MARY CATHERINE HANSON · v`zu pe b`rbatul care alerga [i el spre ad`post. Ciocnindu-se violent, ar fi c`zut dac` dou` bra]e solide n-ar fi re]inut-o. – Ei bine, ce \ntâlnire furtunoas`!

$Page 1: MARY CATHERINE HANSON · v`zu pe b`rbatul care alerga [i el spre ad`post. Ciocnindu-se violent, ar fi c`zut dac` dou` bra]e solide n-ar fi re]inut-o. – Ei bine, ce \ntâlnire furtunoas`!$

MARY CATHERINE HANSON

Portretul femeii iubite

ALCRIS

giannijollys

giannijollys

Capitolul 1

Nori grei de un cenu[iu sp`l`cit \ntunecaser` cerul albastruprim`v`ratic [i, curând, pic`turi mari de ploaie izbeau parbrizul.

– O dat` \mi acord [i eu concediu [i iat` c` vremea reaenglezeasc` traverseaz` Canalul Mânecii cu mine! bomb`niKimberley pornind [terg`toarele.

Totu[i, acum câteva ore, când feribotul se apropiase decoastele franceze, un soare vesel o \ntâmpinase [i pornise la drumcu entuziasm. Dac` Pam n-ar a[tepta-o \n ziua urm`toare \n sudul]`rii, Kimberley probabil ar fi ales drumul cel mai ocolit pentru aajunge la destina]ie. Livezi \nflorite, biserici mici pitore[ti, târguri\n aer liber [i mirosurile de cornuri calde dis-de-diminea]`, oincitau la hoin`real`. Doar cu pre]ul unui mare efort Kimberley sesupuse largilor panouri albastre care-i ordonau s` intre peautostrad`.

De dou` ore, urma panglica monoton` a asfaltului, [i ritmulcircula]iei nu-i permitea deloc s` admire peisajul. {i iat` càcum ploua!

giannijollys

Kimberley sim]i cum o cuprinde nelini[tea: sub aceast` ploaietoren]ial` [i cu [oseaua inundat` [i alunecoas`, s` conduc`devenea imprudent. Sim]i u[urare când ajunse \n fine \ntr-un locde sta]ionare.

O cafenea mare se ridica la vreo dou`zeci de metri. Mai bine sà[tepte potolirea ploii \n fa]a unei cafele bune, cum [tiu francezii s`fac`! \[i spuse Kimberley. Dar pentru asta, trebuia s` \nfrunte trombelede ap` care se pr`v`leau din cer. Bine\n]eles, \n echipamentul ei deturist` optimist`, nu prev`zuse s` includ` o umbrel`.

Dup` ce aruncase o privire resemnat` spre cer, ie[i din ma[in`[i alerg` cu capul plecat drept \nainte. Din p`cate, \n graba ei, nu-lv`zu pe b`rbatul care alerga [i el spre ad`post. Ciocnindu-seviolent, ar fi c`zut dac` dou` bra]e solide n-ar fi re]inut-o.

– Ei bine, ce \ntâlnire furtunoas`! exclam` vinovatul. Realmente\mi pare rù, domni[oar`, v-am lovit?

Ridicându-[i capul, distinse prin perdeaua de ploaie o figur`zâmbitoare [i totodat` \ngrijorat`.

– Nu, m` simt doar pu]in ame]it`.El o ]inea \nc` \n bra]e, ca s-o \mpiedice s` cad`, [i o scruta cu

temere. Revenindu-[i \n fire, Kimberley \ncerc` s` se elibereze dinaceast` \mbr`]i[are s`ritoare, dar necunoscutul nu p`rea dispuss`-i dea drumul.

– Las`-m`, strig` ea atunci, v` spun c` n-am nimic... |n schimb,cum pute]i constata, plou` cu g`leata. A[ vrea s` ajung la ad`post.

Clipind des, nu reu[ea s` disting` tr`s`turile necunoscutului.{i deodat`, inima ei se strânse: aceast` statur` \nalt`, acest p`r

negru, aceast` voce grav`... Nu era el, nu, nu putea fi PhilippeCrossley! Totu[i, tân`ra femeie se sim]i tulburat`; durerea ascu]ità vechii ei decep]ii \n dragoste o f`cu s` ezite [i s` se lase condus`spre cafenea f`r` a mai opune rezisten]`.

6 MARY CATHERINE HANSON

Sub ad`postul din metal [i beton, necunoscutul \i d`du \n sfâr[itdrumul. |nc` sub [oc, r`mânea \mpietrit`, incapabil` s`-[i ia ochiide la el. Strìnul, \[i d`dea acum seama, nu prezenta decât o u[oaràsem`nare cu Philippe. Brune]i, \nal]i [i musculo[i, cei doi b`rba]iaveau, desigur, aceea[i fizionomie. Dar fa]a cu privire jucù[` care-if`cea fa]` nu prezenta decât pu]ine puncte comune cu tr`s`turileascu]ite ale lui Philippe, cu acel profil de pas`re de prad`,fermec`tor [i crud, care o fascinase odinioar`.

Ochii alba[tri [i sinceri, nasul drept, maxilarul p`trat [i zâmbetulgeneros al celui din fa]a ei o readuser` pu]in la realitate. Darpieptul ei palpita \nc` de emo]ie.

– Sunte]i foarte palid`, constat` el. Veni]i, v` ofer o cafea. V` vaface bine!

– Nu-i nevoie!Vorbise f`r` m`car s` se gândeasc`, pe un ton atât de agresiv,

\ncât fu ea \ns`[i surprins`.– Eu, trebuie... trebuie s` merg la toalet` s` m` piept`n, adùg`

ea mai politicos.– Scuza]i-m` [i la revedere!Fugi f`r` o privire spre el, ca [i cum se temea c` va \ncerca s-o

re]in`, [i nu se sim]i \n siguran]` decât odat` ajuns` \n spatele u[iide la toaleta pentru doamne.

Un adev`rat [ir de a[teptare se formase \n fa]a lungului rând deoglinzi. Dar Kimberley nu mai era gr`bit`. Un singur lucru ointeresa acum: s` scape de necunoscut. Se sprijini de perete [i\ncepu s` analizeze panica stranie pe care o sim]ise crezând, ofrac]iune de secund`, c`-l recunoa[te pe Philippe.

Aceast` veche poveste o va urm`ri oare ani de zile? Nu, serevolt` ea, pusese definitiv cruce acestei leg`turi [i trecutului. Nu

PORTRETUL FEMEII IUBITE 7

mai sim]ea nimic pentru Philippe. Mai rù \nc`, n-avea decâtdispre] [i mil` pentru fiin]a nestatornic` [i imatur` pe care crezusec-o iube[te. De asta era sigur`!

Dar atunci, de ce aceast` emo]ie violent` care o fulgerase \nbra]ele necunoscutului? Obsedant`, \ntrebarea o sâcâia \n timp cenou-sosite \i luau locul \n fa]a oglinzii. Tremur` [i reac]ion` \n fine:trebuia s` se usuce cât mai repede, dac` nu voia s` r`ceasc`. Pamn-ar ierta-o niciodat` pe domni[oara ei de onoare s`-i trag` chiulul\n ziua c`s`toriei ei.

Descoperindu-[i imaginea, izbucni \n râs. Dac` func]ionariisociet`]ii ei ar fi putut s-o vad` pe foarte onorabila lor pre[edinte-director general \n aceast` clip`, nu [i-ar fi crezut ochilor! Cu p`rullipit, machiajul sp`l`cit, hainele mototolite [i umede, p`reavrednic` de mil`... Sem`na cu acea pisicu]` pe care o salvase de la\nec anul trecut! Cât de jalnic` ar`ta cu p`rul lipit [i ud leoarc`.Totu[i, \n ciuda disper`rii ei, ingrata \i mul]umise lui Kimberley cuun [uierat furios [i o lovitur` de ghiar`. Acela[i comportament pecare \l avusese ea fa]` de necunoscut, recunoscu \n sinea ei. Nufusese deloc amabil`, dar ce idee s` se arate atât de atent din cauzaunui incident m`runt!

Deplin con[tient` de reaua ei credin]`, \[i ref`cu fardul cucâteva gesturi experte, apoi p`r`si c`m`ru]a arhiplin`. Merita obùtur` cald`!

Cu o cea[c` \n mân` [i o farfurie pe care trona un eclerapetisant cu ciocolat` \n cealalt`, p`trunse \ntr-o sal` care, de[iimens`, se dovedi [i ea la fel de suprapopulat`. |n timp ce trecea \nrevist` mesele \n cùtarea unui loc liber, privirea \i fu atras` de osiluet` aproape familiar`: necunoscutul pe care-l \ntâlnise \ntr-unmod atât de.... [ocant, era a[ezat nu departe de ea. Se \ntre]inea \n


englez` cu un cuplu. |n graba ei de a-l evita, nu-[i d`duse seama càvea de-a face cu un compatriot. Spre surprinderea ei, r`mase s`-lfixeze nemi[cat`. Sim]ind f`r` \ndoial` privirea tinerei femei asupralui, necunoscutul se \ntoarse [i, cu un gest amical din mân`, \i ar`t`scaunul de lâng` el.

„Hot`rât lucru, se poart` ca [i cum am fi vechi prieteni“, \[ispuse ea, prost dispus`.

Atunci, gratificându-l cu o grimas` care se voia un zâmbet derefuz politicos, porni \n partea opus`. Printr-un miracol, o femeieb`trân` p`r`si masa \n clipa aceea [i Kimberley putu s` se a[ezeacolo, recunosc`toare. Aceast` femeie cu o fa]` blând` o salva dintr-ositua]ie ridicol`: ar fi putut r`t`ci multe minute \n cùtarea unuiloc.... sub privirea ironic` a necunoscutului.

Dar, când privi \n direc]ia lui, b`rbatul vorbea cu \nsufle]ire [inu-i mai acorda nici o aten]ie.

„Cel pu]in, \[i spuse ea, n-am de f`cut eforturi s` \ntre]in oconversa]ie cu o persoan` pe care n-o voi mai vedea niciodat`!“

Detestase \ntotdeauna rela]iile mondene, acele scurte \ntâlniricare nu permiteau decât cuvinte superficiale [i de pur` polite]e. {idac` atribu]iile ei o obligau adesea s` le suporte, se lipseabucuroas` de ele \n timpul concediului.

– Nu e[ti decât o s`lbatic`, \i repro[a adesea Pam. Cum vreis`-]i faci prieteni dac` r`mâi inaccesibil`?

Kimberley izbucnea atunci \n râs.– Dar am prieteni! {i to]i \mi repro[eaz` c` n-am destul timp s`

le consacru. Tu e[ti prima!– De acord, ai câ]iva intimi pe care-i iube[ti profund.... [i ei \]i

r`spund la fel. Dar nu printre ei \l vei \ntâlni!


– Pe cine?Invariabil, \n acest moment al conversa]iei, Pam scotea un oftat

descurajat.– Biata de tine! Dar „el“, unicul, singurul.... b`rbatul vie]ii tale,

\n fine!– |l am pe Charles nu de mult timp [i...Niciodat` nu putea merge mai departe: fie Pam \[i astupa

urechile, fie se \nchidea \n ea mai ermetic decât o stridie, când nup`r`sea camera f`r` alte formalit`]i. Nu c` ei nu i-ar fi simpaticCharles, Kimberley o [tia, dar singurul comentariu pe care [i-lpermisese asupra rela]iei lor se rezuma la opinia:

– Nu face pe Scarlett! |ndr`gostit` de acel [ters Ashley, a l`sats`-i scape o perl` rar`: Rhett Butler, eroul celor cincisprezece ani aimei. |nsu[i Clark Gable...

Tân`ra femeie avu un surâs \nduio[at: a[adar, Pam \l \ntâlnise \nsfâr[it pe cel pe care-l a[tepta, cel c`ruia, \n câteva zile, \i va spune„da“ pe via]`. Kimberley era ner`bd`toare s`-l cunoasc` pe acestfrancez care-i cucerise inima celei mai bune prietene a ei. Sem`naoare cu eroul din „Pe aripile vântului“? Avea oare seduc]ia lui,prestan]a lui, curajul lui? Poate nu... Dar \n ochii Pamelei, cusiguran]`.

Kimberley \nghi]i ultima bucat` de pr`jitur` cu crem` cu unsuspin de pl`cere [i de regret. Pu]in preocupat` de silueta ei,deoarece n-avea nici un kilogram \n plus, regreta c` nu fusese maimânc`cioas`; de ce nu luase una din acele fine pr`jituri cu crem`?Sau o pr`jitur` cu rom [i stafide?

Preocupat` de aceste gânduri \mbietoare, nu v`zu silueta \naltàpropiindu-se de ea. De aceea, când \[i ridic` u[or capul, avusurpriza s`-l descopere pe necunoscut, cu o mân` pe sp`tarulscaunului r`mas liber la masa ei.


– |mi permite]i? \ntreb` el.F`r` s` a[tepte r`spunsul ei, se a[ez` foarte confortabil. Era

evident c` nici m`car nu-[i imagina c` ar putea s-o deranjeze peKimberely.

Revoltat` de atâta insolen]`, vru s`-i adreseze o replic`sarcastic`. Dar renun]`: inutil s`-[i \nceap` sejurul \n Fran]aprintr-o alterca]ie stupid` cu un b`rbat care-i era perfect indiferent.|n schimb, acesta nu trebuia s` se a[tepte ca ea s`-i acorde cel maimic interes.

– Cum v` sim]i]i? \ntreb` el cu un aer \ngrijorat. Mi-a]i p`rutdescump`nit`, adineauri. Voiam \nc` o dat` s`-mi cer scuze.

Ea nu-[i putu st`pâni un gest de exasperare.– V` repet, m` simt foarte bine! {i nu v` port pic`, dac` asta

poate s` v` lini[teasc`. A fost un accident f`r` vreo urmare, nu maieste nimic de spus \n plus!

Numai o \ncruntare de sprâncene marc` uimireanecunoscutului \n fa]a r`celii acestui r`spuns. Dar asta nu-l opri s`continue conversa]ia.

– De acord, nu voi mai face aluzie la el! Dar putem vorbi desprealtceva, nu?

– Nu v`d despre ce.– Despre dumneavoastr`, de exemplu. Sunte]i \n Fran]a pentru

afaceri? Sau \n concediu?– Nu am deloc inten]ia s` v` povestesc via]a mea particular`!Ea \[i lu` cea[ca, decis` s`-[i termine gustarea cât mai repede [i

s`-[i reia drumul. Dar bùtura fierbinte \i arse buzele. Trebuia decis`-l mai suporte pe acest inoportun câteva minute.

– Atunci, continu` el, voi \ncerca s` ghicesc. S` vedem... Punpariu c` nu sunte]i aici pentru a lucra. V-am observat pe feribot...


Avea]i aerul unei femei care merge spre libertate. Când to]i ceilal]ipasageri se \mbulzeau \n spate ca s` vad` cum se \ndep`rteaz` decoasta englez`, dumneavoastr` era]i la pror`, concentrat` spre larg,spre un viitor \nsorit [i promi]`tor.

Ea sim]i un val de furie urcând \n ea [i trebui s` se st`pâneasc`pentru a nu izbucni. Cum \ndr`znea?

A[adar, o spionase din ajun seara, de la Dover... |n timp ce,incon[tient` de prezen]a lui, de existen]a lui chiar, ea \[i savurasingur`tatea [i exaltarea plec`rii... Sim]ea c` i se violaseintimitatea, coconul de anonimat [i de discre]ie \n care se\nconjurase.

– Sunte]i poli]ist? \ntreb` ea. Sau un simplu detectiv amator?– Nu sunt nici de la Scotland Yard, nici dintr-un roman al iubitei

noastre Agatha Christie. S` spunem c` am un ochi de artist. Osiluet` fin`, solitar`, rezemat` de balustrada unui vas, \n umbrelemi[c`toare ale \nser`rii, nu putea decât s`-mi atrag` privirea [i s`m` inspire. Cu p`rul dumneavoastr` ca abanosul, care flutura \nvânt, ce imagine frumoas` oferea]i.

– Sunte]i pictor?– |n sfâr[it! exclam` el cu un zâmbet radios.– |n sfâr[it, ce?– |n sfâr[it, se pare c` v` interesez.... Nu, nu sunt pictor sau, cel

pu]in, nu este ocupa]ia mea principal`. Meseria mea adev`rat`...– Nu v-am \ntrebat nimic! i-o tìe Kimberley.De data asta, b`rbatul f`cu o grimas`.– |ntr-adev`r! |ntotdeauna sunte]i atât de neprietenoas`?– |n afar` de prietenii mei.Acum, el o privea cu o expresie lipsit` de simpatie.


– Sunt mirat c` ave]i prieteni, i-o \ntoarse el. |]i trebuie maipu]in curaj s` \nfrun]i Everestul decât pentru a v` cuceribun`voin]a!

– P`rerea dumneavoastr` \mi este indiferent`.– B`nuiam!El \[i frec` perplex b`rbia, vizibil pu]in obi[nuit ca farmecul lui

s` suscite acest gen de reac]ie. |n t`cerea care urm`, Kimberleyprofit` ca s` guste o \nghi]itur` de cafea. Era delicioas` [i regreta \nsinea ei c` nu poate s-o savureze \n tihn` când, brusc, necunoscutulizbucni \n râs. Apoi, ca [i cum nu se \ntâmplase nimic, el relu`:

– |n ce regiune din Fran]a inten]iona]i s` sta]i?Ce trebuia oare s` fac` pentru a sc`pa de el? Pân` unde

trebuia s` mearg` cu insolen]a pentru ca el s` \n]eleag` \n sfâr[itc` era nedorit? Kimberley nu-[i putu re]ine un r`spuns pu]inpueril:

– Asta nu v` prive[te!– Poate c` da... Imagina]i-v` c` merg \n aceea[i direc]ie.– Insinua]i c` am putea c`l`tori \mpreun`?– De ce s` nu lua]i \n considerare eventualitatea? Sunt \n

cùtarea unei ma[ini [i...– |n]eleg! Ei bine, nu conta]i pe mine pentru a v` servi drept

[ofer, eu nu iau niciodat` autostopi[ti.– Din lips` de generozitate sau pentru c` tat`l dumneavoastr`

v-a interzis?Inima lui Kimberley se strânse: „Tat`“ era un cuvânt pe care nu

avusese niciodat` [ansa s`-l pronun]e.Necunoscutul nu putea ghici c` era orfan` dar, \n schimb, p`ru

sensibil la umbra de triste]e care voalase privirea lui Kimberley.


– Ierta]i-m` dac` v-am sup`rat... Dar insist: dac` itinerarulnostru se \ntâmpl` s` fie acela[i, de ce s` nu \mp`r]im ma[inadumneavoastr`? Acum ne cunoa[tem.

– Nu tocmai.Ea \nghi]i ultimile pic`turi de cafea [i \[i strânse lucrurile.– De altfel, este timpul s` plec. Singur`!Cu aceste cuvinte f`r` echivoc, se ridic` [i se \ndep`rt` f`r` s` se

\ntoarc`.De data asta, b`rbatul nu \ndr`zni s` insiste. Dar \i sim]i privirea

a]intit` asupra ei pân` la ie[irea din sal`.Cu mâna pe cheia de contact, nu se decidea s` porneasc`.

Enervarea f`cea s`-i bat` inima ca o tob`, se sim]ea emo]ionat`,aproape tulburat`, ca [i cum furtuna sfâ[ia cerul, se repercuta pân`\n adâncul fiin]ei ei.

Ce se \ntâmpla oare? Reflectând mai bine, nu credea càmintirea lui Philippe poate fi cauza emo]iei ei. Dup` ruptura lor,avusese uneori ocazia de a-l \ntâlni pe fostul ei logodnic la diverseserate. Se afi[a cu femei superbe, le etala ca pe ni[te bijuterii,semne exterioare ale bog`]iei lui. Ori, \n acele circumstan]e,Kimberley nu sim]ise nici cea mai mic` gelozie, ci mil` pentru acelefemei cu priviri \namorate. {i ea se l`sase prins` \n capcan` debog`]ia lui, de fizicul lui distins [i de for]a viril` care-l caracterizaupe Philippe. Bra]ele lui puternice p`reau atât de lini[titoare, atât deprotectoare...

|n timp ce \[i rememora \mbr`]i[`rile lor, adev`rul \i ap`ru ca oeviden]`. Când, dup` ce aproape o r`sturnase, necunoscutul osus]inuse cu o mân` ferm`, aceast` senza]ie de putere, deinvulnerabilitate, o tulburase. Da, timp de o secund`, sim]ise


dorin]a s` se topeasc` la acel piept viguros, s` se refugieze acolo [is` i se abandoneze. Ca [i cum g`sise \n sfâr[it un loc familiar,r`d`cini uitate dar imediat recunoscute.

Se \nfior`: aceast` revela]ie \i displ`cea. Trebuia oare s` deduc`din asta c` orice b`rbat cu \nf`]i[are de macho putea s`-i suceascù[or capul? |[i descoperea un punct slab, o fisur` \n carapacea pecare o ridicase \n jurul ei ca s` se protejeze.

|[i adres` o grimas` ironic` aproape \nduio[at`, \n oglindaretrovizoare. A[adar, \n spatele femeii de afaceri abile se ascundeao tân`r` avid` de dragoste, de protec]ie [i de siguran]`...

F`r` s` insiste prea mult asupra acestei descoperiri, \ntoarsecheia de contact [i porni. Deoarece, dac` aceast` tr`s`tur` decaracter lui \i displ`cea, refuza totu[i s` se \nvinov`]easc`: dintr-ocopil`rie petrecut` \n singur`tatea orfelinatului, nimeni nu puteaie[i neatins. {i dac` Pam [i cu ea reu[iser` s`-[i construiasc` unechilibru, nu erau totu[i cioplite din stânc`, Kimberley o [tia.

O burni]` deas` luase locul aversei [i automobili[tii profitau deaceast` ameliorare relativ` ca s`-[i reia drumul. Ma[inile sestrângeau \ntr-un [ir lung pe breteaua care ducea la autostrad` [iKimberley a[tepta r`bd`toare ca micul ambuteiaj s` dispar`.

Deodat`, se ghemui pe scaun, \ntr-o tentativ` disperat` de a seface invizibil`: necunoscutul traversa [oseaua prin fa]a ei, doar lazece centimetri de bara ei de protec]ie. O v`zuse oare, orecunoscuse? Se pare c` nu, altfel n-ar fi sc`pat ocazia s-o solicitedin nou. |l privi \ndep`rtându-se pe [osea [i tocmai re\ncepea s`respire când el se opri deodat` pentru a se posta \n fa]a ma[inilor,cu degetul mare ridicat. Dac` \n minutul urm`tor, nimeni nu sesacrifica s`-l ia pe acest autostopist ud leoarc`, va trebui s` treac`prin fa]a lui.


Din p`cate, nimeni nu se l`s` cople[it de mil`. Necunoscutul, \nceea ce-l privea, nu \ntârzie s` identifice mica siluet` care seascundea \n spatele [terg`toarelor de parbriz [i s` afi[eze unzâmbet ironic.

Kimberley \l dep`[i f`r` m`car s`-i adreseze o privire, dar inimaei b`tea s` se rup` [i ru[inea \i \mbujora obrajii. Generoas` din fire,resim]ea pu]in` remu[care c`-l las` pe acest b`rbat \n ploaie.

– Cu atât mai rù pentru el! exclam` ea cu voce tare. Nu puteas` i se impun` \n felul acesta.

{i, pentru a lupta \mpotriva vinov`]iei, \ncepu s` alc`tuiasc`mental o list` de repro[uri \mpotriva autostopi[tilor \n general [iacestui individ \n special. |n mijlocul frumoasei sale enumer`ri, se\ntrerupse: ceva nu era \n ordine, ma[ina ei nu r`spundea ca deobicei. P`rea dezechilibrat`, se cl`tina... O pan`! Prima ei reac]ie fude u[urare: binecuvântat fie acest ambuteiaj care f`cea incidentulf`r` urm`ri. |n plin` vitez`, ar fi riscat s` piard` controlulvehiculului! Optimismul ei nu dur` totu[i: acum trebuia s` schimbeaceast` roat`, \ncercare \ntotdeauna de temut, [i pe deasupra \nploaie. La câ]iva zeci de metri de acel necunoscut sup`r`tor, colacpeste pup`z`!

Bine\n]eles, marginea drumului se transformase \ntr-oadev`rat` mla[tin` \n care pantofii ei de var` se \nfundau;bine\n]eles, cricul se afla \n fundul portbagajului, \n spatelevalizelor; bine\n]eles, ultimul bulon al ro]ii refuza cu \nc`p`]ânares` se lase de[urubat...

Transpira, blestema, ap`sa cu toate for]ele pe cric când o mân`se a[ez` pe um`rul ei.

– Haide]i, l`sa]i-m` pe mine s-o fac... Nu sunt ranchiunos!– M` descurc foarte bine, v` mul]umesc!


Nici m`car nu-[i d`duse osteneala s` se \ntoarc` pentru aidentifica autorul acestei caritabile propuneri: [tia prea binecine era!

Se opinti, \mpinse, trase, se chinui, f`r` ca mica pies` metalic`s` se mi[te un milimetru.

– Este \ntr-adev`r atât de umilitor s` admite]i c` n-ave]i for]a s`debloca]i acest bulon?

– De acord! exclam` ea indispus`.Ea \i \ntinse unealta.– Dar m-a[ mira s` izbuti]i s-o face]i mai bine decât mine.

Aceast` pies` este \n]epenit` [i...Se \ntrerupse: bulonul nu rezistase nici m`car o secund` la

\ncercarea necunoscutului, care ridica deja pneul deteriorat.– Ave]i o roat` de rezerv`, sper?Ar fi s`rit de gâtul oricui altcuiva, cu nesfâr[it` recuno[tin]`.

Acestui exasperant personaj \ns`, se mul]umi s`-i r`spund` pe unton sever:

– Poate c` femeile n-au mul]i mu[chi, domnule. Dar pentru astanu trebuie luate drept aiurite. Da, am una, \n portbagaj.

– Ei bine, iat` o veste bun`! S-o punem [i s` ajungem repede laad`post!

La aceste cuvinte, furia tinerei femei spori.– Voi termina [i m` voi pune la ad`post. Mul]umesc [i la

revedere!Reac]ia necunoscutului o mir` pe Kimberley; departe de a se

sup`ra, el izbucni \n râs \ntinzându-i roata murdar` de noroi.– Dac` vre]i s` v` \nnegri]i frumoasele dumneavoastr` mâini,

sunte]i liber` s-o face]i.


Ea refuz` obiectul cu un semn din cap. A[a cum ar`ta, nu puteadecât s`-[i murd`reasc` hainele de unsoare [i de p`mânt. {inecunoscutul o [tia bine!

– Deci, continu` el, voi \ncheia eu aceast` corvoad` [idumneavoastr` m` ve]i \ncuraja cu un zâmbet amabil... dac` sunte]icapabil`!

F`r` s`-i lase timp s` r`spund`, el se \nh`m` la lucru. Repara]iafu realizat` \ntr-o clipit` [i Kimberley trebui s` admit` \n sinea ei c`niciodat` n-ar fi reu[it s` se descurce cu atâta pricepere.

– Iat`! exclam` victorios necunoscutul. Frumoas` treab`,nu-i a[a?

– Da, r`spunse ea f`r` tragere de inim`.Hot`rât lucru, b`rbatul acesta nici m`car nu \ncerca s`-[i

ascund` autosatisfac]ia. {i nimic nu detesta Kimberley mai mult pelume decât arogan]ii [i preten]io[ii!

– {i mai ales, nu-mi mul]umi]i!O ironiza, p`rea aproape c` jubileaz` de pu]ina recuno[tin]` pe

care o ar`ta tân`ra femeie.– |ntre compatrio]i, ce poate fi mai normal decât s` se ajute,

continu` el. Nu, nu insista]i, n-am nevoie de o batist` de hârtie cas`-mi [terg mâinile.

Râdea de ea... [i avea dreptate, admise ea. La urma urmei, de[iacest b`rbat nu-i era deosebit de simpatic, se ar`tase serviabil [igalant.

– Oh, scuza]i-m` spuse ea.{i se repezi \n partea din fa]` a ma[inii pentru a r`scoli \n cutia

de m`nu[i [i a scoate de acolo un pachet mare de [erve]ele dehârtie.


– }ine]i... Sper c` vor fi destul de solide.– Mul]umesc.– Eu v` mul]umesc.– |ncântat c` am putut fi util.... [i c` am f`cut cuno[tin]` cu

dumneavoastr`, domni[oar`....?– Harris, Kimberley Harris.– Bine... Bun...El ezita acum, dansând de pe un picior pe altul, ca un copil.

Astfel, i se p`rea aproape \nduio[`tor. Dar lic`rul mali]ios care-ip`r`sise o clip` ochii alba[tri, nu \ntârzie s` apar` din nou.

– Nu vre]i s` [ti]i cum m` numesc? Presupun c` nu vìntereseaz`?

Ea se for]` s` zâmbeasc` \ntr-un mod amabil. Dar Dumnezeule,cât o exaspera tipul acesta!

– Ba da... bine\n]eles.– Sunt Lawrence Cory. Asta v` spune ceva?Intrigat` de aceast` \ntrebare, Kimberley f`cu rapid apel la

memoria ei: Lawrence Cory.... Dar acest nume nu-i evoca nimic.– Nu, ar fi trebuit?– Nu \n mod special.Râdea, [i Kimberley se st`pâni s` nu-l insulte. C`zuse \nc` o dat`

\n capcana pe care necunoscutul i-o \ntinsese. Pentru a-i atrageaten]ia asupra lui, prelungea conversa]ia, dovedind c` nu-i lipseaimagina]ia!

– La revedere, domnule Cory. {i mul]umesc \nc` o dat`.Cu un pas hot`rât, se \ndrept` spre partea din fa]` a ma[inii [i se

instal` la volan. Trânti portiera, ca pentru a pune punct acestei\ntâlniri. Dar \nsemna s` nu ]in` seama de \nc`p`]ânarea personajului.El b`tea deja \n geam. Ea cobor\ geamul doar cinci centimetri.


– Da?– Merge]i spre sud?D`du din cap f`r` tragere de inim`, \n semn de afirmare. Cum

ar fi putut s` mint`? Ceea ce francezii numeau „AutostradaSoarelui“, n-avea alt` destina]ie!

– {i eu la fel! exclam` el, \ncântat de aceast` descoperire. {iunde, exact?

Dac` nu s-ar fi spart propriul ei cauciuc, Kimberley s-ar fi gânditla o lovitur` premeditat`... Faptele p`reau c` se \mbin` astfelpentru ea, \ncât s` nu poat` sc`pa de a-i servi drept taxi acestuiLawrence Cory! Când \i dezv`lui destina]ia ei exact`, nu fu uimit`s`-l aud` exclamând:

– Doar la câ]iva kilometri de locul meu de vilegiatur`!– Dar fac o oprire pe drum, se gr`bi ea s` adauge. Peste dou`

ore, contez s` ajung la hotelul unde am rezervat o camer`.Stupefiat`, \l v`zu c` se \ndep`rteaz` cu pa[i mari. Dar n-avu

timp s` \nceap` s` se bucure. |n oglinda retrovizoare, \l v`zu c`-[iia bagajul, abandonat pe marginea drumului, [i revine. Deschiseportiera din spate, \[i depuse acolo geanta de voiaj, apoi \nconjur`ma[ina [i se a[ez` lâng` ea.

– Eu sunt ca dumneavoastr`, prefer c`l`toriile lini[tite, cu „haltepentru ecler cu ciocolat`“. V` plac pr`jiturile, nu-i a[a?

Kimberley demar`. Pierduse, [tia s-o recunoasc`. |n fa]a uneiasemenea \ndr`zneli, cum s` se lupte?

El \[i continua monologul, indiferent la expresia \ncruntat` atinerei femei.

– Am visat \ntotdeauna s` m` lansez \ntr-un studiu asuprameritelor comparate ale pr`jiturilor engleze[ti [i frantuze[ti.Checurile [i budincile noastre...


– Domnule Cory?– Da, domni[oar` Harris?– Nu g`si]i excesiv s`-mi impune]i aceast` conversa]ie pe lâng`

prezen]a dumneavoastr`?Se exprimase calm, f`r` agresivitate dar cu fermitate. Lawrence

Cory izbucni \n râs.– |ncercam doar s` destind atmosfera. Dar fiindc` eforturile

mele sunt zadarnice...Ea puse cu hot`râre o caset` cu muzic` clasic` \n combina

ma[inii.– Schubert, coment̀ Lawrence Cory, unul din compozitorii mei prefera]i.Ascultar` un timp melodia, adânci]i \n medita]ie. Extrem de

melancolic`, opera se armoniza tulbur`tor cu peisajul ploios caredefila prin fa]a ochilor lor.

Deodat`, vocea pasagerului stric` acest subtil [i lini[titorechilibru.

– Se pare c` nu m` aprecia]i mult.– Nu v` cunosc...– {i nu dori]i s` ne cunoa[tem mai bine, a[a-i?Ea schi]` un zâmbet mali]ios.– |ntr-adev`r... Toate femeile sunt oare obligate s` r`spund`

\ncerc`rilor dumneavoastr` de seduc]ie?– Nu \ncercam s` v` seduc, se sup`r` Lawrence. |ntotdeauna

sunte]i atât de suspicioas`?– |ntotdeauna. {i dac` t`g`dui]i, cum explica]i purtarea

dumneavoastr` de la cafenea?– Ce a fost ambiguu? V-am lovit, m-am temut c` v-am f`cut rù...– Par atât de fragil`?– Pentru o persoan` care este pu]in psiholog, nu exist` nici o

\ndoial`.


Scoas` din s`rite de aceast` mic` fraz`, Kimberley tres`ri [ima[ina f`cu o u[oar` deviere.

Lawrence Cory izbucni \n râs.– Dovada!Kimberley \[i \ndrept` toat` aten]ia asupra drumului.– V` considera]i drept Freud, acum? \ntreb` ea, cu o voce

perfect st`pânit`.– |n general, oamenii apreciaz` s` li se acorde interes. Sunte]i altfel?– Trebuie s-o cred. V-a[ fi recunosc`toare s` m` accepta]i a[a

cum sunt [i s` v` p`stra]i analizele pentru dumneavoastr`.– Am \n]eles!El \nso]i aceast` declara]ie cu un gest pacifist al mâinii, apoi se

instal` mai confortabil pe scaunul lui. |n aceast` manevr`, atinseu[or cu cotul bra]ul gol al tinerei femei.

Aceast` mângâiere involuntar` o tulbur` pe Kimberley. |[i sim]iinima strângându-se, un nod \n gât [i obrajii ro[ind. Jenat`, arunc`pe furi[ o privire vecinului ei; el o observa, dar abia \i \ntâlni ochii[i el \nchise pleoapele, ca [i cum avea inten]ia s` doarm`.

Lini[tit` de aceast` atitudine, putu \n fine s`-[i recapete calmul[i s`-[i analizeze reac]ia. Ciudat fenomen, aceast` tulburarecople[itoare pe care b`rbatul o stârnise \n ea la prima lor \ntâlnire,\n urm` cu o or`, se repeta. {i tot timpul schimbului lor de replici,se sim]ea stingherit`, nervoas`, susceptibil` [i vulnerabil`. Ce aveaoare \ncât s-o tulbure astfel? B`rba]i atr`g`tori \ntâlnea \n fiecarezi.... {i de altfel, acest Lawrence Cory nu-i pl`cea deloc, cuinsolen]a lui [i acest fel de a fi ca [i cum [tia totul.

Iat` un mister pe care nu dorea s`-l l`mureasc`. |ntr-o or`, vaajunge la hotelul ei [i va putea \n sfâr[it de scape de el. Pentrutotdeauna!


Capitolul 2

Kimberley sim]i o real` u[urare când ajunse \n sfâr[it la hotel.Lawrence Cory, care dormea, n-o mai deranjase, dar simpla sa

prezen]` lâng` ea era suficient` ca s-o tulbure. {i apoi, dup` aceast`lung` [i dificil` zi, se sim]ea literalmente epuizat`!

Oprirea motorului \l trezi pe vecinul ei, care se \ntinse cugesturi de felin`.

– Am ajuns?– Da, la hotelul unde fac o pauz`.Cu hainele mototolite [i \nc` umede de ploaie, cu p`rul ciufulit

[i tr`s`turile trase, tân`ra femeie sim]ea c` nu ar`ta bine. Aerulodihnit al lene[ului ei pasager o exaspera [i mai mult [i cobor\ dinma[in` trântind portiera.

|[i scotea valiza grea din portbagaj când Lawrence Coryinterveni.

– L`sa]i, o voi duce eu.– Mul]umesc dar nu-i nevoie, m` ocup eu!– Nu fi]i atât de \nc`p`]ânat`! M`car atâta lucru pot face, dup`

ce mi-a]i oferit atât de amabil ospitalitate. Nu sunt un ingrat.

Puse st`pânire pe bagajul greu [i se \ndrept` cu un pas hot`râtspre hotel.

Descump`nit`, Kimberley r`mase o clip` uluit` \n fa]aportbagajului deschis. Apoi trânti capacul cu violen]`.

Când va reu[i oare s` scape de acest intrus? O ajutase, \ir`spunsese cu aceea[i moned`... De ce nu disp`rea, acum?

|n spatele biroului de la recep]ie, un personaj a c`rei gr`simedovedea c`-i pl`cea s` m`nânce bine, ridic` o privire binevoitoarespre nou-veni]i.

Kimberley \l identific` imediat drept proprietarul hotelului,domnul Dubois, care-i r`spunsese la telefon cu atâta amabilitate.

– Sunt Kimberley Harris, spuse ea ignorându-l \n modostentativ pe Lawrence Cory. Am rezervat o camer` pentru onoapte.

– Domni[oar` Harris, dar bine\n]eles! Cu furtuna asta teribil`,nu v` a[teptam atât de devreme. Drumul n-a fost prea greu?

Tân`ra femeie nu se putu \mpiedica s` arunce o privire piezi[`spre pasagerul ei. Domnul Dubois nu va putea b`nui niciodat` câtde penibil` fusese ultima parte a drumului!

– Nu prea, min]i ea. Dar sunt ner`bd`toare s` fac o baie!– C`zile sunt imense [i apa fierbinte... Ve]i fi mul]umit` de

scurtul dumneavoastr` sejur la „Hanul lebedei!“Domnul Dubois \i \ntinse o cheie.– Camera 407, spuse el. Henri va veni s` v` ia lucrurile.T`cut pân` acum, Lawrence Cory se manifest`:– Nu-i nevoie s`-l deranja]i, pot s` duc eu bagajele domni[oarei

Harris.Bonomul nu-[i ascunse surprinderea.– Sunte]i \mpreun`? Am \n]eles c` domni[oara Harris dorea o

camer` simpl`. Dar nu este nici o problem`, eu...


– Sunt singur`! exclam` Kimberley. Domnul Cory este... hm...un prieten, doar un prieten. El nu r`mâne.

Ea \i adres` o privire amenin]`toare lui Lawrence, cerându-it`cere; n-avea inten]ia s`-i povesteasc` domnului Dubois strania lor\ntâlnire.

– Henri se va ocupa de valiza mea, domnule Cory, adùg` ea.Este preferabil s` ne spunem r`mas-bun aici.

|i \ntinse mâna [i, dup` o secund` de ezitare, el i-o lu`.– Ur`sc desp`r]irile. S` ne spunem mai degrab` la revedere...– La revedere, atunci, consim]i ea.Din fericire, numitul Henri alese acest moment pentru a-[i face

apari]ia, oferindu-i lui Kimberley o porti]` de sc`pare providen]ial`.Ea \l urm`ri pe scar`, f`r` m`car s`-i adreseze o ultim` privire

celui care o privea \ndep`rtându-se cu un zâmbet ne\ncrez`tor.|n sfâr[it, sc`pase de el!Tân`ra femeie se \ntinse pe pat, epuizat`. Hot`rât` s` lupte

\mpotriva somnului, nu trebui totu[i s-o fac`: surescitarea \isfredelea membrele obosite [i tensiunea care-i \n]epenise spatele \ntimpul c`l`toriei se transformase \n durere. Numai c`ldura unei bìputea s`-i calmeze durerea muscular` [i nervii!

|ntins` \ntr-o ap` irizat` de numeroase mici bule aeriene aleunui odorant de baie spumos, reu[i \n sfâr[it s`-l alunge peLawrence Cory din mintea ei [i s` se destind`.

Se bucura s-o reg`seasc` \n curând pe Pamela, prietena ei ceamai bun`, cea pe care o considera sora ei: nu crescuser`\mpreun`, \mp`rt`[ind acelea[i necazuri de copile f`r` p`rin]i, dar[i rarele momente de bucurie ale unei educa]ii de orfelinat? Aveauatâtea lucruri \n comun... Dar peste câteva zile, Pamela puneacap`t unei vie]i de singur`tate; Kimberley \i dorea din toat` inimatoat` fericirea.


|nf`[urat` \ntr-un halat mare, \[i acord` timp s` se maseze cu ocrem` hidratant` [i-[i termin` toaleta cu un nor de talc deliciosparfumat.

Acum, se sim]ea aproape odihnit`. O mas` bun`, o noapte bun`de somn, [i mâine va putea s`-[i reia drumul f`r` cea mai micùrm` de oboseal`... [i f`r` Lawrence Cory!

|mbr`c` un ansamblu cu pantalon din jerseu grej pe care-l puse\n valoare cu cercei [i un lan] de aur. Cu o expresie aprobatoare, seexamina \n oglind`: toaleta, simpl` [i totodat` elegant`, \i punea \nvaloare corpul zvelt [i culoarea nisipie se potrivea perfect cu p`rulei castaniu cu reflexe ro[cate. Nu mai avea decât s`-[i marchezeochii verzi cu o tr`s`tur` de creion, apoi s`-[i rujeze u[or buzele [iera \n sfâr[it gata!

|n clipa aceea, se auzir` dou` cioc`nituri scurte \n u[`.Kimberley tres`ri. Desigur, putea fi domnul Dubois sau Henri, s-oanun]e c` cina era servit`. Dar degetul ei mic \i [optea c` nu...

El st`tea \n fa]a u[ii, \mbr`cat elegant cu un pantalon de catifeareiat`, o c`ma[` alb` [i o hain` de tweed foarte „englezeasc`“.

Primul reflex al tinerei femei fu s`-i \nchid` u[a \n nas, darrenun]`: cuno[tea acum \nc`p`]ânarea acestui b`rbat. F`r` nici o\ndoial`, ar fi capabil s`-[i petreac` seara \n fa]a u[ii ei. Erapreferabil s`-l \nfrunte din nou.

– Ce face]i aici? \ntreb` ea tìos. Credeam c` a]i plecat.El \i adres` un zâmbet pu]in trist.– Credea]i? Afar` de cazul când nu spera]i.– Care este diferen]a?– Exist` una... \n ochii mei cel pu]in. Dar, de[i nu v` interesez,

v` anun] c` am luat o camer` \n acest hotel, la etajul de dedesubt.De ce oare un b`rbat atât de seduc`tor sim]ea nevoia s` se

impun` astfel? Kimberley \l m`sur` cu circumspec]ie. Tân`r,


frumos, elegant, se pare foarte cultivat [i inteligent, Lawrence Corytrebuia s` plac` femeilor... De ce se \nc`p`]âna s-o urm`reasc` peea? Fiindc`, evident, farmecul lui viril nu ac]iona asupra ei? Dinmândrie? Din sfidare? Nu... era altceva? Dar ce?

– De-a ce v` juca]i? \ntreb` ea cu brusche]e.– De ce crede]i c` m` joc? Nu mai am vârsta.– |ntr-adev`r. Nici s` v` pierde]i astfel timpul.– Sper c` nu este cazul... [i c` ve]i accepta invita]ia mea la cin`.Ea scutur` din cap.– A]i pierdut! Aveam inten]ia s` chem serviciul de etaj ca s` mi

se aduc` o gustare. Sunt foarte obosit`.– Inten]iona]i s` mânca]i singur` \n camer`?– Da.– |n aceast` \ncânt`toare ]inut`? Ar fi p`cat.Ochii lui alba[tri o m`surar` pe tân`ra femeie din cap pân` \n

picioare, cu o admira]ie neascuns`.– P`cat sau nu, asta este.|n ciuda tonului agresiv al r`spunsului ei, se sim]ea ridicol`.– {i dac` am \ngropa securea r`zboiului? propuse Lawrence.

|mi s`rb`toresc aniversarea [i mi-ar pl`cea s` v` invit s-o celebr`m.– Aniversarea dumneavoastr`? Stranie \ntâmplare...|n sinea ei, b`nuia c` inventase toat` aceast` poveste ca s-o

conving`. Hot`rât lucru, era \n stare de orice!– Atunci, este da?– Este nu!– Dar sunte]i incredibil`! exclam` Lawrence Cory. Nu exist`

realmente nici un mijloc de a sparge ghea]a cu dumneavoastr`.Totu[i, am putea avea rela]ii amicale.

– {i dac` nu m` intereseaz`? Crede]i \ntr-adev`r c` toate femeiledin lume v` consider` un cadou c`zut din cer?


– Deloc, cu siguran]`... Dar pe acelea, nu le-am \ntâlnit \nc`.Pentru a i se ierta arogan]a r`spunsului, izbucni \n râs. Dar

Kimberley r`mase de piatr`.– Ei bine, tocmai a]i \ntâlnit pe una din ele, domnule Cory. {i

acum, bun` seara!|ncerc` s` \nchid` u[a, dar b`rbatul o bloc` repede cu o mân`

ferm`. Nu mai râdea [i ochii lui alba[tri str`luceau de mânie.– N-am for]at niciodat` o femeie s` accepte o invita]ie [i nu voi

\ncepe azi V` doresc o cin` pl`cut` \n singur`tate.Se r`suci pe c`lcâie, lipsind-o pe Kimberley de pl`cerea de a-i

trânti u[a \n nas.R`mas` singur`, ezit` asupra comport`rii de urmat.De[i \i spusese lui Lawrence Cory c` va cina \n camer`, n-avea

nici un chef s` ron]ìe un sandvi[ \n fa]a televizorului.„{i apoi, cu atât mai rù dac` m` ia drept o mincinoas`, \[i

spuse ea deodat`. N-o s`-mi stric seara din cauza acestui tipsup`r`tor“.

Cochet amenajat`, sala de mese a „Hanului lebedei“ eraprimitoare, \n timp ce mirosuri apetisante care veneau dinbuc`t`rie f`ceau poft` de mâncare oaspe]ilor.

Kimberley reper` o mas` mic` mai la o parte, lâng` o fereastr`care d`dea spre un lac pe care \notau lebede [i ra]e. DomnulDubois nu neglija nici un detaliu [i, de la vesela de por]elan deLimoges la buchetul \ncânt`tor de trandafiri care decora fiecaremas`, totul te invita la o cin` agreabil`. Cu atât mai mult cu câtLawrence Cory nu era acolo!

|[i acord` timp s` studieze meniul [i s`-[i compun` prima eimas` din gastronomia francez`.

„La dracu cu zgârcenia!“ \[i spuse ea alegând mânc`ruri alese.


– Pentru \nceput, \i spuse ea chelnerului, voi lua o por]ie depate de ficat, urmat de o bucat` de miel tân`r \nso]it de o jum`tatesticl` de vin de Bordeaux. Simt o foame de lup!

Buna ei dispozi]ie trebuia totu[i s` fie de scurt` durat`: savurapateul de ficat când Lawrence \[i f`cu apari]ia.

Se cufund` imediat \n contemplarea unui grup pozna[ deboboci de ra]` care se b`l`ceau pe micul lac. Totu[i, de[i se ap`ra,gândurile ei mergeau spre exasperantul personaj care se instalasenu departe de ea. Din fericire, \i desp`r]ea o mas` ocupat` de ozgomotoas` familie numeroas`, astfel c` nu trebuia s` \nfrunteprivirea lui ironic`.

Agita]ia ciudat` care le cuprinsese pe vecinele ei, douènglezoaice \n vârst`, la intrarea lui Lawrence nu-i sc`pase luiKimberley.

– El este, murmur` una din ele, sunt sigur`!– Ar fi extraordinar s`-l \ntâlnim aici, \n Fran]a.– {i totu[i! Nu pot s` m` \n[el, abia acum trei zile l-am v`zut, la

galeria de pictur`. Am [i acum catalogul \n geanta mea...Kimberley nu auzi urmarea. A[adar, Lawrence Cory frecventa

expozi]iile londoneze. La prima vedere, putea s` par` straniu,pentru un individ constrâns s` fac` autostopul. Gândindu-se maibine, trebuia s` admit` c` nu p`rea s` aib` dificult`]i financiare –nu luase o camer` \n acest hotel? – [i c` poseda evident o anumit`cultur`. De ce un b`rbat ca el se g`sea \n situa]ia s` cer[easc` unloc \ntr-o ma[in`? Asta era cel mai ciudat!

„Enigma va r`mâne nedezlegat`“ \[i spuse Kimberley, deoarecemai degrab` mor decât s`-i pun \ntrebarea! De altfel, acum c` acestdomn Cory g`sise persoane cunoscute, nu va mai avea probleme.Aceste doamne vor fi cu siguran]` \ncântate s`-l transporte \n sudulFran]ei.


|[i savur` mâncarea sa cu o pl`cere lacom` [i \[i \ncepeadesertul când familia care f`cea barier` \ntre ea [i Lawrence Cory seretrase.

Din fericire, adâncit \n gândurile lui, nu p`ru s` remarce.„Ultima noastr` \ntrevedere l-a convins definitiv s` m` lase \n

pace“, se gândi Kimberley, u[urat`.A[a erau b`rba]ii, la fel de rapizi s` abordeze o femeie cât [i s`

renun]e dac` aceasta nu se arunca \n bra]ele lor. {i se pretinde c`nu le plac femeile u[uratice...

Exclama]ia brusc` a uneia dintre vecinele ei o smulse brusc dinaceste reflec]ii amare.

– {i apoi da, m` duc la el. Voi regreta prea mult c` l-am \ntâlnitf`r` s`-i cer un autograf!

Atunci, sub privirea uluit` a lui Kimberley, doamna se ridic` [ise \ndrept` drept spre masa lui Lawrence Cory.

Un autograf! Hot`rât lucru, pasagerul ei nu \nceta s-o uimeasc`pe Kimberley... Iat` c` autostopistul se dovedea celebru!

Urm`ri scena cu satisfac]ie [i amuzamentul ei era \n cre[tere \ntimp ce femeia se aplecase spre Lawrence [i \n ciuda jenei vizibilea idolului ei, \i \ntindea catalogul strigând cât o ]inea gura:

– {tiu cine sunte]i! Lawrence Cory!Spre deosebire de Kimberley, el nu râdea deloc. P`rea chiar

ciudat de stânjenit.– Da... eu sunt, murmur` el.|[i plecase capul [i Kimberley, ghicea c` ar fi dorit s` se g`seasc`

la mii de leghe de acolo.Incon[tient` de jena interlocutorului ei, femeia se \ntoarse c`tre

prietena ei [i striga peste toat` sala:– }i-am spus! Este Lawrence Cory, pictorul!Apoi flutur` catalogul sub nasul victimei sale.


– Semna]i aici, v` rog!Descump`nit, de atâta hot`râre, Lawrence nu putu decât s`

asculte.Sala, \n acest moment, p`ru cuprins` de frenezie, ca [i cum

fiecare client sim]ea dorin]a imperioas` s` aib` [i el parafa acestuiom important.

Câteva secunde au fost suficiente pentru ca o mul]ime deadmiratori s` se \nghesuie \n jurul lui Lawrence Cory, ghemuit pescaunul lui. Fascinat [i speriat, observ` aceast` \mbulzeal` cu ochibuim`ci]i. Pentru prima dat`, arogan]a \l p`r`si, l`sând locul uneiadev`rate panici.

Zâmbetul lui Kimberley se [terse. Situa]ia nu mai avea nimicnostim [i cel pe care-l considerase aproape un du[man nu-i maiinspir` decât mil`. Cât de pierdut p`rea \n mijlocul acestei hoardecare se arunca asupra lui fluturând hârtii [i creioane ca ni[te arme!

F`r` s`-[i acorde timp s` reflecteze, se arunc` \n \nv`lm`[eal`.– Lawrence, spuse ea pe un ton ferm, s` mergem s` lu`m

cafeaua pe teras`.Ochii pierdu]i ai lui Lawrence Cory se \ndreptar` spre ea, plini

de recuno[tin]`. Apoi, ca prin farmec, privirea lui \[i reg`si toat`siguran]a [i se ridic`.

– Scuza]i-m`, dar tân`ra mea so]ie are nevoie de pu]in` lini[te.Este luna noastr` de miere, \n]elege]i...

Lui Kimberley i se tìe respira]ia. Cum putea el...? Se l`s`condus` afar` f`r` s` spun` un cuvânt, dar dup` ce u[a-fereastr` se\nchise \n urma lor, d`du frâu liber indign`rii.

– De ce a]i spus a[a ceva? Voiam s` v` ajut [i iat` cum \mimul]umi]i! Sunte]i un.... un...

Cùt` \n zadar un cuvânt destul de greu care s`-i exprime furia.Cum nu reu[ea, el \i veni \n ajutor.


– Un b`d`ran, un necioplit? Sau un mitocan, un mojic?– Mai rù decât atât! Dac` m-a[ fi a[teptat la asta, niciodat`...– Niciodat`, ce? i-o tìe el. A trebuit s` v` for]ez mâna ca s` m`

invita]i \n ma[ina dumneavoastr`, a]i refuzat s` cina]i cu mine [i-miar`ta]i o antipatie vizibil`. M-a]i smuls din aceast` hait` dezl`n]uit`,[i v` mul]umesc din nou, dar nu-mi cere]i s` m` arunc la picioareledumneavoastr`, \n temenele ridicole.

– N-am nimic de cerut!– Nici eu...– Oh, ba da.... v`zând figura dumneavoastr` panicat`, acum

câteva minute, am \n]eles c` m` implora]i...– {i m-a]i salvat.... Cât de emo]ionant!– Stupid, mai ales! Dar nu credeam s` fiu complice la o

asemenea minciun`.– S` min]i, este uneori indispensabil, spuse el cu tot calmul din

lume. Cunosc fanii! Când repereaz` o prad`, le trebuie un motivsolid pentru a-i da drumul.

– Este pre]ul gloriei mi se pare!– Dar eu nu sunt cu adev`rat celebru... Dac` una dintre acele

dou` femei n-ar fi asistat la expozi]ia mea, acum câteva zile,niciodat` nu m-ar fi recunoscut.

Lawrence Cory era a[adar un pictor renumit. |n fond, se gândeaKimberley, i se potrivea. Cel pu]in, asta explica modul sù pu]inconven]ional de a c`l`tori. Umorul lui insuportabil [i insolen]a saf`ceau parte f`r` \ndoial` din panoplia de artist.... Extravagan]` casinonim al creativit`]ii. Era ridicol!

|n acel moment, chelnerul le aduse cafelele.– S` ne a[ez`m, propuse Lawrence. {i s` ne continu`m

agreabila conversa]ie sub acest cer romantic \nstelat.


– Nu mai continua]i, murmur` Kimberley printre din]i.Se a[ez` totu[i, dar fa]a ei furioas` ar`ta destul de clar c` nu

ceda decât pentru a-l cru]a pe chelner de spectacolul unei scene.– Doamna dore[te [i altceva? \ntreb` atunci acesta. Un lichior,

un alcool?|n fa]a expresiei consternate a tinerei femei, el crezu potrivit

s`-[i cear` scuze.– V` deranjez, v` rog s` m` ierta]i. V` las...Kimberley n-avu timp s` se explice: el deja disp`ruse. F`cu un

gest de neputin]`. La ce bun s` \ncerce s` pun` lucrurile la locullor, acum? |n acest han, era de acum \nainte „Doamna LawrenceCory“ \n ochii tuturor! Din fericire, nu st`tea aici decât o noapte!

– L-a]i speriat pe acest biet tân`r, \i repro[` Lawrence. Estefrancez, nu uita]i, nu este obi[nuit cu doamne de fier.

– Domnule Cory, dac` cineva de aici poart` responsabilitateaacestei \ncurc`turi demn` de cea mai proast` comedie, acelasunte]i dumneavoastr`... Atunci, \nceta]i s` ironiza]i, v` rog!

– Ironic, zeflemist, mincinos... Ce proast` imagine ave]i despremine!

– Conform` cu aceea pe care o da]i!– Oh... z`resc câ]iva reprezentan]i ai clubului meu de fani care

se \ndreapt` spre aceast` teras`... S` fugim!O larm` de exclama]ii se apropia \ntr-adev`r [i Kimberley s`ri \n

picioare: n-avea nicidecum inten]ia s` \nfrunte \nc` o dat` ace[tioameni exalta]i care o luau drept „so]ia eroului“.

Lawrence o prinse de bra] [i o antren` pe scara care ducea \ngr`din`.

O lini[te binef`c`toare domnea \n labirintul de alei care[erpuiau \n jurul lacului. Timpul rù de peste zi nu mai era decât oamintire urât` [i parfumul florilor se r`spândea \ntr-un aer aproape


cald. Pe cerul senin str`lucea un corn de lun` \nconjurat de omul]ime de stele. Prim`vara flirta deja cu vara.

– Lini[te, \n sfâr[it, murmur` Lawrence.{i pentru prima dat`, Kimberley se sim]i \n acord cu el. Sim]ea

aceea[i impresie de calm dup` furtun`, aceea[i senin`tate.– Da... Ce nebunie, toate astea! Ace[ti oameni sunt ciuda]i: nu

vor s` fac` rù, dar cât de \ngrozitori pot deveni!– Cu timpul, sunt lucruri care te fac s` râzi. Adesea, dintr-o

situa]ie dificil` prin care trec, nu p`strez decât amintirea aspectelorcomice. |mi place partea pozitiv` pe care o d` o anumit` distan]`.

Kimberley izbucni \n râs [i repet` cu voce ascu]it` cuvinteleb`trânei englezoaice:

– Semna]i aici, v` rog!|ntr-un gest de autoironie, Lawrence se chirci \n el \nsu[i.– Da, doamn`, imediat!Râsetele lor r`sunar` \n noapte [i bobocii de ra]`, trezi]i de atâta

veselie, se lansar` \n m`cìeli cacofonice.Kimberley [i Lawrence râser` [i mai tare.Când lini[tea reveni asupra micului lac care str`lucea sub clarul

cornului de lun`, Lawrence o invit` pe tân`ra femeie s` se a[eze peun zid de piatr` pe care cre[teau liane s`lbatice cu un miros decaprifoi.

R`maser` mult timp t`cu]i, contemplând frumuse]ea peisajului,savurând blânde]ea acestei nop]i prim`v`ratice. Profunzimeaacestei reculegeri deveni \n sfâr[it evident` pentru Kimberley, carese sim]i brusc jenat`.

– Am \n]eles c` v` ocupa]i de pictur`, spuse ea. Este meseriadumneavoastr`?

– Da... Sau cel pu]in, una din pasiunile care-mi permit s`-micâ[tig existen]a.


Ea nu \ndr`zni s`-i cear` mai multe preciz`ri. Dar Lawrence se\ntorcea deja spre ea.

– {i dumneavoastr`, ce profesie ave]i?– Mai comun`... Conduc o societate industrial`.– Sunte]i director?– Da. Am mo[tenit aceast` \ntreprindere de la un unchi. Cum

nu l-am v`zut niciodat`, nu m` a[teptam desigur la a[a ceva. Amezitat \nainte de a lua frâiele, dar f`cusem studii comerciale, prinurmare...

– Nu este prea greu?La aceast` \ntrebare aparent inofensiv`, Kimberley sim]i c` se

enerveaz` din nou.– Prea greu... Vre]i s` spune]i: pentru o persoan` de sexul

a[a-zis „slab“?F`cu un gest de iritare [i continu`:– B`nuiam c` sunte]i genul de b`rbat care crede c` locul unei

femei este acas`.– Dac` ele o doresc, de ce nu? Altfel, n-am nici un fel de

prejudecat` \n aceast` privin]`. De altfel, majoritatea prietenelormele lucreaz` [i am considerat \ntotdeauna c` este normal.

P`rea sincer [i Kimberley \[i regret` agresivitatea.– De ce ajungem \ntotdeauna s` ne cert`m? \ntreb` ea.Un zâmbet u[or ap`ru pe fa]a frumoas` a lui Lawrence.|n penumbr`, tr`s`turile lui p`reau [i mai nobile, mai

armonioase, [i Kimberley fu frapat` \nc` o dat`.– Nu [tiu, r`spunse el. Trebuie s` avem totu[i puncte comune.

Cu timpul, sper, vom sfâr[i prin a ne \n]elege.El lu` mâna tinerei femei [i o duse la buze cu nesfâr[it`

blânde]e. Aceast` tandre]e nea[teptat` o tulbur` pe Kimberley?


N-ar fi [tiut s-o spun`. ... Dar emo]ia care o gâtui f`cu s`-i batìnima ca un metronom \nnebunit.

|ncerc` totu[i s` se elibereze.– Vom putea poate s` devenim prieteni, murmur` ea. Dar nu

este ceea ce spera]i de la mine...– {i dumneavoastr`, ce a[tepta]i? Nu sunt sigur c` [ti]i.De data asta, \[i retrase mâna cu un gest atât de hot`rât, \ncât

Lawrence nu i-o putu re]ine. Furia cre[tea \n ea cu o for]` re\nnoit`.|[i repro[a c` putuse s` cread` c` ar putea \ntre]ine rela]ii amicalecu acest b`rbat...

– Ba da, foarte bine! exclam` ea. Vreau s` \ncetez aceast`conversa]ie f`r` rost [i s` m` duc la culcare. Sunt obosit`!

S`ri \n picioare, gata s`-[i ia r`mas-bun.– Mai r`mâne]i pu]in, o rug` Lawrence. S` \ncerc`m s`

doborâm acest zid care se ridic` f`r` \ncetare \ntre noi...– La ce bun? Nu suntem predestina]i s` ne revedem.Lawrence se ridic` [i se apropie de ea.– Cum pute]i prevedea ce ne rezerv` viitorul? Poate c`

drumurile noastre se vor \ntâlni din nou, cine [tie?Aproape o atingea acum [i Kimberley, din instinct, f`cu un pas

\napoi.– Fi]i lini[tit`. N-am inten]ia s` v` sperii.– Nu m` tem de dumneavoastr`!– De mine, nu, dar de dumneavoastr` \n[iv`?– Nu \ncepe]i din nou cu psihologia dumneavoastr` de doi bani!– Cine este el, Kimberley?Surprins` de aceast` \ntrebare deplasat`, tân`ra femeie bâigui:– Dar... Ce vre]i s` spune]i?– Cine este individul smintit care te-a r`nit? Cine a \nr`d`cinat

\n dumneata aceast` team` de b`rba]i? Eu nu-]i vreau nici un rù....


Ochii lui alba[tri o fixau cu o intensitate aproape seduc`toare,astfel \ncât nici m`car nu avea for]a s` reac]ioneze când o trase \nbra]ele lui [i puse st`pânire pe buzele ei. Când o strânse mai tare\n bra]ele sale, Kimberley sim]i nevoia nest`pânit` s` seabandoneze acestui s`rut. Lawrence nu mai era un strìn, aveaimpresia c`-l cunoa[te de secole.

Trebui s` fac` un efort pentru a se smulge din aceast` minunat`\mbr`]i[are [i, respingându-l pe Lawrence, l`s` s`-i scape oexclama]ie tânguitoare:

– L`sa]i-m`!– Trebuie s` m` supun?Aceast` \ntrebare, pus` cu o voce r`gu[it` [i dezolat` se adresa

lui \nsu[i. Kimberley \i r`spunse, \n defensiv`:– Da! Nu v` apropia]i de mine!El avu un gest obosit.– De acord... S` intr`m acum, este târziu.Intrar` \n han f`r` s` schimbe o vorb` [i, \n hol, desp`r]irea fu scurt`.– Bun` seara, domnule Cory.– |]i doresc o noapte bun`, domni[oar` Harris. Vise pl`cute.Imaginile care popular` mintea lui Kimberley noaptea aceea,

aveau ritmul chinuitor al co[marurilor. Lawrence Cory, acest intrus,o urm`ri pân` [i \n aceast` lume ireal`. {i ea se zb`tea, evita\mbr`]i[`rile lui impetuoase [i mângâierile lui pasionate, \nainte dea ceda, emo]ionat`, s`ruturilor lui languroase. Apoi se trezeatres`rind [i, \n singur`tatea camerei sale, i se p`rea c` simte \nc`dulcea]a gurii lui Lawrence pe pielea ei... Ar fi vrut s` strige, sàlunge aceste idei nebune, s` interzic` gândurilor ei s` revin` lael... Dar de fiecare dat` când adormea din nou, Lawrence ap`rea, \imurmura cuvinte fermec`toare, irezistibile, ca o chemare prea multtimp a[teptat`.


La ora [ase diminea]a, nemaiputând suporta, renun]` definitivs` se odihneasc`.

F`cu un du[ rece pentru a [terge oboseala [i cobor\ la recep]ie.Domnul Dubois, deja la postul lui, se mir` s-o vad` atât de matinal`:

– Domni[oar` Harris, sunte]i deja \n picioare! Dar micul dejunnu este \nc` gata.

– N-are importan]`, domnule Dubois, voi lua o cafea pe drum.– V` voi preg`ti o bùtur` cald`. Ave]i \ncredere \n Dubois, un

client nu va pleca de aici cu stomacul gol!El refuz` s`-i dea nota \nainte de a pune \n func]iune enormul

filtru de cafea [i a despacheta voluminosul pachet de cornuri livratede cofetarul local.

– O s` v` plac` aceste cornuri calde! Se topesc \n gur`, tipicfran]uze[ti!

Incapabil` s` reziste amabilit`]ii gazdei sale, Kimberley se a[ez`\n sala de mese. |n ciuda apetitului ei, \ntotdeauna solid diminea]a,nu se abandon` l`comiei [i se gr`bi s`-[i \nghit` gustarea. Trebuianeap`rat s` sfâr[easc` \nainte ca Lawrence Cory s` coboare!

Suna ora [apte când \l p`r`si pe domnul Dubois, jurând s`revin` \ntr-o zi.

Cu bagajele \n mân`, ajunse la ma[in` cu un pas lini[tit: erasigur` c` Lawrence dormea \nc` profund.

Se \n[ela. Presupusul adormit st`tea pe capota ma[inii ei [i oprimi cu un zâmbet radios.

– Soarele a r`s`rit de ore... Nu te a[teptam atât de târziu!– Dar... Ce faci aici? Micul dejun nici m`car nu s-a servit...– L-am \mp`r]it pe cel al domnului Dubois, la ora cinci. Tartine

cu unt [i dulcea]`. Cornurile nu sosiser` \nc`, dar pentrudumneata, nu m` scutesc de nici un sacrificiu!

Kimberley ridic` ochii spre cer.


– Ce eroism, \ntr-adev`r! {i presupun c` ai petrecut noaptea aici.– Nu, am dormit ca un preafericit \n patul meu. Dar m` trezesc

\ntotdeauna foarte devreme.Ascultându-l vorbind despre noaptea lui lini[tit`, enervarea

tinerei femei ajunse la paroxism.– Ei bine, consider`-te fericit! |n ceea ce m` prive[te sunt

istovit`.– Dac` e[ti obosit`, pot s` conduc eu.– Nu cred c` ]i-am propus ospitalitate, domnule Cory!– Dar o vei face!Ea se post` \n fa]a lui, cu mâinile \n [olduri. Furia f`cea s`-i

str`luceasc` ochii [i-i \nro[ea obrajii. |n lumina dimine]ii, era\ncânt`toare. Dar foarte departe de a b`nui, atât de mult o scoteadin s`rite acest b`rbat.

– Nu! strig` ea. Nu, nu [i nu! Sunt \n concediu [i ]in la lini[teamea. Una din admiratoarele dumitale va fi cu siguran]` \ncântat`s`-]i serveasc` de [ofer, a[a c` nu \ncerca s` m` \nduio[ezi pentrusoarta dumitale! De altfel, vei avea astfel timp s` te bucuri decornuri! La revedere, domnule [i c`l`torie pl`cut`!

F`r` s` mai a[tepte, \[i arunc` bagajele \n portbagaj [i se repezi\n ma[in`. Se a[tepta la o nou` ofensiv` a lui Lawrence, dar, de dataasta, el nu insist`.

U[urarea pe care o sim]i fu totu[i de scurt` durat`. Deoarecemimica trist` [i micul semn de adio pe care i-l adres` fur` mai reledecât o pedeaps`: remu[carea o chinui pân` la sosire. Remu[care...[i poate pu]in regret.


Capitolul 3

– Kim!U[a de la intrare era deschis` [i Pamela alerga spre ea.– |n fine, e[ti aici! |ncepeam s` cred c` erai definitiv pierdut`.– |n dou` sau trei rânduri, a fost cât pe ce!Tinerele femei izbucnir` \n râs [i se \mbr`]i[ar` cu efuziune,

\ncântate c` se reg`sesc dup` dou` luni lungi de desp`r]ire.Abia l`sându-i timp lui Kimberley s`-[i ia valiza, Pam o conduse

\n \ncânt`toarea cas` acoperit` de vi]`-de-vie s`lbatic`.– Vino repede, am atâtea lucruri s`-]i povestesc!– {i eu visam la o sear` lini[tit`... glumi Kimberley.– De asemenea, ]i-am preg`tit un ceai bun [i câteva pr`jituri.

Cunoscându-te, m-am gândit c` asta te va ajuta s` supor]i povesteaaventurii mele. Dar, bine\n]eles, pot a[tepta pân` mâine!

Kimberley scoase o exclama]ie \ngrozit`.– Nu, vreau s` aflu totul imediat! De când mi-ai anun]at marea

veste, tânjesc dup` detalii!Pam tropìa literalmente de ner`bdare [i de bucurie \n timp ce

prietena ei \[i depunea bagajul \n holul mare.

– Dragostea \]i face bine, e[ti str`lucitoare!– Oh, Kim, nu reu[esc s` cred ce noroc am!– {i unde se ascunde fericitul ales?– |n acest moment este cu mama sa, se ocup` de organizarea

caz`rii tuturor invita]ilor no[tri. Nu l-am v`zut de la prânz... [i-milipse[te deja! Oricum, o s`-l vezi mâine.

|n realitate, tân`ra femeie sim]ea pu]in` team` la ideea de a-l\ntâlni pe logonicul lui Pam. Mai mult decât o prieten`, o considerape tân`ra femeie ca pe sora ei [i era deci important s` nu-i displac`b`rbatului vie]ii ei!

– Georges te va adora, sunt sigur`! declar` Pam.Kimberley schi]` un zâmbet amuzat. Pam citea \n ea ca \ntr-o

carte deschis`. {i reciproca era la fel de adev`rat`.– Arzi de dorin]` s`-mi poveste[ti \ntâlnirea voastr`! {i eu s`

savurez aceste minunate tartine!Se instal` pe o canapea confortabil` de catifea [i Pamela se gr`bi

s` vin` al`turi. |ntr-o jum`tate de or`, Kimberley se bucur` de unplatou de pr`jituri delicioase [i de povestea \n culori vii a celei maifrumoase pove[ti de dragoste a secolului. Cea mai frumoas`... dup`Pam, bine\n]eles!

Dar Kimberley nu era departe de a crede c` \ntr-adev`r Georgesap`ruse ca un adev`rat miracol \n via]a prietenei ei. Aceasta p`rea[i mai blond`, [i mai gra]ioas`, [i mai frumoas` decât \nainte. {iacum, \n imen[ii ei ochi alba[tri aproape copil`re[ti, str`lucea omic` flac`r` pe care Kimberley n-o v`zuse niciodat`: aceea a fericirii\n sfâr[it g`site...

De la optsprezece ani, Pam avusese o via]` instabil`, incapabil`s` se fixeze, mergea din serviciu \n serviciu, de la aventuri de o var`la iubiri dezam`gitoare. Niciodat` nu reu[ise s`-[i g`seascèchilibrul, s` fac` alegerea cea mai bun`. Dar ast`zi, totul seschimbase de-a binelea [i Kimberley o sim]ea.


– Pari a[a de mul]umit` \n aceast` cas`!Pam s`ri \n mijlocul \nc`perii [i f`cu o serie de piruete.– Da, m` simt acas`, aici. Nu numai \n aceast` cas`, deocamdat`

provizorie, dar \n aceast` ]ar`, \n aceast` regiune, \n aceast` familie.Oh, [tiu, totul s-a f`cut atât de repede, trebuie s` m` iei dreptnebun`!

– Nu... Sunt doar pu]in nelini[tit`.Pamela veni s` \ngenuncheze la picioarele prietenei ei.– Nu mai este nevoie s`-]i faci griji, Kim. Sâmb`t`, voi deveni

doamna Defontaine, protejat` [i r`sf`]at` de un so] model. Vei filini[tit` definitiv când \l vei cunoa[te!

Pamela avu o ezitare, apoi adùg` cu un zâmbet tandru:– {i va fi rândul meu, femeie m`ritat`, s`-mi fac griji pentru tine.

Rolurile se vor inversa \n sfâr[it!De când se [tia, Kimberley \[i asumase \ntotdeauna rolul

persoanei rezonabile, al sf`tuitorului, al surorii mai mari, \nrela]iile lor. Pam avea dreptate: poate c` asta se va schimba.

– Vorbe[te-mi despre c`l`toria ta, relu` Pam. Ai \ntâlnit pecineva interesant?

|[i privea prietena cu un ochi \nchizitor, ca [i cum ghicea c` se\ntâmplase ceva pe drum. Mai \ntâi surprins`, Kimberley alung`repede aceast` idee absurd`. De[i bun` psiholog`, Pam nu citea \nglobul de cristal!

– Nu, pe nimeni!Lawrence Cory nu era „nimeni“. Dar \n ciuda confiden]elor pe

care Pam i le f`cuse, Kimberley nu se sim]ea preg`tit` s` vorbeasc`despre el.

Chiar cu cea mai bun` prieten`, p`stra o gr`din` secret`,ascundea unele incidente care pres`raser` scurta ei via]`


sentimental`. Din pudoare? Poate. Din orgoliu? Cu siguran]`. Eracon[tient` [i se \nvinuia uneori pentru aceste ascunzi[uri.

– Ce p`cat! exclam` Pamela. Am crezut \ntotdeauna c` tu [i cumine vom g`si fericirea \n acela[i timp. |n visele mele de tân`r` \miimaginam chiar o dubl` c`s`torie. Dar, din p`cate...

Kimberley se revolt`...– Nu-mi comp`timi soarta, o duc foarte bine! |mi ador meseria

[i nu uita c`-l am pe Charles!Pam oft`.– |]i iube[ti meseria, dar pe Charles? Cu siguran]`, nu destul ca

s` te c`s`tore[ti cu el!– N-am spus c` m` voi c`s`tori.– Totu[i, \ntr-o zi, o vei face.Kimberley ezit`: deja examinase acest lucru, se temea c` Charles

o s`-[i fac` cererea. Ce-i va r`spunde, atunci? |i va cere probabil unr`gaz, r`bdare. Dar va veni momentul când va trebui s-o rup` cuel... sau s` spun` da.

– Poate, r`spunse ea \n cele din urm`. Dar nu va fi atât decatastrofal cum crezi. Este un b`rbat \ncânt`tor, inteligent, delicat[i atent... A fost mereu acolo când am avut nevoie de el...

– Nevoie! Dar ceea ce ai tu nevoie, este un b`rbat care s` testimuleze! Care s` te fac` s` râzi, s` cân]i, s` plângi, s` vibrezi!

Inexplicabil, imaginea lui Lawrence Cory se impuse atunci \nmintea lui Kimberley. O respinse cu iritare, cum alungi un gândrù.

De altfel, Pamela \[i continua rechizitoriul \mpotriva lui Charles.– Este cultivat [i politicos. Nu prea urât [i plin de delicate]e.

Dar este suficient? Niciodat` nu se \nfl`c`reaz`. Care suntpasiunile lui, irit`rile lui? Cum po]i s`-]i imaginezi un viitor atâtde... rezonabil?


– „Ra]iunea este mama imagina]iei“.Acest citat nu avu alt efect decât s` provoace pu]in mai mult

lirismul Pamelei.– Dar de ce te temi, ca s` vrei siguran]`? De ce te \nchizi \n

turnul tù de filde[ când un b`rbat seduc`tor se apropie de tine?Uneori, p`reai f`cut` din ghea]`! Dar eu [tiu ce foc mocne[te \ntine. Atunci, las-o pe adev`rata Kimberley Harris s` \nfloreasc`...

Se \ntrerupse, surprins` de expresia de intens` suferin]` caretransforma fa]a prietenei ei. O \nl`n]ui cu un gest tandru.

– Draga mea Kim, te-am f`cut s` suferi... Iart`-m`!– Nu-i nimic, oboseala...– Ce ]i-am putut spune ca s` te bulversezi astfel? E[ti

\ndr`gostit` de Charles?– Nu. |n fine... Nu [tiu.Charles n-avea nimic de-a face cu emo]ia ei. Dar una din frazele

Pamelei, \n schimb, o atinsese \n punctul cel mai sensibil: „p`reaif`cut` din ghea]`“. |n ziua rupturii lor, Philippe folosise [i el aceast`metafor`: „Femeie de ghea]`“. {i dac` avusese dreptate? Cât despreLawrence Cory, compara]ia lui nu fusese cu nimic mai favorabil`:n-o comparase cu o doamn` de fier? {i dac` to]i aveau dreptate? Nuse l`sase oare cople[it` de rolul de femeie de afaceri, prin aceastàparen]` de fermitate, de rigiditate [i de seriozitate, pe care voias-o impun`? Nu neglijase \n mod incon[tient fantezia,sensibilitatea, senzualitatea?

– Nu, murmur` ea, nu sunt nici de fier, nici de ghea]`!Gata s` plâng`, scutur` din cap de la stânga la dreapta, refuzând

s` admit` ceea ce i se p`rea totu[i drept adev`r.– Dar bine\n]eles c` nu! exclam` prietena ei. F`ceam doar

aluzie la ideea pe care [i-o fac unii despre faimoasa domni[oar`Harris, directoarea societ`]ii! Pentru a crede asta, trebuie s` te


cunoasc` foarte prost. Tu care plângi \n fa]a jurnalului televizat,care te aprinzi contra tiranilor, pe care te sup`r` nedreptatea, cums` te cread` de fier? Tu care te tope[ti \n fa]a unui bebelu[, care teminunezi \n fa]a frumuse]ii, care cru]i via]a [oarecilor care-]i ocup`podul, cum po]i fi b`nuit` c` e[ti de ghea]`?

– Dar pasiunea, dragostea, de ce n-au loc \n via]a mea?– Pentru c` nu l-ai \ntâlnit \nc` pe acela ca va [ti s` ]i le inspire.

Dar asta va veni, sunt sigur`.– Mi-ar pl`cea s` \mp`rt`[esc optimismul tù...– Iat` rezultatul proastelor mele discursuri: acum e[ti trist`. |n

ziua revederii noastre!P`rea atât de nec`jit`, \ncât Kimberley izbucni \n râs.Cu \ncepere din acest minut, ordon` ea, este interzis de a afi[a

o figur` posac`! Condu-m` mai curând s` vizitez aceast` cas`splendid` [i, apoi, voi merge s` m` culc. O noapte bun` de somnva [terge acest mic acces de lehamite.

***

Sloiuri de ghea]` [i z`pad` cât vedeai cu ochii... |ntr-o albea]ìmaculat`, Kimberley fugea. Nu voia ca frigul s-o ajung` din urm` [is-o transforme \ntr-o statuie de ghea]`. Dar gerul o p`trundea\ncetul cu \ncetul, mâinile \i deveneau mai transparente decâtsticla, picioarele n-o mai ajutau s` scape de pe banchiz`. Martor laaceast` metamorfoz`, Lawrence Cory o sfida cu un râs strident...

Kimberley se trezi tres`rind. Soneria ascu]it` a telefonuluir`suna cu insisten]` \n toat` casa, f`r` ca Pamela s` intervin`. Poatedormea \nc`, se gândi Kimberley. De[i strìn` de aceast` locuin]`,hot`r\ s` mearg` s` r`spund`.


Se \mbr`c` \n grab` [i se repezi spre u[`. Exact \n momentulcând punea mâna pe clan]`, soneria se opri.

O clip`, se sim]i tentat` s` se \ntoarc` s` se culce, dar amintireaco[marului ei glacial o f`cu s` se r`zgândeasc`. De altfel, fiindc` setrezise, putea la fel de bine s` preg`teasc` micul dejun.

Dar, când ajunse \n buc`t`rie, plutea un miros pl`cut de pâinepr`jit` [i de cafea: prietena ei i-o luase \nainte.

– Pam, deja treaz`, la ora opt! {i când te gânde[ti c` alt`dat` nureu[eam s` te fac s` p`r`se[ti patul!

– Ai constatat-o ieri: nu mai sunt aceea[i. |nc` din zori, màrunc \n via]` cu frenezie, pentru a nu pierde nimic.

– Ai auzit telefonul, acum câteva clipe?– Da, eram \n gr`din` [i am alergat s` ridic receptorul. Era

Estella, viitoarea mea soacr`. |mi reamintea \ntâlnirea pentru cin`.– Ei bine, voi profita s` fac o plimbare pe câmpie. Nu te nelini[ti

pentru mine!– Pentru mine m` tem.– Dar de ce?– Vezi tu, familia Defontaine este venit` din patru col]uri ale

Fran]ei ca s` asiste la c`s`toria noastr`. Ast` sear`, cu tat`l lui, cuunchii [i numero[ii sì veri, Georges \[i va \ngropa via]a de burlac.|n paralel, Estella organizeaz` o serat` exclusiv feminin`. Nu este\ngrozitor?

– Nu te vor mânca! Sper c` nu contai pe mine ca s` te protejez.Pam scoase un adev`rat strig`t de disperare.– Ba da! Kim, nu m` abandona! Nu cunosc pe nimeni... {i dac`

m` ur`sc?– De ce? E[ti cea mai frumoas`, cea mai inteligent` dintre

logodnicele pe care le po]i dori unui v`r. Te vei descurca foartebine f`r` mine!


Pentru a sublinia caracterul definitiv al acestei hot`râri, mu[c`hot`rât` din tartina sa. Dar Pamela nu se l`s` impresionat`.

– Kim, o rug` ea, nu m` p`r`si! Dac` cel pu]in Georges eraprezent, n-a[ fi atât de timorat`. Dar f`r` el...

Kimberley deschise bra]ele \ntr-un gest de capitulare.– De acord, voi veni s` te ]in de mân`! Presupun c` trebuie s`

cedez acestui ultim capriciu de tân`r` fat`. Dar, ]ine pentru tine cespun, cu \ncepere de sâmb`t`, voi fi ne\nduplecat`.

– |]i cer doar s` fii prezent` la c`s`toria mea, o rug` Pam râzând.– Jur! N-am traversat Canalul Mânecii ca s` te las singur` \n ziua

aceea!O umbr` de triste]e voal` privirea viitoarei mirese.– Kim, ai realizat c` \n aceast` zi mare, tu vei fi mica mea familie.Nefericit` de lipsa ei de tact, Kimberley lu` mâna prietenei ei [i

o strânse foarte tare.– |l vei avea pe Georges lâng` tine.... [i pentru totdeauna.

***

Când \l v`zu pe Georges, Kimberley \l g`si formidabil. Nu numaic` era frumos, dar inteligen]a \i lumina privirea. {i iubirea pentruPam iradia din toat` fiin]a lui!

– Este da, declar` ea imediat.Georges f`cu ochii mari de uimire.– Dar cu ce?– V` acord mâna celei mai bune prietene!.El s`ri imediat \n picioare [i o antren` pe logodnica lui \ntr-un

vals nebun.


– Pam, iubirea mea, striga el. Avem aprobarea lui Kimberley! |nsfâr[it, m` voi putea c`s`tori cu tine!

O \nvârti pe Pamela \n mijlocul \nc`perii [i Kimberley nu puteadecât s` se \nduio[eze fa]` de atâta fericire.

Când se pr`bu[ir` pe canapea, gâfâind, Pam era ro[ie \n obraji[i Georges era cu p`rul \n dezordine. P`reau doi copii ferici]i [ipozna[i.

– Eram \ngrozit la ideea de a v` \ntâlni, m`rturisi atunci tân`rul.Conta]i atât de mult pentru Pamela! F`r` girul dumneavoastr`, m`\ntreb dac` ar fi acceptat s` spun` „da“ domnului primar.

– A[ fi ezitat, este adev`rat, interveni Pam. Dar rochia mea demireas` este atât de frumoas`, \ncât a[ fi sfâr[it prin a ceda totu[i!

|n ciuda tonului lejer al conversa]iei, Kimberley ghicea c`, la felca [i ea, lui Georges \i fusese realmente team` de aceast` prim`\ntrevedere. {i ea \n]elegea de altfel [i spaima pe care prietena ei osim]ea s` fie prezentat` curând clanului feminin Defontaine.

De altfel, Pam nu \ntârzie s`-[i r`suceasc` mâinile cunervozitate.

– Kimberley, trebuie s` mergem s` ne preg`tim, acum.– Avem \nc` o or` \naintea noastr`!– {tiu, dar mi-am cump`rat o rochie nou` pentru aceast` ocazie

[i voiam s`-mi spui...– Vei fi admirabil`, o \ntrerupse Georges. Ca \ntotdeauna! Dar

cunosc femeile, le trebuie un secol pentru a se g`ti. Nu v` gr`bi]i;eu voi face un tur \n pavilion, vreau s` fie impecabil.

– Ce pavilion? \ntreb` Kimberley.Dar Pamela o antrena deja pe scar`.– O c`su]` situat` \n fundul gr`dinii, c`reia \i spunem pavilionul

de var`. O vom vizita mai târziu. Vino repede!


– Anglia poate fi mândr` de reprezentantele ei! declar` GeorgesAdmira]ia lui era sincer` \n timp ce le privea pe cele dou` tinere

femei care coborau scara ca ni[te manechine.– Ce frumoase sunte]i!Pamela \mbr`case noua sa toalet`, o rochie lung` alc`tuit` din

nenum`rate volane de tul albastru, cu balerini asorta]i [i, cu p`rulridicat \n coc, sem`na cu o dansatoare.

Kimberley, dinspre partea ei, optase pentru o rochie scurt` dinsatin ro[u care-i punea \n valoare picioarele interminabile. La sfatulprietenei ei, \[i l`sase liber splendidul ei p`r castaniu-ro[cat care-i\ncadra fa]a ca un halo m`t`sos.

– A[ putea r`mâne ore \ntregi s` v` admir, dar trebuie s`plec`m! Pam a estimat cu larghe]e timpul necesar de preg`tirepentru splendida voastr` intrare \n scen`!

Rular` mai mul]i kilometri traversând un peisaj magnific depodgorii [i Georges se ar`ta inepuizabil \n leg`tur` cu meritelenectarului pe care-l producea via lui. Familia Defontaine produceavinul de genera]ii [i aceast` mo[tenire nu se ab`tea de la tradi]ie:se lansase recent \n oenologie cu un mare succes.

– Nu este o podgorie mare, spuse el, dar ve]i aprecia acest vinroze. Proasp`t, acidulat, este \mbietor [i pl`cut ca aceast` regiune asudului. Când \l bei, chiar la cel`lalt cap`t al lumii, crezi c` auzigreierii!

Angaj` ma[ina pe o alee vast` m`rginit` de stejari b`trâni. |ndep`rtare se profilau turnule]ele \nalte ale unei cl`diri uria[e.

– {i iat` c`su]a noastr`, anun]` el.– C`su]a? exclam` Kimberley. Eu numesc asta un castel. Aici ve]i

locui?– Nu, r`spunse Pamela. P`rin]ii lui Georges ne ofer` o cas`

drept cadou de nunt`. Mai mic`, dar vei vedea, Kim, este splendid`.


|nvecinat` cu o mic` p`dure, deasupra unei vii care se \ntinde câtvezi cu ochii. Iedera acoper` zidurile ei de piatr` [i este \nconjurat`de bariere albe. Are [ase camere mari, dar cu toate acestea s-arputea spune c` este o cas` de p`pu[i, sau de zâne!

– Pam exagereaz`, interveni Georges, de[i foarte frumoas`,locuin]a nu este mai pu]in modest`. Un prieten arhitect se ocupàcum de ea [i cunoscându-i talentul, [tiu c` va [ti s`-i exploatezefarmecul. Ne vom muta acolo \ndat` ce ne \ntoarcem din voiajul denunt`.

– {i aceast` cas` unde locuie[te Pam acum, v` apar]ine?– Da, p`rin]ii mei sunt actualii ei proprietari. Ei sperau ca

Pamela [i cu mine s` locuim acolo...Pamela \l \ntrerupse, radioas`.– Dar \ndat` ce am v`zut viitorul nostru cuib al dragostei, l-am

recunoscut: acolo, [i nu \n alt` parte, trebuie s` ne alc`tuim familia!Estella [i Paul ne-au \n]eles: au renun]at atunci la planul lor, [i vorpune proprietatea \n vânzare.

– Ce p`cat, este atât de frumoas`!– De ce n-ai cump`ra-o tu, Kim? suger` Pam. Ai veni s`-]i petreci

toate weekendurile aproape de mine!– Director de \ntreprindere nu este \ntotdeauna sinonim cu

„Cresus“, din p`cate, r`spunse Kimberley. {tii c` n-am nici m`carmijloacele de a avea propriul meu apartament la Londra.

– Am o idee mai bun`, atunci, continu` Pam râzând. Prietenularhitect al lui Georges se intereseaz` de aceast` construc]ie.C`s`tore[te-te cu el [i vei fi vecina mea tot anul!

– G`se[ti rapid solu]ii! Nu m` \ndoiesc c` domnul acesta estefoarte simpatic, dar de aici pân` la a m` c`s`tori cu el [i s`-mip`r`sesc munca... Totul pentru a-]i face pl`cere!


Zâmbea, dar numai pe jum`tate; cu Pam trebuia s` fie atent`.Dac` \[i punea \n cap s` dibuiasc` un logodnic pentru Kimberley,trebuia s` te a[tep]i la orice.

– Oh, dar se pare c` este atât de seduc`tor! insist` Pamela. |nfine, nu l-am v`zut \nc`, dar dup` vocea lui la telefon...

Dojenitoare, vocile lui Kimberley [i a lui Georges se amestecar`\n aceea[i exclama]ie:

– Pam! E[ti incorigibil`!– Nu este nimic rù s` visezi! Recunoa[te c` ar fi fantastic [i c`...– Ah, iat-o pe mama, care vine s` ne \ntâmpine! i-o tìe Georges.Abia oprise [i Pam s`ri din ma[in` ca s` alerge s` se arunce \n

bra]ele soacrei. |mbr`]i[area lor nu era lipsit` de afec]iune [iKimberley fu definitiv lini[tit` de viitorul prietenei ei: aici, fiecarep`rea s-o iubeasc` din toat` inima.

De-abia sosit, Georges disp`ru.Pamela fu r`pit` [i ea de o droaie de tinere femei [i disp`ru.Estelle o conduse pe Kimberley \n salon [i-i prezent` fiecare

invitat` la aceast` serat` exclusiv feminin`. Dup` ce a strâns vreosut` de mâini, tân`ra englezoaic` nu mai [tia foarte bine cum st`.

– S` nu-mi spune]i c` toate aceste persoane fac parte din familiadumneavoastr`! declar` ea Estellei.

– Exceptând câteva prietene [i cuno[tin]e, majoritatea acestorfemei sunt surori, m`tu[i sau veri[oare. {ti]i, trebuie s` fie mariocazii ca aceasta s` ne reunim cu to]ii. Pe unii nu i-am v`zut de anide zile [i m`rturisesc c` uneori m` \ncurc [i eu!

– Cât despre mine, mi se \nvârte[te capul, glumi Kimberley.Dup` ce vom face turul, voi merge s` iau pu]in aer.

– V` prezint pe Simone, nepoata mea preferat`, [i v` eliberez.O tân`r` \ncânt`toare de vreo optsprezece ani \i \ntrerupse

sporovìala ca s-o salute pe Kimberley.


– |ncântat` s` v` cunosc, murmur` ea. {i de a vedea c` Pam ag`sit totu[i pe cineva s` invite la c`s`toria ei.

Tonul mieros al frazei nu-i sc`p` lui Kimberley. Trebuia s` vad`\n asta o rùtate ascuns` sau o simpl` stâng`cie?

Simone o studia cu ochii ei mari verzi, fals naivi, [i zâmbetul eisenzual [i totodat` arogant spori indispozi]ia lui Kimberley. Aceast`pisic` dr`gu]` f`cea pe mâ]a blând`, dar putea s` parieze c` seputea transforma foarte repede \ntr-o tigroaic` de temut. Pamela vatrebui s` se p`zeasc` de ghearele ei!

– Unul din prietenii no[tri trebuie s` soseasc`, i-o \ntoarseKimberley. Dar ceilal]i n-au putut s` se elibereze pentru mai multezile. Din Anglia pân` la voi, \n sud, este o c`l`torie lung`.

– V`rul meu are \ntotdeauna idei ciudate: s` se duc` s`-[i cauteso]ie atât de departe!

– Pam a venit la el, interveni Estelle. Spre marea lui fericire... [ipentru a mea. Nici nu \ndr`zneam s` visez o nor` atât de adorabil`!

O nou-sosit` se repezi \n acel moment spre Estelle [i nepoata ei.Kimberley profit` de ocazie [i se \ndrept` spre bar. Cu o cup` de[ampanie \n mân`, o cùt` \n zadar pe Pam, apoi hot`r\ s` se duc`s` viziteze gr`dina.

Era cald, \n ciuda orei \naintate, [i tân`ra femeie g`si r`coarea\ntr-o p`durice care m`rginea locuin]a. Ajunse foarte repede \npartea opus` [i fu impresionat` de peisajul magnific care se\ntindea la picioarele ei.

Soarele cobora spre orizontul viilor [i tufelor de mimoze \nfloare. |n dep`rtare se z`reau meandrele unui râu unde flamingoroz veni]i din apropiatul Camargue, \[i potoleau setea. Numai]ârâitul greierilor tulbura calmul acestui loc \ncânt`tor.

Oboseala celor dou` nop]i de somn prost o cuprinse brusc [i sel`s` s` alunece \n iarb`, ca s` se odihneasc` o clip` [i s` admire locul.


Un minut mai târziu, sprijinit` cu spatele de trunchiul aspru alunui pin, se cufunda \ncet \n lumea viselor.

Un mic zgomot o trezi curând [i deschise ochii. Mai \ntâi crezuc` \nc` mai dormea. Apoi se redres` [i exclam`:

– Dumneata? Dar este imposibil, visez!– Pe mine? M` flatezi! r`spunse Lawrence Cory.Era a[ezat aproape de ea, cu un creion [i un bloc de desen \n

mân`. |mbr`cat \ntr-un costum care distona cu locul \n mijloculnaturii, desena.

– Ce faci? exclam` Kimberley.– O schi]` a unei fete \ncânt`toare \n plin somn.– Dar cine ]i-a permis?– Nu puteam s`-]i cer permisiunea f`r` s` te trezesc. {i apoi,

subiectul n-ar fi fost acela[i. Acesta m` inspira!– N-aveai dreptul!– Nu m-am gândit c` te r`nesc. Dar uitasem redutabila fa]ad`

dup` care te ascunzi. Glaciala domni[oar` Harris nu suport` s` fiesurprins` \ntr-o stare de abandon... P`reai o copil`; o feti]` fragil`[i dulce. De altfel, prive[te!

Pe carnetul de crochiuri, Kimberley descoperi tr`s`turile abildesenate ale unei femei care-i sem`na \n mod straniu. |n atitudinealui languroas`, personajul radia o senzualitate tulbur`toare, cugura oferit` ca un fruct copt, cu franjul greu de gene care-i umbreaochii [i p`rul des care-i sublinia linia pur` a gâtului.

– Mi-l faci cadou? \ntreb` ea.– Dac`-mi spui „te rog“! Un „bun` ziua“, ar fi la fel de binevenit.– Bun` ziua, murmur` ea.– Inutil de adùgat c` e[ti \ncântat` s` m` revezi, o citesc \n

ochii dumitale!


– D`-mi-l.... te rog!Cu o u[oar` re]inere, Lawrence rupse pagina [i i-o \ntinse.Kimberley privi lung imaginea. Ce derutant era s` se revad`

astfel culcat` pe hârtie, \ntr-o atitudine atât de vulnerabil`!Con[tient` de cruzimea gestului ei, dar incapabil` s` se controleze,rupse portretul \n buc`]ele. Se detesta c` este capabil` deasemenea fapt`, dar era ceva care o dep`[ea.

|n loc de scuz`, nu putu decât s` murmure:– Sunt sigur` c` puteai s-o faci mai bine.Nu reu[i s` defineasc` ce emana din privirea lui Lawrence \n

acest moment. Era oare triste]e, furie st`pânit` sau doardecep]ie?

– S` spunem c` era o ciorn`. Voi \ncerca s` fiu mai iscusit dataviitoare.

Ar fi putut s` strige, s` fac` scandal... Totul ar fi p`rul preferabil\n ochii lui Kimberley acestui calm, care nu f`cu decât s`-ist`pâneasc` furia.

– Nu va exista o data viitoare.... Nu vreau s` te mai rev`d....Niciodat`!

Lawrence izbucni \n râs:– Constat c` situa]ia \]i scap`... Ar]agul dumitale te orbe[te: ce

crezi c` fac aici, pe o proprietate privat` [i \mbr`cat \ntr-unasemenea costum? Nu este cu siguran]` o ]inut` pentru unautostopist, nu?

– |ntr-adev`r, replic` ea tìos. A[tept explica]iile dumitale!– Nimic mai u[or: nu sunt nici un sp`rg`tor, nici un braconier,

ci martorul lui Georges Defontaine la c`s`toria lui. A[a cumdumneata e[ti a lui Pam. Vom fi deci destina]i s` ne revedem.

– |l cuno[ti pe Georges?Nu putea s`-[i ascund` uimirea.


– Da, [i de mult timp. Ca [i pe tat`l lui, pe mama lui [inumero[ii membrii ai familiei. De altfel, [i eu fac pu]in parte din ea:un v`r la mod` din Anglia, cum se spune \n Fran]a.

– Dar dumneata [i cu mine nu suntem prin nimic lega]i!– Ba da, prin trecutul nostru, deja. |mi voi aminti \ntotdeauna

acea femeie misterioas`, o figur` la prora unui vas care traversaCanalul Mânecii. Apoi, acea zgomotoas` \ntâlnire, \n fa]a cafenelei.{i, \n gr`dina hotelului, sub clar de lun`, dulcea]a...

– Taci! strig` Kimberley.Nu putea s` suporte evocarea \mbr`]i[`rii lor pe marginea

lacului. Ru[inea \i \mbujorase obrajii, \nce]o[ându-i ochii delacrimi.

– Nu numai c` n-o s` tac, dar...Cu o mi[care rapid`, prinse bra]ele tinerei femei [i o trânti la

p`mânt. Gura lui se apropie periculos de fa]a lui Kimberley,respira]ia lui \i mângâia pielea. Fascinat` de albastrul de azur [i deprofunzimea ochilor lui, nici m`car nu se gândise s` se zbat`

– ... dar vreau s` re\nsufle]esc aceast` amintire. S` reg`sescc`ldura corpului dumitale, dulcea]a pielii, arsura s`rutului! {idumneata o dore[ti!

Cum putea oare s` nege, când gura ei tindea spre a lui, cândcorpul ei se supunea mângâierilor lui? |mpotriva veleit`]ilor derezisten]`, toat` fiin]a ei se r`zvr`tea. {i se supunea, subjugat` desenzualitatea acestei \mbr`]i[`ri pasionate.

A recunoa[te, devenea inutil.|n t`cerea acestei idilice naturi, r`sun` brusc o voce sub]ire [i

mânioas`:– Deranjez?Lawrence [i Kimberley tres`rir`. |n fa]a lor, \ncordat` ca un

coco[el ofensat, Simone \i m`sura cu arogan]`.


– De necrezut! continu` ea pe un ton ironic. {i eu care credeamc` englezoaicele sunt reci [i rezervate. Va trebui s`-l avertizez pebietul meu v`r Georges s`-[i supravegheze viitoarea so]ie. „Cine seaseam`n` se adun`“, nu a[a se spune?

– La vârsta ta, nu da crezare acestui vechi proverb, i-o \ntoarseLawrence, nici ideilor preconcepute [i aparen]elor.

|nc` \ntins lâng` Kimberley, se sprijinise neglijent \ntr-un cot, caun spectator strìn de scen`. Schi]` chiar un zâmbet mali]ios.

– La vârsta mea, nu sunt oarb`! r`spunse Simone.Apoi, dup` ce lovi furioas` cu piciorul un bulg`re de p`mânt,

f`cu stânga-mprejur [i plec` alergând.Kimberley r`mânea nemi[cat`.– Kim? o chem` Lawrence.Ea reac]ion` \n sfâr[it [i \[i ascunse fa]a ro[ie de ru[ine \n mâini.– Nu voi uita niciodat`, murmur` ea. Niciodat` n-am fost tratat`

astfel.Lawrence o trase spre el ca s-o consoleze.– De ce te ru[inezi? C` e[ti femeie? C` dore[ti un b`rbat? C` e[ti

dorit` de el?Ea \l respinse, cu un gest furios.– M-ai for]at strig` ea.– |ntr-un fel. Dar nu te-ai opus deloc!El câ[tigase [i Kimberley prefer` s` \nceteze aceast` discu]ie

stupid`. Se ridic` [i se \ndrept` spre cas`, f`r` s` se \ntoarc`.Dac` ar fi f`cut-o, Lawrence ar fi putut s` vad` lacrimi mari de

neputin]` curgând pe fa]a ei.


Capitolul 4

|n timpul \ntregii serate, Kimberley trebui s` reziste dorin]ei dea-[i lua r`mas-bun de la gazdele ei. Dar, \n ajunul c`s`toriei celeimai bune prietene, nu putea s` atrag` aten]ia asupra sa.

Din fericire, Lawrence Cory disp`ruse la câteva minute dup` cese \ntorsese din p`durice. F`r` \ndoial` pentru a se \ntâlni cu clanulfamiliei.

Ea trebui \n schimb s` suporte privirile ne\ndur`toare aleSimonei. Kimberley dorea din toat` inima ca, \n ciuda furiei, tân`ras` nu fi povestit nim`nui scena la care fusese martor`. Dar se parec` nimeni nu era la curent cu scandalosul episod.

Suferi deci cu resemnare [i \ncerc` s` fac` o impresie bun`m`tu[ilor [i veri[oarelor care o asaltau cu \ntreb`ri asupra Pamelei.

Norocul \i surâse \n fine: nu era \nc` ora zece când Pamelahot`r\ s` se \ntoarc` acas`.

– Trebuie s` dorm pe s`turate ca s` ar`t bine \n ceea ce trebuies` fie cea mai important` zi din via]a mea! explic` ea.

Estelle le conduse cu ma[ina [i cele dou` prietene hot`râr` ca\nainte de culcare s` bea o ciocolat` cald`.

– Cine este acel b`rbat care te-a gratificat cu un zâmbet plin desub\n]elesuri \nainte de a disp`rea? \ntreb` Pamela cu un aerscrut`tor.

Pam avea hot`rât lucru un al [aselea sim] ca s` detecteze acestgen de am`nunt. De[i pu]in dispus` s` abordeze acest subiect,Kimberley [tia c` va trebui s`-i spun` mai devreme sau mai târziu.Era preferabil s` fie \n intimitate.

– Se nume[te Lawrence Cory. Ne cuno[team deja.Un adev`rat urlet izbi timpanele tinerei femei.– Cum! Lawrence Cory... Prietenul lui Georges, arhitectul! Unde

l-ai \ntâlnit?– Pe autostrad`, venind aici.– Dar spuneai c` n-ai \ntâlnit pe nimeni interesant!– Nimic mai adev`rat... Nu [tiam c` acel b`rbat era o rela]ie

comun` Am descoperit-o \n aceast` sear`.– Lawrence Cory, exclam` Pamela, neinteresant! Este unul din

arhitec]ii cei mai buni din genera]ia sa! Bine preg`tit \n art`, istorie,vinuri [i ]`ri \ndep`rtate! Pasionat de literatur` [i de sociologie.Imbatabil la [ah...

Kimberley trebui s` intervin` pentru a pune cap`t acesteienumer`ri elogioase.

– Dar cum de [tii toate astea?– }i-am spus, Lawrence Cory este cel mai bun prieten al lui

Georges. Au f`cut \mpreun` studiile la Arte Frumoase, la Paris.Inseparabili, nu se desp`r]eau decât \n vacan]e!

– Nu [tiam c` logodnicul tù este artist. El mi-a spus c` se ocup`de vin.

– Are mai multe talente, declar` Pamela cu mândrie. De cândm-a \ntâlnit, a neglijat pu]in pictura dar va reveni la ea. |l voi \ndemna[i contez de asemenea pe Lawrence s`-l incite s` lucreze din nou.


– Vorbe[ti despre acest b`rbat ca de o veche cuno[tin]`.– Georges [i p`rin]ii lui mi-au povestit totul despre el. Adaug c`

Estelle \l consider` aproape ca pe al doilea fiu al ei.Kimberley \nghi]i pu]in` ciocolat` fierbinte [i lu` un aer deta[at.

Aceast` ciudat` \ntâmplare \ncepea s`-i par` suspect`.– M` \ntreb dac` \ntâlnirea noastr` a fost \ntru totul

\ntâmpl`toare...Tonul ei deveni mai direct, aproape amenin]`tor.– Pam, dac` ai vreun amestec, spune-mi imediat!Prietenei ei \i sc`p` un râs \ncurcat,– De fapt, am vorbit la telefon cu Lawrence, s`pt`mâna trecut`.

Discutând despre sosirea lui, am \n]eles c` venea cu ma[ina\mpreun` cu doi prieteni [i c` lua feribotul ca s` traverseze CanalulMânecii. Era acela[i vapor cu care veneai [i tu! Ce coinciden]`,nu-i a[a?

– Da, \ntr-adev`r, r`spunse Kimberley cu un ton sec.– Atunci, i-am f`cut o descriere a ta, pentru ca s` se prezinte

dac` reu[ea s` te identifice.– M-a recunoscut cu siguran]`, dar n-a binevoit s`-mi spun` cine era.– Iat` ce m` intrig`! Credeam c` ]i-ar fi pl`cut s` cuno[ti pe

cineva \nainte de a sosi printre toate aceste figuri noi. P`rea c`\n]elesese.

– Dar a ales s` m` lase \n ignoran]`! Asta \l amuza, presupun.– Nu lua totul \n tragic! Lawrence avea cu siguran]` un motiv

pentru a proceda astfel. M` \ntreb cum ai reac]ionat când te-aabordat... Dac` ]i-ai ar`tat r`ceala obi[nuit` fa]` de necunoscu]i,n-ar fi \ndr`znit...

Kimberley i-o tìe cu o voce sever`.– Lawrence Cory n-are nimic dintr-un timid, te asigur! Arogan]a

[i insolen]a lui dep`[esc puterea mea de \n]elegere!


– Dar, \n sfâr[it, ce ]i-a f`cut? Vorbe[ti cu atâta ar]ag...Kimberley nu se putu \mpiedica s` nu ro[easc` la amintirea a

ceea ce necunoscutul \ncercase s` fac`. Dar dac` Lawrence sear`tase foarte \ndr`zne], ea \ns`[i nu se opusese deloc. Cu toate c`\[i repro[a teribil, trebuia s` admit` c` r`spunsese cu ardoares`rut`rilor lui. Dar asta nu-i va m`rturisi niciodat` Pamelei.

Obrajii ro[ii ai prietenei sale au fost un r`spuns suficient pentruPamela.

– Nu pot s` cred c` ]i-a f`cut rù! Dar s-a \ntâmplat ceva, nu po]is-o negi, Kimberley! Unde ai dormit alaltìeri sear`?

Ea \[i l`s` capul \n jos, ca un copil vinovat.– La hotel.– {i Lawrence?– |n acela[i hotel! Dar \n alt` camer`! Nu s-a \ntâmplat nimic...

Ce-]i imaginezi?– Nu-mi spui nimic... Atunci, cum s` nu-mi fac idei? Cu atât mai

mult cu cât prietenul lui Georges este teribil de seduc`tor! Dac` aicedat avansurilor lui, a[ fi prima care s` m` bucur.

– Dar drept cine m` iei? exclam` Kimberley, scandalizat`. N-amobiceiul s` m` arunc \n bra]ele primului venit!

– Dragostea la prima vedere exist`: eu \ns`mi am \ntâlnit-o.|ndat` ce l-am v`zut pe Georges, am [tiut c` eram f`cu]i unulpentru altul.

– Atunci, i-ai s`rit de gât spunând: te iubesc, c`s`tore[te-te cu mine...– Nu... nu tocmai. Mi-a f`cut curte, m-a \nconjurat cu aten]ii,

mici cadouri, cuvinte tandre.– Ei bine, nu pare genul lui Lawrence Cory s` ac]ioneze \n felul

`sta. El se arat` mult mai... \ndr`zne]!– Nu exagera, Kim! Este imposibil ca cel mai bun prieten al lui

Georges s` fie un b`d`ran. Am cu totul alt` versiune a acestei pove[ti!


– Care?– Te g`sesc prea nervoas`, prea susceptibil`, dintr-o dat`. Acest

b`rbat te tulbur`... [i \nc` profund! Te place, iat` ce cred!Iritat`, Kimberley se mul]umi totu[i s` ridice ochii la cer f`r` s`

r`spund`. Inutil s` intre \ntr-o polemic` f`r` rost cu Pam,amândou` ar risca s` se certe. {i \n ajunul c`s`toriei prietenei ei, nu]inea deloc la a[a ceva.

– Cine tace consimte! continu` Pam. Dar trebuie s` te avertizezc` dac` am dreptate, dac` Lawrence Cory te seduce, va trebui s`\nfrunte o veritabil` b`t`lie: [tiu din surs` sigur` c` veri[oara luiGeorges, Simone, este interesat` de el. Ea nu-]i va face nici uncadou, o cunosc. Fiindc` dac` nu are nici frumuse]ea ta, nicidistinc]ia ta, are \n schimb o hot`râre de neclintit!

– Nu va avea nici o problem` cu mine... Nu fac parte din faniiclubului lui Lawrence Cory!

***

A[ezat` lâng` Charles, care sosise chiar diminea]` cu avionul,Kimberley se sim]ea foarte emo]ionat`.

Biserica, de[i mic`, avea o org` a c`rei muzic` minunat` r`sunasub bolta \nalt` pictat`. Soarele care p`trundea prin vitraliilemulticolore arunca str`luciri de curcubeu asupra adun`rii \nreculegere.

Doar Simone, plasat` exact \n fa]a ei, se agita ca un copil nervos.Exaltarea ei atinse culmea când Lawrence Cory cobor\ aleeacentral` ca s` ajung` la locul sù. F`r` s` ]in` seama desolemnitatea momentului, tân`ra fat` \l prinse de mân` [i-l trase cu


toate for]ele ei ca s`-l fac` s` se a[eze lâng` ea. O priviredojenitoare a lui Lawrence o f`cu s` renun]e dar, evident, nu cedadecât cu moartea \n suflet.

Amuzat` [i totodat` iritat` de aceast` mic` scen`, Kimberley \[iaminti cuvintele lui Pam. Simone p`rea \ntr-adev`r foarte hot`rât`s`-l cucereasc` pe frumosul arhitect!

Deodat`, acordurile Mar[ului nup]ial al lui Mendelssohnr`sunar` \n naos [i to]i se \ntoarser` pentru a privi intrarea miresei.

Cramponat` de bra]ul socrului ei, Pamela cobora spre altar cu ofigur` tulburat` [i totodat` radioas`. |mpodobit` cu un val de tulimaculat, \nainta cu un pas lent care f`cea ca dantela [i m`t`surilebrodate ale rochiei lungi s` fo[neasc`. Opt feti]e \mbr`cate \n satinroz-deschis purtau trena cu o seriozitate remarcabil`.

Inima lui Kimberley se strânse la vederea acestui splendidtablou. Era un moment pe care nu-l va uita niciodat`.

|nso]it de mama lui, Georges o \ntâlni pe Pam \n fa]a altarului[i, descoperind fiin]a angelic` \nv`luit` \n alb, nu putu s`-[i reprimeo privire de admira]ie profund tulburat`. Cei doi se iubeau cu atâtaintensitate \ncât un zâmbet \nduio[`tor ap`ru pe fe]ele lor.

Ceremonia se derul` cu fast [i, când vocea tremur`toare aPamelei pronun]` un „da“ vibrant de convingere, Kimberley nuputu s`-[i re]in` lacrimile.

Ele curgeau \nc` atunci când noul cuplu p`r`si biserica sub oploaie de orez [i de ova]ii tradi]ionale. Sub v`lul ei, Kimberley reu[is` observe pleoapele ro[ii ale miresei. O dat` mai mult cele dou`prietene plânseser` simultan. Dar ast`zi, era de fericire!

***


Un imens cort din bumbac alb era \ntins \n gr`dina familieiDefontaine pentru a primi invita]ii. Mânc`rurile cele mai delicate se\ngr`m`deau pe mesele mari decorate cu buchete de trandafiri albi,[i dopurile sticlelor de [ampanie s`reau \n explozii ne\ncetate. Oorchestr` cânta melodii agreabile a[teptând \nceperea petrecerii.

Pamela alerga printre musafiri, distribuia s`rut`ri \nainte de a se\ntoarce pentru a se cuib`ri \n bra]ele so]ului ei, apoi pleca din nou spreal]i nou-sosi]i, cu zâmbetul pe buze [i cu o lumin` radioas` \n ochi.

Cu un pahar \n mân`, Kimberley, urmat` pas cu pas de Charles,circula prin mul]ime \ntr-un circuit foarte complex: decât s`mearg` \n \ntâmpinarea persoanelor \ntâlnite \n seara precedent`,manevra \n unicul scop s`-l evite pe Lawrence Cory.

Dup` ce se bùse [ampania, venise momentul discursurilor.Tat`l lui Georges lu` primul cuvântul pentru a-[i expune mândria[i emo]ia, apoi Estelle lu` microfonul [i cu lacrimi \n ochi, \[iexprim` fericirea \n cuvinte ezitante, dar de o mare intensitate.

Spre surpriza lui Kimberley, Lawrence Cory fu cel care \ncheieceremonia cu un mic discurs plin de umor [i de c`ldur`. Cândizbucnir` aplauzele ca s`-l ova]ioneze ea b`tu spontan din palme cuentuziasm.

– Mul]umesc, murmur` oratorul, mul]umesc mult!|n acest moment, ochii lui, care cercetau atent adunarea, se

oprir` asupra lui Kimberley. Apropiindu-[i din nou microfonul, \iadres` un zâmbet ironic [i declar`:

– {i un mul]umesc foarte special compatrioatei mele KimberleyHarris, care se pare c`, de data asta \mi apreciaz` cuvintele. Hot`râtlucru, aceast` zi se anun]` excep]ional`!

Toate privirile se \ndreptar` spre o Kimberley cu obrajii ro[iicare, neputându-[i exprima furia, se mul]umi s` schi]eze un miczâmbet crispat.

Luând bra]ul lui Charles, \l conduse \n afara cortului.


– S` facem un tur \n gr`din`, locul acesta este o adev`rat` etuv`!– Dar cine este acest b`rbat, Kimberley? \ntreb` Charles. Nu

l-am v`zut niciodat` \n anturajul tù, la Londra. Totu[i, p`rea c`te cunoa[te bine.

– Nu, l-am \ntâlnit aici, \n Fran]a, acum trei zile. Este cel maibun prieten al lui Georges, [i-au f`cut studiile impreun`. Nu estedecât o pur` \ntâmplare c` este englez, ca noi.

– Totu[i...Incapabil` s`-[i ascund` iritarea, Kimberley \l \ntrerupse:– S` schimb`m subiectul, vrei, Charles? Acest arhitect nu

prezint` nici un interes!|n ciuda durit`]ii acestei sugestii, Charles p`ru c` o prime[te cu

entuziasm.– Da, s` g`sim un col]i[or lini[tit [i s` ne a[ez`m ca s` vorbim.

Am ceva s`-]i spun!Tonul solemn al lui Charles prevestea o discu]ie serioas` menit`

s` nu-i plac` lui Kimberley. Cucerit de emo]ia ceremonieireligioase, nu inten]iona oare [i el s` se c`s`toreasc`?

Kimberley nu se sim]ea preg`tit` s` abordeze acest subiect. Darpentru a-l evita pe Lawrence Cory, ar fi f`cut ce era mai rù!

Resemnat`, \l urm` pe \nso]itorul ei pân` la o banc` mic` depiatr` ad`postit` de soare sub o salcie plâng`toare.

Abia a[ezat, Charles \i lu` mâna.Kimberley nu se \n[elase: acum [tia c` voia s`-i fac` cererea.

Ce-i va r`spunde? Ce putea s` spun` ca s` amâne scaden]a? Pentrua-[i l`sa timp s`-[i \n]eleag` sentimentele, s`-[i aleag` destinul! {icum s`-i explice unui b`rbat \ndr`gostit c` nu era sigur` depropriile ei sentimente, pentru el?

Charles tu[i pentru a-i atrage aten]ia.– Kimberley, vezi tu, am reflectat bine. {i cred c` este timpul

acum s` lu`m o decizie!


– Nu ast`zi, Charles! i-o tìe ea. Ghicesc unde vrei s` ajungi [inu consider c` este momentul ideal. Aceast` zi este a Pamelei [i alui Georges, mi-ar pl`cea s` le fie consacrat` \n \ntregime.

– Dar, Kimberley, fericirea noastr` n-o va strica pe a lor! O va\nt`ri.

„Bine\n]eles c` nu, se gândi ea. Pamela va fi dimpotriv` foartecontrariat` de o asemenea veste“.

– Vom vorbi despre toate astea la \ntoarcerea noastr` la Londra,Charles. Nu aici!

– C`s`tore[te-te cu mine, Kimberley!Enervat` de insisten]a lui, nu putu s`-[i re]in` un adev`rat

strig`t:– Nu!Ochii de obicei nep`s`tori ai lui Charles aruncau fulgere [i, timp

de o secund`, tân`ra femeie se sperie de rictusul de furie care-ldesfigura.

– Nu sunt preg`tit` pentru c`s`torie, Charles. |mi pare rù...Dar nu suntem gr`bi]i, nu-i a[a?

– Acesta este poate punctul tù de vedere! replic` Charles. Dardinspre partea mea, consider c` este timpul s` [tiu ce a[tep]i de larela]ia noastr`. Kimberley, nu mai pot r`mâne \n ignoran]`!

La aceste cuvinte, o \mbr`]i[` pe tân`ra femeie cu o brutalitatestângace [i puse st`pânire pe buzele ei cu o pasiune prostst`pânit`.

Charles o mai s`rutase, dar era prima dat` când sim]ea oasemenea repulsie s` fie \n bra]ele lui. Se datora oare stâng`ciei luiCharles? Sau lipsei de dragoste din partea ei?

Acest s`rut devenea o adev`rat` tortur`, avea impresia c` este\n`bu[it`, devorat`. |ncerca s` se zbat`, dar ardorea lui Charles nuf`cu decât s` sporeasc`.


– Kimberley, murmur` el, nu realizasem niciodat` pân` \naceast` zi cât de mult te doresc! Kimberley...

Tân`ra femeie voia s` strige, dar nu avu timp. Un râs cristalin [iironic izbucni nu departe de ei. Charles [i cu ea tres`rir` [i se\ntoarser` spre responsabila acestei interven]ii.

Simone \i m`sura cu un amuzament [i un dispre] neascunse \ntimp ce Lawrence Cory, care o ]inea de bra], se mul]umea cu oprivire rece [i neutr`.

– Kimberley Harris! exclam` Simone. Hot`rât lucru, ocupa]iadumneavoastr` preferat` nu este greu de ghicit. {i cu oricepartener!

– Dar, ce vre]i s` spune]i? bâigui Charles.Umilit`, batjocorit` [i plin` de o furie rece, Kimberley se ridic`.– V` rog s` m` scuza]i, trebuie s-o \ntâlnesc pe Pamela.Apoi, f`r` un cuvânt pentru Charles, se \ndep`rt` \n grab`.Abia sc`pat` de privirile lor stupefiate, \[i sim]i ochii plini de

lacrimi. Pu]in dornic` s` se dea \n spectacol \n fa]a mul]imii deinvita]i care invadaser` gr`dina, g`si u[a \ntredeschis` a unui garaj[i se refugie acolo.

|n semiobscuritatea acestui hangar, izbucni \n hohote.Corpul i se scutura de sughi]uri; a[ezat` pe capota pr`fuit` a

unei ma[ini, se sim]ea ridicol`, urât`, p`r`sit` de to]i. |l ura peCharles, pe aceast` mic` pacoste Simone [i mai mult \nc`, \l ura peLawrence Cory! El singur purta responsabilitatea a ceea ce se\ntâmplase!

De la prima \ntâlnire, evenimentele surveneau \n dezordineacea mai total`, f`r` s` poat` pretinde c` le controleaz`. Ce deveniseKimberley Harris, femeia de afaceri cu nervi de o]el? Cea care-i\nfrunta pe rechinii industriei f`r` cea mai sl`biciune, f`r` s`-[idezv`luie cea mai mic` emo]ie?


A fost de-ajuns s`-l cunoasc` pe acest b`rbat ca plato[a ei s`devin` mai friabil` decât un castel de nisip; [i Lawrence c`lca \npicioare acest edificiu fragil ca un copil ne\ndur`tor pe o plaj` estival`.

|l ura, oh da, \l ura!Deodat`, ]inta urii ei ap`ru \n fa]a ei, cu mâna \ntins`. Nu-l

auzise sosind.– Nu sunt decât eu, Kimberley, te cùtam...– Oh, dumneata! bâigui ea \ntre dou` hohote. Dumneata!F`r` cea mai mic` aten]ie pentru smochingul sù gri-deschis, se

a[ez` lâng` ea pe capot`, o \mbr`]i[` [i o strânse lâng` el cu otandre]e fratern`.

Pu]in obi[nuit` cu atâta blânde]e [i \nc` tulburat`, Kimberleysim]i cum furia i se tope[te ca z`pada \n soare. Cu fa]a ascuns` lagulerul costumului lui, l`s` s`-i curg` ultimile lacrimi f`r` re]inere.{i, \ncetul cu \ncetul, calmul lui Lawrence i se transmise [i ei. Sesim]ea mai bine acum, dar o senza]ie nou` venit` din adâncul ei\ns`[i, o oprea s` se mi[te. Ghemuit` la pieptul lui larg, aveaimpresia c` nimic n-o mai putea atinge, nici perfidia Simonei, nicideclara]iile de dragoste ale lui Charles, nici chiar ironia luiLawrence Cory.

El nu spunea nici un cuvânt, mul]umindu-se s-o legene \ncet [is`-i mângâie obrazul cu vârful degetelor.

Minutele care se scurser` li se p`rur` secole, atât de intens` eracomunicarea dintre sufletele [i corpurile lor.

Lawrence fu cel care puse cap`t acestei stranii complicit`]i.– Nu trebuie ca Simone s` ne descopere astfel... Probabil ne

caut`.– Da, eu... bâigui Kimberley.Ar fi vrut s` se scuze, s` se justifice. Dar ea \ns`[i nu [tia de ce,

nici pentru ce.


– Sst... murmur` Lawrence. Taci! {i [terge-]i lacrimile, pari op`pu[` de cârp`.

Aceast` ironie amabil` a fost suficient` ca s-o fac` s` reac]ioneze.Luând batista fin` de batist pe care el i-o \ntindea, \[i [terse fa]ar`v`[it` de lacrimi.

– Aceast` bucat` de ]es`tur` nu va fi suficient` s` reparestric`ciunile, spuse ea cu un zâmbet slab. Voi merge \n sala de baie.

– Cred c` trebuie, \ntr-adev`r. Atunci, s` ne re\ntâlnim pestezece minute \n fa]a bufetului. N-ai mâncat nimic [i sunt acolopr`jituri superbe!

Ea ezit`: dorin]a de a accepta aceast` invita]ie se opunea cunevoia ira]ional` de a pune din nou o distan]` rezonabil` \ntre ei.

Cump`nea ce avea ambiguu rela]ia lor. Dispute \ntre\mbr`]i[`ri, rela]iile lor oscilau \ntre agresivitate [i dorin]` \ntr-otulbur`toare intimitate pe care n-o putea accepta.

– Cred c` Charles m` a[teapt`, r`spunse ea.Rictusul nervos care deform` zâmbetul lui Lawrence nu-i sc`p`

lui Kimberley. Nici fraza plin` de semnifica]ie pe care o bomb`ni\ndep`rtându-se:

– E[ti liber`.... liber` s` te \n[eli.

***

Pamela [i Georges plecar` spre Vene]ia la sfâr[itul dup`-amiezii[i Kimberley nu avu deloc ocazia s` discute cu prietena ei. |n timpulpetrecerii, Georges o acaparase pe tân`ra lui so]ie [i Charles sear`tase la fel de posesiv cu Kimberley.

O antrenase \n valsuri, tangouri [i rockuri, neacordându-i decâtcâteva pauze pentru a-[i potoli setea [i a se odihni.


De[i exasperat` de aceast` purtare de dictator gelos, Kimberleynu protestase. C`ci acest vârtej epuizant \i oferea ocazia s`-[i uitenemul]umirile [i s`-l ]in` la distan]` pe Lawrence. De altfel, datorit`\ncânt`toarei Simone, acesta nu avu deloc posibilitatea s-o invite.Dar, adesea, \i sim]ise privirea ironic` urm`rind cuplul pe care-lforma cu Charles.

La c`derea nop]ii, \nainte de a porni spre aeroport, Charles o\nso]i pe Kimberley \n ma[ina sa \nchiriat`.

– A[ putea aranja s` r`mân o zi \n plus, declar` el deodat`.Bine\n]eles, va trebui s`-mi amân câteva \ntâlniri, dar o voi facedac` vrei.

P`rea atât de plin de speran]`, \ncât Kimberley vru s`-i acceptepropunerea. Dar voia s` fie singur` [i, de altfel, aceast` complica]ien-ar fi servit la nimic: n-avea nicidecum inten]ia s` r`spund` la\ntrebarea care-l obseda pe Charles \nainte de \ntoarcerea laLondra.

– Nu, ia avionul. }i-am promis s` reflectez \n timpul [ederiimele aici.

– S` reflectezi! exclam` Charles, contrariat. Nu crezi c`...– Nu! Nu insista! |n mediul afacerilor sunt cunoscut` pentru c`

nu m` angajez niciodat` cu u[urin]`. Nu-mi cere s-o fac \n via]amea privat`! Când \]i voi da r`spunsul, oricare va fi, va fi ferm [idefinitiv.

– Cap rece [i pumn de fier! |n domeniul sentimental,Kimberley, spontanietatea nu este un semn de u[urin]`... ci dedragoste!

Femeie de fier, femeie de ghea]`... Charles \mp`rt`[ea [i elaceast` p`rere. Era prea mult, Kimberley nu mai dorea s` se apere.

Se ghemui lâng` portier` [i fix` drumul strângând din din]i.


Pe durata celor câ]iva kilometri care-i desp`r]eau de cas`,Charles conduse f`r` s` renun]e la un mutism contrariat [i cu oexpresie de câine b`tut.

S`rutul pe care \l depuse pe obrazul lui \n momentul desp`r]iriise voia consolator, dar n-avu puterea s`-l fac` s` zâmbeasc` peCharles.

– Pe curând, Kimberley. Te a[tept la Londra... precum [ir`spunsul tù.

***

|n ciuda blânde]ei acestei seri de prim`var`, tremura [i cea[cade ceai fierbinte n-o \nc`lzea deloc. Aprinse atunci leg`tura decrengu]e pe care le \ngr`m`dise \n c`minul salonului [i-[i \ntinsemâinile spre c`ldura binef`c`toare. O flac`r` se ridic`, [ovì, urc`din nou, apoi persever` [i-i atinse degetele. Ea scoase un mic strig`tsperiat.

F`r` motiv, o imagine veni s` se suprapun` peste aceea afocului: cea a lui Lawrence Cory, la fel de precis` [i clar` ca ofotografie.

|n gândul ei, \i surâdea [i privirea lui albastr` str`lucea cuintensitate. Se temu din nou, de foc, de el, de a se arde la aceast`c`ldur` de j`ratic.

Izbucni \ntr-un râs nervos.– Te temeai oare c` femeia de ghea]` se va topi ca z`pada la

soare? spuse ea cu voce tare S`rmana mea, Kimberley, oboseala teface s` ba]i câmpii.


Capitolul 5

Ceasul de[tept`tor ar`ta ora unsprezece când Kimberleydeschise ochii. |ngrozit` o clip`, se gândi c` n-avea nici oimportan]`, c` numai soarele, greierii [i libertatea o a[teptau.

Adres` un zâmbet splendidului cer albastru care se vedea pefereastra larg deschis` [i s`ri \n picioare.

Avea o foame de lup, care-i dep`[ea [i pofta de via]`, de a profitade acest concediu, de aceast` regiune cu pronun]ie melodioas` dinsudul Fran]ei [i cu mirosuri de lev`n]ic`. Disp`ruser` oboseala,lacrimile, gândurile negre din zilele precedente!

|n timp ce cafeaua fierbea, degajând aroma sa voluptuoas` \nbuc`t`ria mare de tip vechi, se a[ez` pe teras` ca s` priveasc`peisajul minunat care i se oferea vederii.

Dincolo de peluza de un verde viu amenajat` \n teras`, ogr`din` stufoas` [i bogat` \n specii de flori, cobora \n pant` lin`spre un râu larg care m`rginea proprietatea. |ncepând de la malulopus [i pân` la colinele line care barau orizontul, domnea vi]a-de-vie[i geometria impecabil` a rândurilor nu ceda decât rareori loculunor loturi de lev`n]ic` mov deschis.

Pesc`ru[i r`t`ci]i departe de mare, veneau s`-[i amestece]ipetele lor r`gu[ite cu micile strig`te ale rândunelelor [i cu ]ârâitulobsedant al greierilor.

Brusc, un fulger luminos o orbi. Surprins`, scrut` partea dingr`din` de unde provenea. Cuib`rit` \ntre tufi[uri de mimoze \nfloare, distinse pavilionul de var` despre care \i vorbiser` Georges[i Pamela.

Nelini[tit`, r`mase un moment nemi[cat`, cùtând un semn deprezen]` uman`. Dar totul era lini[tit [i presupuse c` fusese doar oraz` de soare reflectat` de un geam al c`su]ei.

Pu]in mai târziu, la fereastra camerei sale, atunci când ie[ea dela du[ [i-[i \ntindea fa]a cu pic`turi de ap` spre soare, fu din nouorbit` de o lumin` str`lucitoare.

De data asta se sim]i realmente nelini[tit`: era posibil s` fi intratvreun vagabond pe proprietate? Era pu]in probabil, dar prefera sàib` inima \mp`cat`. Nici nu-[i d`du osteneala s` se gândeasc` laun posibil pericol [i \mbr`c` prima rochie de bumbac care-i c`zu \nmân`. Apoi se repezi \n gr`din`.

|ndat` ce se apropie de c`su]`, se sim]i lini[tit`: un geamdeschis se balansa \n voie, \n adierea unui vânt slab, jucându-se curazele soarelui de amiaz`. Enigma era dezlegat`!

Astrul ajuns la zenit d`ruia o c`ldur` aproape sufocant` [iKimberley se sim]i atras` irezistibil de r`coarea pe care o promitearâul cu ap` albastr`. De aceea, hot`r\ s` improvizeze o mic`plimbare.

Cu picioarele \n ap`, \[i aminti avertismentul Pamelei: „Când tevei sc`lda, nu \ncerca s` ajungi la malul cel`lalt, nici m`car pân` lastâncile care formeaz` o insuli]` \n mijlocul apei. Nu parepericulos, dar un curent pervers trece pe acolo, prezentând riscurichiar [i pentru tinerele englezoaice viguroase“.


Prev`z`toarea Pamela, care abia absent`, veghea asupraprietenei ei! {i care ghicise c`, pe aceast` c`ldur`, Kimberley nu varezista tenta]iei de a \nota pu]in.

|n ciuda pudorii sale, Kimberley hot`r\ s` se scalde goal`. |ngraba ei de a verifica faptul c` nimeni nu d` târcoale prin gr`din`,nu-[i d`duse osteneala s` ia altceva decât aceast` rochie de bumbacpe care o purta acum. Dar locul era pustiu, [i nu risca s-o deranjezecineva, deoarece se g`sea pe o proprietate privat`.

Ea se arunc` \n ap` cu o bucurie copil`reasc` [i \ncepu s` \noatede-a lungul malului.

Apa era delicios de r`coroas`. |n mijlocul râului, bancuri late denisip formau adev`rate mici plaje. Ad`postite de tufi[uri demimoze, vor fi ideale s` se bronzeze \n toat` lini[tea.

Kimberley se preg`tea s` revin` spre locul de plecare cândzgomotul unui plonjon o f`cu s` tresar`.

Vagabondul! A[adar, nu se \n[elase, era \ntr-adev`r un intrus \ngr`din`. Con[tiin]a nudit`]ii ei \i ap`ru \ntr-o clip`: asta o f`cea atâtde vulnerabil`!

Obi[nuit` \n munca ei s` ia decizii rapide, \i trebui pu]in timp s`\n]eleag` c` singura tactic` posibil` consta s` se ascund` [i sà[tepte un moment mai potrivit pentru a interveni. Misteriosulpersonaj nu va \ntârzia cu siguran]` mult timp \n ap` [i va puteaatunci s` se \mbrace ca s`-l \nfrunte.

Ascuns` de o scobitur` a malului, care o \mpiedica s` vadòbiectul temerii ei, [tia totu[i c` va fi suficient ca \not`torul s`coboare dus de curent ca s-o surprind`!

Z`rind stâncile care ie[eau din mijlocul apei, hot`r\ s` se duc`s` se ad`posteasc` acolo. Inspirând adânc, putea s` ajung` acolo\notând pe sub ap`, ca s` r`mân` invizibil`.


Traversarea, doar de cinci sau [ase metri, i se p`ru c` dureaz` oeternitate, [i sim]i \n sfâr[it cu u[urare sub degete masa dur` aad`postului ei.

Dup` ce \[i rec`p`t` respira]ia, risc` o privire \n susul râului.Cineva se sc`lda \ntr-adev`r acolo, un b`rbat cu p`rul scurt [i cubra]e musculoase, cu spatele spre ea.

Trebuia s` sufere cu r`bdare, dar nelini[tea nu \ntârzie s-ocuprind`: curentul rece despre care \i vorbise Pam exista f`r`\ndoial`! Sub efectul acestei ape reci, membrele i se anchilozau [i,mai rù \nc`, junghiurile unei crampe musculare \ncepeau s`-iamor]easc` piciorul drept.

Auzindu-l pe individ apropiindu-se, teama ei crescu. |n cesitua]ie nepl`cut` se pusese. Respira din ce \n ce mai greu.Prinderea de stânc` sl`bea, degetele \i alunecau pe piatra ascu]it`.Curentul o târa [i rezisten]a ei sc`dea din secund` \n secund`.Panica o cuprinse atunci [i, pierzându-[i capul, scoase un strig`t.Apoi, totul deveni negru. Le[inase.

– Kimberley! Kim!Dou` palme viguroase lovir` obrajii tinerei femei.Când deschise ochii, deveni con[tient` de o prezen]` al`turi de

ea [i \ncerc` s` se ridice.– Nu te mi[ca, Kimberley, nu \nc`...Lawrence Cory se apleca spre ea, cu o privire nelini[tit`. |n

ciuda st`rii de [oc, \n]elese imediat c` vagabondul de care fugise nuera altul decât el. {i cel care o salvase de la \nec!

– Cum te sim]i?– Bine, dar trebuie c` mi-am pierdut cuno[tin]a.– |ntr-adev`r! Din fericire, am auzit un strig`t... M-am repezit [i

am z`rit un corp dus de curent. Dac` mai dura o clip`, nu mai


puteam s` te ajung. Ai sc`pat ca prin urechile acului, Kimberley! Nute credeam atât de imprudent`! Pamela nu te-a prevenit depericolul acestui râu?

– Ba da, dar...– Dar m-ai v`zut [i-ai vrut o dat` mai mult s` m` evi]i.– Nu [tiam c` erai tu. {i eram goal`...Fa]a ei livid` se \mbujor` brusc [i se ridic` dintr-un salt. Era \nc`

dezbr`cat` [i corpul ei \ncânt`tor se oferea f`r` ap`rare privirii luiLawrence Cory.

– Calmeaz`-te, \i porunci el. Nu este momentul pentru pudoareexcesiv`. Ai fost cât pe ce s` mori [i e[ti \nc` foarte sl`bit`!

El \i adres` un zâmbet lini[titor [i vocea \i deveni mai blând`.– De altfel, suntem la egalitate: nici eu nu port nimic. Frunzele

de vi]` nu lipsesc totu[i... Dar nu te nelini[ti: nici un [arpe nu-i va\ntinde m`rul lui Adam! Nu ast`zi, cel pu]in...

Gluma lui n-o amuz` pe Kimberley. Dar ce putea s` fac` sau s`spun`? Se sim]ea a[a de epuizat`, \nghe]at`, \nvins`...

– Te voi l`sa singur` un moment. Doar cât s` iau o p`tur` [i m`voi \ntoarce. |mi juri s` nu te mi[ti? Dac` vei avea o alt` sl`biciune,este preferabil s` fiu aici.

– Voi fi cuminte, promit.Când Lawrence reveni, câteva minute mai târziu, tân`ra femeie

se sim]ea deja mai bine. Ignorând protestele lui Kim, \i puse unpled cald de mohair \n jurul umerilor [i insist` s-o conduc` acas`.Acolo, aprinse un foc mare \n [emineu apoi, ca o infirmier` atent`,\i servi un ceai fierbinte.

Ghemuit` pe canapea, Kimberley \nc` mai tremura, dar \[ireg`sise culorile.

– |]i mul]umesc \nc ̀o dat̀ c ̀m-ai ajutat. Oricum, m ̀\ntreb ce faci aici.Un zâmbet larg lumin` tr`s`turile pân` atunci \ncordate ale lui

Lawrence.


– Locuiesc \n acest loc, ca [i tine.Ea scoase un adev`rat strig`t.– Cum? Dar este imposibil!– Ah, te recunosc \n sfâr[it! Dou`zeci de minute f`r` cea mai

mic` agresivitate: \ncepeam s` te cred foarte bolnav`.– Nu re\ncepe cu sarcasmele tale! Mi-ar pl`cea s` cunosc

motivele prezen]ei tale aici. {i nu pretinde c` e[ti instalat \n aceast`cas`!

– Totu[i, `sta este adev`rul. Georges [i Pamela au fost dr`gu]is` m` invite s` stau aici \n timpul absen]ei lor.

– Imposibil! Pam mi-ar fi cerut p`rerea.– Cu siguran]`, n-a \ndr`znit! Cel pu]in dac` nu s-a temut de un

refuz... Deoarece ai fi spus „nu“, nu-i a[a?– Da!– Am câ[tigat!– {i sunt sigur` c` ai complotat totul cu Pamela.Lawrence adùg` un bu[tean pe foc, apoi se \ntoarse spre Kim,

cu mâinile \n [olduri.– {i \n ce scop, dup` p`rerea ta?Furia o cuprindea din nou. |[i uitase p`]ania, le[inul, salvarea.

Conta doar acest b`rbat exasperant a c`rui simpl` prezen]` erasuficient` s`-[i piard` controlul.

– Nu face pe nevinovatul! strig` ea.– Credeam c` un acuzat r`mâne numai pân` când i se

dovede[te vinov`]ia. {i \nc` nu [tiu ce-mi repro[ezi. Nicipresupusei mele complice, biata Pamela.

– Ea [i-a imaginat c`-mi voi pierde capul dup` primul b`rbatdestul de amabil care s` m` remarce! Ei bine, s-a \n[elat!

– Nu te subestima, Kimberley! Am crezut c` mi-am dat seama,ieri, c` nu eram singurul care te g`sesc seduc`toare.


Nu era nici o \ndoial`, Lawrence f`cea aluzie la scenadezagreabil` din ajun, când el [i Simone o surprinseser` cuCharles.

– Nu s-a \ntâmplat nimic cu Charles! exclam` ea. Nu voiam...El o \ntrerupse cu o voce blând` [i calm`:– N-ai de ce s` te aperi. Charles nu este logodnicul tù?– Nu! Ba da! Dar el nu-i place celei mai bune prietene a mea,

care \ncearc` s`-mi g`seasc` un altul. De la desp`r]irea de...Se \ntrerupse brusc, \n]elegând c` din cauza furiei, se angaja pe

un teren primejdios.– Aceast` faimoas` durere din dragoste, coment` Lawrence.– Pamela ]i-a vorbit despre Philippe Crossley! N-avea

dreptul, ea...– Prietena ta a p`strat acest secret pre]ios, te asigur! Dar nu este

greu de ghicit, v`zându-te atât de trist`, c` un b`rbat te-a f`cut s`suferi...

Kimberley se l`s` s` cad` pe sp`tarul canapelei, descump`nit`.Hot`rât lucru, \ndat` ce se certa cu Lawrence Cory, situa]ia se\ntorcea \n defavoarea ei: devenea stupid`, se \ncurca \nargumente, nu-[i mai g`sea cuvintele.

Cu un gest obosit, l`s` de \n]eles c` depune armele.Lawrence \n]elese mesajul [i schi]` un zâmbet lini[titor.– Haide, spuse el, am o veste bun` pentru tine.– M-ar mira!– Presim]isem aceast` reac]ie neprimitoare [i am ales s` m`

instalez \n pavilionul de var`. |n felul acesta, nu te voi deranjadeloc.

Fulgerele de lumin` pe care le z`rise mai devreme \i reveneau\n memorie. Dac` s-ar fi apropiat de c`su]` \n acel moment, ar fiscutit-o de atâtea nepl`ceri!


giannijollys

– Aici sau acolo, oft` ea. Dar presupun c` trebuie s` accept acestcompromis; sunt eu \ns`mi o invitat`.

– Am s` ]i-o amintesc! Bun, fiindc` am f`cut pace [i ]i-ai reg`sittonusul obi[nuit, propun s` faci un du[ fierbinte. Voi face [i eu,dup` tine.

– Dup` mine? Dar pentru ce nu-l faci la tine?– |nc` nu exist` ap`...– Dar atunci...– Da, va trebui s` m` supor]i \n buc`t`rie [i \n baie! Dar nu te

nelini[ti, voi fi cât mai discret posibil.Ea se ridic` [i se \ndrept` spre scar`, \nfofolit` \n p`tur`, cu

toat` demnitatea de care se mai sim]ea \n stare.Un lung du[ fierbinte i-a fost de-ajuns s`-[i recapete echilibrul.

O frec]ionare plin` de energie cu prosopul urmat` de un masajputernic cu o crem` parfumat` [i nimic nu-i mai amintea de acelaccident stupid!

Nu se gr`bi cu preg`tirea: dac` era obligat` s` \mpart` baia cuLawrence Cory, era \n orice caz hot`rât` s` nu fac` nici o concesie.El n-avea deloc scrupule s`-i tulbure lini[tea concediului, ea de cel-ar menaja?

Desigur, \i salvase via]a, [i pentru asta, o s`-i fie mereurecunosc`toare... dar nu era el primul r`spunz`tor pentru riscurilepe care [i le luase? {i de toate nepl`cerile pe care le avusese decând c`lcase pe p`mânt francez?

|n aceast` stare de spirit plin` de rea-credin]`, i se al`tur` \nbuc`t`rie.

Lawrence \[i f`cu de lucru \n fa]a ma[inii de g`tit, de unde seridica un miros minunat de ierburi provensale. Apetitul lui Kimberleyse trezi instantaneu, ca [i proasta ei dispozi]ie, \n fa]a spectacoluluiacestui b`rbat care se comporta ca [i cum era la el acas`.


– Ce faci?El se \ntoarse [i-i adres` un zâmbet mândru.– O omlet` spaniol`: cu ro[ii, ardei verzi, ceap` [i cârna]i

condimenta]i. Cred c` mi-a reu[it, sim]i aceast` arom`?– O s` iei toate mesele aici? \ntreb` ea pe un ton sec.– Când va trebui... De[i discret din fire, nu pot s` devin complet

invizibil.– {i unde ai g`sit ingredientele pentru acest preparat?

Frigiderul era gol.– De vreme ce n-am putut fura nimic, de ce acest ton agresiv?– Nu te acuzam.– Ah, da? Totu[i, am crezut... Ei bine, m-am dus dis-de-

diminea]` s` fac câteva cump`r`turi. Nu prev`zusem s` am oinvitat`, dar am obiceiul s` fiu prev`z`tor.

Ea observ` atunci c` pusese dou` tacâmuri pe mas`. Se gândisechiar s-o decoreze cu un buchet \ncânt`tor de mimoze.

– N-am acceptat s` \mpart masa cu tine.Imediat ce o rosti, \[i regret` mica fraz` rùt`cioas`. Nu f`cea

decât s`-[i dezv`luie vulnerabilitatea.– Scuz`-m`, adùg` ea imediat. Dar sunt \nc` pu]in nervoas`.– Te g`sesc absolut normal`, dimpotriv`, o ironiz` Lawrence.

Dar s` \ncet`m discu]ia asta [i s` ne a[ez`m la mas`, mor de foame!– {i eu la fel!El destup` una din sticlele de vin produs de Georges [i aduse

tigaia fumegând` unde se etala o omlet` multicolor`.– |mi place ca mâncarea s` fie pe cât de bun`, tot pe-atât de

aspectuoas`, declar` el. Te las s` judeci...O servi ceremonios [i a[tept` s` guste mâncarea.– Nota zece, coment` ea. Domnul Bocuse \nsu[i n-ar renega

aceast` re]et`.El izbucni \n râs, vizibil \ncântat de compliment.


– S` nu exager`m!Se osp`tar` comentând gastronomia francez` [i marii ei

buc`tari, apoi Lawrence se ridic` s` prepare cafeaua.– E[ti surprinz`tor de degajat, remarc` Kimberley. Parc` e[ti la

tine acas`.– Este o reflec]ie dezagreabil` sau o simpl` constatare? \ntreb`

Lawrence.– O constatare.– Atunci voi r`spunde c` aceast` capacitate de adaptare face

parte din farmecul meu.– Mereu la fel de modest!– Nu, lucid. |mi cunosc atuurile, dar [i defectele [i limitele.– Cât de reconfortant!El p`rea deodat` concentrat. C`zut pe gânduri, nu r`spunse

ironiei lui Kimberley.– Tu, \n schimb, spuse el, \mi pari deosebit de incon[tient` de

capacit`]ile tale, atât fizice cât [i morale.– Nu sunt atât de complexat` cum se pare c`-]i imaginezi!– Nu asta vreau s` spun... Cred c` te temi s` \nfrun]i anumite

situa]ii, de team` c` nu e[ti capabil` s` ]i le asumi, poate.– Faci din nou pe psihanalistul amator!El \i adres` un zâmbet pocìt.– Unul din micile mele defecte... |n fine, dac` ai nevoie de un

ghid pentru a face fa]` unor anumite experien]e, nu m` uita!Era preferabil s` nu r`spund` acestei propozi]ii cu umor

ambiguu, \[i spuse Kimberley. Dar nu-[i putu st`pâni o remarc`sever`:

– Când vei renun]a s` te amesteci \n ceea ce nu te prive[te?– Dac` erai pu]in mai comunicativ` \n ceea ce te prive[te, n-a[

fi fost indiscret.


– Ce \ndr`zneal`! A[ putea s`-]i r`spund la fel. Cu ocazia primeinoastre \ntâlniri, nici m`car nu ]i-ai dat osteneala s`-mi spui c` eraiun prieten al lui Georges. {i ai pretins c` e[ti pictor...

– Arhitect sau pictor, p`reai atât de pu]in interesat`!– Nu [tiam cine erai!– Un b`rbat... Doar un b`rbat care te g`sea frumoas` [i

misterioas`.Ar fi trebuit s` fie flatat`... Nu era totu[i cazul. Imaginea pe care

o d`dea despre ea nu corespunsese niciodat` cu aceea pe care [i-of`cea ea \ns`[i. O tân`r` femeie foarte simpl`, iat` ce era [i cepretindea!

Modern`, ambi]ioas`, elegant`, inteligent`, da, accepta aceast`defini]ie. Dar misterul, frumuse]ea, tot atâtea cli[ee care-i p`reausuperficiale...

– Oh! \]i ghicesc gândurile, continu` Lawrence. Crezi c` mòpresc doar la aparen]e... Este adev`rat, dar cum s` fac altfel? Dac`n-a[ fi fost sensibil la aceast` aur` enigmatic` pe care o degajezi, dece mi-ai fi atras aten]ia? Cu siguran]`, nu datorit` firii tale sociabile[i spontane!

– Oh, e[ti imposibil! Sunt a[a cum sunt...– |i plac cui \i plac, termin` Lawrence. {i dac` \mi pl`ceai mie?– Starea ta sufleteasc` \mi este indiferent`. Te suport \n aceast`

cas` [i cu asta basta!– Ai putea totu[i ob]ine avantaje din prezen]a mea aici.Ea izbucni \n râs.– {i care, te \ntreb?Ea se ridic` s`-[i pun` farfuria goal` \n chiuvet`. Lawrence f`cu

la fel.– Vrei \ntr-adev`r s` [tii?– Desigur!


St`teau fa]` \n fa]`, m`surându-se reciproc cu o privire ironic`.Cu o \ndr`zneala surprinz`toare, Lawrence o trase pe tân`ra

femeie \n bra]ele lui.– Iat` r`spunsul meu!Puse st`pânire pe buzele lui Kimberley \ntr-un s`rut impetuos.Ar fi vrut s` se zbat`. Dar corpul refuza s` se supun` voin]ei sale

[i ced` argumentelor \nfl`c`rate ale lui Lawrence f`r` cea mai mic`rezisten]`. Ca [i cum avea propria lui via]`, el se apropia, sesupunea, se destindea \n aceast` desf`tare senzual`, \n aceast`c`ldur` \n care el o chema f`r` re]inere. El se revolta \mpotrivaacestei femei reci, cum credea ea c` este, cum voia s` fie uneori...

Când Lawrence \[i sl`bi \mbr`]i[area, Kimberley, supus` [iepuizat`, \[i puse capul pe um`rul lat care i se oferea.

R`mase mult timp nemi[cat`, rec`p`tându-[i treptat respira]ia [icontrolul asupra ei \ns`[i.

Lawrence \i mângâia \ncet p`rul lung, castaniu-ro[catmurmurând cuvinte de lini[tire pe care ea nu le asculta, cuprins`de revolta care urca din nou \n ea. Credea oare c` o \mblânzise?Credea c` Kimberley Harris se putea l`sa atât de u[or supus`?

– Nu, las`-m`! strig` ea pe nea[teptate.Se desprinse din bra]ele primitoare cu vigoarea unei tigroaice.Stupefiat, el o privea uimit.– Nu \n]eleg... murmur` el. De ce aceast` oprire? De ce s` reiei

lupta?Ea \l fulgera cu toat` str`lucirea furtunoas` a ochilor verzi.– Pentru c` m` ataci pe ascuns! Faci astfel \ncât s`-mi anihilezi

judecata, gândurile...– S` gânde[ti! Mereu s` gânde[ti! Las`-]i pu]in creierul \n pace!

Simte, Kimberley, vibreaz`, trìe[te. E[ti o fiin]` din carne [i sânge,nu doar acest robot programat s` func]ioneze pentru femeia de


afaceri! Nu mi-ai dat dovada chiar \n acest moment? Pretinzi c` amvisat aceast` minunat` femeie care r`spundea \mbr`]i[`rii mele? Aminventat-o eu? R`spunde!

|ntorcându-se pentru a-[i ascunde jena, Kimberley se apropiede fereastr` [i-[i sprijini fruntea de geamul rece. O ame]eal` ocuprindea insidios la amintirea gurii lui Lawrence peste a ei,mâinile lui pe pielea ei. Când vorbi \n sfâr[it, vocea ei nu mai eradecât un murmur r`gu[it, aproape speriat:

– N-am explica]ii de dat! Nici s` m` justific. Las`-m`, ai promiss` m` la[i \n pace.

Sesiz` zgomotul unui pas suplu care se \ndep`rta. Lawrencerenun]ase...

|n ciuda victoriei pe care o repurtase, se sim]ea \nvins`. Tr`dat`de o parte din ea \ns`[i, care, \n acest duel al sim]urilor, se situa departea lui Lawrence, motiv pentru care se [tia vulnerabil`. La un altasalt languros, va putea oare rezista?

– Da, murmur` ea. Voi putea lupta \mpotriva dorin]ei deLawrence Cory... [i a propriei mele dorin]e, dac` trebuie!


Capitolul 6

|narmat` cu o carte bun`, ochelari negri [i o crem` de bronzat,Kimberley \[i aranj` salteaua moale pe peluz` [i se a[ez` pe ea.

Avea inten]ia s` devin` la fel de aurie ca piersica pe care tocmaio mâncase \n loc de mic dejun. {i asta, \n ciuda carna]iei deenglezoaic`!

Pielea ei, foarte alb` [i catifelat`, fusese \ntotdeauna unul dinprincipalele ei atuuri fizice: contrasta cu str`lucirea \ntunecat` ap`rului castaniu cu reflexe ro[cate [i cu verdele intens al ochilor.

Dar ast`zi, dorea s` se bronzeze, s` semene cu femeile energicedin aceast` regiune, pe care le admirase \n sat, \nvârtindu-se \nfo[netul jupoanelor din pânz` provensal`. De altfel, chiar \naceast` dup`-amiaz`, va merge s` cumpere una din acesteminunate fuste cu volane!

Ora[ul cel mai apropiat g`sindu-se la peste o jum`tate de or` demers cu ma[ina, va profita de drum ca s` fac` [i pu]in turism. Eraner`bd`toare s` descopere aceast` splendid` regiune pe care i-odescrisese Pamela. De trei zile de când era acolo, abia dac` p`r`sisecasa, mul]umindu-se s` fac` doar câteva cump`r`turi \n târgul vecin.

Proprietatea era atât de pl`cut`! O plimbare rapid` cu ma[inapân` la mare \i permisese s`-[i aprecieze norocul: plajele, \n acest\nceput de sezon, erau pline de turi[ti. Aici se putea bronza pepeluz` [i s` se scalde \n râu \n toat` lini[tea. {i asta \n ciudaprezen]ei lui Lawrence!

Nu-l mai v`zuse dup` scena care-i opusese [i trebuia s` admit`c` se ar`ta foarte discret. Abia \l auzise strecurându-se \ncet pecoridoare, diminea]a devreme [i seara târziu, pentru incursiuniindispensabile \n buc`t`rie [i sala de baie.

|n ajun, \n plin` dup`-amiaz`, \n timp ce culegea câ]ivatrandafiri, ecourile unei muzici de jaz \i indicaser` prezen]a lui \npavilionul de var`, dar nu se ar`tase.

|n mod ciudat, se sim]ise pu]in vexat` s` se vad` astfel ]inut`deoparte. Deoarece nu era nici o \ndoial` c` el o evita, calculându-[iprogramul ca s` n-o \ntâlneasc`.

Desigur, nu f`cea decât s` se supun` dorin]ei ei. Dar aceast`situa]ie o exaspera pe Kimberley mai mult decât ar fi f`cut-oprezen]a lui Lawrence. |n incertitudinea plec`rilor [i venirilor lui,Kimberley tres`rea imediat ce sesiza un zgomot neobi[nuit, deteam` s` nu fie el.

Rezultatul era c` se gândea f`r` \ncetare la el. Evident, nu puteas`-i pretind` s-o informeze cu programul lui exact! Dar, \n schimb,era hot`rât` s`-i cear`, \ndat` ce-l va vedea, s` \nceteze acest joccopil`resc [i exasperant!

Cum soarele devenea din ce \n ce mai cald, hot`r\ s`-[idevanseze plimbarea. Dac` pleca acum, va avea timp s` viziteze obiseric` pe care Pamela i-o recomandase, \nainte de prânz. Dupàceea, va avea tot timpul s` descopere cel mai frumos dintrejupoanele provensale [i s` scotoceasc` un supermarket!

Zece minute mai târziu, era la volanul micii ei ma[ini [i demarabucurându-se de acest program.


Ziduri \nalte de piatr` ad`posteau str`du]ele \nguste de ar[i]asoarelui [i coborau \ntr-o armonie de culori de ocru [i chihlimbarcare o \ncântar` pe Kimberley. Cu obloanele lor \n culori vii [iabunden]a de mu[cate [i de iasomie care se c`]`rau \n jurulferestrelor, fiecare cas`, de[i asem`n`toare cu celelalte, aveapersonalitatea [i frumuse]ea ei proprie.

Simplul fapt c` era acolo, mergând pe acest pavaj inegal, oumplea pe Kimberley de bucurie.

Copii cu pielea mat` alergau \n acest labirint familiar, cughiozdanele \n mâini, cu zâmbetul \ncântat al celor care ies de la[coal`. Pe terasele cafenelelor, b`rba]ii savurau lichiorul de anasontìf`suind veseli [i interpelându-se de la o teras` la alta, cu acelaccent ascu]it [i cântat pe care Kimberley \l adora.

Femeile p`r`siser` str`zile la aceast` or`, dar mirosurile pl`cutede carne fript`, de usturoi, de cimbru [i de busuioc le tr`dauprezen]a \n fa]a ma[inilor de g`tit.

Bine\n]eles, grijile [i dramele nu cru]au aceast` regiune, darKimberley abia putea s` cread`, atât de vivace p`rea aici bucuria de via]`.

Ajunse \ntr-o pia]` mare m`rginit` de terase cu umbrelemulticolore, unde juc`torii de bile \[i potoleau setea \nainte de areveni pe platforma central`. Sub platani, ei cânt`reau \ndelung \nmân` bila grea de metal, \nainte s-o arunce cu \ndemânare.Kimberley nu putu rezista acestui spectacol pl`cut [i se a[ez` pe obanc` pentru a se ini]ia cu regulile acestui sport local.

Se amuz` un timp urm`rindu-i pe ace[ti b`rba]i exuberan]i care]inteau [i aruncau rapid, apoi analizau la nesfâr[it fiecare punct, cucentimetrul \n mân`, \n dispute pe cât de teatrale pe atât de lipsitede agresivitate.

Curând, \[i l`s` privirea s` alerge peste arhitectura locului,splendid` cu arcadele [i frontoanele ei sculptate. Vederea atâtor


frumuse]i \i reaminti de Lawrence Cory. I-ar fi pl`cut s` [tie ce gende case construia... Poate turnuri de sticl`, atât de \nalte, atât deimpresionante, atât de reci! Nu, aceste edificii nu corespundeaupersonalit`]ii sale. Dup` \mbr`c`mintea lui, ghicea c` dac` apreciao anumit` simplitate, nu neglija calitatea materialelor rafinate [iconfortul.

Tocmai acesta fu momentul ales de Lawrence s` traverseze pia]acu pa[i mari. Kimberley nu se mir` s`-l \ntâlneasc`, dar coinciden]adintre gândurile ei [i aceast` apari]ie o amuz`, cu atât mai mult cucât era \mbr`cat \ntr-un costum de pânz` bej, deosebit de elegant.

Trecu prin fa]a ei f`r` s-o vad` [i se \ndrepta spre un magazinmare, amenajat ca atelier, care se g`sea doar la câ]iva metri deKimberley.

Un b`rbat veni \n \ntâmpinarea lui Lawrence [i, dup` ce sesalutaser`, se lansar` \ntr-o discu]ie \nsufle]it`.

Dup` gesturile lor, Kimberley ghici c` vorbeau despre localul \nfa]a c`ruia se aflau, despre spa]iu, despre lumin` [i de dispunereameselor existente acolo. |[i aminti c` Pamela \i m`rturisise c`Lawrence dorea s` se stabileasc` \n regiune [i s` deschid` uncabinet de arhitectur`. A[adar, g`sise unde s`-l instaleze!

Trebuia s` admit` c`, \nc` o dat` d`dea dovad` de bun-gust: salamare cu ziduri de piatr` grinzi aparente, era locul visat pentru a lucra!

Plin` de curiozitate, nu-i sl`bea din ochi pe cei doi interlocutori[i, curând, b`rbatul scund care-i f`cea fa]`, \i observ` privirea fixatàsupra lor. O privi de câteva ori uimit, ceea ce o determin` s` plece.Nu ]inea ca el s`-l previn` pe Lawrence de prezen]a ei indiscret`!

|[i relu` plimbarea pe str`zi [i ajunse curând \n fa]a bisericiidespre care-i vorbise Pamela. Marele ei orologiu ar`ta oradou`sprezece [i jum`tate [i, de[i \i era foame, hot`r\ s-o viziteze\nainte de a porni \n cùtarea unui restaurant.


Stilul pur roman al fa]adei se desf`[ura [i \n interior, cu arcadeleei din piatr` brun` [i sculpturile de o naivitate emo]ionant`. R`t`ci\ndelung, \n admira]ie, de la alei la naos, contemplând statuile,tablourile [i splendida cutie cu moa[te care f`cea din acest loc decult un veritabil muzeu.

Dup` lini[tea [i r`coarea care domneau sub bolt`, c`lduramediteranean` se ab`tu peste ea ca o mantie fierbinte, astfel c` segr`bi s` ajung` la \ncânt`torul mic han pe care \l reperase \napropierea pie]ii principale. Un panou enorm lùda climatizarea [imeniul p`rea foarte \mbietor.

Tocmai comandase un fel de mâncare apetisant când \l v`zu dinnou pe Lawrence Cory, prin geam.

De data asta, era \nso]it de Simone, care se crampona de bra]ullui [i-l sorbea din ochi f`r` cea mai mic` re]inere. Mergeau dreptspre ea [i Kimberley \n]elese c` veneau s` prânzeasc` \n acela[irestaurant.

Era prea târziu ca s` dispar`, fiindc` chelneri]a \i aducea dejafelul \ntâi. Hot`rât lucru, totul p`rea s` se coalizeze \mpotrivanevoii ei de lini[te! Lawrence avea oare un al [aselea sim] ca s-orepereze unde se g`se[te?

Nu mai avea decât s` spere c` va trece neobservat` \n acest miccol] pe care-l alesese. Deplasându-[i scaunul \n a[a fel \ncât s` nu sevad` decât pe trei sferturi, nu putu totu[i s` reziste tenta]iei de aurm`ri cuplul cu coada ochiului \n timp ce p`trundea \n restaurant.

Cu siguran]a pe care o d` obi[nuin]a, Lawrence se \ndrepta spreo mas` situat` \n partea opus` celei a lui Kimberley. Cât despreSimone, \l urma f`r` o privire pentru altcineva care nu era frumosularhitect.

Un bar impozant [i o enorm` plant` ornamental` o ad`posteauacum de vederea lor [i Kimberley scoase un oftat de u[urare: puteas`-[i savureze \n tihn` salata de ro[ii [i de ardei verzi!


Dar abia avu timp s` ia câteva \nghi]ituri c` u[a se deschidea dinnou. Kimberley \l v`zu intrând pe b`rbatul scund pe care-l z`risediminea]` cu Lawrence, \nso]it de o femeie care trebuia s` fieso]ia lui.

Privirea surprins` care se opri asupra ei o anun]a c` [i el orecunoscuse.

{i ceea ce trebuia s` se \ntâmple, se \ntâmpl`.Abia trecuser` trei minute de când b`rbatul se \ntâlnise cu

Lawrence [i cu Simone când o voce familiar` r`sun` peste sal`:– Kimberley Harris! A[adar, tu e[ti cea care-l nelini[te[ti atât pe

dragul Daumier!Lawrence se posta deja \n fa]a ei.– Vino s` iei loc cu noi! Prietenii mei [i cu mine s`rb`torim un

contract important.– |]i mul]umesc, r`spunse ea cu un zâmbet for]at, dar aproape

am terminat prânzul.El arunc` o privire sceptic` spre farfuria pe jum`tate plin`.– Domnul Daumier te ia drept spioan`, vino s`-i ar`]i c` se

\n[al`!– Nu insista! murmur` ea. Nu ]in deloc s`...Sosirea domnului Daumier o \ntrerupse.– Drag` doamn`, interveni el, m` al`tur prietenului meu

Lawrence pentru a v` solicita prezen]a la masa noastr`. Sim]ul meude ospitalitate refuz` s` lase o femeie frumoas` s`-[i ia masa singur`!

Tirada sa emfatic` [i totodat` cântat`, rostit` cu acel irezistibilaccent din sud, o f`cu pe Kimberley s` zâmbeasc` spontan. F`r`s`-[i dea seama, c`zuse din simpatie \n cursa inevitabil`: nu puteadecât s` accepte o invita]ie atât de \ncânt`toare!

|i urm` prin urmare f`r` tragere de inim` pe cei doi b`rba]i.Cinci cupe de [ampanie erau deja dispuse \n fa]a doamnei Daumier


[i a Simonei [i, dac` femeia \n vârst` afi[a un zâmbet amabil [icurios, tân`ra \n schimb, nu-[i ascundea nemul]umirea.

– O cuno[ti deja pe Simone, \i spuse Lawrence lui Kimberley. {ipermite-mi s` ]i-i prezint pe domnul [i doamna Daumier, de la caretocmai am cump`rat atelierul de arhitectur`. Azi s`rb`torim aceast`vânzare [i instalarea mea definitiv` \n regiune.

– |ncântat`, spuse Kimberley.– {i iat-o pe Kimberley Harris, continu` Lawrence, cu care

\mpart casa Pamelei [i a lui Georges Defontaine.Dup` grimasa iritat` care deformase tr`s`turile Simonei,

Kimberley \n]elese c` aceast` fraz` d`dea loc la confuzie. De aceea,se gr`bi s` adauge:

– Eu locuiesc \n casa principal`, iar Lawrence ocup` pavilionulde var`. A[a este mai practic, deoarece nu suntem apropia]i.

– O situa]ie pe care o ve]i remedia, f`r` nici o \ndoial`! interveniSimone pe un ton caustic. Cu temperamentul dumneavoastr`...

Politico[i, cei doi Daumier se pref`cur` c` nu \n]eleseser`sub\n]elesul, dar Kimberley nu-[i f`cea deloc iluzii asuprareputa]iei pe care o va avea de acum \nainte \n acest ora[.

Lawrence o fulger` pe Simone cu privirea, dar tân`ra pervers`nu se sinchisi; jubila c` marcase un punct \nmpotriva rivalei ei.

Domnul Daumier ridic` paharul [i f`cu un toast, punând cap`tproastei dispozi]ii care pusese st`pânire pe cei cinci comeseni.

– Pentru contractul nostru, proclam` el, pentru instalarea \naceast` frumoas` regiune, pentru reu[ita dumitale!

Datorit` [ampaniei, atmosfera se destinse pu]in.– A[adar, te-ai decis s` trìe[ti \n regiune, \i spuse Kimberley lui

Lawrence. Ai inten]ionat asta de mult?– M` gândeam la asta... Dar cariera mea la Londra m` \mpiedica

s` trec la fapte. Apoi, \n acest an, evenimentele s-au derulat \n a[a


fel \ncât momentul mi s-a p`rut propice. {i plecarea la pensie adomnului Daumier a fost argumentul definitiv ca zarurile s` fiearuncate: p`r`sesc totul!

La aceste cuvinte, figura nemul]umit` a Simonei se lumin` defericire. Privirea trufa]` pe care i-o arunc` lui Kimberley exprimasentimentul victoriei cu care se \mpùna, ca [i cum alegerea luiLawrence nu privea dou` ]`ri, ci dou` femei, dou` rivale...

Dac` Kimberley ar fi \ndr`znit, ar fi r`spuns acestei priviriperfide cu o replic` tìoas`. Dar prezen]a acestui \ncânt`tor cuplude meridionali o \mpiedica: ce-ar fi crezut despre englezi, [i despreAnglia \n general, dac` [i-ar fi ar`tat agresivitatea fa]` de aceast`copil` a regiunii?

Prefer` s` men]in` conversa]ia la un ton politicos.– |mi imaginez c` Georges este \ncântat de decizia ta! spuse ea

pe un ton indiferent.Lawrence izbucni \n râs.– Oh da! A influen]at-o din plin! |ntre Pamela [i mine, pare

hot`rât s` goleasc` Marea Britanie de cet`]enii ei! Când te veial`tura clubului nostru de exila]i voluntari, Kimberley?

– M`rturisesc c` m-a[ l`sa u[or tentat` de clima acestei regiuni...[i Pamela \mi va lipsi atât de mult! Dar munca mea, via]a mea...

– ... V` re]in acolo, i-o tìe Simone.Ea nu adùgase: „{i cu atât mai bine“, dar mesajul nu era mai

pu]in limpede.Domnul Daumier r`mase cu gura c`scat` de uimire, so]ia lui

tu[i cu un aer absent [i Lawrence trimise o nou` salv` de privirifurioase tinerei fete.

Impasibil`, Kimberley dovedi c` legendarul sânge-rece engleznu era un cuvânt f`r` rost, r`spunzând:

– Dar gra]ie primirii care mi s-a f`cut aici, poate \mi voi schimbap`rerea!


Aparent, nu era nici o ironie \n vocea ei, dar Lawrence, sensibilla acest umor rece tipic „englezesc“, izbucni \n râs.

Masa se desf`[ur` \n aceast` ambian]` ambigu` [i dac` fileul devit` cu piper al lui Kimberley se dovedea o adev`rat` capodoper` agastronomiei, n-o tr`gea inima s`-l aprecieze. Extrem de stânjenit`,a[tepta momentul când va putea s` fug` departe de Lawrence Cory[i de caustica lui \nso]itoare. Imediat dup` ce-[i bù cafeaua, seridic` [i-[i salut` gazdele.

– Doar n-o s` ne p`r`si]i atât de devreme! exclam` domnulDaumier. }in s` v` ofer un rachiu care o s` v` plac`!

– V` mul]umesc, dar a[tept un telefon important!Era o jum`tate de minciun`, deoarece Charles \i promisese s-o

sune \n cursul s`pt`mânii, dar nici un alt pretext nu-i venise \n minte.– Voi profita de ma[ina lui Kimberley pentru a m` \ntoarce [i eu

acas`, spuse atunci Lawrence.– Nu! Te voi aduce eu, Lawrence! exclam` Simone. Mai r`mâi

pu]in!– Da, drag` prietene, \nt`ri domnul Daumier, insist! Un rachiu

de pere sau de prune va pecetlui acordul nostru!– Tocmai din cauza acestei afaceri trebuie s` m` \ntorc. Pentru

a telefona.– O ve]i face la atelier... Este aproape al dumitale, de acum

\nainte!– Nu \nc`... Nu, \mi trebuie anumite documente pentru a

negocia cu bancherul meu. {i nu le am la mine!– |n cazul acesta... spuse domnul Daumier.Simone t`cea, livid`, \n timp ce Lawrence [i Kimberley \[i luau

r`mas-bun.Kimberley sim]i mil` pentru aceast` tân`r` \ndr`gostit` care-[i

ascundea prost decep]ia. Cum s`-i explice c` nu era câtu[i de pu]in


interesat` de Lawrence? C` \n zece zile, se va \ntoarce \n Anglia [ic` nu se va mai ridica \ntre ei ca un obstacol imaginar? Simone vaputea atunci s`-[i exercite pe \ndelete seduc]ia asupra frumosuluiarhitect!

{i Kimberley paria c` redutabila creatur` va [ti s`-l cucereasc`!La acest gând, sim]i \n inim` \n]ep`tura geloziei, dar nu \ntârzie

s` analizeze acest fenomen ciudat: Lawrence tocmai \i luase bra]ul[i o conducea spre ie[ire.

Rulau de-a curmezi[ul câmpiei când Kimberley \ntreb` pe unton sec:

– De ce ai f`cut asta?– Ce anume?– De ce ]i-ai p`r`sit prietenii atât de repede? Simone ar fi fost \ncântat`

s` te aduc`. {i acel telefon nu trebuie s` fi fost atât de urgent...– |ntr-adev`r... Dar sunt ner`bd`tor s` rezolv definitiv aceast`

afacere. {i nu r`mânând ore \ntregi la mas` voi \ncheia acest lucru.Ea \i adres` o privire sceptic`.– Atunci, de ce ]i-ai complicat via]a invitând-o pe Simone la

acest prânz de afaceri?Lawrence râse amuzat [i Kimberley \[i repro[` c` pusese aceast`

\ntrebare: credea c`-i face o scen` de gelozie?– N-am invitat-o pe Simone, r`spunse Lawrence. Ea s-a impus!

Ca [i tine, trecea din \ntâmplare prin ora[...– Dac` insinuezi c` m` g`seam inten]ionat \n drumul tù, te

\n[eli! |]i amintesc c` eram \n acel restaurant \naintea ta! {i c` nusunt la curent cu faptele [i gesturile tale!

– {tiu... r`spunse el cu un zâmbet ironic. {i am remarcat deasemenea talentul tù de a te juca de-a v-a]i ascunselea!

– La acest mic joc, m` ba]i! Circuli prin cas` cu o art` dedisimulare demn` de o fantom` sco]ian`.


– Numai cu scopul de a nu te deranja. De altfel, când am plecatfoarte devreme \n aceast` diminea]`, dormeai ca un \nger.

Ea tres`ri. Cum putea s` [tie ce f`cea ea \n zori? P`rea atât desigur pe el... Intrase oare \n camera ei, o observase \n timp ce z`ceaf`r` ap`rare, cufundat` \ntr-un somn adânc? O mai f`cuse deja \ngr`dina familiei Defontaine... {i ea nu-l uitase!

– M-ai spionat! exclam` ea.Lawrence scutur` din cap, cu un aer de repro[.– Kimberley, te rog, nu spune prostii! |n ciuda obiec]iilor pe

care le ai contra mea, [tii bine c` nu sunt b`rbatul care s` ac]ioneze\n felul acesta! M` crezi, nu-i a[a?

– Da, bine\n]eles.El avea dreptate: reflectând, trebuia s` admit` c` \n ciuda

insolen]ei [i numeroaselor lui defecte, Lawrence nu [i-ar fi permisniciodat` nedelicate]ea de a intra \n camera unei doamne.

– {i nu uita c` dac` unul din noi doi poate fi calificat spion,relu` Lawrence, acela nu sunt eu! Domnul Daumier te-a luat drepto „Mata-Hari“ din lumea afacerilor. El pretinde c`, atunci când el [icu mine discutam \n fa]a atelierului, \nainte de prânz, nu ne-aisc`pat din ochi! Imagineaz`-]i uimirea lui s` te g`seasc` \n acelrestaurant, ascuns` \ntr-un col]. |n]eleg perfect b`nuielile lui!

Jenat`, \ncerc` o urm` de umor:– Ce semnezi? Vânzarea unui local sau un tratat de politic`

interna]ional`? Dac` eu sunt o Mata-Hari, cine dintre voi doi esteJames Bond?

– Nu glumi! Acest gen de contract suscit` mai mult` gelozie [irivalit`]i decât \]i po]i imagina. Domnul Doumier \mi cedeaz` deasemenea clientela sa, [i unii se tem s` vad` un tân`r arhitectstabilindu-se aici. Cu atât mai mult cu cât m` bucur de o anumit`reputa]ie.


– Mereu modest!– Mereu lucid!– |n orice caz, sper c` domnul Daumier este acum lini[tit, m-am

dovedit inofensiv`...– Oh, dimpotriv`, te crede redutabil`... {i are dreptate!– Dar de ce?– Pentru c` i se p`rea evident c` r`bdarea ta fa]` de Simone este

pref`cut`. Te-ai st`pânit, [i \]i sunt recunosc`tor. Darcomportamentul tù stoic te-a tr`dat... Da, e[ti redutabil`!

Dac`, \n fond, acest calificativ nu-i displ`cea, Kimberely afi[`totu[i o figur` contrariat`: Simone nu era rivala ei, Lawrencetrebuia s` \n]eleag`!

– Domnule Cory, [tii c` nu-mi pas` de agresiunile verbale aleiubitei tale. M` las` rece! }inând seama de pu]ina considera]ie pecare o am pentru ea [i pentru tine, cum a[ putea s` fiu atins` dear]agul ei sau de ironia ta?

Cu coada ochiului, v`zu privirea furibund` a lui Lawrence [i sea[tept` la o ripost` violent`. Dar, dup` câteva secunde de t`cere, elr`spunse pe un ton inexpresiv, f`r` furie, nici repro[.

– O persoan` normal` ar fi... Dar asem`narea ta cu un aisbergpoate explica atâta indiferen]`!

Dac` ar fi strigat acest r`spuns cu mânie, dac` [i-ar fi b`tut jocde ea, Kimberley nici m`car n-ar fi tremurat sub insult`. Se a[teptala asta. Dar acest ton de simpl` constatare o lovi ca un pumnal... \nplin` inim`.


Capitolul 7

Când ajunser` acas`, Estelle \i a[tepta pe teras` instalat`confortabil \ntr-un [ezlong.

– Gr`dina era atât de lini[tit` \ncât mi-am permis s` m` a[ez cas` v` a[tept.

– Dar a]i fi putut r`mâne ore \ntregi! exclam` Kimberley.– Asta m-ar fi odihnit, este atâta lume \n cas`!O s`rut` pe tân`ra femeie pe amândoi obrajii [i-i \ntinse fruntea

lui Lawrence. |ncântat s-o vad`, el o strânse \n bra]e cu o veseliecopil`reasc`.

– Seduc`torul acesta m` va sufoca sub s`rut`ri! Las`-m` s` teprivesc.

Se d`du \napoi [i-l privi cu satisfac]ie.– Te-ai bronzat, \]i st` minunat! {tii c` e[ti din ce \n ce mai

frumos? Nu-i a[a, Kimberley?Sub privirea amuzat` a lui Lawrence, Kimberley se mul]umi s`

clatine din cap f`r` entuziasm. Decep]ionat`, Estelle se bosumfl`.– Ei bine, v-a]i certat?Râsul lui Lawrence izbucni r`sun`tor.

– Nu \n mod special! Dar raporturile noastre sunt \ncordate:Kimberley m-a surghiunit chiar \n pavilionul de var`.

– Denun]`torule! exclam` Estelle.Ea zâmbea cu resemnarea unei mame de familie obi[nuit` cu

certurile vl`starelor ei.– Nu te-am izgonit eu! interveni Kimberley. Tu singur ai hot`rât

s` te instalezi acolo!– {i este mai decent! coment` Estelle.Cuprins` de mil` pentru tân`ra femeie care ro[ea, se apropie de

Kimberley [i-[i trecu un bra] sub al ei.– Haide, vino! Visez la o cea[c` bun` de cafea.– Atunci v` las, declar` Lawrence. Am hârtii de semnat [i de dat

câteva telefoane.El o \mbr`]i[` din nou pe Estelle.– Am nout`]i foarte bune de anun]at! Be]i-v` cafeaua [i v` voi

g`si mai târziu!– {i-mi vei spune tot? \ntreb` Estelle, intrigat`.Lawrence lu` un aer misterios.– Poate!Apoi, el travers` gr`dina \n direc]ia pavilionului de var`, sub

privirea \ncântat` a Estellei.– Nu \n]eleg de ce \l dete[ti, spuse ea \ntorcându-se spre

Kimberley.Nu era nici un repro[ \n vocea ei, doar uimire. Apoi adùg` mai

\ncet, ca pentru ea \ns`[i:– Este adev`rat c` ura este uneori aproape de dragoste!– Nu \n acest caz, v` asigur.– Viitorul o va spune...Tìnd scurt aceast` discu]ie Estelle o conduse pe tân`ra femeie

spre buc`t`rie.


– Sper c` ave]i cafea „adev`rat`“!– Boabe, pe care le macin eu \nsumi, adev`rat` dinamit`! A[a

\mi place, dar consumul ei trebuie s-o spun, m` face uneori\ncordat`!

– Presupun c` Lawrence Cory ac]ioneaz` mult mai mult asupranervilor tì decât cofeina!

Kimberley \[i f`cea de lucru \n fa]a ma[inii de g`tit [i Estelle sea[ez` la mas`.

– Ce lini[te pl`cut`! Sper c` nu v` deranjeaz` c` am r`mas \ntimpul absen]ei dumitale.

– Nicidecum! Sunt chiar \ncântat`, v`d atât de pu]in` lume!Estelle oft`.– Aproape c` te invidiez... Singur`tatea [i inactivitatea \ncep

s`-mi lipseasc`! Cu toat` familia acas`, timp de o s`pt`mân`,recunosc c` sunt epuizat`.

– Pot veni s` v` ajut, din când \n când. Dac` asta v` u[ureaz`.– Nici vorb`! E[ti adorabil`, Kimberley, dar droaia mea de

nepoate \mi dau o stra[nic` mân` de ajutor. |n calitate de st`pânà casei, conduc aceast` armat` ca un general, dar \n ciudabun`voin]ei lor [i a caracterului meu tiranic, totul este lipsit deorganizare!

Râser` \n cor, apoi Kimberley se ridic` pentru a servi cafeaua.– {i dac` am merge \n salon? propuse ea. S-a f`cut r`coare!Merser` s` se instaleze pe canapea, cu ce[tile \n mân`.– Ador aceast` \nc`pere! exclam` Kimberley. {i toat` aceast`

locuin]`, de altfel. Ce loc idilic!– Da, [i mie \mi place... Am fost a[a fericit` aici.– A]i locuit aici? se mir` Kimberley.– La \nceputul c`s`toriei mele, da. {i totdeauna am sperat ca [i

Geoges s` trìasc` la rândul lui aici... Dar el [i Pamela aveau alteplanuri \n cap.


– Mi-au vorbit despre planurile lor, \ntr-adev`r. Dar nu [tiam, \nschimb, c` a]i locuit aici.

– So]ul meu [i cu mine am cump`rat aceast` proprietate defoarte mult timp. Dar dup` moartea socrilor mei, am ales s` locuimpe domeniu. Era mai u[or pentru exploatarea vi]ei-de-vie!

– N-a]i fost niciodat` tenta]i s-o vinde]i?– O \nchiriem. De altfel, a[a a \ntâlnit-o Georges pe Pamela.

Paul, so]ul meu, \l \ns`rcinase s` mearg` la aeroport ca s`\ntâmpine o locatar` [i... iat`!

Râdea, [i Kimberley a[tept` urmarea, intrigat`.– Dragoste la prima vedere! continu` Estelle. S-au \ndr`gostit

de la prima privire. Sper c` o atât de frumoas` aventur` vei avea [itu, Kimberley...

Ea vorbea cu atâta tandre]e, \ncât tân`ra femeie fu emo]ionat`.Oh, nutrea aceea[i speran]` ca Estelle, dar nu credea deloc... Celpu]in, nu \ntr-un viitor apropiat.

– Poate... r`spunse ea.Triste]ea din vocea ei nu-i sc`p` Estellei, care o prinse de mân`.– Este suficient uneori s` deschizi ochii, Kim...Ce voia oare s` spun`? Bine\n]eles, Lawrence Cory d`duse

buzna \n via]a ei ca un adev`rat uragan. Dar tr`snetul nu-i alesesedrept ]int`, dimpotriv`. {i chiar dac` Estelle p`rea convins` c` de ladragoste la ur` nu este decât un pas, se \n[ela!

– De fapt, interveni Estelle, era s` uit motivul vizitei mele. Voiams` te invit la o mic` reuniune pe care am organizat-o sâmb`t` seara\n onoarea lui Lawrence. Tocmai [i-a s`rb`torit aniversarea [i eu...

– Aniversarea?A[adar, \n ziua aceea, la hotel, Lawrence nu min]ise! Ea care

crezuse c` inventa un pretext ca s-o invite la cin`! Oricum, chiardac` ar fi crezut, tot n-ar fi acceptat...


– Da, [i am prev`zut un tort enorm cu lumân`ri! Vom avea os`pt`mân` de \ntârziere de la data na[terii lui, dar cum se spune \nFran]a: „inten]ia conteaz`!“ {tii, sunt foarte ata[at` de Lawrence...Georges [i cu el sunt prieteni de ani de zile [i [i-a petrecut adeseorivacan]ele la noi. |l consider ca al doilea fiu al meu. |n inima mea,nutresc visul s` se instaleze \ntr-o zi \n aceast` regiune... {i s`-[ig`seasc` aici femeia vie]ii lui!

Estelle se gândea oare la Simone spunând asta? se \ntreb`Kimberley. Dac` nepoata ei se c`s`torea cu Lawrence, el va faceparte de-a binelea din familie. Evident, o asemenea c`s`torie o vaumple pe Estelle de fericire.

|n orice caz, dorin]a Estellei era aproape \mplinit`: vestea bun`pe care Lawrence o promisese, cu siguran]` n-o va decep]iona!

Pe Kimberley o mânca limba s`-i spun`, dar prefera s` tac`. Nuei \i revenea, ci lui Lawrence, bucuria s-o fac`. |n fond, nu era ostrìn` pentru acest mic grup atât de sudat?

O dat` mai mult, invidie afec]iunea pe care Pamela o g`sise aici.{i se gândea cât de greu o s`-i fie când va pleca s`-[i ia r`mas-bunde la Estelle [i de la aceast` cas`. Bine\n]eles, va reg`si Londra [iprietenii, serviciul [i angaja]ii ei, dar va renun]a la ambian]ac`lduroas` care domnea aici.

– Trebuie s` m` \ntorc acas`! o anun]` Estelle. Vom fi \nc` zecela mas` \n aceast` sear` [i n-am preg`tit nimic! ce gazd` ciudat`!

– Va fi formidabil, sunt sigur`!– Salat`, pui rece, brânz` [i \nghe]at` cu fructe! Vrei s` vii?– Mul]umesc, dar ave]i deja prea multe de f`cut! |n schimb,

pentru sâmb`t`, accept bucuroas`.– N-a[ fi tolerat un refuz din partea ta! Vei vedea, când \l vei

cunoa[te mai bine pe Lawrence, o s`-l adori...


Kimberley nu f`cu nici un comentariu: de ce s` \ncerce s`-iexplice c` \ntre unele persoane, ca \ntre câine [i pisic`, nu poate fiapropiere. Fiindc` Estelle iubea pe toat` lumea... [i mai ales peLawrence!

Estelle se ridic` tocmai când Lawrence d`du buzna \n \nc`pere.|[i schimbase costumul de pânz` de in cu o pereche de blugi [i unpulover de bumbac, dar ]inuta relaxat` nu-i mic[ora cu nimicdistinc]ia natural`.

– Tocmai plecam, explic` Estelle. Dar mai \ntâi, vorbe[te-midespre aceast` veste mare!

Lawrence f`cu o grimas` de necaz.– Femeile! Te p`r`sesc f`r` nici un regret, dar nu uit` s`-[i

potoleasc` teribila lor curiozitate.– Haide, dragul meu Lawrence... \l rug` Estelle.– Nu voiam s` spun nimic \nainte ca totul s` fie definitiv!– Te rog... Nu m` l`sa \n aceast` cumplit` incertitudine!Kimberley râdea \n fa]a complicit`]ii care-i unea pe cei doi.Lawrence se a[ez` \ntr-un fotoliu cu un gest de capitulare.– |n fa]a acestei priviri rug`toare, nu pot decât s` m` \nclin...S`ri \n picioare [i-o ridic` pe Estelle de la p`mânt.– |ntr-o lun`, un nou arhitect \l va \nlocui pe domnul Daumier!

{i ghice[te numele celui care va deveni fericitul proprietar alacestei agen]ii!

Suspendat` \n aer de mâinile solide ale lui Lawrence, Estellescoase un strig`t de triumf.

– Lawrence Cory!El o repuse jos [i se \mbr`]i[ar` pentru a se s`ruta [i felicita. |n

bucuria lor, p`reau c` uitaser` complet de Kimberley.– Oh, Lawrence, sunt atât de fericit`, repeta Estelle. Atât de

fericit`!


– B`nuiam reac]ia ta!– {i Georges! Va fi atât de mul]umit. Spera atât de mult s` iei

aceast` decizie.– A influen]at-o din plin!– Ei bine, ce-]i trebuie acum, este o so]ie adorabil` care-]i va da

copii \ncânt`tori!Estelle se gândea evident la Simone, \[i spuse Kimberley.

Lawrence [tia oare? Dac` da, aceast` manipulare feminin` nu p`reas`-i displac`, deoarece râdea din toat` inima.

– {i presupun, drag` Estelle, replic` el, c` vei lua asupra tadescoperirea acestei adorabile persoane.

Estelle lu` o expresie mirat` [i plin` de naivitate.– Desigur. N-ai inten]ia s` alegi singur, nu?– Bine\n]eles c` nu! De altfel, [tii exact ceea ce vreau...– Cred c-am ghicit, \ntr-adev`r.Acest r`spuns plin de insinuare [i de mister, spori hohotele lor de râs.Kimberley nu putu rezista la atâta bucurie copil`reasc` [i-i imit`.

Dac` Lawrence nu vedea obiec]ii ca Estelle s` intervin` \n via]a luiprivat`, nu era ea cea care s` fie [ocat`! De altfel, totul r`mânea unjoc [i dac` Lawrence se amuza, este pentru c` planurile Estellei \iconveneau. Simone nu era oare \ncânt`toare?

– Dar apropo, \ntreb` deodat` Lawrence, c`rui fapt dator`monoarea acestei vizite? N-ai venit doar ca s` faci pe pe]itoarea.

– Nu, ca s` v` invit, pe amândoi, s` veni]i la cin`, sâmb`t` seara.Sper c` e[ti liber.

Estelle nu f`cu aluzie la aniversarea lui Lawrence, dar \i adresò privire complice lui Kimberley.

– Pentru tine, \ntotdeauna! r`spunse el.– Bine, atunci, plec! Ocup`-te de Kimberley, Lawrence al meu,

ai grij` de ea!


– Voi fi foarte fericit s` veghez asupra acestei tinere persoane...dac` vrea!

Kimberley sim]i c` ro[e[te sub privirea sclipind de mali]iozitatea arhitectului. Trupul lui Lawrence o stupefia: cum \ndr`znea s` searate \n aceast` postur` de seduc`tor \n fa]a Estellei? Faptul c` eraposibilul viitor so] al nepoatei ei nu p`rea s`-l fr`mânte pestem`sur`!

– N-am nevoie de un \nger p`zitor! replic` ea.Estelle nu p`rea sup`rat`, dimpotriv`. Se apropie de tân`ra

femeie [i o ciupi de obraz, adresându-i un zâmbet tandru.– Haide, haide... Spuneam asta ca s` râdem! De altfel, singurul

pericol care te amenin]` aici, este realmente acest diavol deLawrence!

Plecarea Estellei l`s` un mare gol.Lawrence [i Kimberley se \ntoarser` \n buc`t`rie, f`r` s` spun`

un cuvânt [i f`r` m`car s`-i propun`, el \i servi din oficiu o a douacea[c` de cafea.

Ea vru s` refuze, dar bùtura reconfortant` o tenta [i se a[ez` lamas`, \n fa]a lui.

– Când vei \nceta s` stai \n defensiv`? o \ntreb` Lawrence penegândite.

Uimit`, Kimberley ezit`.– Dar... nu sunt!– Ba da! {i m` mitraliezi cu priviri asasine, agrementate cu

remarce perfide, ca pentru a pre\ntâmpina un atac. Dar eu nu suntdeloc agresiv.

– |]i faci idei...– Atunci, s` declar`m un armisti]iu!– Fiindc` nu suntem \n r`zboi...– De acord!


El lu` mâna tinerei femei [i \nainte ca ea s` aib` timp s` [i-oretrag`, depuse un s`rut \n palma ei.

– Pentru a pecetlui pactul nostru de pace! declar` el.Ochii lui str`luceau cu o asemenea intensitate, \ncât Kimberley

n-avu puterea s` protesteze.Acest gest de o intimitate tulbur`toare o impresion` pân` \n

adâncul fiin]ei. |n mod inexplicabil, inima ei \ncepu s` bat` mairepede, \n timp ce corpul \i era str`b`tut de un frison fierbinte.

Dar Lawrence se ridica deja, cu un aer preocupat. |n modvizibil, nu se mai gândea decât la munca lui, ca [i cum uitase scenacare tocmai se desf`[urase.

– Am de dat ni[te telefoane. Pe curând!{i disp`ru ca [i când nu se \ntâmplase nimic, l`sând-o pe

Kimberley emo]ionat` [i descump`nit`. Aproape decep]ionat`...

***

Cin` singur`, apoi se instal` pe canapeaua din salon, cu unroman bun. Dar, incapabil` s` se concentreze, nu reu[ea s` citeascùn rând. |n mod irezistibil, gândurile ei reveneau la Lawrence, lacomportamentul lui ciudat, la schimb`rile lui bru[te de dispozi]ie,la tulburarea pe care o stârnea \n ea. Cu cât se gândea mai mult, cuatât \n]elegea mai pu]in complexitatea rela]iilor lor, aceastàgresivitate amestecat` cu senzualitate care-i f`cea s` se \nfruntef`r` \ncetare. Când vor g`si oare un teren de \n]elegere?

|[i l`s` cartea [i, nervoas`, hot`r\ s`-[i fac` un ceai: calit`]ilelini[titoare ale florilor de tei \i vor face mult bine.


Singur` \n buc`t`ria mare, aproape \[i dori ca Lawrence s`-i facò mic` vizit`. Chiar \n acel moment când \[i spunea asta, el \[i f`cuapari]ia, cu o sticl` \n mân`.

– Arunc` acest bol [i apa cald`, declar` el. Nu ceai \ntr-o sear`de s`rb`toare, ci [ampanie.

Ea se gr`bi s` scoat` cupele, \n timp ce Lawrence aprindea focul\n c`minul din salon.

– Ador focul de lemne!– Dar este foarte cald!– Atunci, ambian]a va fi torid`!{i, cu un gest profesional, f`cu abil s` sar` dopul sticlei.– Pentru stabilirea mea \n aceast` regiune!– |]i doresc o via]` foarte frumoas` \n Fran]a.{ampania era delicioas` [i Kimberley sim]i c` ochii \i str`luceau

precum con]inutul cupei sale. Se sim]ea deodat` plin` de via]`, debucurie, de speran]`.

Când Lawrence deschise radioul [i o antren` \ntr-un rock\ndr`cit, se l`s` antrenat` cu pl`cere.

El dansa bine, cu o suple]e de felin` [i un sim] \nn`scut alritmului. |n ciuda complexit`]ii pa[ilor, Kimberley \l urma cuu[urin]`, \ncântat`. Când muzica se opri, nici m`car nu gâfâia.Urm` un slow languros [i Lawrence o \nl`n]ui. Obraz lâng` obraz,se dedicar` muzicii romantice, blânde]ii acestei seri de prim`var` [iacestei complicit`]i n`scânde.

Când ultimele note se stinser` [i comentatorul se lans` \ntr-undiscurs de ne\n]eles, nu-l ascultar`. Continuar` s` se \nvârteasc`,\ncet, pe o melodie care nu exista decât pentru ei.

Apoi, buzele lor se cùtar`, se g`sir` [i nu mai [tiur` nimic dince-i \nconjura. Lupta c`reia i se consacrau acum, de[i violent`,


uneori furioas`, adesea \nfl`c`rat`, aceast` lupt` n-avea drept scopdecât pl`cerea, fericirea corpurilor lor [i realizarea dorin]elor lorcele mai nebune[ti.

Dar soneria strident` a telefonului \i smulse brusc unul de lângàltul. Schimbar` o privire plin` de regret [i Lawrence \ncerc` s-ore]in` pe Kimberley lâng` el. Dar el [tia c` ]iuitul enervant rupsesefarmecul.

Kimberley se l`s` s` cad` pe canapea \n timp ce el ridic`receptorul cu un gest nervos.

– Alo, cine este la aparat? Da... A[tepta]i!El \i \ntinse telefonul lui Kimberley.– Este pentru tine.Ea \l lu`, \nc` sub [ocul s`rutului pe care-l schimbaser`.– Alo?– Kimberley? Sunt Charles. Ce se \ntâmpl`, cine este cu tine la

ora asta?Charles aproape striga \n telefon [i Kimberley fu stupefiat`.

R`mase t`cut` câteva secunde.– Kimberley, vrei s`-mi r`spunzi?– Sunt cu Lawrence Cory, spuse ea. Dar nu \n]eleg de ce te

enervezi astfel, \ncât nici m`car s`-mi spui bun` ziua.– Bun` seara, Kimberley, se spune bun` seara, la aceast` or`. {i

am dreptul s` [tiu ce face acest b`rbat la tine acas` atât de târziuseara!

– Dreptul! exclam` tân`ra femeie, din ce \n ce mai furioas`.N-am de dat nici socoteal`, nici explica]ii!

Charles se \mblânzi.– |mi pare rù, dar \n]elege surpriza mea: te sun, crezând c` te

g`sesc singur` [i \mi r`spunde acel arhitect.


– S`rb`toream un eveniment.Vocea de la cap`tul firului deveni din nou autoritar`.– Care?De data asta, Kimberley se sup`r` de-a binelea.– Nu-mi vorbi pe tonul `sta! {i ai dreptate, este târziu, sunt

obosit`. La revedere!{i \nchise f`r` s`-i lase lui Charles timp s` mai adauge un cuvânt.Furioas`, \ncepu s` se \nvârt` ca un leu \n cu[c`, sub privirea

amuzat` a lui Lawrence, care-[i sorbea [ampania.– Pisic` sau tigroaic`, spuse el cu un zâmbet, e[ti \ntotdeauna la

fel de frumoas`!– Nu râde de mine!– N-a[ \ndr`zni... Nu, dup` ce te-am auzit tratându-l cu dispre]

pe acel biet bìat. Logodnicul tù, nu-i a[a?|ntr-un acces de furie, ea lu` o vaz` [i i-o arunc` \n cap.

Lawrence se feri printr-un salt abil [i ridic` paharul.– Beau pentru cea mai dulce fiin]`!– Las`-m` \n pace! strig` ea.– Pruden]a m` \ndeamn` s-o fac, \ntr-adev`r. Pe mâine, drag`

Kimberley.{i, p`r`sind \nc`perea prin u[a fereastr` care d`dea \n gr`din`,

disp`ru \n \ntuneric.

***

A doua zi diminea]`, \nc` adormit`, Kimberley se \ndrepta spresala de baie s` fac` du[. Cum u[a era deschis`, intr` f`r` grij` [iscoase imediat un strig`t de surpriz`: \n fa]a oglinzii, cu fa]aacoperit` de spum`, Lawrence se r`dea.


Când se \ntoarse spre ea, zâmbind, \[i strânse instinctiv halatulscurt pe lâng` corp. |n fa]a acestui gest de pudoare, Lawrenceizbucni \n râs.

– |]i aduc aminte c` anatomia ta nu mai are nici un secretpentru mine... [i c` am o excelent` memorie fotografic`!

– Cea mai mic` polite]e ar fi cerut s` nu faci aluzie la asta, i-o\ntoarse ea. |n aceste circumstan]e dramatice...

– |mi cer iertare! Dar credeam c` ai uitat c`-mi datorezi via]a!– |mi amintesc perfect! Trebuie \ntr-adev`r s`-]i ar`t

recuno[tin]a mea la fiecare \ntâlnire?– Bine\n]eles c` nu! Dar un simplu zâmbet, un cuvânt amabil

din când \n când mi-ar fi un balsam pentru inim`!|[i puse mâna cu briciul pe pieptul gol, \ntr-o expresie teatral`.– Inten]ionezi s` monopolizezi aceast` baie toat` ziua? \ntreb`

Kimberley.– Doar un minut... M` gândeam s` fac o plimbare cu vasul pe

râu, ast`zi. Te-ar amuza s` vii [i tu?– Nu, eu...– Kimberley, am declarat armisti]iu! E[ti \n concediu [i-]i

propun un program dintre cele mai atr`g`toare. De ce refuzi?Kimberley ezit`: de ce, \ntr-adev`r? N-avea nici un plan [i

trebuia s` admit` c` singur`tatea \ncepea s-o apese. O plimbare cuvasul n-ar fi oare agreabil`? De[i tentat`, cùta un ultim pretextpentru a refuza:

– Dar... a[tept un telefon.– De la iubitul tù? Ai inten]ia s`-i ceri iertare?– N-am de ce s-o fac? {i Charles nu este iubitul meu!– Bine... De altfel, nu este genul tù de b`rbat.Ea râse sarcastic.


– {i care este genul meu de b`rbat? Tu, presupun.– Poate! Dar voi [ti oare s` te conving?El termin` b`rbieritul, turnând \n palme lo]iune dup` ras cu

miros de pin, \[i aplic` palme viguroase.– Poftim, \]i cedez locul! Plec`m peste o or`, ai destul timp!– N-am acceptat invita]ia ta.– {i dac`-]i spun c` am preg`tit un picnic delicios [i c` [tiu cele

mai \ncânt`toare locuri din regiune?– De acord, voi fi gata!– Nu uita s`-]i iei costumul de baie... Dac` nu cumva preferi

sc`ldatul \n ]inuta Evei.– Nu m` face s`-mi regret hot`rârea!– Retrag ce-am spus. De altfel, e[ti la fel de \ncânt`toare \n bikini...Auzind oftatul exasperant pe care-l scoase tân`ra femeie, se

repezi pe culoar.– Nu voi mai face! M` angajez s` fiu cuminte [i prietenos... \n

aceast` dup`-amiaz`. Pe curând!Ea se preg`ti cu entuziasm. |n fond, acest plan o \ncânta [i era

ner`bd`toare s` ias` din cas` [i s` descopere locuri noi. Alese orochie u[oar` de bumbac ro[u din garderoba ei [i hot`r\ s` nu semachieze: cu bronzul ei n-avea nevoie de fard ca s` arate superb!

El o a[tepta \n buc`t`rie [i, \n ciuda promisiunii de a fi cuminte,nu putu s`-[i ascund` o privire admirativ`. Dar se feri s` fac` celmai mic comentariu.

– Avem nevoie de ma[ina ta pentru a ajunge la debarcader, ia-]icheile! spuse el.

– B`nuiesc c` m-ai invitat ca s`-]i servesc drept [ofer, glumi ea.– Evident! Pentru ce alt motiv a[ fi f`cut-o?El lu` un co[ enorm de picnic [i merse \naintea ei spre garaj. Ea

\l urm` bomb`nind:


– Cât` amabilitate!– Acest r`spuns era cel pe care-l a[teptai... {i nu voiam s` te

decep]ionez! Am hot`rât ca ast`zi s` fac tot ce vrei.Rular` aproximativ un sfert de or` \nainte de a ajunge la un dig

unde erau ancorate mici b`rci cu motor. Se \mbarcar` \ntr-una dinele [i Lawrence lu` cârma. |n timp ce el manevra printre stânci,Kimberley putu s` contemple peisajul pe \ndelete: cu un asemeneac`pitan nu se temea de nici un accident.

Din cotitur` \n cotitur`, decorul se schimba, geometric [iaproape auster \n timp ce \naintau de-a lungul viilor, \nverzit [ibogat \n p`duri care prim`vara se umplea de strig`te de p`s`ri [i deculori. Deodat`, dup` ce traversar` o p`dure \ntunecat`, ajunser`\n fa]a unei câmpii de lev`n]ic` ce se \ntindea cât vezi cu ochii.Pierdut` \n aceast` imensitate mov, ea se \mb`t` de parfumul dulcecare se degaja de acolo.

– Am impresia c` am ajuns \ntr-un t`râm de basm, \i m`rturisiea lui Lawrence. Aceast` regiune este \ntr-adev`r minunat`!

– Da, m-am \ndr`gostit de ea din prima zi. Iubirile la primavedere nu m-au \n[elat niciodat`, i-am r`mas fidel... [i acum,p`r`sesc totul pentru ea!

– Vorbe[ti ca despre o femeie.– Sudul Fran]ei are \ntr-adev`r ceva senza]ional, la fel de

tulbur`tor [i de seduc`tor ca o foarte frumoas` femeie.Vorbir` mult timp despre farmecele Provencei [i lui Kimberley

\i f`cu pl`cere aceast` conversa]ie. Lawrence \i ap`rea \ntr-o lumin`pe care nu [i-o imaginase, sensibil [i delicat. Unde disp`ruseinsolentul autostopist de la prima lor \ntâlnire?

|n mod spontan, \i m`rturisi gândul.– Ast`zi te g`sesc diferit... De ce a trebuit s` treac` atâta timp ca

s` ne \n]elegem?


– Pentru c` te \nc`p`]ânai s` m` vezi ca b`rbatul care nu sunt...Pentru prima dat`, \ncetezi s` m` confunzi cu imaginea aceluispectru care te urm`re[te, a acelui b`rbat care ]i-a f`cut rù.

Devenind \ncrez`toare, ea nu \ncerc` s` resping` interpretarealui Lawrence.

– A existat un b`rbat... m`rturisi ea. Dar nu un spectru! Aceast`veche poveste de dragoste este \ntr-adev`r \ncheiat`: \n inima [i \ncapul meu!

– Vrei s` vorbe[ti despre asta?Totul o incita la confiden]e: blânde]ea c`ldurii, leg`narea

u[oar` a b`rcii, gentile]ea atent` a lui Lawrence. Dar Kimberley \[id`du seama c` n-avea nimic de spus despre acest subiect: n-o maiinteresa. Philippe Crossley nu mai era decât o amintire ca altele,nici mai dureroas`, nici mai agreabil`.

– Nu, de ce s` ne pierdem vremea cu pove[ti vechi? De ce s` nudiscut`m mai curând despre viitorul imediat [i despre deliciosulprânz din acest co[ de r`chit`?

Ochii ei str`luceau de poft` [i aerul ei lacom \l amuza peLawrence.

– Ce mânc`cioas` te-ai f`cut! exclam` el râzând.– F`r` insulte, te rog!– Nu este o insult`. Detest obseda]ii siluetei care calculeaz`

fiecare calorie [i nu [tiu s` aprecieze o mas` bun`!Aleser` o paji[te \n pant` lin` pentru picnic. Kimberley aranj`

farfuriile [i tacâmurile pe o fa]` de mas` \nflorat` \n timp ceLawrence despacheta proviziile.

Prânzul se compunea din somon afumat, o salat` enorm` cubrânz` de Brie, pe care le consumar` cu pâine [i o sticl` de vin albrece. Pentru desert, Lawrence deschise o cutie mare de carton [iKimberley descoperi un sortiment minunat de pr`jituri: cu fri[c`,ecleruri, tarte cu fructe, savarine.


– Ce minun`]ii! Tot ceea ce puteam s` visez.– Eram sigur c` vei fi mul]umit`. }i-am descoperit gustul pentru

pr`jituri chiar din prima zi, când devorai un ecler cu o figur` depisic` mul]umit` \n acea cafenea sinistr`.

– L`comia mea se vede atât de bine?– Oh, da...Izbucnir` \n râs, apoi Lawrence se \ntinse.– Cred c` voi face o mic` siest`: m-am trezit \n zori pentru a g`si

mânc`rurile tale preferate [i acum sunt epuizat.– Voi strânge eu \ntre timp.– De acord!El se \ntinse \n iarb` la umbra unui stejar [i \nchise ochii

imediat. Kimberley profit` ca s`-l priveasc` pe \ndelete. F`r` luminaochilor lui alba[tri, fa]a lui p`rea [i mai viril`, mai hot`rât`. Un nasacvilin, pome]i \nal]i, b`rbie p`trat`, tr`s`turile lui aveau noble]e,\ndulcind [uvi]ele negre rebele care-i \ncadrau fruntea lat`. Erafrumos, se gândi Kimberley, o frumuse]e de b`rbat, f`r` odelicate]e dulceag`. Blânde]ea [i-o exprima cu privirea, zâmbetullui uneori tandru sau glume]...

Acum c`-l cuno[tea mai bine, \n]elegea sentimenteleSimonei: da, o tân`r` fat` se putea \ndr`gosti nebune[te deacest b`rbat!

Dar, dup` modelul altor membri ai sexului tare, Lawrencetrecea de la o femeie la alta, adresând zâmbete seduc`toareSimonei, priviri grele de sub\n]elesuri lui Kimberley.

Asem`narea \ndep`rtat` pe care o avea cu Philippe Crossley nuvenea oare de aici, de la aceast` seduc]ie amestecat` cu nep`sare?{i nu era ceea ce-i f`cea irezistibili pe amândoi?

S`ri \n picioare, revoltat` de propriul ei gând. |nnebunea oare?|ncerca s`-l g`seasc` pe Lawrence Cory atr`g`tor? Nu, din fericire nu!


Capitolul 8

Zgomotul unui motor [i portiere trântite o trezir` pe Kimberley\n acea diminea]`. Deja familiarizat` cu sunetele casei, \n]eleseimediat c` trecuse cineva s`-l ia pe Lawrence.

Plecase a[adar s` lucreze [i decât s` se bucure c` avea casanumai a ei, se sim]ea pu]in decep]ionat`: dup` ziua formidabil` dinajun, aceast` singur`tate reg`sit` \i ap`rea ca o perioad` lung` detimp anost pe care-i va fi greu s`-l ocupe.

Datorit` unui du[ [i a unei ce[ti bune de cafea, \[i reg`si totu[idinamismul. Apoi o expedi]ie \n ora[ [i, mai ales, cump`rarearuin`toare a unui jupon provensal \n armonii vii de galben [i verde\i redar` buna dispozi]ie.

Dup` un prânz delicios compus dintr-o salat` de legume [i otart` cu c`p[uni, hot`r\ s` fac` plaj` \n gr`din`.

|ntinzând prosopul pe iarb`, observ` c` iarba crescuse cammult: aceast` peluz` avea nevoie s` fie tuns`! Estelle, ocupat` cuinvita]ii sì, n-avea desigur timp s` se gândeasc` la \ntre]inereagr`dinii acestei case \n care nu locuia.

|n orice caz, iat` c`-i oferea lui Kimberley o distrac]ieproviden]ial` pentru dup`-amiaz`!

|n cùtarea unei ma[ini de tuns iarb`, vizit` garajul [i miculhangar al`turat. Dar indispensabila ma[in` nu se g`sea acolo. Cusiguran]`, trebuia s` se afle \n pavilionul de var` [i, fiindc`Lawrence nu era acolo, nimic n-o \mpiedica s` fac` o incursiune cas-o descopere.

|ncânt`toarea c`su]` nu avea decât o u[` pe care Kimberleyezit` s-o deschid`: se a[teptase s` g`seasc` o anex` al`turat`, nu s`p`trund` direct \n apartamentul particular al lui Lawrence. Darveleit`]ile ei de gr`din`rit [i certitudinea c` g`se[te ma[ina de tuns\i \nvinser` ezit`rile.

Curiozitatea de a vizita locul unde arhitectul lucra [i dormeao chinuia de asemenea, trebui s` recunoasc`. Se hot`r\ deci sìntre.

Fu frapat` de confortul [i farmecul locului. Se a[teptase s`descopere o c`su]` aproape \n ruin` sau, cel pu]in, abia amenajat`,servind \n acela[i timp de camer` suplimentar` [i de debara. Darcamera confortabil` unde trìa Lawrence nu corespundea deloc cuideea ei preconceput`: camera vast` era \n \ntregime lambrisat` cupanouri de lemn care-i d`deau un aspect primitor [i mobilierul,de[i simplu, era intim [i de bun-gust. Un palat pe picioare dearam`, \ncadrat de noptiere vechi ocupa un col], \n timp ce \npartea opus` se ridica o plan[et` mare de arhitect acoperit` de untalme[-balme[ de creioane, pensule [i tuburi de pictur`. Osplendid` acuarel` reprezentând un peisaj din Provence era [i eaacolo, a[teptând tu[a final` a artistului.

|n fa]a unei ferestre se afla un [evalet, dar pânza pe care osus]inea era acoperit` cu un cear[af care o proteja de priviri.


Atras` de perdeaua grea de catifea, care ascundea evident uncol]i[or, Kimberley descoperi cu stupefac]ie un cabinet de toalet`[i o cabin` de du[ nou-nou]e. A[adar, o \n[elase de la \nceput! Dece sim]ise nevoia s` mint`, s` vin` \n fiecare diminea]` \n locuin]aprincipal`? Ca s-o enerveze? Sau pentru a avea ocazia s-o\ntâlneasc` [i s` \ncerce s-o seduc`?

Fa]` de atâta perfidie, fierbea de furie. Prin urmare, ziua deieri nu fusese decât ipocrizie! Manifestase prietenie [i curtoaziepref`cute, o p`c`lise, cum f`cuse de la \nceput, cu singurulscop s-o prind` \n plasa lui. O dat` scopul atins, tân`ra femeienu se \ndoia, avea probabil inten]ia s-o resping` [i de a sec`s`tori legal cu Simone. Kimberley nu era decât o juc`rie pentruel [i, capricios ca un copil, n-o dorea decât pentru a se amuzatemporar.

Decep]ionat` [i furioas`, se preg`tea s` p`r`seasc` pavilionul devar` când [evaletul misterios \i atrase din nou aten]ia. N-o maire]inea nici un scrupul [i f`cu s` alunece cear[aful de protec]ie cuun gest furios.

Ceea ce descoperi \i tìe respira]ia: tabloul reprezenta o femeiegoal` \ntins` lasciv pe malul unui râu. Privirea ei arzând de dorin]`p`rea c`-l invit` pe pictor, care [tiuse s`-i surprind` toatìntensitatea. Dar \n ciuda frumuse]ii tabloului, un sentiment degroaz` o cuprinse pe Kimberley. Deoarece aceast` fat` [i acest corpoferit nu erau altele decât ale ei...

R`mase \mpietrit` \n fa]a acestui spectacol. I se p`rea c` inima\ncetase s`-i bat`, str`puns` de un sloi de ghea]`. Se cl`tina dejignire [i de ru[ine, dar ceea ce o tulbura [i mai mult, era s` serecunoasc` \n aceast` femeie extrem de senzual`, tinzând sprepl`cere, iradiind dorin]`. C`ci Lawrence nu se inspirase numai din


tr`s`turile ei: \n aceast` privire promi]`toare de mii de volupt`]i,reg`sea propriile ei expresii, propria ei personalitate. Totu[i, ceeace exprima aceast` femeie, Kimberley nu trìse niciodat`, nusim]ise niciodat`...

– |]i place?Aflat` sub [oc, nu-l auzise pe Lawrence intrând. Dar sunetul

vocii lui n-o f`cu nici m`car s` tresar`: devenise impermeabil` laorice emo]ie.

Nu se \ntoarse, incapabil` s`-[i ia ochii de la pânz`.– Ur`sc aceast` pictur`, r`spunse ea cu o voce alb`. Este

insult`toare, umilitoare.– Am dedicat-o totu[i glorific`rii frumuse]ii [i feminit`]ii. Cred

c` gre[e[ti \n privin]a ei... Uit`-]i reticen]ele personale, [i d`-i o adoua [ans`, o aten]ie nou`.

Ca pentru a-i transmite convingerea lui, Lawrence \[i pusemâinile pe umerii tinerei femei. Ea sim]i c`ldura palmelor luip`trunzând-o [i de[i nu-l vedea, \i ghicea fa]a serioas` [i \ncordat`pe care Lawrence o afi[a \n acea clip`. |[i iubea opera, o crease cupasiune [i voia s-o convig` de valoarea ei, de sentimentele de artistcare-i \nsufle]ise fiecare tr`s`tur` de penel.

|n ciuda st`rii ei r`v`[ite, Kimberley sim]ea sinceritatea luiLawrence. Dar nimic n-o putea convinge...

– Ur`sc aceast` pictur`, repet` ea. {i nu \n]eleg cine ]i-ainspirat-o.

– Tu... Am numit-o „Na[terea dorin]ei“.– Na[terea...Ea se \ntrerupse, ro[ind.– Haide! Nu te teme s` roste[ti acest cuvânt: dorin]`.Ea se r`suci [i-i f`cu fa]` cu o privire mândr`.


– Unde vrei s` ajungi?Totul \n persoana ei \l sfida, \l provoca. |ncerca s`-l \nfrunte. Dar

Lawrence nu p`ru nici m`car c` remarc` agresivitatea ei: r`mâneacalm, [i ochii lui ar`tau o asemenea c`ldur`, o asemenea \ncredere\ncât Kimberley se sim]i brusc ridicol`. Cu ideile sale agresive, nu\ncerca decât s` fug` de dialog, decât s` evite \n mod la[ oconversa]ie care s`-i pun` \n discu]ie personalitatea.

Furia ei trecu [i nu mai avu decât o dorin]`: s` depun` armele,s` se predea acestui seduc`tor, cuib`rindu-se la pieptul lui viril [iputernic.

– Singurul meu scop este s`-]i demonstrez existen]a acestuicuvânt, realitatea lui. Nu po]i nega dorin]a, Kimberley, este \ntine... De ce te temi de ea?

Ea scutur` din cap, din ce \n ce mai pierdut`.|n ochii ei \nce]o[a]i de lacrimi, Lawrence putu s` citeasc`

fragilitatea ei, teama. Deveni [i mai tandru:– De ce nu accep]i ca mâna mea s` se a[eze pe obrazul tù, a[a?|[i apropie palma de fa]a lui Kimberley [i o atinse u[or cu o

mângâiere.– De ce s` refuzi s` alunece de-a lungul gâtului tù, s` caute

dulcea]a um`rului tù... De ce s` te retragi când gura mea o caut`pe a ta, de ce?

Puse st`pânire pe buzele ei. R`spunsul la \ntreb`rile lui le g`si\n ardoarea cu care Kimberley r`spunse la s`rutul lui.

Orice team` o p`r`sise. Pentru o dat`, corpul ei hot`râse \nlocul min]ii [i toat` fiin]a ei \i spunea c` adev`rul era acolo, \naceast` \mbr`]i[are, \n aceste mâini de b`rbat care alunecau \nlungul [oldurilor ei, \n fiecare gest al lui Lawrence care iradia defericire [i de pl`cere.


Se l`s` condus` spre patul mare f`r` cea mai mic` rezisten]` [i,când Lawrence o antren` \n hora nebun` a dragostei, nu putudecât s` murmure:

– Da, dragostea mea, da...{i descoperi lumea minunat` unde egoismul nu mai exist`,

unde cel`lalt devine o parte din tine, unde cùtarea plenitudiniidevine delicioas` durere, minunat` a[teptare.

Lawrence o ghida \n meandrele pl`cerii cu voluptate [ipricepere [i ea i se d`ruia f`r` re]inere, \ncrez`toare. Atinser` \nfine extazul, \ntr-un paroxism de surescitare [i de pasiune.

Acum, z`ceau cuib`ri]i unul \n altul, arzând de senzualitatepotolit` \n c`ldura acestei prim`veri caniculare din sud. Nuschimbar` nici un cuvânt. Cât valorau cuvintele când o privire, omângâiere erau de-ajuns ca totul s` fie spus?

Kimberley nu se mi[ca, cople[it` de \ncântare, deplenitudinea total` pe care Lawrence i-o dezv`luise. Se crezusefemeie, dar \n]elegea c` abia \n urm` cu o or`, era \nc` o tân`r`fat` \n adâncul sufletului ei [i \n trupul ei. Cu virginitatea sa,ultimele urme ale adolescen]ei disp`ruser`. S-a sfâr[it cunelini[tea, s-a sfâr[it cu incertitudinea, se sim]ea liber` [iputernic`, gata s` \nfrunte totul.

Timpul trecea, p`mântul se \nvârtea [i soarele veni s` luminezebrusc patul. Kimberley, uitându-[i pudoarea, privi cu admira]ietabloul minunat care-l formau corpul ei [i al lui Lawrence \nnuditatea lor. Natura crease aceast` frumuse]e, dar clipa eraefemer` [i numai un pictor putea, cu pensulele lui, s`-l re]in`pentru eternitate. Sim]i dorin]a ca Lawrence s` picteze aceast`scen`. P`r`si coconul care era acest um`r ferm de lâng` obrazul ei,[i se redres` u[or. Pleoapele lui Lawrence erau \nchise.


– Lawrence?El nu r`spunse [i \[i d`du seama c` adormise. Dar n-o p`r`sise,

ghici dup` râsul euforic pe aceast` fa]` abandonat` somnului [iviselor.

R`mase mult timp \ntins` lâng` acest somnoros fericit, savurândsimpla lui prezen]`. Dar, curând, vru s`-i aud` din nou vocea, s`-isimt` privirea asupra ei.

Hot`r\ s` se duc` s` prepare o cafea bun` [i s`-l trezeasc`\ntinzându-i aceast` bùtur` aromat` care-i pl`cea atâta. Ar fi\ncântat [i Kimberley se bucura dinainte de expresia lacom` [i der`sf`]ul tandru provocat de aceast` mic` aten]ie. Nu se mai gândeadecât la fericirea acestui b`rbat: \l iubea atât de mult!

|[i \mbr`c` rapid rochia [i travers` peluza ]opìnd. |[i reg`sipu]in din seriozitate preg`tind cafeaua: trebuia s` fie perfect`, tare,f`r` s` fie amar` [i era o adev`rat` alchimie ca s`-i reu[easc`.

Atent` la treaba ei, nu-l auzi pe Lawrence intrând \n buc`t`rie.Când se \ntoarse ca s` caute platoul [i ce[tile, se trezi \naintea lui,\n fa]a privirii dezolate pe care el i-o adresa.

P`li. Expresia mâhnit` a lui Lawrence a fost de-ajuns ca s-o fac` s`\n]eleag` dimensiunea dispre]ului sù: ceea ce ea trìse ca pe o minunatàventur`, pentru el nu era decât un accident. {i deja \l regreta.

– Kimberley, \ntreb` el, te sim]i bine?De o secund`, se sim]ea mai nefericit` decât fusese vreodat`.

Dar \i r`spunse cu bravur`:– Foarte bine, mul]umesc!Cu gesturi mecanice, a[ez` ce[tile [i zah`rul pe mas`. Lawrence

se instal`, cu spatele \ncovoiat de extenuare.|n ciuda durerii, Kimberley avu un zâmbet dezam`git: Lawrence

nu afi[a cel pu]in aerul victorios al seduc`torului triumf`tor! Oh, \[i


atinsese scopul, desigur, dar delicata \ncercare de explicare c` unpunct final trebuia pus acestui incident nu-l bucura deloc.V`zându-l, era vorba chiar de o corvoad` teribil`!

Lacrimi urcau \n ochii ei, dar se control`. Situa]ia era suficientde penibil`, nu voia s` izbucneasc` \n plâns: mândria i-ointerzicea!

– Kimberley, \ncepu Lawrence ezitând, eu...El \[i trecu mâna pe frunte, \ntr-un gest de bìe]el \ncurcat.– Da?Ei trebuie s`-i fi fost greu s` \mpiedice tremurul vocii. De altfel,

nu [tia ce s` spun`...– |mi pare rù... Nu [tiam, nu b`nuiam. Dac` a[ fi presim]it, eu

niciodat`...– Taci!Fiecare cuvânt rostit de el se \nfipsese \n inim` ca lama ascu]it`

a unui cu]it, sporindu-i suferin]a. De ce sim]ea nevoia s` se justifice?De-ar pleca acum, s-o lase cu deziluziile [i suferin]a ei. S`

\nceteze s-o persecute!Dar Lawrence insista.– Trebuia s`-mi spui c` era prima dat`... Totul ar fi fost altfel.– Nu ]i-ai fi luat aceast` responsabilitate, nu-i a[a? spuse ea cu

un râs sarcastic. Credeam totu[i c` b`rba]ii apreciaz` s` fie primii!Kimberley nu s-ar fi crezut niciodat` capabil` de un asemenea

cinism. Ea \ns`[i nu se recuno[tea. Pe durata unei ore, experien]aactului fizic, urmat de o suferin]` din dragoste, \i schimbasepersonalitatea, cu atât mai mult cu cât anii nu [tiuser` s-o fac`.

– Kimberley! Opre[te-te!Dar ea rânjea dispre]uitor, indiferent` la rug`mintea umil` care

\ntuneca ochii alba[tri ai lui Lawrence. Ea se bucura, de fapt. S`



sufere, s` nu mai \nceteze cu regretele, s` se simt` umilit depropriul lui comportament, iat` ce ar fi o r`zbunare pentru ea!

– Nu trebuie s` te sim]i vinovat, continu` ea pe acela[i ton. Lavârsta mea, virginitatea reprezint` un adev`rat handicap \n aceast`lume f`r` onoare [i f`r` scupule. Romantismul [i valorile lui nu maisunt la mod`... |ntr-un fel, mi-ai f`cut un serviciu [i \]i mul]umesc!

Duritatea cuvintelor ei p`ru \n sfâr[it s`-l conving` pe Lawrence.Se ridic` [i se \ndrept` spre ie[ire. Nu mai ar`ta nici cea mai micùimire, doar o teribil` oboseal`.

– Foarte bine, murmur` el. Sunt fericit c` am putut s`-]i fiufolositor.

– Nici nu-]i imaginezi cât!|ndat` ce disp`ruse, ea se repezi \n camera ei. Autoritara fiin]`

care tocmai \l sfidase pe Lawrence nu mai exista. Era o femeier`nit` care plângea, o femeie \ndr`gostit` [i decep]ionat`...

Capitolul 9

Kimberely \[i petrecuse diminea]a \n camera ei, punând din nouordine \n ideile [i inima ei.

Ce se petrecuse \n ajun, nu va uita niciodat`, o [tia: nu eraprima ei experien]` de dragoste? Dar, dup` o noapte de odihn` [io lung` reflec]ie, \n]elesese c` nu trebuia s` confunde senza]iile [isentimentele Da, crezuse, dup` acea \mbr`]i[are pasional`, c`-liubea pe Lawrence. Dar se \n[elase!

A cunoa[te pl`cerea \mpreun` nu era suficient, \[i repeta ea, s`faci s` se nasc` marea dragoste. Oh, nu ignora importan]a, \ntr-uncuplu, a unei bune \n]elegeri fizice, dar ceea ce conta cel mai mult,era stima, tandre]ea, complicitatea. Aceste valori, nu le \mp`rt`[eacu Lawrence...

Pentru el, nu reprezenta decât o cucerire \n plus adùgat` unuipalmares de seduc`tor. {i rezisten]a pe care o opusese farmeculuiexercitat de Lawrence nu f`cuse decât s`-i stimuleze mândriamasculin`. Atunci, [i-a dublat eforturile pentru a-[i atinge scopul. Elcâ[tigase, ea pierduse.

Aceast` eroare, acest pas gre[it \n via]a ei atât de rezonabil`,Kimberley o accepta. De ce ar fi regretat? N-avusese [ansa s`trìasc` aceast` prim` dat` cu un b`rbat care [tiuse s-o fac` s`descopere frumuse]ile pl`cerii?

Când p`r`si camera, la \nceputul dup`-amiezii, era \n pace cu ea\ns`[i [i gata s`-l \ntâlneasc` din nou pe Lawrence f`r` s` arate oemo]ie excesiv`.

***

Cu ochii \nchi[i, a[ezat` confortabil \ntr-un [ezlong, profita dec`ldura soarelui când un zgomot u[or o f`cu s` tresar`. Lawrencest`tea \n fa]a ei [i o observa cu o expresie ciudat`, \n acela[i timpgrav [i preocupat.

La aceast` or` atât de cald` nu purta decât o pereche debermude tìate din ni[te blugi [i Kimberley primi ca pe un [ocfrumuse]ea acestui corp lung [i musculos. Ieri, ochii [i mâinile eidescoperiser` fiecare contur al corpului bronzat [i sim]i o sporire aemo]iei strângându-i inima la aceast` amintire.

– Te-am trezit? o \ntreb` el.– Nu dormeam.– Cu atât mai bine. Pot s` m` a[ez?– Nu e[ti acas` la tine?– Nu vreau s` te deranjez.– Câte aten]ii nea[teptate!– Nu sunt b`d`ranul pe care-l crezi.Vorbise pe un ton obosit, f`r` m`car s` \ncerce s-o conving`.


– |n fine, relu` el cu fatalism, s` schimb`m subiectul! Vii la micas`rb`toare a Estellei, ast` sear`?

– De ce nu?– M` gândeam c` poate ]i-ai schimbat p`rerea...– Nicidecum.– Atunci, po]i s` m` conduci acolo?Ea oft`. O dat` mai mult, Lawrence se ar`ta interesat.– M` consideri [oferul tù personal?– Vei fi un [ofer seduc`tor! Dar destul cu gluma... {tiu c` nu-]i

place s` iei autostopi[ti, dar noi suntem intimi, acum. {i ar fi stupids` deranjez pe cineva pentru a veni s` m` ia, când avem acela[i drum.

Lawrence avea dreptate. Cuvântul „intimi“ p`ru o figur` de stillui Kimberley, dar se ab]inu de la orice comentariu. Nu dorea s`discute cu el despre ceea ce se \ntâmplase \n ajun.

– Bine, vom merge \mpreun` la aceast` serat`. Cum s`-]i refuzacest serviciu, de altfel?

– Po]i, e[ti liber`... La fel cum erai s` m` respingi, ieri.– Nu doresc s` abordez acest subiect, spuse ea tìos. Incidentul

este \nchis!– Incident! exclam` Lawrence. Dar, la naiba, Kimberley, din ce

piatr` e[ti croit`?Aerul lui revoltat se transform` \ntr-o expresie gânditoare [i el

se \mblânzi.– Dac` vrei s` m` faci s` cred c` aceast` experien]` nu a avut

importan]` pentru tine, \]i va fi greu s` m` convingi.– N-am spus asta... Numai c` eu consider c` nu exist` doar

sexul, \n via]`!– Desigur, dar exist`, [i conteaz` enorm. Mai ales \ntr-un cuplu!

Cum s` concepi azi s`-]i une[ti via]a cu cineva f`r` s`-l cuno[titrupe[te?


– Genera]ii de femei [i de b`rba]i au f`cut-o. Era chiar una dinvalorile c`s`toriei s`-]i oferi virginitatea fiin]ei iubite.

– Aceast` conven]ie ipocrit` privea mai ales femeile. Dar, dinfericire, libertatea moravurilor a schimbat \n bine lucrurile... De ces` nu profite de progresele pe care le-a f`cut societatea noastr`?

– Este \ntr-adev`r un progres...?– Sunt sincer convins... [i cuplul atât de nepotrivit pe care-l

formezi cu Charles nu face decât s`-mi \nt`reasc` p`rerea. Dar, astanu-i treaba mea!

– |ntr-adev`r!El se ridic` [i se \nclin` pentru a-[i lua r`mas-bun.– Pe disear`, Kimberley. Voi fi gata [i te voi a[tepta \n salon la

[apte [i jum`tate.

***

La ora fixat`, lenevea \nc` \n baie, pu]in preocupat` de\ntâlnirea ei. Lawrence fixase o or` f`r` m`car s-o \ntrebe dac` ei\i convenea [i era o mic` lec]ie pe care nu era nemul]umit` s` i-odea!

Nu se gr`bi s`-[i aleag` ]inuta, [i asta nu mergea f`r` s`-i pun`probleme. Garderoba ei de vacan]` era modest` [i purtase toaletacea mai rafinat` la nunta Pamelei. |n cele din urm` nu putu rezistadorin]ei de a \mbr`ca pentru prima dat` fusta provensal` pe care ocump`rase acum câteva zile. Cu o bluz` neagr` f`r` mâneci, cu undecolteu adânc \n spate, \[i pierdea aspectul pu]in rustic [idevenea, dac` nu [ic, cel pu]in elegant`. |[i \nconjur` talia cu o


curea lat` care-i accentua fine]ea [i-[i desf`cu p`rul lung. Pantofibalerini aurii, câteva bijuterii, un machiaj u[or [i o pic`tur` deparfum puser` tu[a final` toaletei.

Exclama]ia de admira]ie scoas` de Lawrence la intrarea ei \nsalon o convinse de juste]ea alegerii ei.

– R`bdarea b`rba]ilor este pus` la grea \ncercare, coment` el.Dar, când o femeie apare \n fine, str`lucitoare, ce recompens`minunat`! Kimberley, e[ti cea mai frumoas` dintre ]ig`nci!

Ea se r`suci cu cochet`rie \n mijlocul salonului, f`când s` se\nvârteasc` grelele volane multicolore \n jurul genunchilor ei.

– Se poate ghici c` sunt o englezoaic`?– Dac` taci, fiecare te va lua drept o autentic` fiic` a sudului!

Dar, cu accentul tù, m` \ndoiesc c` aceast` confuzie va dura mult.– Cu atât mai rù! Oricum, sunt foarte mândr` de originile

mele. Ador s` m` simt pu]in... diferit`.– E[ti... Dar ]inuta ta nu este singura responsabil` de aceast`

schimbare: pari radioas` [i a[a vesel`, seara asta.Ea nu-i m`rturisi c` buna ei dispozi]ie datora mult satisfac]iei pe

care o \ncercase f`cându-l s` a[tepte.– La drum, spuse ea, suntem \n \ntârziere!Lawrence izbucni \n râs:– Ce impertinen]`... [i cât` rea-credin]`.|n timpul scurtei c`l`torii, Kimberley se posomor\ pu]in. A-l

sim]i pe Lawrence atât de aproape o tulbura, stârnea \n ea recente[i arz`toare amintiri.

T`cea [i el [i tân`ra femeie era gata s` parieze c` se gândea ca [iea la ceea ce se \ntâmplase \n pavilionul de var`, \n ajun.

Se sim]i u[urat` sosind \n fine la familia Defontaine, undepetrecerea era \n toi. Gr`dina era plin` de oaspe]i care se\nghesuiau \n jurul unui bufet rustic [i a unui gr`tar pe care se


frigea un miel. Se anun]ase o serat` câmpeneasc` [i Kimberley, \nfusta ei colorat`, se sim]i imediat \n armonie cu ambian]aprieteneasc` a serii.

Cu galanterie, Lawrence o \nso]i pe Kimberley pân` la bar, undeEstelle, radioas`, le oferi o cup` de [ampanie.

– |ncepeam s` cred c` m` l`sa]i balt`, le repro[` ea. {i Simonese nelini[tea la fel!

Abia o evocase [i tân`ra fat` \[i f`cu apari]ia. Se repezi spreLawrence ca s`-l \mbr`]i[eze.

– Te a[teptam! exclam` ea. De ce ai \ntârziat?– Un telefon profesional m-a re]inut, \mi pare rù!Kimberley \i fu recunosc`toare c` se acuz` de \ntârzierea lor.

Simone abia catadicsise s-o salute, dar care ar fi fost reac]ia ei dacàr afla c` ea era singura vinovat`!

– Kimberley, zise Estelle, trebuie neap`rat s` discu]i pu]in cuPaul, so]ul meu. |n ziua c`s`toriei, abia a avut timp s` te cunoasc`[i este dezolat. Vino, s` ne str`duim s`-l g`sim \n aceast`mul]ime.

– Cât despre mine, interveni Simone, \l iau cu mine peLawrence, trebuie neap`rat s`-l prezint prietenilor mei!

Kimberley se l`s` condus` \n cùtarea lui Paul Defontaine. Celedou` femei se strecurau printre grupuri, [i Estelle nu \ntârzie sòbserve marele succes pe care-l repurta frumuse]ea lui Kimberleyprintre b`rba]ii prezen]i.

– Mica mea Kim, faci ravagii, spuse ea. Când va veni ora de dans,va trebui s` ]ii un adev`rat carnet de bal! Dar, mai \nainte, te voiprezenta!

Kimberley strânse atunci zeci de mâini, r`spunse zâmbeteloradmirative [i f`cu \ncerc`ri disperate s` re]in` prenumele tuturoracestor oameni pe care Estelle \i prezenta rând pe rând.


I se \nvârtea capul [i \ncepea s` b`nuiasc` faptul c` gazda ei voias` fac` pe pe]itoarea. Era oare cu scopul s-o \ndep`rteze defrumosul Lawrence [i a-i l`sa astfel libertate Simonei? Poate... Darpoate c` [i ea \[i f`cea idei!

|n fine, \l g`sir` pe Paul, [i Estelle \i l`s` singuri. Ea descoperiun b`rbat \ncânt`tor, cultivat [i inepuizabil asupra subiectelorpreferate: via [i vinul. Astfel, tat`l [i fiul cultivau aceea[i pasiune,observ` Kimberley notând c` acest punct comun nu era singurul\ntre cei doi b`rba]i. Georges mo[tenise umorul, amabilitateamali]ioas` a tat`lui ei, [i mai ales, fizicul de atlet. Lâng` unasemenea so], Estelle avusese o via]` fericit` [i lini[tit`. Pamela vacunoa[te aceea[i fericire, Kimberley era convins`.

Deschiser` balul \mpreun` [i Paul nu se hot`r\ s`-[i p`r`seasc`partenera decât atunci când melodiile moderne urmar` dup`valsuri.

– M` predau \n fa]a tinere]ii, spuse el râzând. De altfel, a[ faceprea mul]i gelo[i printre invita]ii mei. N-ar fi culmea impolite]ii?

O abandon` unei hoarde de dansatori \ncânt`tori [i Kimberleyputu s` se dedea pasiunii rockului [i swingului. Dar curând, trebuis` cear` \ndurare, epuizat`, solicitând o pauz`. Partenerul ei,dezam`git, o \nso]i la bar.

– Dansa]i dumnezeie[te, \i spuse el.– Asta compenseaz` biata mea st`pânire a atât de frumoasei

dumneavoastr` limbi!– Dar vorbi]i franceza foarte bine! {i \n aceast` regiune, nou` ne

place accentul englezesc, este atât de fermec`tor!Discutând, Kimberley \[i l`s` privirea s` r`t`ceasc` asupra

gr`dinii [i peste invita]ii afla]i acolo. |i z`ri curând pe Lawrence [ipe Simone care, pe o banc`, st`teau la taifas. Zâmbetul pe careLawrence \l adresa tinerei fete era plin de tandre]e. |n fa]a acestui


spectacol, Kimberley sim]i \n]ep`tura crunt` a geloziei. A[adar, celcare, ieri, o iubise \n c`ldura prim`verii, \[i rezerva sentimentelealteia, celeia care va fi so]ia sa...

Cu un nod \n gât, se for]` s` r`spund` cavalerului ei care o\ntreba despre via]a ei londonez`.

– Schimbul g`rzii? Oh, [ti]i, pentru noi englezii nu mai estedeloc o curiozitate...

Vorbea despre aceste lucruri cotidiene, dar mintea ei se zb`tea\n meandrele acestui fluviu impetuos [i s`lbatic care este pasiunea.

Pasiunea fizic`, desigur, dar care nu era mai pu]in violent` [idureroas`... |n numele ei, se d`ruise lui Lawrence, un b`rbat pecare nu-l iubea; \n numele ei se sim]ea \n stare de mii de nebuniipentru a reg`si c`ldura acestui corp de b`rbat, mângâierile lui,murmurul vocii lui r`gu[ite de pl`cere la urechea ei. Lawrenceintrase \n via]a ei [i l`sase o amprent` de ne[ters, o [tia.

{i, \n timp ce evoca Tamisa, Picadilly Circus [i Tate Gallery, odorin]` nest`pânit` de a reg`si acele locuri atât de familiare pusest`pânire pe ea. S` fug` de Fran]a [i de aceast` regiunemediteranean`, prea cald`, prea senzual`, prea intens` prin clima[i prin sentimentele pe care le trezea \n fiin]a ei. Totul era preamult pentru Kimberley, trebuia s` plece, s`-[i reg`seasc` ora[ul,prietenii, munca [i mai ales echilibrul.

S`-l uite pe Lawrence Cory [i senza]iile pe care o f`cuse s` lecunoasc`, s`-l revad` pe Charles, s` se gândeasc` serios la planurilelor de c`s`torie. Cu dep`rtarea, tân`rul b`rbat devenise pentru eaun strìn, o imagine care nu-i trezea deloc imagina]ia. Dar,Kimberley era sigur`, \n mediul ei obi[nuit, va reveni la vechile eisentimente. Aici, nu pe Charles \l pierduse, ci pe ea \ns`[i...

– Iat` ora slowului, spuse tân`rul, dac` v-a]i rec`p`tat suflul,mi-ar pl`cea s` v` invit la dans.


– Bine\n]eles, r`spunse Kimberley.Se \ndreptar` spre pist` când Lawrence le tìe calea. Se adres`

partenerului ei:– Antoine, \]i cer o favoare...– Lawrence, nu pot s`-]i refuz nimic!Dup` tonul lui respectuos [i admira]ia vie care se reflecta pe fa]a

lui, Antoine \i purta arhitectului o stim` f`r` limite.– Domnul Daumier m` urm`re[te de la \nceputul petrecerii [i

m` antreneaz` \n discu]ii profesionale interminabile... Tu care e[ti\n aceea[i bran[`, d`ruie[te-mi câteva minute, nici m`car n-am avuttimp s` dansez!

O asemenea minciun` o l`s` pe Kimberley cu gura c`scat`,dar Antoine nu se \ndoi nici un moment de sinceritatea luiLawrence.

– Sunt un \ncep`tor \n meserie, r`spunse el, [i-i voi cere câtevasfaturi... |mi vor fi de altfel utile. Dar cu tine, pe care te consider unmaestru, mi-ar pl`cea s` stau de vorb` despre meserie.

– Vom avea tot timpul \n alt` zi!Aceast` promisiune p`ru s`-l entuziasmeze pe tân`rul b`rbat.– Formidabil! Bine, ]i-o \ncredin]ez pe fermec`toarea mea

partener`... tocmai mergeam s` dans`m.– M` ocup eu de ea... Mul]umesc, Antoine!– Ce \ndr`zneal`! exclam` Kimberley. {i ce u[urin]` \n

minciun`! Nu ]i-e ru[ine?Lawrence izbucni \n râs.– Câtu[i de pu]in! Sunt \n stare de orice ca s` te ]in câteva clipe

\n bra]ele mele... {i aceast` muzic` este cea mai romantic` dinlume.

Era un vechi slow din anii [aizeci dup` care [i Kimberley sed`dea \n vânt, astfel c` nu avu puterea s`-l refuze.


Lawrence o conduse [i ea se l`s` ghidat` pe melodia vibrant`[i emo]ionant`. |ncetul cu \ncetul, se destinse \ntr-atât \ncât \[isprijini obrazul de um`rul puternic al lui Lawrence. El \[i sporiatunci \mbr`]i[area [i un val de senza]ii exaltante o asaltar` peKimberley.

– O ultim` dat`... murmur` ea.Urma s` plece la Londra, acum era hot`rât`. {i nu-l va mai

revedea pe Lawrence... Atunci, ce importan]` avea dac` \n acestmoment se ame]ea de mirosul picant [i de piele, de blânde]eamâinilor lui pe pielea ei, de for]a corpului lui lipit de al ei? O ultim`dat` [i totul se va sfâr[i...

Dar Lawrence o auzise.– Prima dat`, ultima dat`... {i dac` aveai un drum de parcurs

\ntre aceste extreme?Ea nu r`spunse. Cum putea pune atâta sinceritate pref`cut` \n

minciunile lui? Abia o p`r`sise pe Simone, \ndr`gostit`, [i el \ncercas-o recucereasc` pe Kimberley. De ce un b`rbat ca el se amuza s`manipuleze femeile? Avea totul: seduc]ie, farmec, inteligen]` [italent. Ce voia oare s` dovedeasc`? Hot`rât lucru, nu-l va \n]elegeniciodat`!

Când muzica se \ntrerupse, se trase \napoi [i ie[i repede dinhaloul proiectoarelor care iluminau pista. Lawrence o ajunse dinurm`.

– De ce fugi?Ea ezit`, apoi alese mai degrab` o minciun` decât s` admit` c`

el singur o speria.– Mul]imea... E atâta lume, mi se \nvârte[te capul.– Vino, exist` un chio[c \ncânt`tor de muzic`, \n spatele acestui

boschet. Ne vom odihni acolo.


– Dar... va fi pustiu.– Nu este scopul urm`rit?Ea trebui s` se hot`rasc` s`-l urmeze.Locul era \ncânt`tor: o construc]ie mic` ciudat` se ridica \ntr-o

poian`, pu]in la o parte de cas`, [i culorile ei vii erau puse \nvaloare printr-un luminat discret.

– Estelle a renovat acest chio[c vechi respectând cuscrupulozitate aspectul lui originar, \i explic` Lawrence.

Fermecat` de loc, Kimberley urc` cele câteva trepte aleedificiului [i se instal` pe o banc`.

– Estelle are atâta gust, spuse ea. Tot ce atinge devine armonie.– Da, r`spunse Lawrence, de altfel, mi-ar pl`cea s` lucreze \n

agen]ia mea. Dar are atâtea de f`cut cu via, \ncât va trebui s` renun]la aceast` asistent`.

– Meseria ta trebuie s` fie pasionant`, mi-ar fi pl`cut s-o practic.– S` conduci o societate se pare totu[i c`-]i place.– Da. Dar recunosc c`, uneori, calculele [i gestiunea m`

obosesc. Crea]ia m-a fascinat \ntotdeauna... dar destinul a avrutaltfel.

– Sunt sigur c` ai fi o decoratoare excelent`!– Copil, era una din meseriile la care visam!Era nostalgie \n vocea ei [i Lawrence \i adres` un zâmbet tandru.

Apoi, ca \ndemnat de o nevoie irezistibil` s-o consoleze, o traselâng` el.

– Via]a nu ne d` \ntotdeauna ceea ce a[tept`m. Trebuie uneoris` te revol]i \mpotriva destinului [i s` pui st`pânire pe ceea ce parec` ni se refuz`.

– Ce vrei s` spui?– Asta...


{i o s`rut` cu pasiune. Kimberley nu \n]elegea nimic, dar nu\ncerc` s` ghiceasc` acest mesaj arz`tor. „O ultim` dat`“, \[i spuseea din nou, \nainte de a se abandona f`r` re]inere acestui s`rut\nfocat.

|n timpul acestei pudice \mbr`]i[`ri, reg`sea senza]iile nebuneale dragostei pe care el o f`cuse s` le decopere. Se l`s` \n voiaame]elii, a emo]iei care o cople[ea. For]a lui Lawrence i setransmitea [i ei, devenea invulnerabil`, nimic n-o mai speria, nicim`car dorin]a, nici m`car pl`cerea.

Emo]ia \i smulse un geam`t [i Lawrence se \ndep`rt` \ncet deea. |[i adânci privirea \ntr-a ei [i murmur`:

– S` ne \ntoarcem!Dar fusese suficient ca buzele lui Lawrence s` le p`r`seasc` pe

ale ei pentru ca farmecul s` se rup`. Kimberley \[i reg`si imediattemerile.

– Nu! exclam` ea.Lawrence \[i plec` ochii, cople[it.– {tiu, Kimberley, m-am purtat prea \ndr`zne] \n pavilionul de

var`... Din acea zi, sunt devorat de remu[c`ri... Dar nu [tiam...P`reai atât de exaltat`, atât de \nfl`c`rat`, atât de femeie... Am f`cuto gre[eal`. Dar dorin]ele noastre se \ntâlneau, nu nega!

O gre[eal`! Iat` ce fusese pentru el acel act de total` d`ruire desine, acea comuniune minunat` a trupurilor lor. Oscilând \ntrefurie [i triste]e, Kimberley trebui s`-[i re]in` lacrimile.

– Nu neg! r`spunse ea tìos. Dar tu ai ob]inut ce voiai... Acum,las`-m` \n pace!

Aceast` agresivitate aprinse o lic`rire de furie \n ochii luiLawrence.

– N-am ob]inut ce voiam, tocmai! Dar voi ob]ine!|n fa]a violen]ei acestei afirma]ii, Kimberley nu [tiu ce s`

r`spund`.


F`r` s` coboare vocea, indiferent fa]` de invita]ii care se g`seaula câ]iva zeci de metri de ei, Lawrence continu`:

– Data viitoare când te voi lua \n bra]ele mele, când voi facedragoste cu tine, va fi pentru c` mi-o vei cere! Dar f`-o repede,m-a[ putea plictisi!

Kimberley se ridic`, palid` de furie.– Atunci, \narmeaz`-te cu r`bdare! Deoarece asta nu se va

\ntâmpla niciodat`, m` auzi, niciodat`!– Nu paria pe asta, Kimberley! Vei pierde din nou!Sfâ[iat`, Kimberley fugi spre cas`. Dar r`spunsul lui Lawrence \i

r`sun` mult timp \n minte, ca o amenin]are.

***

|[i piept`na p`rul \n fa]a oglinzii din baie când r`sunaràplauze, venind din gr`din`. Se gr`bi s` se \ntoarc` la micas`rb`torire, sperând c` absen]a ei nu fusese observat`.

Lawrence tocmai sufla \n lumân`rile de pe tortul de aniversare[i [ampania curgea \n valuri. Paul, care o ]inea pe Estelle de umeri,termina un mic discurs din care Kimberley nu auzi decât ultimilefrânturi.

– {tim cât de mult iube[te Lawrence aceast` cas` unde stàcum. Estelle [i cu mine o destinasem pentru Georges [i Pamela,dar acest cuplu tân`r s-a \ndr`gostit de o alt` locuin]` [i nu potdecât s` le aprob decizia: \[i vor construi fericirea \n locul \n carel-au ales! Celui pe care-l consider`m ca pe al doilea fiu al nostru \id`ruim ast`zi aceast` cas`! La mul]i ani, Lawrence!


giannijollys

|i \ntinse o hârtie legat` cu o panglic`: actul de proprietate.Lawrence, mai palid ca o fantom`, \l lu` tremurând.

– Mul]umesc... Eu... Nu [tiu \ntr-adev`r ce s` spun...Estelle se apropie de el [i-l lu` \n bra]e:– Atunci, nu spune nimic! {i s`rut`-ne!Kimberley nu-l v`zuse niciodat` pe Lawrence atât de tulburat.

Emo]ia lui era atât de mare \ncât \[i pierduse toat` siguran]a [isem`na cu un copil r`t`cit. Ea alung` \nduio[area care o cuprindea:fa]` de ea, Lawrence se ar`tase crud, trebuia s`-[i aminteasc`!

To]i a[teptau un discurs al arhitectului, dar el p`rea incapabil sàrticuleze un cuvânt. Atunci, Estelle fu cea care relu`:

– Drag` Lawrence, noi nu mai avem decât s`-]i dorim mult`fericire \n aceast` cas`. Sper s` te v`d \ntemeind aici o mare familie[i s` cre[ti o droaie de mici Cory! {i \]i jur s` fiu cea mai bun`bunic` adoptiv`!

Estelle radia de bucurie [i Kimberley o \n]elegea cu u[urin]`:vechiul ei vis \i devenea realitate? Georges, copilul de sânge [iLawrence copilul de suflet, vor trì amândoi la câ]iva kilometri deea. Nu mai lipsea decât c`s`toria lui Lawrence pentru a fi pe deplinmul]umit`. {i acest cadou, Kimberley era sigur`, se adresa deasemenea [i Simonei, nepoata preferat` a Estellei, viitoareadoamn` Cory!

– Ui]i un lucru, Estelle, interveni Paul râzând, Lawrence trebuiemai \ntâi s`-[i g`seasc` o so]ie!

– Are cu siguran]` o idee \n cap, afirm` Estelle.Deodat`, Lawrence p`ru s`-[i reg`seasc` tot sângele rece. Ochii

lui \[i reg`sir` lic`ririle ironice [i f`cur` turul asisten]ei. Ei se opriràsupra lui Kimberley [i devenir` \ntreb`tori.

Tân`ra femeie \i opuse o privire goal` [i rece: ce a[tepta de laea, s`-[i dea asentimentul pentru c`s`toria lui cu Simone? Aceast`poveste n-o privea!


Schimbul nu dur` decât o clip` [i nimeni nu p`ru s` observe, cuatât mai mult cu cât aten]ia general` se \ndrepta asupra Simoneicare se repezea spre Lawrence.

– La mul]i ani!Ea \i \ntinse un pachet mare \mpodobit cu panglici pe care

Lawrence \l lu` \nainte s-o s`rute cu efuziune. Apoi, f`r` s` deadrumul umerilor fragili ai tinerei, se \ntoarse spre asisten]`.

– Mul]umesc \nc` o dat`! Un splendid cabinet de arhitect, ocas` superb`, prieteni formidabili... Po]i s`-]i imaginezi un start maibun pentru o nou` via]`? Cred c` sunt cel mai r`sf`]at b`rbat dinlume! Aceast` [ans` nu se va opri \n drum [i, curând, voi fi cusiguran]` cel mai fericit! Pentru asta, nu-mi r`mân decât câtevaetape de trecut...

Aceast` etalare de fericire \i fu brusc insuportabil` luiKimberley, care hot`r\ s` se fac` nev`zut`.

Mâine, va pretexta o durere de cap [i gazdele ei nu-i vor facerepro[uri. Cât despre Lawrence, el n-o va crede dar nu-i p`sa...Cum ei nu-i p`sa cum va reveni el la pavilionul de var`, seara asta!

Tot drumul, obsedanta imaginea lui Lawrence care o strângealâng` el pe Simone evocând viitorul lui fericit, n-o p`r`si pe tân`rafemeie. Nici dureroasa impresie c` o m`nu[` de fier \i strângeainima.

Când se apropie de cas`, observ` c` lumina din salon era aprins`.Lawrence [i cu ea plecaser` când era \nc` ziu` [i n-avuseser` nici unmotiv s` aprind` lumina. |n schimb, \[i aminti c` uitase s` \nchid`fereastra de la buc`t`rie. Intraser` oare ho]ii \n cas`?

Se apropie tiptil de fereastra care d`dea spre salon. Era deschis`larg. Aplecat deasupra mesei, un b`rbat aflat cu spatele cùta \ntr-ogeant` pe care o ascundea pe jum`tate. Neascultând decât decurajul ei, lu` o vaz` grea care trona pe m`su]a rotund` [i ridicând-o,


se apropie de ho]. Se preg`tea s`-l loveasc` tocmai când b`rbatulalertat, se \ntoarse. Abia avu timp s`-[i opreasc` gestul. Osecund` \n plus [i arma ei improvizat` s-ar fi spart \n capul lui...Charles!

– Tu, aici? exclam` ea.– Kimberley, voiai s` m` love[ti!– Te-am luat drept un gangster!– Am stat mult timp \n gr`din`, apoi, obosit, mi-am permis s`

intru printr-o fereastr`. Cùtam o carte \n bagajul meu când amauzit un zgomot de pa[i.

– Dar ce faci \n Fran]a?– Am venit s` te v`d...El prevedea \n mod vizibil o reac]ie \ncântat` a tinerei femei, dar

aceasta nu ar`ta nici un entuziasm.– Prezen]a mea nu-]i face pl`cere? \ntreb` el, dezam`git.– Ba da... Bine\n]eles. Dar este atât de nea[teptat. De ce nu

mi-ai anun]at sosirea ta? A[ fi venit s` te \ntâmpin la aeroport.– Am venit cu ma[ina. M-am hot`rât ieri sear` [i m-am urcat la

volan f`r` m`car s` reflectez. Trebuia neap`rat s`-]i vorbesc!Atâta grab` nu spunea nimic lui Kimberley. Charles, evident,

n-avusese r`bdare s` a[tepte \ntoarcerea ei la Londra... [i r`spunsulei! Ca s` parcurg` sute de kilometri, trebuia ca rezonabilul Charless` fie deosebit de hot`rât: ast` sear`, va pretinde s` [tie dacàccepta cererea lui \n c`s`torie.

Trebuia s` câ[tige timp, s`-i acorde câteva minute pentru ag`si argumentele [i cuvintele care s` nu-l r`neasc`. C`ci nu se vac`s`tori niciodat` cu acest b`rbat, fusese suficient s`-l vad`, ast`sear`, pentru a fi definitiv sigur`. Nu-l iubea, nu-l va iubiniciodat`!


– Voi preg`ti pu]in ceai... A[az`-te.Se refugie \n buc`t`rie ca s` se gândeasc` lini[tit`, dar Charles o

urm`. |n timp ce \[i f`cea de lucru, el mergea \n lung [i-n lat,enervarea lui nel`sând nici o \ndoial`.

– |n]elegi, Kim, trebuie s` [tiu acum! Am de luat hot`râri: deexemplu, ne va trebui un apartament destul de mare, ca s` nu-l maischimb`m când vom avea copii. Trebuie de asemenea s` iau deciziiprofesionale, s` m` organizez altfel. Trebuie s` fiu disponibilpentru a duce cu bine o via]` de cuplu. Pe de alt` parte...

Cu ceainicul de ap` cald` \ntr-o mân`, cu ceaiul \n alta,Kimberley r`mase cu gura c`scat`, stupefiat` de cuvintele luiCharles. A[adar, divaga deja despre viitorul lor comun, f`r` s` iaserios \n considerare un refuz din partea ei! Ca b`rbat convins defarmecul lui, considerase r`gazul de gândire pe care-l cerea dreptun capriciu, o toan`, o fantezie de femeie!

– Nu! exclam` ea.– Poftim?– Nu m` voi c`s`tori cu tine!Charles devenise palid ca un mort [i o privea cu ochii m`ri]i de

stupoare.– Dar... de ce spui asta? bâigui el. Am prev`zut \ntotdeauna c`

ne vom c`s`tori. Nu era decât o problem` de dat`!O prinse pe Kimberley de bra]e [i o strânse din toate puterile.– Nu se poate s`-]i fi schimbat p`rerea!M` doare! {i nimic nu fusese hot`rât! Nici m`car n-am evocat

ideea de a trece \n fa]a domnului primar. De altfel, poate nu mi seva \ntâmpla niciodat`. Cred c` nu sunt f`cut` pentru c`s`torie..

N-o gândea realmente. Aceast` [edere \n Fran]a o f`cuse s`\n]eleag` c` b`rbatul ideal, acela cu care [i-ar putea uni via]a,


trebuia nu numai s`-i inspire stim` [i tandre]e, dar [i s` trezeasc` \nea n`valnica senzualitate pe care Lawrence o f`cuse s` descopere.

– Este din cauza lui, nu-i a[a? strig` Charles. Acest LawrenceCory!

Avea impresia c` degetele lui Charles se \nfigeau \n carneabra]elor ei. Se desprinse cu un gest furios.

– Nu fi ridicol! El n-are nici o leg`tur` cu noi.Dar Charles n-o asculta.– Acest arhitect afurisit te-a vr`jit! Erai o prad` u[oar`

pentru el!Kimberley \mpietri. Charles nu f`cuse decât s` exprime ceea ce

gândea ea despre rela]ia cu Lawrence. Dar nimic nu-l autoriza s-ojudece! |[i st`pâni un r`spuns ustur`tor [i se mul]umi s`-i spun` cucalm:

– Nu sunt atât de naiv` cum crezi. Dac` ai aceast` p`rere despremine...

– Te iubesc, Kimberley, o \ntrerupse el. {i [tiu c` [i tu!– |]i repet c` te \n[eli! De altfel, cred c` nu [tiu ce este

dragostea! {i m` \ndoiesc c` voi [ti \ntr-o zi...Un pocnet de palme r`sun` dinspre teras` [i cuplul se \ntoarse

tres`rind. Lawrence Cory st`tea \n cadrul u[ii-fereastr` [i aplaudaafi[ând un zâmbet mali]ios.

– Bravo, Kimberley! Frumoas` replic`! Pu]in melodramatic`,dar destul de lucid`. Sunt de acord cu tine... cu excep]ia unuipunct.

– Ce faci aici? exclam` ea.Expresia ironic` a lui Lawrence spori [i mai mult furia lui

Charles. Kimberley se sim]ea ca un vulcan clocotitor [i devastator.– Mi-ai luat urma! continu` ea. Ai un radar sau un al [aselea sim]

ca s` intervii \ntotdeauna \n momentul când nu trebuie?


– Aceast` particularitate ]i-a salvat via]a, nu uita!– Nu \ncerca s` aba]i discu]ia [i r`spunde: de ce e[ti aici?Ea nu se recuno[tea. Nici \n cele mai rele conflicte profesionale,

nu folosise niciodat` un ton atât de autoritar, atât de sarcastic.Furia o transforma.

– Ai plecat f`r` mine... Atunci, am venit! Nu locuim \mpreun`?Charles tres`ri.– Kimberley, ce \ndrug` acest individ?Ca pentru a alunga aceast` \ntrebare, ea f`cu un gest din mân`

ca pentru a exprima pu]inul interes pe care i-l purta.– |]i voi explica...Apoi \l \nfrunt` din nou pe Lawrence.– Trebuie s` te fac s` observi c` ne deranjezi?El chicoti.– Eu care m` felicitam c` am sosit la timp ca s` te aud

exprimându-]i viziunea disperat` asupra viitorului. F`r` dragostepentru Kimberley Harris. Voi [ti oare s` te lini[tesc?

– Inutil s` \ncerci! Ceea ce po]i s` spui nu m` intereseaz`.– Nici m`car pu]in?– Kim, vrei s`-mi explici ce se \ntâmpl`? interveni Charles.Lawrence fu cel care r`spunse:– Nimic \nc`! Dar sper c` situa]ia va evolua.– M` adresez logodnicei mele, strig` Charles care-[i pierdea

vizibil r`bdarea.Kimberley \l fulger` cu privirea. De câte ori trebuia s`-i repete

c` nimic nu-i lega, c` n-avea nici un drept asupra ei? Dar nu eramomentul s` se revolte, va regla conturile când Lawrence va fiplecat.

– E[ti destul de amabil acum s ̀ne la[i singuri? \l \ntreb ̀ea pe acesta.Zâmbetul ironic se l`rgi [i mai mult.


– Nu m` simt deosebit de amabil, seara asta. Dar pentru a-]i facepl`cere, voi merge s` m` culc. Numai c`, \n calitate de nou proprietaral acestei case, am decis s` dorm aici \n aceast` noapte. Mi-ar pl`ceaca zgomotul vocilor voastre s` nu-mi tulbure odihna! Bun` seara!

– Dar... Este imposibil, strig` Kimberley. Nu sunt decât dou`camere!

– |ntr-adev`r! aprob` el. Una ]i-o las, descurc`-te cu acest domn.Nu este logodnicul tù?

– Dar... Eu... Noi...Ea se bâlbâia, cu respira]ia sufocat` de cruzimea lui Lawrence:

nu [tia foarte bine c` nu \mp`r]ea patul cu Charles?– Precizez, continu` Lawrence, c` nu aprob deloc

promiscuitatea sub acoperi[ul meu.Era mai mult decât putea Kimberley s` suporte.– Dar \n pavilionul de var` n-aveai atâtea scrupule!– Cine minte prin omisiune, cine este pref`cut? Tu sau eu? Eu

n-am nimic de ascuns, Kimberley. Nu tac decât din respect pentrutine [i o [tii!

Acest adev`r neiert`tor o l`s` pe tân`ra femeie f`r` grai.Ce putea s` r`spund`? Oh, bine\n]eles, Lawrence avea dreptate

dar ea \l ura cu atât mai mult. De altfel, cum \ndr`znea s` intervinàstfel \ntr-o conversa]ie privat`? De ce o \mpiedica s` se explice cuCharles \n toat` libertatea?

Se l`s` s` cad` pe canapea [i \[i lu` capul \n mâini, cople[it`.Gândurile se \nvârteau \n capul ei, contradictorii, ilogice. {i era a[ade obosit`...

Charles alerg` spre ea, nelini[tit de aceast` capitulare.– Kimberley, ]i-e bine?– Da, murmur` ea, las`-m`...El se \ntoarse spre Lawrence, cu pumnii strân[i.


– E[ti mândru de dumneata? \ntreb` el. Iat` rezultatulinsinu`rilor dumitale perverse! Ah, dac` n-ar fi o femeie \n aceast`camer`, ]i-a[ sparge bucuros figura.

Lawrence izbucni \ntr-un râs care r`sun` ca o insult`.– A[ fi \ncântat s` m` m`sor cu dumneata! Dar n-o voi face:

b`nuiesc c` Kimberley are o sl`biciune pentru perdan]i.Se \ntoarse brusc [i se \ndrept` spre ie[ire.– Acum, v` rog s` m` scuza]i, m` duc la culcare. Bun` seara!

***

A doua zi, Kimberley, \[i lua cafeaua \n buc`t`rie când ap`ruCharles.

Dup` o discu]ie lung`, \n seara din ajun, el acceptase s` doarm`pe canapea \n salon. Luase aceast` decizie \n sil`, contrariat la ideeas-o [tie pe Kimberley \n camera vecin` cu cea a lui Lawrence \ntimpul nop]ii. Dar tân`ra femeie se \nc`p`]ânase s` doarm` \npropriul ei pat [i, mai curând decât s` se instaleze \n pavilionul devar`, el preferase aceast` solu]ie inconfortabil`. Dac` Kimberley \lchema \n ajutor, n-ar dura mult s` apar`!

Dar, la aceast` or` matinal`, acuza oboseala nop]ii lui proaste.– Sunt zdrobit, declar` el. {i tu, ai dormit bine?– Da, min]i ea.Somnul ei fusese traversat de co[maruri [i, de mai multe ori, se

trezise tres`rind, gata s` plâng`. Lawrence o urm`rea pân` [i \nvisele ei, atât de frumos, atât de insolent, atât de tulbur`tor. {idragostea pe care o sim]ea pentru el n-avea nimic ireal, nici ranachinuitoare care-i strângea inima.


|n zori, renun]ase s`-[i g`seasc` odihna [i se ridicase din pat. Cuo nervozitate febril`, \[i aruncase hainele \n valize. Gata de plecare,se sim]ea acum mai calm`, de[i epuizat`.

– P`r`sesc aceast` cas` \ntr-o jum`tate de or`, declar` ea.Trebuie s` ne gr`bim!

– Dar... Ca s` mergi unde?– Ne \ntoarcem la Londra!– Dar, eu de-abia am sosit. Dup` ce-am parcurs aproape dou`

mii de kilometri, nu se pune problema s` reiau volanul atât derepede pentru a face cale \ntoars`.

– |mi pare rù... Dar de ce n-ai telefonat? Te-a[ fi prevenit deinutilitatea acestei c`l`torii.

– Tocmai pentru acest motiv n-am sunat: cuno[team r`spunsultù dinainte! {i ultimul meu telefon m` alertase... Voiam s` [tiu cese petrece cu Lawrence Cory.

Ea fu cât pe ce s`-[i verse cafeaua.– Charles, exclam` ea, de câte ori va trebui s`-]i spun c` asta nu

te prive[te? De[i i-ai afirmat ieri lui Lawrence, tu nu e[ti logodniculmeu [i nu-]i datorez nici o explica]ie.

Era con[tient` c` d` dovad` de cruzime, dar nimic nu puteas`-i potoleasc` exasperarea. Mai ales aerul zdrobit pe care Charles\l afi[a \n acest moment.

– M-am ar`tat pu]in excesiv, [tiu, murmur` el. Dar, când vei firevenit pe p`mânt, vei \n]elege disperarea mea. {i te vei \ntoarce lamine.

Niciodat`, se gândi ea, niciodat`... Nu se va \ntoarce la el, nicinu va accepta s` revin` pe p`mânt. Aceste zece zile atât dedureroase o \nv`]aser` cel pu]in un lucru: c` dragostea, asemeneaunei p`s`ri care zboar` \ntr-un cer albastru, nu cunoa[te nici oconstrângere, nici un sacrificiu. Ea o confundase mult timp cu


tandre]ea [i prietenia, dar \[i \n]elegea acum gre[eala. Nimic nuputea \nlocui magia unei pasiuni, nici m`car confortul [i lini[teaunei c`s`torii de convenien]`.

– Nu m` voi c`s`tori cu tine, Charles, spuse ea cu un ton obosit.Apoi, se ridic` [i se \ndrept` spre hol, unde a[teptau bagajele ei.– Plec, nu mai am nimic de f`cut aici. Nu te a[tept, vreau s` evit

ora ambuteiajelor.– S` evi]i ambuteiajele sau pe Lawrence Cory?Ea \i r`spunse printr-o privire plin` de compasiune trist` [i

plec` din camer`. Dar Charles o urm` imediat.– E[ti \ndr`gostit` de acest b`rbat, nu-i a[a? {i totu[i, fugi de el...

Ce s-a \ntâmplat, \mi vei explica \n sfâr[it?Nu va spune nimic, nici lui Charles, nici lui Lawrence.Va p`stra dragostea pentru acest b`rbat \n adâncul inimii ei, ca

pe un secret dureros. {i, \ntr-o zi, poate, va reu[i s`-l uite...– La revedere, Charles, spuse ea \ncet.– Refuzi s` vorbe[ti... Dar el va trebui s-o fac`, de voie sau cu

for]a.Ea \l l`s` cu furia lui. Sim]ea c` este momentul s` p`r`seasc`

aceast` cas`, aceast` ]ar`, [i Lawrence o f`cea egoist`.|i era atât de rù...


Capitolul 10

Kimberley \[i aranja lucrurile \n portbagaj când o alt` ma[in` seopri pe platform`. Un tân`r \n trening [i Simone coborâr`.

– Bun` ziua, spuse tìos Simone, Lawrence este aici?– |nc` doarme.– Atunci, \l voi trezi!Tân`ra se \ndrepta deja spre cas` când Kimberley o interpel`:– |n locul dumitale, l-a[ l`sa s` doarm`. Revino mai târziu!Dac` trebuia s` aib` loc o alterca]ie \ntre Lawrence [i Charles,

era preferabil ca Simone s` nu asiste. Kimberley cuno[tea acumchinul geloziei [i, de[i Simone \[i luase ea \ns`[i postura deinamic`, prefera s-o cru]e de aceast` \ncercare.

– Dar nu sunte]i \n locul meu, replic` Simone cu un ton caustic.Cu toate c` v` b`nuiesc c` vre]i uneori s` fi]i \n locul meu!

Rùtatea [i juste]ea acestei replici prompte o iritar` peKimberley. Dar nici m`car nu \ncerca s`-i r`spund`: ceea ce sepetrecea aici n-o mai privea.

– Cum vrei! spuse Kimberley. F`-]i o cafea [i a[teapt`-l \nbuc`t`rie, va cobor\ curând.

O lic`rire de nelini[te se aprinse \n privirea tinerei fete.

– S` coboare? Nu doarme \n pavilionul de var`?– Nu, dup` ziua de ieri. Dar \]i va explica el \nsu[i motivul

acestei schimb`ri.Simone p`ru atunci s`-[i dea seama ce era Kimberley pe cale s`

fac`. Privi portbagajul plin de valize, apoi \[i reg`si zâmbetul.– Oricare ar fi aceast` explica]ie, ironiz` ea, se pare c` nu v`

convine deloc. A]i pierdut!Kimberley inspir` adânc ca s` se controleze: era tentant s`-i

aplice o pereche de palme acestei pu[toaice! Nu putea totu[i s` secoboare la un asemenea gest, deoarece ei \i revenea, fiind maimare, s` se arate m`rinimoas`.

– Crezi ce vrei, Simone. {i noroc!– N-am nevoie de noroc!Era o fanfaronad`, sigur` de victoria ei. {i tinere]ea ei \i ap`ru

\nc` o dat` lui Kimberley. Totu[i, erau abia câ]iva ani diferen]` \ntreele. Dar dac` via]a luase asupra ei sarcina s`-i bage min]ile \n caplui Kimberley, Simone, copil r`sf`]at, \[i trìa cei optsprezece ani aiei cu ardoare, f`r` s`-[i pun` \ntreb`ri, f`r` s`-[i fac` griji pentruviitor. Viitorul ei nu era oare trasat? Dup` dorin]ele Estellei, se vac`s`tori cu Lawrence... El va [ti, Kimberley nu se \ndoia, s`-iaduc` bun`starea [i fericirea de care avea nevoie. Ca [i pu]in`maturitate.

– Luc! \l strig` Simone, du-te \n hangar [i caut` coasa! Apoi,apuc`-te de treab`!

– Ce coas`? o \ntreb` Kimberley. Ce va face?– Unchiul l-a trimis s` se ocupe de gr`din`. Dar astea nu sunt

treburile dumneavoastr`!Expresia ei serioas` [i autoritar` disp`ru, iluminat` de un

zâmbet radios.


– |n schimb, vor fi curând ale mele!– Felicit`ri! r`spunse Kimberley cu un ton posac. Pariez c` te vei

ocupa de ele foarte bine!– Cu siguran]`!|n orice caz, nu siguran]a \i lipsea Simonei. {i era un punct pe

care-l avea \n comun cu viitorul ei so]! Nimic nu putea rezista unorfiin]e atât de sigure de ele, atât de hot`râte..Kimberley avu un micrâs amar. Cu un asemenea caracter, cât de u[or \i fusese luiLawrence s-o seduc`... Ce reprezentase pentru el? O provocare?Sau poate o ultim` ocazie de a se amuza \nainte de a \nnodaleg`turi mai serioase.

Oricare ar fi fost motivul, niciodat` nu [i-ar fi putut imagina ocucerire atât de glorioas`. Nu numai c` Kimberley \i d`ruise ceea ceavea mai pre]ios, dar Lawrence pusese st`pânire pe bastionul celmai greu de cucerit, inima ei. |l iubea prea mult pentru a-l b`nui càc]ionase deliberat. Nu, Lawrence nu prev`zuse o asemeneacapitulare, atât de total`, atât de absolut`...

{i el n-o va [ti niciodat`...

***

Inexplorabil, mica ma[in` \nghi]ea kilometrii. Kimberley nicim`car nu prânzise, voia s` se \ndep`rteze, s` fug` din aceast`regiune luminoas`, s` mearg` spre nord, c`tre ]ara ei.

Micul ei apartament o a[tepta acolo, de cealalt` parte aCanalului Mânecii [i \ncepând de mâine, va fi la ad`post. Acelcocon confortabil va fi refugiul ei, la fel ca [i munca, \n care se vaarunca nebune[te. S` se gândeasc` la cifre, la contracte, la \ntâlniride afaceri, s` uite soarele, Provence, pe Lawrence...


Pentru a mia oar`, inima ei se strânse evocând numele celui decare fugea, pe care-l iubea.

Arunc` o privire spre tabloul de bord: acul dep`[ea evident osut` treizeci de kilometri pe or`. |[i impuse s` \ncetineasc`, nimicnu-i justifica impruden]a, nici disperarea, nici dorin]a de a ajunge\n fine la hotel.

Hot`rât` s` fac` din nou escal` la „Hanul lebedei“ dac`,bine\n]eles, domnul Dubois putea s`-i \nchirieze o camer`. Avea os`pt`mân` avans fa]` de rezervarea pe care o f`cuse pentru\ntoarcere, dar prietenosul omule] va face totul, [tia, ca s-og`zduiasc` seara asta.

Rulând cu o vitez` rezonabil`, va fi acolo \ntr-o or` [i se vabucura deja de baia fierbinte \n care [i-ar odihni corpul epuizat dincauza conducerii [i a unei nop]i agitate.

Se preg`tea s` dep`[easc` un camion mare când un semnal defaruri \i atrase aten]ia. |n oglinda retrovizoare, distinse o ma[inàlb` care \ncerca evident s`-i fac` semn.

Vehiculul lui Kimberley nu ar`ta totu[i nici o anomaliesusceptibil` de a stârni un avertisment din partea unui altconduc`tor. |[i continu` deci drumul [i dep`[i repede ma[ina greacare \[i \ncetinea cursa. Dar ma[ina care o urm`rea persista \napeluri luminoase [i Kimberley sim]i un \nceput de nelini[te.

Câteva minute mai târziu, \n fa]a persisten]ei mesajului, hot`r\s` se angajeze pe o bretea de sta]ionare. Urm`ritorul o urm` [i seopri \n spatele ei.

Ea cobor\, sperând c` intrusul avea un motiv serios s`-i\ntrerup` c`l`toria: dac` era vorba de un individ \n cùtare deaventuri erotice, va trebui s` se a[tepte la o reac]ie dintre cele maifurtunoase. Nu avea dispozi]ia s` asculte flec`rerile unui seduc`torridicol!


O privire \n spatele ma[inii \i confirm` c` nimic nu era \n neregul`.Când \[i \n`l]` capul, scoase un strig`t de uimire. |n spatele

parbrizului ma[inii albe, un b`rbat \i surâdea, radios.– Lawrence!Portiera se deschise \ncet [i Lawrence ie[i f`r` grab`, ca [i cum

aceast` \ntâlnire la peste cinci sute de kilometri de punctul deplecare era dintre cele mai normale.

Cu inima b`tând mai repede, se apropie de el.– Dar ce faci aici? A cui este aceast` ma[in`? Ce...– F`r` panic`, o \ntrerupse Lawrence. Totul este \n ordine! Sunt

aici pentru c` am hot`rât s` te ajung din urm`, simplu!– Dar... De ce?– Nu mi-ai spus la revedere!Tonul lui glume] o exasper` pe tân`ra femeie.– Po]i s`-mi explici?Lawrence redeveni serios.– Doar nu credeai c` te voi l`sa s` pleci astfel? F`r` m`car o

adres` unde s` te g`sesc!– Aveai inten]ia s` devii corespondentul meu? \l ironiz` ea.– De ce nu? Avem multe lucruri s` ne spunem, nu crezi? Dar

cum prefer s`-]i vorbesc prin viu grai, am \mprumutat ma[inadragului Charles.

– Ma[ina lui Charles! Dar el are nevoie de ea, [tie m`car...– La aceast` or`, [i-a dat cu siguran]` seama de dispari]ia ei. Ca

[i de a mea! Sper c` nu va trimite jandarmii pe urmele unuicompatriot!

– |nceteaz` cu glumele! Nu este locul ideal pentru etalareaumorului tù!

– Nici pentru a conversa \n lini[te, tocmai voiam s`-]i spun.Propun s` mergem pân` la hotelul domnului Dubois [i s`


continu`m acolo acest dialog \n fa]a unei cine bune. Din vina ta, ams`rit prânzul.

– Nu doresc s` discut cu tine. Mai curând f` cale \ntoars` [irestituie ma[ina lui Charles!

– Logodnicul tù va a[tepta!– Apropo de logodnic, replic` ea prompt, nu cred c` Simone va

fi mul]umit` s` afle c` urm`re[ti o alt` femeie pe autostrad`!Lawrence se \ncrunt`.– Simone ]i-a spus c` ne vom c`s`tori?– Bine\n]eles, nu este deloc un secret!– Pentru mine, da! Nu sunt la curent cu acest plan. Totu[i, m`

simt primul vizat.Min]ea cu aceea[i neru[inare [i Kimberley hot`r\ s` taie scurt

aceast` scen` stupid`. Se \ntoarse [i \[i relu` locul \n ma[ina ei.– Ne \ntâlnim la hotel, \i arunc` Lawrence. {i nu \ncerca s` te

descotorose[ti de mine, voi [ti s` te reg`sesc!Ce s` fac`? S` continue s` ruleze, \ncercând s` dispar` \n

sumedenia de vehicule care n`p`deau autostrada? Dac` reu[ea s`scape momentan de vigilen]a lui, Lawrence nu va \ntâmpina nici odificultate s-o repereze \n timpul \mbarc`rii pe feribot, traversareobligatorie ca s` se \ntoarc` \n Anglia. De altfel, nu era oarepreferabil s` se despart` dup` o discu]ie clar`, f`r` s` lase umbre [iambiguit`]i \ntr-o poveste care nu mai era deja decât o amintire?

Nu se hot`r\ decât \n ultimul moment: când era pe punctul s`dep`[easc` breteaua de ie[ire care ducea la hanul domnuluiDubois, coti brusc, cu o impruden]` neobi[nuit` la ea. Un concertde claxoane se auzi [i-i era u[or s`-[i imagineze comentariilefurioase ale autorilor lor.

Acum c` alesese s` se opreasc`, \ncetini, [i distinse curândma[ina alb` \n oglinda retrovizoare.


|[i scotea valiza din portbagaj când Lawrence se apropie de ea.– Conduci ca o nebun`! exclam` el.|[i ascundea rù enervarea [i fa]a lui purta \nc` semnele

nelini[tilor prin care trecuse.Ea r`spunse privirii lui \ngrijorate printr-un hohot de râs.– {i tu ar`]i ca un nebun!Era evident c` se \mbr`case \n grab`, cu hainele din ajun.

Pantalonii erau mototoli]i, c`ma[a \ncheiat` strâmb [i obrajiineb`rbieri]i \i d`deau un aer neglijent care, paradoxal, \l \ntinerea.Nu-[i d`du nici m`car osteneala s` se pieptene [i p`rul ciufulit \ic`dea pe frunte, accentuând str`lucirea intens` a ochilor luialba[tri.

– Nu ar`t ca un nebun, sunt nebun! spuse el cu cea mai mareseriozitate.

– |ncep s-o cred!Kimberley avu brusc ideea, c` sentimentul pe care i-l purta lui

Lawrence era reciproc, c` o iubea... Dar o respinse repede. S`-[ifac` iluzii, n-ar servi decât s`-i adânceasc` rana, s` sufere [i maimult. Lawrence avea un viitor bine stabilit, aici, \n Fran]a, [i Kimberleynu era pentru el decât o aventur` amoroas` agreabil`. O [tia...

|[i ascunse lacrimile care-i urcau \n ochi, \ntorcându-se \n grab`.– M` duc s` v`d dac` domnul Dubois are o camer` liber`

pentru mine.Lawrence o urm` \n holul stabilimentului [i se sprijini de biroul

recep]iei.– Dou` camere... Fiindc` presupun c` nu dore[ti s`-mi oferi

ospitalitate \ntr-a ta!– Nu vei dormi aici! exclam` ea.– La fel ca tine, conduc de azi-diminea]`... Nici nu se pune

problema s` m` \ntorc acum!


|n fa]a figurii lui hot`râte, Kimberley \n]elese c` nici unargument nu va putea s`-l conving`. Renun]` la o ceart` zadarnic`.

|n timp ce a[teptau \n t`cere, Kim se gândea cât era de ciudat s`fie din nou acolo, cu Lawrence, \n acest hotel unde petrecuser`prima lor sear` \mpreun` lâng` gr`dina unde o s`rutase. Cum denu \n]elesese, acum zece zile, pericolul pe care \l reprezenta pentruea? Dar, subjugat` atunci de antipatia care i-o inspira, nu-[i d`duseseama c`, adeseori, ura ascunde dragoste...

– Iat`-ne ca \n timpurile bune, nu-i a[a? observ` Lawrence.– O epoc` atât de \ndep`rtat`, \ncât am uitat-o deja, r`spunse

ea cu r`ceal`.– Adev`rat? Dateaz` abia de dou` s`pt`mâni, nu te [tiam

amnezic`.– Doar pu]in distrat`, \n privin]a lucrurilor f`r` importan]`!Lawrence nu replic`, dar b`tu furios \n clopo]elul de apel, fapt

care spunea mult: observa]ia caustic` a tinerei femei \[i atinsese]inta!

Binevoitor, domnul Dubois \[i f`cu intrarea, cu aerul desigur\ncântat s`-i revad`.

– Domni[oar` Harris, domnule Cory! Concediul s-a terminatdeja? N-a]i f`cut o rezervare peste câteva zile?

– Ba da, \ntr-adev`r, am re]inut o camer` pentru dou`zeci [i[ase, spuse Kimberley. Dar a trebuit s` plec mai devreme.

– Ce p`cat! remarc` domnul Dubois. S` vedem, mi-a r`mas ocamer` liber`?

|[i studie registrul cu un aer \ngrijorat.– Dorim dou` camere, spuse \n grab` Kimberley. Care s` nu

comunice...Sim]i cum sângele \i urc` \n obraji [i jena ei spori când remarc`

privirea ironic` a lui Lawrence.


– Imposibil nu exist` \n francez`! declar` domnul Dubois. V`dau camerele 15 [i 18, pe acela[i etaj.

– La ce or` se serve[te cina? \ntreb` Lawrence.– La ora opt.El \[i frec` b`rbia aspr`.– Voi avea timp s` fac o baie. Dar [ti]i dac` pot face câteva

cump`r`turi, \n \mprejurimi? Am nevoie de lucruri de toalet`.– Pr`v`liile din sat sunt \nc` deschise, dar gr`bi]i-v`.Lawrence se repezi afar`.– Ne \ntâlnim \n restaurant! Pe curând!

***

|ntins` \ntr-o baie spumoas`, Kimberley \ncerc` s`-[i punòrdine \n idei. O tulbura s`-l [tie pe Lawrence atât de aproape dup`ce crezuse c`-l p`r`se[te pentru totdeauna. Când \l v`zuse c` se\ndep`rteaz` spre ma[in` mai devreme, pentru a face cump`r`turi\n sat, o cuprinsese o adev`rat` groaz`. {i dac` nu se \ntorcea? Dac`se \napoia \n Provence dintr-o tr`snaie? Dar nu f`cuse o asemeneac`l`torie ca s`-[i schimbe astfel p`rerea. Era hot`rât s`-i vorbeasc`,Kimberley \n]elesese. Ce voia oare s`-i spun`? S` se scuze \nc` odat` c` o sedusese f`r` s` \n]eleag` c` era \nc` o foarte tân`r`femeie f`r` experien]`? Da, acesta era cu siguran]` motivuldemersului sù...

Dup` aceast` sear`, Kimberley va face astfel \ncât s` nu-l mai\ntâlneasc` niciodat` pe Lawrence, sau cel pu]in nu \nainte de a-[ifi pansat r`nile [i s` fi uitat aceast` dragoste nes`buit` pe care osim]ea pentru el. S`-l revad` ar fi prea dureros [i refuza s`-[iimpun` o asemenea suferin]`.


Dar Lawrence nu putea b`nui aceast` hot`râre ferm`. Credea cusiguran]` c` prietenia care-l leag` de Georges, conjugat` cu ceacare le unea pe Pamela [i Kimberley, impunea numeroase [ifrecvente re\ntâlniri. Pentru viitorul [i lini[tea acestor rela]iicordiale, el ]inea s` pun` lucrurile la punct, s` [tearg` orice urm`de jen` \ntre ei.

Kimberley ar fi dorit ca Pamela s`-i fie al`turi \n aceast` clip`!I-ar povesti, i-ar explica, s-ar l`sa consolat`, alinat` de tandre]eacelei pe care o considera sora ei... Numai Pamela putea s-o\n]eleag`, s`-i \mp`rt`[easc` durerea. Dar ea era departe, f`r` griji[i fericit`, incapabil` s` b`nuiasc` drama care o sfâ[ia pe prietenaei. Pamela, pe care Kimberely nu o va mai vizita, din cauza luiLawrence...

Plânse \ndelung, f`r` re]inere. Când ie[i din baie calmat` de apafierbinte [i de savoarea propiilor lacrimi, avu un [oc descoperindu-se\n oglind`. Ochii umfla]i [i ro[ii \i tr`dau suferin]a [i Lawrence,v`zând-o astfel, va \n]elege imediat ceea ce \ncerca atât de stângaces`-i ascund`. El nu trebuia s` ghiceasc`, trebuia s` nu [tie nimicdespre sentimentele ei. Trebuia!

|[i stropi fa]a cu ap` rece, aplic` un machiaj savant [i, dup` unexamen sever al tr`s`turilor, constat` c` nu mai ar`tau nimic.

|mbr`c` un pantalon de bumbac [i o bluz` de m`tase,amândou` albe, [i \[i \mpodobi aceast` ]inut` cu o centur` ro[ie,singura concesie f`cut` cochet`riei. Respinsese rochiile maifeminine, pentru a-i ar`ta lui Lawrence c` nu f`cea nici un efort deseduc]ie ca s` cineze cu el. Aceast` alegere vestimentar` era numaipentru el un mesaj pe care-l \n]elegea foarte bine!

***


Instalat la o mas`, el a[tepta. Se ridic` s-o \ntâmpine [iKimberley descoperi c` lucrurile pe care le cump`rase nu selimitaser` la obiecte de toalet`. Acum purta o pereche de blugialba[tri nou-nou]i [i o c`ma[` ecosez cu bleu, asortat` cu culoareaochilor lui. Chiar \mbr`cat \ntr-un mic magazin de sat, reu[ea s`dea dovad` de bun-gust! \[i spuse Kimberley cu o admira]ienuan]at` de exasperare.

– |]i mul]umesc pentru delicate]e, spuse Lawrence.– Eu... nu \n]eleg!– M` a[teptam s` te v`d ap`rând \mbr`cat` \ntr-o rochie

elegant` de sear`... Cu uniforma mea câmpeneasc`, a[ fi p`rutridicol \n compara]ie cu tine.

Hot`rât lucru, nu va câ[tiga nici o b`t`lie, nici cea mai derizorie,\mpotriva acestui b`rbat! Hot`rârea sa de a nu ar`ta bine, seara asta,devenea o aten]ie amabil`. Exact contrariul a ceea ce \[i dorise!

– N-aveam nimic altceva ce s`-mi pun!El izbucni \n râs.– Toate femeile spun asta... chiar [i atunci când sunt

\ncânt`toare [i ele o [tiu!Kimberley se adânci \n lectura meniului pân` când chelnerul s`

vin` s` ia comanda, \ntârziind momentul conversa]iei inevitabile pecare urma s-o aib`.

Din fericire, Lawrence \i acord` un r`gaz.– S` mânc`m lini[ti]i, suger` el. Vom vorbi despre lucruri

serioase dup` mas`.Savurând delicioasele specialit`]i culinare ale domnului Dubois,

vorbir` despre una [i despre alta, despre literatur`, despre cinema[i despre teatru. Descoperir` cu amuzament c` p`rerile lor se\ntâlneau \n cele mai mici detalii, fie c` era vorba despre jocul unuiactor sau despre farmecul unei s`li de spectacol.


Kimberley ar fi vrut ca acest moment lipsit de tensiune s`dureze mereu. Dac` via]a n-ar fi hot`rât altfel, Lawrence ar fi pututs` fie un prieten formidabil. Dar ea \l iubea...

Când Lawrence \[i puse jos cea[ca de cafea, \n]elese dinexpresia lui serioas` c` momentul de care se temea sosise.

– Trebuie s` vorbim despre noi, acum, spuse el.– Este \ntr-adev`r necesar? Nu este nimic de spus...– Nu exist` decât cuvintele pentru a comunica, este adev`rat.

Dar am \ncercat totul ca s` m` fac \n]eles de tine.La evocarea atât de limpede a \mbr`]i[`rilor lor, Kimberley \[i

plec` ochii.– Prive[te-m`, Kimberley, \i ceru Lawrence. |nceteaz` s` fugi.

|nfrunt` realitatea! |nc` din prima zi, pe vas, \ncerci s` m` evi]i.– Nu te v`zusem! exclam` ea.– Nici m`car n-ai catadicsit s` te ui]i spre mine... De altfel nici

spre altcineva. Te temeai atât de mult de cancanuri, de necunoscut.A trebuit s` aib` loc \ntâlnirea noastr` zgomotoas` din fa]acafenelei de pe autostrad` pentru ca ochii tì s`-i \ntâlneasc` peai mei.

– Ai f`cut-o dinadins?– Nu, a fost un accident.– {i de ce nu te-ai prezentat, \n acel moment?– Erai atât de rece, atât de \ndep`rtat`... {i speram s` te

\mblânzesc... bizuindu-m` doar pe farmecul meu personal, f`r` s`fie nevoie s` men]ionez rela]iile noastre comune.

Ea \i arunc` o privire furioas`.– Când vei renun]a oare s` faci pe donjuanul? O dat` c`s`torit,

va trebui s` renun]i la acest joc al seduc]iei. Simone nu va suporta.– Nu m` voi c`s`tori cu Simone! De ce ]i-a intrat \n cap aceast`

idee?


– Dar Estelle...– Nu neg c` Estelle a n`scocit acest plan frumos, \ntr-un anumit

moment. Dar [i-a schimbat p`rerea! Dragostea ei pentru mine nueste pref`cut` [i nu se gânde[te decât la fericirea mea! Marea eisensibilitate i-a ar`tat repede unde a[ putea s-o g`sesc.

Panica puse st`pânire pe Kimberley. Ce voia oare s` spun`? Ceinsinua aceast` mic` fraz` pe care o strecurase ca pe o simpl`remarc` [i care p`rea plin` de repro[? Ce \n]elesese Estelle, ceea ceea \ns`[i, Kimberley, nu [tiuse s` priceap`?

S` fac` s` tac` speran]a care se n`[tea \n ea! S`-[i reg`seasc`singur`tatea ei lini[titoare! Se sim]ea chinuit`, h`r]uit` \ntreinstinct [i ra]iune. Lawrence o iubea, inima ei i-o spunea. Darmintea ei refuza aceast` idee, \i era atât de team` s` nu se \n[ele!

F`r` m`car s` reflecteze, Kimberley s`ri \n picioare [i \ncepu sàlerge spre gr`din`.

G`si un refugiu lâng` un mic zid acoperit de caprifoi unde,pentru prima dat`, Lawrence o s`rutase. Se a[ez` pe el, respirândadânc pentru a-[i reg`si calmul.

Când Lawrence i se al`tur`, se sim]ea deja mai bine. |l a[teptachiar, preg`tit` pentru inevitabila \nfruntare. El se apropie f`r` s`spun` un cuvânt [i se a[ez` lâng` ea. Apoi o \mbr`]i[` blând [i os`rut`.

Cu buzele lui, mângâia pe acelea ale tinerei femei cu o infinit`blânde]e, cu o imens` tandre]e. Lipsindu-se de cuvinte, de fraze, \ivorbea despre aceast` dragoste \n care ea nu putea s` cread`, pecare nu trebuia s-o cread`. Dar el era atât de conving`tor,mângâierile lui erau atât de fierbin]i, atât de vibrante de pasiune,\ncât \[i uit` brusc \ndoielile, teama.

Se abandon` f`r` rezerv` acestei dorin]e pe care o sim]ea cùrc` \n ea, \n el. Lawrence era for]a, lumina care iradia totul, o


metamorfoza. Va face din ea o femeie, o va \nv`]a ce este pl`cerea, aceafericire pur` pe care o d` unirea a dou` corpuri \nsetate unul de altul.

– Vrei s` vii \n camera mea? murmur` el. Vrei s` faci dragoste cumine? Dac` spui nu, voi pleca, a[a cum ]i-am promis... Te voi l`sa\nc`p`]ân`rii [i singur`t`]ii tale nes`buite.

– Nu!El se dep`rt` de ea, cu fa]a r`v`[it` de triste]e. Dar ea se arunc`

\n bra]ele lui:– Nu, repet` ea, nu m` l`sa!Strânsoarea lui Lawrence o ridic` de la p`mânt.– Atunci, este da, strig` el, Kimberley, spune-o!– Da, vreau s` fac dragoste cu tine... Te iubesc atât de mult!Lawrence culese o tulpin` de caprifoi, mirositor [i \nflorit [i i-o

\ntinse.– Aceast` floare va r`mâne \ntotdeauna cea mai pre]ioas` \n

ochii mei, declar` el. |n amintirea acestei seri...– Nici eu n-o voi uita, promise ea, cu un nod \n gât.– Nu-]i voi permite! exclam` el. Fiecare zi din via]a noastr`, voi

fi acolo pentru a-]i aminti!Ea \[i adânci ochii \n privirea albastr`, cùtând acolo

confirmarea acestei promisiuni nebune. Inima ei b`tea nebune[te,ea singur` \n]elesese ceea ce nu \ndr`znea \nc` s` cread`.

– Ce vrei s` spui? bâigui ea.– C` te iubesc! {i c` ne vom c`s`tori cât mai curând posibil!

***

|mbr`cat` \n alb, cu un buchet de caprifoi \n mân`, Kimberley\nainta \n naos, la bra]ul lui Paul, care acceptase cu mândrie acest


rol patern. |n aceast` mic` biseric` unde Pamela [i Georges \[iuniser` destinele, noua ei via]` \ncepea.

Doar \n zece zile, \[i reorganizase lucrul, numise un directors-o \nlocuiasc`, \[i p`r`sise apartamentul, \[i rezolvase toateafacerile. Distrusese ceea ce fusese entuziasmul ei cotidian, f`rùmbr` de regret, cople[it` de fericirea ei egoist`.

Lawrence i se al`tur` \n fa]a altarului, extrem de grav [i\ngenunche al`turi de ea.

Kimberley se \ntoarse o ultim` oar` pentru a-i adresa o privireplin` de mul]umire Pamelei [i constat` c` prietena ei plângea deemo]ie [i de bucurie.

Apoi uit` lumea \ntreag`, pentru a se consacra \n \ntregimejur`mântului acestui b`rbat care va deveni so]ul ei.

Când rosti ritualul „da“ cu ochii ]intui]i \n cei ai lui Lawrence,fa]a i se lumin` de fericire.

|n privirile lor, \n s`rutul pe care-l schimbar`, puser` toat`dragostea care-i unea, vibrant` [i nemuritoare. Ei o [tiau, nimicnu-i va putea desp`r]i, niciodat`...

Sfâr[it


giannijollys

Documents

MARY CATHERINE HANSON · v`zu pe b`rbatul care alerga [i el spre ad`post. Ciocnindu-se violent, ar fi c`zut dac` dou` bra]e solide n-ar fi re]inut-o. – Ei bine, ce \ntâlnire furtunoas`!