Upload
others
View
11
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
MASTERAT STIINTE PENALE
INSTITUTII DE DREPT PENAL.PARTEA SPECIALA
SINTEZA CURSULUI
OCROTIREA VIETII SI INTEGRITATII PERSOANEI
IN VIZIUNEA NOULUI COD PENAL
OMORUL
1. Reglementarea legală Art. 188 - Omorul
(1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror naştere, desfăşurare şi normală
dezvoltare, implică respectul valorii sociale supremă reprezentată de viaţa omului.
Obiectul material este corpul unui om în viaţă, indiferent de sex, starea sănătăţii sau a
normalităţii bioantro-pologice (viu, viabil, cu malformaţii).
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal. Este posibilă participaţia penală
sub toate formele (coautorat, instigare, complicitate).
Subiect pasiv este persoană asupra căreia este îndreptată activitatea infracţională şi care
suportă consecinţele acesteia.
4. Latura obiectivă.
Elementul material al laturii obiective poate fi o acţiune, indiferent care, inclusiv dacă
autorul se foloseşte de forţa victimei, dar poate fi şi o inacţiune sau o omisiune (de exemplu, nu-l
hrăneşte, inaniţia ducând la moartea victimei).
Urmarea imediată. Este expres cerută de textul de lege şi nu poate fi alta decât decesul
victimei.
Legătura de cauzalitate. –Trebuie să existe şi trebuie dovedită în faţa instanţei de judecată
pentru existenţa infracţiunii.
5. Latura subiectivă.
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni.
Infracţiunea de omor poate cunoaşte toate formele, dar legiuitorul pedepseşte doar
tentativa şi infracţiunea consumată.
Singurei modalităţi normative rezultată din text (uciderea), îi corespund o mare varietate de
modalităţi faptice.
Faţă de gravitatea deosebită a faptei, legiuitorul a stabilit o pedeapsă pe măsură, aceasta
fiind închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 10 ani, potrivit regulilor generale de
individualizare a pedepsei.
OMORUL CALIFICAT
1. Reglementarea legală Art. 189 - Omorul calificat
(1) Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau
de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
e)*) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la
infracţiunea de omor;
*) În aplicarea dispoziţiilor art. 189 alin. (1) lit. e), prin infracţiune de omor comisă
anterior se înţelege orice faptă de ucidere a unei persoane, săvârşită cu intenţia prevăzută la art. 16
alin. (3) din Codul penal, cu excepţia infracţiunilor prevăzute la art. 190 şi 200 din Codul penal. (a se
vedea art. 242 din L. nr. 187/2012)
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseşte.
a. Omorul săvârşit cu premeditare ceea ce presupune o gândire anticipată, chibzuinţă,
trecerea unui interval de timp între luarea hotărârii infracţionale şi executarea ei. Limita intervalului
de timp necesar pentru existenţa infracţiunii, între luarea hotărârii infracţionale şi executarea ei nu
este stabilită de lege, fiind lăsată la aprecierea instanţei.
b. Omorul săvârşit din interes material. Interesul material poate lua diferite forme. Nu
interesează forma interesului, nu interesează valoarea interesului material şi nici dacă s-a realizat sau
nu. În caz de participaţie, fiind o circumstanţă personală, împrejurarea nu se transmite şi celorlalţi
participanţi, dispoziţiile legale fiind aplicabile doar cu privire la cel care a avut şi urmărit interesul
material.
c. Omorul săvârşit pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la
răspundere penală sau de la executarea unei pedepse. Împrejurarea presupune existenta pe rolul
autorităţilor judiciare a unei cauze penale în care să fie cercetat cel în cauză sau altă persoană.
d. Omorul săvârşit pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni. În aplicarea
aceste agravante nu are nici o relevanţă gravitatea şi consecinţele infracţiuni iniţiale.
e. Omorul săvârşit de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau
o tentativă la infracţiunea de omor. Pentru a reţine această împrejurare, legiuitorul cere ca autorul
să aibă în antecedente comiterea unei alte infracţiuni de omor săvârşită cu intenţie, sau a unei
tentative de omor. Nu sunt luate în calcul condamnările pentru lovire cauzatoare de moarte sau
ucidere din culpă.
f. Omorul săvârşit asupra a doua sau mai multor persoane. Pentru existenţa aceste
împrejurări, legea cere să fie stabilită intenţia autorului de a ucide două sau mai multe persoane
folosind în acest scop mijloace corespunzătoare (explozivi, mâncare otrăvită, apă otrăvită, gaze
letale, etc.). Dacă intenţia autorului a fost să suprime viaţa unei singure persoane, atunci încadrarea
faptei va fi la art. 188 Cod penal şi nu art. 189 Cod penal.
g. Omorul săvârşit asupra unei femei gravide. Pentru reţinerea acestei împrejurări este
necesar şi obligatoriu ca autorul să cunoască starea de graviditate a victimei. Nu are relevanţă stadiul
evoluţiei sarcinii.
h. Omorul săvârşit prin cruzimi. Având în vedere că legislaţia penală nu explică înţelesul
cuvântului cruzimi, am apelat la late surse în vederea clarificării împrejurărilor care pot determina
această încadrare.
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, cruzimea este o manifestare de ferocitate
în comiterea unei infracţiuni de natură să producă suferinţe lungi, chinuitoare.
În practică prin cruzime se urmăreşte provocarea chinului fizic şi moral iar ulterior se
săvârşeşte omorul.
Pentru calificarea faptei nu este relevant dacă actele de cruzime au dus efectiv la moartea
victimei sau doar i-au pricinuit suferinţă.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror naştere, desfăşurare şi normală
dezvoltare, implică respectul valorii sociale supremă reprezentată de viaţa omului.
Obiectul material este corpul unui om în viaţă, indiferent de sex, starea sănătăţii sau a
normalităţii bioantropologice (viu, viabil, cu malformaţii).
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal. Este posibilă participaţia penală
sub toate formele (coautorat, instigare, complicitate).
Subiect pasiv este persoană asupra căreia este îndreptată activitatea infracţională şi care
suportă consecinţele acesteia.
4. Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective poate fi o acţiune, indiferent care, inclusiv dacă
autorul se foloseşte de forţa victimei, dar poate fi şi o inacţiune sau o omisiune (de exemplu, nu-l
hrăneşte, inaniţia ducând la moartea victimei).
Urmarea imediată. Este expres cerută de textul de lege şi nu poate fi alta decât decesul
victimei.
Legătura de cauzalitate. –Trebuie să existe şi trebuie dovedită în faţa instanţei de judecată
pentru existenţa infracţiunii.
5. Latura subiectivă.
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Infracţiunea prevăzută şi pedepsită în acest articol cunoaşte toate formele legale, dar
legiuitorul pedepseşte doar tentativa şi infracţiunea consumată. Este tentativă atunci când autorul a
pus în executare hotărârea infracţională, dar datorită mijloacelor folosite sau intervenţiei altor
factori, exteriori voinţei sale, nu s-a produs urmarea socialmente periculoasă.
Singura modalitate normativă rezultată din text (uciderea) are o mare varietate de modalităţi
faptice.
Faţă de gravitatea faptei, legiuitorul a prevăzut o pedeapsă pe măsură, şi anume, închisoarea
de la 15 până la 25 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
UCIDEREA LA CEREREA VICTIMEI
1. Reglementarea legală Art. 190 - Uciderea la cererea victimei
Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea
de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe
permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se nasc, se desfăşoară şi se dezvoltă
cu privire la dreptul la viaţă.
Obiectul material al infracţiunii îl reprezintă corpul persoanei în viaţă care suportă
consecinţele faptei.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub
toate formele.
Subiectul pasiv este victima, circumstanţiată, în sensul că suferă de o boală incurabilă sau are
o infirmitate gravă, confirmata medical, care-i produc suferinţe permanente şi insuportabile.
4. Latura obiectivă.
Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acţiune sau inacţiune care are
drept finalitate uciderea persoanei.
Urmarea imediată constă în producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv
uciderea victimei.
Legătura de cauzalitate între fapta autorului şi urmarea socialmente periculoasă trebuie să
existe şi trebuie dovedită.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte, mobilul şi scopul neavând relevanţă
pentru existenţa faptei, dar putând fi luate în consideraţie de instanţa de judecată la individualizarea
pedepsei.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Infracţiunea poate există sub forma actelor pregătitoare, tentativei şi infracţiunii consumate,
pedepsindu-se doar această din urmă.
Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea
de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe
permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII
1. Reglementarea legală
Art. 191 - Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
(1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârşit faţă de un minor cu vârsta cuprinsă între 13
şi 18 ani sau faţă de o persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10
ani.
(3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârşită faţă de un minor care nu a împlinit
vârsta de 13 ani sau faţă de o persoană care nu a putut să-şi dea seama de consecinţele acţiunilor sau
inacţiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu
închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Dacă actele de determinare sau înlesnire prevăzute în alin. (1) - (3) au fost urmate de o
încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se nasc, se desfăşoară şi se dezvoltă
cu privire la dreptul la viaţă.
Obiectul material al infracţiunii îl reprezintă corpul persoanei care suportă consecinţele
faptei.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub
toate formele.
Subiectul pasiv este victima, necircumstanţiată în forma simplă, dar cu o anumită calificare,
în varianta agravantă, respective, minor, persoană care nu era în stare să îşi dea seama de fapta sa
ori nu putea fi stăpână pe actele sale.
4. Latura obiectivă.
Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de a determina sau înlesni
sinuciderea. Nu are importanţă dacă motivarea este de ordin tradiţional, medical, religios. Nu are
importanţă dacă s-a făcut sau nu prin constrângere.
Urmarea imediată constă în producerea rezultatului socialmente periculos, respective
sinuciderea sau încercarea de sinucidere.
Legătura de cauzalitate între fapta autorului şi urmarea socialmente periculoasă trebuie să
existe şi trebuie dovedită.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte, mobilul şi scopul neavând relevanţă
pentru existenţa faptei, dar putând fi luate în consideraţie de instanţa de judecată la individualizarea
pedepsei.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Infracţiunea poate există sub forma actelor pregătitoare, tentativei şi infracţiunii consumate,
pedepsindu-se doar această din urmă.
Cele două modalităţi normative simple (înlesnirea ori determinarea sinuciderii) şi cele două
modalităţi agravante au o mare varietate de modalităţi faptice.
Faţă de gravitatea faptei, legiuitorul a prevăzut în varianta simplă pedeapsa închisorii de la 3
la 7 ani şi de la 5 la 10 ani, respectiv de la 10 la 20 ani în formele agravante.
UCIDEREA DIN CULPĂ
1. Reglementarea legală Art. 192 - Uciderea din culpă
(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de
prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de
prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele
speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special.
În cazul infracţiunii de ucidere din culpă, obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a
căror naştere şi normală dezvoltare nu este posibilă fără ocrotirea dreptului la viaţă, chiar şi în raport
cu faptele săvârşite din culpă.
Obiectul material. Infracţiunea are obiect material, acesta fiind corpul victimei.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ
În formă simplă, subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană care răspunde penal.
În formele agravate, subiectul activ este circumstanţiat, putând fi doar conducător al unui
vehicul cu tracţiune mecanică sau altă persoană aflată în exerciţiul profesiei sau meseriei.
Subiect pasiv. Este persoana care suportă consecinţele faptei infracţionale şi, urmare a
săvârşirii acestora, decedează.
4. Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective se poate realiza atât printr-o acţiune, cât şi printr-o
inacţiune.
Urmarea imediată. Legiuitorul condiţionează fapta de procedura consecinţelor expres
prevăzute în textul de lege.
Legătura de cauzalitate. Este necesar să se stabilească legătura de cauzalitate între fapta
infracţională şi consecinţele acesteia.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia poate lua doar forma culpei, indiferent dacă se manifestă sub forma uşurinţei sau
neglijenţei.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Fiind infracţiune săvârşită din culpă, actele pregătitoare şi tentativă sunt excluse.
Celor cinci modalităţi normative rezultate din textul de lege le mai corespund o mare
varietate de modalităţi faptice.
Legiuitorul a prevăzut pedeapsa aplicabilă între 1 şi 5 ani în forma simplă şi de la 2 la 7 în
formele agravante.
În cazul în care urmare a săvârşirii faptei s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane,
limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE
1. Reglementarea legală Art. 193 - Lovirea sau alte violenţe
(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a
cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se nasc, se desfăşoară şi se dezvoltă
referitor la ocrotirea integrităţii corporale sau a sănătăţii fiecărei persoane împotriva faptelor care
aduc atingere integrităţi corporale sau sănătăţi persoanei indiferent că este o persoană oarecare sau
un membru al familiei.
Obiectul material îl formează corpul persoanei privit în integritatea sa psiho-fizică.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub toate
formele.
Subiectul pasiv.
În varianta simplă subiect pasiv poate fi orice persoană indiferent de starea ei fizică sau
psihică.
4. Latura obiectivă.
Elementul material îl reprezintă lovirea sau orice altă formă de violenţă de natură să producă
suferinţă fizică. Prin alte violenţe în sensul legii penale înţelegem orice manifestare brutală aplicată
victimei.
Urmarea imediată constă în producerea unei suferinţe fizice sau a unei vătămări corporale
care necesită pentru vindecare cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate.
Fiind o infracţiune de rezultat, între lovire sau alte violenţe şi suferinţa fizică sau vătămarea
corporală trebuie să existe o legătură cauzală şi trebuie dovedită în faţa instanţei de judecată.
5. Latura subiectivă.
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Nu interesează mobilul. Nu are
relevanţă juridică dacă fapta fost săvârşită în glumă.
Nu se aplică prevederile art. 193 C. pen. şi nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracţiunii în situaţiile în care lovirile sau alte violenţe se aplică în timpul întrecerilor sportive,
datorită faptului că se apreciază lipsa de pericol social al faptei.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea consumată, tentativa nefiind posibilă. În cazul
aplicării mai multor loviri în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fapta poate constitui o formă
continuată a infracţiuni.
Celor 2 modalităţi normative (lovire sau alte violenţe) rezultate din text, le corespund o mare
varietate de modalităţi faptice.
Pedeapsa prevăzută de legiuitor este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, în forma
simplă, sau, de la 6 luni la 5 ani sau amendă, în forma agravantă.
Din punct de vedere procedural, precizăm că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
VĂTĂMARE CORPORALĂ
1. Reglementarea legală Art. 194 - Vătămarea corporală
(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru
vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în
alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se nasc, se desfăşoară şi se dezvoltă
referitor la ocrotirea integrităţii corporale sau a sănătăţii fiecărei persoane împotriva faptelor care
aduc atingere integrităţi corporale sau sănătăţi persoanei indiferent că este o persoană oarecare sau
un membru al familiei.
Obiectul material îl formează corpul persoanei privit în integritatea sa psiho-fizică.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal.
Subiect pasiv poate fi orice persoană indiferent de starea sa psiho-fizică.
4. Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective poate fi realizat printr-o acţiune sau inacţiune care are
drept rezultat producerea consecinţelor cerute de lege şi anume:
- o infirmitate
- leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat pentru vindecare, mai mult de 90 zile de îngrijiri medicale acordate în urma examinării medico-legale;
- un prejudiciu estetic grav şi permanent care conferă victimei o înfăţişare respingătoare;
- avortul cu condiţia ca făptuitorul să fi cunoscut starea de gravitate a victimei în momentul săvârşirii faptei, fără a avea importanţă stadiul de evoluţie al sarcinii;
- punerea în primejdie a vieţii persoanei cu precizarea că trebuie dovedit că făptuitorul a
urmărit doar aplicarea unei corecţii fizice, şi nu moartea victimei.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbrăca forma intenţiei directe sau praeterintenţiei în cazul în care consecinţele
produse depăşesc intenţiile autorului.
Susţinerea este valabilă şi în cazul în care consecinţele apar după comiterea faptei, dar prin
actul medico-legal se stabileşte legătura de cauzalitate între acestea şi acţiunea făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul pedepseşte forma consumată a infracţiunii, iar, pe cale de excepţie, tentativă, în
cazul în care prin fapta sa, autorul urmăreşte producerea consecinţelor mai grave, respectiv
pierderea unui simţ sau organ ori încetarea funcţionări acestuia, producerea unei infirmităţi fizice sau
psihice permanente, slutirea, avortul, punerea în primejdie a vieţii persoanei.
Celor două modalităţi normative le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.
Legiuitorul a prevăzut că sancţiune pedeapsa închisorii, diferenţiat, în funcţie de consecinţele
reale ale faptei, astfel:
- pentru vătămări care necesită îngrijiri medicale mai mult de 90 de zile, pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani;
- fapta săvârşită în scopul producerii consecinţelor arătate mai sus, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani, tentativă fiind, de asemenea, pedepsită, potrivit principiilor statuate în partea generală a dreptului penal, respectiv, pedeapsa închisorii de la 1 ani şi 6 luni la 5 ani.
LOVIRILE SAU VĂTĂMĂRILE CAUZATOARE DE MOARTE
1. Reglementarea legală
Art. 195 - Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193 şi art. 194 a avut ca urmare moartea
victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special
În aceste condiţii, fiind o formă agravantă faţă de infracţiunile anterioare, obiectul juridic
special îl formează relaţiile sociale care ocrotesc viaţa persoanelor împotriva faptelor de lovire sau
vătămare susceptibile să producă atingere acestei valori.
Obiectul material este identic cu obiectul material al celorlalte infracţiuni producătoare de
leziuni sau vătămări corporale, cu consecinţele stabilite de art. 193-194 C. Pen.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană fizică care răspunde penal.
Subiect pasiv poate fi orice persoană indiferent de starea sa psiho-fizică.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează printr-o acţiune sau inacţiune care are drept consecinţă
moartea victimei.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi mai ales trebuie dovedită chiar dacă moartea
survine la mai mult timp de la săvârşirea infracţiunii. Pentru stabilirea legăturii cauzale, este necesară
o concluzie în acest sens dată în urma unei examinări medico-legale.
5. Latura subiectivă.
Vinovăţia îmbracă forma praeterintenţiei, în sensul că, deşi autorul a urmărit aplicarea unei
corecţii fizice, consecinţele au depăşi intenţia sa, urmărea fiind decesul victimei.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Infracţiunea poate există doar în forma faptei consumate. Orice alte fapte pregătitoare sau
tentative care nu au drept urmare moartea victimei, întrunesc elementele constitutive ale altor
infracţiuni.
Modalităţilor normative prevăzute la art. 193-194 C. Pen. le corespund o mare varietate de
modalităţi faptice.
Legiuitorul, apreciind gravitatea faptei, prin consecinţele sale şi latura subiectivă, a prevăzut
pedeapsa închisorii în limite cuprinse între 6 şi 12 ani, pedeapsă care este mai severă decât în cazul
uciderii din culpă dar mai mică decât la omor.
VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ
1. Reglementarea Art. 196 - Vătămarea corporală din culpă
(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub
influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive*) sau în desfăşurarea unei activităţi ce
constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
*)Prin substanţe psihoactive se înţelege substanţele stabilite prin lege, la propunerea
Ministerului Sănătăţii. (a se vedea art. 241 din L. nr. 187/2012)
(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la
6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor
legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea
unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1) - (3) s-au produs faţă de două sau mai multe
persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfăşurarea
activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) constituie prin ea însăşi
o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(6) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se referă la ocrotirea integrităţii
corporale sau a sănătăţii fiecărei persoane împotriva faptelor care aduc atingere integrităţi corporale
sau sănătăţii persoanei indiferent că este o persoană oarecare sau un membru al familiei.
Obiectul material îl formează corpul persoanei privit în integritatea sa psiho-fizică.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal
Subiect pasiv poate fi orice persoană care suportă consecinţele faptei infracţionale.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin orice acţiune sau inacţiune care are drept consecinţă
producerea de vătămări corporale în condiţii textului de lege.
Urmarea imediată constă în producerea consecinţelor prevăzute de textele de lege.
Legătura de cauzalitate
Fiind o infracţiune de rezultat, trebuie să existe legătură cauzală şi trebuie dovedită în faţa
instanţei de judecată.
5. Latura subiectivă
Aşa cum rezultă în mod expres din textul legii, forma de vinovăţie este culpă.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul pedepseşte doar fapta consumată, în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă,
actele pregătitoare şi tentativă nefiind posibile.
Modalităţilor simple şi agravante rezultate din textele de lege invocate de art. 196 C. Pen. le
corespund o mare varietate de modalităţi faptice.
Faptele prevăzute în art. 196 C. Pen. sunt sancţionate diferenţiat în funcţie de gravitatea
urmărilor, cu pedepse cu închisoarea între 3 luni şi 3 ani.
Din punct de vedere procedural, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, dacă numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate de medicul legist nu
depăşeşte 60 de zile, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
RELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI
1. Reglementarea legală Art. 197 - Relele tratamente aplicate minorului
Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice,
intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de orice persoană în grija căreia se află
minorul, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Prevăzută şi pedepsită de art. 197 C. Pen. infracţiunea constă în punerea în primejdie gravă,
prin măsuri sau tratament de orice fel a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului de
către părinţi sau de orice persoană căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la familie a căror existenţă şi
dezvoltare este condiţionata de un comportament uman din partea părinţilor sau educatorilor
pentru a nu prejudicia dezvoltarea fizică, intelectuala sau morală a acestuia. Uneori legea permite
luarea unor măsuri severe în folosul minorului, dar în anumite limite pentru a nu dăuna dezvoltarea
sau sănătatea acestuia.
Obiectul material – îl formează corpul minorului.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – este circumstanţiat putând fi doar părintele său persoana căreia i-a fost
încredinţat.
Subiect pasiv – este copilul minor care nu a împlinit 18 ani.
4. Latura obiectivă
Elementul material – al laturii obiective se realizează prin măsuri sau tratamente de orice fel
care pot fi atât acţiuni(loviri, violente) cât şi inacţiuni(neasigurarea hranei, îmbrăcămintei, condiţiilor
de locuit).
Urmarea imediată – constă în punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale
sau morale a minorului.
Legătura de cauzalitate – dintre acţiunea făptuitorului şi urmările socialmente periculoase
rezulta din materialitatea faptei.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Legiuitorul pedepseşte infracţiunea consumată fiind posibilă săvârşirea acesteia şi în forma
epuizată atunci când acţiunea făptuitorului de prelungeşte în timp.
Singura modalitate normativă rezultată din text are o mare varietate de modalităţi faptice.
Fata de gravitatea deosebită a faptei legiuitorul a prevăzut că sancţiune pedeapsa închisorii
de la 3 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
ÎNCĂIERAREA
1. Reglementarea legală Art. 198 - Încăierarea
(1) Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare corporală uneia sau mai multor persoane
şi nu se cunoaşte care dintre participanţi a produs urmările, se aplică tuturor pedeapsa închisorii de
la unu la 5 ani, cu excepţia victimei, care răspunde potrivit alin. (1).
(3) Când prin fapta săvârşită în condiţiile alin. (2) s-a cauzat moartea unei persoane,
pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani, iar dacă s-a cauzat moartea a două sau mai multor
persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(4) Nu se pedepseşte cel care a fost prins în încăierare împotriva voinţei sale sau care a
încercat să-i despartă pe alţii.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale privind convieţuirea paşnică şi a căror
dezvoltare este condiţionată de ocrotirea liniştii publice şi a securităţii sociale împotriva faptelor de
încăierare dintre mai multe persoane.
Obiectul material – există în măsura în care s-au produs vătămări corporale sau distrugeri
materiale.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – este de fapt pluralitate naturală de infractori, formată din persoane care
răspund penal, fără ca legea să ceară o anumită calitate.
Subiectul pasiv – este statul ca titular al drepturilor şi obligaţiilor de apărare a ordinii publice
şi în secundar persoanele care au suferit vătămări corporale, şi-au pierdut viaţa ori au suferit pagube
materiale.
4. Latura obiectivă
Elementul material - se realizează prin acţiunea de participare la încăierare, prin săvârşirea
de acte de violenţă (loviri, îmbrânciri, etc.). Nu contează momentul intrării şi ieşirii din încăierare.
Având în vedere că la încăierare participa mai multe persoane constituite în grupuri adverse, toţi
participanţii pot avea calitatea de subiect activ şi pasiv.
Urmarea imediată – constă în starea de pericol pentru ordinea şi liniştea publică .
Legătura de cauzalitate – între fapta şi consecinţă trebuie să existe.
5. Latura subiectivă
Pentru existenţa infracţiunii legiuitorul a stabilit ca forma de vinovăţie intenţia directă sau
indirectă şi praeterintenţia. În situaţia în care nu se ştie cine a aplicat lovitura prin care s-a produs
vătămarea gravă a integrităţii corporale sau moartea, pedeapsa prevăzuta de lege se aplică tuturor
participanţilor.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Legiuitorul incriminează şi pedepseşte doar fapta consumată.
Cele două modalităţi normative, una simplă şi una agravanta au o mare varietate de
modalităţi faptice.
În varianta simplă legiuitorul a prevăzut că sancţiune pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an
sau amendă, iar în varianta agravantă pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, în cazul vătămării corporale
grave şi de la 6 la 12 ani, în cazul decesului unei persoane, iar dacă s-a cauzat moartea a doua sau mai
multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime
Nu se pedepseşte cel care a fost prins în încăierare împotriva voinţei sale sau care a încercat
să-i despartă pe participanţi.
În caz de vătămarea integrităţii corporale, dacă nu se cunoaşte care dintre participanţi a
produs urmările, se aplică tuturor pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, cu excepţia victimei, care
răspunde potrivit alin.1, respectiv pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau amenda.
VIOLENŢA ÎN FAMILIE
1. Reglementarea legală Art. 199 - Violenţa în familie
(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193 - 195 sunt săvârşite asupra unui
membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
(2) În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193 şi art. 196 săvârşite asupra unui membru de
familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se nasc, se desfăşoară şi se dezvoltă
referitor la ocrotirea integrităţii corporale sau a sănătăţii fiecărei persoane împotriva faptelor care
aduc atingere integrităţi corporale sau sănătăţi unui membru al familiei.
Obiectul material îl formează corpul persoanei membru al familiei privit în integritatea sa
psiho-fizică.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este calificat fiind o persoană care este membru al familiei, participaţia fiind
posibilă sub toate formele.
Subiectul pasiv poate fi un membru al familiei în înţelesul art.177 cod penal;
a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite
prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
b) soţul;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi
copii, în cazul în care convieţuiesc.
Dispoziţiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1)
lit. a), se aplică, în caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor acesteia în raport cu
rudele fireşti.
4. Latura obiectivă.
Elementul material îl reprezintă lovirea sau orice altă formă de violenţă de natură să producă
suferinţă fizică, vătămări corporale sau decesul victimei.
Urmarea imediată constă în producerea unei suferinţe fizice, a unei vătămări corporale sau
decesului, urmări specifice infracţiunilor cu violenţă la care face trimitere textul de lege.
Legătura de cauzalitate.
Fiind o infracţiune de rezultat, între lovire sau alte violenţe şi consecinţe, trebuie să existe o
legătură cauzală şi trebuie dovedită în faţa instanţei de judecată.
5. Latura subiectivă.
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe, indirecte sau praeterintentiei. Nu interesează
mobilul. Nu are relevanţă juridică dacă fapta fost săvârşită în glumă.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Tentativa este posibilă şi se pedepseşte dacă fapta se comite în condiţiile art.188, 189 sau
194 alin.2
Legiuitorul pedepseşte infracţiunea consumată, respectiv momentul în care victima este
vătămată sau ucisă.
Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193 - 195 sunt săvârşite asupra unui
membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
Din punct de vedere procedural, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193 şi art. 196
săvârşite asupra unui membru de familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu.
Împăcarea înlătură răspunderea penală.
UCIDEREA ORI VĂTĂMAREA NOU-NĂSCUTULUI SĂVÂRŞITĂ DE CĂTRE MAMA
1. Reglementarea legală Art. 200 - Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă
(1) Uciderea copilului nou-născut imediat după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore,
săvârşită de către mama aflată în stare de tulburare psihică se pedepseşte cu închisoarea de la unu la
5 ani.
(2) Dacă faptele prevăzute în art. 193 - 195 sunt săvârşite asupra copilului nou-născut imediat
după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de tulburare psihică,
limitele speciale ale pedepsei sunt de o lună şi, respectiv, 3 ani.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se nasc, se dezvoltă şi se desfăşoară
în legătură cu ocrotirea dreptului la viaţă al copilului nou-născut.
Obiectul material al infracţiunii este corpul copilului nou-născut viu sau viabil.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ. În cazul infracţiunii de pruncucidere, subiectul activ este calificat în sensul că
autor al infracţiuni nu poate fi decât mama copilului. Cu alte cuvinte, în cazul acestei infracţiuni nu
există participaţie penală.
Subiectul pasiv. Este copilul nou-născut, viu sau viabil, chiar dacă fapta se săvârşeşte în
timpul travaliului. Doctrina apreciază că împrejurările în care poate există infracţiunea, respectiv,
statutul de nou-născut al victimei şi perioada în care pot apărea tulburări pricinuite de naştere se pot
manifesta în cel mult 24 ore.
4. Latura obiectivă
Elementul material al infracţiunii se poate realiza atât printr-o acţiune, cât şi printr-o
inacţiune (ex., refuză să îl hrănească).
Cerinţa esenţială este să se stabilească existenţa unor tulburări psihice pricinuite de naştere.
Urmarea imediată. Pentru existenţa infracţiunii, legea stabileşte că singură urmare
socialmente periculoasă uciderea nou-născutului.
Legătura de cauzalitate dintre fapta mamei şi moartea copilului nou-născut trebuie să existe
şi trebuie dovedită în faţa instanţei de judecată.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia poate lua forma intenţiei direct sau indirecte.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Legiuitorul pedepseşte toate formele infracţiunii, respectiv, actele pregătitoare, tentativa şi
infracţiunea consumată
Singura modalitate normativă rezultată din text are o mare varietate de modalităţi faptice.
Stabilirea concretă a acestora este deosebit de importantă pentru o corectă individualizare a
pedepsei
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 1-5 ani.
AGRESIUNI ASUPRA FĂTULUI ÎNTRERUPEREA CURSULUI SARCINII
1. Reglementarea legală Art. 201 - Întreruperea cursului sarcinii
(1) Întreruperea cursului sarcinii săvârşită în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a) în afara instituţiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică-ginecologie
şi drept de liberă practică medicală în această specialitate;
c) dacă vârsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămâni, se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Întreruperea cursului sarcinii, săvârşită în orice condiţii, fără consimţământul femeii
însărcinate, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) s-a cauzat femeii însărcinate o vătămare
corporală, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă
fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Când faptele au fost săvârşite de un medic, pe lângă pedeapsa închisorii, se va aplica şi
interzicerea exercitării profesiei de medic.
(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
(6) Nu constituie infracţiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuată de un
medic de specialitate obstetrică-ginecologie, până la vârsta sarcinii de douăzeci şi patru de
săptămâni, sau întreruperea ulterioară a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau
al fătului.
(7) Nu se pedepseşte femeia însărcinată care îşi întrerupe cursul sarcinii.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale de apărare a vieţii şi integrităţii corporale
a femei împotriva faptelor de întrerupere ilegală a cursului sarcini, dezvoltarea intrauterină a
produsului de concepţie şi asigurarea natalităţii.
Obiectul material îl constituie femeia însărcinată şi fătul.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal. În situaţia în care vârsta sarcini
depăşeşte de 14 săptămâni subiectul activ poate fi doar medicul.
Subiectul pasiv poate fi doar o femeie însărcinată.
4. Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective îl constituie orice acţiune susceptibilă să provoace
avortul. Aceste acţiuni pot fi interne (administrarea de substanţe abortive) sau externe (aplicarea de
lovituri, masaje etc.).
Nu are relevanţă modalitatea folosită şi nici gradul de dezvoltare a fătului. Se cere doar ca
fătul să nu fi fost decedat înainte de începerea operaţiunilor abortive.
Urmarea imediată este expulzarea fătului ucis anterior ori uciderea fătului sau distrugerea
produsului de concepţie. Urmarea imediată mai poate constă în expulzarea prematură a fătului din
corpul femeii că urmare a substanţelor abortive.
Legătura de cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe şi
trebuie dovedită în faţa instanţei judecătoreşti
5. Latura subiectivă.
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe, cu excepţia situaţiei în care intervine decesul
victimei, când formă de vinovăţie este praeterintenţia.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul sancţionează doar tentativa şi fapta consumată, considerată ca atare atunci când
s-a produs expulzarea sau uciderea fătului.
Cele patru modalităţi normative, una simplă şi trei agravante, au o mare varietate de
modalităţi faptice.
Pentru forma simplă a infracţiunii, legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
În cazul în care întreruperea cursului sarcinii se face fără consimţământul femeii însărcinate,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Dacă prin întreruperea cursului sarcinii s-a cauzat femeii însărcinate o vătămare corporală
gravă, pedeapsa este închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca
urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoare de la 6 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
În cazul în care fapta este săvârşită de un medic, se aplică şi pedeapsa interdicţiei exercitării
profesiei de medic.
VĂTĂMAREA FĂTULUI
1. Reglementarea legală Art. 202 - Vătămarea fătului
(1) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a împiedicat instalarea vieţii extrauterine se
pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare
corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea
copilului pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vătămarea fătului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vătămare
corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea
copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vătămarea fătului săvârşită în timpul naşterii de către mama aflată în stare de tulburare
psihică se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc la
jumătate.
(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) - (4) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale
pedepsei se reduc la jumătate.
(6) Nu constituie infracţiune faptele prevăzute în alin. (1) - (3) săvârşite de un medic sau de
persoană autorizată să asiste naşterea sau să urmărească sarcina, dacă acestea au fost săvârşite în
cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei şi au fost făcute în interesul
femeii gravide sau al fătului, ca urmare a riscului inerent exercitării actului medical.
(7) Vătămarea fătului în perioada sarcinii de către femeia însărcinată nu se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale de apărare a vieţii în evoluţie pornind din
momentul declanşării naşterii şi până la finalizarea acesteia.
Obiectul material îl constituie corpul fătului.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, dar poate fi şi calificat dacă este
mama aflată în stare de tulburare psihică.
Subiectul pasiv poate fi doar fătul.
4. Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective îl constituie orice acţiune susceptibilă să provoace o
vătămare a fătului care să împiedice instalarea vieţii extrauterine sau să cauzeze ulterior vătămări ale
copilului său decesul acestuia.
Urmarea imediată este vătămarea fătului prin orice modalitate sau decesul copilului.
Legătura de cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe şi
trebuie dovedită în faţa instanţei judecătoreşti
5. Latura subiectivă.
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe, dar şi a culpei pentru comiterea faptei în condiţiile
alin.5.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul sancţionează doar fapta consumată, considerată ca atare atunci când s-a produs
vătămarea ori decesul fătului.
Cele şapte modalităţi normative, au o mare varietate de modalităţi faptice.
Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a împiedicat instalarea vieţii extrauterine se
pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa
este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Vătămarea fătului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vătămare
corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea
copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Vătămarea fătului săvârşită în timpul naşterii de către mama aflată în stare de tulburare
psihică se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc la
jumătate.
Dacă faptele prevăzute în alin. (1) - (4) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale
pedepsei se reduc la jumătate.
Nu constituie infracţiune faptele prevăzute în alin. (1) - (3) săvârşite de un medic sau de
persoană autorizată să asiste naşterea sau să urmărească sarcina, dacă acestea au fost săvârşite în
cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei şi au fost făcute în interesul
femeii gravide sau al fătului, ca urmare a riscului inerent exercitării actului medical.
Vătămarea fătului în perioada sarcinii de către femeia însărcinată nu se pedepseşte.
LĂSAREA FĂRĂ AJUTOR A UNEI PERSOANE AFLATĂ ÎN DIFICULTATE
1. Reglementarea legală Art. 203 - Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate
(1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunţa de îndată autorităţile de către cel
care a găsit o persoană a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are
putinţa de a se salva se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta nu constituie infracţiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui
pericol grav cu privire la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se dezvolta condiţionat de asistenta
persoanelor aflate în dificultate.
Obiectul material - infracţiunea nu are obiect material.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ –nemijlocit poate fi doar o persoană care are faţă de victima obligaţia de
îngrijire.
Subiectul pasiv principal este statul iar secundar persoana aflată în dificultate.
4. Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective îl constituie ori o acţiune comisiva prin omisiune,
respectiv, omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunţa de îndată autorităţile.
Cerinţa esenţială este că viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanei să fie pusă în
pericol.
Urmarea imediată este starea de pericol pentru viaţă, integritatea corporală sau sănătatea
persoanei.
Legătura de cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe şi
trebuie dovedită în faţa instanţei judecătoreşti
5. Latura subiectivă.
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul sancţionează doar fapta consumată, considerată ca atare atunci când s-a produs
starea de pericol.
Cele două modalităţi normative, au o mare varietate de modalităţi faptice.
Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunţa de îndată autorităţile de către cel care a
găsit o persoană a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are putinţa de a
se salva se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Fapta nu constituie infracţiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui
pericol grav cu privire la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa
ÎMPIEDICAREA AJUTORULUI
1. Reglementarea legală Art. 204 - Împiedicarea ajutorului
Împiedicarea intervenţiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent
şi grav pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea acesteia se pedepseşte cu închisoare de la
unu la 3 ani sau cu amendă
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se dezvolta condiţionat de ajutorul
dat pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent şi grav pentru viaţa, integritatea corporală
sau sănătatea acesteia .
Obiectul material - infracţiunea nu are obiect material.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ – poate fi orice persoană care răspunde penal.
Subiectul pasiv principal este statul iar secundar persoana aflată în pericol iminent şi grav
pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea.
4. Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective îl constituie ori o acţiune de împiedicarea intervenţiei
ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent şi grav pentru viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea acesteia.
Cerinţa esenţială este că viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanei să fie pusă în
pericol.
Urmarea imediată este starea de pericol pentru viaţă, integritatea corporală sau sănătatea
persoanei.
Legătura de cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe şi
trebuie dovedită în faţa instanţei judecătoreşti
5. Latura subiectivă.
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul sancţionează doar fapta consumată, considerată ca atare atunci când s-a produs
starea de pericol.
Modalitatea normative, rezultată din text, are o mare varietate de modalităţi faptice.
Împiedicarea intervenţiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent
şi grav pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea acesteia se pedepseşte cu închisoare de la
unu la 3 ani sau cu amendă.
TRAFICUL SI EXPLOATAREA PERSOANELOR VULNERABILE
LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL
1. Reglementarea legală
Art. 205 - Lipsirea de libertate în mod ilegal
(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoarea de la unu
la 7 ani.
(2) Se consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi
exprima voinţa ori de a se apăra.
(3) Dacă fapta este săvârşită:
a) de către o persoană înarmată;
b) asupra unui minor;
c) punând în pericol sănătatea sau viaţa victimei,
pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 şi 10 ani.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani
şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) - (3) se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare
depind de ocrotirea libertăţii fizice a persoanei, adică a posibilităţii acestuia de a se mişca, de a
circula, de a acţiona după voinţa sa şi în limitele admise de lege.
Obiectul material este corpul victimei căreia i se restrânge libertatea de mişcare.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub orice
formă şi, mai mult decât atât, putem avea pluralitate de infractori în cazul alineatului 5.
Subiect pasiv poate fi orice persoană, cu precizarea că fapta este mai gravă dacă subiectul
pasiv este un minor.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează printr-o acţiune sau inacţiune care are ca rezultat
împiedicarea totală sau parţială a libertăţii de mişcare a victimei.
Nu are relevanţă locul săvârşirii faptei, acesta putând fi chiar şi casa victimei. Nu au relevanţă
mijloacele folosite (forţă, constrângere, inducere în eroare), cerinţa esenţială este că lipsirea libertăţi
să nu aibă temei legal.
Nu îndeplinesc elementele constitutive ale infracţiunii şi sunt excluse de legiuitor de la
prevederile legii penale, următoarele situaţii:
- internările forţate din motive medicale;
- consemnarea militarilor în cazarmă, în condiţiile legii şi regulamentelor militare;
- cantonarea în locuri izolate a unor persoane care au consimţit să facă subiectul unor cercetări ştiinţifice;
- menţinerea sportivilor în cantonamente de pregătire, potrivit actelor normative care reglementează această activitate.
Cerinţa esenţială este ca lipsirea de libertate să se facă în mod ilegal.
Urmarea imediată constă în lipsirea de libertate a persoanei, în mod efectiv.
Legătura de cauzalitate
Pentru existenţa infracţiunii, legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmările socialmente
periculoase trebuie demonstrată.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte, cu excepţia împrejurărilor din alin. 6
(fapta este urmată de moartea sau sinuciderea victimei), când formă de vinovăţie este
praeterintenţia.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul sancţionează tentativa faptelor prevăzute în alin. 1-3.
Fapta este consumată când s-a produs efectiv lipsirea de libertate şi poate există în formă
continuă până la epuizarea ei.
Modalităţile normative, una simplă şi mai multe agravante, agravante rezultate din text sunt
următoarele:
- săvârşită de o persoană înarmată. Nu este necesar ca autorul să folosească afectiv armamentul. Este suficient să-l aibă la vedere. Este o armă orice instrument, piesă sau dispozitiv declarat armament potrivit legii, poate fi orice alt obiect care devine armă prin folosire dar să fie folosit efectiv împotriva victimei;
- minoritatea subiectului pasiv – victima să aibă vârsta mai mică de 18 ani în momentul săvârşiri faptei şi mai mult când autorul cunoaşte această împrejurare. Agravanta se justifică prin faptul că s-a pus în pericol dezvoltarea psihică a victimei;
- sănătatea sau viaţa victimei au fost puse în pericol, victima a suferit o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii sau şi-a pus viaţa în pericol. Starea de pericol trebuie să rezulte din modul cum s-a executat infracţiunea sau tratamentul la care a fost supusă victima, dacă victima
suferă efectiv o vătămare corporală sau a sănătăţii se aplică în mod corespunzător concursul de infracţiune;
- dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei. În această situaţie nu se aplică regula
concursului de infracţiuni, pedepse fiind pe măsura faptei.
În funcţie de modalităţile concrete de săvârşire a faptei, legiuitorul a prevăzut sancţiunea cu
pedeapsa închisorii, limitele acesteia fiind diferite, după cum urmează:
- pedeapsa închisorii de la 1 la 7 ani, dacă fapta se săvârşeşte în condiţiile alin.1;
- pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, dacă fapta se săvârşeşte în condiţiile alin. 2 şi 3;
- pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani, dacă fapta se săvârşeşte în condiţiile alin. 4.
AMENINŢAREA
1. Reglementarea legală Art. 206 - Ameninţarea
(1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte
păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de
temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să
poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror existenţă este legată de libertatea
psihică a persoanei.
Obiectul material
Infracţiunea nu are obiect material.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal
Subiect pasiv este persoana ameninţată cu săvârşirea unui rău privitor la persoana sa ori a
unei alte persoane.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de ameninţare. Prin rude apropriate, în sensul
legii penale, vom înţelege orice ascendent sau descendent.
Urmarea imediată constă în crearea unei stării de alarmare a victimei.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedită în faţa instanţei judecătoreşti.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă sub forma intenţiei directe, calificată prin scop.
4. Forme, modalităţi, sancţiuni
Legea pedepseşte doar infracţiunea consumată, moment realizat atunci când s-a produs
starea de temere a victimei.
În cazul în care ameninţarea este elementul constitutiv al unei alte infracţiuni cum ar fi
tâlhăria, şantajul, ultrajul ori o circumstanţă agravantă, cum este cazul nerespectării hotărâri
judecătoreşti, atunci infracţiunea de ameninţare este absorbită de celelalte infracţiuni.
Cele două modalităţi normative rezultate din text au o mare varietate de modalităţi faptice.
Legiuitorul a prevăzut că sancţiune pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau amendă.
Din punct de vedere procedural, punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea
prealabilă a victimei şi, pe cale de consecinţă, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
ŞANTAJUL
1. Reglementarea legală Art. 207 - Şantajul
(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a
dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale
sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al
acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod
injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică a
persoanelor împotriva faptelor susceptibile să îngrădească posibilităţile victimei de a dispune liber de
acţiunile sale.
Obiectul material
În general, infracţiunea nu are obiect material, acesta existând doar dacă fapta se realizează
prin constrângere fizică, caz în care obiectul material este corpul persoanei.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate
formele sale.
Subiect pasiv poate fi orice persoană împotriva căreia se îndreaptă activitatea infracţională.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de constrângere fizică sau psihică prin care se
impune victimei să dea, să facă, să nu facă sau să nu sufere ceva împotriva voinţei sale.
Urmarea imediată constă în îngrădirea libertăţii psihice a victimei de a acţiona potrivit
voinţei sale.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedită în faţa instanţei de judecată.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia are forma intenţiei directe calificată prin scopul urmărit.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea în formă consumată, condiţie îndeplinită în
momentul în care s-a creat victimei starea de temere care o determină să acţioneze împotriva voinţei
sale.
Celor două modalităţi normative rezultate din text, simplă şi agravantă, le corespund o mare
varietate de modalităţi faptice.
Legiuitorul a prevăzut că sancţiune pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani în forma simplă a
infracţiunii şi de la 2 ani la 7 ani în forma agravantă a acesteia.
HĂRŢUIREA
1. Reglementarea legală Art. 208 - Hărţuirea
(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o
persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către această,
cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă,
care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de
la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare
sunt condiţionate de ocrotirea libertăţii psihice a persoanei.
Obiectul material nu exista fiind vorba de un drept personal.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub toate
formele.
Subiectul pasiv poate fi orice persoană.
SCLAVIA
1. Reglementarea legală
Art. 209 - Sclavia
Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de sclavi se
pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare
sunt condiţionate de ocrotirea libertăţii individuale împotriva actelor de punere sau menţinere a unei
persoane în stare de sclavie. Nu se are în vedere libertatea morală, de mişcare, sentimentală, etc. şi
libertatea persoanei, în sens larg, care înglobează toate drepturile unui individ.
Obiectul material îl formează fiinţa umană aflată în sclavie, redusă la nivelul unui obiect.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub toate
formele. Se pot aplica în mod corespunzător prevederile Codului penal – partea generală – privind
aplicarea legii penale române în spaţiu.
Subiectul pasiv poate fi orice persoană.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin orice fel de acţiune de punere în stare de sclavie,
menţinerea în stare de sclavie sau trafic de sclavi.
În înţelesul legii penale, punerea în stare de sclavie înseamnă dependenţă totală a victimei
faţă de o persoană, care devine proprietarul acesteia.
Menţinerea în sclavie înseamnă a folosi şi continua situaţia de dependenţă a victimei, de a
exercita dreptul de proprietate asupra ei.
Traficul de sclavi se realizează prin orice act de comerţ, care are ca obiect o persoană ţinută
în stare de sclavie, respectiv, vânzare-cumpărare, transport sau schimb de sclavi etc.
Urmarea imediată constă în subminarea completă a libertăţii victimei, în sensul cel mai larg
al cuvântului.
Latura de cauzalitate între faptă şi urmarea socialmente periculoasă trebuie să existe şi
trebui dovedită în faţa instanţei judecătoreşti.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Pentru existenţa faptei, nu are nici o
relevanţă mobilul sau scopul acesteia. Nu interesează nici eventualul consimţământ al victimei cu
privire la ajungerea şi menţinerea în starea de sclavie.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Aşa cum rezultă în mod expres din textul de lege, se pedepseşte atât tentativă, cât şi
infracţiunea consumată.
Cele 3 modalităţi normative rezultate din text, respectiv, punerea în stare de sclavie,
menţinerea în sclavie şi traficul de sclavi au o mare varietate de modalităţi faptice.
Fapta este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi, în cazul tentativei fiind aplicate prevederile Codului penal – partea generală.
TRAFICUL DE PERSOANE
1. Reglementarea legală
Art. 210 - Traficul de persoane
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în
scopul exploatării acesteia, săvârşită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de
vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul
consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseşte cu închisoare
de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare
sunt condiţionate de ocrotirea libertăţii individuale. Nu se are în vedere libertatea morală, de
mişcare, sentimentală, etc. şi libertatea persoanei, în sens larg, care înglobează toate drepturile unui
individ.
Obiectul material îl formează fiinţa umană, corpul persoanei traficate.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub toate
formele.
Subiectul pasiv poate fi orice persoană care a împlinit 18 ani.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin orice fel de acţiune de recrutare, transportare,
transferare, adăpostire sau primire a unei persoane.
Urmarea imediată constă în starea de pericol în care este situată persoana, drepturile,
demnitatea, integritatea fizică şi psihică a acesteia.
Latura de cauzalitate între faptă şi urmarea socialmente periculoasă trebuie să existe şi
trebui dovedită în faţa instanţei judecătoreşti.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Scopul săvârşirii faptei trebuie să fie
exploatarea persoanei. Pentru existenţa faptei, nu are nici o relevanţă mobilul acesteia. Nu
interesează nici eventualul consimţământ al victimei.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Aşa cum rezultă în mod expres din textul de lege, se pedepseşte atât tentativă, cât şi
infracţiunea consumată.
Modalităţi normative rezultate din text au o mare varietate de modalităţi faptice.
Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul
exploatării acesteia, săvârşită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de
vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul
consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseşte cu închisoare
de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
TRAFICUL DE MINORI
1. Reglementarea legală Art. 211 - Traficul de minori
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul
exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcţionar public
în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare
sunt condiţionate de ocrotirea libertăţii individuale a minorilor, dezvoltarea lor fizică, psihică,
spirituală şi intelectuală.
Obiectul material îl formează corpul minorului traficat.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub toate
formele.
Subiectul pasiv poate fi doar un minor.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin orice fel de acţiune de recrutare, transportare,
transferare, adăpostire sau primire a unui minor.
Urmarea imediată constă în starea de pericol în care este situat minorul, drepturile,
libertatea, demnitatea, integritatea fizică şi psihică a acestuia.
Latura de cauzalitate între faptă şi urmarea socialmente periculoasă trebuie să existe şi
trebui dovedită în faţa instanţei judecătoreşti.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Scopul săvârşirii faptei trebuie să fie
exploatarea minorului. Pentru existenţa faptei, nu are nici o relevanţă mobilul acesteia. Nu
interesează nici eventualul consimţământ al victimei.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Aşa cum rezultă în mod expres din textul de lege, se pedepseşte atât tentativă, art.217, cât şi
infracţiunea consumată.
Modalităţi normative rezultate din text au o mare varietate de modalităţi faptice.
Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul
exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
Dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcţionar public în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
SUPUNEREA LA MUNCĂ FORŢATĂ SAU OBLIGATORIE
1. Reglementarea legală
Art. 212 - Supunerea la muncă forţată sau obligatorie
Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispoziţiile legale, la
prestarea unei munci împotriva voinţei sale sau la o muncă obligatorie se pedepseşte cu închisoarea
de la unu la 3 ani.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care sunt condiţionate de apărarea
libertăţii oricărei persoane de a-şi alege munca şi de a o presta după voinţa sa cu respectarea strictă a
dispoziţiilor legale.
Obiectul material al infracţiuni nu există decât în împrejurarea în care prin supunerea la
muncă forţată sau obligatorie, victima suferă o vătămare a integrităţii corporale, situaţie în care
obiectul material este corpul acesteia.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal.
Subiectul pasiv este persoana supusă la muncă forţată sau obligatorie.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin două acţiuni alternative şi anume: silirea unei
persoane de a presta împotriva voinţei sale o muncă pe care în mod normal nu ar face-o şi obligarea
la o muncă pe care nu trebuie să o facă, ca şi cum ar avea îndatorirea să o facă.
Potrivit Constituţiei Române nu constituie muncă forţată următoarele activităţii:
- munca unei persoane condamnate, desfăşurată în condiţii normale în perioada detenţiei
ori eliberări condiţionate;
- prestaţiile impuse în situaţii excepţionale create de calamităţi ori de alte pericole, precum
şi cele care fac parte din obligaţiile civile, normale stabilite de lege.
Urmarea periculoasă constă în obligarea unei persoane la prestarea unei munci împotriva
voinţei sale sau la o muncă obligatorie.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedită în faţa instanţei de judecată.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte, fără a avea relevanţă pentru
existenţa infracţiunii, mobilul sau scopul. Este exclusă săvârşirea infracţiunii din culpă.
4. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea în forma consumată sau epuizată.
Celor două modalităţi normative rezultate din text, respectiv, prestarea unei munci contra
voinţei sale sau supunerea la o muncă obligatorie, au o mare varietate de modalităţi faptice.
Legiuitorul a prevăzut pentru această infracţiune sancţiunea cu pedeapsa închisorii în limite
de la 1 la 3 ani.
PROXENETISMUL
1. Reglementarea legală Art. 213 - Proxenetismul
(1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale
de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea
de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituţiei s-a
realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(3) Dacă faptele sunt săvârşite faţă de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează
cu jumătate.
(4) Prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane
în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl reprezintă relaţiile sociale privind convieţuirea socială a căror
dezvoltare şi normală desfăşurare este condiţionată de procurarea mijloacelor de existenţa prin
munca şi în condiţii de respect pentru regulile morale şi de asigurare a demnităţii persoanei
împotriva faptelor de transformare a raporturilor sexuale în sursa de trafic şi parazitism.
Obiectul material – îl formează corpul persoanei care se prostituează.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – poate fi orice persoană care răspunde penal indiferent de sex.
Subiectul pasiv – principal este statul iar în secundar persoana constrânsa la prostituţie sau
recrutata la acest scop.
4. Latura obiectivă
Elementul material – se realizează printr-o pluralitate de activităţi alternative:
Îndemnul înseamnă incitarea, trezirea interesului prin promisiunea unei vieţi uşoare,
distractive, etc.
Constrângerea care se poate realiza prin mijloace fizice, psihice sau ambele.
Înlesnirea înseamnă uşurarea actului prostituţiei (exemplu, asigurarea locuinţei).
Recrutarea înseamnă atragerea de noi persoane şi îndrumarea spre prostituţie, descoperirea
sau determinarea unei persoane să accepte şi să practice prostituţia.
Cerinţe esenţiale – pentru existenţa infracţiunii sunt următoarele:
- proxenetul să tragă foloasele de pe urma prostituţiei
- scopul activităţii proxenetului să fie prostituţia
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire
socială.
Legătura de cauzalitate – între fapte şi consecinţe se realizează prin acţiunea descrisă în
norma de incriminare.
5. Latura subiectivă
Fapta se comite numai cu intenţie directă sau indirectă.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Legiuitorul incriminează şi pedepseşte infracţiunea săvârşită în forma tentativei, a
infracţiunii consumate(când s-a comis în una din modalităţi), cât şi a formei epuizate.
Multiplele modalităţi normative rezultate din text au la rândul lor o foarte mare varietate de
modalităţi faptice.
Având în vedere gravitatea faptei legiuitorul a stabilit sancţiuni pe măsura după cum
urmează:
- pentru forma simplă a infracţiunii pedeapsa închisorii între 2 şi 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi
- pentru forma agravanta pedeapsa închisorii între 3 şi 10 ani şi interzicerea unor drepturi
- pentru fapta săvârşită în condiţiile alin. 3, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate să servească în mod
direct sau indirect la comiterea infracţiunii şi cele care au fost dobândite prin infracţiune se confiscă.
Dacă nu se găsesc bunurile făptuitorul este obligat la plata echivalentului valoric în bani.
EXPLOATAREA CERŞETORIEI
1. Reglementarea legală Art. 214 - Exploatarea cerşetoriei
(1) Fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu dizabilităţi fizice ori psihice
să apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiază de foloase
patrimoniale de pe urma acestei activităţi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Dacă fapta este săvârşită în următoarele împrejurări:
a) de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire persoana care cerşeşte;
b) prin constrângere,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare
sunt condiţionate de ocrotirea a persoanelor vulnerabile împotriva exploatării cerşetoriei.
Obiectul material îl formează corpul persoanei doar dacă fapta se comite prin constrângere
fizică .În celelalte situaţii nu exista obiect material.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, în condiţiile alin. 1 şi calificat în
condiţiile alin.2, respectiv să aibă calitatea cerută expres în textul de lege, participaţia fiind posibilă
sub toate formele.
Subiectul pasiv principal este statul iar în secundar un minor sau o persoană cu dizabilităţi
fizice sau psihice.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin orice fel de acţiune de determinare a subiectului pasiv
secundar la apelarea la mila publicului în vederea obţinerii unui ajutor material.
Urmarea imediată constă în starea de pericol în care este situată persoana vulnerabilă
supusa exploatării.
Latura de cauzalitate între faptă şi urmarea socialmente periculoasă trebuie să existe şi
trebui dovedită în faţa instanţei judecătoreşti.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe .
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Se pedepseşte doar infracţiunea consumată.
Modalităţi normative rezultate din text au o mare varietate de modalităţi faptice.
Fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu dizabilităţi fizice ori psihice să
apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiază de foloase
patrimoniale de pe urma acestei activităţi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
Dacă fapta este săvârşită în următoarele împrejurări:
a) de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire persoana care cerşeşte;
b) prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
FOLOSIREA UNUI MINOR ÎN SCOP DE CERŞETORIE
1. Reglementarea legală Art. 215 - Folosirea unui minor în scop de cerşetorie
Fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila
publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de prezenţa unui minor, se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare
sunt condiţionate de ocrotirea a minorului folosit în scop de cerşetorie.
Obiectul material îl formează corpul minorului.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană majoră care răspunde penal.
Subiectul pasiv principal este statul.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin orice fel de acţiune de apelarea la mila publicului în
vederea obţinerii unui ajutor material.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relaţiile sociale.
Latura de cauzalitate între faptă şi urmarea socialmente periculoasă trebuie să existe şi
trebui dovedită în faţa instanţei judecătoreşti.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sdau indirecte.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Se pedepseşte doar infracţiunea consumată.
Modalităţi normative rezultate din text au o mare varietate de modalităţi faptice.
Fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila
publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de prezenţa unui minor, se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
FOLOSIREA SERVICIILOR UNEI PERSOANE EXPLOATATE
1. Reglementarea legală Art. 216 - Folosirea serviciilor unei persoane exploatate
Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre care
beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare
sunt condiţionate de ocrotirea persoanelor exploatate contra faptelor de folosire a serviciilor
acestora.
Obiectul material îl formează corpul persoanei sau a minorului traficat.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană majoră care răspunde penal participaţia fiind posibilă
sub toate formele.
Subiectul pasiv principal este persoană sau minorul traficat.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin orice fel de acţiune de utilizare a serviciilor prevăzute
de art.182, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victima traficului de persoane
sau traficului de minori.
Prin exploatarea unei persoane în sensul art.182 se înţelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;
b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de
aservire;
c) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi
difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
d) obligarea la practicarea cerşetoriei;
e) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal.
Cerinţă esenţială este ca făptuitorul să cunoască faptul că persoana exploatată este victimă a
traficului de persoane sau a traficului de minori.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relaţiile sociale.
Latura de cauzalitate între faptă şi urmarea socialmente periculoasă trebuie să existe şi
trebui dovedită în faţa instanţei judecătoreşti.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Se pedepseşte doar infracţiunea consumată.
Modalităţi normative rezultate din text au o mare varietate de modalităţi faptice.
Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre care
beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
Art. 217 - Sancţionarea tentativei
Tentativa la infracţiunile prevăzute în art. 209 - 211 şi art. 213 alin. (2) se pedepseşte.
INFRACŢIUNILE CONTRA AUTORITATII ŞI FRONTIEREI DE STAT
PRIN PRISMA NOULUI COD PENAL
ULTRAJUL
1. Reglementarea legală Art. 257 - Ultrajul
(1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau
alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite
împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat,
aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se
majorează cu o treime.
(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de
răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută
de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un
membru de familie al funcţionarului public.
(4) Faptele prevăzute în alin. (1) - (3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în
exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.
Constituie infracţiune de ultraj, conform art. 257 C. Pen., ameninţarea săvârşită nemijlocit
sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporala, lovirile sau
vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru acea infracţiune .ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia în scop de intimidare sau de
răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută
de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin.2, dacă privesc un
membru de familie al funcţionarului public au în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu
jumătate.
Faptele prevăzute în alin.1-3, comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează, în principal, relaţiile sociale referitoare la ocrotirea
autorităţii de stat a căror naştere, dezvoltare şi desfăşurare sunt condiţionate de apărarea
prestigiului celor care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, iar în subsidiar
relaţiile sociale referitoare la apărarea libertăţii psihice şi integrităţii corporale a funcţionarilor.
Obiectul material nu există în varianta normativă tip, însă în cazul săvârşirii faptei prin loviri,
violenţe, vătămări, obiect material devine corpul persoanei vătămate.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate
formele.
Subiect pasiv principal este statul, iar în subsidiar, funcţionarul public faţă de care s-a comis
fapta.
4. Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni alternative, respectiv fie prin
ameninţare, fie prin loviri, violenţe sau alte fapta care produc funcţionarului o vătămare a integrităţii
corporale.
Pentru realizarea elementului material, se cer întrunite următoarele cerinţe esenţiale:
- fapta să fie săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii;
- fapta să săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă.
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru prestigiul autorităţii de stat, iar
în variantele agravante, constă în producerea de suferinţe fizice sau vătămarea integrităţii corporale
a funcţionarului.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re, în variantele agravante
fiind necesară dovedirea acesteia.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, neavând relevanţă
mobilul sau scopul făptuitorului. Dacă fapta se săvârşeşte din culpă, nu sunt întrunite condiţiile
infracţiunii de ultraj.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibile, nu se pedepsesc. Infracţiunea se consumă în
momentul în care se produce urmarea imediată, respectiv crearea stării de pericol pentru autoritatea
publică sau vătămarea integrităţii corporale a unei persoane.
Variantele normative incriminate se pot realiza printr-o mare varietate de modalităţi faptice.
Pentru infracţiunea de ultraj în forma simplă, legiuitorul a prevăzut că pedeapsa închisorii se
raportează la infracţiunea prin care s-a adus atingere victimei ale cărei limite speciale se majorează
cu o treime sau cu jumătate.
UZURPAREA DE CALITĂŢI OFICIALE
1. Reglementarea legală Art. 258 - Uzurparea de calităţi oficiale
(1) Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat,
însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta funcţionarului public care continuă să
exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost săvârşite de o persoană care
poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorităţi publice, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror normale desfăşurare presupune
folosirea calităţilor oficiale numai de către persoanele îndreptăţite.
Obiectul material, ca regulă, nu există.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate
formele.
Subiect pasiv este statul sau una dintre instituţiile arătate de art. 176 C. pen.
4. Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective se realizează prin două acţiuni cumulative: folosirea
unei calităţi oficiale şi îndeplinirea unui act legat de acea calitate.
Cerinţa esenţială pentru realizarea infracţiunii este că elementul material să se realizeze fără
drept, respectiv fără ca acea calitate să fie atribuită în baza unui titlu legitim.
În cazul în care o persoană folosindu-se de calitatea sa, depăşeşte limitele acesteia, nu sunt
îndeplinite condiţiile infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale.
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru prestigiul autorităţii de stat.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, neavând relevanţă
mobilul sau scopul făptuitorului. Dacă fapta se săvârşeşte din culpă, nu sunt întrunite condiţiile
infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibile, nu se pedepsesc.
Infracţiunea se consumă în momentul în care se produce urmarea imediată, respectiv
crearea stării de pericol pentru autoritatea publică sau instituţiile prevăzute de art. 176 C. pen.
Modalităţii normative rezultate din text îi corespunde o mare varietate de maniere de
realizare faptică.
Pentru infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale, legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii
de la 6 luni la 3 ani, iar pentru varianta agravată pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE ÎNSCRISURI
1. Reglementarea legală Art. 259 - Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
(1) Sustragerea ori distrugerea unui înscris care se află în păstrarea ori în deţinerea unei
persoane dintre cele prevăzute în art. 176 sau art. 175 alin. (2) se pedepseşte cu închisoarea de la
unu la 5 ani.
(2) Dacă fapta este săvârşită de un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(3) Tentativa se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror naştere, dezvoltare şi desfăşurare
sunt apărate prin apărarea autorităţii publice împotriva faptelor care pun în primejdie securitatea
înscrisurilor şi documentelor aflate în păstrarea sau deţinerea unei autorităţi publice, instituţii
publice sau alte persoane de drept public.
Obiect material al infracţiunii este dosarul, registrul, documentul, înscrisul aflate în
păstrarea sau deţinerea unei autorităţi publice, instituţii publice sau alte persoane de drept public,
iar în varianta atenuată un înscris care prezintă valoare artistică, ştiinţifică, istorică sau arhivistică sau
o altă asemenea valoare.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate
formele. În varianta agravantă prevăzută de alin. 2, subiectul activ este calificat ca fiind un funcţionar
public în exercitare atribuţiilor de serviciu.
Subiect pasiv este autoritatea publică, instituţia publică sau altă persoană de drept public
care are în păstrare unul din înscrisuri, documente, registre, dosare.
4. Latura obiectivă
Elementul material, în varianta tip se realizează printr-o acţiune de sustragere sau
distrugere, iar în varianta atenuată, prin distrugere.
Prin sustragere se înţelege scoaterea fizică a înscrisului, documentului, registrului, dosarului
din stăpânirea autorităţii publice şi trecerea acestora în posesia nelegitimă a unei alte persoane.
Prin distrugere se înţelege nimicirea, desfiinţarea, suprimarea în tot sau în parte a unui
înscris, document, registru, dosar, astfel încât acestea devin inutilizabile conform destinaţiei lor.
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru autoritatea de stat în păstrarea
căreia se află înscrisul, documentul, registrul, dosarul.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re şi nu trebuie dovedită.
5. Latura subiectivă
În cazul variantei tip, forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, iar în varianta
asimilată, culpa, în oricare dintre formele sale. Nu prezintă importanţă mobilul sau scopul
făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Actele preparatorii, deşi posibile, nu se pedepsesc.
Tentativa este incriminată doar atunci când fapta este săvârşită cu intenţiei, de altfel, fapta
săvârşită din culpă nu este susceptibilă de tentativă.
Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a realizat în întregime elementul material şi a
apărut urmarea imediată.
Fapta se poate realiza în trei modalităţi normative – una tip (sustragere sau distrugere
realizate cu intenţie), şi una agravantă, pentru fiecare din cele două modalităţi (sustragere sau
distrugere realizate de un funcţionar public aflat în exerciţiul autorităţii de stat).
În varianta normativă tip, pedeapsa prevăzută de legiuitor este închisoarea de la 1 la 5 ani.
În situaţia în care distrugerea sau sustragerea se realizează de către un funcţionar public în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, limitele speciale ale pedepsirii se majorează cu o treime.
RUPEREA DE SIGILII
1. Reglementarea legală Art. 260 - Ruperea de sigilii
(1) Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a fost săvârşită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau
amenda.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror existenţă presupune apărarea
autorităţii de stat prin asigurarea integrităţii sigiliilor aplicate.
Obiectul material este sigiliul legal aplicat.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate
formele. În varianta agravantă, subiectul activ este calificat, textul de lege cerând ca acesta să fie
custodele.
Subiect pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar poate fi o autoritate publică ce
are prerogative de a dispune aplicarea unui sigiliul.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiuni alternative de înlăturare sau distrugere.
Înlăturarea presupune o acţiune prin care sigiliul este ridicat din locul în care se află
(sustragere, dezlipire, aruncare, ascundere etc.).
Distrugerea înseamnă acţiunea de alterare materială a sigiliului legal aplicat, realizată prin
orice mijloace (sfărâmare, ardere, topire, pilire etc.).
Pentru a se realiza elementul material al laturii obiective, se cere în mod expres că sigiliul să
fie legal aplicat, iar în varianta agravantă, acţiunea să fie săvârşită de către custode. Prin custode,
conform legislaţiei procedurale civile, se înţelege persoana desemnată de lege sau judecător pentru a
păzi un anumit lucru, răspunzătoare de orice pagubă adusă creditorilor din neglijenţa sa.
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru autoritatea de stat lezată în
prerogativele sale de a aplica în mod legal un sigiliu.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re şi nu trebuie dovedită.
5. Latura subiectivă
Atât în cazul variantei tip, cât în varianta asimilată, forma de vinovăţie este intenţia directă
sau indirectă. Nu prezintă importanţă mobilul sau scopul făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibile, nu se pedepsesc.
Infracţiunea se consumă în momentul în care se produce urmarea imediată, respectiv
crearea stării de pericol pentru autoritatea publică.
Cele două modalităţi normative, una simplă şi una agravantă, se pot realiza prin numeroase
modalităţi faptice.
Ruperea de sigilii, în varianta normativă tip, este sancţionată de legiuitorul penal cu
închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă, iar în varianta agravantă, cu pedeapsa închisorii de la
6 luni la 2 ani sau amenda.
SUSTRAGEREA DE SUB SECHESTRU
1. Reglementarea legală Art. 261 - Sustragerea de sub sechestru
(1) Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la
un an sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a fost săvârşită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau
amenda.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror existenţă presupune apărarea
autorităţii de stat prin asigurarea integrităţii bunurilor aflate sub sechestru.
Obiectul material este bunul aflat legal sechestru.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, inclusiv proprietarul bunului
sechestrat, participaţia fiind posibilă în toate formele. În varianta agravantă, subiectul activ este
calificat, textul de lege cerând ca acesta să fie custodele.
Subiect pasiv este statul, iar subiect pasiv secundar poate fi o autoritate publică ce are
prerogative de a dispune aplicarea unui sechestru.
4. Latura obiectivă
Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de sustragere a unui bun de
sub un sechestru legal aplicat.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru autoritatea publică care are
competenţa de a dispune sechestrarea anumitor bunuri
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi este implicită, rezultând din însăşi materialitatea
faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Atât în cazul variantei tip, cât în varianta asimilată, forma de vinovăţie este intenţia directă
sau indirectă. Nu prezintă importanţă mobilul sau scopul făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Infracţiunea se consumă în momentul în care se produce urmarea imediată, respectiv
crearea stării de pericol pentru autoritatea publică.
Cele două modalităţi normative, una simplă şi una agravantă, se pot realiza prin numeroase
modalităţi faptice.
Pentru sustragerea de sub sechestru, în varianta normativă tip, pedeapsa este închisoarea de
la 3 luni la 1 an sau amendă, iar dacă fapta este săvârşită de către custode, pedeapsa este închisoarea
de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
TRECEREA FRAUDULOASĂ A FRONTIEREI DE STAT
1. Reglementarea legală
Art. 262 - Trecerea frauduloasă a frontierei de stat
(1) Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită:
a) în scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei
pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate;
b) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de
intrare sau de şedere în ţară,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Tentativa se pedepseşte.
(4) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de o victimă a traficului de persoane sau de minori,
nu se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special
În ceea ce priveşte obiectul juridic special, acesta este constituit din valoarea socială pe care
o reprezintă inviolabilitatea frontierei statului român, ca reflectare a autorităţii statale, a dreptului şi
obligaţiei acestuia de a reglementa şi asigură respectarea regimului privind intrarea şi ieşirea în/din
ţară a persoanelor.
Având în vedere atribuţiile poliţiei de frontieră referitoare la asigurarea respectării regimului
juridic al frontierei de stat precum şi dreptul organelor poliţiei de frontieră de a exercita controlul
documentelor de trecere a frontierei de stat la intrarea/ ieşirea în/ din ţară, persoanelor le revine
obligaţia corelativă de a prezenta un document valabil de trecere a frontierei, precum şi îndeplinirea
celorlalte condiţii prevăzute de lege.
Obiectul material
Această infracţiune nu are obiect material, linia imaginara ce desparte teritoriul unui stat de
teritoriul celorlalte state vecine nefiind aptă de materializare.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ al infracţiunii este necalificat şi poate fi orice persoană fizică (cetăţean român,
cetăţean străin sau fără cetăţenie), dacă îndeplineşte condiţiile generale pentru a putea fi subiect
activ al oricărei infracţiuni (responsabilitate, vârstă şi voinţă).
În cazul formei agravate, subiectul activ este calificat, putând fi numai persoana care se
sustrage de la executarea unei pedepse principale (pe lângă îndeplinirea condiţiilor generale pentru a
fi subiect activ al oricărei infracţiuni) sau un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în
orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară. În consecinţă, pentru existenţa infracţiunii în
varianta agravantă, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- să existe o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la executarea unei pedepse
prevăzute de legea penală (detenţiunea pe viaţă, închisoarea sau amenda);
- pedeapsa să fie susceptibilă de executare
b) Subiectul pasiv al infracţiunii este statul român ca garant al apărării atributelor
fundamentale referitoare la suveranitatea teritoriului şi inviolabilitatea frontierelor sale.
4. Latura obiectivă
Elementul material constă într-o acţiune comisivă, fiind constituită din orice acţiune de
intrare şi ieşire în/din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat. Acţiunea de trecere ilegală a
frontierei de stat se poate realiza de pe teritoriul statelor vecine pe teritoriul statului român sau
invers, de pe teritoriul statului român pe teritoriile statelor vecine.
Cerinţe esenţiale
Trecerea este ilegală dacă se realizează:
- prin alte locuri decât prin punctele de trecere a frontierei stabilite şi amenajate, indiferent
dacă făptuitorul posedă sau nu documente legale;
- prin punctele de trecere autorizate, dar în afara programului de lucru;
- prin punctele de trecere autorizate, dar cu documente nerecunoscute de statul român; cu
documente cu valabilitatea expirată; declarate nule; cu documente false/falsificate; fără documente
de trecere a frontierei, prin sustragere de la control (ascundere fizică); evitarea locurilor unde se
efectuează controlul la trecerea frontierei etc.
Urmarea imediată
Urmarea socialmente periculoasă constă în săvârşirea acţiunii incriminate prin trecerea
frontierei statului român cu statele vecine în mod ilegal, creându-se prin aceasta în mod efectiv un
pericol pentru ţara noastră precum şi pentru organele competente care asigură respectarea
regimului juridic al frontierei de stat.
Legătura de cauzalitate între acţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat şi urmarea
produsă este prevăzută de lege, rezultând din însăşi materialitatea faptei (ex re), netrebuind a fi
dovedită.
5. Latura subiectivă
Infracţiunea se produce cu intenţie directă sau indirectă, după cum făptuitorul, dându-şi
seama de caracterul ilicit al acţiunii sale, a urmărit sau numai a acceptat producerea rezultatului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat este susceptibilă de a fi săvârşită atât în
forma tip, simplă, prevăzută de art. 262, alin. 1 cât şi în forma agravantă, prevăzută de art. 262, alin.
2. Astfel, acest din urmă text de lege stipulează că este agravantă fapta dacă trecerea frauduloasă s-a
făcut;
a) în scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei
pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate;
b) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de
intrare sau de şedere în ţară,
În cazul acestei forme, subiectul activ este calificat, putând fi numai persoana care se
sustrage de la executarea unei pedepse principale (pe lângă îndeplinirea condiţiilor generale pentru a
fi subiect activ al oricărei infracţiuni). În consecinţă, pentru existenţa infracţiunii în varianta
agravantă, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii :
- să existe o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la executarea unei pedepse
prevăzute de legea penală (detenţiunea pe viaţă, închisoarea sau amenda);
- pedeapsa să fie susceptibilă de executare.
Este posibilă tentativă prevăzută şi pedepsită de art. 262 alin. 3, în situaţiile în care
făptuitorul este prins sau descoperit înainte de a trece frontieră, sau chiar dacă au fost executate
toate acţiunile şi, din motive diferite (cum ar fi rătăcirea persoanei, informaţiile greşite deţinute), nu
s-a realizat consumarea infracţiunii.
Momentul consumării infracţiunii este cel al trecerii liniei de frontieră aeriană, maritimă sau
fluvială, indiferent de sens1. Astfel, momentul consumării infracţiunii, în cazul intrării ilegale în ţară,
este cel al trecerii efective a liniei de frontieră şi ajungerii pe teritoriul statului român, sau după
depăşirea aliniamentului filtrelor de control ale poliţiei de frontieră ori acordarea permisiunii de
trecere de către poliţistul de frontieră, în punctele de trecere a frontierei de stat.
La ieşirea ilegală din ţară, momentul consumării infracţiunii îl reprezintă trecerea peste
frontieră, respectiv ajungerea pe teritoriul statului vecin sau după depăşirea aliniamentului filtrelor
de control ale poliţiei de frontieră, ori acordarea permisiunii de trecere de către poliţistul de
frontieră.
Modalităţile de săvârşire rezultate din textul de lege au o mare varietate se modalităţi
faptice.
Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită:
a) în scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei
pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate;
b) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de
intrare sau de şedere în ţară, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.
Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de o victimă a traficului de persoane sau de minori, nu
se pedepseşte.
TRAFICUL DE MIGRANŢI
1. Reglementarea legală Art. 263 - Traficul de migranţi
(1) Racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei
persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, se pedepseşte cu închisoarea
de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită:
1 Aurel Neagu, Victor Aelenei, op. cit. pag. 130.
a) în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) prin mijloace care pun în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea migrantului;
c) prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special
În ceea ce priveşte obiectul juridic special, acesta este constituit din valoarea socială pe care
o reprezintă inviolabilitatea frontierei statului român, asigurarea trecerii frontierei de stat a României
în condiţiile stabilite de lege.
Obiectul material
Această infracţiune nu are obiect material, decât dacă fapta se săvârşeşte în condiţiile alin
2.lit.b şi c.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ al infracţiunii este necalificat şi poate fi orice persoană fizică sau juridică,
romana sau străină, care răspunde penal.
b) Subiectul pasiv al infracţiunii este statul român, iar în secundar victima traficului de
migrant.
4. Latura obiectivă
Elementul material constă într-o acţiune comisivă de racolare, îndrumare, călăuzire,
transportare, transferare sau adăpostire unei persoane.
Cerinţa esenţiala este ca toate acţiunile să aibă drept scop trecerea frauduloasă a frontierei
de stat a României.
Trecerea este ilegală dacă se realizează:
- prin alte locuri decât prin punctele de trecere a frontierei stabilite şi amenajate, indiferent
dacă făptuitorul posedă sau nu documente legale;
- prin punctele de trecere autorizate, dar în afara programului de lucru;
- prin punctele de trecere autorizate, dar cu documente nerecunoscute de statul român; cu
documente cu valabilitatea expirată; declarate nule; cu documente false/falsificate; fără documente
de trecere a frontierei, prin sustragere de la control (ascundere fizică); evitarea locurilor unde se
efectuează controlul la trecerea frontierei etc.
Urmarea imediată
Urmarea socialmente periculoasă constă în săvârşirea acţiunii incriminate, creându-se prin
aceasta în mod efectiv un pericol pentru ţara noastră precum şi pentru organele competente care
asigură respectarea regimului juridic al frontierei de stat.
Legătura de cauzalitate între acţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat şi urmarea
produsă trebuie să existe şi să fie dovedită.
5. Latura subiectivă
Infracţiunea se produce cu intenţie directă sau indirectă, calificata prin scopul urmărit.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Legiuitorul a prevăzut incriminarea şi pedepsirea atât a tentative cât şi a faptei consumate.
Modalităţile de săvârşire rezultate din textul de lege au o mare varietate se modalităţi
faptice.
Racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei
persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, se pedepseşte cu închisoarea
de la 2 la 7 ani.
Când fapta a fost săvârşită în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial,
prin mijloace care pun în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea migrantului sau prin supunerea
migrantului la tratamente inumane sau degradante, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
FACILITAREA ŞEDERII ILEGALE ÎN ROMÂNIA
1. Reglementarea legală
Art. 264 - Facilitarea şederii ilegale în România
(1) Fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămânerea ilegală pe teritoriul
României a unei persoane, victimă a unei infracţiuni de trafic de persoane, de minori sau de migranţi,
care nu are cetăţenia română şi nici domiciliul în România, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la
5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă mijlocul folosit constituie prin el însuşi o
infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(2) Când fapta a fost săvârşită:
a) în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) sunt săvârşite cu privire la un alt străin aflat
ilegal pe teritoriul României, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special
În ceea ce priveşte obiectul juridic special, acesta este constituit din valoarea socială pe care
o reprezintă respectarea autorităţii de stat exercitata prin funcţionarii publici abilităţi .
Obiectul material
Această infracţiune nu are obiect material.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ al infracţiunii este necalificat şi poate fi orice persoană care răspunde penal,
participaţia penală fiind posibilă sub toate formele,
b) Subiectul pasiv al infracţiunii este statul român, afectat prin rămânerea ilegală în ţară a
unor persoane care nu au acest drept conferit de legislaţia romană.
4. Latura obiectivă
Elementul material constă într-o acţiune comisivă de facilitare, prin orice mijloace, a
rămânerii ilegală pe teritoriul României a unei persoane, victimă a unei infracţiuni de trafic de
persoane, de minori sau de migranţi, care nu are cetăţenia română şi nici domiciliul în România.
Urmarea imediată
Urmarea socialmente periculoasă constă în săvârşirea acţiunii incriminate, creându-se prin
aceasta în mod efectiv un pericol pentru valoarea socială apărată de lege.
Legătura de cauzalitate între acţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat şi urmarea
produsă trebuie să existe şi să fie dovedită.
5. Latura subiectivă
Infracţiunea se produce cu intenţie directă sau indirectă, calificata prin scopul urmărit.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Legiuitorul a prevăzut incriminarea şi pedepsirea faptei consumate.
Modalităţile de săvârşire rezultate din textul de lege au o mare varietate se modalităţi
faptice.
Fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămânerea ilegală pe teritoriul României
a unei persoane, victimă a unei infracţiuni de trafic de persoane, de minori sau de migranţi, care nu
are cetăţenia română şi nici domiciliul în România, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă mijlocul folosit constituie prin el însuşi o infracţiune, se
aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Când fapta a fost săvârşită în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial,
către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la
2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) sunt săvârşite cu privire la un alt străin aflat
ilegal pe teritoriul României, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
SUSTRAGEREA DE LA MĂSURILE DE ÎNDEPĂRTARE DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI
1. Reglementarea legală
Art. 265 - Sustragerea de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României
Sustragerea de la executarea obligaţiilor instituite de autorităţile competente, de către
străinul faţă de care s-a dispus măsura îndepărtării de pe teritoriul României ori a fost dispusă
interzicerea dreptului de şedere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special
În ceea ce priveşte obiectul juridic special, acesta este constituit din relaţiile sociale care se
nasc şi se desfăşoară în legătură cu executarea masurilor dispuse de autorităţile abilitate cu privire la
îndepărtarea străinilor de pe teritoriul României sau care nu mai au drept de şedere pe teritoriul
României.
Obiectul material
Această infracţiune nu are obiect material.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ al infracţiunii este calificat şi poate fi doar un cetăţean străin fata de care s-a
dispus măsura îndepărtării de pe teritoriul României sau faţă de care s-a dispus interzicerea dreptului
de şedere.
b) Subiectul pasiv al infracţiunii este statul român, afectat prin rămânerea ilegală în ţară a
unor persoane care nu au acest drept conferit de legislaţia romană.
4. Latura obiectivă
Elementul material constă într-o acţiune comisivă de sustragerea de la executarea
obligaţiilor instituite de autorităţile competente, de către străinul faţă de care s-a dispus măsura
îndepărtării de pe teritoriul României ori a fost dispusă interzicerea dreptului de şedere.
Urmarea imediată
Urmarea socialmente periculoasă constă în săvârşirea acţiunii incriminate, creându-se prin
aceasta în mod efectiv un pericol pentru valoarea socială apărată de lege.
Legătura de cauzalitate între acţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat şi urmarea
produsă trebuie să existe şi să fie dovedită.
5. Latura subiectivă
Infracţiunea se produce cu intenţie directă sau indirect.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Legiuitorul a prevăzut incriminarea şi pedepsirea faptei consumate.
Modalităţile de săvârşire rezultate din textul de lege au o mare varietate se modalităţi
faptice.
Sustragerea de la executarea obligaţiilor instituite de autorităţile competente, de către
străinul faţă de care s-a dispus măsura îndepărtării de pe teritoriul României ori a fost dispusă
interzicerea dreptului de şedere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
INFRACŢIUNILE CONTRA PATRIMONIULUI
PRIN PRISMA NOULUI COD PENAL
FURTUL
1. Reglementarea legală Art. 228 - Furtul
(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în
scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în
momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.
(3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de
energie care are valoare economică.
2. Obiectul infracţiunii.
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror existenţă,
evoluţie şi desfăşurare este condiţionată de păstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi de
împiedicare a luării pe nedrept a acestora din patrimoniul privat său public.
Obiectul material îl formează bunul mobil care se află în posesia sau detenţia legală a
persoanelor vătămate. Un bun abandonat nu poate fi obiectul material al infracţiunii de furt.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal
Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin săvârşirea faptei de
imposedare cu bunul ce formează obiectul material al infracţiunii.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de deposedare a deţinătorului de bunul
respectiv şi aproprierea acestuia de către infractor. Elementul material poate fi şi o altă infracţiune,
în cazul în care, având obligaţia de a preda unele bunuri, făptuitorul opreşte o parte din ele.
Pentru existenţa infracţiunii se cer întrunite următoarele cerinţe esenţiale:
- bunul mobil să se afle în posesia sau detenţia altei persoane;
- luarea bunului să se facă fără consimţământul celui care îl posedă ori deţine.
Urmarea imediată constă în schimbarea stării de fapt a bunului, subiectul pasiv nemaiavând
posibilitatea de a folosi şi de a dispune bunul ce îi aparţinea şi care a trecut în stăpânirea nelegitimă a
făptuitorului.
Legătura de cauzalitate dintre acţiunea de deposedare şi schimbarea stării de fapt a bunului
mobil rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe, scopul cerut de legalitate este însuşirea pe
nedrept. Constituie furt şi dacă autorul este însuşi proprietarul bunului sustras, dar bunul se afla în
posesie legitimă a persoanei vătămate.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul pedepseşte atât tentativă, cât şi fapta consumată, respectiv momentul în care
bunul a ieşit din posesia victimei. Actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt incriminate.
Modalitatea normativă prevăzută de lege se poate realiza printr-o mare varietate de
modalităţi faptice.
Pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracţiunea de furt este închisoarea de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă.
FURTUL CALIFICAT
1. Reglementarea legală Art. 229 - Furtul calificat
(1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:
a) într-un mijloc de transport în comun;
b) în timpul nopţii;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei
mincinoase;
e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere,
se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoană având asupra sa o armă,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:
a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze
naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
b) componente ale sistemelor de irigaţii;
c) componente ale reţelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau
alte situaţii de urgenţă publică;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale
ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale
acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe
drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi
componente de comunicaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror existenţă,
evoluţie şi desfăşurare este condiţionată de păstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi de
împiedicare a luării pe nedrept a acestora din patrimoniul privat său public.
Obiectul material îl formează bunul mobil, de o anumită valoare, considerată mai importantă
de către legiuitorul penal român, care se află în posesia sau detenţia legală a persoanelor vătămate.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal
Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin săvârşirea faptei de
imposedare cu bunul ce formează obiectul material al infracţiunii.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de deposedare a deţinătorului de bunul
respectiv şi aproprierea acestuia de către infractor. Elementul material poate fi şi o altă infracţiune,
în cazul în care, având obligaţia de a preda unele bunuri, făptuitorul opreşte o parte din ele.
Pentru existenţa infracţiunii se cer întrunite următoarele cerinţe esenţiale:
- bunul mobil să se afle în posesia sau detenţia altei persoane;
- luarea bunul să se facă fără consimţământul celui care îl posedă ori deţine.
Urmarea imediată constă în schimbarea stării de fapt a bunului, subiectul pasiv nemaiavând
posibilitatea de a folosi şi de a dispune bunul ce îi aparţinea şi care a trecut în stăpânirea nelegitimă a
făptuitorului.
Legătura de cauzalitate dintre acţiunea de deposedare şi schimbarea stării de fapt a bunului
mobil rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe, scopul cerut de legalitate este însuşirea pe
nedrept. Constituie furt şi dacă autorul este însuşi proprietarul bunului sustras, dar bunul se afla în
posesie legitimă a persoanei vătămate.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul pedepseşte atât tentativă, cât şi fapta consumată, respectiv momentul în care
bunul a ieşit din posesia victimei. Actele pregătitoare sunt asimilate tentativei în situaţia în care se
efectuează săpături pe terenul aflat în zona de protecţie a conductei de transport al ţiţeiului,
gazolină, gaz condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale,
precum şi deţinerea în acelor locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-
cisternă a ştuţurilor, instalaţiilor sau oricăror altor dispozitive de prindere ori perforare.
Furtul calificat se poate comite în una din următoarele împrejurări;
- în mijloacele de transport în comun. Legiuitorul a apreciat că în timpul călătoriei în mijlocul
de transport în comun se instalează starea de oboseală care face dificilă supravegherea bagajelor şi,
deci, reacţia victimei. Nu contează dacă şi câte persoane se mai aflau în mijlocul de transport în
comun. Nu contează dacă era în mişcare sau staţionai:
- în timpul nopţii, agravantă este dată de faptul că observarea şi identificarea autorului este
dificilă
- de către o persoană mascată, deghizată, travestită.
Persoana mascată este cea care poartă total sau parţial o mască.
Deghizarea poate privi îmbrăcămintea, aranjarea înfăţişării, purtarea unei peruci de natură
să modifice înfăţişarea persoanei
Este considerată travestită persoana care lasă impresia că este de sex opus.
Agravanta constă în faptă că datorită acestor măsuri, identificarea autorului este mai dificilă.
- prin efracţie, escaladare, folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei
mincinoase.
Efracţie înseamnă înlăturarea violentă a oricărei dispozitiv sau sistem de siguranţă.
Escaladarea înseamnă trecerea peste un obstacol: fereastră, gard, uşă.
Cheie falsă este cea construită după modelul original.
- asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural naţional.
- prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
- de o persoană având asupra sa o armă,
- furtul privind următoarele categorii de bunuri:
a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze
naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
b) componente ale sistemelor de irigaţii;
c) componente ale reţelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau
alte situaţii de urgenţă publică;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale
ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale
acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe
drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi
componente de comunicaţii,
Pentru variantele normative prevăzute în alin. 1, legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de
la 1 la 5 ani.
În varianta agravantă prevăzută în alin. 2 pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Furtul comis în condiţiile alin. se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 de ani.
FURTUL ÎN SCOP DE FOLOSINŢĂ
1. Reglementarea legală
Art. 230 - Furtul în scop de folosinţă
(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se
reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează folosirea fără drept a unui terminal de
comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-
a produs o pagubă
2. Obiectul infracţiunii.
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror existenţă,
evoluţie şi desfăşurare este condiţionată de păstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi de
împiedicare a luării pe nedrept a acestora din patrimoniul privat său public, pentru a-l folosi pe
nedrept.
Obiectul material îl formează bunul mobil care se află în posesia sau detenţia legală a
persoanelor vătămate. Un bun abandonat nu poate fi obiectul material al infracţiunii de furt.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal
Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin săvârşirea faptei de
imposedare cu bunul ce formează obiectul material al infracţiunii.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de deposedare a deţinătorului de bunul
respectiv şi aproprierea acestuia de către infractor. Elementul material poate fi şi o altă infracţiune,
în cazul în care, având obligaţia de a preda unele bunuri, făptuitorul opreşte o parte din ele.
Pentru existenţa infracţiunii se cer întrunite următoarele cerinţe esenţiale:
- bunul mobil să se afle în posesia sau detenţia altei persoane;
- luarea bunului să se facă fără consimţământul celui care îl posedă ori deţine.
Urmarea imediată constă în schimbarea stării de fapt a bunului, subiectul pasiv nemaiavând
posibilitatea de a folosi şi de a dispune bunul ce îi aparţinea şi care a trecut în folosirea nelegitimă a
făptuitorului.
Legătura de cauzalitate dintre acţiunea de deposedare şi schimbarea stării de fapt a bunului
mobil rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe, scopul cerut de legalitate este însuşirea pe
nedrept. Constituie furt şi dacă autorul este însuşi proprietarul bunului sustras, dar bunul se afla în
posesie legitimă a persoanei vătămate. În varianta reglementată de art. 230 C. pen., scopul
făptuitorului este de a însuşi temporar folosinţa bunului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul pedepseşte fapta consumată, respectiv momentul în care bunul a ieşit din posesia
victimei. Actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt incriminate.
Modalitatea normativă prevăzută de lege se poate realiza printr-o mare varietate de
modalităţi faptice.
În ambele modalităţi de săvârşire, fapta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228
sau art.229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.
PLÂNGEREA PREALABILĂ ŞI ÎMPĂCAREA
Art. 231 - Plângerea prealabilă şi împăcarea
(1) Faptele prevăzute în prezentul capitol, săvârşite între membrii de familie de către un
minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este
găzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(2) În cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230,
împăcarea înlătură răspunderea penală.
SANCŢIONAREA TENTATIVEI
Art. 232 cod penal prevede ca tentativa la infracţiunile din acest capitol se pedepseşte.
TÂLHĂRIA
1. Reglementarea legală Art. 233 - Tâlhăria
Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în
stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor
astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori
pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este complex, fiind format, pe de o parte, de relaţiile sociale
patrimoniale privind menţinerea poziţiei fizice a bunurilor şi, în secundar, pe de altă parte, de relaţiile
sociale privind viaţa, sănătatea, integritatea corporală şi libertatea persoanelor.
Obiectul material este de asemenea complex format, pe de o parte, din bunurile sustrase şi,
pe de altă parte, de corpul persoanei vătămate sau agresate.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate
formele (coautorat, instigare, complicitate).
Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică lezate prin săvârşirea infracţiuni. În cazul în
care prin aceeaşi rezoluţi infracţională sunt lezate mai multe persoane, vom avea o pluralitate de
subiecţi pasivi.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin două acţiuni şi anume: sustragerea unui bun mobil,
concomitentă cu constrângerea, ameninţarea, punerea în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi
exprima voinţa sau alte violenţe aplicate victimei.
Urmarea imediată priveşte doar acţiunea principală de trecere a bunului în posesia ilegală a
infractorului.
Legătura de cauzalitate dintre acţiunea de deposedare şi trecerea bunului mobil în posesia
ilegală a infractorului rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea este intenţia directă, calificată prin
scop.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Având în vedere gravitatea faptei, legiuitorul pedepseşte actele pregătitoare, tentativă,
infracţiunea consumată şi cea epuizată.
Modalităţile normative multiple, prezentate în textul de lege, au un corespondent variate
modalităţi faptice.
În funcţie de modalităţile concrete de săvârşire a faptei, legiuitorul a prevăzut sancţiunea cu
pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
TÂLHĂRIA CALIFICATĂ
1. Reglementarea legală
Art. 234 - Tâlhăria calificată
(1) Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:
a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calităţi oficiale;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) în timpul nopţii;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 229 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12
ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este complex, fiind format, pe de o parte, de relaţiile sociale
patrimoniale privind menţinerea poziţiei fizice a bunurilor şi, în secundar, pe de altă parte, de relaţiile
sociale privind viaţa, sănătatea, integritatea corporală şi libertatea persoanelor.
Obiectul material este de asemenea complex format, pe de o parte, din bunurile sustrase şi,
pe de altă parte, de corpul persoanei vătămate sau agresate.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate
formele (coautorat, instigare, complicitate).
Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică lezate prin săvârşirea infracţiuni. În cazul în
care prin aceeaşi rezoluţi infracţională sunt lezate mai multe persoane, vom avea o pluralitate de
subiecţi pasivi.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin două acţiuni şi anume: sustragerea unui bun mobil,
concomitentă cu constrângerea, ameninţarea, punerea în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi
exprima voinţa sau alte violenţe aplicate victimei.
Urmarea imediată priveşte doar acţiunea principală de trecere a bunului în posesia ilegală a
infractorului.
Legătura de cauzalitate dintre acţiunea de deposedare şi trecerea bunului mobil în posesia
ilegală a infractorului rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea este intenţia directă, calificată prin
scop.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Având în vedere gravitatea faptei, legiuitorul pedepseşte actele pregătitoare, tentativă,
infracţiunea consumată şi cea epuizată.
Modalităţile normative multiple, prezentate în textul de lege, au în corespondent variate şi
multiple modalităţi faptice.
În funcţie de modalităţile concrete de săvârşire a faptei, legiuitorul a prevăzut sancţiunea cu
pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, dacă fapta se comite în
condiţiile alin.1., şi pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi dacă
se săvârşeşte în condiţiile art.2 şi 3.
PIRATERIA
1. Reglementarea legală Art. 235 - Pirateria
(1) Furtul comis, prin violenţă sau ameninţare, de către o persoană care face parte din
echipajul său din pasagerii unei nave aflate în marea liberă, al bunurilor ce se găsesc pe acel vas sau
pe o altă navă, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi capturarea unei nave aflate în
marea liberă sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori eşuarea acesteia, în scopul de a-
şi însuşi încărcătura ei sau de a tâlhări persoanele aflate la bord.
(3) Dacă pirateria a avut ca urmare vătămarea corporală, pedeapsa este închisoarea de la 5
la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Există piraterie şi dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave şi nave.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este complex şi cuprinde relaţiile sociale de ordin patrimonial,
precum şi relaţiile sociale cu privire la viaţă, integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
Obiectul material îl formează corpul persoanei agresate dar şi bunurile aflate pe
navă/aeronavă.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană prezentă pe o navă/aeronavă, ca membru al echipajului
sau ca pasager. De regulă, natura faptei impune o pluralitatea de subiecţi activi.
Subiect pasiv pot fi persoanele fizice şi juridice lezate prin săvârşirea infracţiunii.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin două acţiuni şi anume: furtul şi săvârşirea actelor de
violenţă.
Urmarea imediată, identică tâlhăriei, este trecerea bunului în posesia făptuitorilor.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Dacă fapta a avut consecinţe
deosebit de grave sau a produs o vătămare corporală, forma de vinovăţie poate fi şi praeterintenţia.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni:
Legiuitorul penal pedepseşte actele pregătitoare, tentativa şi infracţiunea consumată.
Pentru modalitatea simplă şi cele două agravante care rezultă din textul de lege. găsim
corespondent în multiple modalităţi faptice (distrugeri de bunuri, distrugerea unor componente şi
echipamente ale navei/aeronavei, a bărcilor de salvare, paraşutelor, a însăşi navei/aeronavei etc.).
În funcţie de modalitatea concretă de realizare a faptei infracţionale, legiuitorul a prevăzut
următoarele sancţiuni:
- pentru modalitatea normativă tip, pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani; şi interzicerea exercitării unor drepturi ;
- pentru modalitatea agravantă prevăzută de alin. 3, pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
TÂLHĂRIA SAU PIRATERIA URMATĂ DE MOARTEA VICTIMEI
Art. 236 - Tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei
Dacă faptele prevăzute în art. 233 - 235 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 237 - Sancţionarea tentativei
Tentativa la infracţiunile prevăzute în art. 233 - 235 se pedepseşte.
SANCŢIONAREA TENTATIVEI
Art. 237 - Sancţionarea tentativei
Tentativa la infracţiunile prevăzute în art. 233 - 235 se pedepseşte.
INFRACŢIUNILE CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIŢIEI
IN NOUL COD PENAL
NEDENUNŢAREA
1. Reglementarea legală
Art. 266 - Nedenunţarea
(1) Fapta persoanei care, luând cunoştinţă de comiterea unei fapte prevăzute de legea
penală contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înştiinţează de îndată
autorităţile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Nedenunţarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
(3) Nu se pedepseşte persoana care, înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale
împotriva unei persoane pentru săvârşirea faptei nedenunţate, încunoştinţează autorităţile
competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în mişcare a acţiunii penale, a înlesnit
tragerea la răspundere penală a autorului sau a participanţilor
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se referă la prompta înfăptuire a
justiţiei, lucru care nu ar fi posibil dacă nu s-ar impune denunţarea de îndată a anumitor infracţiuni
grave, prevăzute expres de textul de lege.
Obiectul material nu există
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care a luat cunoştinţă de comiterea unei fapte grave, cu
excepţia membrilor de familie ai făptuitorului. Participaţia este posibilă sub forma instigării,
coautoratul şi complicitatea nefiind posibile.
Subiect pasiv este statul prin organele sale specializate în înfăptuirea justiţiei.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează printr-o omisiune, inacţiunea de a nu denunţa de îndată o
infracţiune.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea actului de
justiţie.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Infracţiunea de nedenunţarea a unor infracţiuni se poate săvârşi atât cu intenţie directă sau
indirectă, cât şi din culpă, sub forma neglijenţei sau uşurinţei. Nu prezintă relevanţă pentru realizarea
infracţiunii, mobilul sau scopul făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă nu sunt posibile, fiind o infracţiune de omisiune. Fapta se
consumă în momentul expirării intervalului de timp, apreciat în concret de instanţă, în care trebuia
denunţată infracţiunea.
Fapta de denunţare se poate realiza într-o singură modalitate normativă căreia îi corespund
modalităţi faptice diverse.
Infracţiune de nedenunţarea a unor infracţiuni, dacă nu este comisă de soţ sau rudă
apropiată, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani.
OMISIUNEA SESIZĂRII
1. Reglementarea legală Art. 267 - Omisiunea sesizării
(1) Funcţionarul public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a
organelor de urmărire penală se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau
amenda.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se referă la prompta înfăptuire a
justiţiei, lucru care nu ar fi posibil dacă nu s-ar impune denunţarea de îndată de către funcţionarului
public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi
îndeplineşte sarcinile, a acelor fapte.
Obiectul material, ca regulă, nu există.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ este calificat ca fiind funcţionarul public care ia cunoştinţă de săvârşirea unei
infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile. Participaţia este posibilă
sub forma instigării, coautoratul şi complicitatea nefiind posibile.
Subiect pasiv este statul prin organele sale specializate în înfăptuirea justiţiei.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează printr-o omisiune, inacţiunea de a nu denunţa de îndată o
infracţiune de care funcţionarul a luat la cunoştinţă în exercitarea atribuţiunilor de serviciu.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea actului de
justiţie.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Infracţiunea de nedenunţarea a unor infracţiuni se poate săvârşi atât cu intenţie – directă sau
indirectă –, cât şi din culpă, sub forma neglijenţei sau uşurinţei. Nu prezintă relevanţă pentru
realizarea infracţiunii, mobilul sau scopul făptuitorului.
4. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă nu sunt posibile, fiind o infracţiune de omisiune. Fapta se
consumă în momentul expirării intervalului de timp, apreciat în concret de instanţă, în care trebuia
denunţată infracţiunea.
Fapta de denunţare se poate realiza în două modalităţi normative – de către un funcţionar
public sau de către un funcţionar public cu atribuţii de control, cărora le corespund modalităţi faptice
diverse.
Infracţiune de nedenunţarea a unor infracţiuni, în varianta normativă tip, se pedepseşte cu
închisoarea de la 3 luni la 3 ani, iar în cazul săvârşirii din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni
la 1 an sau amenda.
INDUCEREA ÎN EROARE A ORGANELOR JUDICIARE
1. Reglementarea legală Art. 268 - Inducerea în eroare a organelor judiciare
(1) Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte
prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită
persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte
prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Nu se pedepseşte persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă
declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui
faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau
probele sunt nereale.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care impun respectarea valorilor de
interes general pentru societate privitoare la înfăptuirea justiţiei potrivit principiilor generale ale
statului de drept statuate în Constituţie şi legile de procedură.
Obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale privind onoarea, libertatea şi chiar
demnitatea persoanei împotriva căreia se face denunţul sau plângerea ori împotriva căreia se
ticluiesc sau se produc probele.
Obiectul material nu există.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană, participaţia penală fiind posibilă sub toate formele.
Subiect pasiv principal este statul, iar subsidiar, persoană împotriva căreia se depune
denunţul sau plângerea ori se ticluiesc probele.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de învinuire sau de producere, ticluire a
probelor mincinoase.
A învinui înseamnă a acuza de ceva, apune în sarcina unei persoane ceva ce nu a făcut sau
ceea ce nu există (de ex., o infracţiune comisă de o altă persoană sau care pur şi simplu nu a fost
săvârşită). Învinuirea trebuie să aibă ca obiect săvârşirea unei infracţiuni, i să privească o persoană
determinată şi să se facă prin plângere sau denunţ adresat organului de urmărire penală.
Prin producerea de probe mincinoase se înţelege prezentarea acestora în faţa organului de
urmărire penală sau instanţelor de judecată cu prilejul procesului penal.
Ticluirea de probe presupune născocirea şi inventarea unor probe inexistente.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea actului de
justiţie.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, neavând relevanţă
mobilul sau scopul făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibile, nu se pedepsesc.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării acţiunii incriminate. Poate există şi sub formă
infracţiunii continuate, epuizându-se în momentul ultimul act de învinuire mincinoasă sau de
producere a probelor nereale.
Cele două modalităţi normative (una tip şi una agravantă), învinuire prin denunţ sau plângere
şi producere sau ticluire de probe mincinoase se pot realiza printr-o mare varietate de modalităţi
faptice.
Pentru varianta normativă tip, legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.
În varianta agravantă, săvârşită prin producerea ori ticluirea de probe mincinoase, pedeapsa
este închisoarea de la 1 la 5 ani.
FAVORIZAREA FĂPTUITORULUI
1. Reglementarea legală Art. 269 - Favorizarea făptuitorului
(1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză
penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege
pentru fapta săvârşită de autor.
(3) Favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care se referă la prompta înfăptuire a
justiţiei.
Obiectul material, ca regulă, nu există. Dacă fapta favorizată vizează un anumit bun provenit
din infracţiune, acesta poate fi considerat obiect material. Participaţia penală este posibilă în toate
formele sale.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal.
Subiect pasiv este statul prin organele sale specializate în înfăptuirea justiţiei.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează printr-o acţiune sau inacţiune prin care se oferă ajutor.
Pentru realizarea elementului material, se cere ca acest ajutor să fie dat după săvârşirea infracţiunii şi
să vizeze îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale, a judecăţii sau executării pedepsei sau
pentru a asigura infractorului produsul ori folosul infracţiunii iniţiale.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea actului de
justiţie.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, fapta săvârşită din
culpă nefiind incriminată. Nu prezintă importanţă mobilul făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibile, nu se pedepsesc. Infracţiunea se consumă în
momentul în care s-a acordat ajutor infractorului, fiind irelevant dacă s-a reuşit sau nu îngreunarea
sau zădărnicirea urmăririi penale, a judecăţii sau executării pedepsei sau asigurarea pentru
infractorului a produsul ori folosul infracţiunii iniţiale.
Fapta de favorizare a infractorului se poate realiza într-o singură modalitate normativă căreia
îi corespund modalităţi faptice diverse.
Pedeapsa prevăzută de legiuitor este închisoarea de 1 la 5 ani, sau amenda fără ca pedeapsa
aplicată favorizatorului să depăşească pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
Nu se pedepseşte favorizarea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată.
TĂINUIREA
1. Reglementarea legală Art. 270 - Tăinuirea
(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o
persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte
cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege
pentru fapta săvârşită de autor.
(3) Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale a căror naştere, normală desfăşurare şi
dezvoltare sunt condiţionate de apărarea patrimoniului persoanelor împotriva faptelor de tăinuire.
Obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei,
considerându-se că prin astfel de fapte se împiedică îndeplinirea unor sarcini de ordin procesual
penal: identificarea şi sancţionarea făptuitorilor, recuperarea prejudiciului etc.
Obiectul material îl constituie bunul său bunurile tăinuite, indiferent de natura lor.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, cu excepţia soţului său unei rude
apropiate făptuitorului. Participaţia este posibilă sub toate formele ei.
Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică, publică sau privată prejudiciată prin fapta din
care provine bunul tăinuit.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiuni alternative de primire, dobândire, transformare
ori înlesnirea valorificării bunului provenit din infracţiune.
Primirea reprezintă acţiunea de a accepta deţinerea bunul cu orice titlu.
Dobândirea înseamnă achiziţionarea de către tăinuitor a bunului prin donaţie, vânzare-
cumpărare, schimb, dare în plată etc.
Transformarea implică modificarea substanţei sau formei lucrului provenit din infracţiune
prin prelucrare, topire, vopsire etc.
Urmarea imediată constă în schimbarea situaţiei de fapta bunului prin trecerea în altă sferă
patrimonială sau prin modificarea substanţei acestuia.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte fapta este intenţia directă, calificată prin scopul de
a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material. Dacă scopul tăinuitorul nu se realizează, nu
sunt întrunite condiţiile constitutive ale acestei infracţiuni (eventual poate fi vorba de favorizarea
infractorului).
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă nu se pedepsesc, consumarea infracţiunii survenind în
momentul în care se realizează una din modalităţile normative prevăzute de lege.
Modalităţii normative rezultate din text îi corespunde o mare varietate de maniere de
realizare faptică.
Pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracţiunea de tăinuire este închisoarea de la 1 la 5
ani.
Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate să să depăşească pedeapsa prevăzută de lege
pentru fapta săvârşită de autor.
Fapta nu se pedepseşte dacă este săvârşită de un membru de familie.
OBSTRUCŢIONAREA JUSTIŢIEI
1. Reglementarea legală Art. 271 - Obstrucţionarea justiţiei
(1) Persoana care, fiind avertizată asupra consecinţelor faptei sale:
a) împiedică, fără drept, organul de urmărire sau instanţa să efectueze, în condiţiile legii, un
act procedural;
b) refuză să pună la dispoziţia organului de urmărire penală, instanţei sau judecătorului
sindic, în tot sau în parte, datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost
solicitate în mod explicit, în condiţiile legii, în vederea soluţionării unei cauze,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul persoanei urmărite sau judecate pentru
infracţiunea care formează obiectul procesului penal.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei .
Obiectul material, ca regulă, nu există. Dacă fapta se realizează prin refuzul de a pune la
dispoziţia organelor judiciare înscrisurile sau bunurile deţinute, acestea formează obiectul material.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, cu excepţia celor urmărite sau
judecate pentru fapta la care se referă cauza. Participaţia penală este posibilă sub toate formele.
Subiect pasiv principal este statul, lezat în acţiunea de realizare a justiţiei.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin;
- acţiunea de a împiedica, fără drept, organul de urmărire sau instanţa să efectueze, în condiţiile legii, un act procedural;
- refuză să pună la dispoziţia organului de urmărire penală, instanţei sau judecătorului sindic, în tot sau în parte, datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod explicit, în condiţiile legii, în vederea soluţionării unei cauze,
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea actului de
justiţie.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedită .
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibile, nu se pedepsesc. Infracţiunea se consumă în
momentul realizării acţiunii de constrângere sau corupere.
Cele două modalităţi normative constrângerea, coruperea sau intimidare, se pot realiza
printr-o mare varietate de modalităţi faptice.
Pedeapsa este închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
INFLUENŢAREA DECLARAŢIILOR
1. Reglementarea legală
Art. 272 - Influenţarea declaraţiilor
(1) Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea
acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită
asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală,
să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe,
într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la
unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică
regulile privind concursul de infracţiuni.
(2) Nu constituie infracţiune înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată,
intervenită în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere
prealabilă sau pentru care intervine împăcarea.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei a căror
existenţă nu ar fi posibilă fără a se asigura protecţia martorilor, experţilor, interpreţilor care participă
la proces.
Obiect juridic secundar îl formează relaţiile sociale care se referă la cinstea, onoarea,
sănătatea, integritatea corporală a persoanelor faţă de care se încearcă acte de constrângere sau
corupere.
Obiectul material, ca regulă, nu există. Dacă fapta se realizează prin constrângere fizică,
obiect material este corpul persoanei.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate
formele.
Subiect pasiv principal este statul, lezat în acţiunea de realizare a justiţiei, iar subsidiar,
martorul, expertul, interpretul.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de a determina o persoană să facă sau să nu
facă acele activităţi care prin finalitatea lor pot influenţa actul de justiţie.
Dacă încercarea de a influenţa declaraţiile se face prin rugăminţi, infracţiunea nu există.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea actului de
justiţie.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă, calificată prin scop, respectiv
determinarea unei mărturii, expertize, interpretări mincinoase.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibile, nu se pedepsesc. Infracţiunea se consumă în
momentul realizării acţiunii de constrângere sau corupere.
Cele două modalităţi normative constrângerea, coruperea sau intimidare, se pot realiza
printr-o mare varietate de modalităţi faptice.
Pedeapsa pentru influenţarea declaraţiilor este închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda.
MĂRTURIA MINCINOASĂ
1. Reglementarea legală Art. 273 - Mărturia mincinoasă
(1) Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se
ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau
împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă.
(2) Mărturia mincinoasă săvârşită:
a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor;
b) de un investigator sub acoperire;
c) de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret;
d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori
închisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere,
arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o
hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei care presupun
comportarea cu onestitate a celor care participă la activitatea procedurală în calitate de martori,
experţi sau interpreţi.
Obiectul material nu există.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este calificat, cerându-se să fie martor, expert sau interpret audiat într-o
cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se folosesc serviciile acestora.
Participaţia este posibilă numai sub forma complicităţii şi instigării, pentru aceşti participanţi la
săvârşirea infracţiunii nefiind necesară o anume calificare.
Subiect pasiv principal este statul, iar, subsidiar, persoană împotriva căreia se depune
mărturia, se întocmeşte expertiza sau se ascultă un interpret.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează atât prin acţiune (face afirmaţii mincinoase), cât şi prin
inacţiune (nu spune tot ce ştie).
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea actului de
justiţie.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, neavând relevanţă
mobilul sau scopul făptuitorului. Săvârşirea faptei din culpă nu se pedepseşte.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibile, nu se pedepsesc. Infracţiunea se consumă în
momentul realizării acţiunii incriminate.
Cele două modalităţi normative – facerea de afirmaţii mincinoase sau nu spune tot ce ştie –
se pot realiza printr-o mare varietate de modalităţi faptice.
Pentru infracţiunea prevăzută de art. 273 C. pen., legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii
de la 6 luni la 3 ani, iar în cazul alin.2 închisoarea de la 1 la 5 ani.
În cauzele penale, nu se pedepseşte fapta dacă martorul îşi retrage mărturia în cauzele
penale înainte de a se produce reţinerea, arestarea inculpatului sau de punere în mişcare a acţiunii
penale, iar în celelalte cauze, înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca
urmare a mărturiei mincinoase.
RĂZBUNAREA PENTRU AJUTORUL DAT JUSTIŢIEI
1. Reglementarea legală Art. 274 - Răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei
Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia,
pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat probe într-o cauză
penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute în art. 273, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o
treime.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea .
Obiect juridic secundar îl formează relaţiile sociale care se referă protejarea libertăţii de
voinţă a celor care înţeleg să ajute la activitatea de înfăptuire a justiţiei.
Obiectul material, ca regulă, nu există. Dacă fapta se realizează prin acţiuni asupra corpului,
obiect material este corpul persoanei.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate
formele.
Subiect pasiv principal este statul, lezat în acţiunea de realizare a justiţiei, iar subsidiar, o
persoană ori un membru de familie al acesteia.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin săvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane ori
a unui membru de familie al acesteia, pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat
declaraţii ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele
prevăzute în art. 273.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea actului de
justiţie.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedită.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibile, nu se pedepsesc. Infracţiunea se consumă în
momentul realizării acţiunii incriminate.
Modalitatea normativă, se poate realiza printr-o mare varietate de modalităţi faptice.
Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia,
pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat probe într-o cauză
penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute în art. 273, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o
treime.
SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE PROBE SAU ÎNSCRISURI
1. Reglementarea legală
Art. 275 - Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri
(1) Sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de
probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar
soluţionării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei care
presupun respectarea cu stricteţe a tuturor măsurilor privind păstrarea şi circulaţia înscrisurilor
necesare soluţionării cauzelor judiciare.
Obiectul material este dat de înscrisul deţinut de un organ de jurisdicţie.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele.
Subiect pasiv este statul, ca subiect al valorii de realizare a justiţiei.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de reţinere sau distrugere ori prin
împiedicarea ajungerii unui înscris necesar soluţionării unei cauze judiciare.
Reţinerea presupune trecerea unui înscris în stăpânirea temporară sau definitivă a unei alte
persoane. Se poate realiza prin sustragere sau prin netrimiterea către organul în drept să îl deţină.
Distrugerea înseamnă alterarea totală sau parţială a unui înscris astfel încât acesta să nu
poată fi folosit de organul care urmează să soluţioneze o cauză judiciară pe baza respectivului înscris.
Împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele judecătoreşti să
ajungă la acestea se poate realiza prin orice acţiune sau inacţiune.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru normală înfăptuire de a justiţiei,
obstrucţionată în rezolvarea cauzelor judiciare.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, nefiind incriminată
săvârşirea faptei din culpă. Nu prezintă importanţă mobilul sau scopul făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibilă, nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează fapta
consumată.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării uneia dintre acţiunile care formează
elementul material al laturii obiective.
Cele două modalităţi normative – reţinerea sau distrugerea – se pot realiza printr-o varietate
de modalităţi faptice.
Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar
soluţionării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar
PRESIUNI ASUPRA JUSTIŢIEI
Art. 276 - Presiuni asupra justiţiei
Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice
nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei
infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul
de a le influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
COMPROMITEREA INTERESELOR JUSTIŢIEI
1. Reglementarea legală
Art. 277 - Compromiterea intereselor justiţiei
(1) Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau
mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar
public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau
împiedicată urmărirea penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză
penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a
cauzei, de către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(3) Dezvăluirea, fără drept, de informaţii dintr-o cauză penală, de către un martor, expert
sau interpret, atunci când această interdicţie este impusă de legea de procedură penală, se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(4) Nu constituie infracţiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activităţi
vădit ilegale comise de autorităţi într-o cauză penală.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei.
Obiectul material nu exista.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ este calificat prin calitatea de magistrat sau de funcţionar public .
Subiect pasiv este statul, iar secundar persoana afectată prin divulgarea unor informaţii
confidenţiale.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin ;
- divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
- dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei, de către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
- dezvăluirea, fără drept, de informaţii dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret, atunci când această interdicţie este impusă de legea de procedură penală acţiunea de reţinere sau distrugere ori prin împiedicarea ajungerii unui înscris necesar soluţionării unei cauze judiciare.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru normală înfăptuire de a justiţiei.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedita în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibilă, nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează fapta
consumată.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării uneia dintre acţiunile care formează
elementul material al laturii obiective.
Cele trei modalităţi normative se pot realiza printr-o mare varietate de modalităţi faptice.
Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau
mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar
public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau
împiedicată urmărirea penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală,
înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei, de
către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se pedepseşte cu
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Dezvăluirea, fără drept, de informaţii dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau
interpret, atunci când această interdicţie este impusă de legea de procedură penală, se pedepseşte
cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Nu constituie infracţiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activităţi vădit
ilegale comise de autorităţi într-o cauză penală.
ÎNCĂLCAREA SOLEMNITĂŢII ŞEDINŢEI
1. Reglementarea legală Art. 278 - Încălcarea solemnităţii şedinţei
Întrebuinţarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură să perturbe
activitatea instanţei, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară
în faţa instanţei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei care
presupune păstrarea ordinii şi disciplinei în şedinţa de judecată .
Obiectul material nu exista.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub toate
formele.
Subiect pasiv poate fi orice persoană faţă de care au fost adresate cuvinte sau gesturi
obscene.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin ;
Întrebuinţarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură să perturbe activitatea
instanţei, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa
instanţei.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru normală înfăptuire de a justiţiei.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedita în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibilă, nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează fapta
consumată.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării uneia dintre acţiunile care formează
elementul material al laturii obiective.
Modalităţile normative se pot realiza printr-o mare varietate de modalităţi faptice.
Întrebuinţarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură să perturbe
activitatea instanţei, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară
în faţa instanţei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
ULTRAJUL JUDICIAR
1. Reglementarea legală
Art. 279 - Ultrajul judiciar
(1) Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările
cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale
cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor
acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se
majorează cu jumătate.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un
membru de familie al judecătorului sau al procurorului.
(4) Dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător şi faptelor comise împotriva unui
avocat în legătură cu exercitarea profesiei.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei care
presupune apărarea prestigiului magistraţilor şi avocaţilor în exercitarea atribuţiilor judiciare .
Obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale care sunt condiţionate libertatea,
integritatea corporală, sănătatea sau viaţa magistraţilor şi avocaţilor în legătură cu exercitarea
profesiei.
Obiectul material nu exista decât dacă acţiunea este îndreptată asupra corpului persoanei.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal .
Subiect pasiv principal este statul iar secundar magistratul sau .
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin ;
- ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
- săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru autoritatea judecătorească şi pentru
libertatea, integritatea corporală sau viaţa celui ultragiat.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedita în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibilă, nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează fapta
consumată.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării uneia dintre acţiunile care formează
elementul material al laturii obiective.
Modalităţile normative se pot realiza printr-o mare varietate de modalităţi faptice.
Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările
cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale
cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor
acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se
majorează cu jumătate.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un
membru de familie al judecătorului sau al procurorului.
Dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător şi faptelor comise împotriva unui
avocat în legătură cu exercitarea profesiei.
CERCETAREA ABUZIVĂ
1. Reglementarea legală
Art. 280 - Cercetarea abuzivă
(1) Întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe împotriva unei persoane urmărite
sau judecate într-o cauză penală, de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un
judecător, pentru a o determina să dea ori să nu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase ori să îşi
retragă declaraţiile, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului
de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează producerea, falsificarea ori ticluirea de probe
nereale de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei care implică
respectarea persoanei şi a prevederilor legale privind respectarea regimului de executare a pedepsei
ori a măsurilor de siguranţă sau educative.
Obiectul juridic subsidiar îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei.
Obiectul material poate fi corpul persoanei în cazul folosirii de violente.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este calificat ca fiind funcţionarul public cu atribuţiuni în domeniu (organ de
cercetare penală, procuror, judecător.)
Subiect pasiv principal este statul, afectat în procesul de realizare a justiţiei, iar în subsidiar
cercetata abuziv.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de arestare sau supunere a unei persoane la
executarea unei pedepse în mod nelegal.
Cercetarea abuzivă se poate realiza în următoarele moduri:
- prin întrebuinţarea de promisiuni, respectiv prin promiterea de avantaje materiale sau morale de care ar urna să se bucure cel care trebuie să facă o declaraţie în faţa organelor judiciare;
- prin întrebuinţarea de ameninţări, adică prin mijloace de constrângere fizică sau morală de natură să producă o temere în psihicul celui cercetat;
- prin violenţe, respectiv prin activităţi de natură să provoace victimei o suferinţă fizică
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea actului de
justiţie în mod corespunzător.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, fapta săvârşită din
culpă nefiind incriminată.
Nu prezintă importanţă mobilul făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibile, nu se pedepsesc. Fapta se consumă în
momentul săvârşirii acţiunilor ce constituie elementul material ăla infracţiunii.
Fapta se poate realiza prin modalităţile normative care rezultă din text cărora le corespund
modalităţi faptice diverse.
Pentru infracţiunea de cercetare abuzivă, atât în varianta tip, cât şi în cea asimilată, pedeapsa
este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
SUPUNEREA LA RELE TRATAMENTE
1. Reglementarea legală Art. 281 - Supunerea la rele tratamente
(1) Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative
în alt mod decât cel prevăzut de dispoziţiile legale se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de
reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative, privative de libertate, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie
publică.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei sub aspectul
executării sancţiunilor de drept penal şi a măsurilor procesuale în conformitate cu prevederile legale.
Obiect juridic secundar îl constituie relaţiile sociale referitoare a demnitatea şi sănătatea
persoanelor.
Obiectul material există doar dacă fapta priveşte starea de sănătate a persoanei şi îl
formează în acest caz corpul victimei.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi doar o persoană care are atribuţii privind tratamentul persoanelor
aflate în stare de deţinere sau reţinere. Participaţia penală este posibilă în toate formele acesteia.
Subiect pasiv principal este statul, ca titular al valorilor sociale care impun corecta realizare a
actului de justiţie. Subiect pasiv secundar este persoana care a fost supusă la rele tratamente.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiuni sau inacţiuni ce pun persona în stare de
deţinere sau de reţinere într-o situaţie care îi provoacă suferinţe, privaţiuni, ce îi pun în pericol
sănătatea fizică sau psihică.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru înfăptuirea actului de
justiţie în mod corespunzător.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, fapta săvârşită din
culpă nefiind incriminată. Nu prezintă importanţă mobilul sau scopul făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibile, nu se pedepsesc. Fapta se consumă în
momentul săvârşirii acţiunilor ce constituie elementul material al infracţiunii.
Fapta de supunere la rele tratamente se poate realiza într-o singură modalitate normativă
căreia îi corespund modalităţi faptice diverse.
Pentru infracţiunea de supunere la rele tratamente, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la
3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publica în varianta simplă, şi închisoarea
de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, în varianta asimilată.
TORTURA
1. Reglementarea legală Art. 282 - Tortura
(1) Fapta funcţionarului public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de
stat sau a altei persoane care acţionează la instigarea sau cu consimţământul expres ori tacit al
acestuia de a provoca unei persoane puternice suferinţe fizice ori psihice:
a) în scopul obţinerii de la această persoană sau de la o terţă persoană informaţii sau
declaraţii;
b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori
este bănuită că l-a comis;
c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face
presiuni asupra unei terţe persoane;
d) pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la
7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a avut ca urmare o vătămare corporală, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tortură ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoarea de la 15 la 25
de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (1) se pedepseşte.
(5) Nicio împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de război sau de
ameninţări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi
invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei
autorităţi publice.
(6) Nu constituie tortură durerea sau suferinţele ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale şi
care sunt inerente acestor sancţiuni sau sunt ocazionate de ele.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale care privesc, în principal, înfăptuirea
justiţiei, exercitarea autorităţii publice în mod judicios, iar în subsidiar, relaţiile sociale care privesc
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, fundamental recunoscute.
Obiectul material este corpul victimei torturate.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ, de regulă, este calificat, fiind un funcţionar cu atribuţii în realizarea justiţiei.
Participaţia penală este posibilă în toate formele.
Subiect pasiv este persoana supusă suferinţei în mod nemijlocit.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de a provoca o durere, suferinţă fizică sau
chiar moartea unei persoane, în scopul de a obţine informaţii de la aceasta.
Durerile sau suferinţele provocate exclusiv din aplicarea sancţiunilor legale şi inerente
acestora, nu constituie element material al infracţiunii de tortură.
Urmarea imediată constă în provocarea de suferinţe fizice unei persoane în mod abuziv.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedită în faţa instanţei judecătoreşti.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, fapta săvârşită din
culpă nefiind incriminată. Ca regulă, scopul făptuitorului este obţinerea de informaţii sau declaraţii.
Nici o împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de război sau de
ameninţare cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi
invocată pentru a înlătura vinovăţia. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului său al
unei autorităţi publice pentru exonerarea de răspundere.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează tentativa şi fapta consumată.
Tentativa este posibilă doar la faptele săvârşite cu intenţiei, nu şi la modalităţile normative în
care forma de vinovăţie este praeterintenţia.
Consumarea are loc în momentul producerii suferinţelor, în scopul obţinerii de informaţii. Nu
are relevanţă dacă acest scop s-a realizat sau nu.
Obţinerea de informaţii ori mărturisiri se poate realiza prin insuflarea unei temeri, prin
presiuni făcute asupra unei persoane, în modalitatea normativă tip, iar în cele două modalităţi
agravante, fapta se realizează prin producerea de vătămări corporale sau au dus la moartea
persoanei.
În modalitatea normativă tip, pedeapsa este închisoarea de la de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
Dacă fapta a avut ca urmare vătămarea corporală, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani
şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă a avut drept urmare moartea victimei se pedepseşte
închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
REPRESIUNEA NEDREAPTĂ
1. Reglementarea legală Art. 283 - Represiunea nedreaptă
(1) Fapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de
libertate ori de a trimite în judecată o persoană, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu
închisoarea de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Reţinerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, ştiind că este nevinovată, se
pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie
publică.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la bună înfăptuire a justiţiei şi
care sunt grav afectate prin comiterea faptelor calificate drept represiune nedreaptă, iar, în
subsidiar, relaţiile sociale privind onoarea, demnitatea şi libertatea persoanei.
Obiectul material există doar când fapta se desfăşoară asupra corpului uman.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este calificat ca fiind procuror, judecător, persoana care are atribuţii de a
dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna o persoană. Participaţia penală este
posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este persoana fizică lezată prin arestare, trimitere în judecată sau condamnare
pe nedrept.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiuni alternative de punere în mişcare a acţiunii
penale, arestare, trimitere în judecată sau condamnare.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru corecta înfăptuire de a justiţiei şi
îngrădirea drepturilor cetăţenilor.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, fapta săvârşită din
culpă nefiind incriminată. Nu prezintă importanţă mobilul sau scopul făptuitorului.
Se cere ca subiectul activ să acţioneze cunoscând că persoană arestată, trimisă în judecată,
urmărită penal sau condamnată este nevinovată. Dacă ulterior demarării actelor procesuale vizate de
textul de lege se dovedeşte că persoana este totuşi vinovată, fapta nu este infracţiune.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibilă, nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează
tentativa şi fapta consumată.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării uneia dintre acţiunile care formează
elementul material al laturii obiective.
Cele patru modalităţi normative – punerea în mişcare a acţiunii penale, arestarea, trimiterea
în judecată sau condamnarea – se pot realiza faptic prin numeroase modalităţi.
Pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru represiune nedreaptă este închisoarea de la 3 luni la
3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică în varianta simplă şi închisoarea
de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publica în varianta asimilată.
ASISTENŢA ŞI REPREZENTAREA NELOIALĂ
1. Reglementarea legală Art. 284 - Asistenţa şi reprezentarea neloială
(1) Fapta avocatului său a reprezentantului unei persoane care, în înţelegere frauduloasă cu
o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale,
vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la un an sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau
reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul
vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la bună înfăptuire a justiţiei şi
care presupune o atitudine corectă din partea avocatului său a reprezentantului unei persoane într-o
procedură judiciară sau notariala.
Obiectul material există doar când fapta se desfăşoară asupra corpului uman.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este calificat ca fiind avocat, sau reprezentantul unei persoane într-o
procedură judiciară sau notariala. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv este statul şi secundar este clientul său persoana reprezentată.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin;
- înţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate;
- înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru corecta înfăptuire de a justiţiei şi
afectarea interesului clientului sau persoanei reprezentate.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedită.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, fapta săvârşită din
culpă nefiind incriminată. Nu prezintă importanţă mobilul sau scopul făptuitorului
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibilă, nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează fapta
consumată.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării uneia dintre acţiunile care formează
elementul material al laturii obiective.
Cele două modalităţi normative se pot realiza faptic prin numeroase modalităţi.
Fapta avocatului său a reprezentantului unei persoane care, în înţelegere frauduloasă cu o
persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale,
vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la un an sau cu amendă.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau
reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul
vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.
Din punct de vedere procedural acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
EVADAREA
1. Reglementarea legală
Art. 285 - Evadarea
(1) Evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoarea de la
6 luni la 3 ani.
(2) Când evadarea este săvârşită prin folosire de violenţe sau arme, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Se consideră evadare:
a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea
perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în
exteriorul locului de deţinere.
(4) Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat
din pedeapsă la data evadării.
(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la bună înfăptuire a justiţiei,
autoritatea organelor judiciare şi respectarea stării legale de reţinere sau deţinere la care este supusă
o persoană în baza legii.
Obiectul material există doar se folosesc violenţe, caz în care acesta este corpul uman.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi doar o persoană aflată în stare legală de deţinere sau reţinere.
Participaţia penală este posibilă în toate formele sale.
Subiect pasiv principal este statul, iar, în secundar, dacă se folosesc violenţe, persoana
asupra căreia s-au exercitat acestea.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de părăsire fără încuviinţare a locului în care o
persoană este legal reţinută sau deţinută.
În varianta agravantă, se cere ca acţiunea să aibă loc prin violenţe, de o persoană înarmată
ori de două sau mai multe persoane împreună.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru normală înfăptuire de a justiţiei.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, nefiind posibilă
săvârşirea faptei din culpă. Nu prezintă importanţă mobilul sau scopul făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează tentativa şi fapta consumată.
Tentativa există atunci când actele de evadare au început dar au fost întrerupte din motive
străine de voinţa făptuitorului.
Consumarea are loc în momentul executării în totalitate a actului de ieşire din regimul legal
de deţinere sau reţinere şi trecerea infractorului în completă stare de libertate.
Fapta se poate realiza în două modalităţi normative simple, evadarea din starea legală de
reţinere sau de deţinere şi două modalităţi normative agravante, evadarea prin folosirea de violenţe
sau arme .
Pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru varianta normativă tip, este închisoarea de la 6 luni la
3 ani.
Pentru varianta agravantă, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adăuga la restul rămas neexecutat din
pedeapsa la data evadării.
Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin.1 şi 2 se pedepseşte.
ÎNLESNIREA EVADĂRII
1. Reglementarea legală Art. 286 - Înlesnirea evadării
(1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Înlesnirea evadării:
a) săvârşită prin folosire de violenţe, arme, substanţe narcotice sau paralizante;
b) a două sau mai multor persoane în aceeaşi împrejurare;
c) unei persoane reţinute sau arestate pentru o infracţiune sancţionată de lege cu pedeapsa
detenţiunii pe viaţă ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de
pedeapsă se sancţionează cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) sunt săvârşite de o persoană care avea
îndatorirea de a-l păzi pe cel reţinut sau deţinut, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o
treime.
(4) Înlesnirea evadării, săvârşită din culpă, de către o persoană care avea îndatorirea de a-l
păzi pe cel care a evadat, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) - (3) se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la bună înfăptuire a justiţiei,
autoritatea organelor judiciare şi respectarea stării legale de reţinere sau deţinere la care este supusă
o persoană în baza legii.
Obiectul material există doar se folosesc violenţe, caz în care acesta este corpul uman.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia penală fiind posibilă
în toate formele sale. Pentru ultima variantă agravantă, subiectul activ este calificat, trebuind să fie o
persoană care îndatorirea de a păzi pe cel evadat.
Subiect pasiv este statul ca titular al dreptului de a înfăptui justiţia
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează printr-o acţiune sau inacţiune care are ca efect înlesnirea
evadării persoanei din starea legală de deţinere sau reţinere.
Acţiunea de înlesnire înseamnă orice sprijin dat persoanei reţinute sau deţinute legal pentru
a evada din această stare şi implică faptul că acea persoană se hotărâse sau acceptase mai dinainte
ajutorul de a evada.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru normală înfăptuire de a justiţiei.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Infracţiunea de nedenunţarea a unor infracţiuni se poate săvârşi atât cu intenţie – directă sau
indirectă –, cât şi din culpă, sub forma neglijenţei sau uşurinţei. Nu prezintă relevanţă pentru
realizarea infracţiunii, mobilul sau scopul făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează tentativa la fapta comisă cu
intenţiei, la cele din culpă aceasta nefiind posibilă, şi fapta consumată.
Infracţiunea se consumă în momentul în care acţiunea de înlesnire a evadării a avut ca
urmare ieşirea persoanei din starea legală de reţinere sau deţinere.
Fapta de înlesnire a evadării se poate comite în mai multe variante, din care una tip şi altele
agravante. Fiecare variantă conţine la rândul său două subvariante – una tip şi două agravante.
Acestea se pot realiza printr-o mare varietate de modalităţi faptice.
În varianta normativă tip, înlesnirea evadării se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar
dacă fapta a fost comisă de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
Înlesnirea evadării săvârşită prin violenţă, folosire de arme sau alte instrumente sau de către
două sau mai multe persoane în aceeaşi împrejurare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar
dacă fapta a fost comisă de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
Dacă fapta de înlesnire a privit o persoană arestată sau condamnată pentru o infracţiune
pentru care legea prevede detenţiunea pe viaţă sau o pedeapsă de 10 ani sau mai mare, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă fapta a fost comisă de o persoană care avea
îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
NERESPECTAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI
1. Reglementarea legală Art. 287 - Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti
(1) Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care
este obligat să îndeplinească un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către
persoanele care au această obligaţie conform legii;
d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui
salariat;
e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data
cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi
recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei
hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea, se pedepseşte cu închisoare de
la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) În cazul faptelor prevăzute în lit. d) - g), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei cărora li se
aduce atingere prin nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
Obiectul material, ca regulă, nu există. Prin excepţie, obiect material este corpul victimei
dacă fapta se săvârşeşte prin violenţe.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele.
Subiect pasiv principal este statul, iar în secundar, persoana asupra căreia se exercită
violenţele.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de împotrivire la executarea hotărârii
judecătoreşti definitive, prin modalităţile care rezultă din textul de lege.
Se cere că hotărârea judecătorească să fie executabilă în drept şi în fapt.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru normală înfăptuire de a justiţiei, iar
când fapta s-a produs prin violenţă, urmarea imediată subsidiară este vătămarea corporală.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi rezultă din însăşi materialitatea faptei – ex re.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă, nefiind incriminată
săvârşirea faptei din culpă. Nu prezintă importanţă mobilul sau scopul făptuitorului.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibilă, nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează
tentativa şi fapta consumată.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării uneia dintre acţiunile care formează
elementul material al laturii obiective.
Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti se poate realiza în şapte modalităţi
normative tip, cărora le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.
Pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2
ani sau amenda.
În cazul faptelor prevăzute în lit.d-g, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
NEEXECUTAREA SANCŢIUNILOR PENALE
1. Reglementarea legală
Art. 288 - Neexecutarea sancţiunilor penale
(1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse
complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranţă prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c), de către
persoana fizică faţă de care s-au dispus aceste sancţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
(2) Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea
fără drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea
perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an
sau cu amendă.
(3) Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare
aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141 se pedepseşte cu amendă.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale privind autoritatea hotărârilor
judecătoreşti sub aspectul executării pedepselor penale.
Obiectul material, ca regulă, nu există.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este calificat fiind o persoană faţă de care s-a dispus o măsură de executare.
Subiect pasiv este statul prin autoritatea care pune în executare sancţiunea.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin;
- sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranţă prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c), de către persoana fizică faţă de care s-au dispus aceste sancţiuni
- sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
- neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art.141. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru normală înfăptuire de a justiţiei.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută de legiuitor este intenţia directă sau indirectă.
6. Forme, modalităţi, sancţiuni
Actele preparatorii şi tentativă, deşi posibilă, nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează
tentativa şi fapta consumată.
Infracţiunea se consumă în momentul realizării uneia dintre acţiunile care formează
elementul material al laturii obiective.
Modalităţile normative au o mare varietate de modalităţi faptice.
Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare
ori accesorii sau a măsurii de siguranţă prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c), de către persoana fizică
faţă de care s-au dispus aceste sancţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără
drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea
perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an
sau cu amendă.
Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate
unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141 se pedepseşte cu amendă.
INFRACŢIUNILE ELECTORALE
PREAZUTE DE NOUL COD PENAL
ÎMPIEDICAREA EXERCITĂRII DREPTURILOR ELECTORALE
1. Reglementarea legală
Art. 385 - Împiedicarea exercitării drepturilor electorale
(1) Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi
ales se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Atacul, prin orice mijloace, asupra localului secţiei de votare se pedepseşte cu
închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se nasc şi se dezvolta în legătură cu
dreptul la vot al cetăţenilor, ca drept constituţional.
Obiect material-de regulă nu exista, dar poate exista în măsura în care activitatea
infracţională se răsfrânge asupra corpului persoanei.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – poate fi orice persoană care răspunde penal participaţia fiind posibilă sub
toate formele.
Subiectul pasiv – este persoana care a fost împiedicată să voteze.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de împiedicare a unei persoane să participe la
vot, indiferent de mijloacele folosite.
Urmarea imediată - constă în neparticiparea la vot a subiectului pasiv.
Legătura de cauzalitate – între acţiunea făptuitorului şi consecinţe trebuie să existe şi
trebuie dovedita în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca fapta să fie săvârşită cu intenţie directă sau
indirectă. Mobilul şi scopul nu au relevanţă pentru existenţa infracţiunii.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Infracţiunea se pedepseşte în forma tentativei şi a infracţiunii consumate, în momentul
producerii unei acţiuni urmării cerută de lege.
Modalităţi normative de comitere au o mare varietate de modalităţi faptice.
Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales
se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Atacul, prin orice mijloace, asupra localului secţiei de votare se pedepseşte cu închisoarea de
la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
CORUPEREA ALEGĂTORILOR
1. Reglementarea legală
Art. 386 - Coruperea alegătorilor
(1) Oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării
alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Nu intră în categoria bunurilor prevăzute în alin. (1) bunurile cu valoare simbolică,
inscripţionate cu însemnele unei formaţiuni politice.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se nasc şi se dezvolta în legătură cu
corectitudinea organizării şi desfăşurării alegerilor.
Obiect material - nu există.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – poate fi orice persoană care răspunde penal participaţia fiind posibilă sub
toate formele. Fiindcă are calitatea de alegător, pute afirma că este un subiect calificat.
Subiectul pasiv – este statul şi autoritatea care are atribuţiuni şi responsabilităţi în
organizarea şi desfăşurarea alegerilor.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de oferirea sau darea de bani, de bunuri ori
de alte foloase pentru a vota o anumită persoană.
Urmarea imediată - constă în starea de pericol pentru corectitudinea votării.
Legătura de cauzalitate – între acţiunea făptuitorului şi consecinţe trebuie să existe şi
trebuie dovedita în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca fapta să fie săvârşită cu intenţie directă calificată
prin scopul urmărit. Mobilul nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Infracţiunea se pedepseşte în forma tentativei şi a infracţiunii consumate, în momentul
producerii unei acţiuni urmării cerută de lege.
Modalităţi normative de comitere au o mare varietate de modalităţi faptice.
Oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului
să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat se pedepseşte cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
FRAUDA LA VOT
1. Reglementarea legală
Art. 387 - Frauda la vot
(1) Fapta persoanei care votează:
a) fără a avea acest drept;
b) de două sau mai multe ori;
c) prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează utilizarea unei cărţi de alegător sau a unui act de
identitate nul ori fals sau a unui buletin de vot fals.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se nasc şi se dezvolta în legătură cu
corectitudinea organizării şi desfăşurării alegerilor.
Obiect material - exista în măsura în care se introduc în urnă mai multe buletine de vot ori
se folosesc documente de identificare false .
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – poate fi orice persoană care răspunde penal participaţia fiind posibilă sub
toate formele. Fiindcă are calitatea de alegător, pute afirma că este un subiect calificat.
Subiectul pasiv – este statul şi autoritatea care are atribuţiuni şi responsabilităţi în
organizarea şi desfăşurarea alegerilor.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de a vota:
- fără a avea acest drept;
- de două sau mai multe ori;
- prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător
- utilizarea unei cărţi de alegător sau a unui act de identitate nul ori fals sau a unui buletin de
vot fals.
Urmarea imediată - constă în starea de pericol pentru corectitudinea votării.
Legătura de cauzalitate – între acţiunea făptuitorului şi consecinţe trebuie să existe şi trebuie
dovedita în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca fapta să fie săvârşită cu intenţie directă. Mobilul
şi scopul nu au relevanţă pentru existenţa infracţiunii.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Infracţiunea se pedepseşte în forma tentativei şi a infracţiunii consumate, în momentul
producerii urmării cerută de lege.
Modalităţi normative de comitere au o mare varietate de modalităţi faptice.
Fapta pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează utilizarea unei cărţi de alegător sau a unui act de
identitate nul ori fals sau a unui buletin de vot fals
FRAUDA LA VOTUL ELECTRONIC
1. Reglementarea legală
Art. 388 - Frauda la votul electronic
Tipărirea şi utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot
electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic se pedepsesc
cu închisoarea de la unu la 5 ani.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se nasc şi se dezvolta în legătură cu
corectitudinea organizării şi desfăşurării alegerilor.
Obiect material - exista fiind datele de acces false sau falsificate .
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – este calificat fiind o persoană cu atribuţiuni în tipărirea şi utilizarea de date
de acces sau buletine de ot în format electronic.
Subiectul pasiv – este statul şi autoritatea care are atribuţiuni şi responsabilităţi în
organizarea şi desfăşurarea alegerilor.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de tipărirea şi utilizarea de date de acces
false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice mijloace a
buletinelor de vot în format electronic.
Urmarea imediată - constă în starea de pericol pentru corectitudinea votării.
Legătura de cauzalitate – între acţiunea făptuitorului şi consecinţe trebuie să existe şi
trebuie dovedita în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca fapta să fie săvârşită cu intenţie directă. Mobilul
şi scopul nu au relevanţă pentru existenţa infracţiunii.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Infracţiunea se pedepseşte în forma tentativei şi a infracţiunii consumate, în momentul
producerii urmării cerută de lege.
Modalităţi normative de comitere au o mare varietate de modalităţi faptice.
Fapta se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
VIOLAREA CONFIDENŢIALITĂŢII VOTULUI
1. Reglementarea legală
Art. 389 - Violarea confidenţialităţii votului
(1) Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepseşte cu amendă.
(2) Dacă fapta a fost comisă de un membru al biroului electoral al secţiei de votare,
pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se nasc şi se dezvolta în legătură cu
corectitudinea organizării şi desfăşurării alegerilor.
Obiect material - nu există.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – este calificat în condiţiile alin.2, fiind un membru al biroului electoral al
secţiei de votare .
Subiectul pasiv – este statul şi autoritatea care are atribuţiuni şi responsabilităţi în
organizarea şi desfăşurarea alegerilor.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin acţiunea de violarea prin orice mijloace a secretului
votului.
Urmarea imediată - constă în starea de pericol pentru corectitudinea votării.
Legătura de cauzalitate – între acţiunea făptuitorului şi consecinţe trebuie să existe şi
trebuie dovedita în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca fapta să fie săvârşită cu intenţie directă. Mobilul
şi scopul nu au relevanţă pentru existenţa infracţiunii.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Infracţiunea se pedepseşte în forma tentativei şi a infracţiunii consumate, în momentul
producerii urmării cerută de lege.
Modalitatea normativă de comitere are o mare varietate de modalităţi faptice.
Pedeapsa este amenda în cazul alin.1 şi închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă şi
interzicerea exercitării unor drepturi, în cazul alin.2.
NERESPECTAREA REGIMULUI URNEI DE VOT
1. Reglementarea legală
Art. 390 - Nerespectarea regimului urnei de vot
(1) Deschiderea urnelor, înainte de ora stabilită pentru închiderea votării, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Încredinţarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al secţiei
de votare ori transportarea acesteia de către alte persoane sau în alte condiţii decât cele prevăzute
de lege se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se nasc şi se dezvolta în legătură cu
corectitudinea organizării şi desfăşurării alegerilor şi asigurarea secretului votului.
Obiect material - exista fiind urna sau urnele deschise înainte de ora stabilită pentru
închiderea votării sau urna specială încredinţata altor persoane decât membrilor biroului electoral al
secţiei de votare ori transportată de către alte persoane sau în alte condiţii decât cele prevăzute de
lege.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – este calificat, fiind un membru al biroului electoral al secţiei de votare .
Subiectul pasiv – este statul şi autoritatea care are atribuţiuni şi responsabilităţi în
organizarea şi desfăşurarea alegerilor.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin deschiderea urnelor, înainte de ora stabilită pentru
închiderea votării, încredinţarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al
secţiei de votare ori transportarea acesteia de către alte persoane sau în alte condiţii decât cele
prevăzute de lege.
Urmarea imediată - constă în starea de pericol pentru corectitudinea votării.
Legătura de cauzalitate – între acţiunea făptuitorului şi consecinţe trebuie să existe şi
trebuie dovedita în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca fapta să fie săvârşită cu intenţie directă sau
indirectă. Mobilul şi scopul nu au relevanţă pentru existenţa infracţiunii.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Infracţiunea se pedepseşte în forma tentativei şi a infracţiunii consumate, în momentul
producerii urmării cerută de lege.
Modalitatea normativă de comitere are o mare varietate de modalităţi faptice.
Pedeapsa este amenda în cazul alin.1 şi închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă şi
interzicerea exercitării unor drepturi, în cazul alin.2.
FALSIFICAREA DOCUMENTELOR ŞI EVIDENŢELOR ELECTORALE
1. Reglementarea legala
Art. 391 - Falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale
(1) Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi înscrierea în copia de pe lista electorală
permanentă ori de pe lista electorală complementară a unor persoane care nu figurează în această
listă.
(3) Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează
înregistrarea ori însumarea rezultatelor obţinute în secţiile de votare sau determină repartizarea
mandatelor în afara prevederilor legii se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(4) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează introducerea de date, informaţii sau proceduri care
duc la alterarea sistemului informaţional naţional necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se nasc şi se dezvolta în legătură cu
corectitudinea organizării şi desfăşurării alegerilor şi asigurarea secretului votului.
Obiect material - exista fiind documentelor şi evidenţelor electorale falsificate.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – este calificat, fiind un membru al biroului electoral al secţiei de votare .
Subiectul pasiv – este statul şi autoritatea care are atribuţiuni şi responsabilităţi în
organizarea şi desfăşurarea alegerilor.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la
birourile electorale, înscrierea în copia de pe lista electorală permanentă ori de pe lista electorală
complementară a unor persoane care nu figurează în această listă, introducerea în uz sau folosirea
unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea ori însumarea rezultatelor obţinute în
secţiile de votare sau determină repartizarea mandatelor în afara prevederilor legii precum şi
introducerea de date, informaţii sau proceduri care duc la alterarea sistemului informaţional naţional
necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.
Urmarea imediată - constă în starea de pericol pentru corectitudinea votării.
Legătura de cauzalitate – între acţiunea făptuitorului şi consecinţe trebuie să existe şi
trebuie dovedita în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca fapta să fie săvârşită cu intenţie directă calificată
prin scop. Mobilul nu re relevanţă pentru existenţa infracţiunii.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Infracţiunea se pedepseşte în forma tentativei şi a infracţiunii consumate, în momentul
producerii urmării cerută de lege.
Modalităţile normative de comitere are o mare varietate de modalităţi faptice.
Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi înscrierea în copia de pe lista electorală permanentă
ori de pe lista electorală complementară a unor persoane care nu figurează în această listă.
Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea
ori însumarea rezultatelor obţinute în secţiile de votare sau determină repartizarea mandatelor în
afara prevederilor legii se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează introducerea de date, informaţii sau proceduri care
duc la alterarea sistemului informaţional naţional necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.
FAPTE SĂVÂRŞITE ÎN LEGĂTURĂ CU UN REFERENDUM
1. Reglementarea legală
Art. 392 - Fapte săvârşite în legătură cu un referendum
Dispoziţiile art. 385 - 391 se aplică în mod corespunzător şi în cazul faptelor săvârşite cu
prilejul unui referendum.
SANCŢIONAREA TENTATIVEI
Art. 393 - Sancţionarea tentativei
Tentativa la infracţiunile prevăzute în art. 385 şi art. 387 - 391 se pedepseşte.
INCREDEREA PUBLICA
VALOARE SOCIALA PROTEJATA IN MOD EXPRES DE LEGEA PENALA
FALSIFICAREA DE MONEDE
1. Reglementarea legală
Art. 310 - Falsificarea de monede
(1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează falsificarea unei monede, emise de către
autorităţile competente, înainte de punerea oficială în circulaţie a acesteia.
(3) Tentativa se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special al falsificării de moneda este reprezentat de ansamblul relaţiilor
sociale care se formează şi se desfăşoară în legătură cu valoarea socială pe care o denumim în mod
generic încredere publică şi care priveşte monedele care se găsesc în mod oficial în circulaţie precum
şi operaţiunile legale efectuate în cadrul circulaţiei monetare .
Obiectul material este diferit în funcţie de activitatea făptuitorului, astfel
- dacă falsificarea s-a realizat prin contrafacere, obiectul material va fi reprezentat de
materialele din care au fost confecţionate monedele sau titlurile de valoare contrafăcute, iar
rezultatul constituie produsul infracţiunii
- dacă falsificarea s-a făcut prin alterare, moneda sau titlu de valoare reale, supuse falsificării,
vor constitui obiect material dar şi produs al infracţiunii.
Monedă metalică sau de hârtie reprezintă un mijloc de plată şi de circulaţie în economia
unei ţări.
3. Subiecţii infracţiunii:
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal.
Subiect pasiv al infracţiunii este în principal instituţia care a emis moneda falsificată ale cărei
interese, autoritate şi încredere publică au fost afectate, dar în secundar poate fi şi o persoană fizică
sau juridica indusă în eroare prin falsurile realizate
4. Latura obiectivă:
Elementul material al infracţiunii este diferit şi este determinat de săvârşirea infracţiunilor
principale sau a celor două forme derivate, astfel:
Contrafacerea (plăsmuirea) este manopera prin care sunt confecţionate monede sau alte
valori falsificate care imita modelele sau valorile adevărate. Este necesar ca moneda falsificată să
aibă putere circulatorie în momentul săvârşirii faptei. Nu are importanţă nivelul calitativ de execuţie,
gradul de asemănare cu moneda sau valoarea reală (sunt excluse totuşi de doctrină şi practica
imitaţiile grosolane).
Alterarea constă în modificarea conţinutului său aspectului unei monede sau valoare
adevărate pentru a crea aparenţa unei valori mai ridicate
Cerinţele esenţiale sunt: moneda falsificată să corespundă unuia din modelele enumerate
de lege, valorile respective să se găsească în circulaţie în momentul săvârşirii faptei.
În cazul infracţiunilor derivate elementul material se realizează prin două acţiuni şi anume:
Punerea în circulaţie înseamnă o operaţiune prin care moneda falsificată este introdusă în
angrenajul circulaţiei monetare sau financiare şi se poate realiza prin efectuarea de plăţi, schimburi,
depuneri, expedieri poştale etc.
Deţinerea valorilor falsificate în vederea punerii lor în circulaţie presupune primirea şi
păstrarea monedelor falsificate în vederea punerii lor ulterior în circulaţie. Evident şi în această
situaţie este necesară îndeplinirea cerinţelor prezentate anterior (să fie din cele enumerate şi să se
afle în circulaţie iar deţinerea lor să fie făcută în vederea punerii în circulaţie)
Urmarea imediată
Este crearea unei stări de pericol, dar şi obţinerea unei monede asemănătoare cu cele reale.
Cu alte cuvinte, nu este suficient să existe acţiunea de falsificare, trebuie să se obţină şi un produs
falsificat
Legătura de cauzalitate trebuie să existe.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia poate lua forma intenţiei directe sau indirecte, culpa fiind exclusă.
Mobilul şi scopul nu au relevanţă pentru existenţa infracţiunii dar stabilirea lor poate
determina o corectă individualizare a pedepsei.
6. Forma, Modalităţii, Sancţiuni.
Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi nu se pedepsesc.
Potrivit alin .3 tentativa se pedepseşte, iar infracţiunea este consumată atunci când s-a
produs urmarea imediată specifică infracţiunii. Datorită aceluiaşi specific se constată la această
infracţiune şi un moment al epuizării.
Atât forma principală cât şi cea derivata cunosc modalităţi normative, care au o mare
varietate de modalităţii faptice
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
FALSIFICAREA DE TITLURI DE CREDIT SAU INSTRUMENTE DE PLATĂ
1. Reglementarea legală
Art. 311 - Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată
(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a
oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte un instrument de plată electronică, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale care se formează şi
se desfăşoară în legătură cu valoarea socială pe care o denumim în mod generic încredere publică şi
care priveşte de titluri de credit, sau instrumente pentru efectuarea plăţilor, care se găsesc în mod
oficial în circulaţie precum şi operaţiunile legale efectuate în cadrul circulaţiei instrumentelor de
credit şi plata.
Obiectul material este reprezentat de titlul de credit sau instrument de plată care
- dacă falsificarea s-a realizat prin contrafacere, obiectul material va fi reprezentat de
materialele din care au fost confecţionate titlurile de valoare contrafăcute, iar rezultatul constituie
produsul infracţiunii
- dacă falsificarea s-a făcut prin alterare, titlurile de valoare reale, supuse falsificării, vor
constitui obiect material dar şi produs al infracţiunii.
Titlurile de credit public sunt înscrisuri care reprezintă o obligaţie a statului de rambursare
la scadenţă a unei sume de bani determinate (obligaţiuni).
Cecurile sunt mijloace de plată prin care posesorul unui cont dă ordin băncii la care are
deschis contul să plătească sau să vireze în contul altei persoane fizice sau juridice o anumită sumă
de bani.
Titlurile de orice fel pentru efectuarea plăţilor emise de bănci, instituţii de credit, precum şi
orice alte titluri sau valori asemănătoare pot avea o mare varietate de denumiri, valori sau forme de
prezentare. Important pentru existenţa infracţiunii este ca ele să circule în mod legal, să aibă putere
circulatorie în momentul săvârşirii faptei.
3. Subiecţii infracţiunii:
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal.
Subiect pasiv al infracţiunii este în principal instituţia care a emis titlu de valoare falsificat
ale cărei interese autoritate şi încredere publică au fost afectate, dar în secundar poate fi şi o
persoană fizică sau juridica indusă în eroare prin falsurile realizate
4. Latura obiectivă:
Elementul material al infracţiunii este diferit şi este determinat de săvârşirea infracţiunilor
principale sau a celor două forme derivate, astfel:
Contrafacerea (plăsmuirea) este manopera prin care sunt confecţionate titluri de credit, sau
instrumente pentru efectuarea plăţilor care imita modelele sau valorile adevărate. Este necesar că
valoarea falsificată să aibă putere circulatorie în momentul săvârşirii faptei. Nu are importanţă nivelul
calitativ de execuţie, gradul de asemănare cu valoarea reală (sunt excluse totuşi de doctrină şi
practica imitaţiile grosolane).
Alterarea constă în modificarea conţinutului său aspectului unei valoare adevărate pentru a
crea aparenţa unei valori mai ridicate
Cerinţele esenţiale sunt: de titluri de credit, sau instrumente pentru efectuarea plăţilor
falsificate să corespundă unuia din modelele sau titlurile enumerate de lege, valorile respective să se
găsească în circulaţie în momentul săvârşirii faptei.
În cazul infracţiunilor derivate elementul material se realizează prin două acţiuni şi anume:
Urmarea imediată
Este crearea unei stări de pericol, dar şi obţinerea unor valori asemănătoare cu cele reale. Cu
alte cuvinte, nu este suficient să existe acţiunea de falsificare, trebuie să se obţină şi un produs
falsificat
Legătura de cauzalitate trebuie să existe.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia poate lua forma intenţiei directe sau indirecte, culpa fiind exclusă.
Mobilul şi scopul nu au relevanţă pentru existenţa infracţiunii dar stabilirea lor poate
determina o corectă individualizare a pedepsei.
6. Forma, Modalităţii, Sancţiuni.
Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi nu se pedepsesc. Potrivit alin 3. art. 311 din Codul
penal, tentativa se pedepseşte, iar infracţiunea este consumată atunci când s-a produs urmarea
imediată specifică infracţiunii. Datorită aceluiaşi specific se constată la această infracţiune şi un
moment al epuizării.
Modalităţile normative de săvârşire au o mare varietate de modalităţii faptice
Săvârşirea infracţiunii se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
FALSIFICAREA DE TIMBRE SAU EFECTE POŞTALE
1. Reglementarea legală Art. 312 - Falsificarea de timbre sau efecte poştale
(1) Falsificarea de timbre de orice fel, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale sau
cupoane răspuns internaţional se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseşte
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror naştere şi normală dezvoltare şi
desfăşurare este condiţionată de încrederea publică acordată timbrelor şi efectelor poştale, , precum
şi operaţiunilor care se efectuează cu acestea, astfel ca ele să îşi îndeplinească rolul specific.
Obiectul material ca şi în cazul infracţiunii anterioare este diferit în funcţie de elementul
material, respectiv acţiune de contrafacere sau alterare.
Timbrele sunt imprimate de dimensiuni mici emise de stat sau de o instituţie autorizată de
stat care servesc la plata unor impozite sau taxe (timbre fiscale, timbre judiciare etc.).
Mărcile poştale sunt timbre emise de organele centrale poştale ale unei ţări, care aplicate
pe corespondenţă dovedesc plata anticipată a cheltuielilor de transport.
Plicurile şi cărţile poştale sunt obiecte confecţionate din hârtie sau carton în care se poate
introduce sau pe care se poate consemna corespondenţa având aplicate pe ele mărci poştale.
Cupoane de răspuns internaţional sunt un mijloc de plată pentru scrisorile trimise din
străinătate, confecţionate de Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale şi puse la dispoziţia
ţărilor membre. Cerinţa esenţială este ca produsele falsificate să fie din cele aflate în mod legal în
circulaţie la data comiterii faptei.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ:poate fi orice persoană care răspunde penal participaţia fiind posibilă în toate
formele
Subiect pasiv este instituţia care a emis şi pus în circulaţie valorile reale şi în secundar
persona fizică sau juridică prejudiciată prin achiziţionarea de produse falsificate .
4. Latura obiectivă:
Elementul material:
În cazul infracţiunii principale se realizează prin acţiunea de falsificare prin contrafacere sau
alterare.
În cazul infracţiunii derivate se realizează prin acţiunea de punere în circulaţie a produselor
falsificate fie direct fie prin înmânarea lor unor alte persoane în scopul de a le pune în circulaţie.
Urmarea imediată:
La fel ca şi la infracţiune anterioară pe lângă crearea unei stări de pericol trebuie să se
realizeze şi intrarea produselor falsificate în circuitul economic.
Legătura de cauzalitate:
Este necesar să fie stabilită şi dovedită datorită condiţionării existenţei infracţiunii de
rezultatele obţinute.
5. Latura subiectivă:
Infracţiunea se poate săvârşi cu intenţie directă sau indirectă. În cazul deţinerii de valori
falsificate în vederea punerii în circulaţie dacă deţinătorul este altă persoană decât autorul trebuie
dovedit faptul că ştia că sunt falsificate.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Tentativa se pedepseşte
Infracţiunea este susceptibila atât de forma consumata cât şi de forma epuizată
Modalităţii normativa de săvârşire are o mare varietate de modalităţii faptice
Săvârşirea infracţiunii pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE DE VALORI FALSIFICATE
1. Reglementarea legală Art. 313 - Punerea în circulaţie de valori falsificate
(1) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312, precum şi primirea,
deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
(2) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312, săvârşită de către
autor sau un participant la infracţiunea de falsificare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
(3) Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310 - 312, de către o
persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei
limite speciale se reduc la jumătate.
(4) Tentativa se pedepseşte
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale care se formează şi
se desfăşoară în legătură cu valoarea socială pe care o denumim în mod generic încredere publică şi
care priveşte valorile falsificate prevăzute în art.310-312, care se găsesc în mod oficial în circulaţie
precum şi operaţiunile legale efectuate în cadrul circulaţiei acestora
Obiectul material este reprezentat de valorile falsificate, astfel:
- dacă falsificarea s-a realizat prin contrafacere, obiectul material va fi reprezentat de
materialele din care au fost confecţionate titlurile de valoare contrafăcute, iar rezultatul constituie
produsul infracţiunii
- dacă falsificarea s-a făcut prin alterare, titlurile de valoare reale, supuse falsificării, vor
constitui obiect material dar şi produs al infracţiunii.
Monedă metalică sau de hârtie reprezintă un mijloc de plată şi de circulaţie în economia
unei ţări.
Titlurile de credit public sunt înscrisuri care reprezintă o obligaţie a statului de rambursare
la scadenţă a unei sume de bani determinate (obligaţiuni).
Cecurile sunt mijloace de plată prin care posesorul unui cont dă ordin băncii la care are
deschis contul să plătească sau să vireze în contul altei persoane fizice sau juridice o anumită sumă
de bani.
Titlurile de orice fel pentru efectuarea plăţilor emise de bănci, instituţii de credit, precum şi
orice alte titluri sau valori asemănătoare pot avea o mare varietate de denumiri, valori sau forme de
prezentare. Important pentru existenţa infracţiunii este ca ele să circule în mod legal, să aibă putere
circulatorie în momentul săvârşirii faptei.
Timbrele sunt imprimate de dimensiuni mici emise de stat sau de o instituţie autorizată de
stat care servesc la plata unor impozite sau taxe (timbre fiscale, timbre judiciare etc.).
Mărcile poştale sunt timbre emise de organele centrale poştale ale unei ţări, care aplicate pe
corespondenţă dovedesc plata anticipată a cheltuielilor de transport.
Plicurile şi cărţile poştale sunt obiecte confecţionate din hârtie sau carton în care se poate
introduce sau pe care se poate consemna corespondenţa având aplicate pe ele mărci poştale.
Cupoane de răspuns internaţional sunt un mijloc de plată pentru scrisorile trimise din
străinătate, confecţionate de Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale şi puse la dispoziţia
ţărilor membre. Cerinţa esenţială este ca produsele falsificate să fie din cele aflate în mod legal în
circulaţie la data comiterii faptei.
3. Subiecţii infracţiunii:
Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal.
Subiect pasiv al infracţiunii este în principal instituţia care a emis titlu de valoare falsificat ale
cărei interese autoritate şi încredere publică au fost afectate, dar în secundar poate fi şi o persoană
fizică sau juridica indusă în eroare prin falsurile realizate
4. Latura obiectivă:
Elementul material al infracţiunii se realizează prin două acţiuni şi anume:
Punerea în circulaţie înseamnă o operaţiune prin care produsul falsificat este introdus în
angrenajul circulaţiei monetare sau financiare şi se poate realiza prin efectuarea de plăţi, schimburi,
depuneri, expedieri poştale etc.
Deţinerea valorilor falsificate în vederea punerii lor în circulaţie presupune primirea şi
păstrarea monedelor şi valorilor falsificate în vederea punerii lor ulterior în circulaţie. Evident şi în
această situaţie este necesară îndeplinirea cerinţelor prezentate anterior (să fie din cele enumerate şi
să se afle în circulaţie iar deţinerea lor să fie făcută în vederea punerii în circulaţie)
Cerinţele esenţiale sunt: de titluri de credit, sau instrumente pentru efectuarea plăţilor
falsificate să corespundă unuia din modelele sau titlurile enumerate de lege, valorile respective să se
găsească în circulaţie în momentul săvârşirii faptei.
În cazul infracţiunilor derivate elementul material se realizează prin două acţiuni şi anume:
Urmarea imediată
Este crearea unei stări de pericol, dar şi obţinerea unei monede sau valori asemănătoare cu
cele reale. Cu alte cuvinte, nu este suficient să existe acţiunea de falsificare, trebuie să se obţină şi un
produs falsificat.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia poate lua forma intenţiei directe sau indirecte, culpa fiind exclusă.
Mobilul şi scopul nu au relevanţă pentru existenţa infracţiunii dar stabilirea lor poate
determina o corectă individualizare a pedepsei.
6. Forma, Modalităţii, Sancţiuni.
Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi nu se pedepsesc. Potrivit alin 4. art. 313 din Codul
penal, tentativa se pedepseşte, iar infracţiunea este consumată atunci când s-a produs urmarea
imediată specifică infracţiunii. Datorită aceluiaşi specific se constată la această infracţiune şi un
moment al epuizării.
Modalităţile normative care rezultă din textul de lege o mare varietate de modalităţii faptice
Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312, precum şi primirea,
deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312, săvârşită de către autor
sau un participant la infracţiunea de falsificare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310 - 312, de către o
persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei
limite speciale se reduc la jumătate.
DEŢINEREA DE INSTRUMENTE ÎN VEDEREA FALSIFICĂRII DE VALORI
1. Reglementarea legală Art. 314 - Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori
(1) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul
de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) şi art. 312 se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau
software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepseşte cu
închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Nu se pedepseşte persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în
alin. (1) sau alin. (2), înainte de descoperirea acestora şi înainte de a se fi trecut la săvârşirea faptei
de falsificare, predă instrumentele sau materialele deţinute autorităţilor judiciare ori încunoştinţează
aceste autorităţi despre existenţa lor
2. Obiectul infracţiunii.
Obiectul juridic special:este similar cu acel al infracţiunilor cuprinse în acest capitol privind
relaţiile sociale referitoare la încrederea publică acordata valorilor sau titlurilor enumerate în lege şi
operaţiunilor care se efectuează cu acestea.
Obiectul material este reprezentat de instrumentele sau materialele care sunt deţinute în
scopul de a servi la falsificare (tiparniţe, copiatoare, metal, hârtie filigranată, cerneală, substanţe
chimice, matriţe, echipamente, inclusiv hardware sau software, etc.)
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ
Poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate formele.
Subiect pasiv:
În principal este statul, iar în secundar instituţia abilitată de lege să emită şi să efectueze
operaţiunii cu valorile sau titlurile enumerate de lege.
4. Latura obiectivă
Elementul material: Se realizează printr-o acţiune de:
Fabricare - prin care sunt produse confecţionate sau adaptate instrumentele ori preparate
sau prelucrate materialele necesare;
Deţinerea - care constă în primirea, păstrarea, ascunderea, transportarea sau înmânarea
către altă persoană a instrumentelor sau materialelor necesare falsificării.
Cerinţa esenţială este că instrumentele şi materialele să fie apte să servească la
falsificare.
Urmarea imediată:
Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea stării de pericol pentru sistemul financiar.
Legătura de cauzalitate:
Trebuie să existe rezultând din însăşi modul de săvârşire a faptei.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie este intenţia directă calificată prin scop.
6. Forme, Modalităţii, Sancţiunii
Legiuitorul incriminează forma infracţiunii consumate, care este susceptibila şi de forma
epuizată.
Celor două modalităţi normative le corespund o mare varietate de modalităţii faptice.
Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a
servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) şi art. 312 se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau
software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepseşte cu
închisoarea de la 2 la 7 ani.
Nu se pedepseşte persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin.
(1) sau alin. (2), înainte de descoperirea acestora şi înainte de a se fi trecut la săvârşirea faptei de
falsificare, predă instrumentele sau materialele deţinute autorităţilor judiciare ori încunoştinţează
aceste autorităţi despre existenţa lor.
EMITEREA FRAUDULOASĂ DE MONEDĂ
1. Reglementarea legală Art. 315 - Emiterea frauduloasă de monedă
(1) Confecţionarea de monedă autentică prin folosirea de instalaţii sau materiale destinate
acestui scop, cu încălcarea condiţiilor stabilite de autorităţile competente sau fără acordul acestora,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie a monedei confecţionate în
condiţiile alin. (1), precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în
circulaţie.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special relaţiile sociale care se formează şi se desfăşoară în legătură cu
valoarea socială pe care o denumim în mod generic încredere publică în autenticitatea monedelor.
Obiectul material este moneda confecţionate în mod fraudulos.
3. Subiecţii infracţiunii:
Subiect activ poate fi doar o persoană care lucrează sau are posibilităţi de acces la dotările
tehnice şi materialele folosite pentru confecţionarea monedelor autentice.
Subiect pasiv al infracţiunii este în principal instituţia care este competenţa sa emite
monede şi să le pună în circulaţie.
4. Latura obiectivă:
Elementul material al infracţiunii se realizează prin;
- confecţionarea de monedă autentică prin folosirea de instalaţii sau materiale destinate acestui scop, cu încălcarea condiţiilor stabilite de autorităţile competente sau fără acordul acestora;
- punerea în circulaţie a monedei confecţionate în condiţiile alin. (1), precum şi primirea,
deţinerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulaţie
Urmarea imediată
Este crearea unei stări de pericol pentru normală desfăşurare a activităţii autorităţilor care
emit moneda autentică.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi trebuie dovedita în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia poate lua forma intenţiei directe sau indirecte.
Mobilul şi scopul nu au relevanţă pentru existenţa infracţiunii dar stabilirea lor poate
determina o corectă individualizare a pedepsei.
6. Forma, Modalităţii, Sancţiuni.
Se pedepseşte infracţiunea este consumată atunci când s-a produs urmarea imediată
specifică infracţiunii. Datorită aceluiaşi specific se constată la această infracţiune şi un moment al
epuizării.
Cele două modalităţi normative de comitere au o mare varietate de modalităţii faptice
Confecţionarea de monedă autentică prin folosirea de instalaţii sau materiale destinate
acestui scop, cu încălcarea condiţiilor stabilite de autorităţile competente sau fără acordul acestora,
precum şi punerea în circulaţie a monedei confecţionate în condiţiile alin. (1), precum şi primirea,
deţinerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulaţie se pedepseşte cu închisoarea
de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
FALSIFICAREA DE VALORI STRĂINE
Art. 316 - Falsificarea de valori străine
Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi în cazul când infracţiunea priveşte
monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate.
- textul de lege trebuie înţeles că o dorinţă a statului român de a colabora cu alte state
pentru combaterea criminalităţii în materie de falsuri;
- în lipsa unor alte prevederi se înţelege că subiect al infracţiunii poate fi un cetăţean roman,
cetăţean străin, său persoană fără cetăţenie cu sau fără domiciliu în România;
- fapta poate fi săvârşită atât în România sau în străinătate fiind aplicabile dispoziţiile din
partea generală a Codului penal: principiul teritorialităţii, principiul realităţii, principiul personalităţii
şi principiul universalităţii legii penale.
FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR OFICIALE
1. Reglementarea legală
Art. 317 - Falsificarea de instrumente oficiale
(1) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se
folosesc persoanele prevăzute în art. 176 sau persoanele fizice menţionate în art. 175 alin. (2) se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se
folosesc alte persoane decât cele prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
(3) Tentativa se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii.
Obiectul juridic special este format din ansamblul relaţiilor sociale a căror formare normală
desfăşurare şi dezvoltare este condiţionată de ocrotirea încrederii publice care se acordă
instrumentelor de autentificare sau de marcare, dar mai ales amprentei pe care o lasă, sub aspectul
valorii lor probante pe înscrisurile sau obiectele oficiale.
Obiectul material îl formează instrumentele de marcare sau de autentificare (sigiliu,
ştampila etc.)
Sigiliul este obiect alcătuit dintr-o placă pe care este gravată o anumită inscripţie, o
emblemă, o efigie aparţinând unei anumite instituţii şi care se aplică pe un act ca dovadă a
autenticităţii sale.
Ştampila este o placă din lemn, ceramică, metal, plastic etc. montată pe un mâner având un
desen în relief, reprezentativ pentru o anumită organizaţie din cele la care se referă art. 176 C. Pen. şi
care se aplică pe înscrisuri sau pe mărfuri pentru a le atesta validitatea sau provenienţa.
Instrumentul de marcat este un obiect purtător al unui semn distinctiv care se aplică pe
unele lucruri pentru a le certifica anumite proprietăţii sau provenienţa (marcat aur, ciocan silvic,
marcarea animalelor etc.)
3. Subiecţii
Subiect activ
Orice persoană care răspunde penal participaţia fiind posibilă în toate formele
Subiect pasiv
În principal, subiect pasiv este statul român, iar, în secundar, organizaţia al cărei sigiliu,
ştampilă sau instrument a fost falsificat.
4. Latura obiectivă
Elementul material
Se realizează prin acţiunea de falsificare care poate constă în contrafacere sau alterare
Urmarea imediată
Este crearea unei stări de pericol prin producerea efectivă a sigiliului, ştampilei sau
instrumentului de marcat falsificate
Legătura de cauzalitate.
Între faptă şi rezultat trebuie să existe legătura de cauzalitate şi trebuie dovedită în faţa
instanţei
5. Latura subiectivă
Infracţiunea se poate săvârşi numai cu intenţie directă sau indirectă. Fapta săvârşita din
culpă nu este infracţiune.
6. Forme, Modalităţii, Sancţiunii
Actele pregătitoare, deşi necesare, nu se pedepsesc. Legiuitorul pedepseşte tentativa dar şi
infracţiunea consumată.
Singura modalitate normativă, falsificarea poate avea o varietate de modalităţi faptice.
Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc
persoanele prevăzute în art. 176 sau persoanele fizice menţionate în art. 175 alin. (2) se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc
alte persoane decât cele prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
FOLOSIREA INSTRUMENTELOR OFICIALE FALSE
1. Reglementarea legală Art. 318 - Folosirea instrumentelor false
Folosirea instrumentelor false prevăzute în art. 317 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la 3 ani sau cu amendă
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este identic cu cel al infracţiunii de falsificarea instrumentelor
oficiale, cele două fapte fiind corelative
Obiectul material este reprezentat de instrumentul oficial falsificat (sigiliu, ştampila sau
instrumentul de marcare)
3. Subiecţii
Subiectul activ orice persoană care răspunde penal participaţia fiind posibilă sub toate
formele. Dacă persoana care a falsificat sigiliul, ştampila sau instrumentul de marcat le foloseşte se
vor aplica dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni.
Subiect pasiv este organizaţia din cele la care se referă art. 176 C. Pen. al cărei sigiliu,
ştampilă sau instrument de marcat a fost falsificat şi apoi folosit şi care prin aceste acţiunii a fost
prejudiciata.
4. Latura obiectivă
Elementul material
În ambele variante elementul material este acţiunea de folosire a unui sigiliu, ştampila sau
instrument de marcare falsificat .
Cerinţa esenţială este ca folosirea să se facă potrivit destinaţiei pe care o are şi în limitele în
care poate fi întrebuinţată.
Urmarea imediată
Este crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică de care se bucură instrumentele
oficiale.
Legătura de cauzalitate
Nu este necesar să se dovedească întrucât legea nu condiţionează săvârşirea infracţiunii de
producerea unui rezultat.
5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă .Făptuitorul trebuie să cunoască faptul
că foloseşte un instrument fals.
6. Forme, Modalităţi, Sancţiuni
Deşi posibile, actele pregătitoare şi tentativă nu sunt incriminate şi nu se pedepsesc. Se
pedepseşte infracţiunea consumată după folosirea instrumentelor oficiale falsificate.
Modalitatea normativă care rezultă din text are o multitudine de modalităţi faptice.
Folosirea instrumentelor false prevăzute în art. 317 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la 3 ani sau cu amendă
FALSIFICAREA DE INSTRUMENTE DE AUTENTIFICARE STRĂINE
Art. 319 - Falsificarea de instrumente de autentificare străine
Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte instrumente
de autentificare sau de marcare folosite de autorităţile unui stat străin.
FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE
1. Reglementarea legală
Art. 320 - Falsul material în înscrisuri oficiale
(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin
alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de
la 6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate
producătoare de consecinţe juridice.
(4) Tentativa se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror formare dezvoltare şi normală
desfăşurare este condiţionată de apărarea încrederii publice ce este acordată înscrisurilor oficiale,
autenticităţii sau veridicităţii înscrisurilor producătoare de consecinţe juridice.
Obiectul material este reprezentat de înscrisul oficial supus falsificării (original, duplicat,
copie legalizata sau copie certificata) sunt asimilate biletele de spectacol, întreceri sportive, loterie,
tichete de masă, abonamente nominale etc.
3. Subiecţii infracţiunii.
Subiect activ.
În varianta simplă subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal. Iar în varianta
agravantă un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu.
Subiect pasiv
Poate fi instituţia publică, regia autonomă, societatea comercială sau orice altă persoană
juridică abilitată de autorităţi să emită înscrisuri oficiale, iar în secundar persoana fizică sau juridica
prejudiciata prin infracţiune.
4. Latura obiectivă
Elementul material al infracţiunii se realizează prin acţiunea de falsificare respectiv:
contrafacere (plăsmuire ) înseamnă confecţionarea prin imitare a unui înscris identic cu cel oficial
(copiere, reproducere, decupare, trucare foto etc.)
Contrafacerea subscrierii presupune aceeaşi operaţiune realizată cu privire la semnătură
Alterare înseamnă modificarea, denaturarea, transformarea, schimbarea conţinutului unui
înscris oficial existent prin adăugirii sau ştersături efectuate pe acesta.
Cerinţe esenţiale
Înscrisul trebuie să facă parte din categoria înscrisurilor oficiale.
Înscrisul să fie susceptibil să produce consecinţe juridice
Urmarea imediată este crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită de lege.
Legătura de cauzalitate.
Este necesar să se stabilească, ea rezultând din urmarea nemijlocită produsă de infracţiune.
5. Latura subiectivă.
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Scopul nu are nici o importanţă
pentru existenţa infracţiunii nici dacă înscrisul a fost falsificat pentru un scop legitim.
6. Forme, Modalităţi, Sancţiuni.
Deşi posibile, actele pregătitoare nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează şi pedepseşte
tentativa şi fapta consumată, respectiv momentul realizării actului fals.
Textul de lege prevede trei modalităţii normative cărora le corespund o mare varietate de
modalităţii faptice
Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea
lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la
3 ani.
Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
FALSUL INTELECTUAL
1. Reglementarea legală Art. 321 - Falsul intelectual
(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public
aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Tentativa se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror naştere desfăşurare şi normală
dezvoltare depinde în mod nemijlocit de încrederea publică ce este acordată înscrisurilor oficiale şi
activităţii funcţionarilor publici sau altor categorii de funcţionari pentru întocmirea acestora.
Obiectul material – îl reprezintă înscrisul oficial falsificat cu ocazia întocmirii
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – este calificat putând fi doar funcţionarul public sau funcţionarul care are
calitatea de a întocmi actul respectiv. Participaţia este posibilă doar în situaţia în care actul oficial se
încheie de o comisie.
Subiectul pasiv - este statul prejudiciat prin slăbirea încrederii în înscrisurile oficiale dar şi
autoritatea publică în numele căreia se încheie actul. În secundar poate fi subiect pasiv şi o persoană
fizică sau juridica prejudiciata în interesele sale. Legea impune şi o condiţie de timp respectiv falsul să
se realizeze în timpul redactării concomitent cu redactarea înscrisului.
4. Latura obiectivă
Elementul material – se realizează prin una din următoarele acţiuni sau inacţiuni alternative:
a. atestarea – înseamnă consemnarea, menţionarea care se face cu prilejul întocmirii actului
referitoare la existenţa unor fapte sau împrejurări determinate. Este necorespunzătoare
neadevărului când faptele nu au există ori s-au petrecut în alt mod decât se face consemnarea.
b. omisiunea - ca inacţiune reprezintă omiterea cu ştiinţa de a consemna sau înregistra unele
date sau împrejurări veridice, reale de care a luat cunoştinţă şi pe care avea obligaţia să le
menţioneze în cuprinsul actului oficial.
Cerinţe esenţiale - pentru existenţa infracţiunii este necesar să fie îndeplinite cumulativ
următoarele cerinţe:
a. falsul să se realizeze cu prilejul întocmirii actului
b. falsul să fie făcut de funcţionarul public sau funcţionar în exercitarea atribuţiunilor de
serviciu.
De remarcat că legea nu cere în mod expres că falsificarea să producă efectele juridice, dar
acest lucru se deduce în mod logic.
Urmarea imediată – constă în starea de pericol care se creează pentru credibilitatea
înscrisurilor oficiale.
Legătura de cauzalitate - trebuie să existe şi trebuie dovedită în faţa instanţei.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Scopul şi mobilul nu au relevanţă
pentru existenţa infracţiunii, dar pot fi avute în vedere pentru corecta încadrare a faptei şi
individualizarea pedepsei.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Legiuitorul incriminează şi pedepseşte doar tentativa şi fapta consumată.
Celor două modalităţi normative rezultate din text le corespund o mare diversitate de
modalităţi faptice.
Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public
aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ
1. Reglementarea legală Art. 322 - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată
(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în
art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane
spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseşte.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special - îl formează relaţiile sociale a căror formare şi dezvoltare este
condiţionată de încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.
Obiectul material – este înscrisul sub semnătură privată. În lipsa unei definiri legale, doctrina
arată că înscrisul sub semnătură privată este înscrisul care emană de la o persoană particulară şi care
consemnează raporturi juridice între particulari în sensul că reprezintă o manifestare de voinţă ori
constatarea unui act, fapta sau împrejurare, cu semnificaţie juridică fiind susceptibil de a dovedi
existenţa, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligaţii. Trebuie să fie semnat şi datat de
autorul înscrisului şi trebuie să aibă un conţinut cu relevanţă juridică putând servi ca dovadă a
conţinutului său chiar dacă nu a fost întocmit în acest scop.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ - poate fi orice persoană care răspunde penal
Subiectul pasiv – este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin folosirea înscrisului sub
semnătură privată falsificat.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin două acţiuni succesive şi anume:
- falsificarea înscrisului sau subscrierii prin alterarea în orice mod
- folosirea documentului falsificat sau încredinţarea spre folosire altei persoane.
Simpla falsificare nu este infracţiune.
Cerinţa esenţială – falsificarea să fie făcută în vederea folosirii în scopul de a produce
consecinţe juridice
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică
decurgând din producerea unui act sub semnătură privată cu aparenţa de înscris adevărat. Dacă
înscrisul nu este apt de a fi folosit, nu există urmarea cerută de lege.
Legătura de cauzalitate – se impune stabilirea legăturii de cauzalitate.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe calificată prin urmărirea producerii unui anumit
scop.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Tentativa se pedepseşte numai dacă actul falsificat nu este apt să producă consecinţe
juridice sau nu le-a produs independent de voinţa făptuitorului. Infracţiunea consumată se realizează
atunci când documentul falsificat a produs consecinţe juridice.
Celor trei modalităţi normative principale şi celor două asimilate le corespund o mare
varietate de modalităţi faptice.
Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art.
320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre
folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă.
UZUL DE FALS
1. Reglementarea legală Art. 323 - Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea
producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă,
când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub
semnătură privată.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – diferă după cum înscrisul este oficial sau sub semnătură privată,
obiectul juridic special fiind identic cu al infracţiunii din care provine înscrisul fals.
Obiectul material – este înscrisul oficial sau înscrisul sub semnătură privată.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – poate fi orice persoană care răspunde penal şi care se foloseşte de înscris
cunoscând că este fals. Participaţia este posibilă în toate formele sale.
Subiectul pasiv – este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin folosirea înscrisului fals.
4. Latura obiectivă
Elementul material – constă în acţiunea de folosire a înscrisului în vederea producerii de
consecinţe juridice. Simpla arătare a documentului unei alte persoane pentru a-i cere părerea ori
simpla deţinere a înscrisului fals nu este infracţiune
Cerinţa esenţială - înscrisul să fie folosit în vederea producerii unei consecinţe juridice.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică
acordată înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată.
Legătura de cauzalitate – decurge din însăşi săvârşirea faptei, fiind o infracţiune de rezultat.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe. Mobilul şi scopul nu au relevanţă pentru existenţa
infracţiunii.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Legiuitorul pedepseşte doar fapta consumată atunci când acţiunea de folosire, prezentare,
depunere sau invocare a înscrisului falsificat a fost dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată.
Nu are relevanţă dacă persoana fizică sau juridică, căreia i-a fost prezentată înscrisul l-a analizat,
examinat ori s-a pronunţat cu privire la valabilitatea sa ori i-a dat eficienţă juridică în raport cu
conţinutul său falsificat. Infracţiunea poate exista şi în forma continuată sau în concurs real de
infracţiuni.
Celor două modalităţi normative rezultate din text le corespund o mare varietate de
modalităţi faptice.
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea
producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă,
când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub
semnătură privată.
FALSIFICAREA UNEI ÎNREGISTRĂRI TEHNICE
1. Reglementarea legală Art. 324 - Falsificarea unei înregistrări tehnice
(1) Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea
atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau
împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a înregistrării ori de încredinţarea
acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează folosirea unei înregistrări tehnice falsificate în
vederea producerii unei consecinţe juridice.
(3) Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înţelege atestarea unei valori,
greutăţi, măsuri ori a desfăşurării unui eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod automat, prin
intermediul unui dispozitiv tehnic omologat şi care este destinată a proba un anumit fapt, în vederea
producerii de consecinţe juridice.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special - îl formează relaţiile sociale a căror formare şi dezvoltare este
condiţionată de încrederea publică acordată autenticităţii înregistrărilor tehnice.
Obiectul material – este înregistrarea tehnică.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ - poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia penală fiind
posibilă sub toate formele.
Subiectul pasiv – este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin folosirea unei înregistrări
tehnice falsificată.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin două acţiuni succesive şi anume:
- falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a înregistrării ori de încredinţarea acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice
- folosirea unei înregistrări tehnice falsificate în vederea producerii unei consecinţe juridice Cerinţa esenţială – falsificarea să fie făcută în vederea folosirii în scopul de a produce
consecinţe juridice
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în
autenticitatea înregistrărilor tehnice.
Legătura de cauzalitate – se impune stabilirea legăturii de cauzalitate.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe calificată prin urmărirea producerii unui anumit
scop.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Tentativă nu se pedepseşte. Infracţiunea consumată se realizează în momentul falsificării
înregistrării tehnice şi folosirii acesteia în vederea producerii de consecinţe juridice.
Celor două modalităţi normative le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.
Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea
atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau
împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a înregistrării ori de încredinţarea
acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează folosirea unei înregistrări tehnice falsificate în vederea
producerii unei consecinţe juridice.
FALSUL INFORMATIC
1. Reglementarea legală Art. 325 - Falsul informatic
Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona,
fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi
utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special - îl formează relaţiile sociale a căror formare şi dezvoltare este
condiţionată de încrederea publică acordată autenticităţii şi veridicităţii datelor informatice.
Obiectul material – este suportul pe care sunt înscrise datele informatice.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ - poate fi orice persoană care răspunde penal, şi de regulă are acces la date şi
programe informatice, participaţia penală fiind posibilă sub toate formele.
Subiectul pasiv – este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin datele informatice
falsificate.
4. Latura obiectivă
Elementul material se realizează prin introducerea, modificarea sau ştergerea, fără drept, de
date informatice ori restricţionarea, fără drept, a accesului la aceste date, rezultând date
necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe
juridice.
Cerinţa esenţială – falsificarea să fie făcută în vederea folosirii în scopul de a produce
consecinţe juridice
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în
autenticitatea şi realitatea datelor informatice.
Legătura de cauzalitate – se impune stabilirea legăturii de cauzalitate.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe calificată prin urmărirea producerii unui anumit
scop, respectiv producerea unor consecinţe juridice.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Tentativă nu se pedepseşte. Infracţiunea consumată se realizează în momentul realizării
activităţii ilicite.
Celor patru modalităţi normative le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.
Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona,
fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi
utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
FALSUL ÎN DECLARAŢII
1. Reglementarea legală Art. 326 - Falsul în declaraţii
Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în
art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei
consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor,
declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la
2 ani sau cu amendă
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror formare şi dezvoltare este
condiţionata de existenţa încrederii în declaraţiile susceptibile să producă consecinţe juridice.
Obiectul material – nu există decât dacă declaraţia falsă este făcută în scris.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ
Poate fi orice persoană care răspunde penal participaţia fiind posibilă în toate formele. În
situaţia în care este un funcţionar care consemnează o declaraţie ştiind că este falsă şi nu sesizează
organul de urmărire penală atunci acesta săvârşeşte infracţiunea prevăzută şi pedepsită prin articolul
267 C. Pen.
Subiectul pasiv – este persoana fizică sau juridica prejudiciata.
4. Latura obiectivă
Elementul material – constă în acţiunea de a face o declaraţie necorespunzătoare
adevărului. Nu are importanţă dacă declaraţia s-a făcut scris sau oral şi nici la iniţiativa cui se dă
declaraţia. De asemenea, nu are relevanţă nici dacă declaraţia s-a făcut direct sau prin intermediari şi
nici în ce limbă s-a făcut.
Cerinţe esenţiale
Pentru existenţa infracţiunii trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:
- să fie făcută în faţa unui organ sau instituţie de stat ori a altei unităţi din cele la care se referă articolul 176 C. Pen.
- declaraţia să fie aptă, să producă consecinţele juridice preconizate de făptuitor. Urmarea imediată – constă în crearea stări de pericol.
Legătura de cauzalitate – rezultă din însăşi săvârşirea faptei.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Se pedepseşte doar infracţiunea consumată, moment realizat atunci când declaraţia a fost
dată şi înregistrată.
Celor două grupe de modalităţi normative le corespund o mare varietate de modalităţi
faptice.
Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în
art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei
consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor,
declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la
2 ani sau cu amendă
FALSUL PRIVIND IDENTITATEA
1. Reglementarea legală Art. 327 - Falsul privind identitatea
(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane,
făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi
desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la
dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un
funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile
spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror naştere şi normală dezvoltare şi
desfăşurare se bazează pe încrederea publică acordată constărilor făcute de organele sau instituţiile
de stat sau alte unităţi din cele la care se referă articolul 145 C. Pen. cu privire la identitatea
persoanelor.
Obiectul material – poate fi buletinul de identitate, cartea de identitate, paşportul, carnetul
de serviciu, carnetul de student, legitimaţie de serviciu, etc.
3. Subiecţii infracţiunii
Subiect activ – poate fi orice persoană care răspunde penal participaţia fiind posibilă sub
toate formele.
Subiect pasiv – este organul sau instituţia de stat ori altă unitate din cele la care se referă
articolul 145 C. Pen.
4. Latura obiectivă
Elementul material al infracţiunii se realizează fie prin acţiunea de prezentare ori atribuire a
unei identităţi false fie, în varianta asimilată prin acţiunea de încredinţare a unui înscris care
dovedeşte starea civilă ori serveşte pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit pe nedrept.
Cerinţe esenţiale
- să se realizeze în faţa unui organ sau instituţie de stat ori al unei unităţi din cele la care se
referă - articolul 176 C. Pen.;
- fapta să producă consecinţe juridice pentru sine ori pentru altul;
- în varianta asimilată încredinţarea înscrisului să se facă în scopul de a fi folosit pe nedrept.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru activitatea organelor sau
instituţiilor de stat ori al altor unităţi din cele la care se referă articolul 176 C. Pen.
Legătura de cauzalitate – rezultă din însăşi materialitatea faptei fiind o infracţiune de
rezultat.
5. Latura subiectivă
Vinovăţia în cazul acestei infracţiuni poate lua doar forma intenţiei direct.
6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea consumată condiţie îndeplinită atunci când s-au
produs urmările socialmente periculoase. Nu are relevanta dacă fapta a produs sau nu consecinţe
juridice.
Cele două modalităţi normative care rezultă din text pot avea o mare varietate de modalităţi
faptice.
Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane,
făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi
desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la
dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un
funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, pedeapsa
este închisoarea de la unu la 5 ani.
Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre
a fi folosit fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
INFRACŢIUNI DE FALS COMISE ÎN LEGĂTURĂ CU AUTORITATEA UNUI STAT STRĂIN
Art. 328 - Infracţiuni de fals comise în legătură cu autoritatea unui stat străin
Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte acte emise de
o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizaţie internaţională instituită printr-un
tratat la care România este parte sau declaraţii ori o identitate asumate în faţa acesteia.