2
N-aş putea spune ce anume m-a deter- minat să mă întorc în acel sat. Mai fu- sesem acolo încă de două ori, cu 16 şi cu 7 ani în urmă. Prima dată, vara, prin august, la al doilea drum, toamna. Mai fă- cusem şi alte încercări, dar toate celelalte, inexplicabil aproape, eşuaseră: o pană de maşină, indicaţii eronate date de trecători, podul de peste Jijia, ce leagă satul Grădinari de Medeleni, stricat… Peripeţiile n-au lipsit nici acum. Pornisem cu gândul să merg de la Iaşi către vama Sculeni, de unde, făcând la dreapta pe lângă Prut, spre sud, ar fi rămas doi sau trei kilometri până la Medeleni… Fiind încă în Iaşi, n-am respectat indicatoarele rutiere şi am ieşit din oraş către Movileni, aşadar că- tre nord, pe unde nu mai fusesem nicioda- tă. Ca să descopăr, mergând spre Horleşti, la nici doi paşi de dulcele târg, la trecerea din iarnă spre primăvară, întreagă atmosfe- ra Iaşilor de odinioară… Era ca şi cum m-aş întors în timp la casa bunicilor şi, urcân- du-mă în pod, aş fi descoperit acolo cufe- rele cu jucării din copilărie… M-am trezit la realitate abia când am ajuns la Punctul de trecere frontieră de la Sculeni. La câţiva me- tri de vamă, întreb un bărbat, îmbrăcat cu o pufoaică de culoarea pământului: - Pe unde să o luăm ca să ajungem la Medeleni? - Nu ştiu, îmi răspunde, cercetându-mă cu doi ochi, albaştri, unul dintre ei abia ză- rindu-se printre pleoapele strânse, ca şi cum ar fi fost fixat către cătarea unei puşti invizibile. Eu aştept un localnic să mă treacă frontiera... - Aţi greşât drumul, iese grăbită, dintr-o dugheană, o duduie, căreia îi zvâcneau muşchii pe sub taiorul subţire… Trebui sî vă întoarşiţ înapoi spre Iaş, şî di-acolu sî merjiţ spri Valea Lungî, Aroneanu… - De ce să ne întoarcem? De aici sunt cel mult trei kilometri până la Medeleni… - Păi, dacî ştiţ, di şi mai întrebaţ?!... I-am mulţumit pentru lămurire şi mi-am adus aminte de procedeul găinilor care vor să iasă din ogradă… Merg pe lângă gard, şi la fiecare despărţitură dintre şipci, încearcă să treacă… Pe primul drum către dreapta, drum de căruţe, ne-am înfundat… Cineva răsturnase de-a lungul lui spărturi din clă- diri dărâmate: fier-beton, piatră, cărămizi… Ceva mai departe, trăseseră cu plugul nişte brazde adânci, aparent fără nici un rost… Am descoperit în schimb clădirea unui fost spital, transformat prin 2004 în unitate so- cială, şi ea dezafectată apoi…. O construc- ţie superbă, parcă de conac de pe timpuri, acum în paragină, mi-a amintit dintr-o dată de vremurile când la Medeleni un alt conac se umplea în toiul verii de larma glasurilor de copii, de mirosul florilor de sânziene şi al plăcintelor poale-n brâu… Ne-am întors şi după câteva zeci de metri am intrat pe următorul drum, ajun- gând repede la un pod peste Jijia. O fe- meie robustă, parcă prea bronzată pentru mijlocul lunii martie, ce mâna un cal, înhă- mat la o căruţă, ne-a sfătuit să mergem pe drumul de pe dig, pe stânga râului, până la un alt pod, de unde vom vedea, către est, Medelenii… Dau să plec şi mă întorc, fulgerat de o întrebare: m-a deter- ă întoarşiţ înapoi spre Iaş şî di-acolu sî Dacă n-ar fi fost cartea lui Ionel Teodoreanu… mer - cel m - adu să ia la e să t drum răst diri Cev braz Am vă Se ajunge greu la Medeleni. Locul, evocat de Ionel Teodoreanu în pagini de un copleșitor lirism, există și astăzi. A mai rămas și numele așezării. A mai rămas și biserica veche, adăpostind câteva icoane, spre care se vor fi ridicat și privirile viitorului prozator, ce avea pe atunci abia 14 ani. Romanul La Medeleni, publicat între 1925 și 1927, își va trage seva din peripeţiile trăite în vara anului 1911 – iată, tocmai se face veacul - la conacul unor prieteni, aflat între albia Jijiei și a Prutului. 6 România pitorească

Medeleni Teodoreanu

Embed Size (px)

DESCRIPTION

reportaj azi

Citation preview

  • N-a putea spune ce anume m-a deter-minat s m ntorc n acel sat. Mai fu-sesem acolo nc de dou ori, cu 16 i cu 7 ani n urm. Prima dat, vara, prin

    august, la al doilea drum, toamna. Mai f-cusem i alte ncercri, dar toate celelalte, inexplicabil aproape, euaser: o pan de main, indicaii eronate date de trectori, podul de peste Jijia, ce leag satul Grdinari de Medeleni, stricat

    Peripeiile n-au lipsit nici acum. Pornisem cu gndul s merg de la Iai ctre vama Sculeni, de unde, fcnd la dreapta pe lng Prut, spre sud, ar rmas doi sau trei kilometri pn la Medeleni Fiind nc n Iai, n-am respectat indicatoarele rutiere i am ieit din ora ctre Movileni, aadar c-tre nord, pe unde nu mai fusesem nicioda-t. Ca s descopr, mergnd spre Horleti, la nici doi pai de dulcele trg, la trecerea din iarn spre primvar, ntreag atmosfe-ra Iailor de odinioar Era ca i cum m-a ntors n timp la casa bunicilor i, urcn-du-m n pod, a descoperit acolo cufe-rele cu jucrii din copilrie M-am trezit la realitate abia cnd am ajuns la Punctul de trecere frontier de la Sculeni. La civa me-tri de vam, ntreb un brbat, mbrcat cu o pufoaic de culoarea pmntului:

    - Pe unde s o lum ca s ajungem la Medeleni?

    - Nu tiu, mi rspunde, cercetndu-m cu doi ochi, albatri, unul dintre ei abia z-rindu-se printre pleoapele strnse, ca i cum ar fost xat ctre ctarea unei puti

    invizibile. Eu atept un localnic s m treac frontiera...

    - Ai gret drumul, iese grbit, dintr-o dughean, o duduie, creia i zvcneau muchii pe sub taiorul subire Trebui

    s v ntoari napoi spre Ia, di-acolu s merji spri Valea Lung, Aroneanu

    - De ce s ne ntoarcem? De aici sunt cel mult trei kilometri pn la Medeleni

    - Pi, dac ti, di i mai ntreba?!... I-am mulumit pentru lmurire i mi-am

    adus aminte de procedeul ginilor care vor s ias din ograd Merg pe lng gard, i la ecare despritur dintre ipci, ncearc s treac Pe primul drum ctre dreapta, drum de crue, ne-am nfundat Cineva rsturnase de-a lungul lui sprturi din cl-diri drmate: er-beton, piatr, crmizi Ceva mai departe, trseser cu plugul nite brazde adnci, aparent fr nici un rost Am descoperit n schimb cldirea unui fost spital, transformat prin 2004 n unitate so-cial, i ea dezafectat apoi. O construc-ie superb, parc de conac de pe timpuri, acum n paragin, mi-a amintit dintr-o dat de vremurile cnd la Medeleni un alt conac se umplea n toiul verii de larma glasurilor de copii, de mirosul orilor de snziene i al plcintelor poale-n bru

    Ne-am ntors i dup cteva zeci de metri am intrat pe urmtorul drum, ajun-gnd repede la un pod peste Jijia. O fe-meie robust, parc prea bronzat pentru mijlocul lunii martie, ce mna un cal, nh-mat la o cru, ne-a sftuit s mergem pe drumul de pe dig, pe stnga rului, pn la un alt pod, de unde vom vedea, ctre est, Medelenii

    Dau s plec i m ntorc, fulgerat de o ntrebare:

    m-a deter- ntoari napoi spre Ia di-acolu s

    Dac n-ar fi fost cartea lui Ionel Teodoreanu

    s vmer

    -cel m

    -

    adus iala es tdrumrstdiri CevbrazAm

    s vSe ajunge greu la Medeleni. Locul, evocat de Ionel Teodoreanu n pagini de un copleitor lirism, exist i astzi. A mai rmas i numele aezrii. A mai rmas i biserica veche, adpostind cteva icoane, spre care se vor fi ridicat i privirile viitorului prozator, ce avea pe atunci abia 14 ani. Romanul La Medeleni, publicat ntre 1925 i 1927, i va trage seva din peripeiile trite n vara anului 1911 iat, tocmai se face veacul - la conacul unor prieteni, afl at ntre albia Jijiei i a Prutului.

    6Romnia pitoreasc

  • De-a lungul i de-a latul- Cum l cheam pe cal?- Hii, Dnu!, zice femeia, smucind

    hurileRmsesem ca trznit, n mijlocul dru-

    mului, fcndu-mi cruceRugndu-l pe ofer s e atent, s nu

    rmnem nnmolii pe drumuri de cru-e, am pornit pe urmele leaurilor lsate de roi, cnd pe dig, cnd pe lng el, ca s ocolim barierele ce blocau din loc n loc trecerea. Dar lng cellalt pod, ne-a oprit un echipaj al Poliiei de frontier.

    - Ai fcut fotogra i!... - Da! S artm nepoilor cum arat

    Medelenii la ieirea din iarn n faa noastr, venind dinspre Grdinari,

    un drum de crue se pierdea dincolo de pod, spre stnga ntr-un plc de arbori des-frunzii, printre care se puteau zri cteva case: satul Medeleni. Interlocutorii, doi la numr, tocmai opriser un ATV de-a latul digului, fcuser ochii mari. Priveau lung ctre mine i aparatul de fotogra at atrnat de gt, apoi unul ctre cellalt, i iar ctre mine

    - Ne putei arta i o legitimaie?! n sfrit, am ajuns i pe ulia Medelenilor.

    M simeam sleit precum pmntul n zorii primverii dup o iarn n care nu a nins i ultimele resurse de ap de la suprafaa solului s-au evaporat spre gurile de ozon din naltul cerului. ntre ateptrile mele i ceea ce vedeam era o diferen uria. Mi-l nchipuiam pe Dnu, eroul crii lui Ionel Teodoreanu, ncercnd s nale un zmeu cnd nu era nici adiere de vnt ori alergnd fr de griji pe cmpurile nverzite i prin parcul din jurul conacului

    - Nene Boz, nene Boooz!...- Ce-i? - E un strin la conac. Are un aparat de

    lmat A venit cu un taximetru, are numr de Bucureti

    De la o cas, un copil, poate de vrsta personajului principal al romanului, strig la un vecin. Cel strigat, Zaharia Boz - voi a a curnd c are 82 de ani - ieise n veran-d, cutnd ctre noi. Va iei i nevasta lui, Tinca, fcndu-i de lucru la fntna a a-t la marginea uliei. nfirile celor doi mi-au alungat din minte plsmuirile despre

    paradisul de alt dat. Cutam n jur, doar, doar m voi putea aga de ceva. Dar nici mcar ciori nu vedeam. Fostul conac, vdu-vit de anexe i de pridvor i de prisp, cu ferestrele sparte, nconjurat de rmiele unui parc din care stenii de astzi au tiat arbori seculari, unii exotici, ca s-i pun pe foc arta jalnic. O biseric nou, urt, ri-dicat pe locul unde fuseser beciurile de altdat, era nchis Cei civa localnici, n mare parte btrni, trag tot la bisericu-a veche, pe care o gsisem i n celelalte cltorii, am gsit-o i acum, mai, mai s se prbueasc E ncropit din te miri ce, nu respect nici o regul de construcie, dar n simplitatea i srcia ei e att de frumoas i adun n ea abia sugerate taine ale lumii de altdat Cimitirul cteva mor-minte i cruci strnse n jurul ei i seam-n. Am pozat cruci, unele pstrnd nc, ncrustate n lemnul pe cale de a putrezi, nume ale tritorilor de acum o sut de ani. Pe altele nu mai rmseser nici mcar nume. Mcinate de timp, nu mai poi ti unde a fost o adncitur i unde a crpat lemnul. Am pozat case prsite, apte sau opt doar pe o singur uli

    N-am mai mers pn pe malul Prutului, a at la nici 20 de metri de gardul prbuit, ce nconjoar cimitirul i bisericua veche Ne preveniser cei doi poliiti; era riscant: avuseser peste noapte ceva schimburi de focuri cu tra cani de droguri!

    Am ncercat s-i dau cinci lei btrnului Boz, care pstra cheia de la biseric i a ve-nit cu noi s ne deschid. M-a refuzat. i s fac cu ii?! Pn n Grdinari, el mai aproapi sat, s civa kilometri Nu diparti di fos-tu conac, i un privatizat. Da nu adui dict beri, votc rom sucuri, cu chimicali!... eilal, mai n puteri, cumpr din Grdinari sau din Goleti, undi-i entru

    Era mbrcat n zdrene, i ieeau dege-tele de la picioare prin nclrile rupte Ct am fcut eu fotogra i, a strns de prin-tre morminte civa toporai, ca s mi-i d-

    ruiasc. Pe urm, i-a adus aminte c sunt din Bucureti, i se vor o li. i s v dau?! N-a vre s pleca di la Medeleni fr nishi o amintiri!... Apoi s-a luminat, dintr-o dat i, bucuros ca un copil, mi-a artat, lng o cruce veche, o piatr poate dintr-o alt cruce pe care se mai vedeau adnciturile unui an de demult: 1503! Cu un an nain-ti s moar tefan el Mare!..., mi-a spus el. Ochi scufundai n orbite, n care plpiau cald dou luminie parc dintr-o alt lume.

    coal n Medeleni nu mai este, num-rul de copii nu mai e su cient ca s e pl-tit un nvtor. Merg pe jos, cnd e vreme bun, pn la Grdinari Cic ar i un microbuz care s-i duc, dar nu l-a vzut nimeni i drumul peste Jijia, ce separ satul Medeleni de restul comunei, e aa de ru cnd plou, nct nu se poate intra de-ct cu o main de teren sau cu un ATV

    - Ce e acela un ATV? Aa, eva ca un tractor, numai c i mai

    nic merji mai rpidi Au ei de la fron-tier! m va lmuri un copil, cam de vrsta pe care o va avut i Ionel Teodoreanu n vremea cnd se prguiau n su etul lui ntmplrile fabuloase din anotimpul Medelenilor.

    n ciuda paraginii i uitrii n care se a scufundat, m-am desprins cu greu de acel trm, a at acum la margine de ar. M ncercau sentimente contradictorii, m ve-deam precum eroul basmului Tineree fr btrnee i via fr de moarte. Cuprins de dorul rdcinilor, asemenea acelui Ft-frumos, prsisem lumea, chipurile ci-vilizat, a oraului, pentru a m ntoarce n locul unde m nscusem i unde aveam s gsesc doar ruine i cteva cruci - un cimitir btrn la subsuoara Prutului.

    (...) Dac n-ar fost crile lui Ionel Teodoreanu, care mi-au nclzit vacanele de adolescent, n-a clcat niciodat la Medeleni

    n Iftimie NESFNTU

    un dr

    7Nr. 467/2011