Upload
others
View
4
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Managementul I M M - urilor
C2
„Fiecare poartă asupra sa ordinea lumii, dacă tu faci ce trebuie, pui în ordine şi restul“
Constantin NOICA
SENSURILE MANAGEMENTULUI
Managementul ca proces – ansamblul activităților deconducere, dirijare, administrare a unui sistem cătreatingerea unui scop propus. Disciplină de interferență,integratoare, globală.• Organizația - firma - este un sistem cibernetic.
X = Xi Y = Yi
• Funcțiile managementului
R
X A Y
- planificare - comandă
- organizare - control
- coordonare
MANAGEMENTUL - ŞTIINŢĂ SAU ARTĂ?
Management
STRUCTURIDE
CONDUCERE
Sistem condus
Planificare
Organizare
Coordonare
Comandă-control
Norme
Principii
Legi
Informaţii
Teoria Practicamanagementului managementului
(ştiinţă) (artă)
Generalizări, Activități participative Rezultateabstractizări
ABORDAREA MANAGEMENTULUI
Marketing Producție Financiar – ContabilăCercetare-Dezvoltare Comercial Personal
Funcțiile organizației
Funcţiile managementului
Comandă-ControlCoordonareOrganizarePlanificare
InformareAnaliză
Elaborare varianteDecizie
ImplementareEvaluare decizie
Tehnologia managementului
EVOLUŢIA MANAGEMENTULUI
• Managementul preclasic - bazat pe experiență și intuiție• Managementul tradițional• Management modern
Criterii de clasificare• natura conceptelor şi metodelor utilizate• funcţiile conducerii• funcţiile organizaţiei
Şcoli de administrareşcoala clasică - tradiționalăşcoala relaţiilor umaneşcoala matematic-cantitativăşcoala sistemicășcoala contextuală
ŞCOALA CLASICĂ
Rezultă din : abordarea anglo-saxonă – Frederick W. TAYLOR (SUA);abordarea francofonă – Hanri FAYOL (FR).
Caracterizare:o utilizează concepte şi instrumente economice;o funcţiile sunt tratate în ansamblu cu accentul pe funcţia de organizare;o se accentuează funcţia de producţie.
Contribuţiile lui TAYLOR:➢ acordă importanţă organizării ştiinţifice a locului de muncă;➢ înlocuieşte metodele conservatoriste cu cele ştiinţifice;➢ promovează principii de colaborare şi armonizare;➢ accentuează rolul productivităţii individuale a muncii.
Contribuţiile lui FAYOL:➢ abordarea întreprinderii în ansamblul său;➢ a delimitat 6 activități ale întreprinderii (tehnică, comercială, financiară, desecuritate, contabilă și administrativă);➢ a pus bazele celor 5 funcții generale ale managementului industrial, care suntactuale şi în prezent (planificare, organizare, comandă, coordonare și control).
Limite:
acordarea unei importanţe destul de reduse factorului uman;orientarea rigidă spre maximizarea productivităţii conducătorului
individual;urmărirea cu orice preţ a eficienţei economice;
abordarea întreprinderii ca un sistem închis cu accent pe structura saformală.
ŞCOALA RELAŢIILOR UMANE
- întemeiată de Elton G. MAYO (AU);- contribuții majore Douglas M. McGREGOR (SUA)
Caracterizare:
❑folosirea conceptelor şi metodelor sociologice şi psihologice;❑abordarea cu prioritate a funcţiilor de coordonare, organizare,antrenare, evaluare;
Contribuţia lui MAYO :
❑situarea resursei umane pe primul plan în procesul de conducere;❑stabilirea unor principii, reguli, metode de valorificare superioară a potenţialului uman;
Contribuţia lui McGREGOR:
Teoria X:✓fiinţa umană este predispusă la delăsare;✓oamenii trebuie forţaţi pentru îndeplinirea sarcinilor;✓fiinţa umană medie preferă să fie condusă.
Teoria Y:✓oamenii consideră munca tot atât de necesară ca odihna, sportul;✓pentru realizarea sarcinilor nu este necesară forţa ci un autocontrol sau
motivare;✓omul mediu învaţă în condiţii normale;✓omul demonstrează că dispune de creativitate, imaginaţie în rezolvarea
problemelor.
Limite: exagerarea rolului mişcării sindicale.
ŞCOALA CANTITATIV-MATEMATICĂ
Caracterizare:folosirea conceptelor şi metodelor provenite din matematică şi
statistică;abordarea, în special, a funcţiilor de previziune şi organizarese au în vedere funcţiunile de cercetare-dezvoltare, producţie,
comercială;
Contribuţii:scientizarea conducerii microeconomice pe planul tratării teoretice şi
pe cel al laturii metodico-aplicative;rigurozitatea şi precizia analizării şi conceperii soluţiilor de conducere
de o manieră mult superioară celorlalte şcoli.Limite:
împiedică luarea în considerare a elementelor calitative;imposibilitatea abordării adecvate a tuturor funcţiilor conducerii.
ŞCOALA SISTEMICĂ
Reprezintă:sinteză a aspectelor pozitive specifice şcolilor precedente;curentul dominant în managementul contemporan.
Caracterizare:utilizarea unui ansamblu de concepte şi metode provenite din alte
ştiinţe;abordarea sistemică a relaţiilor de management;acordarea unei atenţii relativ egale celor 5 funcţii ale
managementului;analizarea unităţii ca sistem şi a funcţiunilor ca subsisteme.
Contribuţii:abordarea unităţilor economice într-o optică polidisciplinară,
integratoare, pornind de la obiectivele acesteia;favorizarea conceperii şi implementării de soluţii de management
complexe şi foarte eficiente.
ŞCOALA CONTEXTUALĂ
Reprezintă:adaptarea stilului managerial în funcție de situația dată;respingerea fermă a ideii de formare a unor principii, metode sau
tehnici manageriale universal valabile.
Caracterizare:fiecare manager trebuie să identifice contextul în care evoluează firma
pe care o conduce;se aleg acele principii și instrumente care sunt adecvate situației
economice respective;managerii eficienți acționează diferit în funcție de situația specifică pe
un nr. diferit de niveluri ierarhice sau cu pondere ierarhică diferită;
Contribuţii:se alege soluţia potrivită la momentul potrivit, fără a fi tributar unor regulistricte pe care le recomandă ştiinţa managementului.
ŞCOALA SISTEMELOR SOCIALE
Reprezintă:analiza funcțional-structurală a sistemului;alcătuirea sistemului din elemente componente care funcționează
individual.
Caracterizare:funcționarea corectă a sistemului este condiționată de funcționarea
corectă a fiecărei componente în parte;funcționarea sistemului în ansamblul său este condiționată de
principiul sinergiei funcționale;calitatea rezultatului este în funcție de interacțiunea (comunicarea)
dintre subsisteme în timpul funcționării lor.
Contribuţii:elaborarea deciziei se realizează de sus în jos, dar în anumite cazuri se
pot accepta și informații din eșaloanele inferioare;recompensa materială are un rol stimulativ până la un anumit nivel,
după care recompensa se materializează prin alți factori motivatori.
ŞCOALA NEOCLASICĂ
Reprezintă:gestionarea prin obiective – Peter F. DRUCKER (SUA);abordare empirică a problemelor de management.
Caracterizare:circulația efervescentă a informației;sistem de control extrem de riguros;promovare pe criterii meritocratice
Contribuţii:eficiența unei organizații este dată de motivația echipei manageriale;motivația generează un climat de competitivitate între manageri.
Concluzii
✓ şcoala tradiţională managementul resurselormateriale✓ şcoala relaţiilor umane managementul resurselorumane✓ şcoala cantitativă managementul resurselorfinanciare✓ şcoala sistemică managementul resurselorinformaţionale✓ școala contextuală managementul adaptiv✓ școala sistemelor sociale managementul sinergic✓ școala neclasică managementul obiectivelor