºti pre Prut, avgust 15 zile, amândoi cu curte multã ºi cu gloate mari ºi s-au ospãtat împreunã cu mare cinste. Rãzboiul Pârvului pârcãlabului de Soroca, când s-au bãtut cu cazacii la Pierieslav, în zilile lui Pãtru vodã, 7095 <1587>, ghenar 8 Rãdicatu-s-au o samã de cazaci ca niºte lupi ce suntu învãþaþi de-a pururea la pradã, de au intrat în þarã ºi au prãdat ºi multe bucate au luat de la þinutul Sorocii. Iarã Pârvul pârcãlabul Sorocii s-au îndemnat cu hânsarii ºi cu alþii, carii au vrut de bunã voie ºi i-au ajunsu la Pierieslavu. Acolo cazacii vrând sã nu dea dobânda, moldovénii sã scoaþã al sãu, tare rãzboiu s-au fãcut într-înºii ºi în doao zile bãtându-sã, de-abiia au spartu pre cazaci. Mai apoi daca i-au biruit, pre toþi i-au omorât, fãrã numai unul zic sã fie scãpat; o samã vii i-au prins ºi i-au trimis la Pãtru vodã, pre carii i-au trimis la împãrãþie. Când au fãcut nuntã Pãtru vodã, de au însurat pre nepotusãu, Vladul vodã, 7095<1587> iunie 10 Într-acestaº an, în luna lui iunie, Pãtru vodã fãcu nuntã nepotului sãu, Vladul vodã, ficiorul lui Miloº vodã, de au luat fata Mircii vodã ºi au chiematu la nuntã pre Mihnea vodã, domnul muntenescu. Nuntã domneascã au fãcut cu multã chieltuialã ºi jocuri ºi mulþi din vecini au venitu, de le-au înfrumuseþat masa. Aceastã veselie au fostu în Tecuciu. De niºte cazaci ce au prãdat Daºovul, iunii Pre acéia vréme tot în anul 7095 <1587>, fãrã véste au lovit cazacii Daºovul, de l-au arsu ºi pre mulþi au tãiatu ºi prãdându dobitoace ºi avére multã luundu ºi robindu ce le-au plãcut, s-au întorsu intregi înapoi, fãrã nici o zmintealã. Rãzboiul lui Pãtru vodã, când s-au bãtut la Þuþora cu niºte cãzaci ce venise cu un domniºor, ce-i zicea Ivan, 7096 <1587> noiemvrie 23 Nu dupã multã vréme, ci fãrã zãbavã într-acestaºi an, toamna, au venit cazacii în þarã cu un domniºor, ce i-au fostu zicându Ivan vodã, cãrora le-au ieºit înainte Pãtru vodã cu oaste din sus de Þuþora, noiemvrie 23. ªi dându rãzboiu vitejaºte dispre amândoao pãrþile, mulþi au picat ºi în 26 de zile birui Pãtru vodã pre cazaci ºi-i sili de i-au dat pre cine au avut mai mare, carile au luat platã dupã vina sa. Iarã ceialalþi sã ascundea prin pãduri ºi carii pre unde putiia ºi moldovénii îi goniia. Mai apoi cazacii fugându prin pãduri, carii unde au putut scãpa, apãrându-sã pãnã la apa Cerimuºului, de s-au tras în þara lor, puþini intregi, ci mai toþi rãniþi ºi pedestriþi. Cându au lãsat domniia ºi scaunul de bunã voie Pãtru vodã Schiopul ºi s-au dus în Þara Nemþascã Domnind Pãtru vodã Þara Moldovii ca un domn vrédnic, cum sã cade, cu di toate podoabile câte tribuiesc unui domnu de cinste, cã boierilor le era pãrinte, pre carii la cinste mare-i þinea ºi din sfatul lor nu ieºiia.

Þãrâi era apãrãtoriu, spre sãraci milostivu, pre cãlugãri ºi pre mãnãstiri întãriia ºi-i miluia, cu vecinii de prinprejur vieþuia bine, de avea de la toþi nume bun ºi dragoste, de nu era a zice cum nu este harnic de domnie. Judecata cu blândéþe ºi fãrã fãþãriie o fãciia. Mai apoi vãzându nevoia þãrâi, cã turcii pre obicéiul lor cel spurcat ºi neastâmpãratu de lãcomie, trimiserã de cerea bani, sã le dea mai mult decât era adetul þãrâi, fãcu sfat cu boierii, ce vor face, cum vor putea rãdica ºi alte dãri, carile n-au mai fostu. Cã nu-i de aceasta, cã doarã nu va putea plãti aceastã datã þara, ci este cã sã face obicéi, carile nu va mai ieºi ºi aceasta vor lua ºi altile vor izvodi, cum s-au ºi tâmplat. ªi º-au ales sfat aceºtii nevoi, ca sã sã înceapã de la altul, iarã nu de la dânsul. ªi décii sã gãti sã sã ducã din þarã, mãcarã cã boierii cu toþii apãra sã nu sã ducã din þarã, ci sã dea acea nevoie, cã alþii vor da ºi þara tot nu va hãlãdui. Ci Pãtru vodã nici într-un chip nu vru sã sã apuce de acea dare ºi sã ia blestemul þãrii asupra sa. Ci îºi tocmi lucrul înainte ºi la scaun lãsã boieri sã pãzeascã scaunul, pãnã le va veni alt domnu de la împãrãþie. Iarã el umplându domniei sale 7 ani ºi jumãtate, s-au rãdicatu cu fruntea boierilor, cã boierii sã temurã a rãmânea, sã nu paþã ca mai nainte cu Iancul vodã, intre carii au fostu Stroiciu logofãtul cel mare, Ieremiia Movila vornicul ºi frati-sãu Simion pãharnicul, carii mai apoi amândoi au cãzut la domnie ºi fratile lor Toader spãtariul ºi Andrei hatmanul ºi alþii mulþi, carii nu sã îndura de dânsul. ªi au trecut pin Þara Leºascã, în Þara Nemþascã ºi acolo s-au aºezat. Unde spun cã când au fost dându bani de chieltuiala bucatilor, au fostu plângându ºi au fost zâcându: ,,Acestea suntu lacrãmile sãracilor”. De acolo boierii s-au întorsu în Þara Leºascã cu toþii ºi s-au aºãzat acolo, la târgu la Podhaeþ ºi pre aiurea. ªi aºa Pãtru vodã putem sã-i zicem cel Milostivu, cã binile sãu au lipãdat pentru þarã, care ca acesta nu s-au mai aflat. Era domnu blându, ca o matcã fãrã ac, la judecatã dreptu, nebeþiv, necurvar, nelacom, nerãsipitoriu, putém sã-i zicem cã toate pre izvod le-au þinut, ca sã nu sã zminteascã. Acestu Pãtru vodã au domnit întru amândoao domniile doisprãzéce ani ºi jumãtate.De domnia lui Aron vodã cel Cumplit, care multã greotate au adus þãrâi, 7099 <1591> Dupã ce pãrãsi Pãtru vodã domniia ºi þara, înþelegându turcii cã þara este deºartã de domnu, cercarã pre cine vor trimite în locul lui Pãtru vodã. Ci norocul cel bun al þãrâi sã schimbã, cã dupã noroc bun, iatã veni ºl rãu, ca cum ar fi de la Dumnezeu însemnat, dupã vréme bunã ºi senin, sã vie vréme rea ºi turburatã, dupã domnie linã ºi blândã, sã vie cumplitã ºi amarã. Aflarã turcii pre Aron vodã, cãruia i-au dat þara cu multã datorie, cã fiind om fãrã suflet ºi umblându ºi alþii pentru domnie, pre toþi i-au umplut cu bani, luundu bani cu camãtã de la turci. Aºa dupã multã datorie ºi chieltuialã ce împresurasã þara, º-au scos domniia la Moldova ºi au venit în þarã, de au ºãzut la scaun în anii 7099 <1591>. Aºa, dupã ce s-au aºezat la domnie Aron vodã, nu-i era grijã de altã, numai afarã de a prãdarea ºi dinlãuntru, nu sã sãtura de curvie, de jocuri, de cimpoiaºi, carii îi þinea de mãscãrii. Aºijderea dabilile cu carile îngreuiasã þara, nu umbla numai dãbilarii singuri, ce ºi turci trimitea de umbla cu dãbilarii, de nu-ºi era þãranii volnici cu nimic, muierile nu era ale lor, fétile le ruºina, ce vrea sã facã fãcea. Dãbilariul pentru un potronic de-l vrea pârî la dânsul, nu-l judeca, ci acolo trimitea de-l pierdea. Pe boieri pentru avuþie îi omora, jupânésile le siliia ºi domnind, nu alta, ci ciudése ºi minuni fãcea.

Acéstea ºi altile mai multe fãciia ºi sã vãzu cã este tuturora nevãzut ºi urât, ci gândi ca sã nu sã încreazã þãrii ºi lefeciilor de þarã, ci trase pre leafã unguri cãlãreþi ºi pedestraºi ºi fãcu pedestraºilor odãi în curte, ca sã fie pururea lângã dânsul. Mai apoi vãzându cã de datornici nu sã va putea mântui, izvodi ca sã ia de tot omul câte un bou. ªi aºa trimisã în toatã þara cu turci, de strângea ºi la carile nu sã afla bou, lua ai cui era în satu, de la alþii îi lua toþi, câþi avea, pentru cei ce nu avea boi, cã mulþi de rãotãþi ºi de dabile multe, boi nici de hranã n-avea.Rãzboiul lui Aron vodã, cându s-au bãtut la Rãut cu un domniºor, Bogdan vodã îi zicea, la anii 7100 <1592> ºi când au pierit Bucium vornicul ºi Bârlãdeanul logofãtul ºi Paos vornicul Într-acéste rãotãþi ºi belituri ce fãciia Aron vodã, de nevoie mare nemaiputându suferi þara, s-au rãdicat orheienii ºi sorocénii cu un domniºor ce-i zic Ionaºco, pre carile îl alesése dintru dânºii cap ºi-i puserã nume Bogdan vodã. Ce Aron vodã deaca au înþeles de aceasta, au dat ºtire alþii þãri sã sã strângã ºi el fãrã zãbavã au ieºit cu curtea ºi cu lefecii sãi. Însã mai nainte, pãnã a nu ieºi din curte, au tãiat pre Bucium vornicul cel mare ºi pre Bârlãdeanul logofãtul ºi pre Paos vornicul, dându-le vinã cum cã ar fi cu ºtirea lor. Décii au purces împotriva vrãjmaºilor sãi. ªi mergându, pus-au pe Uréche logofãt mare. ªi décii s-au tâmpinat oºtile la Rãut ºi dându rãzboiu vitejaºte dispre amândoao pãrþile, izbândi Aron vodã ºi bãtu pre toþi ºi pre domniºoru încã l-au prinsu, ci i-au tãiat nasul ºi l-au cãlugãrit. Décii, deaca au spart Aron vodã pre viclénii sãi, nici un loc nu au lãsat sã nu fie plin de vrãjmãºiia lui, cã nu pierdea numai pre carii au fostu întru rãzboiul acela, ce ºi seminþiile lor, ºi vinovaþi ºi nevinovaþi. De maziliia lui Aron vodã Gãtindu-sã Aron vodã sã facã mai mari vrãjmãºii decât aceasta, iatã i-au venit de la Þarigradu cãlãraºi cu cãrþi, de i-au datu ºtire cum l-au mazilit împãrãþiia, cã împãratul turcescu ºi sfatul, auzindu de atâta rãotate ce fãcea, cu morþi ºi cu jafuri fãr’ de mãsurã, l-au mazilit. Déciia sã mira Aron vodã, cum va face sã nu prinzã oastea de véste ºi þara de mazilie, ca sã nu-l omoarã, cã mulþi era carii vrea fi bucuroºi sã auzã una ca acéia, cã le pierise pãrinþii, altora fraþii, altora ficiorii, alþii sãrãcisã de multele rãotãþi. Ci pre tainã au învãþat pre cãlãraºi sã nu scoaþã cuvântu pre afarã ºi au trimis la Iaºi la doamnã-sa, sã sã încarce ºi sã purceazã în jo s. Iarã pre boieri i-au învãþat de au chiemat gloatile ºi le-au mulþãmit de slujbã ce au fãcut ºi le-au zis sã margã cineºi pre acasã, gândindu cã doarã sã vor duce ºi el sã ia drumul spre Þarigrad. A doao zi, pãrându-i cum sã vor fi dus curténii, au încãlicatu ºi au purces spre Iaºi, ºi ce-i pãruse cã sã vor fi dus, ca sã sileascã ºi el mai tare, sã nu obliceascã cineva, iatã gloatile mergea pre de toate pãrþile. Atuncea au chiemat boierii, de le-au zis: ,,Crezu, eu am slobozit oastea, sã sã ducã cineºi pre la casile lor. Darã cine-i opreaºte ?” Datu-i-au a înþelége cum o samã s-au dus, iarã cãrora le este calea spre Iaºi ºi spre munte, aceasta li-i calea. Aºa împreunã au mersu pãnã în sarã, pãnã ce au înserat. Décii noaptea, toatã noaptea, au silit ºi nimica zãbavã n-au fãcut la Iaºi, ci au silit spre Þarigrad. Unde mergând, l-au timpinat capigii împãrãteºti, viind ca sã-l ia din scaun ºi sã-l ducã la împãrãþie. Daca înþeleaserã toþi de maziliia lui Aron vodã, nu într-alt chip, ci cum dupã multã furtunã ºi vréme rea, daca vãd oamenii senin ºi liniºte, sã bucurã toþi, aºa toatã þara sã bucurasã. A doa domnie a lui Aron vodã cel Cumplit

Dupã ce au mazilit împãratul pre Aron vodã, Dumnezeu încã nu-ºi umplusã certarea sa deplin, cã Aron vodã încã nu au fostu ajunsu la Þarigrad, domniia iarã i-o au dat-o ºi scaunul þãrii, cã datornicii lui, turcii, cu toþii au mersu la veziriul, de au strigat pentru dânsul ºi de nevoia datornicilor, iarã i-au întorsu domniia. Cându au trimis Aron vodã înainte la scaun pre Oprea armaºul sã prinzã pre o samã de boieri Aron vodã, dupã obiceaiul sãu cel rãu ºi daca înþeleasã cã i-au dat domniia de iznoavã, cumu-ºi era vrãjmaºu ºi cumplitu, nu sã apucã de alta, ci iarãºi gândi ca ce n-au putut umplea cu rãu în domniia dintãi, sã sãvârºascã cu a doao domnie. Dupre cale au rãpezit pre credinciosul sãu, pre Oprea armaºul cel mare cu cãrþi, ca sã coprinzã scaunul, ºi cu catastif, ca pre toþi, pre câþi au vrut el sã-i piiarzã, ca sã-i prinzã ºi sã-i þie la închisoare, pãnã va veni ºi el la scaun. Oprea armaºul, dupã învãþãtura lui Aron vodã, de olac au venit ºi seara au intrat în Iaºi, nici aiurea au mersu în gazdã, ci la odãile dorobanþilor celor ungureºti în curte au mersu. ªi noaptea au venit la gazda lui Uréche logofãtul, pre carile îl lãsase Aron vodã sã pãzascã scaunul ºi i-au arãtat porunca domnu-sãu. Iar el degrabu, auzind de numile lui Aron vodã, cum au dobândit iarãºi domniia, vrându sã hãlãduiascã de dânsul, au dat rãspunsul Oprei, zicând : ,,Acesta lucru cu bucurie priimescu ºi suntu gata sã slujãscu. Ci numai sã fie cu tainã, ca sã nu ºtie niminea. Bine cã ai venit: pãnã vom oblici pre toþi, pre câþi scrie catastiful, sã-i prindem, carii unde vor fi, sã nu cumva smintim, sã obliceascã, sã fugã.” ªi aºa Oprea s-au amãgit cu acesta sfat ºi s-au aºezat iarã la dãrãbani, într-acea zi ºi într-acea noapte. Când au pribegit Uréchie logofãtul cel mare Înþelegând Uréche logofãtul de venirea lui Aron vodã ºi de porunca ce-i trimisése pre Oprea armaºul, nu cutezã sã-l aºtépte în þarã, ºtiind câtã groazã ºi câte rãutãþi fãcuse mai nainte în domniia dentãi ºi acum a dooa oarã mai de mari cazne va sã sã apuce. Ci deaca s-au aºãzatu Oprea la odãile dorobanilor, aflându Uréche logofãtul vréme ºi cale deºchisã de a sã dãpãrtarea ºi de a ieºirea den þarã, învãþat-au pre gazda sa, cine va intreba a dooa zi de dânsul, sã spuie cã s-au dus acasã la Cârligãturã. ªi aºa, noaptea, toatã noaptea ºi zioa, toatã zioa, fugându, au ieºit pre la Soroca în Þara Leºascã. A dooa zi seara, Oprea armaºul, deaca s-au dusu la gazda lui Uréche sã sã sfãtuiscã ºi nu l-au aflatu, cunoscând cã l-au amãgit într-acesta chip, îndatã au chiemat pre alþii cari s-au tâmplat acolea ºi au repezitu cu cãrþi în toate pãrþile, sã cuprinzã marginea. Iar deaca au aflatu cã logofãtul au trecut Nistrul ºi s-au dãpãrtatu, n-au mai avutu ce face, ci s-au aºãzat, de au þinut scaunul pãn’ la venirea lui Aron vodã. Iar Uréche deaca au trecut Nistrul, s-au dusu îndatã unde era ºi alalþi boieri pribegi strânºi, de aºtepta sfârºitul lucrulul.(SIMION DASCÃLUL) De domnia lui Pãtru vodã Cazaculu vleato 7101<1593>Scrie létopiseþul cestu moldovenescu cã încã pãnã n-au fost sosit Aron vodã la scaun, iar Pãtru Cazacul s-au rãdicat den Þara Leºascã, cu puþinei pribégi, înþelegând cã scaunul este deºãrtu ºi sârguind sã apuce scaunul, au intratu în þarã ºi au apucat scaunul la Iaºi ºi au domnit 2 luni. Déciia au sosit ºi Aron vodã ºi au prinsu pre Pãtru Cazacul ºi l-au trimisu la împãrãþie. Iarã cronicariul cel leºãscu de aceastã povéste ce spune cã au venitu Pãtru vodã Cazacul, de au apucat scaunul, nimica nu scrie.Când s-au aºezat Aronu Vodã al doilea rând la scaun, v leato 7101 <1593> meseþa... Aron vodã deaca s-au aºãzatu la scaun al doilea rându

(AXINTE URICARIUL:) au pusu pe Oprea armaºul logofãt mare ºi pre Varticu vornic mare de Þara de Giosu ºi pe Ghiorghie vornic mare de Þara de Sus, pe Zota postélnic mare ºi pe Alexe stolnicu mare ºi pre Iane Cãlugãrul vistérnic mare ºi pre Coci comis mareºi cumu-º era vrãjmaºu, nu de altele sã apucã, ci iar de asupreale a face þãrâi ºi de dabile mari. ªi întâi, cu voia lui, turcii strângea dabilele cu dãbilarii. Mai apoi nu-i putea opri ºi silã mare pretiutindirile fãcea: lua slujitorii de þarã cu sila, de le râniia la cai, bucatele fãrã preþu ºi fãr’ de bani le lua.Déciia, cunoscând Aron vodã cã nu va fi pãnã în sfârºit bine, cã þara scârºca, pribégii sta întinaþi, gândi dupã toatã rãutatea ce fãcuse, sã sã curãþeascã ºi sã arate þãrâi cã nu este den voia lui ce s-au lucratu, ci este din sila turcilor ºi socoti sã sã agiungã cu Mihai vodã, carele domniia pre acéia vréme Þara Munteneascã, ca sã sã dezbatã de supt mâna turciloru. Însã întãi socoti cã, dupã atâtea rãutãþi ce fãcuse, sã sã apuce sã facã ºi vreun lucru bun, ca sã nu-i vie cu osândã. ªi s-au apucatu în anii 7102 <1593--1594>, de au fãcutu mãnãstire în þarina Iaºiloru, carea sã chiamã Aron vodã, pre numele domnului, unde este hramul svetii Nicolae. Cându au venitu Lobodã cu oaste cãzãceasca ºi au gonitu pre Aronu vodã den&#365; scaunu ºi au arsu târgulu Iaºii v leato 7103 <1594> (Restul lipseºte din toate manuscrisele.) ...

---------- *** Sfirsit *** -----------