UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

CLUJ- NAPOCA

LUCRARE DE SEMINAR

MAICA DOMNULUI ÎN LUCRĂRILE PĂRINTELUI

ILIE CLEOPA

MATERIA: ISIHASM

COORDONATOR: MASTERAND:

PR.PROF. DR. ALEXANDRU MORARU GABOR BOGDAN- VIOREL

2014

Introducere

„După ce termina cuvântul de învățătură, Părintele Cleopa zicea: „ Mamă, tare mi-i milă

de voi! Dacă aș avea putere, v-aș lua pe toți într-o traistă să vă duc în rai! În casa voastră să nu

lipsească căndeluța și să arză zi și noapte la icoana Maicii Domnului”.1

Am ales această temă din lucrările Părintelui Cleopa deoarece, așa cum arată și paragraful

de mai sus, Părintele Cleopa pune accentul pe Pururea Fecioara Maria, Născătoarea de

Dumnezeu, Maica Domnului. Mai mult decât atât Maica Domnului este Mijlocitoarea noastră

către Fiul Său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru noi, fapt pentru care Biserica o

preamărește și o preacinstește. Această învățătură ocupă un loc aparte în învățătura și în scrierile

marelui duhovnic al Ortodoxiei Românești, Părintele Ilie Cleopa. După cum se arată și în acest

paragraf Părintele Cleopa îi îndemna pe toți credincioșii să se roage Maicii Domnului și să aibă

mereu în casele lor aprinsă o candelă la icoana Maicii Domnului.

Ca să înțelegem mai bine importanța Maicii Domnului în gândirea Părintelui Cleopa

trebuie să vedem un episod din viața părintelui care și-a pus amprenta asupra lui. Este vorba de

perioada copilăriei lui Cleopa când se petrece o minune a Maicii Domnului.

Părintele Cleopa sau Constantin după numele de Botez, se naște la 10 aprilie 1912 în

comuna Sulița, Județul Botoșani din părinții Alexandru și Ana Ilie, ziși Țârlea care erau țărani

simpli dar drept credincioși. Făcea parte dintr-o familie numeroasă, cu zece copii care aveau să

moară până în 1935, de tineri, rămânând doar părintele Cleopa stareț la mănăstirea Sihăstria pe

vremea aceea. 2 La fel ca și ceilalți frați ai săi, de mic copil, Constantin, era bolnăvicios. Avea

doar câteva luni când s-a îmbolnăvit încât nici nu mai sugea de la pieptul mamei sale. Văzând

acestea mama lui își pune nădejdea în Dumnezeu și se duce repede la Mănăstirea Cozancea unde

putem vedea după relatarea părintelui Cleopa următoarele: „Când mama a ajuns la Cozancea s-a

întâlnit cu un părinte numit Conon Gavrilescu și i-a spus:

- Ce să fac Părinte? Uite, copilul acesta o să moară. Nu mai vrea să mănânce nimic, nici măcar să

sugă puțin lapte. Uite ce slab e!1 Pr. Ilie Cleopa, Douăzeci de pricini pentru care trăiesc oamenii pe pământ, Ed. Trinitas, Iași, 2003, p. 11.2 Ibidem, Mânca-v-ar raiul 1, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 7.

2

- Dă-l Maicii Domnului și nu va muri!

- Dar cum să-l dau?

- Ia un ștergar și o lumânare și vino în Biserică la Icoana Maicii Domnului.

După ce mama a făcut rost de un ștergar și o lumânare a intrat cu mine în biserică. Părintele

Conon era în fața icoanei Maicii Domnului și i-a spus mamei:

- Îngenunchează aici și zi după mine: Maica Domnului, îți dăruiesc ție acest copil al meu.

Mama îmi povestea că din clipa când a rostit aceste cuvinte eu am dat semne că aș vrea să sug la

pieptul ei.”3

Acesta este momentul în care Cleopa Ilie este consacrat slujirii lui Dumnezeu înaintea

Maicii Domnului și de aceea unul din cele mai importante învățături ale Părintelui Cleopa este

învățătura despre Maica Domnului care îl salvează pe micul Constantin.

Pornind de la aceste relatări, am ales să enumăr elementele de învățătură legate despre

Maica Domnului cuprinse în învățătura și lucrările Părintelui Ilie Cleopa dar nu numai atât ci și

importanța Maicii Domnului în viața credincioșilor.

Capitolul 1. Minunea Maicii Domnului

3 Idem, p.10.

3

În timpul secetei dintre anii 1946-1947, după război, în Moldova a fost o secetă teribilă

încât nici iarna nu ningea dar nici vara nu ploua astfel încât mulți au avut de suferit în urma

acestei încercări. Părintele Cleopa însă avea credință puternică și nădăjduia că Maica Domnului

îi va scăpa de necaz.

Într-o zi, prin 1947, intrară la Părintele Cleopa vreo patru oameni îmbrăcați în costume

naționale de la Mitocul Bălan, care i-au cerut să-i dea icoana Maicii Domnului din biserică să o

ducă în sat, că altfel „o să murim cu toții de foame”. La început Părintele nu voia, dar văzând că

insistă, le-a dat-o. Și le-a dat și doi preoți: părintele Natanail și părintele Sofronie. După ce s-au

închinat cu toții, au luat icoana și au dus-o pe câmpul ars de soare. Acolo s-au oprit, părinții au

început să citească rugăciunile pentru ploaie, iar oamenii s-au aruncat cu fața la pământ, udându-l

cu lacrimi. Nici nu au terminat bine rugăciunile, că s-a întunecat cerul de nori și se auzeau de

peste tot tunete. A plouat până dimineața.4

Vestea despre minunea Maicii Domnului i-a motivat pe credincioși astfel că duceau

icoana dintr-un sat în altul și minunea se repeta de fiecare dată. Se pare că anul 1948 a fost un an

îmbelșugat în toate.

Cu toate că această minune a avut impact asupra lui, Părintele Cleopa cunoștea și alte

minuni ale Maicii Domnului ca de exemplu minunea călugărului căruia i s-a arătat Maica

Domnului. Este vorba de un călugăr din Franța pe timpul când nu exista Biserica Catolică ci era

doar o singură Biserică. Călugărul avea o deosebită evlavie către Maica Domnului și își dorea să

o vadă măcar o dată în această viață pământească. După mulți ani, călugărul aude un glas care îi

spune că dacă va vedea pe Maica Domnului el va rămâne orb și el a acceptat să rămână orb după

ce o vede pe Maica lui Dumnezeu. dar el gândindu-se să nu rămână orb de tot a închis un ochi și

a văzut-o pe Maica Domnului îmbrăcată într-o lumină de mii de ori mai puternică decât lumina

soarelui. De atâta lumină și frumusețe el cade la pământ deoarece nu era limbă care să poată

spune această frumusețe. Maica Domnului l-a binecuvântat și ca fulgerul a plecat spre cer

rămânând orb cu un singur ochi. Peste câțiva ani călugărul se roagă din nou dacă mai poate să o

vadă pe Maica Domnului căci nu este bucurie mai mare decât aceasta. La fel el acceptă să

4 Ibidem, Mânca-v-ar raiul 2, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004, p.53-54.

4

rămână fără vedere toată viața. Maica Domnului i se arată din nou și el încearcă să pună mâinile

la ochi să vadă măcar așa printre degete lumina ei. Cu toate acestea Maica Domnului îi vindecă

și celălalt ochi, cu care era orb, pentru dragostea care i-a arătat-o călugărul. Călugărul aude un

glas: „Iată, ți-am vindecat și ochiul celălalt, căci pentru dragostea mea ai vrut să fii orb! de acum

rămâi și mă vei vedea în veacul viitor pentru vecii vecilor!”5

Acestea sunt doar două relatări ale Părintelui Ilie referitoare la minunile și la lucrarea

Maicii lui Dumnezeu în lume dar, așa cum afirma și Părintele, multe sunt lucrările Maicii

Domnului, aceasta milostivindu-se neîncetat spre noi.

Capitolul 2. Îndrumări duhovnicești referitoare la Maica Domnului

Cele mai importante învățături despre Maica Domnului pe care le găsim la Părintele

Cleopa în lucrările sale sunt:

În primul rând toţi care avem pe Dumnezeu ca Tată, avem ca Maică duhovnicească pe

Maica Domnului, care pururea se roagă şi pururea mijloceşte pentru noi şi pentru mîntuirea

neamului omenesc.

Nu există în cer şi pe pămînt altă faţă mai puternică, după Sfînta Treime, ca Maica Domnului,

care poate să ne ajute nouă.6 În războiul nevăzut al fiecărui suflet de creştin, şi mai cu seamă al

monahilor, cea mai mare ajutătoare şi ocrotitoare este Maica Domnului.

Părintele Cleopa atrage atenția asupra unui anumit lucru: „Vai de creştinul care n-o

cinsteşte pe Maica Domnului şi nu are în casa lui o carte de rugăciuni, să-i citească Maicii

Domnului un paraclis sau un acatist, sau care nu ştie măcar o rugăciune pe de rost către ea! Mare

ruşine o să aibă acela în ziua Judecăţii.”7 De asemenea, Părintele este foarte aspru cu cei care

hulesc numele Maicii Domnului și nu o respectă ca de pildă sectarii, pe aceștia asemănându-i cu

fii ai iadului.

5 Ibidem, Ne vorbește Părintele Cleopa, 8, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 88.6 Ibidem, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie şi veşnicie, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 146.7 Idem, p.147.

5

Îndemnul Părintelui este foarte clar: „Dintre toţi sfinţii, pe care trebuie să-i cinstiţi, să

cinstiţi mai tare pe Maica Domnului!”8

Cînd vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos în braţe, tu ştii ce vezi acolo? Cerul

şi pămîntul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri, Ziditorul cerului şi al pămîntului; şi

Maica Domnului reprezintă pămîntul, adică toate popoarele de pe faţa pămîntului, că ea este din

neamul nostru. Este din seminţie împărătească şi arhierească. Atâta valoare are Maica Domnului,

încât covârşeşte toate puterile cele de sus şi cele de jos. Maica Domnului este al doilea cer sau a

doua lume. Printr-însa s-a înnoit neamul omenesc şi ea este Împărăteasa tuturor îngerilor şi a

tuturor sfinţilor şi Maica noastră a tuturor popoarelor pămîntului şi a tot sufletul necăjit şi

întristat care o cheamă în ajutor.9

Preasfânta Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele

duhovniceşti. Insă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă şi de cinste negrăită a fost

darul smereniei. Fără de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de nici un folos. Este o

părere a unor teologi mari ai Bisericii Răsăritului că atâta valoare are Maica Domnului în cer şi

pe pămînt, încît dacă, Doamne fereşte, Dumnezeu ar fi pierdut toate cele nouă cete de îngeri,

toată lumea cea văzută şi nevăzută şi toate popoarele lumii, nu ar fi avut atâta scârbă ca şi când ar

fi pierdut-o pe Maica Domnului.10

Părintele Cleopa încheie relatarea spunând că s-a dus bietul călugăr în ceruri ca să o vadă

de-a pururi pe Maica Domnului și să se bucure de lumina și veselia părtășiei cu ea și

îndemnându-ne pe noi să nu căutăm la această vedere aici din pricina păcatelor noastre ci în

veacul viitor.

Deseori, Părintele Cleopa îi îndemna pe credincioșii care veneau la el să aibă mare

credință în Maica Domnului și multă evlavie în rugăciunile ei deoarece ea ne este încredințată

nouă încă de când Mântuitorul se afla pe Cruce și o încredințează Sfântului Ioan Evanghelistul

spunând: Fiule, iată maica ta! Iar preacuratei Fecioare spunându-i: Maică, iată fiul tău! Arătând

prin aceasta că este nu numai maica Lui Hristos care L-a născut ci și maica noastră a tuturor. Toți

creștinii de pe fața pământului suntem fiii ei, pentru că Hristos ne-a lăsat în grija și ocrotirea ei

pentru vecie.

8 Idem, p. 148.9 Idem, pp. 148-149.10 Idem, p. 151.

6

Capitolul 3. Cinstirea Maicii Domnului.

Părintele Ilie Cleopa ne îndeamnă ca dintre toți sfinții să o cinstim cel mai mult pe Maica

Domnului iar pentru aceasta Părintele are câteva argumente: „Auziți cum laudă Biserica pe

Maica Domnului? Scaun de Heruvimi, Fecioara. Ați auzit axionul Marelui Vasile? Ați auzit că

„pântecele tău mai desfătat decât cerul s-a lucrat!”11 De asemenea, el ne arată că Maica

Domnului este comoara și vistieria tuturor darurilor Sfântului Duh.

Prin Maica Domnului, Dumnezeu s-a întrupat adică sa pogorât până la noi pentru ca firea

noastră cea căzută să o ridice. Firea cu care este îmbrăcat astăzi Hristos, adică firea omenească a

luat-o din preacuratele sângiuiri ale Maicii Domnului.

Ea este asemănată cu scara raiului pe care a văzut-o Iacov în visul său, scara prin care a

coborât la noi Mântuitorul Iisus Hristos.

Părintele ne îndeamnă să avem evlavie la Maica Domnului și să o cinstim deoarece mult

poate rugăciunea fiilor către Maica lor. Ea pururea stă în genunchi și se roagă Sfintei Treimi. „Ea

este a patra față duhovnicească din ceruri. Întâi este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, adică Sfânta

Treime, apoi a patra este Maica Domnului.”12 Pentru aceasta și Biserica o cinstește în imnul

bisericesc cântat la fiecare Sfântă Liturghie, zicând: Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și

mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Spunem acestea deoarece ea L-a purtat în pântece

pe Cel ce a zidit Heruvimii și Serafimii.

Chiar dacă Dumnezeu nu încape în toate cerurile și nici nu poate fii mărginit, El totuși

încape în pântecele Preacuratei Fecioare.

„Știți voi cine-i Maica Domnului? Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată

făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul. Ușa Luminii, că lumina cea neapropiată

gânditoare prin ea a venit în lume; Ușa vieții, că viața Hristos prin Ea a intrat.”13 Ea este Biserică

a Duhului Sfânt și cădelniță care a primit focul și căldura dumnezeirii.

„Când vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos în brațe, tu știi ce vezi acolo? Cerul și

pământul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului și al pământului; și

11 Cleopa Ilie, Ne vorbește Părintele Cleopa, 7, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004, p.21.12 Idem, p. 22.13 Idem, p.23.

7

Maica Domnului reprezintă pământul, adică toate popoarele de pe fața pământului, că ea este din

neamul nostru. Este din seminție împărătească și arhierească.”14

Sfânta Fecioara Maria se bucură de preacinstire datorită smereniei sale așa cum ne arată

și Părintele Cleopa: „Preasfânta Fecioară Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile

cele duhovnicești. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă și de cinste negrăită a

fost darul smereniei. Fără acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de nici un folos. Smerenia

a fost pricină de slavă și de cinste Preacuratei Fecioare Maria, mai mult decât toate darurile pe

care le avea.” 15 Dumnezeu a căutat spre smerenia roabei sale și a înălțat-o, cinstind-o pentru

ascultarea ei iar aceasta se face deoarece cine se va smeri pe sine se va înălța după cum arată

Scriptura.

Părintele Cleopa crede cu adevărat în lucrarea Maicii Domnului și în minunile ei astfel

încât remarcă: „Cine poate spune toate minunile Maicii Domnului? Nimeni nu le poate spune,

pentru că sunt în tot pământul și se lucrează în fiecare suflet. De aceea vă rog să aveți toți icoana

Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria în casă. Să vă siliți cât mai mult

să lăudați pe Dumnezeu, și după Dumnezeu, pe Maica Domnului și apoi pe sfinții lui Dumnezeu,

pentru că Maica Domnului este ocrotitoarea și mijlocitoarea întregii lumi!” 16 Maica Domnului

ne acoperă pe toți credincioșii care ne rugăm, cu Sfântul său Acoperământ așa cum se exclamă și

în acatistul Acoperământului Maicii Domnului. Cu mila și cu îndurarea ei, coboară mila lui

Dumnezeu peste cei care o cheamă în ajutor cu credință puternică.

„Maica Domnului a fost o persoană aleasă de Preasfânta Treime, din toate popoarele

pământului, ca cea mai curată și mai sfântă fecioară, din neam arhieresc și împărătesc, din

neamul lui Aaron după mamă și din neamul lui David după tată, aleasă din două seminții de

frunte după trup, iar după duh, cum Unul Dumnezeu știe, ca să slujească la mântuirea neamului

omenesc.”17 Aceste cuvinte le grăia Părintele Ilie la Predica Soborului Maicii Domnului.

De asemnea observăm cu câtă blândețe vorbea Părintele Cleopa despre importanța

Născătoarei de Dumnezeu în viața Bisericii și în întreaga istorie a mântuirii noastre: „La Buna

Vestire arhanghelul Gavriil i se închină ei de la început: Bucură-te ceea ce ești plină de dar,

Marie, Domnul este cu tine (Lc. 1,28). Maica Domnului a fost cea mai aproape de Mântuitorul.

14 Idem, p. 24.15 Ibidem, Ne vorbește Părintele Cleopa, 8, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004, p.80.16 Idem, p. 94.17 Ibidem, Ne vorbește Părintele Cleopa, 9, Ed. Mănăstirea Sihăstria,2001, p. 33.

8

Ea L-a purtat nouă luni în pântece, L-a născut în iesle, L-a hrănit cu lapte un an de zile, L-a

purtat în brațe și de câte ori nu L-a sărutat pe Acela care a făcut cerul și pământul? De câte ori nu

L-a mângâiat, de câte ori nu L-a îmbrățișat, decâte ori nu a plâns de bucurie, pentru că ea nu era

numai o fecioară preasfântă și preacurată, ci era și proorociță. Ea știa că Acela pe care L-a năcut

în peșteră nu este numai om ci este și Dumnezeu, Ziditorul ei, Care a zămislit-o și pe dânsa în

pântecele maicii sale. Gândiți-vă câtă bucurie era în inima ei când își dădea seama că ea poartă în

brațe pe Acela care ține în palma Lui cerul și pământul!”18

Tot Părintele Cleopa ne spune că Maica Domnului nu a avut dureri în timpul nașterii

deoarece ea a născut de la Duhul Sfânt și acolo unde nu au fost dulcețile nunții înainte, nici

durere nu a fost după. Cu toate că nu a suferit durerile nașterii ea suferă durerile răstignirii Fiului

ei, prin inima ei trecând sabie de durere. Maica Domnului suferă mult,văzând rănit pe Fiul Său

care a venit să vindece rana neamului omenesc.

De multe ori repetă Părintele Cleopa faptul că Dumnezeu ar pierde neamul omenesc dacă

nu era Maica Domnului mijlocitoare pentru noi. „ Atâta valoare are Maica Domnului, încât

covârșește toate puterile cele de sus și cele de jos.”19

Maica Domnului este al doilea cer sau a doua lume, cum zice Sfântul Ioan Damaschin.

Printr-însa s-a înnoit neamul omenesc și ea este Împărăteasa tuturor îngerilor și a tuturor sfinților

și Maica noastră a tuturor popoarelor pământului și a tot sufletul necăjit și întristat care o cheamă

în ajutor și care nădăjduiește în ajutorul ei.

Ca să ne arate vrednicia rugăciunii către Maica Domnului și puterea rugăciunii către ea,

Părintele Cleopa are o pildă: Se spune că era în Antiohia un tâlhar care făcuse 99 de omoruri.

Acest tâlhar avea un obicei nepotrivit. De fiecare dată când mergea să facă o crimă el scotea

icoana Maicii Domnului și o săruta crezând în nebunia lui că Maica Domnului îl ajută la jafuri și

la tâlhăriile lui dar lucrarea Maicii Domnului asupra lui era alta. Tâlharul se pornește într-o zi la

drum hotărât să atingă suta de omoruri și a zis că primul om care îi va ieși în cale, aceluia îi va

tăia gâtul căci faima ucigașilor pe vremea aceea era în funcție de numărul mare de crime pe care

le comitea.

În drumul lui, Man tâlharul se întâlnește cu un pustnic. Era un părinte în vârstă de 90 de

ani care stătuse 70 de ani în pustie într-o chilie. Pustincul nu se sperie de faptul că vrea să îl

omoare ci îi cere tâlharului un lucru. I-a cerut să bea apă înainte să îl omoare deoarece râul 18 Idem, p. 33.19 Idem, p. 34.

9

secase de ceva vreme și bătrânul nu avea de unde să bea apă. Tâlharul suindu-se pe cal, pleacă

să-i aducă puțină apă bătrânului dar pustnicul cade în genunchi rugându-se pentru tâlhar.

Când a venit tâlharul cu apa a spus că nu poate să-l omoare dar va găsi altul. Atunci s-a

întors inima tâlharului și îl întreabă pe părintele daca mai este vreo scăpare pentru sufletul său?

Bătrânul i-a spus să nu-și piardă răbdarea deoarece la Dumnezeu este multă răbdare și iertare.

L-a rugat bătrânul să-l ducă cu el la peștera unde stătea tâlharul alături de mai mulți alții ca el,

care se ascundeau. Dacă-l va duce acolo, bătrânul le va spune o mare taină.

După ce au ajuns împreună la peștera unde stăteau tâlharii, s-au așezat la o masă. Când a

venit bătrânul, unul dintre ei care servea la masă a început să fugă dintr-o parte în alta. Bătrânul a

știut că este diavol și l-a amenințat, în numele Preasfintei Treimi și cu puterea Sfintei Cruci să le

spună cine este și ce face. Diavolul a mărturisit că de 11 ani stătea acolo așteptând să ia sufletul

căpeteniei tâlharilor dar nu putea face acest lucru din pricina a două fapte pe care le făcea. Se

închina la Maica Dmnului și avea icoana ei tot timpul la el și în al doilea rând când vedea un

sărman i se făcea milă și făcea milostenie. Atunci călugărul le spune că faptul pentru care se află

el acolo este că Dumnezeu l-a trimis ca să îi scape pe acei tâlhari.

Tâlharii nu erau suficient de convinși dacă era diavolul dar părintele i-a poruncit

diavolului să se arate doar o clipă așa cum este el. Când au văzut tâlharii cât este de urât și de

înfricoșător au căzut la pământ zicând: părinte murim de frică și rugându-l pe părinte să îl

izgonească. Atunci părintele îl trimite pe diavolul în gheenă, izgonindu-l în numele Domnului

Iisus Hristos.

Spăimântați fiind tâlharii au făgăduit că se vor lăsa de tâlhării și că vor purta mereu

icoana Maicii Domnului și că vor face milostenie, rugăciuni și vor postii. Părintele le-a dat canon

de îndreptare și le-a spus să dea averile lor, care le-au furat de la alții, săracilor. Pe bătrân l-au

dus la locul de unde a venit iar căpetenia tâlharilor a căzut la pământ zicând: „Vai, Maica

Domnului, vrei să mă scoți pe mine din iad, se poate una ca asta? Un om care am făcut atâtea

omoruri! Și plângea și se ruga.”20 După ce tâlharul se predă poliției de pe vremea aceea au

hotărât să-i taie capul dar tâlharul s-a rugat să nu îi taie capul până nu-l va vedea pe duhovnicul

său. Au trimis repede și l-au adus pe bătrân care era încă în viață ca să se mărturisească tâlharul

de toate păcatele sale. După aceea s-a rugat el cu lacrimi timp de trei ceasuri și uda pământul cu

lacrimile sale. Când au venit călăii au vrut să îi taie capul dar sabia s-a îndoit ca ceara în jurul

20 Ibidem, Ne vorbește părintele Cleopa, 15, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 31.

10

gâtului. Părintele i-a îndemnat să aștepte până își termină rugăciunea de zis. Când a terminat l-au

lovit și i-au tăiat capul iar din gâtul lui a iesit un porumbel alb având legate de un picior trei

batiste și de alt picior două batiste. „Cele cinci batiste cu care a fost el în închisoare, care erau

pline de lacrimi, cum a plâns el în închisoare. Și a văzut duhovnicul că atunci când a ajuns

sufletul tâlharului – porumbelul - la vămi, când puneau îngerii batistele în cântar, îi ridicau pe

draci în sus, că erau mai grele pocăința și lacrimile lui decât fărădelegile lui și a trecut în ceruri.

și în loc să curgă sânge din grumazul tâlharului, a curs lapte, ca la unii martiri, cum a fost la

Sfântul Pantelimon. Așa s-a săvârșit în pocăință sfântă ,Man, tâlharul Antiohiei. Pentru că a

purtat icoana Maicii Domnului și s-a rugat Maicii Domnului și a făcut milostenie.

Părintele Cleopa a vrut să povestească această istorioară doar ca să vedem că Dumnezeu

primește pe om dacă se întoarce și se pocăiește din toată inima și dacă cinstește pe Maica

Domnului, mijlocioarea noastră către Dumnezeu, și dacă face milostenie.”21

Ca să-și exprime dragostea față de Maica Domnului, Părintele Cleopa a compus chiar și o

poezie despre Maica Domnului din care reiese clar importanța Acesteia în iconomia mântuirii

noastre.

„Maica Domnului Iisus, e Maica celui de sus,

Care la noi a venit și lumea a mântuit.

Maica Domnului Iisus, are slavă de nespus

Duhul Sfânt o a sfințit, peste Dânsa a venit.

De la Duhul a zămislit, S-a făcut sălaș sfințit.

Puterea Celui Preaînalt peste Dânsa s-a vărsat.

Pe Dânsa a umbrit-o, foarte a fericit-o.

Plină de Dar s-a făcut, pe Dumnezeu-Omul a născut.

Plină de Dar și mărire, de slavă și fericire,

A lui Dumnezeu Mireasă, Preasfântă ș Prea-aleasă.

A Duhului Sfânt cămară, în veci pururea Fecioară.

21 Idem, p. 35.

11

Maica Domnului Hristos, Cel Preasfânt și Preafrumos.

Care lumea a zidit, cerurile le-a întărit, pământul a împodobit.

Cerurile le-a plecat și de noi s-a îndurat.

A venit să pătimească, pe noi să ne mântuiască.

Maica Donului a născut, pe Emanuel preasfânt,

Fiul Celui Preaînalt, Dumnezeu adevărat.

Dacă o maică de împărat, se cinstește neapărat,

Oare câtă cinste are, și slavă nemuritoare,

Maică fără asemănare, de Dumnezeu Născătoare?

Care pe El L-a născut și Maică I s-a făcut.

Nimenea nu poate spune , slava ei din ceea lume,

Care la cer a luat, de la cerescu-mpărat.

De la Hristos Dumnezeu și preaiubit Fiul Său

Ea lumina a luat, Maică a Luminii s-a aflat.

Este Maica milostivirii, ce a născut Izvorul milei.”22

Concluzii

În gândirea dar și în scrierile Părintelui Ilie Cleopa, un loc aparte îl are Maica Domnului,

Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria. Această idee, părintele Cleopa a dorit să o

22 Ibidem, Despre Preacinstirea Maicii Domnului, Mănăstirea Sihăstria, pp. 10-11.

12

transmită și nouă credincioșilor prin predicile sale, pildele și cărțile sale. El a dorit să ne învețe și

pe noi această dragoste față de Maica Domnului deoarece ea este măicuța noastră a tuturor.

Ea este izvorul milei și al milostivirii, Maica îndurărilor și mijlocitoarea noastră către Fiul

Său Hristos, pentru păcatele noastre.

Așa cum ne îndeamnă Părintele Cleopa preacinstirea Maicii Domnului este o condiție

esențială a creștinului deoarece Dumnezeu a preamărit-o întâi prin faptul că a ales-o pe ea să fie

vasul cel ales, scara pe care se coboară Dumnezeu la noi.

În concepția Părintelui, Dumnezeu poate pierde lumea dacă Maica Domnului nu ar

atrage mila lui Dumnezeu pentru noi.

Fiecare trebuie să ne rugăm Maicii Domnului, să avem în casele noastre o icoană cu

Maica Domnului și să ardă necontenit o candelă la Sfânta ei icoană ca expresie a a rugăciunii

necontenite. Acatistele și Paraclisele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu sunt armele noastre

prin care ne luptăm cu diavolul dar sunt și mijloacele prin care noi ne îmbunătățim viața noastră

duhovnicească, cinstind-o pe Maica Domnului.

Bibliografie

13

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte

Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura

Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2008.

2. Cleopa, Arhim. Ilie, Douăzeci de pricini pentru care trăiesc oamenii pe pământ, Ed.

Trinitas, Iași, 2003.

3. Cleopa, Arhim. Ilie, Mânca-v-ar raiul, 1, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004.

4. Cleopa, Arhim. Ilie, Mânca-v-ar raiul, 2, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004.

5. Cleopa, Arhim. Ilie, Ne vorbește Părintele Cleopa, 8, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004.

6. Cleopa, Arhim. Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie şi veşnicie, Ed.

Teognost, Cluj-Napoca, 2004.

7. Cleopa, Arhim. Ilie, Ne vorbește Părintele Cleopa, 7, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004.

8. Cleopa, Arhim. Ilie, Ne vorbește Părintele Cleopa, 9, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2001.

9. Cleopa, Arhim. Ilie, Ne vorbește părintele Cleopa, 15, Ed. Mănăstirea Sihăstria,

2006.

10. Cleopa, Arhim. Ilie, Despre Preacinstirea Maicii Domnului, Mănăstirea Sihăstria.

14