Medicatia intracanalara in secolul XXI
Student: Dragason Radu-Stefan An 6, Seria 2, Grupa 16 Medicatia
intracanalara este utilizata pentru a reduce numarul de
microorganisme din interiorul canalului radicular infectat.
Instrumentarea macanica a canalului radicular este o etapa
importanta in eliminarea microorganismelor patogene si se asociaza
cu irigantii canalari care au scopul de lubrifiere si antiseptizare
a canalului. Prin acest mijloc mecano-chimic se elimina o parte
importanta din microorganisme. Medicatia intracanalara poate fi
clasificata in solutii de irigare si medicatie ce ramane in
interiorul canalului, intre programari. IRIGANTII Hipocloritul de
sodiu este cel mai folosit irigant intracanalar avand atat efect
antimicrobian, cat si de solubilizare a tesutului organic.
Hipocloritul de sodiu este auto-limitat in ceea ce priveste
capacitatea lui antimicrobiana si de aceea trebuie reimprospatat
cat de frecvent se poate. Nu trebuie fortat dincolo de apex, pentru
ca este toxic si poate provoca necroza tesutului periapical. De
asemenea au fost propuse variatii de concentratie pentru folosirea
acestui irigant intre 0,5% pana la 5,25, el devenind puternic
iritant la o concentratie de peste 6%. (1) Acidul
etilendiaminotetraacetic (EDTA 17%) este un agent de chelare
frecvent folosit in asociere cu Hipocloritul de sodiu pentru a
indeparta detritusul dentinar ramas dupa instrumentare. Actiunea sa
antibacteriana este slaba, are insa actiune demineralizanta si
decalcifianta la nivelul dentinei pericanalare. (1) Clorhexidina 2%
este un alt irigant eficient, folosit impotriva microorganismelor
din canalul radicular. Este mai putin toxic in comparatie cu
Hipocloritul de sodiu, dar ii lipseste capacitatea de a dizolva
tesutul organic. Este un lavaj de indepartare a NaOCl inainte de
obturatia de canal. (2) MTAD este un amestec de Doxiciclina, Acid
citric si Tween 80, avand o puternica actiune antiseptic si de
eliminare a detritusului dentinar remanent. Se foloseste in
alternanta cu NaOCl, deoarece MTAD nu este dizolvant tisular.
(1)
Ca o concluzie, aceste solutii de irigare nu pot ramane pe o
perioada indelungata de timp in canalul radicular pentru faptul ca
au o toxicitate crescuta si capacitatea acestora de difuziune
periapicala cu aparitia complicatiilor la acest nivel si
compromiterea cazului clinic.
In tratamentul dintilor cu pulpa vitala nu este nevoie de
medicatie intracanalara. Totusi sunt situatii in care nu putem sa
finalizam tratamentul intr-o sedinta din diverse cauze, in aceast
caz este indicat obturarea canalului radicular cu pansament
provizoriu pe baza de antibiotic, tratament folosit intre sedinte
si cu o obturatie coronara etansa de buna calitate. (2)MEDICATIA
DINTRE SEDINTE In practica curenta, medicatia intracanalara de
electie in tratarea gangrenelor pulpare si parodontita apicala
cronica este bazata pe eficacitatea Hidroxid de Calciu.
Proprietati: Inducerea formarii de tesut calcificat Actiune
antimicrobiana atat asupra germenilor gram pozitiv cat si gram
negativ Descompunerea materialului necrotic Eliminare asecretiei
persistente din canale Controlul resorbtiei radiculare
Biocompatibilitate tisulara Ph alcalin ,,Pe langa eliminarea
bacteriilor intracanalare are functia de neutralizarea activitatii
biologice a lipopolizaharidului bacterian si face ca tesutul
necrozat sa fie mai sensibil la actiunea de solubilizare a NaOCl in
sedinta a 2-a; ,, (2) Indicatii: Necroza, gangrena pulpara simpla
si parodontita apicala cronica Resobtie radiculara externa si
interna Apexificare Fracturi orizontale Cai false Fractura
orizontala inchisa Dupa replantarea unui dinte avulsionat
Modul de prezentare al hidroxidului de calciu poate fi pasta sau
pulbere si lichid. Se folosesc paste care nu fac priza in canal
(Pulpdent; Reogan ) sau se poate prepara extemporaneu din pulbere
de hidroxid de calciu si sulfat de bariu in amestec cu apa
distilata / ser fiziologic / xilina / clorhexidina, pana la
consistenta dorita. (3)
Exista dovezi in literatura de specialitate ca majoritatea sau
chiar toate canalele radiculare mentin o varietate de
microorganisme patogene dupa o preparare chemo-mecanica de canal
corecta, la sfarsitul primei sedinte de tratament.Conform lui
Bristo.M si colab. au raportat ca hidroxidul de calciu este un
medicament cu eficienta mare, 34 din 35 de canale tratate au fost
raportate ca nu mai prezinta bacteriile patogene dupa 4 saptamani
de tratament. (2)Eficacitatea hidroxidului de calciu intraoperator
a fost raportat de Sjo si colab. Care au demostrat ca dupa 7 zile
de tratament, sunt eliminate toate bacteriile din canalul
radicular. (2)
BIBLIOGRAFIA: 1. John S. Rhodes, Advanced Endodontics Clinical
Retreatment and Surgery, 2006, pag. 85- 131.
2. Markus H, Unni A, Homan Z, Eradication of endodontic
infection by instrumentation and irigation solutins, 2005, pag.
80-87.
3. Ioan Valeriu Cherlea, Endodontie, Editura Cermaprint, 2010,
pag.195-198.
