Lucian Blaga

Lucian Blaga a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Primii ani

S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei , de origine aromână. Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”,viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani.

Debutul

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914).

Studii

A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie.

Activitatea publică și academica

Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.

În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că Blaga a refuzat invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.

Sistemul sau filosofic, comparabil ca anvergura si ca arhitectura a ideilor cu acela lui Hegel, iar ca expresie literara cu opera lui Nietzsche sau Bergson, este cuprins intr-o suita de trilogii:

-Trilogia cunoasterii (Eonul dogmatic, 1931; Cunoasterea luciferica, 1933; Cenzura transcendenta, 1937),

-Trilogia culturii (Orizont si stil ,1935 Geneza metaforei si sensul culturii), -Trilogia valorilor (Arta si valoare, 1939; Despre gandirea magica; Religie si spirit,

Stiinta si creatie 1942).- O a patra trilogie, “cosmologica”, ar fi urmat sa grupeze Diferentialele divine (1940),

Aspecte antropologice (1948) si Fiinta istorica (lucrare editata postum, 1977). In Experimentul si spiritul matematic (editare postuma, 1969), Blaga analizeaza

evolutia stiintelor exacte de-a lungul a trei mari etape: aristotelica,galileo-newtoniana si einsteiniana, reliefand implicatiile metafizice ale acestora.

In poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii din fruntea volumului Poemele luminii, 1919, Lucian Blaga defineste metaforic doua tipuri de cunoastere: - cea care striveste, "corola de minuni a lumii", ucide "cu mintea tainele", - sugruma vraja nepatrunsului ascuns ";- cea care sporeste "a lumii taina", imbogateste "intunecata zare /cu largi fiori de sfant mister"; care schimba "tot ce-i ne-nteles " in " ne-ntelesuri si mai mari";

Primul tip de cunoastere apartine "altora", in vreme ce al doilea apartine poetului (eu),care iubeste lumea ("caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte". ).

Pornind de la aceasta intuitie poetica, Blaga formuleaza mai tarziu, in 1933, o teorie filozofica privitoare la cunoastere (Cunoasterea luciferica), reluata apoi in Trilogia cunoasterii (1943). intr-un articol din 1935, marturisea ca aceasta imagine din poezia citata "a fost insa punctul de plecare, matca din care s-a nascut roiul multiplu articulat al sistemului meu epistemologic".

Cele doua tipuri de cunoastere definite liric sunt: cunoasterea stiintifico-rationala si cunoasterea poetico-intuitiva, numite cunoastere paradisiaca si, respectiv, cunoastere luciferica.

Riguros vorbind, cele doua tipuri de cunoastere ar fi, de fapt, doua etape ale cunoasterii luciferice (care are ca obiect misterul): "plus-cunoasterea" si "minus-cunoasterea".

Astfel, Blaga se delimiteaza prin tipul de cunoastere luciferica ("minus - cunoastere") de poetii descriptivi ("plus -cunoastere"), iar nu de oamenii de stiinta ("cunoastere paradisiaca").

Volume de eseuri și studii filosofice

1922 - Cultură și cunoștință

1924 - Filosofia stilului

1925 - Fenomenul originar

1925 - Fețele unui veac

1926 - Daimonion

1931 - Eonul dogmatic

1933 - Cunoașterea luciferică

Si alteleee pnm... erau prea multe :D