4
Anal al XC-lea. Nr. 124 NUMĂRUL 2 Lei Braşov Duminecă 4 Decemvrie 1927 Mcdtcţia $1 Administraţia ja- V tâfA LIBKRTAŢEI BRAŞOV. - TELEFON 226. Ahoaament anual 860 lei. r—li ii atreinăiate 800 lei. âwmţori, reclame, după tarif. Fondată la 1838 de George Bariţlu Apare de trei ori pe s&ptâmânâ .Salut adunarea liberă a poporului românesc, oare wa avea să pună piatra fundamentală a viitorului nostru n a ţ i o n a l “. MUTEI , 1 5 1 1 1 “ S I DUREA Discursul d-nului VOICU NiŢESTU, membru în Comitetul central ai „Astrei“, rostit la festiva ul din I Decemvrie a. c. Domnilor şi doamnelor, Iubită tinerime. Se împlinesc astăzi nouă ani, de când în cetatea istorică a Albei-Iulia, cei o sută de mii de fărani, veniţi aci din toate col- turile Ardealului, Bănatului şi Maramureşului au proclamat, împreună cu conducătorii lor fi* reşti, unirea acestor provincii româneşti cu regatul liber al României. De atunci an de an »Asocia- tiunea pentru literatura română şi cultura poporului român" săr- bătoreşte acest mare eveniment naţional. Mă veţi întreba : Pentruce tocmai , Astra" s*a găsit che- mata şi îndreptăţită să ia în mânile sale sărbătorirea anuală a istoricului act naţional dela 1 Decemvrie 1918. In cele ce urmează voi arăta c§ nici o altă instituţie şi nimenea mai mult decât »Astra* n*ar pu- tea să-şi însuşească cu mai multă îndreptăţire şi cu mai mult succes patrimoniul sărbătoririi acestui act istoric. Anticipând această constatare se înţelege că nici prin gând nu-mi trece să diminuez covâr - şitoarea importantă a activităţii de ordin politic a nemuritorilor noştri bărbaţi de stat în pregă- tirea Hotărârii dela Alba-Iulia. Şi nu mă gândesc de loc să igno- rez marile frământări de ordin politic, cari în curs de decenii au premers această hotărâre. Precum vor rămânea pe veci scumpe amintirii noastre jertfele neafârşite ale mucenicilor, cari ţ au murit sau şi-au distrus să - nătatea in temniţele regimurilor streine de altădată, ca şi sacri- ficiul fără pereche al ostaşilor, cari umplu cu moaştele lor slă- vite văile şi câmpiile tării noa- stre. Cercetând paginile istoriei po- porului român şi aprofundând cauzele şi momentele sufleteşti, cari au determinat acţiunile sale mari din trecut, trebue să ne ficsăm asupra unui fapt, care ne va face cu putinţă să înţele- gem pentruce poporul nostru n-a putut fi oprit în marşul că- tră felul său final: deplina liber- tate naţională. După eşuarea revoluţiei lui Horia, care pe lângă caracterul său social a avut ş*un caracter naţional, dovadă că el a căutat un sprijin pentru acţiunea sa şi Ia fraţii de peste munţi, putinii cărturari, pe care-i avea peatunci poporul nostru din Ardeal, de- parte de a-şi pierde nădejdea în triumful dreptăţii româneşti şi încurajaţi de conştiinţa, pe care o afirma ţărănimea română şi de marile resurse de energie ale acesteia, se grăbiră să uti- lizeze aceste bogăţii sufleteşti pentru a asigura evoluţia firească a poporului şi consolidarea fiin- ţei lui naţionale pe aceste pla- iuri. Revoluţia n-a reuşit. O alta nu putea fi încercată degrabă. O mişcare politică, o acţiune naţională de mare anvergură nu o îngăduia împrejurările. Ş’atunci faimosul învăţat Ioan Molnar, secundat de toţi aceia cari cunoşteau ceva din lumina cărţii, din învăţăturile istoriei şi din esperiinţele de veacuri ale altor popoare, au schimbat tac- tica de luptă, retrăgându se în cetatea inexpugnabilă a culturii, care nu putea fi distrusă de ni- meni. Aci ei găseau prilejul şi terenul pentru a propovedui şi mai departe ideile, cari inspi- raseră instinctive cetele ţărani- lor din Albacul lui Horia şi cari garantau biruinţa x finală a cau- zei acestora. »Societatea literaţilor din Si- biu", întemeiată la 1789, de doc- torul Moinar, avea misiunea de a redacta »o gazetă pentru po- por". Iar »Societatea filozoficească a neamului românesc in mare prinfipatul Ardealului", înfiinţată la 1795, în care figurau ca mem- bri »preoţi, învăţători, toţi supu- şii bisericii Răsăritului, doftori, filozofi, istorici şi alţi mai mulţi Invătafi la număr" avea drept scop întemeierea unei biblioteci »cu vestiri filozoficeşti şi mora- licaşti", cu »alte istorit bisnri- ceşti", cu viafa principilor munteni şi Moldoveni, cu »is- toria Românilor pe larg, culeasă di» cele vechi adevărate istorii" şi cu alte deprinderi ale lumii vrednice de a le şti". După revoluţia din 1848, când poporul român din Ardeal, deşi biruitor în lupta lui de desro- bire socială şi naţională, ră- mase totuş înfrânt şi umilit, căr- turarii Ardealului reveniră asu- pra mişcării, întreprinsă după revoluţia dela 1784. . înţelegători ai puterii culturii ei îşi dădură repede seamă că numai aceasta va putea reîn- sufleţi moralul naţiei şi că nu- mai prin ea vor putea asigura evoluţia firească a poporului român. Afutaţi şi de astădată de con- ştiinţa acestui popor şi de ne- secatele lui energii, luptătorii, cari îl condusese în războiul de eliberare din 1848, porniră să sune trâmbiţa concentrării şi consolidării culturale. La Braşov, la Sibiu şi’n toate oraşele, cu o mai accentuată conştiinţă naţională, se deslăn- ţui o muncă fără preget pen- tru a închega instituţii de cul- tură şi pentru a chezăşui prin acestea fiinţa naţională a po- porului nostru. Păstrarea, limpezirea şi întă- rirea limbii româneşti, desgro- parea originii strălucite a po- porului nostru, cultivarea şi răs- pândirea istoriei naţionale, lu- minarea ţăranului asupra impor- tantei pământului, a intensifi- cării producţiei lui, luminarea poporului nostru asupra valorii industriei şi comerţului în eco- nomia naţională, asupra marilor bogăţii ale provinciei, locuită de ei, erau tot atâtea probleme, cari mai încet decât o revo- luţie, dar în mod sigur trebuiau să-l ducă spre realizarea ace - loraşi ţeluri şi cari cu timpul aveau să*l încadreze şi pe el în spaţiul civilizaţiei umane jus- tificând astfel îndreptăţirea lui la viaţă. După discuţii şi frământări continui, cari urmăreau găsirea mijlocului, propriu pentru a rea- liza aceste probleme şi care trebuiau să răspundfă marelui scop de conservare naţională, nemuritorii cărturari ai perioadei dela 1848, căzură în sfârşit de acord asupra întemeierii »unei reuniuni, a cărei chemare să fie lăţirea culturii populare şi înaintarea literaturii cu puteri unite*. Această • reuniune, după a- probarea întemeierii ei de că- tre Curtea din Viena la 1861, luă numele de »Asociatiunea transilvană pentru literatura ro- mână şi cultura poporului ro- mân*. Arhiereul Andrei Şaguna, iniţiatorul principal al acestei societăţi de cultură, a ţinut cu ocazia adunării, în care cei peste 170 de cărturari, convo- caţi la sfat, discutau statutele viitoarei »Asociaţiuni", o foarte importantă cuvântare, din care socotim că e bine să reţinem următoarele: »Monumentele materiale ale unui period cult se pot nimici prin mâni barbare şi o naţie liberă se poate lipsi de liber- tate prin nişte legi draconice, însă monumentele spirituale şi moravurile cele bune, precum şi valoarea lor rămân pentru toţii timpii nerăsturnavere, căci acestea sunt mai presus de orice putere silnică şi fizică,”de ele nu se poate atinge mâna barbarului, furul nu le poate fura, moliile nu le pot mânca. Fiind aşadară problema noastră a înainta literatura, cultura, in- dustria şi agricultura naţiunei noastre, adecă a înainta starea spirituală şi materială a popo- rului nostru, vrem a deştepta prin mijloace naţionale facul- tăţile, va să zică cugetările cele senine şi serioase în poporul nostru, ca să cunoască fiinţa şi destinaţia sa şi să o ştie în- trebuinţa spre tot binele, precum şi alte naţii fac astăzi aceasta şi precum cere spiritul civili- zator al secolului nortru..M ...»Din parte-mi mă oblig, că voi sprijini scopul Asociaţiunii noastre, încât va sta în puterile mele, căci aci voi fi norocos a auzi sunetele cele dulci ale lim- bei mele materne, care la streini nu sa învrednicit de atenţiune, însă acelea cu atâta mai scumpe sunt inimii mele". Iar în discursul de deschidere al primei adunări ţinute după a- ' probrea statutelor Andrei Şaguna constată că »Asociaţiunea are o menire, pe cât de nobilă, fru- moasă şi unică în felul său as- tăzi în întreaga noastră naţiune din toate părţile, pe atât de se- rioasă şi grea, pentru*că cere o perservanţă de fer şi un sacri- ficiu din inimă". Pentru permanenta ei fumu* seţe şi pentru puterea sentimen- telor ce conţine reproducem şi partea finală a acestui discurs: »Masa dulcei maicei noastre este pregătită pentru oaspeţi: mulţi, maica noastră a fost până acum îmbrăcată în doliu, dar de acum înainte se îmbracă în hai- nă de nuntă şi pofteşte la masă pe toţi fii ei, ca să strălucească şi ea în şi cu casa sa şi să înoiască pe fii săi, precum se înoesc tinereţele vulturului". La înălţimeă acestui discurs se ridică Timotei Cipariu, savantul filolog dela Blaj printr’o cuvântare, ce va rămânea şi în care a schiţat în mod magistral impor tanţa limbei naţionale spunea că aceasta e: »tezaurul dulce ca să- rutările măicuţelor noastre, când ne aplecau la sânul lor, tezaur mai scump decât viaţa; tezaur care de l-am fi pierdut, de fam pierde, de vom suferi vreodată, ca cineva cu puterea, cu înşe lăciunea sau cu momele să ni-l răpească din mânile noastre, atunci mai bine să ne înghită pământul de vii, să ne adunăm la părinţii noştri cu acea mân- găere, că nu am trădat cea mai scumpă ereditate, fără de care nu am fi demni a ne numi fii lor,: limba românească",.. Vorbind de »Âstra* el spu- nea:„Unrazim naţionalităţii noas- tre se înplântă astăzi, ci sperăm, că asemeni razime şi de alte forme se vor înplântă şi de aci înainte şi mai multe şi mai pu- ternice". — El doreşte »tine- rei plante (Asociaţunii) ca cu ajutorul celui Prea înalt şi cu zelul învăpăiat al naţiunii nutrită şi crescută să ajungă cât mai curând la statura normală, în care să înverzească, să aducă fructuri de bun şi dulce gust tuturor Românilor, fructuri de cultură şi propăşire în toate ramurile şti- inţei, artei şi civilizaţiunii*. Programul Asociaţiunii, prelu- crat de întâiul secretar general al ei, istoricul şi gazetarul ne- muritor Georghe Bariţ e de o vastitate fără pereche. |E1 îm- brăţişa toate problemele de vi- aţă naţională, culturală, indus- trială şi comercială a poporului român. Asociaţiunea se înfăţişa dela început în haina însăşi a popo- rului român, constituit „într’o re- uniune de cultură". Ce-a fost »Astra* în timpul de peste o jumătate de veac dinainte de război, o ştie toată lumea. Toată floarea cărturarilor din Ardeal, era în slujba ei. Iar când dela 1895 ea işi lărgi baza de activitate şi asupra Ba- natului şi părţilor ungurene, su- primând, Ia cererea guvernului maghiar, cuvântul »transilvană", pe care acesta îl socotea sub- versiv, Astra deveni templul vast, în care se cimenta pentru vecie perpetuarea fiinţii naţio- nale a poporului român. Aci se adunau toţi meşterii culturii şi |naţionalităţii noastre, inclusiv car- . turari din Bucovina, ca Eudoxiu Hurmuzachi şi din România Veche ca Ioan Maiorescu şi alţii, pentru a făuri solidaritatea naţiei şi a pregăti temelia Unirii, ce trebuia să vină. Adunările generale anuale ala »Astrei* erau tot atâtea mani- festaţii populare ale Românilor ardeleni şi bănăţeni, iar cuvân- tările preşedinţilor ş’ale confe- renţiarilor erau lecţii, desprinse din adâncul sufletelor şi menite să reînvie, să oţelească şl sa întărească nădejdile în realiza- rea celor mai sfinte visuri. Şaguna li spusese cândva lui Gh. Bariţ: »Să nu lăsăm d-le Bariţiu, ca să apună Asociaţiu- nea noastră, să o susţinem cu toate braţele, încât dacă s’ar întâmpla să perdem toate cele- lalte drepturi, la câte ne năzu- im, să rămânem cel puţin cu acest mijloc comun de cultură a limbei şi a spiritelor. Zelul nostru pentru Asociaţiune să nu scadă". Urmaşii marelui arhiereu ţi- neau toţi să desmintă teama liii lui şi de aceia ei îşi desfăşurau munca pe altarul acestei instf* iuţii de cultură cu o adevărată »perseverenţă de fer şi sacrifi- ciu din inimă", aşa cum Ie ce- ruse marele lor înaintaş. De aceia baronul Vasile Pop, unul din preşedinţii »Astrei* spunea: »Asociaţiunea este me- nită să deştepte, să nutrească şi să conserve simţul naţional, să scutească şi să cultive limba şi prin această existenţa naţi- onală". De aceia un alt preşedinte de mai târziu canonicul cuminte şi sobru L M. Moldovanu spunea în adunarea dela Lugoj: »Tot- deauna brânele noastre trebue să fie încinse, braţele înarmate. Trebue să cucerim formal tere- nul împiedecat cu greutăţi felu- rite" . . . Iar Dr. Alexandru Mocioni, preşedinte şi el mai târziu al Astrei spunea în aceiaş adunare dela Lugoj: »Simţit-am cu toţii că adu - narea aceasta are să fie un e- veniment de mare importahţă pentru năzuinţele şi interesele noastre culturale. Prin aceasta se dărâmă un zid de despărţire între fraţii de aceiaş neam, se- toşî de aceiaş cultură. Asoci- aţiunea noastră în această adu- nare se desbracă de caracterul ei provincial, se proclamă princi- piul solidarităţii naţionale pe tere- nul cultural".- Şi mai încolo: »Eu nu preget a da expresiune fermei mele credinţe, că până când poporul român va fi inspirat de bunul său geniu, până când noi inteligenţa, fideli acestuia, ţinem neclintit, ca la o dogmă nerăs- turnabilă, la convingerea, cumcă cultura poporului are să fie creştină, naţională şi patriotică, până atunci poporul român în faţa tuturor pericolelor amenin- ţătoare poate exclama liniştit: Afară de frica lui Dumnezeu, altă frică nu cunosc!" Şi pentrucă la fel înţelegea şi tălmăcea rostul Asociaţiunii, canonicul Bunea, istoricul de duioasă aducere aminte, spunea a adunarea generală dela Alba- Iulia la 1909: »Atâta vreme cât vom cinsf

li ii MUTEI , “ SI DUREA

  • Upload
    others

  • View
    3

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: li ii MUTEI , “ SI DUREA

Anal al XC-lea. Nr. 124 NUMĂRUL 2 Lei B r a ş o v D u m in ecă 4 D e c e m v r ie 1 9 2 7

Mcdtcţia $1 Administraţiaja- V tâfA LIBKRTAŢEI BRAŞOV. -

TELEFON 226. Ahoaament anual 860 lei. r—li ii atreinăiate 800 lei. âwmţori, reclame, după tarif.

Fondată la 1838 de George Bariţlu

Apare de trei ori pe s&ptâmânâ

.S a lu t a d u n a rea lib eră a p o p o ru lu i r o m â n e sc , o a r e wa a v ea s ă p u n ă p iatra fu n d a m en ta lă a v iito ru lu i n o s tr u n a ţio n a l“.

MUTEI ,1 5 1 1 1 “ SI DUREADiscursul d-nului VOICU NiŢESTU, membru în Comitetul central ai

„Astrei“ , rostit la festiva ul din I Decemvrie a. c.Domnilor şi doamnelor,Iubită tinerime.Se împlinesc astăzi nouă ani,

de când în cetatea istorică a Albei-Iulia, cei o sută de mii de fărani, veniţi aci din toate col­turile Ardealului, Bănatului şi Maramureşului au proclamat, împreună cu conducătorii lor fi* reşti, unirea acestor provincii româneşti cu regatul liber al României.

De atunci an de an »Asocia- tiunea pentru literatura română şi cultura poporului român" săr­bătoreşte acest mare eveniment naţional.

Mă veţi întreba : Pentruce tocmai ,Astra" s*a găsit che­mata şi îndreptăţită să ia în mânile sale sărbătorirea anuală a istoricului act naţional dela 1 Decemvrie 1918.

In cele ce urmează voi arăta c§ nici o altă instituţie şi nimenea mai mult decât »Astra* n*ar pu­tea să-şi însuşească cu mai multă îndreptăţire şi cu mai mult succes patrimoniul sărbătoririi acestui act istoric.

Anticipând această constatare se înţelege că nici prin gând nu-mi trece să diminuez covâr­şitoarea importantă a activităţii de ordin politic a nemuritorilor noştri bărbaţi de stat în pregă­tirea Hotărârii dela Alba-Iulia. Şi nu mă gândesc de loc să igno­rez marile frământări de ordin politic, cari în curs de decenii au premers această hotărâre. Precum vor rămânea pe veci scumpe amintirii noastre jertfele neafârşite ale mucenicilor, cari ţ au murit sau şi-au distrus să­nătatea in temniţele regimurilor streine de altădată, ca şi sacri­ficiul fără pereche al ostaşilor, cari umplu cu moaştele lor slă­vite văile şi câmpiile tării noa­stre.

Cercetând paginile istoriei po­porului român şi aprofundând cauzele şi momentele sufleteşti, cari au determinat acţiunile sale mari din trecut, trebue să ne ficsăm asupra unui fapt, care ne va face cu putinţă să înţele­gem pentruce poporul nostru n-a putut fi oprit în marşul că- tră felul său final: deplina liber­tate naţională.

După eşuarea revoluţiei lui Horia, care pe lângă caracterul său social a avut ş*un caracter naţional, dovadă că el a căutat un sprijin pentru acţiunea sa şi Ia fraţii de peste munţi, putinii cărturari, pe care-i avea peatunci poporul nostru din Ardeal, de­parte de a-şi pierde nădejdea în triumful dreptăţii româneşti şi încurajaţi de conştiinţa, pe care o afirma ţărănimea română şi de marile resurse de energie ale acesteia, se grăbiră să uti­lizeze aceste bogăţii sufleteşti pentru a asigura evoluţia firească a poporului şi consolidarea fiin­ţei lui naţionale pe aceste pla­iuri.

Revoluţia n-a reuşit. O alta nu putea fi încercată degrabă. O mişcare politică, o acţiune naţională de mare anvergură nu o îngăduia împrejurările.

Ş’atunci faimosul învăţat Ioan Molnar, secundat de toţi aceia cari cunoşteau ceva din lumina cărţii, din învăţăturile istoriei şi din esperiinţele de veacuri ale altor popoare, au schimbat tac­tica de luptă, retrăgându se în cetatea inexpugnabilă a culturii, care nu putea fi distrusă de ni­meni. Aci ei găseau prilejul şi terenul pentru a propovedui şi mai departe ideile, cari inspi­raseră instinctive cetele ţărani­lor din Albacul lui Horia şi cari garantau biruinţa x finală a cau­zei acestora.

»Societatea literaţilor din Si­biu", întemeiată la 1789, de doc­torul Moinar, avea misiunea de a redacta »o gazetă pentru po­por".

Iar »Societatea filozoficească a neamului românesc in mare prinfipatul Ardealului", înfiinţată la 1795, în care figurau ca mem­bri »preoţi, învăţători, toţi supu­şii bisericii Răsăritului, doftori, filozofi, istorici şi alţi mai mulţi Invătafi la număr" avea drept scop întemeierea unei biblioteci »cu vestiri filozoficeşti şi mora- licaşti", cu »alte istorit bisnri- ceşti", cu viafa principilor munteni şi Moldoveni, cu »is­toria Românilor pe larg, culeasă di» cele vechi adevărate istorii" şi cu alte deprinderi ale lumii vrednice de a le şti".

•După revoluţia din 1848, când

poporul român din Ardeal, deşi biruitor în lupta lui de desro- bire socială şi naţională, ră­mase totuş înfrânt şi umilit, căr­turarii Ardealului reveniră asu­pra mişcării, întreprinsă după revoluţia dela 1784.. înţelegători ai puterii culturii ei îşi dădură repede seamă că numai aceasta va putea reîn­sufleţi moralul naţiei şi că nu­mai prin ea vor putea asigura evoluţia firească a poporului român.

Afutaţi şi de astădată de con­ştiinţa acestui popor şi de ne­secatele lui energii, luptătorii, cari îl condusese în războiul de eliberare din 1848, porniră să sune trâmbiţa concentrării şi consolidării culturale.

La Braşov, la Sibiu şi’n toate oraşele, cu o mai accentuată conştiinţă naţională, se deslăn- ţui o muncă fără preget pen­tru a închega instituţii de cul­tură şi pentru a chezăşui prin acestea fiinţa naţională a po­porului nostru.

Păstrarea, limpezirea şi întă­rirea limbii româneşti, desgro- parea originii strălucite a po­porului nostru, cultivarea şi răs­pândirea istoriei naţionale, lu­minarea ţăranului asupra impor­tantei pământului, a intensifi­cării producţiei lui, luminarea

poporului nostru asupra valorii industriei şi comerţului în eco­nomia naţională, asupra marilor bogăţii ale provinciei, locuită de ei, erau tot atâtea probleme, cari mai încet decât o revo­luţie, dar în mod sigur trebuiau să-l ducă spre realizarea ace­loraşi ţeluri şi cari cu timpul aveau să*l încadreze şi pe el în spaţiul civilizaţiei umane jus­tificând astfel îndreptăţirea lui la viaţă.

După discuţii şi frământări continui, cari urmăreau găsirea mijlocului, propriu pentru a rea­liza aceste probleme şi care trebuiau să răspundfă marelui scop de conservare naţională, nemuritorii cărturari ai perioadei dela 1848, căzură în sfârşit de acord asupra întemeierii »unei reuniuni, a cărei chemare să fie lăţirea culturii populare şi înaintarea literaturii cu puteri unite*.

Această • reuniune, după a- probarea întemeierii ei de că­tre Curtea din Viena la 1861, luă numele de »Asociatiunea transilvană pentru literatura ro­mână şi cultura poporului ro­mân*.

Arhiereul Andrei Şaguna, iniţiatorul principal al acestei societăţi de cultură, a ţinut cu ocazia adunării, în care cei peste 170 de cărturari, convo­caţi la sfat, discutau statutele viitoarei »Asociaţiuni", o foarte importantă cuvântare, din care socotim că e bine să reţinem următoarele:

»Monumentele materiale ale unui period cult se pot nimici prin mâni barbare şi o naţie liberă se poate lipsi de liber­tate prin nişte legi draconice, însă monumentele spirituale şi moravurile cele bune, precum şi valoarea lor rămân pentru toţii timpii nerăsturnavere, căci acestea sunt mai presus de orice putere silnică şi fizică,”de ele nu se poate atinge mâna barbarului, furul nu le poate fura, moliile nu le pot mânca. Fiind aşadară problema noastră a înainta literatura, cultura, in­dustria şi agricultura naţiunei noastre, adecă a înainta starea spirituală şi materială a popo­rului nostru, vrem a deştepta prin mijloace naţionale facul­tăţile, va să zică cugetările cele senine şi serioase în poporul nostru, ca să cunoască fiinţa şi destinaţia sa şi să o ştie în­trebuinţa spre tot binele, precum şi alte naţii fac astăzi aceasta şi precum cere spiritul civili­zator al secolului nortru..M

...»Din parte-mi mă oblig, că voi sprijini scopul Asociaţiunii noastre, încât va sta în puterile mele, căci aci voi fi norocos a auzi sunetele cele dulci ale lim- bei mele materne, care la streini nu sa învrednicit de atenţiune, însă acelea cu atâta mai scumpe sunt inimii mele".

Iar în discursul de deschidere al primei adunări ţinute după a- '

probrea statutelor Andrei Şaguna constată că »Asociaţiunea are o menire, pe cât de nobilă, fru­moasă şi unică în felul său as­tăzi în întreaga noastră naţiune din toate părţile, pe atât de se­rioasă şi grea, pentru* că cere o perservanţă de fer şi un sacri­ficiu din inimă".

Pentru permanenta ei fumu* seţe şi pentru puterea sentimen­telor ce conţine reproducem şi partea finală a acestui discurs:

»Masa dulcei maicei noastre este pregătită pentru oaspeţi: mulţi, maica noastră a fost până acum îmbrăcată în doliu, dar de acum înainte se îmbracă în hai­nă de nuntă şi pofteşte la masă pe toţi fii ei, ca să strălucească şi ea în şi cu casa sa şi să înoiască pe fii săi, precum se înoesc tinereţele vulturului".

La înălţimeă acestui discurs se ridică Timotei Cipariu, savantul filolog dela Blaj printr’o cuvântare, ce va rămânea şi în care a schiţat în mod magistral impor tanţa limbei naţionale spunea că aceasta e: »tezaurul dulce ca să­rutările măicuţelor noastre, când ne aplecau la sânul lor, tezaur mai scump decât viaţa; tezaur care de l-am fi pierdut, de fam pierde, de vom suferi vreodată, ca cineva cu puterea, cu înşe lăciunea sau cu momele să ni-l răpească din mânile noastre, atunci mai bine să ne înghită pământul de vii, să ne adunăm la părinţii noştri cu acea mân- găere, că nu am trădat cea mai scumpă ereditate, fără de care nu am fi demni a ne numi fii lor,: limba românească",..

Vorbind de »Âstra* el spu- nea:„Unrazim naţionalităţii noas­tre se înplântă astăzi, ci sperăm, că asemeni razime şi de alte forme se vor înplântă şi de aci înainte şi mai multe şi mai pu­ternice". — El doreşte »tine­rei plante (Asociaţunii) ca cu ajutorul celui Prea înalt şi cu zelul învăpăiat al naţiunii nutrită şi crescută să ajungă cât mai curând la statura normală, în care să înverzească, să aducă fructuri de bun şi dulce gust tuturor Românilor, fructuri de cultură şi propăşire în toate ramurile şti­inţei, artei şi civilizaţiunii*.

Programul Asociaţiunii, prelu­crat de întâiul secretar general al ei, istoricul şi gazetarul ne­muritor Georghe Bariţ e de o vastitate fără pereche. |E1 îm­brăţişa toate problemele de vi­aţă naţională, culturală, indus­trială şi comercială a poporului român.

Asociaţiunea se înfăţişa dela început în haina însăşi a popo­rului român, constituit „într’o re­uniune de cultură".

Ce-a fost »Astra* în timpul de peste o jumătate de veac dinainte de război, o ştie toată lumea.

Toată floarea cărturarilor din Ardeal, era în slujba ei.

Iar când dela 1895 ea işi lărgi baza de activitate şi asupra Ba­natului şi părţilor ungurene, su­primând, Ia cererea guvernului maghiar, cuvântul »transilvană", pe care acesta îl socotea sub­versiv, Astra deveni templul vast, în care se cimenta pentru vecie perpetuarea fiinţii naţio­nale a poporului român. Aci se adunau toţi meşterii culturii şi

| naţionalităţii noastre, inclusiv car- . turari din Bucovina, ca Eudoxiu

Hurmuzachi şi din România Veche ca Ioan Maiorescu şi alţii, pentru a făuri solidaritatea naţiei şi a pregăti temelia Unirii, ce trebuia să vină.

Adunările generale anuale ala »Astrei* erau tot atâtea mani­festaţii populare ale Românilor ardeleni şi bănăţeni, iar cuvân­tările preşedinţilor ş’ale confe­renţiarilor erau lecţii, desprinse din adâncul sufletelor şi menite să reînvie, să oţelească şl sa întărească nădejdile în realiza­rea celor mai sfinte visuri.

Şaguna li spusese cândva lui Gh. Bariţ: »Să nu lăsăm d-le Bariţiu, ca să apună Asociaţiu­nea noastră, să o susţinem cu toate braţele, încât dacă s’ar întâmpla să perdem toate cele­lalte drepturi, la câte ne năzu- im, să rămânem cel puţin cu acest mijloc comun de cultură a limbei şi a spiritelor. Zelul nostru pentru Asociaţiune să nu scadă".

Urmaşii marelui arhiereu ţi­neau toţi să desmintă teama liii lui şi de aceia ei îşi desfăşurau munca pe altarul acestei instf* iuţii de cultură cu o adevărată »perseverenţă de fer şi sacrifi­ciu din inimă", aşa cum Ie ce­ruse marele lor înaintaş.

De aceia baronul Vasile Pop, unul din preşedinţii »Astrei* spunea: »Asociaţiunea este me­nită să deştepte, să nutrească şi să conserve simţul naţional, să scutească şi să cultive limba şi prin această existenţa naţi­onală".

De aceia un alt preşedinte de mai târziu canonicul cuminte şi sobru L M. Moldovanu spunea în adunarea dela Lugoj: »Tot­deauna brânele noastre trebue să fie încinse, braţele înarmate. Trebue să cucerim formal tere­nul împiedecat cu greutăţi felu­rite" ...

Iar Dr. Alexandru Mocioni,preşedinte şi el mai târziu al Astrei spunea în aceiaş adunare dela Lugoj:

»Simţit-am cu toţii că adu­narea aceasta are să fie un e- veniment de mare importahţă pentru năzuinţele şi interesele noastre culturale. Prin aceasta se dărâmă un zid de despărţire între fraţii de aceiaş neam, se- toşî de aceiaş cultură. Asoci- aţiunea noastră în această adu­nare se desbracă de caracterul ei provincial, se proclamă princi­piul solidarităţii naţionale pe tere­nul cultural".- Şi mai încolo: »Eu nu preget a da expresiune fermei mele credinţe, că până când poporul român va fi inspirat de bunul său geniu, până când noi inteligenţa, fideli acestuia, ţinem neclintit, ca la o dogmă nerăs- turnabilă, la convingerea, cumcă cultura poporului are să fie creştină, naţională şi patriotică, până atunci poporul român în faţa tuturor pericolelor amenin­ţătoare poate exclama liniştit: Afară de frica lui Dumnezeu, altă frică nu cunosc!"

Şi pentrucă la fel înţelegea şi tălmăcea rostul Asociaţiunii, canonicul Bunea, istoricul de duioasă aducere aminte, spunea a adunarea generală dela Alba-

Iulia la 1909:»Atâta vreme cât vom cinsf

Page 2: li ii MUTEI , “ SI DUREA

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI, Nr. 124 —m v

această institujie şi vonr rămâ­nea strânşi în jurul ei, să cază şi cerul pe noi şi nu ne vom prăpădi*.

Şi pentrucă dela Vlădică până la opincă fiecare român con­ştient din Ardeal şi Banat se socotea ostaş în slujba Asoci- aţiunii, cei doi Vlădici ai na- fîei româneşti se grăbiră să prezideze împreună 7- la Blaj în 1911 — jubileul de 50 de ani al fiinţării, tot aşa pre­cum cei doi mari arhierei: An­drei Şagunaşi Alex. St Şulufiu prezidară le întemeierea Astrei...

Unirea dela Alba-Iulia o pro­clamară cei peste o sută de mii de ţărani, călăuziţi de con­ducătorii lor fireşti. Toţi aceşti oameni erau o armată formida­bilă, disciplinată, conştientă şi de mult desrobită sufleteşte. In hotărârea lor au pus un suflet, Care în bună parte fusese for­mat, întărit şi îndrumat de Aso- Ciafiunea pentru cultura poporu­lui român.

Se mai miră cineva după a- cestea că Astra cea dintâi are îndreptăţirea, chemarea şi datoria de a ne reaminti mereu, an de an, actul dela 1 Decemvrie 1918, când după toată evidenta, a- ceasta este în bună parte ere- aţiunea puternicei sale contri- bufiuni ?!

De sigur că nu. Precum tot aşa de neîndoielnic este căAs- tra nu şi-a terminat rostul după unire. Cultura a fost o necesi­tate pentru poporul nostru. Ea d reţinut din marile evenimente, prin care a trecut acesta, aceia ce*i trebuia pentru a asigura conservarea, evoluţia şi progre­sul lui. Şi oricât actul istoric dela Alba-Iulia înseamnă înco­ronarea cu lauri a unei lungi perioade de frământări uriaşe, socotim că poporul nostru are şi după săvârşirea acestui act nevoie de cultură, cum a avut după evenimentele dela 1784 şi 1848.

Şi fiindcă »Astra* există, să continuăm a o păstra.

Eu am convingerea că închi­narea noastră în faţa zilei dela 1 Decemvrie 1918 nu va fi de­plină şi pornită din toată inima decât atunci când, odată cu po­menirea ei, ne vom aduce aminte de toate figurile mari, cari în jumătatea de veac trecut au con­dus Asociafiunea. 4

Generaţia de azi şi de mâine şi voi toţi cei tineri evocaţi cu smerenie şi cu entuziasm şi păs­traţi ca tot atâtea icoane călă­uzitoare în sufletul vostru chi­purile lui Andrei Şaguna, Alex. Şterca Şutuţiu, Timotei Cipariu, Gh. Bariţiu, Vasile Pop, I. M. Moldovann, Alex. Mocioni, An­drei Bârseanu. Căci şi azi, ca şi altădată, avem nevoie de iklde, cari să ne îndemne la muncă, să ne întărească caracterele, să cimenteze bunele moravuri şl să ne însufleţească pentru ideal. Cererea lui Andrei Şaguna de a păstra Asociaţiunea e şi azi actuală. Căci avem şi noi, ca şi înaintaşii noştri, nevoie de un teren neutru, care să îm. pace vrăşmăşiile adversarilor, pe care să înceteze zângăni- tul săbiilor, care să ne con­serve solidaritatea şi să învio­reze şi îndrumeze spre o muncă mai utilă şi mai vrednică atâtea energii, ce se topesc în focul încăierărilor de toată ziua şi în sfârşit să dea putinţă poporului nostru ca prin cultura sa cât ţ mai intensă să-şi câştige şi el un loc de onoare în templul ci­vilizaţiei umane pentru a-şi jus­tifica faţă de oricine dreptul sau la viaţă.

Regina Maria a primit eri în audienţă pe d-nii Iuliu Maniu şi Dr. Al. Vaida-Voevod pentru a le oferi câte o amintire dela defunctul rege. Cei doi bărbaţi politici au primit câte o statuetă de bronz. Audienţa a durat o oră.

Cetiţi|şi răspândiţi„Sazeta Transilvaniei^

cal mai vechi ziar românesc j

E fin şi pur, deschis în

culoare. Spuma moale,

bogată înviorează în mod

plăcut şi înfrumuseţează

tenul. Parfumul admirabil

se menţine până la ulti­

ma fărămitură şi e distins,

ca acela al săpunu­

rilor celor mai scumpe.

q \ T >r r x T T r r

999

FO LETONUL »GAZETEI TRANSILVANIE**.

Istoricul făcut de d l administrator delegat al „Astrei* — Braşov P. MUNTEANU la inaugurarea

Teatrului „A stra“.

Voi expune două situaţii: cum a fost înainte acest local şi cum se găseşte el azi, numai după un an dela trecerea lui sub admi­nistraţia Asoc. Culturale »Astra*.

Voi expune apoi, două dorinţe: ce vrea să mai facă Asoc. »As­tra* şi ce ar trebui să mai facă Ad-ţia comunală şi cea judeţea­nă pentru acest local.

Şi în fine, o credinţă: că avem încurajarea centrului prin repre­zentantul Iui, prin marele price­put in destinele artei, prin d 1 di­rector General al manifestaţiu- nilor sufleteşti, prin d-1 loan Minulescu, a cărei solicitudine putem să vă o dovedim prin prezenţa D-sale în mijlocul nostru.

Asociaţia Culturală »Astra*, Despărţământul Central judeţean Braşov, a luat în primire acest aşezământ dela reprezentanţii Ministerului Cultelor şi Artelor In ziua de 10 Octombrie 1926 adică acum treisprezece luni şi 20 zile.

Pentru acei dintre Dv. cari cunoaşteţi în mod amănunţit ha­lul în care se găsea acest local înainte, expunerea mea va fi o aducere aminte; pentru acei cari cunoaşteţi numai în parte situaţia, va fi o complectare, iar pentru cei ce nu l-au cunoscut decât prea puţin s-au chiar de loc, expunerea mea le va părea o exagerare.

Doamnelor şi Domnilor.Acest local până ce »Astra*

a reuşit să şi agonisească fon­

dul pentru învestmântarea lui interioară, de astăzi, era o ade­vărată ruină.

După fiecare ploaie, se de­senau pe plafoanele încăperilor hărţile mizeriei conturate cu brodării de mucegaiu, hărţi ale căror forme şi mărimi demon­strau vechimea şi gradul de ge­nerozitate al găurilor de pe co- perişul exterior, desenuri în toate nuanţele, prin care trecea cu­loarea dela vânăt la verde, şi din care uneori picura, alte ori ciuruia apa, filtrată prin morma­nele de gunoae din podurile imobilului desăvârşind distruge­rea podelelor şi înflorind sub ele bureţii premergători ai pu- trigaiului.

In multe părţi ale plafoanelor, unde tencuiala cedase umezelei rânjeau grinzile putrede, iar pe vreme senină razele de lumină

! se strecurau pentru a sublinia ruina.

In unele părji, chiar şi scân* I durile tavanului erau distruse şi

!în locul lor căscau găuri pe marginile cărora picota blege sdrenţe de trestie înegrifă. Şue- ra vântul, batea ploaia, spicuiau fulgii de zăpadă!..

Măcinişul egrasiei pătrunsese până în inima păreţilor, iar în

alte părţi, mai puţin umede era tencuiala căzută, iar în locurile ocrotite de împrejurări escepţio- nale, peste ştersăturile zugrăve- lei, versuri triviale profanau şi împlineau mizeria morală a a- cestui locaş al artei.

Zdrenţele tapiseriei lojilor măr­turiseau etatea ornamentelor, cari generoase, adăposteau impertur­babili spectatori permanenţi. Vor­ba aceia: te aşezai la singular — şi te sculai la plural. H;

Unele din ferestre lipseau; altele fără geamuri, deveniseră din dreptunghiulare romboidale, iar dacă ie examinai bine bă­nuiai cu ce culoare au fost vopsite.

Uşile unele stricate, altele fără broaşte, fără clanţe — în sfârşit, prea puţine erau fără lipsuri. Podul din partea dreaptă a imo­bilului era încărcat cu fân şi pae dospite, în care cloţanii îşi făcuseră cuiburi şi galerii căl­duroase.

In cealaltă parte a podului, tot felul de zdrenţe de spărturi, de ţiglă şi de cărămidă.

Uşile pentru curăţirea coşuri­lor din pod găurite de rugină şi fără încuetoare lăsau voie scânteelor să treacă prin ele.— Noroc că umezeala din pod era perpetuă; şi că şobolanii sunt cei mai buni pompieri supra­veghetori.

Pivniţele erau adevărate de­pozite de gunoi. Peste 50 care de gunoi intrat în putrefacţie s'a scos din aceste pivniţe.

Magazia de lemne ameninţa să se nărue.

Curtea teatrului şi câte odată sala de aşteptare laterală înlo- cuiau lipsa celor mai necesare dependinţe accesoriale dela parter; iar la loji şi galerie, a- colo unde se găseau asemenea dependinţe, ele erau asfixiante.

In loc de cabină pentru îm­brăcatul artiştilor o magazie u- medă cu pereţii găuriţi prin care vântul cânta melodii de slavă pentru eroica îndrăsneală a acelora, cari îşi făceau tua- leta în trilurile dârdâelilor.

Camerile de birou, veşnic ornate cu diamantele sudori-

pale ale egrasiei, înmuiau scoar­ţele registrelor şi lipeau filele, iar sub picioare, podelele mus­teau apă.

Ca să treci prin sala de aş­teptare laterală unde este in­stalat azi bufetul, trebuia să-ţi închizi haina, să deschizi um­brela, să-ţi astupi nasu şi să fi atent să nu cazi în gropile po­delei.

Casa de bilete o chitimie im­proprie pentru cinematograf a- aşezată par’că înadins să pro­ducă ciocniri între publicul, care eşea dela spectacol.

Cabina de orchestră un mic frigorifer cu miros de pivniţă.

Sobele ca; vai de ele.Scaunele jupuite.-, şi ce să

mai spun, nu era nimic să nu aibă nevoe de reparaţie.

Ce am făcut ?Doamnelor şi domnilor, am

făcut ce am putut. Am făcut tot ce se vede şi multe din cele care nu se văd, pentru că un edificiu începe dela temelie şi sfârşeşte la coperiş.

1 . Am clădit şi investit cu cele necesare tualetele pentru domni şi doamne la parter puse la dispoziţia publicului specta­tor, la scenă pentru artişti şi la etajul din aripa dreaptă a imo­bilului pentru personalul cine­matografului şi pentru chiriaşi, în total 15 încăperi »tout a l’egout* prevăzute cu lavoire.

2. Am clădit, din beton ar­mat, după toate regulele reco­mandate de legea cinemato­grafelor o foarte comodă şi hi- genică cabină de proecţie, de­molând pe cea veche, care pen­tru operatori era o adevărată carceră.

3. Am clădit, amenajat şi mo­bilat cabinele pentru artişti.

4. Sa construit două camere ca atenanse la bufet.1*5. S’a construit un adaos la sala de aşteptare dela parter,

deschizând o nouă întrare cu uşi duble şi scară de beton.

6. S’a construit din lemn de stejar cu geamlâc casă de bi­lete modernă.

7. Am construit o nouă aripă la balconul din aripa dreaptă a imobilului.

8. Am instalat sobele de te­racotă: patru în sala de spec­tacole, una mare de 4 metrii înălţime pe scenă şi una în camera de birou.

9. Am îmbrăcat pereţii sălii cu lamperie din foi de stejar.

10. S’au construit loji noi în locui caricaturilor din trecut.

1 1 . S’au investit cu tapiţerie lojile, balcoanele, bara dela or­chestra, sprijinitoarele dela scări precum şi fotelurile din foierul din parter.

12. S’au complectat rozetele de decor cari ornează sala de spectacole.

13. Am construit câte-va de­coruri noi şi am reparat pe cele vechi.

14. Am modernizat pe cât ne-a fost posibil garderobele şi să­lile de aşteptare.

15. Am instalat ventilatoare în sala de spectacole şi în în­căperile accesoriale.

16. Am schimbat toată insta­laţia electrică, care devenise un pericol de incendiu, introducând firul în Tub Bergmann, îmulţind punctele luminoase,, mărindu-le intensitatea, schimbând toate lămpile, duliile şi becurile şi concentrând liniile prin cumulul de siguranţe într’un tablou de marmură în mărimea potrivită a istalaţ'unei.— Sfârşitul în n-rul viitor. —

Abonamente la ziar, se pot face pe timp inai t îndelungat sau lunar.

Page 3: li ii MUTEI , “ SI DUREA

(j AETA TriANî ILVAMÏEi

U ifte iM ţirezÉlÈ Iwtei ciitra hH ize i.

Nr. 124—1927,_______________________________________

— Urmare. —Instrumentele luptei antitu-

berculoase.Am socotit necesară expune*

rea noţiunilor de tuberculoză de până aici, pentrucă după cum vom vedea, tocmai aceste noţiuni au inspirat concepţiile moderne de luptă antitubercu- loasă.

Am spus că factorii eficienţi ai tuberculozei sunt doi: bacilul şi terenul. Un principiu de lo­gică elementară va spune că pentru a suprima un rău oare­care trebue să faci să dispară mai întâi cauza care a provocat acest rău. ţin cazul de fată tre­bue sa distrugem ‘bacilul şi să evităm pe cât posibil individului stările cari determină "un teren propice desvoltării bacilului şi contagiunea.

Distrugerea bacilului se re­alizează cu desinfectantele obiş­nuite şi în afara organizmului, înăuntru nefiind posibil până în prezent.

Evitarea terenului şi a conta- giunei o realizează anumite prin­cipii de profilaxie.

Cum se pot explica în prac­tică aceste principii?

Instrumentele necesare unei raţionale aplicări a principiilor de profilaxie antituberculoasă sunt de două feluri: unele d i­rec te altele ind irecte.

Directe sunt: d isp e n sa ru l sa ­natoriu l, p reven toriu l, sp ita le le ' sp e c ia liza te , p re ze rv a re a cop iilo r jşi ed u ca ţia

Indirecte sunt: higiena a lim en ta r a , lup ta con tra a lcoo lism u lu i, am eV orarea locu in ţelor ş i h igi• e n a g en era lă .

Dispensarul.Ce e dispensarul ? El se com­

pune dintr’un director, asistat de un comitet, un medic şi un număr variabil de »infirmières-

»Gazeta Gazetarilor“Miercuri, 7 Decemvrie 1927

•apare la Cluj primul număr din «Gazeta Gazetarilor“ Organ al Sindicatului Presei Române ‘din Ardeal şi Banat.

Refuzând să se pună în ser­viciul vreunui partid politic, .«Gazeta Gazetarilor4* va înfă­ţişa fără părtinire preocupările ‘de căpetenie ale zilei de astăzi finând în expunerea faptelor cumpăna cea dreaptă. Apărând ca organ al Sindicatului Presei 'Române din Ardeal şi Banat, şi având prin urmare colaborarea celor mai pricepuţi ziarişti, »Ga­zeta Gazetarilor4* va fi o tribună de opinii libere, la dispoziţia luturor acelora, cari se vor ho- tărâ să den u n ţe , su b pro p rie sem n ă tu ră , p ă ca te le v ie te i n o a s­tre pu b lice.

C inem a „ A stra“ (Apullo)2—3—4 Decemvrie

Zilnic dela orele 4 p. m., 6.45 :şi 9.15. Numai pentru adul{i.

CasarovaMonumentala realizare cinema­

tografică în 12 acte.

In rolul principal:Ivan Mosjonkine.

Ariile în stilul epocei în care se petrece acţiunea acestui mi­nunat film, vor fi executate de către cunoscutul tenor

DOREL TEODORESCUcântăreţ de operă.

De Dr. Valeriu Stinghe.

visitenses4* sau surori de cari­tate. Funcţionarea lui în mod schematic e următoarea: Bol­navul vine la dispensar, unde este examinat de către medic. Dacă el e recunoscut ca tuber­culos, e trimis după forma de tuberculoză pe care o are şi după vârsta lui, fie la un sana­toriu, fie la un preventoriu, fie la un spital specializat fie în sfârşit la »Centre d’Ele- vage4* sau »Deuvre Grancher4*.

Dispensarul are un caracter cu totul particular. E un instru­ment de profilexie, de educaţie şi nu de tratament. E mai mult o institute de prezervare colec­tivă, de supraveghere la domi­ciliu a bolnavilor contagioşi, de asanare, şi de asistentă. Tot el se îngrijeşte şi de desinfectarea locuinţelor tuberculoşilor în caz de deces sau mutare.

El diferă de clinică şi de spi­tal prin aceea că el nu întreţine bolnavi Pe de altă parte el di­feră de o simplă consultaţie prin aceea că el exercită, gra­tie infirmierei-visitense, o ac­ţiune exterioară, întrucât infir­miera merge la domiciliul bol­navului şi în anturajul {lui, unde prin activitatea ei continuă ac­ţiunea medicală.

Dispensarul e un organ de depistaj, de descoperire al bol­navilor contagioşi. Consultaţia medicului este operaţia funda­mentală a dispensarului. Diag­nosticul precis făcut de un me­dic specialist în tuberculoză este punctul de plecare al chemării sale.

Cât priveşte funcţionarea dis­pensarului, nu e nevoe de o instalaţie prea complicată. Un local cu 2—3 camere, un mic aparat de radiologie, un micros­cop, o masă, un dulap, câteva scaune, iată mobilierul principal al lui.

— Va urma. —

Publicaţiune de licitaţieComuna Prejmer vinde în

ziua de 17 Decemvrie 1927, ora 10 a. m. în localul primăriei 3 tauri de rasa »Siementhal4* 2 de bivoli şi 3 vieri de rasa »York­shire4*.

Condiţiunile: Cele cuprinse în Legea Contabilităţii publice.

Informatiunile necesare dă zil­nic Primarul comunei.

Prejmer, la 1 Decemvrie 1927.P rim ăria co m u n a lă .

1022 1—2

în restaurantul

(STB. PBIlCimi CAHOL 9)

In fiecare seară pro­gram strict familiar cu diferite productiuni ar­tistice în toate limbile.

Intrarea liberă.901 6 -0

A b o n a m e n t« la G u s m t

T ra n s ilv a n ia ! sa p o t faut o r i fi c â n t t im p m a i tuia inng at sari instar«.

In chestia agenţiei de vapoare John BerasMinisterul Muncii. Coopera­

ţiei şi Asigurărilor Sociale a a* dresat orefecturilor judeţelor ur mătorul av z :

Avem onoare a vă ruga să binevoiţi a disoune să se a> ducă la cunoştinţa generală pe calea publicaţiei şi prin primă­riile comunelor din judeţul Dst»ă că pers'iane^e cari an plătit a* şentlel de vapoare John Beras din Bucureşti (director C. Ados* toiidis) suma de bani pentru a fi transportat! In America Şi nu Iau fost trt.nsjortaţi de numita agenţie» să prezinte M»n steru* I lui Munci (Serviciul M grationi lor) cereri pentru restituirea su* ■ meior» cel mai târziu pâ^ă în ziua de 31 Decemvrie î927, cu noscând că la această dată Mi nisterul Munci va restitui ga rarjia acestei egent» şi că cai ce vor pleca ulterior, nu vor mai putea fi despăgubiţi*

La cereri vor anexa ch-tan fele sau bietele de vapor ce li s*eu eliberat de agenţia Be*es precum şi orice alte acte vor mai poseda pentru justificarea pretentiuniior. 10 0 1— 1

l i I. fi. ElEIflIEa sosit

Crap proaspăt Conserve de legume Co sarve de peşte Mandarine etc.

cu preturile cele mai eventagi oase. 1016 2— 2

AM fif 4 sudeuri pentru Iu O U b d lt lO cru f n. Industria Aeronautica Română, Braşov. 1017 2— 2

De vânzare locuri oen ■ tru case în Cematu J id.

Braşov sub No. 715, 722, 724 Informetiuni la Nicolae Coliban, Braşov Gazeta Trens Ivaniei.

f u m ilii *oc iăiate Şi erei iC IU Ilu pate calitatea 1 a fur nizate prompt. Societatea Ge1 nerală Comercială Anonimă, Str* Neagră No 62 Etaj l. Te lefon 386. 1021 1 -2

Aduc la cunoştinţa On • Comerssnti din Braşov

şi jur, că începând cu ziua de azi vând în f ecare zi dc la ora 8— 12 a m peşte sărat, rnes iine şt icre la dl Ioan Bădito u Braşov. Curtea » Albina* şi după mesă Str. Căpitanului No. 12 c. 1— 3 '

desfacerea de resturi pe lângă preturile cele mai ieftine

li FRAŢII ASCSER st.. p.rm s

0 casă de vânzaredin mână liberă pe Str. Cacovo de mijloc No. 11. Informat uni la Roman Deju, proprietar Pe Tocile 20. 1— 3

L o c d e v â n z a r epentru clăd t în apropiere de Bartolomeu. Se vin ie în între gime pentru întreprindere indus trială, sau paitsiât pentru case. lnformeţiunî la Administraţia z«a- rujjii. 985 2— 3

Iitm inov» caută conversa- l l lg i l l t S l ţie în limba româ­nă. Informafiuni la ziar sub Nr. 1018 1—1.

Loteria de clasă austriaca100,000 lozuri, 50000 câştiguri

Cel mai mare câştig posibil

1 8 . 0 0 0 . 0 0 0(optsprezece milioane lei)

P r e m ii ş i c â ş t i g u r i i

l2 .o o o .o o o6 . 0 0 0 o o o 2 .0 0 0 . 0 0 0

1.8 0 0 . 0 0 0

1.500.000etc. în total aproape

2 6 0 milioane leiImediat a hitarea In bani gata garantată de stat.

Nici o taxă pe câştig, în genere nici o detragere.

lunătatea lozur lor câştigă LOZ 081:

întregi 800 Iei, juna. 400 lei, un sfert 20U lei recomandă şi trimite popu­

lara bancă

F K I T 2 S U t t K G EWien, I/ft. Kărntnerstrasse 43.

'ntru cât s e poate comen daţi lozuri pentru proxime tragere chiar azu Plata după 933 luarea lozului 6 — 10

P3*g$f«M

Prlmflrli luulciplulul Braşov*

No. 26428/1927

PiUicaţlusPrin aceasta se face cunoir*

cut că în Novembrie a. c., s’au g ă s it pe hotarul oraşului urma* to are le a n im a le fără stăpân:

1. Un m â n z de lV i— 2 ani în coloare vânăt muced;

2. O v a c ă d e b ivo l cu semn pe partea dreaptă, o tăeturăşi cu litere N. L» s’a aflat în Str« Gării

3. Un ca l în culoare neagră» cu stea, strănut, de cea 10 ani, aflat în Str. Lungă* Aceste a. nimale se găsesc în în treţinere la d l A n d re i G usbeth Str• M ij­loc N o• 106.

Da.ă pi oprietarii animalelor susmenţionate nu se vor pre* zenta până cel mai târziu la 10 D ecem vrie a* c.» ele * v o r fl v â n d u te p rin licita ţie p u b lică în senzul art. Xll al legii din 1894

Braşov, la 30 Nov. 1927.Primar : p. Secretar general:

Dr. M oga. îndes cifrabil*i 020 1— 1

Tradnceri şl legalizări te firi*dDCeri din orice domeniu se e- xecutâ exact şi urgent în brio* ul din Strada Porţii 44 al d-ltd Dr. Ioan L em en y , traducător fi interpret autorizat pe lângă in* s antele judecătoreşti Braşov*

m

v v 4: j v>

ion !- ?

M A R I R E P A R A T U R I D E P I A NClaviaturi r oui, reparaturi mecanice, înstruniri, utenzdii de acordare etc. Acordări se fac şi în provincie Avem referinţe

prima despre lucrările esecutate.

KARL EINSCHENK, Braşov, Str. Neagră 54.RRt 1/1— 17

Pi NS UNEA PENSIUNEA

wT U S C U L UB 3R» .A. Ş O "V

Ş ;rul Cetăţii de jos (»Dokturo?omenad*) Nc. 9.No telefon : 6;0

(In hgătuiă cu pensiunea »Excelsoi* Timşul de Sus).Pos tie 6 u ^oesă, cu soare — Comfort modern—-Băi—

bucătărie excelentă.J Abonamente pentru prânz şi seară, în casă şi în

afară de casă.A d r e s a :

„T U S C U L U M "1000 3— 3 ~ BRAŞOV.

Page 4: li ii MUTEI , “ SI DUREA

Pagina 4. G AZETAf TRANSILVANIEI Nr. 124—19:7

Procesul rebeliuni din PraidOpt zile, dela 22 la 30 Noem-

trie a. c., s’a desbătut procesul acestei rebeliuni în fata secţiei a 2-a a Cons. de Război al Corp. 5 Armata.

Consiliul a fost prezidat de d*l Colonel Tincc, având ca membri pe maiorii Tâmpeanu şi Müller şi căpitanii Ştainer şi Ghitescu. Fotoliul ministerului public a fost tot timpul ocupat de d»l căpitan Mihăilescu co­misar Regal. Pe banca apărărei: dr. Balcăş, avocat R. Olteanu, C-dor Dumitriu, dr. Aron Suciu si căpitanii Balea, Jantea şi Cristescu V. ca apărători din oficiu.

Faptele, pe scurt, s’au petre­cut cam astfel. La 31 Martie 1919 indivizii Covaci Andor şi Bokor Ianoş au venit în co­muna Remetea şi adunând o parte din oameni, le-au spus că ■ sunt trimişi de armata ungară, care în curând va da un mare atac contra armatei române cu frontul la Ciucea; să se unească deci cu tofii, să aresteze pe jandarmi, şi să opereze în spa­tele armatei române, căci în caz contrariu vor fi împuşcaţi de armata ungară, care în ori-ce caz tot va pătrunde până la ei.

Astfel câţiva oameni con­strânşi moralmente şi amenin­ţaţi cu revorverele, au consimţit şi înşelând pe jandarmi i-au dezarmat. De aci, cu un tren, au pornit la Sovata, li-s’au dat arme dela o salină, au dezar­mat pe jandarmi arestându-i, a- poi au plecat la Praid unde au făcut aceleaşi isprăvi. In această afacere a fost omorât un jan­darm, de către un oare-care Fazacaş care a şi dispărut.

A 2-a zi când trupele ro­mâne, prinzând de veste, s’au prezentat, în numitele comune era linişte. Incepânduse cerce­tările s’au găsit vinovaţi circa 60 persoane din comunele: Re­metea, Eremitu, Sovata şi Praid. Opt dintre ei, adecă agenţii provocători şi conducătorii, au dispărut chiar de atunci trecând în Ungaria. Restul s’au judecat în prezentă după 8V2 ani. Peste 30 martori s’au perindat în fata Consiliului.

Preşedintele Consiliului d-1 colonel Tinco, prin imparţiali­tatea sa desăvârşită şi prin re­numitul său tact de a conduce desbaterile, a făcut ca în tot timpul desbaterilor, în sala de şedinţă arhiplină, să 'domnească un spirit de religiozitate ca în- ir’un templu.

In dimineaţa zilei de 29 No- embrie d-1 comisar Regal că­pitan Mihăilescu şi-a început rechizitoriul, care a durat 3 ore, analizând punct cu punct fap­tele pentru fie-care acuzat în parte, sprijinindu-se pe actele din dosar şi mărturiile produse In şedinţă. împarte apoi pe a- cuzaţi în 3 categorii.

Pentru prima categorie: agenţii provocatori şi conducători a ce­rut munca silnică pe viaţă, con­form art. 78 şi 79 codul penal comun, pentru crimă contra si­guranţei statului. Pentru cate­goria 2-a: cei care au luat nu­mai parte la execuţie, a cerut muncă silnică pe timp mărginit, în baza aceloraş articole. Pen­tru a 3-a categorie, cari au col­portat numai ştiri mincinoase a cerut închisoarea simplă, spri­jinit pe ordonanţele No. 7, 21 şi 25 modificate, date de Co­mandantul trupelor române din Transilvania. Pentru 8 din acu­zaţi a cerut achitarea.

După masă s'a dat cuvântul apărărei care a ţinut 3 ore. Pri­mul a luat cuvântul d-1 colonel Poenaru fost prim comisar regal al Corpului 5. D-sa arată că întru cât Corpul 5 armată a fost şi în Basarabia şi în Dobrogea, a avut să judece cele mai multe procese de rebeliune şi că mai

TIPOGRAFIA A. MUREŞfAN

toate aceste procese s’au ter­minat cu achitarea inculpaţilor pentrucă în provinciile alipite timpurile au fost atunci aşa de turburi şi nesigure, în cât po­pulaţia nemai putându-se orienta, nu mai ştia căror autorităţi să mai dea ascultare, şi agenţii pro­vocatori bolşevici găseau un teren propice, pentru a înşela buna credinţă a populaţiunei.

D-1 Dr. Gh. Balcăş printr’o pledoarie logic închegată, bine şi frumos documentată, anali­zează faptele fiecărui inculpat ' şi în deosebi ale celor mai greu f acuzaţi, şi sprijinindu-se pe ac­tele din dosar coraborate cu declaraţiile martorilor date în şedinţă sub prestare de jură­mânt, dărâmă punct cu punct toate capetele de acuzaţiune.

D-1 advocat R. Olteanu cu verva sa plăcută demonstrează bazat pe legi şi jurisprudenţe că nu se pot aplica’ articolele 78 şi 79 întrucât fruntariile ţării nu erau definite şi tratatul dela Trianon neîncheiat. De asemenea că nu se pot invoca ordonanţele No. 7, 21 şi 25 ele fiind date posterior rebeliunei, — şi chiar dacă ar fi fost date la timp ele sunt inoperante fiindcă în Tran­silvania nu exista stare de ase­diu în acel timp.

D-1 Lt. Cdor D. Dumitriu evo­când istoria neamului nostru, de pe ambii versanţi ai Carpa- ţilor, arată că persecuţiunile Turcilor cari au culminat cu a* sasînarea familiei Brâncoveanu în Stambul; că asuprirea Fana­rioţilor care a culminat cu asa­sinarea lui Tudor Vladimirescu; că răpirea Bucovinei cu asasi­narea lui Gr. Ghica Vodă; că răpirea Basarabiei cu încercarea ei de desnaţionalizare; că frân­gerea pe roată a lui Horia, Cloşca Crişan şi Avram Iancu; că pro­cesul memorandului; — toate a* ceste atrocităi, oprimări şi ne­dreptăţi n’au servit la nimic; dreptatea a triumfat şi neamul nostru a întrat în drepturile sale naturale.

Bazat pe istorie şi pe faptul că rebeliunea s’a petrecut în răs- boi Dsa demonstrează că a- ceastă mişcare este de natură naţională, patriotică şi politică, că prin urmare o sentinţă con- damnatoare n’ar fi folositoare nici pentru inculpaţi ca corec- ţiune după 8 ani, nici pentru statul nostru care trebuia să a- plice sancţiunile atunci conform legilor răsboiului.

In frumoase cuvinte d-sa mai arată că Românii, în timp de pace, nu vor să întrebuinţeze, faţă cu minorităţile etnice, ace­leaşi mijloace de asuprire pe cari le au suferit dela Unguri; ci din contră vor să uzeze de mijloace civilizate conform se­colului 20 în care trăim.

In consecinţă ori-ce sentinţă de condamnare n’ar servi decât să fim din nou bârfiţi peste graniţe, — astăzi când omenirea are o ligă a naţiunilor care nu exista pe timpul Ungurilor.

Cel din urmă a vorbit d-1 Dr. Aron Suciu care, într’o caldă şi emoţionantă pledoarie plină de avânt patriotic, arată că Secuii, în vinele cărora curge mult sân­ge românesc, au avut totdeauna o purtare cavalerească faţă cu poporul românesc. Dă exemple reale cum bunicii şi părinţii săi au fost salvaţi dela moarte şi din închisoarea Gurghiului de către Secuii din Remeta şi îm­prejurimi. Revenind la procesul memorandului demonstrează că el n’a servit la nimic Ungurilor; că din contră acel proces a servit cauza românilor dândule o serie de martiri naţionali-po- litici, cari au umplut închisorile Vaţului şi ale Seghedmului.

O sentinţă de condamnare, dată astăzi contra acestor oa- meni, i-ar transforma, dincolo des BRANISCE A COMP. BRAŞOV

graniţă în Ungaria, în martiri politici şi naţionali, ori neamul nostru n’are nevoe de aşa ceva.

Astăzi, numai sunt aceleaşi condiţinni ca în 1919 şi relaţiu- nile noastre cu minorităţile sunt cu mult mai bune de cât atunci. Prin urmare o sentinţă de con­damnare n’ar face de cât să înăsprească inutil relaţiunile din­tre ei şi noi.

Toţi apărătorii au cerut achi­tarea tuturor inculpaţilor prezenţi.

La 30 Noembrie dimineaţa la ora 9 a vorbit în replică d-1 Co­misar Regal, i-au răspuns pe scurt d-nii R. Olteanu, C dor Dumitriu şi Dr. Suciu. La ora 11 jumătate Consiliul a intrat în deliberare. După 2 ore de deli­berare aduce un verdict prin care condamnă la 20 ani muncă silnică pe cei absenţi cari au fost agenţi şi conducători şi a- chită pe toţi cei prezenţi.

Sentinţa a produs o excelentă impresie asupra tuturor şi con­siliul a fost ovaţionat de către cei achitaţi cu strigătele: „Tră­iască armata română, trăiască Consiliul de Război0.

In fo rm a ţ iiAseară la orele 4, d. a. s’a

întrunit acasă la d-1 Iuliu Ma- niu preşedintele partidului naţional-ţărănesc. Comitetul de direcţie al paitidului.

Întreaga şedinţă a fost o- cupată cu citirea propuneri­lor scrise pe care şeful gu­vernului d-1 V. Brătianu le a făcut partidului naţional-ţără­nesc pentru o colaborare.

S’a redactat răspunsul par­tidului naţional-ţărănesc la propunerile liberale.

Răspunsul dat de partidul naţional ţărănesc va deveni act de public numai după ce va fi înaintat şefului guver­nului.

Ziariştii la Regenţă. Alaltă- eri la orele l l l/2 dim. Regenţa a primit delegaţiunea directori­lor de ziare, compusă din d*nii Titus Enacovici, Gr. Gafencu şi Pamfil Şeicaru, preşedintele sin­dicatului ziariştilor. In audienţa care a durat mai bine de o oră, reprezentanţii ziarelor au expus regimul la care e supusă presa de cătră guvern. Regenţa a pro­mis că va lua măsuri pentru res­pectarea libertăţei presei Dele­gaţii au expus rezultatul audien­ţei în consfătuirea directorilor de ziare în şedinţa care a avut loc eri după amiazi la orele 7.

Distincţie. Ministerul sănă­tăţii, Inspectoratul balnear, a a* cordat d-nului Dr. M. Suciu-Si- bianu, specialist în boli de ochi, nas, gât şi urechi, pentru stu­diul „Tekirghiolul şi vegetaţiile adenoide0, titlul de medic bal- neolog. •

Şcolare. Duminecă, 1 1 De­cemvrie a. c. va avea loc adu­narea generală extraordinară a comunităţii şcolare a liceului de fete „Principesa Elena0. Sunt rugaţi să ia parte părinţii ele­velor şi binefăcătorii şcoalei.

*

Cinema Modern.Vineri, Sâmbătă, Duminecă şi

Luni: Cea mai grandioasă rea­lizare cinematografică

Casanovacu loan Mosjoukine în rolul

titular.Ariile intercalate în cadrul a-

cestui minunat film vor fi cân­tate de cunoscutul tenor

N. Rabegadela Opera Română din Bucu­reşti., 1019 1—1

e

Ultime ştiriBucureşti, 3 Dec. — Comitetul de direcţie al Partidului Na-

ţional-Ţărănesc a discutat eri până târziu seara oferta de cola­borare a guvernului însărcinând biroul să formuleze în scris a* cest răspuns, pe care d-1 Iuliu Maniu îl va remite azi d. a. d-lui Vintilă Bratianu. După cât a transpirat în public oferta de cola­borare n-a fost acceptată, punctul de vedere al conducerii a Par­tidului Naţional-Ţărănesc fiind că cu actualul parlament este es- clusă ori-ce colaborare.

LocaleInaugurarea Teatrului „As-

tra0, împreunată cu festivalul „Astrei0 din ziua de 1 Decem­brie s’a desfăşurat conform pro­gramului în asistenţa unui pu­blic numeros. La inaugurarea sălii au ţinut cuvântări d-nii prof. Banciu, d-1 director gene­ral în ministerul cultelor Minu- lescu şi d-1 inspector al muncii Petru Munteanu, al cărui dis­curs îl publicăm în foiletonul numărului de azi. Corul Reu- niunei de cântări a executat sub conducerea d-lui prof. Blum câteva coruri frumoase.

După amiazi s’a desfăşurat programul bogat al festivalului, al cărui punct culminant a fost discursul d-lui dep. Voicu Ni- ţescu, membru în comitetul cen­tral al „Astrei0, pe care îl pu­blicăm în întregime pe pagina I al ziarului. •

Furturi. A fost arestat indi­vidul Szász Ödön din comuna Derescău de lângă Turda, care a furat d-nei Schull Vilmos din Strada Gromes No. 28 albituri în valoare aproximativ lei 15.000. Acelaş individ a furat lui Faza- kas Andreiu paltonul, haine, o sumă de 500 lei şi 5 dolari.

— D-1 Weintraub Rudolf a fost dus de birjarul Rucăreanu Nicolae din Strada Laterală No. 71 cu trăsura la locuinţa sa din Strada Lungă No. 161. Dându-se jos din trăsură şi-a lăsat în birjă geanta cu bani şi acte de valoare. Observând aceasta mai târziu a anunţat poliţia, care s’a prezentat la locuinţa lui Rucăreanu, unde s’au găsit geanta şi banii, însă fără acte. Luat de scurt, birjarul a recu­noscut, că a aruncat actele în foc. A fost arestat şi înaintat parchetului. •

Medicale. Dr. Grauenfels A l ­fred fost medic al spitalului Franz Josef din Viena dă con- suftaţiuni pentru boale de fe­mei. zilnic dela ora 11— 1 şi 4— 6 în Sir. Porţii 58, parter, (lângă „Coroană*). Tratamentmodern diathermic- 988 4—7

•Puteţi câştiga cu un singur los lei

18,000,0JO la loteria de clasă austriacă. Preţurile losurilor: */, l®i 800, 1/i lei 400, V, lei 200. Prospecte amănunţite şi planuri de trageri precum şi vân­zarea de losuri şi achitarea câştiguri­lor esecută Casa de bancă oficială Fritz Dörge, Wien, i;G. Kârntnerstrasse 43.

Medicale. Dr. Robert Werme’ scher medic-dentist Strada Porţii 31. Consult zilnic efaiă de Marţi ş; Joi înainte de amiazi. Insta* laţiunile ce'e mai moderne.

Spre liniştirea publicului. Inurma celor publicate în nrul nostru trecut despre tâlhăriile săvârşite în cartierul de pe dru­mul Sf. Petru, suntem rugaţi de prefectura poliţiei să avertizăm publicul ca să nu se alarmeze. Furtul săvârşit la casa d-lui loan Vodă, funcfionar la cfr, s’a în­tâmplat de fapt dar a fost pre­zentat în mod prea alarmant.

De cătră poliţie s’au luat toate măsurile posibile pentru a se garanta siguranţa şi avutul lo­cuitorilor din acel cartier, insta- lându-se un post stabil de pază. S’a făcut deasemenea şi o razie, a cărei rezultat a fost satisfă­cător întrcât nu s’au găsit indi­vizi periculoşi pentru siguranţa şi ordinea publică. Raziile vorcontinua. ţ „• *r

Trecerea studenţilor-con» gresişti prin gara Braşov.Prefectura poliţiei ne comunica următoarele:

Astăzi Sâmbătă ora 1.46 cu trenul de Bucureşti-Oradea a trecut un mare număr de stu­denţi la Congresul din Oradea«. In gara Braşov un grup însem­nat intrând în restaurant a dafe de evreul Glück Eugen comi­sionar din Arad, care voind să treacă printre studenţi a fost lovit uşor la nas. Intervenind poliţia, ordinea |a fost stabilită«.

Pentru toată consumaţia fă­cută şeful grupului studentul M. Iosif a dat oţ chitanţă restaurato­rului gării, urmând ca plata sa> se facă in urmă după colecta­rea sumelor dela fiecare student în parte.

La trenul de 4.15 cu care a trecut alt grup de studenţi a fost linişte.

Poliţia a luat măsuiile de or­dine. Ultimul grup de studenţi va trece cu trenul de 11.40 de astăzi.

Concurs.Corner a de comerţ şi de in­

dustrie Braşov deschide con­curs pentru acordarea unui pre­miu în sumă de 900 lei din Fondul răposatului I. I. Ciurcu.

Concurenţii, calfe de tipograf sau librar, vor înainta cererile lor secretariatului Camerei pân& la 15 Ian. 1928, anexând o do­vadă dela patron, din care să* se poată constata, de când sunt. calfe, vârsta şi meritele.

Camera de comerţ şi de industrie Braşov.

Dr. M. Saclu-Slblaim: specia­list în boli de ochi, nas, gât şi urech;, demis onat dela Spi­talul de ochi, s’a mutat, Plats? Roşelor (Sub Bucium) No. 9 şi primeşte dela 9—12 şi 4 -6 p. m

Na cumpăraţi aimic până na vizitaţi Magazinul nostrucel mai bine asortat, cu preţurile cele mai reduse.

P e n t r u f u n c ţ i o n a r i ş i . m u n c i t o r ieste reducere specială

B . 1 \ A B . A . 2 £ âz C o .Magazin de Mode pentru Dame şi Domni.

1004 2-8 BMŞOr. STB. F0B|1I 38. JRedactor responsabil : VICTOR BRAN1SGF.