Imperiul Vechiului Babilon

Cel mai celebru oraş din Antichitatea orientală, Babilonul (forma elenizată a akkadianului Babilim-in semita,Poarta zeilor)ia fiinta pe malul Eufratului in mileniul III,insa in primele secole de existenta cunoaste o modesta dezvoltare.Prime mentiune documentara a orasului pare a data din timpul domniei suveranului akkadian Şar-kali-şarri(2254-2230),cand acest oras facea parte din marele Imperiu akkadian si purta vechiul nume de Kadingir.Structura etnica a populatiei este marcata de patrundere triburilor semite ale akkadienilor,apoi,la sfarsitul mileniului,de cele ale amoritilor.

Grupul amorit instalat în Mesopotamia centrală şi-a concentrat atenţia asupra Babilonului,si daca, pana la sosirea amoritilor,Summerul era centrul cel mai important al Mesopotamiei, dupa aceea, Babilonul l-a inclouit pe plan politic.Situat in inima Mesopotamiei,acolo unde se apropie albiile Tigrului si Eufratului,Babilonul se afla la incrucisarea marilor drumuri comerciale care duceau din Asia Mica si Transcaucazia spre Golful Persic,si de pe coasta Siriei pana in Podisul Iranului.Datorita pozitiei sale geografice,Babilonul inregistreaza la inceputul mileniului II,dupa disparitia hegemoniei summeriene, odata cu sfarsitul celei de-a treia dinastii din Ur,o rapida ascensiune,depasind ca bogatie orasele vecine Kiş şi Akkad. Afirmarea Babilonului ca putere politica si culturala de prim rang are loc dupa fondarea primei dinastii amorite de catre Sumuabum (1894-1880).Timp de aproape un mileniu si jumatate Babilonul va fi cea mai stralucita metropola politica si culturala a Mesopotamiei meridionale, influentand puternic civilizatiile Orientului Apropiat. Istoricii greci au dat numele Babilonia regiunii meridionale a Tarii dintre cele doua fluvii care a gravitat pana in secolul al VI-lea in sfera de influenta politico-spirituala a Babilonului. Idiomul babilonian evolueaza ca un dialect al akkadienei,folosind aceleasi cuneiforme. Preluand elemente si traditiile civilizatiei summero-akkadiene-in religie,drept, stiinta, arta, literatura, continuitatea este vizibila,cu unele modificari impuse de noile realitati politice, civilizatia babiloniana codifica si raspandeste in intregul Orient aceste valori.Desi summeriana dispare ca limba vorbita,ea supravietuieste in domeniul cultului si al literaturii. Istoria acestei epoci ne este destul de bine cunoscuta,datorita numarului mare de documente pastrate, printre care cele mai interesante sunt:Codul lui Mahhurabi-o vasta colectie de legi, corespondenta administrativa a regilor cu unii functionari locali,in fine niste documente diplomatice de mare valoare.

Triumful Babilonului.Opera lui Hammurapi(1792-1749)

Babilonul iese din intuneric pe vremea dinastiei a treia din Ur, fiind guvernat la vremea aceea de un ensi. In secolele XXI-XXI,ceva mai târziu decât grupările amorite ale lui Işbierra şi Naplanum, în Mesopotamia pătrunde o nouă grupare vest semitică, care s-a aşezat la sud de oraşul Kiş. Această grupare avea ca divinitate supremă pe Marduk. La un secol după căderea Imperiului sumerian, un şef amorit, Sumuabum–fondatorul primei dinastii babiloniene (1894-1594)se instalează în Babilon si ia titlul regal. El nu recunoaşte autoritatea regatelor Isin şi Larsa, şi iniţiază o serie de expediţii, care i-au sporit teritoriul. O serie de oraşe ca Dilbat, Sippar, Kazallu, Kish şi Maradi sunt subordonate.In secolul urmator,urmasii lui Sumuabum sunt rapid asimilati vietii urbane. Babilonul se dezvolta,sunt construite noi canale si temple.Tot în această perioadă începe şi construirea zidului de incintă al Babilonului.In timpul domniei regelui Şamşi-Adad I(1813-1780) Babilonul este obligat temporar sa se recunoasca vasal Assiriei. Judecand dupa documentele epocii,relatiile externe ale Babilonul,ale regilor elamiti,intariti in Larsa,ale regilor intinsului stat Mari de la apus de Eufrat si a oraselor din Mesopotamia centrala

si nordica,constiuiau o complicata si incurcata impletitura de interese.Dincolo de rivalităţile politice, în sudul Mesopotamiei mai ales, existau conflicte mult mai grave ce repuneau în discuţie înseşi bazele societăţii mesopotamiene. Starea de tensiune poate fi sesizată în mod indirect, prin prisma măsurilor pe care au fost obligaţi să le ia diferiţi suverani mesopotamieni pentru a redresa situaţia. Problema esenţială a epocii este legată de noul rol pe care a început să-l joace acum proprietatea particulară în economia şi în societatea mesopotamiană. Această evoluţie s-a afirmat mai cu seamă în detrimentul templelor care nu mai erau –excepţie făcând palatul- singurele posesoare de pământuri şi ateliere. Secularizarea statului, care s-a accentuat sub prima dinastie din Babilon, a fost precedată de o secularizare a economiei. În această epocă diferiţi suverani mesopotamieni au luat numeroase măsuri care au dus la consolidarea legală a proprietăţii particulare. În secolele următoare, regatul babilonian va fi în competiţie cu celelalte state amorite pentru dominaţia în Mesopotamia. Cel mai important reprezentant al acestui regat este Hammurabi (1792-1749).La acea vreme,existau deja trei state puternice-Assiria,unde domnea Samsi-Adad I,E nunna si Larsa,care dobandisera hegemonia in Mesopotamia. Dupa o vreme, Hammurapi seș gandeste din ce in ce mai mult la ideea unui imperiu cu capitala la Babilon,care urma sa fie la fel de intins ca si teritoriile stăpanite de cea de-a treia dinastie din Ur.Prin întreaga sa activitate, Hammurabi a transformat statul babilonian în cel mai mare imperiu cunoscut până atunci în Orientul apropiat. Inscripţiile descoperite în Babilon, precum şi în oraşul Mari ne permit să ne facem o idee despre evoluţia acestei domnii. Urmand la tron tatalui sau,Sin-mubalit,Hammurabi devenea stapanul unui mic regat din centrul Mesopotamiei,cu o suprafata de 35 000 km2.Regele acestui stat modest,un bun administrator si un politician prudent,nu este un mare om,asa cum s-a crezut multa vreme. Nu exista dovezi ca Hammurapi ar fi avut calitati deosebite ca militar,chiar daca a obtinut cateva victorii importante.A avut,in schimb un acut simt al diplomatiei,stiind sa actioneze cu prudenta in conditiile dificile cu care a fost nevoit sa se confrunte.Vasal al lui Şamşi-Adad I pana la moartea acestuia,el stie sa-si astepte ora.Printr-un abil joc al aliantelor,el isi consolideaza pozitia in Mesopotamia,apoi trece la o politica expansionista urmarita cu o impresionanta tenacitate.El foloseste,nu numai fortele sale armate,dar si diferitele mijloace diplomatice.Hammurabi incheie o alianta cu Zimrilin,suveranul din Mari,si apoi infrange, rand pe rand,pe toti adversarii.La inceputul domniei cucereste orasele Isin,Uruk si Ur din Summer,apoi isi consolideaza pozitia in Mesopotamia centrala,avand pentru aceasta consintamantul aliatului sau Zimrilin,care,intr-una din scrisorile sale diplomatice,ii lasa mana libera de actiune in Akkad,spunand:

“Daca principii din E nunna te vor recunoaste,esti indreptatit sau fii rege al tarii E nunna. Darș ș daca nu te vor recunoaste apoi aseaza acolo pe acela care se gaseste la tine,pentru a domni asupra lor.”

Luptele purtate de Hammurabi cu vechiul sau rival, puternicul rege al Larsei,Rim-Sin,,au fost darze si de lunga durata. In cel de-a 31-lea an de domnie „cu ajutorul zeilor Anu si Enlil,el a zdrobit tinutul Emutbal si pe regele Rim-Sin”punandu-l pe fuga si a anexat Summerul la regatul sau.Sprijinit de fortele armate ale Regatului Mari,Hammurabi supune tinuturile nordice ale Mesopotamiei.Dupa ce isi consolideaza pozitia aici,isi intoarce fortele impotriva lui Zimrilin,care ii fusese aliat timp de douazeci de ani.Dupa doua atacuri,in anii 33 si 35 de domnie,regele din Mari este invins in 1694,iar capitala sa stearsa defintiv din istorie dupa un mileniu de neintrerupta existenta.Dupa moartea lui Şamşi-Adad I,Assiria recunoaste si ea suzeranitatea babiloniana,Hammurabi devenind stapanul necontestat al Mesopotamiei si al partilor orientale ale Siriei.Adoptand titlul de „Rege al Summerului si Akkadului,rege al celor patru parti ale lumii”,suveranul Babilonului tradeaza aspiratiile sale spre o monarhie universala. Către 1760 Imperiul babilonian era deja constituit.Unele documente vorbesc despre existenta anumitor legaturi diplomatice intre Babilon si statul Ugarit din nordul Siriei. Astfel, intr-unul dintre documentele din acea vreme se spune:

“Lui Zimrilin spune-i aceasta:Asa vorbeste Hammurabi,fratele tau:”Un om din Ugarit mi-a scris chiar acum urmatoarele “Arata-mi unde este resedinta lui Zimrilin.Vrea s-o vad”. Acum, prin acelasi curier trimit pe fiul sau la tine.”

Dar Imperiul lui Hammurabi nu era mai solid decat alte constructii politice ale amoritilor si nu-i va supravietui intemeiatorului sau. Productia artistica din timpul sau nu a lasat alta mostenire decat stelele care denota raceala unei arte oficiale inferioare celei din Mari.Dar nu aceste realizari ii vor asigura lui Hammurapi un loc aparte in analele istorice, si amoritul din Babilon merita sa fie amintit pentru codul care-i poarta numele si pentru activitatea intelectuala din capitala sa.

Codul lui Hammurabi

Suveranii babilonieni considerau ca nu ei au puterea,cu ca aceasta este primita de la zei, trebuind sa si-o asume ca pe o datorie sau o misiune divina si sa urmareasca instaurarea dreptatii si a pacii. Pe plan, intern efortul lui Hammurabi s-a concentrat asupra unificării instituţiilor şi a normelor juridice, formării unei armate permanente şi organizării schimbului la mare distanţă. Din păcate, cu excepţia codului de legi, care reprezintă o sursă majoră de informaţie, lipsesc arhivele de palat care să permită reconstituirea, în detaliu, a sistemului administrativ. Daca regi din epocile Ur si Isin-Larsa au publicat culegeri de legi,dar cea a lui Hammurapi este cea mai ampla si mai bine conservata. După unii assirologi, Codul lui Hammurabi nu are nici o legătură cu cutumele legale ale epocii, si nu pare sa fi fost vreodata aplicat;se poate crede ca este vorba in primul rand de o opera de propaganda,menita sa glorifice bunele intentii si energia unui suveran,care spera sa starneasca astfel cu anticipatie recunostiinta popoarelor supuse si sa-i descurajeze pe delicventi;dupa care s-a continuat aproape pretutindeni aplicare cutumelor nescrise. In consecinţă, codul „n-ar trebui luat ca nişte directive normative în felul legilor post-biblice sau romane” (Leo Oppenheim). Codul lui Hammurabi-cel mai vechi cod de legi din istorie ajuns pana la noi,redactat intr-o limba akkadiana clara si precisa,cu caractere cuneiforme arhaice s-a pastrat pe o stela de diorit descoperita la Susa,de arheologul francez Morgan in anul 1901, probabil una dintre copiile expuse in principalele orase ale Imperiului.Pe capatul de sus al coloanei e reprezentat Hammurabi,stand intr-o poza solemna in fata zeului Şamaş aşezat pe tron. Restul coloanei este acoperit de textul cuneiform care contine 247 articole de lege.Cinci coloane,care contin 35 de articole sunt zgariate,probabil de un cuceritor elamit care a dus acest monument ca trofeu la Susa.Aceasta intrerupere de text poate fi reconstiuita dupa copii ale caestui cod,de care funtionarii si judecatorii din Babilonul antic se foloseau in studiul si practica lor judiciara. Codul regelui babilonian a avut o raspandire semnificativa,avand in vedere ca multe dintre dispozitiile sale vor fi reproduse in epocile ulterioare, fiind descoperite copii chiar in biblioteca regelui assirian Assurbanipal. Codul pe care suveranul babilonian îl promulgă adună şi sistematizează traditia summeriana, incluzând şi elemente specific semite. În el se simte limpede incercarea legiutorului de clasa pe grupe articolele de lege inrudite prin continut,totusi acesta nu poate fi considerat un cod in adevaratul inteles al cuvantului,ci mai curand o colectie de hotarari judiciare(drept cauzal). Desi nu exista o distributie sistematica a materiilor,sunt configurate o serie de sectiuni. Codul cuprindea trei părţi:

introducerea în care afirmă intenţia lui Hammurabi de a instaura o administraţie pe temeiul dreptăţii;

dispoziţiile cu caracter civil şi penal privitoare la numeroase aspecte juridice ale vieţii economico-sociale;

încheierea în care regele îi ameninţa cu un blestem pe cei care îi vor încălca hotărârile. In introducere se spune ca intocmirea codului are scopul de a stabili dreptatea in tara;apoi regele isi enumera titlurile,isi preamareste maretia si aminteste binefacerile aduse tarii.In partea a doua,cea principala,sunt insirate articole de drept penal si procedura juridica, articole care trateaza despre dreptul de proprietate-furt si jaf,despre drepturile militarilor. Alte articole

speciale trateaza despre drepturile de proprietate imobiliara,despre comert, despre dreptul familial, dreptul cautiunii, despre vatamarea integritatii corporale,despre munca arhitectilor si a constructorilor de corabii,despre angajarea bratelor de munca si despre sclavie. Codul lui Hammurabi are o excepţională valoare nu numai sub raport juridic, si completat cu corespondenta administrativa a regelui si cu contractele din timpul respectiv,da insa tabloul cel mai complet cu putinta al unei societati din Orientul Apropiat antic.Monarhia, care trebuie sa intelege sa se afirme pe seama autoritatilor traditionale,numeste si incadreaza judecatori,care trebuie sa inlocuiasca jurisdictia municipala a oraselor.Suveranul din Babilon,care doreste sa starpeasca razbunarea,sesizeaza corect ca o compensare pecuniara pentru crima risca sa fie considerata insuficienta;in consecinta codul pedepseste dur tot felul de delicte si aplica legea talionului sub forma sa cea mai brutala.De exemplu:

“Daca un arhitect a construit pentru o alta persoana o casa si nu a facut-o trainica,astfel incat casa s-a daramat si stapanul casei a murit,arhitectul respectiv va fi condamnat la moarte. Daca a murit copilul stapanului casei,va fi condamnat la moarte,copilul arhitectului respectiv.”

In sfarsit,regalitatea intervine in domeniul economic,fixand preturile produselor alimentare curente si,in cod,salariile.Motivul acestei interventii nu ne este clar:sa fie vorba despre manipularea etalonului de valoare,de un raspuns ipocrit la plangerile clasice impotriva cresterii preturilor?In orice caz,trebuie sa constatam ca salariile stipulate in contractele din epoca respectiva sunt cu mult masi mari decat cele din cod. In încheiere, câteva cuvinte vădesc orgoliul justificat al suveranului pentru opera dusă la bun sfârşit:

„Eu am pus capăt războiului,/ Am favorizat bunăstarea ţării,/ Am făcut ca poporul să-şi găsească odihna în locuinţe liniştite,/ Nu am îngăduit ca în mijlocul lui să-şi afle loc cei care nu-i dau pace./ Marii zei m-au chemat,/ Şi eu am fost păstorul binefăcător, cu sceptrul dreptăţii,/ Umbra mea binevoitoare s-a întins asupra oraşului meu,/ În sânul meu am adunat popoarele din Sumer şi Akkad,/ Şi ele au prosperat sub ocrotirea mea,/ Le-am apărat cu înţelepciunea mea,/ Pentru ca, cel puternic să nu asuprească pe cel slab”.

Pe langa acest Cod,trebuiesc amintite o serie de tablite datate,redactate de scribi profesionisti-ca cei de la scoala din Sippar,care consemneaza o serie de fapte juridice pentru a preveni contestarea sentintelor. Fiecare document urmeaza o schema uniforma.Un capitol aparte este rezervat asa-numitelor „legi ale regelui”,mentionate in Cod si in numeroase texte. Unele au carcater general, altele special,iar problematica lor este diversa:drept succesoral, relatii intre creditori si debitori, drepturile preoteselor lui Şamaş.

Alte aspecte din epoca lui Hammurapi

Organizarea imperiului, opera esenţială a lui Hammurabi, era de tip patriarhal şi piramidal şi se întemeia pe laicizarea administraţiei şi a justiţiei. Existenţa unei jurisdicţii scrise consolida supremaţia statului, adică a suveranului şi a reprezentanţilor săi şi implica existenţa unei structuri deja ierarhizată a justiţiei –subordonată autorităţii monarhice.

Economia in epoca lui Hammurabi.Documentele din timpul lui Hammurapi, si mai cu seama colectia sa de legi ne permit sa reconstituim in linii general tabloul vietii economice a tarii. In primul rand trebuie ramarcata consolidarea proprietatii private.Cetatenii nu mai depindeau stict de templu sau de palat,chiar daca sanctuarele continuau sa primeasca donatii si sa indeplineasca rolul de banci-incheind contracte de imprumut si de instituii de binefacere-rascumparand prizoneri, acordand imprumuturi fara dobanzi.Dispar feudele militare,iar soldatii pot beneficia de uzufructul unor pamanturi regale.Palatul regal continua sa detina in proprietate pamantrui,pe care le inchiriaza colonilor.Ca si templul,Palatul devine o interindere capitalista,obtinand profituri de pe urma acordarii de imprumuturi sau monopolizand comertul

practicat de caravane in alte regiuni,cu toata ca si oamenii de rand puteau obtine licente de import. In acest mare stat centralizat,autoritatea de stat,sprijindu-se pe imensul fond funciar concentrat in mainile sale,acapareaza viata economica a tarii, incercand sa-i dirijeze dezvoltarea.Simtind cresterea permanenta a cererii de materiale de constructie,regele ia o serie de masuri pentru apararea padurilor;ele sunt impartite in “parcele” si date in administrarea unor “padurari”,care la randul lor ascultau de un padurar sef. S-a pastrat un document in care regele dispune sa se cerceteze chestiunea parcelarii padurilor date in grija padurarilor sefi Ablianum si Sinmaghir,si de asemenea, sa se afle cine a taiat copacii:”padurarii sau o mana straina”(adica un raufacator). Padurarii purtau raspunderea pazei padurilor.Calcarea datoriei de padurar era socotita crima si se pedepsea cu moartea. Cresterea vitelor continua sa aiba in Babilon aceasi mare insemnatate.Fanetele intinse, campiile si dealurile constituiau pasuni minunate,pe care pasteau turme si cirezi imense. Reglementand dreptul de a fi proprietar de vite,legiuitorul apara cu multa grija interesele bogatilor,care stapaneau cirezi intregi.Dupa codul lui Hammurabi,cel care inchiria o vita avea deplina raspundere pentru acea vita fata de stapan si era dator sa dea proprietarului despagubiri in cazul cand vita a suferit ceva-moarte,vatamarea ochilor,coarnelor,cozii sau copitelor.Lucrul acesta dovedeste ca anumiti bogati ajunsesera sa stapaneasca cirezi mari de vite,pe care le inchiriau probabil,saracilor.Alte articole din lege arata raspunderea pastorului pentru vitele care i-au fost incredintate si prevad pedepse grele in cazul cand ar schimba semnul facut cu fierul sau ar vinde o vita furata.Desigur ca legiuitorul apara in aceste articole interesele nobilimii,proprietari de mari cirezi de vite. Solul aluvial al mesopotamiei,bine ingrasat si udat de Tigru si Eufrat,a contribuit foarte mult la dezvoltarea agriculturii,care si-a pastrat intaietatea si in epoca babiloniana.Iata, de exemplu,ce se spune in aceasta privinta intr-un docuemnt din acel timp:

“Oare nu sti-scrie autorul unei scrisori-ca ogoarele sunt viata tarii?”

In aceasta epoca,aratul se facea cu plugul greu,primitiv,la care se injugau doi tauri.Uneori se injugau si oameni,ceea ce dovedeste ca munca sclavilor era larg folosita. Dezvoltata in virtutea conditiilor naturale;economia agricole depindea in mare masura de sistemul de irigatie.De aceea,Hammurabi da o mare atentie dezvoltarii irigatiei.El se lauda ca

“a facut o tara buna de lucrat,asemenea unui hambar plin cu grane...a adunat pe pamantul Summerului si Akkadului,populatia imprastiata,a adapat-o si a hranit-o,si a asezat-o in belsug si multumire.”

Din ordinul lui Hammurabi s-a sapat canalul Nar-Hammurabi-

“bogatia poporului,care aduce belsug de apa in Summer si Akkad,transforma malurile in regiuni bune de cultivat,ingramadeste mormane de grane si asigura in permanenta apa pentru populatia Summerului si Akkadului.”

Autoritatea de stat,prin persoana regelui,nu se ingrijeste numai de largirea retelei de irigatie, ci si de intertinerea ei in buna stare.Regele da mereu dispozitii functionarilor locali cu privire la curatirea canalelor si la alte lucrari in legatura cu irigatia.Daca intretinerea intregii retele de irigatie este o datorie a statului,apoi intretinerea ei pe portiuni era mai intai o sarcina a comunitatii. Articolele 53-56 din codul lui Hammurabi vorbesc despre aceasta sarcina.Aceste articole prevad raspunderea pe care o are fiecare membru al comunitatii pentru pastrarea in buna stare a portiunii de canal;in cazul cand zagazul ar fi suferit vre-o strucaciune din vina cuiva si apa ar fi inundat terenul veciunului,vinovatul trebuia sa despagubeasca pe proprietar pentru pierderile pricinuite. Daca insa nu avea posibilitatea de a plati despagubirea ,articolul 54 prevede ca el si averea sa trebuiau vanduti,iar cu banii realizati sa se plateasca daunele.O serie intreaga de alte documente ale timpului dovedesc marea grija pe care o purta autoritatea de stat

pentru intretinerea in buna stare a retelei de irigatie.Daca venea vestea la palatul regal ca,intr-o localitatea oarecare nu ajungea apa pentru udat pamantul,regele dadea imediat dispozitii functionarilor locali sa ia masurile necesare ca aceste campuri sa fie asigurate cu apa.Cei ce luau in arenda pamanturi regale trebuiau sa fie siguri ca au apa necesara udarii acestor pamanturi.In cazul cand apa nu ar fi fost suficienta,functionarii locali trebuiau sa ia masuri,fie pentru a asigurarea cantitatii de apa necesara, fie pentru schimbarea terenului lipsit de apa cu altul care putea fi indeajuns udat.Despre aceasta vorbesc numeroasele scrisori ale regilor care faceau raspunzatori-material-pe functionarii locali pentru normala functionare a instalatiilor de irigatie,de pe toate pamanturile arendate,In caz de seceta din cauza proastei irigari,functionarul respectiv era obligat la plata diferentei din arenda. Pe langa agricultura si cresterea vitelor,ajunge la mare dezvoltare si pomicultura.De aceea, se vorbeste despre vechea Mesopotamie ca despre o gradina inflorita,si de aceea a aparut tocami aici legenda Gradinilor Raiului,in care cresteau minunati pomi fructiferi.Statul,care apara interesele proprietarilor agricoli ia asupra sa si apararea interselor proprietarilor de livezi.Conform unui articol din codul lui Hammurabi,cel care taia fara voie un copac dintr-o gradina straina era amendat cu o suma destul de mare:o jumatate de mina de argint(aprox. 240 g.).

Comertul.Asezarea gegrafica avantajoasa a Babilonului a contribuit in mare masura la dezvoltarea comertului.Din nefericire,in Codul lui Hammurabi s-au pastrat prea putine indicii despre marfurile care faceau obiectul principal al comertului.Dar se poate crede ca, fiind o tara agricola,regatul babilonian exporta pe scara intinsa produse agricole.Astfel, in articolul 104 din cod sunt enumerate ca marfuri:granele,lana si untdelemenul;iar in articolul 237,la aceste marfuri agricole sunt adaugate si curmalele.Comertul se facea in forme diferite.Pe langa comertul mare,cu ridicata,se facea si un comert mic,cu amanuntul. Micii comercianti primeau de la marii bogatasi sau de la temple imprumuturi sau marfuri si faceau operatii comerciale pe propriul risc.Legiuitorul,care apara intresele bogatasilor proprietari, lua si in cazul acesta o serie de masuri,care grantau marelui comerciant de en gross beneficiul stabilit de lege.Conform articolului 101 din cod,cel ce lua un imprumut de la un comerciant trebuia sa restituie indoitul sumei luate,chiar si in cazul in care nu realiza un profit; imprumutul nu se restituia doar in caz de razboi(articolul 103). Operatiile de comercializare a produselor agricole se faceau in piete speciale,unde,dupa cum se constata din documente,se stabileau preturile,tinandu-se seama ca ele ca acopere restituirea costului granelor luat cu imprumut “la cursul zilei”.Si intr-adevar din documente se vede ca costul diferitelor produse oscila adesea,in raport cu conditiile generale economice, si in raport cu anotimpul.Astfel,in timpul domniei lui Singaşid din Uruk

“3 gura de grane,sau 12 mine de lana,sau 10 mine de arama,sau 30 ka de ulei vegetal se vindeau la pretul din tara de 1 sechel de argint.”

Asadar,argintul era evaluat de 600 ori mai scump decat arama,de 720 ori mai scump decat lana,iar costul a 2 litri de ulei era egal cu costul unuikg de lana.Aceste preturi,relativ scazute, ale produselor agricole,in epoca lui Singaşid se explica probabil prin faptul ca,in perioada celei de-a doua dinastie babiloniene,in legatura cu oarecare decadere a Babilonului,Urukul traia o epoca de mare inflorire economica.In timpul domniei lui Hammurabi insa,produsele gospodariei satesti costau mult mai scump decat pe timul lui Singaşid.Asa,de exemplu.lana si granele erau de doua ori mai scumpe,iar uleiul vegetal de trei ori mai scump.Aceasta scumpire a vietii din timpul lui Hammurabi se explica,probabil prin nesfarsitele razboaie pe care le-a purtat Babilonul in aceasta epoca si care trebuiau sa se rasfranga asupra vietii economice a tarii,provocand scumpirea produselor economiei statesti. In legatura cu cresterea si consolidarea statului babilonian creste si comertul extern pe care il faceau negustorii babilonieni.Astfel stima ce ei se indreptau spre pietele straine,de unde cumparau sau vindeau sclavi.Din unele documente aflam ca preturile marfurilor se stabileau

dupa cursul pietii din tara respectiva.In timpul primei dinastii babiloniene, Babilonul se transforma treptat in cel mai mare centru comercial al intregului Orient Apropiat. Sistemul economiei Babilonului ramane in linii generale cel al economiei naturale.Granele continuau sa joace acelasi rol ca si argintul.In grane se plateau onorariile muncitorilor agricoli, ale paznicilor de vite,ale pastorilor,chiriile carutelor,boilor si asinilor si lefurile functionarilor si judecatorilor.Statul care stapanea pamanturi foarte intinse si care concentra in depozitele slae mari cantitati de tot felul de produse,era bineinteles,intersat sa faca toate platile in natura. Codul legitimeaza operatiunile efectuate de catre tamkarum,acel om de afaceri care este in acelasi timp bacnher,intermediar,director al unor inteprinderi comerciale,agentului regelui pentru gestionarea domeniilor acestuia sau pentru colectarea impozitelor.El reprezinta acel capitalism cu baza comerciala ce trebuie sa dateze inca din mileniul al III-lea si ale carui importanta si tehnici(contracte de asociere,scrisori de schimb,camata)ne sunt dezvaluite de numeroase texte incepand cu Tablitele din Cappadocia. Clasa oamenilor de afaceri s-a eliberat de controlul dublu exercitat de temple si de birocratia regala pe care o suporta in timpul epocii Ur.Dar Palatul,administratia ce o imita pe cea a Templelor pe care le domina din ce in ce mai mult,exercita predominanta economica din cauza intinderii bunurilor regale,si gestionarea sa se inspira adeseori din principiile politice.Iar oamenii insisi ii datoreaza impozite si corvezi(refacerea si intretinerea canalelor).Palatul obtine desigur mai mult profit din bunurile sale funciare,care sunt impartite in exploatari mici sau mijlocii.Unele din acestea sunt incredintate unor arendasi ereditari sau unor locatari cu contract de inchiriere;un caz frecvent este cel al domeniului functiei,ale carui venituri remunereaza un soldat sau un functionar si tinde sa devina ereditar.Monarhia este preocupata de moderarea tensiunilor sociale:Palatul si templele dau bani cu imprumut cu o dobanda mai mica decat cea autorizata de lege(20% pentru bani;33 % pentru avansurile de grane in contul recoltei)si-i ajuta pe sclavi sa se rascumpere; codul decide ca datornicul insolvabil vandut ca sclav sa fie eliberat dupa trei ani; aproape fiecare inceput de domnie este marcat de o anulare a datoriilor. Pe de alta parte,ramasitele oranduirii economice neolitice explica in mare masura existenta statului cu economie naturala.Aceste mici si inchise comunitati satesti au continuat sa duca multa vreme o viata primitva ca baza a economiei naturale.

Organizarea politica si sistemul social. La rândul ei, administraţia era mai centralizată în epoca primei dinastii babiloniene decât sub suveranii din Ur.Documentele administrative referitoare la acest subiect sunt mai putin numeroase-acte procesuale,corespondenta oficiala, contracte private.Oricum putem spune ca in Babilon,in timpul lui Hammurabi ia forme definitive despotismul,forma de conducere tipica Orientului Antic.Conducerea tarii era strict centralizata si intreaga putere spurema,legislativa ,executiva judecatoreasca si religioasa se afla concentrata in mainile regelui.Dupa cum se vede din corespondenta lui Hammurabi cu functionarii sai,regele conducea in persoana toate domeniile administratiei, in special organizarea irigatiei.Regele cerceta personal diferitele litigii si plangeri care i se adresau personal.El le rezolva si dadea instructiuni in consecinta functionarilor sai.In sfarsit,prin decretele regale speciale,se aduceau modificarile necesare calenndarului. Regele era ajutat la conducerea tarii de un aparat birocratic complicat si centralizat. In Imperiul babilonian,toti acei ensi dispăruseră, iar administraţia centrală avea în frunte pe vizirul rezident în Babilon,care raspundea de organizarea diferitelor departamente: scribi, arhivari, inspectori,mesageri,care erau retribuiti in natura, primind haine si alimente.Unii dintre functionari conduceau diferite ramuri ale administratiei centrale,altii administrau orasele sau tinuturile,fiind un fel de loctiitori ai regelui.Pe langa guvernatorii de provincie (umbanda),Babilonul si alte orase mari,cum erau de exemplu orasele Sippar sau Larsa,erau conduse de functionari care purtau titlul de prefecţi (sakkanak), cu prerogative civile si militare, precum si atributii financiare.Functionarii din orase si tinuturi mai mici se numeau rabianum- reprezentanti ai puterii centrale în fiecare localitate. Aşadar, o structură de tip piramidal, cum era şi cea judecătorească.Acestia erau ajutati de un consiliu,raspundeau de executarea lucrarilor de interes obstesc si interveneau in administrarea bunurilor templelor.La nivel orasenesc,rolul principal ii revenea lui rabianum, care raspundea de

mentinerea ordinii si prezida adunarea locala formata din batrani si notabilitati,care aveau atributii de administrare a justitiei,de incasare a taxelor comunale si de gestionare a bunurilor publice.Populatia era obligata sa plateasca dari felurite:pe recolta de grane,pe prasila vitelor,pe livezile de curmali,pe ogoarele se sesam si pe pescuit.Pe langa acestea se mai luau anumite impozite in argint si impozite speciale pentru rege,in natura.Toate aceste venituri se scurgeau in vistieria regala si formau averea curtii,care ca si vistieria templului ,se aflau sub ocrotirea speciala a legii. Puterea judecatoreasca era in mainile unor functionari speciali.Cu aceasta prerogativa erau investiti cei ce indeplineau functiile de sakkanak si rabianum,judecatorii de districte si judecatorii speciali “dintre cei mai batrani si mai avuti oameni ai orasului”.Judecatorii de la temple isi pierd tot mai mult insemnatatea;pe seama lor ramen doar luarea depozitiilor sub juramant in fata zeului,in templu.Treptat,apar primele norme de de procedura,conform cu misiunea judecatorullui nu se mai margineste numai la luarea depozitiilor intarite prin juramant ale martorilor,ci “cerceteaza cazul”personal.Articole speciale din lege pedepsesc pe cei ce se fac vinovati de marturie mincinoasa si,in sfarsit,art.5 pedepsea aspru pe judecatorul care schimba sentinta judecatoreasca,amendandu-l cu de 12 ori valoarea obiectului reclamat si cu oprirea de a mai indeplini functia de judecator. In fruntea intregului sistem de administrare birocratica a tarii se afla regel,care,dupa invatura preotilor,primeste puterea suprema direct de la zei.Iata ce mandru vorbeste Hammurabi despre sine,in codul sau:

“Zeii Anu si Enlil m-au chemat pe mine,Hammurabi,marele si tematorul de zei, ostas.....Eu,Hammurabi,pastor ales de zeul Enlil...mladta regeasca creata de zeul Sin...rege al regilor cu depline puteri,frate ale zeului Zamama...dumnezescul rege al regilor.....Marduk m-a chemat sa carmuiesc poporul si sa dau tarii bunastare”.

Dezvoltarea comertului si a camatariei,care se observa foarte mult in perioada infloririi regatului Babilonului,a contribuit la continuarea procesului de stratificare sociala in sanul vechilor comunitati. Intr-o societate ca cea mesopotamiana,care la vremea respectiva reuneau deja diverse componente etnice,trebuie remarcata lipsa discriminarii juridice bazate pe criterii rasiale. Structura religioasa politeista favoriza toleranta si,in consecinta armonia dintre diverse etnii.Diferentele sociale existente erau determinate de statutul juridic sau de ratiuni economice. Totusi asa cum marturisesc unele articole din Codul lui Hammurabi,se mai pastrau inca ramasite ale vechilor relatii din epoca preistorica.Astfel incestul era pedepsit cu alingarea faptuitorului din localitatea unde s-a nascut sau din casa parinteasca(art.154-158).Fara indoiala ca,pe acele timpuri,oamenii erau foarte legati de comunitatile lor satesti sau familiale.De aceea,despartirea fortata de mediul in care traiau si de care depindeau economic,era considerata,pe acea vreme,o pedeapsa aspra.O alta ramasita a sistemului gentilic era obiceiul de a adauga la arenda platita ½ sechel de argint,acest plus de plata purtand strania denumire de “mielul ogorului”.Este posibil ca aceasta plata suplimentara se facea in folosul ocrotitorilor gintii-ale spiritului stramosilor-in cazul cand proprietatea se arata in afara granitelor gintii.Insasi denumirea de “miel al ogorului”atesta vechimea acestui obicei,care data de pe timpul cand vitele erau folosite ca bani. Mare insemnatate mai pastra inca familia patriarhala,cu vechiul sistem de relatii intre membrii. In toate legislaţiile mesopotamiene, căsătoria presupune încheierea unui contract scris care poate prevedea dreptul femeii de a nu răspunde cu persoana ei pentru datoriile contractate de soţ înainte de căsătorie.Tatal si sotul familiei patriarhale era totdeauna stapanul;lui ii datorau supunere nelimitata toti membrii familei sale.Ca un stapan de sclavi,tatal si sotul avea drepturi de stapan absolut asupra tuturor membrilor familei sale. Obiceiul poligamiei punea femeia in stare de inferioritate.Conform codului lui Hammurabi,in cazul calcarii fidelitatii conjugale,barbatul era pedepsit intr-un fel,iar femeia isi putea lua zestrea pentru a se inapoia la tatal ei;dar in cazul infidelitatii femeii,ea trebuia aruncata in apa.In contractele de casatorie se preciza ca,in cazul cand femeia n-ar mai vrea sa traiasca cu sotul ei,barbatul ii poate aplica fierul sclaviei si o poate vinde.Drepturile de proprietatea ale femeii erau ingradite.Vaduva nu

putea dispune pe deplin de averea ei.Legiuitorul facea tot ce-i sta in putere ppentru ca averea sa ramana,cat mai mult posibil,in mainile aceleiasi familii.O serie intreaga de articole din codul lui Hammurabi prevad ca vaduva nu avea dreptul sa instraineze averea ei dupa moartea barbatului,caci aceasta avere se considera mostenire a copiilor,dintre care feciorul cel mare avea dreptul la partea cea mai mare.O multime de documente babiloniene vorbesc depre o serie intreaga de cazuri de vanzare a copiilor ca sclavi.Judecand dupa unele din aceste documente,exista chiar si un pret anume pentru un astfel de sclav casnic.O serie de documente vorbesc cu elocventa despre faptul ca tatal si sotul aveau drepturi nelimitate asupra intregii familii si puteau vinde ca sclavi pe toti membrii familiei.Astfel,intr-un document este vorba despre un oarecare Samas-Daian,care a vandut creditorului pentru acoperirea datoriei,pe toti membrii familiei si pe toti sclavii si sclavele care-i apartineau; numai cu acest pret si-a putu pastra libertatea.Copilul era considerat proprietatea tatalui.Conform articolului 14 din Codul lui Hammurabi,cel care fura pe baiatul unui om liber era pedepsit cu moartea. Un alt izvor al sclaviei,in aceasta epoca era inrobirea prin datorii.Agricultorii aveau nevoie de pamant,de seminte si vite,meseriasii de materii prime,iar micii comercianti de marfuri.Luand pe credit,acesti oameni se obligau sa plateasca dobanzi destul de mari.de obicei de la 20 pana la 33 %.Pentru grane se plateau de obicei 30 5pe an,iar pentru datoriile in bani,20%.Creditorii erau persoane particulare si temple care concentrau in mainile lor mari averi.Adesea debitorii trebuiau sa garanteze restituirea imprumutului si a dobanzilor printr-un gaj-uneori o avere imobila,cum ar fi,de exemplu casa, sau prin gajul unei a treia persoane.Daca imprumutul acordat cu gir nu era restituit la timp,raspunderea cadea asupra girantului,care dupa cum se constata din unele documente avea dreptul sa faca sclav pe datornicul insolvabil si chiar sa-i ia familia si intregul avut. Toate acestea duceau in scurt timp la ruinarea si la inrobirea datornicului insovabil.Acum se ascut antagonismele de clasa de clasa intre saraci,care-si pierdeau ultimul avut si avut si nu mai aveau decat un pas pana la sclavie,si bogati,care formasera deja o clasa puternica si untita.Probabil pentru a indulci putin formele ascutite ale luptei de clasa,car emergea spre maturitate,Hammurabi in codul sau,cauta sa ocroteasca,intr-o oarecare masura,persoana si avutul datornicului inrobit,de excesivele constrangeri din partea creditorilor.Astfel,conform art 117,daca debitorul da ca zalog sotia,feciorul sau fiica,crediotrul nu-i putea tine in casa sa si nu se putea folosi de munca lor mai mult de trei ani;in al patrulea an era dator sa-i elibereze.In felul acesta,creditorul nu putea retien pe termen lung pe rudele datornicului si,pe cat se pare,nu-i putea face sclavi in adevarttul sens al cuvantului,nici chiar cand datoria nu era restituita. Odata cu aceasta,legiutorul apara de purtarea aspra a creditorului pe fiul datornicului,dat zalog.Conforma articolului 116 din codul lui Hammurabi,daca fiul unui om liber,luat zalog de un creditor-probabil pentru a rascumpara prin munca datoria tatalui-murea in casa celui care a dat imprumutl,din cauza bataii sau raului tratament,urma sa fie ucis fiul creditorului. Asadar,daca creditorul inclaca aceasta lege,trebuia sa sufere aceeasi pierdere pe care o pricinuise debitorului sau. In sfarsit legile intreziceau creditorului sa ia,in mod samavolnic,granele din hambara sau camara debitorului in scopul acoperirii imrumutului dat.Vrand probabil sa inalture vechile forme ale justitiei personale si ale dreptului cutumiar,Codul incerca sa ingradeasca arbitariul,care adesea asuprea pe cei lipsiti de drepturi.De accea,Codul lui Hammurabi cerea intocmirea de documente juridice in toate convintiile,ancheta judiciara pentru cele mai fdiferite cazuri si prevede chiar forme de procedura juridica.In aceasta consta caracterul progresist al legislatiei lui Hammurabi.Incercand sa ingradeasca arbitrarul creditorilor bogati si puternici,codul lui Hammurabi prevede totusi in articolul 115 o clauza care,intr-o oarecare masura,dezleaga mainile camatarului care se foloseste de munca fortata a datornicului zalogit.In acest articol se spune:

“daca cel luat zalog ar muri de moarte naturala in casa celui care l-a luat drept zalog,nu se face nici o urmarire.”

Sa nu uitam bineinteles,ca legile lui Hammurabi reprezinta interesele stapanilor de sclavi.

Ruinarea saracilor,inrobirea prin datorii si razboaiele mareau numarul sclavilor in tara.Judecand dupa legile si documentele contractuale din timpul acela,in Babilon era larg folosita munca sclavilor.Se stie ca un sclav era mai ieftin.Pretul sau era egal cu chiria platita pentru un bou,adica 160 grame de argint.Sclavii erau privit ca obiecte;erau vanduti, schimbati, daruiti si lasati mostenire.In caz de vatamare a unui sclav sau de ucidere,vinovatul trebuia sa plateasca stapanului despagubiri pentru paguba pricinuita.O intreaga serie de articole din codul lui Hammurabi avea un singur scop:sa apere interesele stapanului de sclavi.egea si autoritatea pedepseau cu moarte pe care “scotea pe poarta un sclav care nu-i apartinea” sau “ascundea in casa un sclav fugar”.Stapanului caruia i-a fugit un sclav se putea oricand adresa autoritatii de stat cu cererea de a i se prinde si inapoia sclavul fugar.Cel care inchiria un sclav trebuia sa raspunda fata de stapan,in cazul cand sclavul ar fi fugit.Acelasi lucru se intampla si in cazul cand scalvul era dat zalog.Formele de exploatare crunta a muncii sclavilor ii determinau pe acestia sa fuga de la stapanii lor.O serie intreaga de articole din legile babiloniene si unele obiceiuri ale timpului dovedesc acest lucru.In cazul vanzarii unui sclav,se prevedea un termen de trei zile in care se putea constata daca cslavul vandut nu era cumva un fugar.Foarte caracteristice este artcolul 282,care prevede pedepsele ce se dau sclavului care nu se supune stapanului sau.Conform acestui articol, scalvului neascultator trebuia sa i se taie urechea.Dupa cu se vede din codul lui Hammurabi, in Babilon exista obiceiul infierarii sclavilor,iar chimbarea fierului era aspru pedepsita de lege. Dar in Babilon,modul de productie sclavagist n-a ajuns la dezvoltarea deplina.Ramasitele formelor comunitatii staesti si ale sistemului gentilic au continuat mult timp sa existe,ceea ce dadea un caracter relativ inapoiat raporturilor sociale si si statului in Mesopotamia antica si le facea sa se dezvolte mai incet.Cateva articole din codul lui Hammurabi sunt o dovada ale acestor ramasite.Astfel,conform art.23,in cazul cand hotul nu era prins,pagubele trebuiau platite de “localitatea:in care locuia hotul.Asadar “localitatea”sau mai exact comunitatea lega printr-o cautiune solidara pe toti membrii.Din documentele comerciale ale timpului afla ca unele pamanturi se gaseau in proprietate familiala si ca mai inainte de aceasta,ele fusesera separate de fondul pamantului comunitatii. Alaturi de proprietatile comunitatilor satesti,care se faramitau treptat,in Babilon exista si marea proprietate agricola regala.Regele privea toate pamanturile din tara ca o proprietate a sa si se considera in drept sa ia orice lor al unei comuniati si sa-l dea ca dar regal oricaruia dintre demnitarii sai.Razboaiele mareau fondul funciar concentrat in mainile statului. Astfel, dupa ce invinge Larsa,Hammurabi anexeaza la Babilon intreaga regiune,iar pamanturile regelui Larsei le anexeaza la fondul funciar regal,numind un functionar special pentru administrarea lor.Dreptul regelui asupra pamanturilor fara stapan contribuia de asemenea la cresterea fondului funciar regal.Iata ce se spune in aceasta privinta intr-unul din documentele timpului:

“Omul acesta a murit.Tarina lui dati-o lui Smasharis(administratorul pamanturilor regale din Larsa)”.

Marile domenii regale nu se exploatau numai de catre administratia curtii regale,mai cu seama prin munca sclavilor,ci si de arendasii care luau o parte din aceste pamanturi in arenda. Termenii speciali care serveau de la exprimarea notiunilor de arendas,act de arenda, teren arendat,plata arenzii,dovedesc ca arenda era foarte raspandita.Conditiile arenzii se fixau intr-un contract de arenda,intocmit intr-o forma speciala.In acest contract era prevazut obiectul arenzii,pretul in bani sau in recolta,locul si timpul platii,numele martorilor si data.Darea pamanturilor in arenda era insotita de ritualuri speciale,care trerbuiau sa insemene ca lotul dat in arenda devenea un bun al arendasului,se afla in mana lui,dar totusi nu era proprietatea lui.In felul acesta,statul lua masuri ca arendasul sa nu poata sa-si insuseasca pamantul arendat.Arenda sau “granele arenzii”cum se numea plata arenzii pe acea vreme,conform cu forma de economie naturala,se lua de obicei in natura si uneori se si fixau cantitatile de produse,pe care arndasul era obligat sa le plateasca drept arenda.In anumite contracte se specifica aproximativa cantitate de grane ce trebuia platita ca arenda;uneori arenda se lua pe suprafete,alteori “la fel ca pe ogoarele vecine”sau “la ca-n dreapta si stanga”,adica corespunzator cu arenda ce se platea de obicei in

localitatea si pentru locurile respective.In unele cazuri,arenda se platea in raport cu recolta realizata si de aceea se achita in momentul recoltarii.La arenda unui ogor cu grane se lua de obicei o treime din recolta.Arenda unei livezi ajungea pana la doua treimi din recolta.Se crede ca atunci cand se intampla ca recolta sa creasca,crestea si cuantumul arenzii.Dar in cazul cand recolta unei livezi scadea,arenda nu putea fi scazuta;conform art.65 din Codul lui Hammurabi,in cazul scaderii profitului din cauza proastei lucrari a pamantului,arenda se calcula conform cu venitul realizat de vecin,adica se lua media recoltelor realizate pe livezile din imprejurimi.In felul acesta,proprietarului de livezi i se garanta un cuantum de plata care putea creste,dar care niciodata nu putea scadea.Arenda unui teren nedestelenit era foarte ieftina si se achiat numai dupa al doilea an de recolta.Uneori,mai multi arendasi se intovaraseau si luau in arenda o bucata de pamant;dupa plata arenzii si dupa scaderea celorlalte cheltuieli,venitul se impartea in parti egale intre ei.Aparitia acestor orginale tovarasii de arendasi dovedeste ca comuniatile satesti se ruinau,ca numarul saracilor se marise si ca se producea o puternica stratificare se clasa.In legatura cu aceasta apre si subarendarea,adica acea forma de arendare in care marele arendas imparte pamantul luat cu arenda in loturi mai mici,pe care le arendeaza apoi unor terte persoane.Toate acestea duc la concentrarea de mari averi in mainile unui grup de bogati.Clasa superioara era formata din familia regala si aristocratia constituita din functionari, precum si din marii proprietari si negustori,care aveau insa si obligatii mai mari.Natural ca acesti bogati nu stapaneau numai turme si sclavi,ci stapaneau si pamanturile primite in dar din partea regelui si-dupa cum se vede din unele documente-cele pe care la acaparau.Astfel,in 26 de document din Larsa,cumparatorii de terenuri virane sunt unele si aceleasi persoane. In limba apar termeni pentru exprimarea notiunii pe proprietate agricola privata: “casa parinteasca”(bit abia)adica pamant dobandit prin mostenire de la tata. Aparand interesele clasei conducatoare a stapanilor de sclavi,statul cauta prin toate mijloacele sa apere proprietatea privata asupra pamantului.Posesorul de pamant caruia functionarul regal i-ar fi luat ilegal pamantul se putea plange regelui de acest abuz de putere al functionarului.In unele documente din acel timp,regel,in asemenea cazuri se adresa functionarului:

“Oare ogorul aflat in posesiune pe veci poate fi luat de cineva?Intelege aceasta.Apoi daca ogorul apartine casei parintesti,intoarce-i-l.”

Astfel,insusirea ilegala a “casei parintesti”era considerata pe atunci o crima.Autoritatea din stat apara cu multa sarguinta interesele marilor proprietari de pamanturi. Soldaţii beneficiază, în conformitate cu Codul lui Hammurabi, de o atenţie specială : deţin o funcţie ereditară, plătită prin atribuirea unui lot,in schimbul caruia,trebuiau sa ramana in serviciul armatei.Datoria acestor soldati era sa porneasca la razboi la primul rodin al regelui.In cazul cand nu-si indeplineau aceasta datroei erau pedespiti cu moartea,iar lotul de pamant li se lua inapoi.Pe de alta parte insa,ei aveau si unele drepturi speciale.Soldatii beneficiau de măsuri de protecţie, atât ei -răscumpărare în caz de cădere în captivitate, cât şi familiile lor -chiar întreţinerea de către palat a soţiei şi copiilor minori, în cazul unei absenţe îndelungate-misiuni prelungite în „ţări străine", prizonierat.Această protecţie a familiilor soldaţilor merge până la interzicerea recăsătoriei soţiilor într-o limită de timp prescrisă şi în condiţiile existenţei sau absenţei mijloacelor de întreţinere (3-5 ani), inclusiv cu menţionarea dreptului soţului - soldat asupra copilului născut în absenţa sa printr-o legătură nelegală. Orice acapararea a averii era aspru pedespita de lege.Insusirea unuk bun al soldatului,vatamarea si inchirierea lui,deposedarea lui de darul facut de rege,se pedepseau cu moartea.Vitele,ogorul si casele daruite de rege acestui soldat nu puteau fi vandute. Astfel,ocorotind interesele acestor militari colonisti,autoritatea de stat isi crea un grup destul de insemnat de tarani mici proprietari de pamanturi,ce aveau datoria de a face serviciul militar,lucru absoult necesar in vederea ducerii acelor nesfarsite razboaie care secatuisera rezervele de forte umane.

Nobilii si soldatii erau urmati de amelu-oamenii-prin excelenta,care administreaza afacerile orasului lor in consiliul batranilor(acestia sunt oameni de afaceri,proprietari funciari,inalti functionari, preoti ) care reprezentau majoritatea populatiei. Urmau muşkenum(aceasta este originea cuvantului “meschin”)sau oamenii obsinuiti, care isi pierdusera statutul de amelu,devenind clienti ai celor precedenti sau salariati subalterni ai regelui sau ai templelor. Pe ultima treapta se aflau wardum-sclavii,prizoneri de razboi,datornicii insolavbili sau copii vanduti de familia lor in timpul unor perioade foamete. Conditia lor nu este mai putin dura decat in alte societati antice iar stapanul nu avea drept de viata si de moarte si isi puteau rascumpara libertatea. Lipsiti de personalitate juridica erau asiru,prizonerii de razboi,care traiau in cele mai grele conditii. Din cercetarea codului lui Hammurabi si a documentelor comerciale din acest timp reiese ca legislatia si administratia acestei epoci aveau un vadit caracter de clasa.Legiuitorul si autoritatea de stat aparau interesele clasei dominante a stapanilor de sclavi. Sanctiunile in cazul crimelor variaza in functie de categoria din care face parte victima.Apararea proprietatii e asezata in capul ungiului.Lucrul acesta se vede din acele articole ale codului care pravd cu de amanuntul procedura in procesle de futr si pedepsirea cu moartea hotului descoprit si in masura egala vanzatorului si a cumparatorului bunului furat.Legea pedepsea aspru pe cel care ofensa un om liber,mai cu seama un amelu.De exemplu:

“Daca un individ a crapat ochiul unui om,i se va crapa un ochi.Daca individul a crapat ochiul unui muşkenum,el va plati o mina de argint(505 grame).Daca individul a crapat ochiul sclavului unui om,el ii va plati proprietarului sclavului o jumatate din pretul acestuia din urma.”

Tot asa conform art.206 “daca sclavul cuiva ar lovi obrazul unui om liber,trebuie sa i se taie urechea.” Studiind codul lui Hammurabi,observam faptul destul de interesant ca in el sunt imbinate mormele vechiului drept cutumiar din epoca preistorica,cu noile norme al dreptului antic.O ramasita a timpurilor vechi era autojustita,pe care autoritatea de stat o legalizeaza in parte. Astfel, pentru furt prin spargere,conform art.21,vinovatul trebuia ucis si ingropat langa spartura (din zid),iar pentru furtul savarsit in timpul stingerii unui incendiu,conform art.25 faptuitorul trebuia aruncat in flacarile aceslui incedinu.Se intelege de la sine ca, intrucat in cazurile acestea nu se putea indeplini o procedura judiciara si nici da o sentinta, legea admitea autojustitia,care era o ramasita a vechiului drept cutumiar.Tot o ramasita a vechiului drept din epocile preistorice este si legea pedepsei echivalente,sau asa numita lege a talionului,din care s-au apstrat elemente si in codul lui Hammurabi.Astfel,celui care vatama ochiul cuiva “trebuia sa i se veteme si lui ochiul”.Daca cineva frangea osul cuiva, trebuia sa i se franga si lui un os.Aceste articole din codul lui Hammurabi ,corespund prevederilor vechilor legi ale evreilor:frantura pentru frantura,ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.Dar,in alte articole din codul lui Hammurabi,ramasitele vechiului drept se impletesc cu normele dreptului din zorii epocii antice.Astfel in artcolele care reglementeaza drepturile la plata si la raspunderea celui ce a construit o casa,se spune ca constructorul era dreptul la plata in raport cu suprafata construita,plata stabilita cu tarie prin lege.In acelasi timp,insa,constructorul purta raspunderea trainiciei casei construite.Daca casa construita s-ar fi daramat,iar sub daramaturi ar fi murit stapanul casei,constructorul era condamnat la moarte.Daca insa sub daramaturi ar fi pierit fiul stapanului,era condamnat la moarte,nu constructorul,ci fiul acestuia,ceea ce este,fara indoiala,o ramasita a vechii legi a talionului,care erea sange pentru sange.Dar in cazul cand,din cauza daramarii casei ar fi pierit un sclav al stapanului ei,constructorul trebuia sa-i dea un alt sclav in loc,ceea ce este un element cu totul nou al dreptului antic,care se deosebea intr-o mare masura de vechiul drept cutumiar din epoca de sfarsit a preistoriei.Caracaterul progresist al acestui drept,si in special al codului lui Hammurabi consta in faptul ca noile elemente ale ale acestui drept constribuiau intr-o mare masura la distrugerea ramasitelor sistemului gentilic si la intarirera structurilor sociale antice,in ansamblul lor.Noul drept al acestor societati,formulat intr-o serie de aritcole scrise,este asezat intr-o “colectie de legi”si codificat,primind infatisarea de “cod”desi lipsa de sistem si alegerea haotica a cazurilor,adica a hotararilor judiciare de diferite spete,ii dau un caracter foarte

primitiv.Acest cod al regelui babilonian Hammurabi,cea mai veche colectie de legi cunoscuta de noi,a avut o mare influenta asupra legislatiei celorlalte popoare din Orientul antic,in speta asupra legilor evreilor antici,legi pastrate in Biblie. In timpul domniei lui Hammurapi va capata amploare cultul zeului Marduk,caruia i-a fost inchinat un templu in Babilon si care intruchipa-idealul izbavirii ,speciei umane existent in ideologia politica a suveranului.Acesta din uram este infatisat pe steal din Susa fata in fata cu zeul ama ,zeul dreptatii,pacii si ordinii,care,sub oblăduirea monarhului,isi revarsa acum harulȘ ș in mod egal asupra tuturor.In Babilon se mai inregsitreaza si o febrila activitate culturala,atestata de eforturile intense depuse de scolile de scribi.O mare parte din tezaurul literar al epocii summeriene s-a pastrat datorita copiilor provenite din aceasta epoca,elaborate in sc op didactic si reproduse fidel.Acest tezaur este rezultatul simbiozei culturale dintre summerieni si akkadieni si al prestigiului limbii summeriene,chiar daca in viata de zi cu zi s-a impus akkadiana.O dovada in acest sens o reprezinta dorinta de a transmite posteritatii miturile summeriene,de exemplu epopeea lui Ghighames,avand drept tema cautarea nemurii.Limba akkadiana a fost,la randul ei,ridicata la rangul de limba literara. S-au descoperit versiuni bilingve ale unor texte literare,compilatii lexicografe si inscriptii regale. Prin opera sa politica si legiuitoare,Hammurabi ramane cel mai prestigios suveran al Mesopotamiei antice. Ultimii ani ai domniei lui Hammurabi marchează un apogeu al istoriei mesopotamiene: problemele externe păreau rezolvate, eternul conflict cu nomazii din vecinătatea Mesopotamiei dădea impresia că poate fi aplanat, secularizarea statului şi protecţia pe care acesta le-o acorda indivizilor asigurau un oarecare echilibru social.In fine, prosperitatea economică se întemeia pe baze solide, atât agricole cât şi artizanale şi comerciale. Din păcate, această operă era strict personală şi soliditatea ei era bazată pe prestigiul regelui. Cea mai gravă racilă a acestei structuri o constituie imposibilitatea realizării unei osmoze. Mesopotamia continua să fie o zonă extrem de diversă din punct de vedere etnic, lingvistic, politic şi social. Pana atunci,orasele mesopotamiene nu au putut fi unite intr-un stat solid.Putin vrednice de numele de imperiu,cele mai remarcabile dintre constructiile politice ale amoritilor nu au depasit niciodata durata unei domnii.Dar acest spirit de independenta al oraselor nu a impiedicat progesul intelectual si economic care caracterizeaza prima jumatate a mileniului al II-lea. Cei 43 de ani de domnie ai lui Hammurabi reprezinta o epoca de aur a civilizatiei babiloniene-acum se cristalizeaza cele doua mari eposuri ale literarturii mesopotamiene-poemul creatiunii si Epopeea lui Ghilghames.insa, ca în întreaga Antichitate orientală, trăinicia Imperiului babilonian se întemeia înainte de toate pe personalitatea suveranului, pe energia, pe abilitatea şi pe autoritatea lui morală. Dispărând suveranul, imperiul său eterogen se dezagrega subminat de dispute dinastice sau cădea sub loviturile puterilor rivale. Prima dinastie babiloniană n-a făcut nici ea excepţie de la această regulă. Cea mai bună dovadă a acestei slăbiciuni ne-o oferă însăşi soarta codului lui Hammurabi, ale cărui dispoziţii nu par să fi fost aplicate vreodată. Nici unul dintre succesorii marelui rege n-a avut suficientă autoritate pentru a-l impune.

Dominatia kassitilor in Babilon

După moartea lui Hammurabi, urmaşii săi nu au mai reuşit să menţină prestigiul şi unitatea statului babilonian.La inceput,urmasii sai incearca sa-i continue opera.Astfel Samsuiluna (1749-1711),fiul lui Hammurapi da ordin sa se sape doua canale noi si inzestreaza generos templele. Dar curand,apar nori noi pe orizontul politic. Treptat, o serie dintre supuşi încearcă să iasă de sub tutela Babilonului.Folosindu-se de slabirea Babilonului, Rim-Sin invadeaza Mesopotamia si pune din nou mana pe o parte din Summer. Anul acesta ia denumirea de „anul cand,in templul zeului Opis,zeita Ninmah a ridicat la domnie asupra intregii tari pe regele Rim-Sin”.Dar regele Babilonului era inca destul de puternic. Samsuiluna invinge pe Rim-Sin,care moare in timpul incendiului palatului sau.El darama zidurile oraselor Ur si Uruk si supune din nou Summerul.In timpul acesta se ridica insa alti dusmani impotriva Babilonului.Ilumailu,regele Isinului,intemeiaza un nou regat independent in extermitatea sudica a Summerului,duce o lupta darza cu Babul,punand temelia unei noi dinasti de regi in Summer,dinastia Tarii de la Mare-care-

şi extinde autoritatea asupra unei părţi din Mesopotamia meridională. Larsa si Uruk isi recupereaza temporar independenta,in timpe ce Regatul Babilonului este restrans la un teritoriu foarte mic.Din aceasta perioada dateaza primele insemnari despre infiltrarea pe cale pasnica a hurriţilor şi kassiţilor ,care încep să joace un rol tot mai important. Hurriţii s-au coagulat, în jurul anului 1600 , în puternicul stat numit Mitanni, care ocupa un teritoriu întins de pe cursul mijlociu a Eufratului, iar kassiţii (kassu), veniţi din Zagros, se infiltrează în câmpia mesopotamiană.S-a pastrat un decret important emis de regele Ammisauqa cu privire la anularea impozitelor restante si a imprumuturilor datorate. Se pare ca monarhul dorea sa evite indatorarea masiva a a tarii si sa impidice acumularea avutiei in mainile catorva persoane.Sfarsitul primei dinastii din Babilon va fi marcata de instabilitate. Kassitii,care locuiau in muntii de la rasarit de Tigru,patrunsesera si mai inainte in Mesopotamia ca arendasi colonisti sau mercenari.In anul 1750,armatele kassitilor,in frunte cu conducatorul lor Gandaş,navalesc asupra Mesopotamiei si intemeiaza aici un stat al lor.Timp de un secol si jumatate,urmasii lui Hammurabi,regii din cea dintai dinastie a Babilonului,contesta kassitilor dreptul asupra Mesopotamiei,care se desface intr-o serie de mici principate.Asa,bunaoara,in Uruk domneste Singaşid si urmasii sai.Slabita de navala kassitilor si desfacuta in bucati,tara atrage si alti conducatori straini. Sub domnia lui Samsudinata(1625-1595),ultimul reprezentant al dinastiei,hegemonii Mesopotamiei sunt triburile kassitilor si suveranii Tarii Marii.In 1595, regele hittit Mursil I devastează Babilonul, în urma unei îndelungate expediţii în Mesopotamia, punând capăt statului babilonian vechi. Hitiţii însă nu vor stăpâni efectiv Mesopotamia şi Babilonul, deoarece regele hittit va muri asasinat, la întoarcerea în patrie, în urma unui complot de palat.De aceste împrejurări vor profita kasiţii: Gandash Agum I deschid dinastia kassită a Babilonului, care numără 32 de regi, a căror stăpânire durează până în momentul cuceririi elamite(1594-1160/1159). Despre patria de origine şi limba kassiţilor nu se ştie nimic sigur. Se pare că erau originari din Luristanul de astăzi. Limba lor, atât cât este cunoscută, nu se înrudea cu nici una dintre limbile contemporane cunoscute. Lingviştii o plasează printre limbile caucaziene. De altfel, ei au adoptat limba akkadiană de îndată ce s-au stabilit în Mesopotamia. Ca şi hurriţi, kassiţi nu posedau o scriere proprie şi au adoptat scrierea cuneiformă babiloniană. Epoca kassită este puţin cunoscută. Fiind o populaţie cu un nivel de dezvoltare inferior celui babilonian, kassiţii se vor dizolva în masa populaţiilor semitice din Mesopotamia, dar vor rămâne elementul politic dominant timp de patru secole. În izvoarele babiloniene, erau cunoscuţi sub numele de kassu. Această denumire va supravieţui veacurilor, deoarece ea se regăseşte la geograful grec Strabon sub forma kossaioi. Deşi perioada kassită a fost una de regres în istoria Mesopotamiei, când prestigiul politic şi cultural al acesteia scade, totuşi acum a început să fie folosit calul la transportul poverilor şi în armată, ceea ce a produs o adevărată revoluţie în arta militară.Epoca de stragnare economica si de regres politic,de slabire a autoritatii centrale,stapanirea kassita a inscrie o pagina luminoasa in domeniul culturii. Kasitii isi vor insusi mostenirea culturala babiloniana-in aceasta perioada fiind recopiate toate creatiile literare summeriano-akkadinene si babiloniene. Timp de patru secole Babilonul n-a jucat decât un rol şters pe scena politică a Orientului Mijlociu. Suveranii Babiloniei, care va deveni ţara Karduniaş,poarta titlul de “regi ai tarii mari a Babilonului si ai tarii kassitilor”. Contextul politic general explică în mare masură lipsa de anvergură a acestei dinastii: ridicarea regatului mittanni, hittit şi medio-assirian. Pentru o scurtă perioadă, regii kassiţi par să fi câştigat un oarecare prestigiu. In circa 1530, regele Ulamburias,va cuceri Tara de la Mare,unde guverna o dinastie locala inca de pe vremea lui Hammurapi,reunificand intreaga Mesopotamie sub o unica autoritate.Dar Kassitii n-au putut restabili nici macar in parte puterea pe care o avusese candva Babilonul,totusi,sub regele kassit Agum al II-lea,se observa o oarecare intarire a Babilonului. Asadar Agum al II-lea isi intinde stapanirea asupra tinuturilor de pe cursul superior al Eufratului si supune o parte din stepa mesopotamiana.In inscriptia sa el spune cu mandrie ca a adus din tinuturile Hana statuile lui Marduk si Parpantium,le-a impodobit cu odajdii de aur,bijuterii si coloane bogate si le-a asezat din nou in templul Esaghil din Babilon.Agum al II-lea se intitituleaza

“rege al tinuturilor Kassu si Akkad,rege al intinsei tari a Babilonului,care a asezat multi oameni in Asnunak,rege al Padanului si Almanului,regele al tinutului Guti”

ceea ce dovedeste ca acest rege isi intindea stapanirea si asupra tinuturilor de la rasarit de Tigru. Succesorul sau Kurigalzu II (1345-1324 ), devastează Elamul şi îşi extinde dominaţia asupra câmpiei Susianei, el va fi constans sa recunoasca suzeranitatea Assiriei condusa de Assur-ubalit I (1365-1329). Kurigalzu II va intretine legaturi stranse cu faraonul Amenhotep al III-lea,care i-a cerut mana unei dintre fiicele sale.Urmatorii monarhi kassiti-printre care Burnaburia al II-șlea,vor mentine relatiile diploatice cu Egiptul si se vor impune in fata Assiriei,care le devine vasal. Pentru a beneficia de sprijin extern,faraonii au cautat ajutor in Babilon, platindu-l cu aur din belsug. Relaţii presupunând schimb de daruri între suverani, între Egipt şi Babilon, se menţin până la sfârşitul dinastiei ramesside.Cand Assiria inregistreaza un reviriment,kassitii vor fi ajutati de hittiti. Infatisarea structurii sociale a Babilonului in perioada kassita poate fi reconstituita in parte datorita documentelor comerciale pastrate si in special datorita inscriptiilor de pe kudurru, pietre de hotar pe care erau înscrise date referitoare la posesiunea terenului respectiv- ceea ce constituie un material informativ foarte important referitor la relaţiile agrare din această epocă.Judecand dupa aceste inscriptii,pe timul acela continuau sa existe inca,destul de trainic,comunitatea sateasca si stapanirea pamantului in comun.In fruntea comunitatii, care purta denumirea de bitu “casă”,se aflau bel-biti “stăpânii casei”-care erau reprezentanţii în teritoriu ai statului, fiind însărcinaţi cu încasarea la timp a impozitelor.Ei aveau pe langa sine un sfetnic,un observator si un preot care lua juramintele.Membrii acestor comuniati satesticare se numeau „vecini”-precum si strainii veniti aici,care faceau parte din aceste comuniati,erau datori sa plateasca anumite dari in folosul regelui si a slujbasilor comuniatii.dar in epoca aceasta se observa o descompunere lenta a a vechii proprietati obstesti,a pamantului,care incepe sa fie inlocuita de proprietatea particulara a pamantului mai cu seama de proprietatea aristocratica.Astfel,regii din dinastia kassita daruiesc o multime de pamanturi functionarilor lor,demnitarilor si rudelor lor,iar pamanturile daruite era luate de cele mai multe ori din proprietatile colective ale obstilor satesti,dupa cum se vede din textele sapte pe pietrele de hotar.De obicei,in aceste dcrete regale se spune ca lotul de pamant respectiv se transmite in deplina proprietate unei anumite persoane,iar seful si membrii comuniatii satesti,actuali si viitori,sunt opriti a intenta procese pentru stapanirea lotului in cauza si nu pot pretinde nici un fel de dari in folosul comuniatii de la proprietarul respectiv.Decretul ameninta cu blesteme si pedeapsa aspra a zeilor pe acela care incalca aceste kudurru.Mai mult punand mana pe o multime de pamanturi ale comuniatilor satesti si impartindu-le demnitarilor lor,functionarilor si comandantilor miliatri,regii kassiti iau si o serie de masuri care trebuiau sa sporeasca si sa intareasca proprietatea funciara a aristocratilor.In inscriptiile kudurru se spune uneori ca respectivul lor daruit de rege e scutit de toate darile,impozitele in natura si muncile in folosul regelui.Acestea sunt noi privilegii pe care le capatau,conform decretelor regale,proaspetii proprietari funciari.Aceeasi scutire de impozite si corvezi in folosul regelui se acorda si pamanturilor templelor;astfel,de exemplu,dupa cum se vede dintr-un document de pe vremea lui Argum al II-lea,asemenea scutire aveau pamanturile templului lui Marduk.Intarirea aristocratiei contribuie la dezvoltarea sclavagismului.S-au pastrat documente in care e vorba de vanzari de sclavi si sclave;din ele aflam ca un sclav elamit costa 10 secheli de aur,iar o sclava 7 secheli.Intr-unul din aceste documente e vorba chiar de vanzarea unui „copil din tara Kardunias”,ceea ce dovedeste ca sclavagismul era raspandit chiar si printre kassiti. Kassitii,care au stapanit Babilonul mai bine de cinci secole,au imprumutat in mare masura vechea cultura sumero-babiloniana,religia,scrierea si limba poporului supus de ei.Astfel regii kassiti se intituleaza “favoriti ai lui Marduk”si iau o serie de masuri in favoarea preotimii summeriene si babiloniene,intarind autoritatea zeului Marduk si acordand templului din Babilon dreptul de a strabge dari in grane,ulei,cumrale,faina si vite.Cu trecerea timpului,regii kassiti se supun din ce in ce mai mult influentei culturii babiloniene.Astfel regele Karaindas continua inca sa se mai intituleze:

“Puternicul rege,rege al Babilonului,rege al Summerului si Akkadului,rege al Kassului,rege al Karduniasului(al regatului babilonian).

Umrasii sai insa,cazuti in intregime sub influenta vechii culturi babiloniene,nici nu mai amintesc printre titlurile lor pe acela de rege al Kassitilor. Domnia kassitilor a insemnat decadenta politica si culturala a Babilonului.Acesat decadenta se observa in special in arta,in care domina imitatia vechilor modele si schematismul mort. Singurul progres realizat acum este folosirea calului,mai ales in razboi,si noul procedeu,mai potrivit,de insemnarea a datelor.Conform acestui porcedeu,anii se numarau dupa anii de domnie ai regelui. În această perioadă insa, ascensiunea Assiriei la rangul de mare putere în timpul lui Assuruballit I (1365-1330) inaugurează rivalitatea assiro-babiloniană care se va prelungi timp de şapte secole. După ce, în jurul anului 1310, Elamul îşi redobândeşte independenţa, rivalitatea dintre cele trei puteri va domina scena politică mesopotamiană. În secolul XIII, ascendentul Assiriei se manifestă prin numeroase intervenţii; Tukulti-Ninurta I (1244-1208) a fost primul rege assirian care a cucerit Babilonul in circa 1157. După modelul binecunoscut, numai de regele-Kashtiliash, a fost luat în captivitate, ci şi zeul Marduk. Din acest moment, Babilonia va fi administrată de un trimis desemnat de regele Assiriei. Trebuie adăugat că asupra zonei nu presa numai Assiria, ci şi Elamul, care cunoaşte o nouă renaştere sub Untash-Napirisha. În fine, Babilonul a fost devastat în mai multe rânduri de elamiţi. Către anul 1170/1160, regele Elamului, Şutruk-Nahhunte cucereşte Babilonul punând astfel capăt dominaţiei kassite. Ocupaţia elamită a provocat o revoltă babiloniană condusă de regele Nabucodonosor I/Nabukudurri-usur (1124-1103),aparţinând unei dinastii autohtone originară din Isin,oras-stat din sudul Mesopotamiei, situat in centrul Summerului. Este aşa numita a IV-a dinastie babiloniană (cea de a III-a dinastie babiloniană fiind considerată cea kassită). În urma a două campanii victorioase soldate cu devastarea Susei, Nabucodonosor I elimină Elamul, pentru trei secole, de pe scena politică a Orientului Mijlociu.Regele a resuit sa recupereze statuia zeului Marduk,care fusese dusa acolo de catre elamiti,si sa o reinstaleze in templul ei din Babilon.Campaniile sale impotriva elamitilor au facut ca Nabucodonosor I sa fie cantat in imnuri si poeme babiloniene. După moartea lui Nabucodonosor I, Babilonul traversează o nouă şi gravă eclipsă: intervenţiile asirienilor reîncep,si regele Tiglatpalassar I înfrânge Babilonul, la sfârşitul secolului al XII-lea, după care acesta intră iarăşi într-o perioadă de decădere datorată nesfârşitelor lupte pentru putere între diferiţi pretendenţi. In secolul XI,patrunderea in valuri a triburilor arameice,pastori nomazi din desertul sirian, are ca urmare pustierea,decaderea economica si culturala a Mesopotamiei. Pe la începutul mileniului I, la hotarele statului Babilon s-au aşezat chaldeeni, populaţii semite înrudite cu arameii. După toate probabilităţile, ei erau originari din Arabia răsăriteană. În această perioadă în Mesopotamia apare şi se răspândeşte metalurgia fierului. Limba aramaica ia treptat locul celei akkadiene,reflex al aramenizarii populatiei.Insa teritoriul dintre Tigru si Eufrat a decazut nu numai in plan politic,economic si militar,ci si cultural.In aceste conditii,assirienii vor reusi sa-si impuna dominatia asupra Mesopotamiei mai multe secole. Suveranul assirian Adad-Nirari infrange succesiv doi suverani babilonieni, instaurand protectoratul assirian asupra Babilonului. Cu ocazia unei campanii a lui Assurbanipal II in sudul Mesopotamiei(circa 878),izvoarele assiriene mentioneaza pentru prima oara triburile arameene ale chaldeenilor,stabilite in aceasta regiune.Din secolul VIII,regii Babilonului apartin populatiei chaldeene. In 729,suveranul babilonului Ukin-zer este detronat de regele Assiriei,Tiglatpalasar III(746-727), care se proclama,sub numele de Pulu I,si rege al Babilonului.Incercarile de a transforma Babilonul in provincie assiriana se lovesc insa de o rezistenta inversunata. Regele assirian Sennacherib(704-681) distruge din temelii Babilonul.Fiul sau, Assurbanipal adopta o politica concilanta, reconstruieste templele orasului si-l numeste pe fiul lui Samas-sum-ukin,rege al Babilonului.Insa dupa o rebeliunea impotriva fratelui sau Assarhadon (652-648),el este inlocuit cu un vasal babilonian, Kandalanu. Către finele secolului VII, profitand de slabirea puterii

assiriene, o dinastie chaldeeană fondată de principele Nabopalassar va reda oraşului vechiul său prestigiu.

Assiria

Statul assirian-care avea sa devina unul dintre imperiile cele mai vaste si mai strict guvernate din antichitate,este primul stat important care apare dincolo de graniţa Mesopotamiei. Assiria are o istorie sinuoasă, care se întinde pe o durată imensă de timp, şi anume din perioada akkadiana până la 612, când Ninive este cucerită şi distrusă de o coaliţie medo-neobabiloniană. Epoca sa de apogeu (secolele VIII-VII)este bogat documentata de izvoarele biblice,care descriu atacurile militare assiriene, sau de analele monarhilor sai victoriosi,plini de orgoliu si exaltare nationalista.Istoria sa incepuse insa cu mult inainte.Privita in ansamblu,ea reprezinta un indelungat pelerinaj istoric al unui popor greu incercat,aflat in cautarea identitatii, luptand cu conditiile de mediu ostile,cu lipsa resurselor si cu inamicii care il atacau permanent,inregistrand suisuri si coborasuri,pe parcursul carora s-a configurat caracterul national.

Cadrul geografic.Asiria propriu-zisă este o regiune bine delimitată –în partea de nord a Mesopotamiei- din punct de vedere geografic: o parte din bazinul Tigrului cuprinsă între intrarea fluviului în actualul teritoriu irakian şi confluenţa lui cu Micul Zab.In apusul Assiriei se deschidea vasta stepa siro-mesopotamiana,strbatuta,in partea superioara,de muntii Singara. La nord,Assiria trecea.pe neobservate,in podisul Armeniei.Campiile si muntii care inconjurau Assiria erau sarace in vegetatie.Aici populatia se ocupa inca din timpuri stravechi mai ales cu cresterea vitelor.Valea Zabului superior era potrivita pentru agricultura,caci primavara,dupa topirea zapezilor din munti,raul acesta aducea multa apa.Valea Tigrului era bine udata de revarsarile periodice ale fluviului,dar,fiind stramtorata la rasarit de munti,ea era relativ mica.Suprafata terenurilor arabile ale Assiriei antice nu trecea de 12 000 km2. Prin clima si conditiile de irigatie naturala,Assiria se deosebea intrucatva de partea de sud si de mijloc a Mesopotamiei.Toamna cadeau ploi,sau,dupa expresia figurata a unei vechi inscriptii “se deschideau portile oceanului”(ceresc-n.n.).Iarna dura putin,dar in decembrie si ianuarie,pamantul se acoperea adesea cu zapada,si temperatura ajungea pana la 14 sub zero.La⁰ inceputul primaverii,valea si campia se acopereau repede cu iarba,dar soarele dogoritor usca toata vegetatia,chiar de la inceputul verii.Granele se secerau in iulie,iar in august, arsita devenea insuportabila.Chiar in gradini “se usca seva in plante”.Toamna,in septembrie-octombrie,se coceau curmalele.Ploile aveau o mare insemnatate pentru agricultura. De aceea,assirienii spuneau ca “ochii lor sunt atintiti spre ploaie,torentul ceresc” si ca “atunci cand ploua in tara,va fi recolta buna”.Zeul Ramman era considerat stapan al cerului,care trimite ploi pe pamant;in legile assiriene se vorbeste despre “apele zeului Adad” (adica ploaia-n.n.).Revarsarile periodice ale Tigrului dadeau posibilitatea sa se construiasca canale pentru a folosi apa din inundatii.Povarnisurile se udau suficient din apele torentilor si raurilor care se scurgeau mai ales din Podisul Iranului. In unele locuri,muntii erau acoperiti de paduri pline de animale salbatice.Inca din cele mai vechi timpuri oamenii gaseau in acesti munti diferite specii de piatra si metale necesare dezvoltarii mestesugurilor.Valea Tigrului Superior avea o pozitie favorabila din punct de vedere comercial,caci de aici porneau drumuri comericale in toate directiile:la sud,pe Tigru, spre Golful Persic,la rasarit,pe caile raurilor,spre Podisul Iranului,la nord,prin trecatorile muntilor, spre regiunea celor trei mari lacuri-Sevan,Van si Urmia-si spre regiunea Transcaucaziei; la nord-vest,pe Tigru,spre granitele Siriei si Asiei-Mici,de unde se deschidea calea spre apus,catre orasele comericale de pe tarmul siriano-fenician.

Populatia.Inca din timpuri foarte vechi,poate inca din mileniul al V-lea-IV-lea,regiunile colinare, bogate în material lemnos, piatră şi zăcăminte minerale, au fost populate de subareeni –ţara se numea Subartu-la akkadineni si Subir-la summerieni.Dupa limba, infatisare, nivel cultural si imprejurari istorice,ei se asemanau foarte mult cu hurritii,care au locuit in partea de nord-vest a

Mesopotamiei si Siria de nord,cu populatia regiunii Urartu din Transcaucazia si cu triburile de munteni de la rasarit de Tigru.Dar pe la inceputul mileniul al II-lea aceste triburi ale hurritilor s-au amestecat deja cu triburile semite inrudite cu semitii din Akkad si amorritii,care au locuit in stepa siro-mesopotamiana si Siria.Mai tarziu subareenii se vor contopi cu semitii. Assirienii au fost o populatie de triburi de origine semitica,migrate,dinspre sud-vestul regiunii,in zona septentrionala a Mesopotamiei in a doua jumatate a mileniului al III-lea. Stabilite pe cursul mijlociu si superior al Tigrului,aceste triburi au intemeiat,mai intai o serie de orase-state Assur, Ninive şi Urbilum(Arbela de mai tarziu). Cuvântul Assiria este o denumire grecească atestată de pe vremea lui Herodot. Asirienii îşi numeau ţara Assur şi numai după ce oraşul acesta a devenit un important centru politic –după căderea dinastiei a III-a din Ur- putem vorbi de Assiria ca entitate politică. Pentru epocile anterioare lui Sargon cel Mare nu cunoaştem decât listele unor regi nomazi, după care urmează o lungă perioadă de supunere faţă de imperiile din Akkad şi de a III-a dinastie din Ur.În epoca istorică, limba care se vorbea în Assiria era akkadiana. Ei au preluat de asemenea şi scrierea cuneiformă.

Izvoare.In operele autorilor antici s-au pastrat date razlete,adesea lipsite de autenticitate, totsui cateodata esentiale despre istoria Assiriei.Inca din secolele al IX-VIII-lea,in literature greaca nu numai ca incepe sa se aminteasca despre Assiria,ci se si descriu anumite evenimente din istoria ei.Astfel Aristotel spune ca a existat un poem epic al lui Hesiod,in care se povestea despre daramarea orasului Ninive,capitala Assiriei.Legendele despre aparitia statului Assiriei si despre prabusirea lui au intrat temeinic in istoriografia antica. Diodor,care a folosit datele lui Ctesias din Cnidos si ale lui Herodot,supunandu-le unei oarecare prelucrari critice,ne da date pretioase despre Assiria. Sapaturile effectuate pe teritoriile celor mai mari orase ale Assiriei:Amur,Kalakh,Ninive si Dur-Sarrukin,unde s-au gasit numeroase ruine de palate si temple,diferite monumente de arhitectura,obiecte uzuale,monumente de cult religios,si,lucuru deosebit de insemnat,un numar imens de inscpritii,au dat mult material pentru studiul istoriei Assiriei.In secolul XX s-au facut sapaturi pe locurile unde au existat cele mai vechi asezari ale subareenilor si assirienilor.Obiecte si inscriptii extreme de importante si foarte vechi s-au gasit la Arrapkha, langa Ninive,ceva mai la est,la Tepe-Gaura si,in sfarsit la Arrafa(Kerkuk),spre rasarit de Zabul Inferior.Monumentele stravechi,in special ceramic acoperita cu ornamente geometrice sitilizate gasita la Arrapkha,au aproximativ aceeasi vechime ca si cele mai vechi monumente de la El-Obeid si cele mitanniene dezgropatre la Tell-Halaf.Toate aceste obiecte ne permit sa constatam unul si acelasi stadiu de dezvoltare a culturii material in epoca primei aparitiei a metalelor,inainte de aparitia statului. Pentru studiul istoriei Assiriei,cea mai mare valoare o prezinta izvoarele scrise gasite pe teritoriul Assiriei si in tarile vecine. Faimoasele Tablite din Cappadocia,care provin din arhivele coloniilor comerciale intemeiat de assirieni la Kanesh (Kültepe), sau Hattusas(Bogaz-köy) in bazinul raului Halys,arunca o lumina vie asupra istoriei vechi a Assiriei.In aceste documente gasim nume assiriene si intalnim datari tipic assiriene. Singurul document juridic de proportii printre inscriptiile assiriene,sunt asa numitele “legi assiriene”,sau mai exact,o parte dintr-un cod juridic,din care,din 79 de articole,51 sunt articole de drept familial.Acest cod a fost alcatuit aproximativ la mijlocul mileniului al II-lea-in perioada Imperiului de Mijloc.Textul lui s-a gasit printre ruinele orasului Assur-vechea capitala a Assiriei.Legile acestea constituie un izvor essential pentru studiul istoriei Assiriei si arunca o oarecare lumina asupra organizarii economice si sociale a assirienilor din antichitate.Pentru epoca Imperiului Nou,sunt de mare folos inscriptiile regale,cronicile, listele de functionari limmu,dupa numele carora se insemnau anii,documentele istorico-diplomatice,cum este de de exemplu,textul tratatului incheiat intre Assiria si Babilon,pe timpul regelui assirian Adad-Nirari si,in sfarsit,acea foarte pretioasa corespondenta administrativa regilor assirieni cu functionarii locali,care dateaza mai cu seama din ultimele secole ale existentei statului assirian.Numarul foarte mare de inscriptii dintre cele mai variate,gasite in biblioteca regelui Assurbanipal dovedesc nivelul de dezvoltare destul de ridicat al culturii assiriene.

VECHIUL IMPERIU ASSIRIAN

Nu ştim împrejurările în care a apărut statul assirian, pe la finele mileniului al III-lea şi începutul mileniului al II-lea. Analele assiriene,chiar daca redactate la o data ulterioara,ii consemneaza drept primii suverani pe “cei care isi aveau salasul in corturi”,capetenii nomade care poartă nume hurrite. Limba hurrită a fost vorbită, paralel cu akkadiana, până la finele mileniului al II-lea.

Inceputurile istoriei assiriene.Sapaturile efectuate la Arrapkha ne permit sa stabilim care era nivelul de dezvoltare al economiei si intregii culture a triburilor subareene care au locuit in Mesopotamia in cele mai vechi timpuri.Unele dintre aceste triburi duceau déjà o viata de agricultori stabili.Ei semanau alac(emmer)una dintre cele mai vechi cereal cunoscute de popoarele din Orientul Apropiat.Cele mai inseminate animale de casa erau domesticite. Acum apar si dezvolta diferitele mestesuguri:ceramic,tesutul si metalurgia. Avem anumite date si despre credintele religioase ale acestor triburi antice.Subareenii adorau fenomenele naturii si credeau in viata de dincolo.Aceasta o dovedesc mormintele cu schelete chircite si obiectele gasite in ele:vase si unelte de piatra si de os. Dezvoltarea oraselor assiriene a fost posibila datorita faptului ca acestea erau situate intr-o zona prielnica acticitatilor comerciale,pe drumurile ce legau Mesopotamia de Asia Mica. Assirienii s-au sedenterizat cu mult timp inainte de a intra in contact cu akkadienii,apoi au ramas pe orbita imperiului creat de Sargon I,care si-a lasat o amprenta deosebita asupra lor. Manistusu, unul dintre succesorii lui Sargon I,restaureaza la Ninive un templu al zeitei Istar. Akkadienii au adus,la randul lor o serie de influente culturale,inclusive lignvistice,provenite din sud. Dupa aceasta,Imperiul summerian al celei de-a treia dinastii din Ur inglobeaza si Mesopotamia Septentrionala;orasul Assur devine resedinta unui guvernator provincial. Regii Sugli si Amar-Sin mentioneaza,fiecare,distrugerea orasului Urbilum. Caderea Imperiului din Ur(circa 1950)permite cetatilor assiriene,care isi redobandesc independenta sa inlocuiasca orasele summeriene ca organizatoare ale comertului Mesopotamiei cu tinuturile din nord-vest si nord-est.Locuitori ai unei tari aride si muntoase care contrasta vadit cu fertilele pamanturi ale Mesopotamiei,vechii assirieni si-au dezvltat cu abilitate aptitudinile nomade initiale nu numai pentru a descoperi si exploata resursele naturale,ci si pentru a desfasura un comert activ cu tarile limitrofe, ,indeosebi cu materii prime absente in Tara dintre cele doua fluvii,cu metale si stofe.Lana animalelor pe care le cresteau a sustinut dezvoltarea industriei textile,Totodata au exploatat cuprul,argintul si zacamintele aurifere din regiunea raului Zab. Activitatea inteprinzatorilor negustori assirieni este confirmata si de arhiva din aceasta epoca descoperita in orasul sirian Ebla.Dar mai ales,principalele informatii despre Assiria secolelor XX-XIX provin dintr-o regiune situate la sute de kilometrii spre vest. Assirienii vor exploata pe cont propriu marele drum comercial situat de-a lungul fluviului sau dobandind astfel o bogatie pe care agricultura nu i-o putea oferi. Această prosperitate se explică nu numai prin funcţia de punct de tranzit şi de control, pe care o deţinea Assur-ul, ci şi printr-o politică economică agresivă bazată pe colonii - aşezări fundate în Siria şi Anatolia, colonii ce reprezentau intermediarii între Assur şi şefii diferitelor comunităţi locale în mijlocul cărora s-au instalat.Faimoasele Tablite din Cappadocia ne arata ca,aproximativ intre 1905 si 1775,negustorii veniti din Assur au un monopol real asupra comertului de metale dintre Anatolia si Mesopotamia.Siturile respective dezvaluie numeroase informatii despre activitatile comerciale ale negustorilor assirieni-stabiliti alaturi de comunitatile prehittite, care nu depindeau de stat,spre deosebire de popoarele din Mesopotamia. Tablitele contin registre contabile,contracte,acte procesuale,corespondenta comerciala.Se face referire frecvent la karum,institutie care indeplinea rolul de camera de comert,banca,vama si tribunal commercial,avand un reprezentant al administratiei assiriene si sucursale (wabaratum) in alte zone din tara si care platea impozite mai marilor din partea locului. Caravanele si mesagerii mentineau permanent contactul dintre Cappadocia si Assiria. Etapele premergatoare formarii Imperiului Assirian. Dar micul stat assirian are fragilitatea regatelor mesopotamiene din acel timp.Asezata la extremitatea de nord a lumii Orientului

antic,departe de centrele cu inalta cultura oriental si de cele mai importante cai comerciale maritime,Assiria a pastrat multa vreme vechile forme ale familiei patriarhale si organizarea nedezvoltata de stat.Ca si la hittiti,la sfarsitul mileniului al III-lea si inceputul mileniului al II-lea,organizarea de stat a Assiriei amintea inca,in multe privinte,de uniunile de triburi ale preistoriei,de democratia militara. În ceea ce priveşte organizarea vechiului stat assirian, ştim că acesta era condus de un sfat al bătrânilor şi de magistraţi.Sfatul dispunea de un spaţiu pentru întruniri (bit alim).După toate probabilităţile, nici o decizie a consiliului nu era valabilă fără aprobarea adunării orasului Assur. Fiecare an purta numele unui anumit funcţionar, limmu, care era probabil un membru al sfatului bătrânilor. Acesta era în fruntea visteriei statului; tot el controla şi pe acei tamkari, agenţi comerciali ai statului assirian. Pentru transmiterea dispoziţiilor de la centru spre colonii şi pentru stabilirea legăturilor cu autorităţile locale era folosit un corp de „mesageri". Un alt demnitar era ukullum, care era probabil şeful judecătoresc şi administrativ al comunităţii. Probabil că cel mai de seamă demnitar era işşakkum, care este asimilat sumerianului ensi sau patesi. El era acela care convoca sfatul, şi era şeful religios al comunităţii. El nu era totuşi un rege. Prin orânduirea sa de stat Assiria era în acea perioadă mai degrabă un stat oligarhic. Peste această structură originară s-a suprapus, după invazia amorrită, o instituţie nouă - regalitatea.Cei mai vechi carmuitori ai Assiriei purtau titlul semireligios de “ isakkum”, corespondentul teremenului summerian patesi si detineau totodata o autoritate religioasa si militara.Alaturi de acestia se bucrau de o influenta destul de mare sfatul capeteniilor,care dupa cum se constata din documentele cappadociene,administra coloniile comerciale assiriene din Asia Mica si avea atributii judecatoresti special. Ramasite din timpul cand vechiul conducator de trib era ales de armata s-au pastrat si in timpurile mai noi.La urcarea pe tron a regelui assirian,armatele strigau:”Acesta este regele nostru.”In literatura asiro-babiloneana mai noua se mentioneaza cazuri cand poporul s-a ridicat impotriva regelui nedrept:

“Cand regele nu tine seama de dreptate, poporul sau se rascoala si tara va fi pustiita. Cand el nu respecta legile tarii sale,Ea,cea care hotaraste soarta,ii schimba destinul si zeii trimit nenorocire.Daca regele nu tine seama de sfetnicii sai,zilele sale se imputineaza. Daca el nu ia aminte la artist,tara se leapada de el.Daca el asculta de mincinos, starea de spirit se schimba in tara.Daca se va purta nedrept cu locuitorii din Sippar si va face pe placul strainilor,Samas,judecatorul cerului si al pamantului,va aduce lege straina in tara lui,iar sfetnicii si judecatorii vor incepe sa judece nedrept.Iar daca locuitorii vor alerga la dreptatea lui,iar el va lua mita si se va purta nedrept cu ei,Enlil stapanul tarii,va ridica impotriva lui pe straini si-i va infrange armata.”

In faza aceasta, regele nu dispune de întreaga autoritate întrucât, din punct de vedere economic, puterea lui era mai puţin importantă decât a aristocraţiei. Dovada o constituie faptul că regele este doar copărtaş la tranzacţiile comerciale, nu deţine, ca în totalitatea statelor orientale, monopolul schimbului la mare distanţă. Pe de altă parte, societatea Assur-ului pare să fie extrem de tradiţionalistă, ceea ce explică rolul pe care continuă să-l joace vechile instituţii republicane. Din cauza lipsei de documente,este imposibil sa reconstituim istoria cea mai veche a Assiriei. Traditia istorica mai noua considera pe legendarul Enlil-bani ca cel mai vechi stramos al regilor assirieni,ceea ce dovedeste ca regii Assiriei cautau sa sublinieze legatura lor cu vechiul Summer. Prima dinastie assiriană a fost întemeiată la începutul secolului XIX de către Puzur Assur I, care reconstruieste fortificatiile resedintei regale,orasul Assur,ceea ce indica redobandirea independentei Assiriei dupa prabusirea Imperiului summerian condus de cea de-a treia dinastie din Ur. Puzur Assur I poarta titlul de issiakkum al cetatii Assur,titlul de rege-sarrum-fiind rezervat divintatii nationale Assur.Regele urmareste definitivarea consolidarii teritoriale in urma disputelor cu vecinii din est si sud. Suveranii assirieni pana la Şamşi-Adad I vor adauga titulaturii lor precizarea “din dinastia fondata de Puzur-Assur”.

Către 1830 regele assirian Ilu-şuma atacă Babilonul. Cel mai important suveran al Vechiului Imperiu assirian a fost Şamşi-Adad I (1813-1780), o personalitate puternica dezvaluita de arhivele din Mari. Mezin al lui Ila-Kabkahu,un neinsemnat dinast amorit, care domnea in regiunea Haburului Superior,el ocupa initial fortareata Ekallatum,de pe malul stang al fluviului Tigru,apoi el il detroneaza pe Erisam II(1813),ajutorul lui Assur si isi ia in orasul acestuia titlul regal rezervat pana atunci zeului.Cu iscusinta si abilitate politica,in cei 33 de ani de domnie, Şamşi-Adad reuseste sa ridice Regatul Vechi assirian la apogeul puterii sale. El face fata atacurilor inteprinse de principatele Alep si Karkemis,apoi primeste tribute din partea regilor din tinutul Turkis si din tinutul muntos de la nord si vest de Assiria. Profitand de asasinarea regelui din Mari,Iahdun-Lim, Şamşi-Adad cucereste marele oras (circa 1798). Şamşi-Adad stapaneste atunci intreaga Mesopotamie Superioara de la Tigru la Eufrat, supune ca vasale regatele din tara Akkadului si inteprinde expeditii in apus,atingand in timpul unei campanii chiar litoralul Marii Mediterane.Procalmandu-se rege al universului,el lupta cu succes impotriva orasului-stat Esnunna si a triburilor din Muntii Zagros. In Mari, fiul său Iasmakh-Adad este numit ca vicerege pentru a-i tine in loc pe nomazii sirieni,iar primul său născut, Işme-Dagan era guvernator in cetatea Ekallatum,pentru a controla Esnunna si populatiile din Muntii Zagros.Corespondenţa purtată de Şamşiadad I cu cei doi fii ai săi este o splendidă mărturie a preocupărilor unui rege de tip patriarhal din epoca babiloniană: dorinţa de a desăvârşi educaţia fiilor săi, chemaţi să-i urmeze la tron; preocuparea pentru bunăstarea supuşilor şi mai cu seamă a soldaţilor; voinţa de a ameliora situaţia economică a ţării, mai ales prin dezvoltarea agriculturii, apar laolaltă cu sfaturile privitoare la conduita faţă de nomazi. Samşi-Adad I creează o monarhie puternică de tip babilonian,bazata pe o armata de 60 000 de oameni.El construieste o noua capitala in orasul Subat-Enlil.Administraţia era foarte bine pusă la punct,noul stat fiind organizat in districte,conduse de catre un guvernator si un functionar superior. Totul era supus unui control regal foarte sever,coeziunea fiind mentinuta cu ajutorul unui eficient serviciu de mesagerie si al garnizoanelor permanente stabilite in orasele strategice.Primul mare rege al Assiriei lasa astfel o mostenire politica pe care succesorii sai nu o vor putea pastra timp indelungat,dar care avea sa fie adusa la viata mai tarziu. Desi admirabil administrat,statul nu-i supravietuieste:la moartea sa, Iasmakh-Adad-un conducator slab,sovaielnic,lipsit de calitatile unui om de stat,este izgonit din Mari,probabil de catre Zimrilim,sprijinit de trupe ale Regatului Jamchad cu resedinta la Alep. Coloniile assiriene din Cappadocia dispar,desigur victime ale unificarii tarii de catre primii printi hittiti. Fiul şi succesorul lui Şamşiadad I, Işme-Dagan (1780-1740) trebuie sa faca fata atacurilor huritilor care pustiesc hotarele orientale,el ramanand stapan numai asupra nucleului statului din nord-estul Mesopotamiei.Suveranul este constrans sa se recunoasca vasal al lui Hammurabi,regele Babilonului.Dupa moartea lui,dinastia amorita este alungata din Assur,al carui teritoriu,redus la foarte putin,este disputat de uzurpatori efemeri.Slabita de luptele interne pentru putere,Assiria isi pierde rolul de pe esicherul politic mesopotamian. In secolele XVIII-XVI,Assiria decade la rangul unei puteri locale,teritoriul statului reducandu-se treptat la tinuturile originare ale Tigrului Superior.Epoca respectiva este extrem de saraca in informatii asupra crizei traversate de statul assirian. Cucerită de Hammurabi către 1760 , Assiria dispare temporar ca entitate politică. După moartea lui Hammurabi, Assiria devine tributară unui regat hurrit. În timpul dominaţiei kassiţilor, assirieni n-au putut să profite de interesul limitat al acestora pentru nordul Mesopotamiei, deoarece hegemonia a trecut asupra statulu Mitanni(Hanigabalt in izvoarele assiriene) care, cu ajutorul Egiptului, cucereşte numeroase teritorii, printre care şi Assiria.Cultura hurita a avut o influenta considerabila asupra societatii assiriene.Acum isi fac aparitia si se raspandesc in Mesopotamia carul si calul de lupta.

IMPERIUL ASSIRIAN DE MIJOC

În jurul anului 1500 se constată o renaştere a Assiriei,insa,desi despotii din Assur incearca o apropiere de Babilonia si chiar de faraonul Thutmosis al III-lea,regele Sausatar impune pentru aproape un secol suzeranitatea mitanniana. Însa in aceasta perioada,a decadenţei babiloniene, în

a doua jumătate a mileniului II începe să se afirme tot mai pregnant superioritatea Asiriei –putere de esenţă militară, mai puţin civilizată decât Babilonia, datorându-şi succesul şi prestigiul tocmai organizării şi disciplinei armatei sale. Expansiunea assiriană se desfăşoară în faze succesive, întrerupte de perioade de stagnare. Profitand de declinul Regatului Mitanni,Assiria isi redobandeste independenta si devine,in timpul unor suverani razboinici,principala putere a Orientului Apropiat.Totusi,aceasta refacere nu a fost însoţită şi de o expansiune semnificativă, fiindcă intenţiile ei în acest sens se loveau de existenţa Imperiului hittit, cea mai mare putere militară din Asia Anterioară a acelui timp. Noul echilibru politic, creat atunci, se întemeia pe confruntarea dintre hittiţi, pe de-o parte, şi egipteni pe de altă parte, care fie direct, fie prin state vasale controlau Palestina, Fenicia, până spre nordul acestor teritorii, unde se întâlneau cu hittiţii. Assiria se angajează, împreună cu Imperiul hittit, în disputa pentru supremaţie în Orientul Mijlociu. Siria de Nord, placa turnantă a întregului comerţ oriental, avea să constituie miza acestui îndelungat conflict. Prin urmare, imperialismul assirian din epoca Imperiului de Mijloc a fost dictat de considerente de ordin economic.

Renasterea si criza.Imperiul Assirian de Mijloc fost întemeiat de Assur-uballit I (1365-1329) personalitate energica care a restabilit puterea Assurului.La ocuparea tronului, Assur-uballit,fiul lui Eriba-Adad I era un neinsemnat vasal Regatului Mitanni dependendent probabil si de Babilon;la moartea sa,Assiria devenise o putere temuta nu numai in intreaga Mesopotamie,ci si in Regatul hittit. La inceputul domniei, Assur-uballit se revolta impotriva autoritatii mitanniene si,in alianta cu hittitii, il infrange pe Tusratta(circa 1385-1360),anexand apoi importante regiuni ale Regatului Mitanni.El este primul suveran in ale carui documente statul cunoscut pana atunci sub numele akkadian de Subartu este numit Assiria. Autonomia castigata se va reflecta in intensificarea relatiilor international,mai ales ca imprejurarile inetrnationale erau favorabile Assiriei.Profitand de decaderea dinastiei kassite, care guverna Babilonul, Assur-uballit I intervine direct pe scena politica a Mesopotamiei. Mubalilit-Seura,fiica sa,se casatoreste cu regele Buranburias-sau mai degraba cu fiul acestuia Karakhardias;copilul nascut din aceasta alianta matrimoniala ocupa, sub numele Kadasman-Kharbe I,tronul Babilonului.O revolta populara duce la asasinarea nepotului regelui assirian si la ocuparea tronului de catre un om de rand-Nazibugas. Assur-uballit intervine in forta, il infrange pe uzurpator,impunand pe tron pe Kurigalzu II cel Tanar,un fiu minor al lui Kadasman-Kharbe,reusind sa-si mentina controlul asupra Babilonului. Se poate remarca o influenta culturala a Babilonului asupra Assiriei-demonstrata de introducerea cultului lui Marduk in Assur in vremea regelui kassit Buranburias, dar si o influenta politica assiriana asupra Babilonului. De asemenea regii Assiriei profita de slabiciunea regatului Mitanni si,nazuind sa dobandeasca independenta tarii,leaga relatii cu indepartatul Egipt.. In arhivele de la Tell el-Amarna din Egipt,s-au pastrat doua scrisori trimise de Assur-uballit faraonului reformator Akhenaton,in care suveranul assirian,adresandu-i-se cu apelativul de “fratele meu”,ii solicita aur “mult aur”,necesar pentru impodobirea templelor din capitala sa Assur.Fiul lui Assur-uballit I,Enlil-Nirari(1329-1320)continua politica expansionista a Assiriei in Mesopotamia. In secolul al XIII-lea va avea loc ascensiunea fulminanta a Assiriei.Adad-Nirari I(1307-1274), continua politica expansionista initiata de Assur-ubalit I,inaugurand o epoca de indelungata stabilitate interna si de rapida afirmare militara.In inscriptii redactate in limba babiloniana, Adad-Nirari enumera victoriile repurtate asupra armatelor kassitilor,ale populatiilor qutu(quti),lulume, subari sa.In timpul domniei sale raportul de forte din Mesopotamia se deplaseaza in favoarea Assiriei si in detrimentul Babiloniei,iar Regatul Mitanni inceteaza sa mai joace un rol activ in competitia pentru suprematie in regiunea Eufratului. Assur-ubalit il infrange pe regele kassit Nazimuruttas al Babilonului(1323-1298), devenind hegemonul de necontestat al Mesopotamiei, traind in pace cu Kadasman-Turgu si Kadasman-Enlil,succesorii acestuia.Potrivit izvoarelor assiriene,Sattuara I, suveranul din Mitanni este cel care declanseaza ostilitatile impotriva Assiriei;infrant si dus captiv la Assur,el jura credinta lui Assur-ubalit fiind reinstalat ca

rege vasal pe tronul mitannian. Fiul lui Sattuara I,Wasasatta,mizand pe sprijin hittit se revolta impotriva Assiriei; infrant in batalia de la Irrite-intre Karkemis si Harran,o mare parte a regatului sau fiind anexata de Assiria. Expansiunea teritoriala continua,in detrimentul principatelor hurite iar Adad-Nirari I adopta titlul de “mare rege”si “rege peste toti” ,asemenea lui Samsi-Adad I. Toate acestea il determina pe Hatusilis III,suveranul Regatul Hittit(1289-1265),sa incheie o alianta defensiva cu Kadasman-Turgu,regele Babiloniei,si sa ajunga in 1283 la o pace de compromis cu Ramses al II-lea(1304-1237),faraonul Egiptului. Urmasii lui Adad-Nirari I au avut greaua sarcina de a pune in siguranta si a exercita paza cailor comerciale de caravane.Datorita caderii Regatului Mitanni,calea spre apus,pe valea Eufratului era libera.Mai ramane ca ei sa puna stapanire pe trecerile peste Eufrat si sa deschida calea spre Siria.Dezvoltarea comertului cu tarile rasaritene avea,de asemenea o mare insemnatate pentru Assiria.La rasarit de Tigru,in vaile niguste ale muntilor Zagros,se aflau mici principate asezate pe caile comerciale importante care duceau din Mesopotamia spre Podisul Iranului.Aceste principate pastrasera inca urme ale vechii influente culturale babiloniene,iar in epoca kassita mai intretineau legaturi cu Babilonul.Ingrijorati,pe buna dreptate de ascensiunea Assiriei,regii babilonieni acordau ajutor acestor principate rasaritene,a caror populatie,era inrudita cu kassitii.De aceea regii assirieni nu au dus lupte numai cu Babilonul kassit,ci si cu aceste principate din rasarit care le impiedicau calea spre Orient.In sfarsit,aproximativ in acelasi timp,la apus,incep sa apara triburile nomade ale arameenilor(ahlamu),care prin navalirile lor au adus multe pagube Assiriei. Salmanasar I (1274-1245),continua politica expansionista a predecesorilor sai,ridicand Assiria la rangul de mare putere a Orientului Mijlociu.El incepe o lupta sistematica cu triburile hurite din regiunea lacurilor Van si Urmia,tinut cunoscut in izvoarele assiriene sub numele de Tara Nairi-viitorul stat Urartu,unde sunt cucerite,potrivit inscriptiilor lui Salmanasar,51 de orase si este impus un tribut apasator.La apus Salmanasar I obtine victorii tot atat de inseminate in regiunea Karkemis. De asemenea,in timpul domniei lui Salmanasar este transata defintiv in favoarea Assiriei rivalitatea cu statul vein Mitanni,veche de mai multe secole.Suttarna II,ultimul suveran mitannian,este infrant;noua orase,intre care si capitala,si alte 180 de asezari sunt pustiite,in pofida ajutorului acordat mitannienilor de Regatul Hittit.Transformat-sub numele de Hanigalbat, in provincie assirana, Mitanni dispare pentru totdeauna ca entitate distincta in istorie.Daca izvoarele istorice nu mentioneaza nici un conflict cu Babilonul invecinat,recent inclus in sfera de influenta assiriana, revoltele izbucnite la Qutium si Lullume,regiuni de la poalele Muntilor Zagros,sunt reprimate cu cruzime. Armata assiriana,formata din care de lupta si infanterie,incepea sa dea dovada de organizare, disciplina, patriotism si cruzime. Salmanasar I a pus un accent şi mai puternic decât predecesorii săi pe fundamentarea religioasă a războiului.Assur era zeul razboiului,asa ca lupta pentru pamanturile lui avea un caracter sacru. Salmanasar I a inaugurat politica de deportări şi masacre ce avea să caracterizeze de aici înainte războiul assirian,ca mijloc de propaganda si intimidare.Intr-o inscriptie, de exemplu, Salmanasar se mandreste cu faptul ca ar fi orbit-de un ochi,un numar de 14 000 de dusmani capturati intr-o expeditie. La confluenta Zabului Mare cu fluviul Tigru, Salmanasar incepe constructia unei noi capitale Kalakh (astăzi Nimrud),care va ramane resedinta regala pana la sfarsitul existentei statului assirian.Pe de-o parte,Imperiul assirian nu semăna deloc -nici în privinţa originilor şi nici în a concepţiei lui- cu vechile imperii din sudul Mesopotamiei care reuneau într-un tot omogen diferite regiuni ale căror populaţii tindeau să se asimileze, îndeosebi din punct de vedere lingvistic şi religios. Dacă suveranii din Ur şi cei din Babilon n-au domnit numai spre folosul exclusiv a unei minuscule fracţiuni din imperiul lor, Assur şi oraşele din imediata lui vecinătate au fost singurele beneficiare ale expansiunii asiriene. Principala lor preocupare era de a exploata la maximum teritoriile cucerite, ale căror populaţii aparţineau unor grupuri etnice sensibil diferite. După tendinţa de unificare a vechilor imperii mesopotamiene a urmat o politică de colonizare. Baza esenţială a dominaţiei asiriene era tributul. Sub domnia lui Tukulti-Ninurta I (1244-1207),evolutia politica a Assiriei atinge punctul culminant,desi se produc frecvent revolte interne.In prima parte a domniei efortul militar

vizeaza intarirea controlului asupra regiunilor din nordul si estul Assiriei cucerite de predecesorii sai.Triburile guti raman elemente periculoase pentru stabilitatea statului assirian.Acestia vor interveni in zonele din Urartu aflate in apropierea lacurilor Van si Urmia si ajung sa controleze Arrapkha,aflata in ruta spre Iran. Insa loc sa se multumeasca sa-i asimileze pe locuitorii din acest teritoriu imens, dupa campaniile impotriva hittilor,marele triumf militar si politic al domniei lui Tukulti-Ninurta I il reprezinta infrangerea si ocuparea Babilonului:regele kassit Kastilas IV este infrant si dus,in 1235,captiv in capitala Assiriei.In urma unei noi campanii in Babilon, celebra metropola mesopotamiana este jefuita, sunt anexate regiunile nordice ale acesteia si numerosi locuitori sunt deportati in Assiria.Statuia zeului national Maruk este dusa la Assur, crezand ca astfel incheie conflictul care dura de un secol intre assirieni si babilonieni. O epopee istorică, prima din acest gen literar, relatează faptele de arme ale regelui.El este primul suveran assirian care adopta titlul de “Rege al Summerului si Akkadului,al Sipparului si al Babilonului”;este apogeul unui imperiu efemer. Economia va fi revitalizata cu ajutorul tributurilor,care vor facilita amplele programe edilitare. Baza puterii assiriene avea să o constituie oraşul extins la dimensiunile unui imperiu. Din punct de vedere al structurilor interne, trebuie notate extinderea domeniului regal prin cucerire, concentrarea forţei de muncă pe proprietăţile regale, dezvoltarea unui rudiment de administraţie dublat de un sistem de relaţii vasalice, implicarea regelui în activităţi economice paralel cu desfăşurarea unei politici militare sistematice. Foarte probabil că din aceeaşi perioadă datează şi elaborarea legilor assiriene recuperate parţial de la Ninive. Poziţia regelui explică transferarea centrului vieţii economice, militare, administrative şi politice la palat. Oricum, judecând după conţinutul unor articole din legile assiriene, rezultă natura extrem de arhaică a societăţii assiriene. Relatiile cu statul hittit,devenit,dupa transformarea Regatului Mitanni in posesiunea assiriana, vecin al Assiriei,sunt tot mai incordate. Tukulti-Ninurta I traverseaza Eufratul si inteprinde raiduri in provinciile de granita hittite. Deportări de populaţii la o scară necunoscută până atunci (de exemplu 28 000 de hittiţi au fost deportaţi în Assiria) aveau să fie de acum înainte baza politicii assiriene. În acest sens Tukulti-Ninurta I anticipează Noul Imperiu şi numai asasinarea regelui de către propriul său fiu Assur-nadin-apli –în împrejurările unei revolte de palat iscate din cauza distrugerii Babilonului- a amânat cu câteva secole constituirea unui stat complet diferit de vechile imperii asiriene. Asasinarea lui Tukulti-Ninurta marchează sfârşitul Imperiului de Mijloc şi începutul unei epoci de decadenţă a Asiriei. În secolul al XI-lea, în Orientul mijlociu se produc evenimente însemnate. Nu se cunosc împrejurările în care această lume se prăbuşeşte.Se pare ca Assiria-subminata de conflicte interne, este lovita prima de popoarele migratoare:pe la 1165,populatiile muski-un clan al frigienilor si kaska parasesc nordul Anatoliei instalandu-se aproape de izvoarele Tigrului;putin mai tarziu, nomazii care vor adopta numele de arameeni fac primele incursiuni pana in inima Assiriei,in valea Tigrului Mijlociu. Ultimul rege din din dinastia kassita este detronat si pe tronul Babilonului se urca energicul Nabucodonosor I,intemeiatorul dinastiei a IV-a babiloniene.Sigur este faptul că după o scurtă perioadă de declin Assiria renaşte. În intervalul dintre Imperiul de Mijloc şi Noul Imperiu,dupa un declin de aproape un secol,datorat anarhiei interne,luptelor pentru putere si unor despoti fara personalitite care i-au succedat lui Tukulti-Ninurta(1207), puterea Assurului a fost temporar restaurată de regele Tutkulti-apil-esara-sau Tiglatpalassar I (1115-1076).La inceputul domniei,fiul lui Assur-resi-isi I,razboinic crud si neobosit, Tiglatpalassar poarta lupte grele la hotarele nordice ale tarii,pe cursul superior al Tigrului si in Armenia meridionala,tinuturi invadate de triburile muskilor,frigieni din Asia Mica.O armata de peste 20 000 de luptatori ce cobora spre Ninive este zdrobita de Tiglatpalassar,care ia 6 000 de prizonieri-muski aliati cu triburile gasga.Inteprinde apoi actiuni ofensive la hotarele septemntrionale,recucereste Tara Subartu,patrunde,mai adanc decat oricare altul dintre predecesorii sai,in Tarile Nairii,locuite de huriti pana in regiunea Lacului Van,unde infrange 23 de capetenii locale,obligandu-le sa plateasca tribut. Dupa campanii victorioase impotriva triburilor semincomade ale arameenilor de la hotarele desertului sirian, Tiglatpalassar va traversa de 28 de ori Eufratul cu ocazia campaniilor sale in apus, care-l poarta pana la tarmul Mediteranei.Este primul suveran assirian care traverseaza

Tara Amurru (Libanul de astazi)si primeste daruri din partea metropolelor feniciene Byblos si Sidon.El spune cu mandrie ca a navigat pe corabiile Arvadului prin Marea Mediterana.Chiar indepartatul Egipt a fost nevoit sa recunoasca puterea regelui assirian.Faraonul egiptean i-a trimis in dar un crocodil si un hipopotam,probabil in scopul a fi asezate in menajeria capitalei regatului assirian. O cronică orgolioasă îi transmite posterităţii faptele: 

 „Eu sunt Tiglatpilassar, regele legitim, regele lumii, regele Asiriei, regele celor patru părţi ale pământului, eroul puternic călăuzit de oracolele lui Assur şi Ninurta, marii săi zei şi stăpâni, cel care i-a învins pe duşmani. La porunca stăpânului meu Assur, braţul meu şi-a întins cucerirea dincolo de fluviul Zab, până la Marea cea Mare, care se găseşte la apus”.

  In confruntarea cu vecinul si rivalul meridional-Babilonul- Tiglatpalassar obtine victorii rasunatoare asupra lui Marduk-nadin-ahhe,cucerind temporar Babilonul,fara a putea insa impune un control efectiv de durata.Pe plan intern Tiglatpalassar I perfectioneaza sistemul administrativ, incurajeaza dezvoltarea agriculturii si pomiculturii si introduce sistemul deportarii prizonerilor de razboi ca sclavi in Assiria.Prada stransa in campanii permite restaurarea monumentelor din Assur si din Ninive.

Dezvoltarea economiei si structura sociala

In cea mai veche epoca,pe langa cresterea vitelor,agricultura avea o mare insemnatate in viata economica a assirienilor.Conditiile natural dadeau populatiei posibilitatea de a se dispensa, in unele cazuri,de lucrari mari de irigatii.Dar cantitatea precipitatiilor nu era intodeauna suficienta pentru dezvoltarea agriculturii pe scara intinsa.In unele locuri s-a recurs la irigatia artificial inca din timpuri stravechi.Astfel,stim ca regii assirieni construiau canale mari “pentru a indestula tara,cu grane si sesam.”Aceasta irigatie artificial nu juca un rol atat de important cum il avea in Mesopotamia sau Egipt,ci un rol secundar.Dar ca a existat un sistem de irigatie ne-o dovedesc diferite documente.Intr-un articol din legile assiriene din secolele XV-XIII se spune ca proprietarii de pamantauri trebuiau sa-si imparta apa curgatoare pentru irigatie:”Fiecare sa lucreze pe campul sau si sa-si ude campul”.In cazul de neintelegeri,cei imricinati trebuiau sa se adreseze judecatii,care hotara cum trebuie impartita apa.Aceasta hotararea a judecatii se inscria intr-un act si devenea obligatorie.Alt articol de lege assiriana pedepsea aspru pe cel care isi insusea in mod ilegal apa:

“Daca cineva isi va insusi o mica portiune de santuri cu apa,lucrul acesta trebuie aratat si vinovatul chemat la judecata.”

El va plati un talent de plumb,va restitui de trei ori mai mult pamant decat cel luat,va primi 50 de lovituri de nuiele si va fi obligat sa lucreze la rege timp de o luna.Prin urmare,luand in considerare marea insemnatate economica a retelei de irigatii,legiutorul lua o serie de masuri pentru fixarea drepturilor populatiei la folosirea apei din canale. Pe langa cultura cerealelor,era destul de dezvoltata si pomicultura.In scopul acesta, povarnisurile muntilor erau transformate in terase,ca si in Siria,si apoi plantate cu tot felul de pomi frunctiferi.O asemenea varietate de pomi fructiferi exista atat in Assiria,cat si in acele regiuni ale Asiei Mici,care erau locuite de assirieni.In inscriptiile de provenienta assiriana gasite in Asia Mica,e amintit un fel original de a numi lunile:”Luna livezilor” (kiratim) si “luna smochinelor”(tinantim).Se vede ca inradacinarea acestor feluri de culture a influentat si formarea unui calendar special,agricol. Belsugul de materii prime dadea populatiei posibilitatea sa se ocupe de diferite mestesuguri. Metalurgia era foarte mult dezvoltata.Ca si vecinii lor,hittitii si locuitorii din Urartu,assirienii aveau la indemana destul de zacaminte de metal si puteau extrage arama si fier.Bronzul il obtineau prin aliaj de arama cu cositor sau plumb,care erau deopotriva la fel de raspandite in Assira si care in limba assiriana erau denumite cu acelasi cuvant.Assirienii stiau sa faca tot felul

de arme din metal si erau chiar renumiti in toata lumea Orientului Antic pentru felul in care erau inarmate ostirile lor.Unele dintre obiectele de metal gasite dateaza din perioada Imperiului vechi assirian.Asa este,de exemplu,o statueta votive care reprezinta o femeie cu bratele incruciaste si,care,dupa aspect si dupa lucratura,dateaza din timpul cand patesi Gudeea carmuia in Lagas. De-a lungul intregii sale istorii,Assiria si-a pastrat cu tarie caracterul de tara cu economie naturala. Dar cresterea fortelor de productie a dus,treptat,la aparitia celei mai vechi forme de comert de schimb. Daca Babilonul era cel mai mare centru care,incepand cu secolul al XVIII-lea controla intregul comert din sudul Orientului Apropiat,partea de nord a vechiului Orient-Siria de nord,Asia Mica si Armenia,se aflau in perioada aceasta,sub o puternica influenta economica a Assiriei.Documentele ne permit sa vorbim despre existenta unui comert assirian destul de dezvoltat,inca de la sfarsitul mileniului al III-lea si inceputul mileniului al II-lea. In Cappadocia,in regiunea fluviului Halys,s-au gasit numeroase documente,care,judecand dupa numele assiriene,provin din coloniile assiriene.Se vede ca assirienii isi construiau coloniile comerciale in tinuturile locuite de hittiti si faceau cu acestia un schimb activ. Metalele aveau mare insemnatate in comertul dintre Assiria si tarile din Asia Mica.In documentele de tranzactii comerciale,gasite la Kültepe,se vorbeste despre aur,argint,arama si plumb.In multe docuemnte e vorba de imprumuturi in argint si arama.Plumbul era cel mai raspandit obiect de negot.In fruntea marilor inteprinderi comerciale,care faceau comert cu triburile care locuiau in nord,pana la Hattusas(Bogaz-köy) in bazinul raului Halys,si in sud,pana in valea Eufratului,se aflau negustorii assirieni. Prin intermediul camerelor de comert instalate in Cappadocia si care transmiteau ordinele guvernului de la Assur,el exercita,datorita doar superioritatii economice a acestui oras,un adevarat protectorat asupra micilor regi din Anatolia. Intretinand operatii comerciale active cu hittitii localnici,assirienii acordau adesea imprumuturi populatiei locale,imprumuturi care de obicei duceau la inrobirea saracilor.Datornicii insolvabili,care nu puteau restitui la timp imprumutul,trebuiau “sa intre in casa”creditorului,cu alte cuvinte sa treaca in situatia de datornic inrobit,rascumparand,cu munca proprie,datoria.Aceste colonii assiriene aveau administratia lor independenta.Ele erau conduse de “casa orasului”,primeau indicatii de la orasul Assur si se supuneau justistitiei supreme a acestui oras.Dar in Asia Mica,pe langa negustorii assirieni,patrundeau si negustori din Akkad si din tinuturile semite apusene,locuite de amoriti-regiunea Habur. Astfel in coloniile comericale assiriene din Asia Mica s-a format un tip de cultura amestecata. Documentele comerciale descoperite la Kültepe erau scrise intr-o limba intermediara-amestec dintre limba akkadiana cu assiriana veche.In aceste documente,pe langa numele assiriene,intalnim nume akkadiene sis emit-apusene.Din Akkad patrunsese sitemul de masuri si greutati babilonian (talantul-mina-sechelul),dar aici el a fost complicat prin introducerea sistemul de numaratoare din zece in zece.Populatia acestor colonii era,de asemenea,foarte amestecata.Erau oameni care nu puratu nume semite,dar ai caror copii aveau nume pur semite.Se vede ca in coloniile assiriene se producea un amestec de triburi si de diferite influente culturale,intr-o forma si mai acuta decat pe teritoriul Assiriei propriu-zise. Dezvoltarea comertului era legata de politica militara.Cucerirea de tinuturi bogate in materii prime si de cai comerciale cerea organizarea fortelor militare.In inscriptiile lor,regii assirieni scriu adesea despre campanile pe care le-au inteprins in tarile vecine.Aceste incursiuni aduceau assirienilor un mare numar de prizoneri.Acesti prizoneri de razboi constituiau principalul izvor al sclaviei;in plus assirienii exploatau crunt populatia subareeana din Mesopotamia Nordica si populatia hittita din Asia Mica,inrobind pe datornici.In sfasrit dezvoltarea familiei patriarhale contribuia la adancirea faramitarii sociale.Femeile si copii aveau o situatie de sclavi.Tatal si sotul-capul familiei patriarhale mostenise toate drepturile si toata autoritatea sefului de ginta,s-a transformat in stapan absolut.Nicaieri nu vorm gasi in Orientul antic,forme de sclavaj familial atat de puternic exprimate ca in Assiria,Lucrul acesta este fixat chiar in legile assiriene,care dateaza apoximativ din secolul al XIV-lea. Conform acestor legi,dreptul familial era deosebit de aspru.El aseza femeia in situatia de sclava. Femeia nu avea dreptul sa dispuna de avere in acsa barbatului ei nici s-o vanda.Daca lua ceva din casa fara voia acestuia se considera furt.Intr-un articol din legile asssiriene se spune:

“Daca sclavul sau sluga ar primi ceva din mainile sotiei unui om liber,trebuie sa se taie nasul si urechile sclavului sau slugii.Ei trebuie sa restituie lucrul furat.Barbatul sa taie urechile femeii sale.Dar daca el va da dreptate nevestei sale,atunci sa nu se taie nasul si urechile sclavului sau slugii,si ei sa nu intoarca lucrul furat.”

Despre acest drept nelimitat al sotului de a judeca si hotara asupra membrilor familiei sale vorbesc o serie de alte articole de lege.In caz de infidelitate conjugal,barbatul avea dreptul sa-si ucida sotia.Un articol special de lege acorda brbatului dreptul de a aplica sotiei pedepse corporale grele.”Daca un brbat isi va tuned sotia,o da dsfigura sau o va schilodi,nu are nici o vina”,suna un articol din codul assirian.Alt articol al legii,care cerea ca,in cazul disparitiei barbatului,femeia sa-l astepte un anumit timp,dovedeste de asemenea pozitia de inferioritate a acesteia din urma.Acea originala forma de divort,potrivit careia

“cand barbatul isi lasa sotia,daca vrea,ii poate da ceva,iar daca nu vrea nu e obligat sa-I dea nimic si ea trebuie sa plece de la el cu mainile goale.”

sporea situatia grea a femeii.Aceleasi drepturi nelimitate le avea tatal asupra fiicei;legea permitea tatalui sa-si pedepseasca fiica dupa bunul sau plac:”Tatal va proceda cu fiica sa cum va vrea”se spune intr-un articol din legea assiriana.Fiicele erau considerat prin nastere, sclave ale tatalui lor,care avea dreptul sa le vanda ca atare ,iar legea permitea chiar un anumit “pret pentru fiica”.Astfel cel ce ademenea si viola o fata trebuia sa plateasca tatalui “costul intreit al fetei,in argint”.Contractele de vanzari care s-au pastrat fixeaza pretul de vanzare a unei femei la 16 secheli de argint(128 grame). Vechea familie patriarhala,care a existat in Assiria multe secole de-a randul se intarea si crestea datoritat dreptului de intai nascut.In virtutea acestui drept,fiul cel mai mare putea pretinde, conform unui articol de lege o mare parte din mostenire.De obicei,fiul cel mai mare primea doua treimi din mostenire,din care prima treime o prime dupa alegere,iar a doua treime la sorti.Ca si in Israelul antic,in Assiria avea mare insemnatate obiceiul leviratului,adica obligatia vaduvei de a se casatori cu una din rudele sotului mort.Iata ce spune un articol din codul assirian:

“Daca un fecior al sau,a carui nevasta a ramas in casa tatalui,va muri,atunci el(tatal)trebuie sa marite pe sotia fiului sau mort cu un fiu al sau”.

Un articol special din legile assiriene permitea socrului sa ia de sotie pe vaduva fiului sau,in cazul cand nu avea in viata alte fiu care sa fie obligat sa ia de nevasta pe vaduva fratelui mort. Inrobirea debitorilor,care era larga raspandita,a contribuit in mare masura la aparitia si dezvolatrea sclaviei.In Assiria nu existau norme bine fixate in privinta imprumuturilor in bani sau grane.De aceea,creditorul avea dreptul si posibilitatea sa ia orice dobanda.Dobanda varia intre 20 si 80% pe an.De altfel, dupa cum se constata din unele documente,camatarii luau si pana la 160%.Debitorii care nu plateau la timp erau inrobiti si erau datori sa lucreze in casa creditorului pentru a plati datoria,fie personal,fie punand zalog sau inrobind pe copii sau rudele sale.Debitorul inrobit era obligat sa lucreze in casa creditorului sau,dar creditorul nu avea dreptul sa-l vanda,asa cum isi vinde sclavii.Mai mult,in unele articole din legile assiriene era oprita inrobirea assrienilor prin nastere.Dar este greu de crezut ca aceste articole de lege care tindeau sa amelioreze intrucatva situatia sclavilor se aplicau in realitate.Documente care s-au apstrat pana la noi dovedesc ca assirienii erau inrobiti numai in cazul cand nu puteau plati la timp datoria.Un articol din legea assiriana care opreste pe frati de a ucide “fiinte vii”(napsate)inainte de impartirea averii intre ei,dovedeste cat de mult era dezvoltat sclavajul domestic si inrobirea prin datorii.Asemenea hotarari cu privire la “fiintele vii”putea lua numai “stapanul fiintelor vii”.Prin expresia “fiinte vii”,legiuitorul intelegea,evident,pe sclavii domestici,pe datornicii inrobiti si vitele,considerate deopotriva fiinte cu “suflet viu”(napistu).E de remarcat faptul ca termenul ebraic antic nefes, asemanator cu napistu,insemna ca si la

assirieni si vita si sclav de casa.Mult mai tarziu,sclavii incep sa fie vanduti ca marfa,fiind denumiti “bucata”sau “corp”.

Tiglatpalassar I nu a realizat nici o anexare,si cruzimile sale ostentative,relatate cu placere in inscriptiile ce vor servi drept model regilor care ii urmeaza nu au facut decat sa sporeasca spiritul razboinic la vecinii Assiriei.Mai ales ca Assiria nu intentiona insa sa ocupe permanent unele teritorii,ci doar sa incaseze tributuri. Freceventele revolte impuneau inteprinderea unor expeditii de pedepsire. Dupa moartea marelui rege, Assiria traversează o nouă perioadă de eclipsă sub o serie de domnii care nu au lasat nici texte nici monumente si,pe fondul expansiunii popoarelor arameene,Assiria avea sa se retraga intre hotarele proprii. Dupa domnia lui Tiglatpalasar I,Assiria intra intr-o etapa de declin si izolare ca urmare a unui fenomen care va genera o instabilitate accentuata in Orientul Apropiat-migratia unor popoare semite, in special a arameenilor(ahlamu),care se instaleaza in orasele din Mesopotamia Superioara, reducand Assiria doar la valea Tigrului,ale carei campii sunt devastate de incursiunile pastorilor nomazi. Acest grupuri dusesera pana atunci o viata nomada in deserturile situate intre Mesopotamia si zona Siriei si a Palestinei.In aceasta perioada,din motive care nu sunt inca foarte clare-de ordin climatic sau demografic,s-au intors impotriva vecinilor lor,declansand o criza acuta, mai ales in perioada 1100-1000.Au atacat regatele neohittite din vest si au pus bazele unor principate in Damasc si Alep.In est,principala lor victima va fi Babilonul,care se confrunta cu o serie de crize dinastice si revolte interne,al caror rezultat va fi instaurarea haosului politic. Pentru Assiria vor urma ani dificili,fara initiative pe plan extern,in care tara se va multumi sa supravietuiasca,si sa-si apere teritoriul din vecinatatea Tigrului, i va trece printr-o grava crizeș economica determinata de deteriorarea relatiilor comerciale de odinioara.Aceasta lupta continua pentru supravietuire ii va modela un caracter dur si nemilos.Cand valul semit va slabi in intensitatea-in secolele X-IX,assirienii se vor trezi pusi in fata unei realitati schimbate semnificativ.In vest se consolidasera cateva state semite,printre care Bit-Adini si Bit-Bakiani,care nu aveau capacitatea necesara desfasurarii unei actiuni coordonate-fapt ce explica redresarea rapida a Assiriei,dar care,fiind interesate de comert,au preluat de assirieni initiativa in acest domeniu. In ceea ce priveste Babilonul,acesta era fragmentat in mai multe state mici si instabile. Singurii care si-au consolidat fortele au fost chaldeenii,stabiliti la sud,in asa-numita Tara de la Mare.

NOUL IMPERIU ASSIRIAN

După doua secole de defensiva penibila in fata raidurilor arameene,Assiria cunoaste o renastere nationala care o transforma repede in prima putere din Orient. Abia acum se poate vorbi de constituirea unui veritabil imperiu, Assiria atingând limitele maxime ale expansiunii. Desăvârşirea acesteia îşi va găsi expresia în marele imperiu assirian al sargonizilor care se întindea din Armenia şi din Taurus până la Nil şi până în deşerturile Arabiei. Revenirea politica a Assiriei presupunea redresarea economiei si a intereselor sale externe. Dusmanii pe care trebuia sa-i infranga erau arameenii.Profitand de disensiunile dintre acestia si de ascensiunea unor conducatori capabili,Assiria a initiat o contraofensiva armata de succes,in care s-au combinat imperativele comerciale si prestigiul suveranului-a carui justificare o reprezenta razboiul sfant pentru reinstaurarea zeului national Assur. Un imperiu care a fost întemeiat prin război, s-a menţinut prin război, dar care, în cele din urmă s-a năruit epuizat din cauza neîntreruptelor războaie. Pentru a-şi edifica imperiul suveranii assirieni au instaurat cei dintâi principiul războiului total. Obiceiurile lor războinice, de o neîntrecută cruzime, au lăsat în istorie o amintire sinistră consemnată şi de profeţii evrei (Ieremia, VI, 23-24). Prin devastare şi moarte assirienii au făcut să domnească pacea de la Nil la Ararat (R. Grousset).

Epoca tributului adus zeului Assur(secolul al IX-lea)

Dupa o perioadă de stagnare în expansiunea lor, datorită invaziilor care marchează sfârşitul epocii bronzului, asirienii vor relua politica lor de cuceriri. De atunci incolo,in fiecare an,armata va merge sa stranga tributul de la orasele straine;daca armata nu opereaza in anul urmator in acelasi sector,orasele momentan supuse nu se grabesc deloc sa expedieze tributul ele sunt considerate atunci rebele fata de zeul Assur si fata de regele Assiriei,si impotriva lor sunt permise orice represalii.Caci temperamentul national, nelinistea unui popor fara granite naturale si dorinta de a razbuna cruzimile comise de pastorii arameeni dau actiunilor militare un caracter atroce,necunoscut pana atunci.Pe de alta parte,insa,regilor assirieni din secolul al IX-lea le vine rareori ideea de a anexa orasele invinse. Din lipsa de documente nu putem stabili cauzele social-economice care au dus la noua ridicare a Assiriei in secolul al IX-lea.Stim totusi ca,la sfarsitul mileniului al II-lea,in nordul Orientului Apropiat incepe a intra in uz fierul,care inlocuieste din ce in ce mai mult bronzul.In secolul al XIII-lea, obiectele de fier se asezau la temelia templelor,ca daruri votive.In inscriptiile lui Tiglatpalassar I se vorbeste de varful de fier al sulitei regale.In secolul al VIII-lea,fierul intra in uzul general.Regii assirieni cer popoarelor supuse sa le plateasca tributul in cantitati de fier.Cu prilejul sapaturilor efectuate la Khorsabad,s-a gasit un deposit intreg de tot felul de obiecte de fier,bucati de fier si unelte de fier.Desigur extragerea si prelucrarea fierului produsese o adevarat revolutie in tehnica,provocase cresterea productiei mestesugaresti si contribuise la dezvoltarea comertului si la inzestrarea armatei cu arme noi,mai perfectionate,ceea ce a contibuit la restabilirea puterii politico-militare a Assiriei.La aceasta intarire a Assiriei a mai contribuit,intr-o oarecare masura,si contopirea subareenilor cu arameenii,asezati pe teritoriul Assiriei,si asmiliarea subaereenilor printre assirieni

Politica de consolidare a prestigiului extern. La inceputul acestei perioade,domnia lui Adad-Nirari al II-lea (911-889) marcheaza depasirea crizei traversate de statul assirian dupa disparitia lui Tiglatpalassar I si inaugureaza o noua epoca de expansiune.Principalele obiective ale politicii externe sunt:supunerea cetatilor arameice de pe cursul superior al fluviului Tigru-cele mai importante fiind Gidara si Nisibis,impotriva carora sunt organizate sase campanii victorioase, alternativ cu cele doua expeditii puntive in Babilonia,precum si cele din nord,din tinuturile locuite de triburile urartilor(Tarile Nairi si Khabkhu in Armenia actuala) si in Zagros. Adad-Nirari al II-lea ia masuri vizand reorganizarea administratiei centrale,incurajeaza dezvoltarea agriculturii si reconstructia unor palate si temple.Ii succeede la tron fiul sau Tukulti-Ninurta(889-884),care consolideaza noile cuceriri ale predecesorilor sai,apoi initiaza trei-sau patru, expeditii militare victorioase in nord,in teritoriul urartilor(Tarile Nairi),o campanile la hotarele septentrionale ale Babiloniei si o alta impotriva triburilor frigiene(muski),care contribuie la ridicarea prestigiului Assiriei.In resedinta regala de la Ninive-preferata acum Assurului,sunt initiate noi constructii. Administrarea acestui imperiu ultracentralizat ridica probleme insolubile; pacificarea definitivă a teritoriilor cucerite a rămas mereu un deziderat. Ultimii suverani ai Imperiului de Mijloc inauguraseră politica deportărilor în masă care viza calmarea tendinţelor centrifuge ale populaţiilor cucerite. În secolul IX , suveranii Noului Imperiu au reluat aceeaşi politică. Assur-natsir-apli - Assurnasirpal al II-lea (884-859), reia acest gen de operatii si pune bazele puterii militare a Imperiului nou assirian:

„Am luptat impotriva orasului Dirra.Timp de doua zile,de la rasaritul soarelui ca Adad,am tunat si am facut sa cada furtuna si flacarile.Luptatorii mei au navalit asupra orasului,cu putere,precum Pasarea-furtuna.Am cucerit orasul,am pus sa fie trecuti prin sabie 800 de luptatori din oras si sa li se taie capetele.Restul armatei a fost prins si aruncat in foc.Am asezat o multime de locuitori vii si de capete in fata portii mari.700 de locuitori au fost trasi in teapa iar pe tineri i-am ars.Am luat bunurile lor,am distrus orasul si am tranasformat tara intr-un camp de ruine”.

Organizand o redutabila armata permanenta si folosind pentru prima data in istoria militara a Assiriei unitati compacte de cavalerie pe un front larg de lupta, Assurnasirpal al II-lea ridica cruzimea campaniilor si brutalitatea represiunilor la rang de arma politica-inscriptiile sale

abunda in descrierile miilor de dusmani decapitati,trasi in teapa sau jupuiti de vii.Deportarea in masa a populatiilor cucerite sau revoltate devine un principiu al politicii assiriene. Vestul continua sa reprezinte principala atractie pentru Assiria,dar,pentru a redobandi suprematia in aceasta zona ,era necesara asigurarea celorlalte hotare.Analele assiriene redau detaliile a 14 mari campanii initiate in cursul domniei lui Assurnasirpal. Regele reuşeşte să supună întreaga Mesopotamie, apoi se indreapta spre est,pe cursul raului Diyala,in tinutul Muntilor Zagros si spre nord in teritoriile locuite de triburile urartilor(in Tarile Nairi,Urartu,Khabkhu).In 876 Assurnasirpal este primul suveran assirian,dupa Tiglatpalassar care trece din nou Eufratul,purtand armatele assiriene pana pe tarmurile Mediteranei, unde soli din orasele Tyr,Sidon,Byblos,Arvad si Regatul Kummukh (Commagene) ii aduc daruri.Ofensiva de pe Eufratul Mijlociu il aduce pe Assurnasirpal in conflict cu principatul arameic Bit-Adini. Viata indestulata a principatelor siriene si feniciene si-a lasat ameprenta asupra austerilor assirieni, iar la aceasta influenta culturala au contribuit miile de deportati,care au imbogatit patrimoniul Assiriei cu valoroase elemente in domeniul mestesugurilor si comertului. In timpul domniei lui Assurnasirpal al II-lea sunt puse bazele structurilor administratiei provincial din timpul Imperiului nou. Cu ajutor bogatiilor obtinute, Assurnasirpal al II-lea a fost in masura sa reconstruiasca numeroase sanctuare,si sa ridice din nou-din temelii resedinta regala Kalakh, fondata in secolul XIII de catre Salamanassar I,pe care o doteaza cu impunatoare constructii civile si religioase;noul palat regal de aici ocupa singur o suprafata de 25 000 m2.La ceremonia de inaugurare ar fi participat,potrivit inscriptiilor lui Assurnasirpal 69 574 oaspeti.Sculpturile palatului de la Kalakh demonstreaza insemnate influente arameenen,hittite si siriene,rezultat al acestei sinteze culturala care a stimulat,intr-o maniera mai mult sau mai putin directa, imperialismul assirian.Assur ramane metropola religioasa a statului,iar Ninive cea de-a doua capitala. Campaniile fiului sau,Sulman-asaredu-Salmanasar al III-lea din Biblie (858-824) anticipează politica pe care aveau s-o ducă succesorii săi în decursul următoarelor două secole: assirienii vor fi nevoiţi să recurgă la ofensivă pentru a asigura supravieţuirea unui imperiu a cărui coeziune internă şi securitate a frontierelor erau tot timpul ameninţate.In cei 35 de ani domnie ai lui Salmanasar al III-lea,cronicile inregistreaza 32 de expeditii militare.Ca si toti ceilaltia regi assirieni, Salmanasar al III-lea a avut de luptat la toate granitele statului sau. In ciuda succeselor repurtate anterior, autoritatea principatelor arameene continua sa reprezinta o amenintare la adresa intereselor externe ale Assiriei. Salmanassar dispunea de resursele acumulate in anii precedenti si de o armata bine pregatita. In plus a utilizat ca arma psihologica teroarea pe care reusise sa le-o inspire popoarelor rasculate sau subjugate,ca rezultat al deportarilor in masa,distrugerii oraselor si cruzimii exacerbate. Dusmanii sai aveau doar doua posibilitati-sa se supuna si sa plateasca tribut sau sa isi asum riscul unei presiuni brutale.Ambele optiuni se reflecta in reprezentarile care impodobesc portile de bronz ale palatului din Balawat. Cea mai mare parte a efortului militar vizeaza,inca din primul an de domnie,ingenuncherea Siriei; 19 expeditii traverseaza Eufratul,patrunzand in aceasta tara.El anexeaza Bit Adini (regatul arameean care pazea trecerea Eufratului),si majoritatea principatelor armeene si neohittite din regiunea Muntilor Taurus recunosc acum suveranitatea assiriana.Dar regele Assiriei este oprit in batalia de la Qarqar, in apropiere de Hamat(853) de o coalitie care, sub conducerea Damascului,ii mai cuprinde si pe regii regatului lui Israel (Ahab), ai Hamatului, ai Ammonului,ai arabilor si chiar ai Egiptului. Assirianul revine de mai multe ori in Siria;el reia inaintarea in anii 849,848,845 si in 841,el pustieste imprejurimile Damascului si primeste tribut din partea lui Iehu regele lui Israel.Dar neohittitii si arameenii constinua sa se rascoale,de indata ce armata assiriana paraseste tara lor; in 838 Salmanasar obtine plata unui tribut de catre orasele stat feniciene Tyr, Sidon, Byblos. Chiar si faraonul egiptean e nevoit sa recunoasca puterea Assiriei si-i trimite in dar doua camile,un hipopotam si alte animale salbatice. In perioada 839-834 el impune autoritatea assiriana asupra principatelor din regiunea Ciliciei (in sud-vestul Asiei Mici). Assiria reuseste sa obtina succese mult mai mari in lupta cu Babilonul. Salmanasar al III-lea interpinde o campanie pustiitoare asupra Babilonului si ajunge chiar pana la regiunile mlastinoase ale Tarii de la Mare,de langa tarmul Golfului Persic, supunand intregul Regatul babilonian.Importante campanii sunt indreptate dupa 856 impotriva Regatului

Urartu,incheiate prin distrugerea orasului Arzaskun,resedinta regala a suveranului Arame;campaniile ulterioare, conduse in anii 832-827 de catre generalul Dayyan-Assur nu mai pun in pericol autoritatea noului rege urartian Sardur I.Insa tot acum, la frontierele nord-estice se profila o nouă ameninţare, după cum atestă prima menţionare a mezilor în textele epocii(in 836). O intensa activitatea de constructii este inregistrata la Ninive, apoi la Kalakh,cele doua resedinte preferate ale lui Salmanasar,precum si in noile centre provinciale.Celebrul obelisc negru al lui Salmanasar al III-lea,pe care sunt infatisati trimisii tarilor straine din toate partile lumii aducand tribut regelui assirian,constituie simbolul puterii militare a statului assirian si al nazuintei lui de a infaptui o politica de cuceriri.S-au pastrat pana astazi urmele unui temple construit de Salmanasar in vechea capitala Assur,si urmele intariturilor acestui oras, marturie a dezvoltarii tehnicii construirii de fortificatii din epoca Noului Imperiu assirian, care pretindea sa joace rolul principal in Orientul Apropiat. Dar Assiria nu si-a putut pastra mai mult timp situatia ei predominanta.Efortul militar prelungit, razboiul civil izbucnit intre fii sai,apoi succesiunea unor despoti fara personalitate, secatuiesc,dupa moartea lui Salmanasar al III-lea,pentru o jumatate de secol, potentialul ofensiva assirian.

Criza sociala in Assiria

La sfarsitul domniei impusivului Salmanasar III,fii acestuia se confrunta intr-un razboi civil,cu un pronuntat caracter social.Cel care iese invingator datorita ajutorului primit de la suveranul Babilonului Marduk-zakir-sumi I,Samsi-Adad V(824-811), recompenseaza marea nobilime care il sprijinise, ai carei reprezentanti devin inamovibili in functiile lor de ministri si guvernatori si exercita de acum inainte un control mai riguros asupra succesiunii regale si asupra guvernului central.Intarirea puterii aristocratiei in dauna autoritatii centrale are ca urmare o slabire a statului assirian pana catre jumatatea secolului al IX-lea. Secatuirea resurselor in urma efortului militar prelungit si succesiunea unor despoti fara personalitate contribuie la eclipsa puterii ofensive assiriene pentru o jumatate de secol. In timpul acestui conflict de sapte ani,dominatia assiriana s-a prabusit la vest de Eufrat;putinele izvoare din timpul domniei lui Samsi-Adad mentioneaza trei campanii indreptate impotriva vecinului septentrional,Regatul Urartu si patru impotriva Babilonului-dupa sapte decenii de relatii pasnice cu vestita metropola mesopotamiana. Samsi-Adad V a fost casatorit cu energica regina Sammuramat,pe care istoriografia moderna a identificat-o cu Semiramida,figura legendara din izvoarele grecesti,creatoarea gradinilor suspendate din Babilon,una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.Mentionarea numelui reginei imediat dupa cel al fiului sau ,suveranul Adad-Nirari III, intr-o serie de inscriptii assiriene a dat nastere ipotezei ca Sammuramat ar fi exercitat regenta in timpul minoratului fiului ei(811-806). Iar cand Adad-Nirari III(810-782)ajunge la randul sau pe tron acesta,obtine o serie de succese importante-campanii victorioase impotriva Babilonului, reprimarea revoltei orasului Arpad si plata tributului de catre Israel,Hamat si cetatile feniciene. Insa,din cauza raritatii documentelor domnia lui Adad-Nirari III ramane obscura;incepand de acum creste independenta guvernatorilor provinciali si a ofiterilor de rang inalt,care intemeiaza orase in numele lor propriu si omit sa-l mentioneaza pe regele care domneste in inscriptiile lor.Revoltele se multimplica in tara assiriana,provocate de nobilimea inferioara si de orasenii iritati de puterea marilor feudali.Aceasta slabire permite aparitia in primul plan al unui stat nou,Urartu,a carui civilizatie datoreaza mult curtii regale de la Kalakh. Domnia lui Salmanassar IV(782-772)este o epoca obscura si de decadere a autoritatii centrale in favoarea guvernatorilor provinciali si a comandantilor militari.In timpul domniei lui Salmanassar, principalul adversar al Assiriei este Regatul Urartu,guvernat de suveranul Argisti I, impotriva caruia sunt organizate sase campanii.Izvoarele mentioneaza si alte expeditii militare cu caracter limitat-vizand mentinerea autoritatii assiriene in Siria.Totusi,regii din Uratu reusesc sa desparta Assiria de Asia Mica si Siria de nord,ceea ce a constituit o grea lovitura pentru comertul assirian cu aceste tari,fapt ce s-a rasfrant,in mare amsura,asupra vietii economice a tarii.

Succesorul sau,Assur-dan III (772-754) este confruntat cu rascoalele cetatilor supuse din Siria si cu puternice revolte interne, cum ar fi cea a orasului Assur din anii 763-762,cu pustiitoare epidemii de ciuma.Campaniile assiriene din Siria sau Babilon nu se incheie cu succese notabile.O inscriptie regala urartiana a regelui Sardur II revendica o victorie asupra lui Assur-Nirari V(754-745),fiul lui Assur-dan III,o figura obscura din galeria suveranilor assirieni.

Marele Imperiu assirian(secolul VIII)

Dezvoltarea politica a statului Urartu a insemnat pentru Assiria zadarnicirea intereselor sale economice din Siria si Anatolia,fapt ce a provocat o criza interna:revolte populare, conspiratii ale nobilimii,tendinte de manifestare a independentei din partea unor conducatori. Intr-un cuvant o imagine dezolanta,insa armata, unicul element stabil, a fost cea care a salvat imperiul de la ruină, şi tot ea a fost cea care,in urma unei rascoale izbucnite in orasul Kalakh,l-a inlocuit pe suveranul legitim, Assur-nirari al V-lea(754-745)cu energicul Tiglatpalassar al III-lea(745-727).Domnia sa inaugureaza epoca de maxima inflorire a Assiriei, care atinge acum apogeul puterii militare si al expansiunii teritoriale. Personalitate puternica,inteligent si capabil,Tiglatpalassar isi incepe domnia printr-o serie de reforme care ii redau Assiriei intreaga ei putere. Sporirea numarului provinciilor imperiale-acestea ajung la 80 in 738,prin reducerea dimensiunilor lor,urmareste sfaramarea puterii si autonomiei guvernatorilor locali;in tinuturile periferice dinastii locali sunt dublati de catre un comandant militar assirian,directe responsabil fata de monarh.In urma unor noi reforme fiscale vizand sporirea veniturilor si o mai echitabila impartire a obligatiilor, orase precum Assur sau Harran nu mai beneficiaza de scutirile de pana acum. Nucleul armatei,garda permanenta, intretinuta si direct dependent de monarh,este intarita. armamentul si echipamentul militar imbunatit, trupele de geniu si asediu, bucurandu-se de atentia speciala a regelui. Un număr mare de texte recuperate din mai multe palate atestă principalele directii ale politicilor lui Tiglatpalassar:accentuarea etatismului, concentrarea tuturor pârghiilor de putere in mâna regelui, folosirea de soldaţi profesionişti, protejaţi prin lege -ei şi familiile lor, si plătiţi prin sistemul acordării de loturi ereditare, controlul modului de administrare a provinciilor prin sistemul prestării jurământului de credinţă faţă de rege de către guvernatori, găsirea unor soluţii pentru a evita rebeliunile etc. Dar mai ales,domnia lui Tiglatpalassar al III-lea a marcat o cotitură în politica imperială assiriană; regele din Assur practica de acum incolo o politica externa sustinuta:intervine sistematic in certurile dinastice si razboaiele locale;duce campanii pana la distrugerea adversarului. Apoi, in fata revoltei mereu renascande in Siria, Tiglatpalassar al III-lea generalizeaza masurile extreme:campaniile militare sunt conduse cu o extrema brutalitate, impinsa pana la completa anihilare a adversarului,populatii intregi sunt deportate in Mesopotamia-ceea ce distruge patriotismul local,regii invinsi sunt deportati,uneori executati,in orice caz inlocuiti de guvernatori assirieni.Un text descoperit în palatul regal de la Kalakh istorisind una din campaniile lui Tiglapalassar III, relevă dura stăpânire a Asiriei:

„Cât este de întins Bit-Şilani, eu l-am făcut fărâme ca pe o ulcică. Marea sa capitală Sarrabanu am distrus-o, arătând ca după năvala apelor. Apoi am pustiit tot. Pe Nabu-uşabşi, regele lor, l-am spânzurat în faţa porţii oraşului său. Pe oamenii lui, pe soţia sa, pe fiii săi, pe fiicele sale, bunurile şi comorile palatului său le-am luat cu mine”.

Sigur de regatul sau,primul deceniu de domnie a lui Tiglatpalassar este consacrat in principal reinstaurarii dominatiei assiriene in Syria si Palestina si eliminarii influentei dobandite de Regatul Urartu la sud de muntii Taurus.In 743 regele assirian invadeaza Siria de nord si infrange la Arpad o coalitie organizata de Sardur al III-lea din Urartu si de dinastii neohittiti si arameeni din regiune. Tiglatpalassar cucereste orasele Karkemish,Samal si Hamat,si regiunile Libanului,ajungand pana la Marea Mediterana.Cetatea Arpad,nucleul unui principat arameic,este cucerita si distrusa din temelii la capatul unui asediu de trei ani in 741.Hyram,regele Tyrului,principele Byblosului si regele Israelului ii platesc tribute.Chair si Iudeea,Edomul si Gaza

filistenilor recunosc puterea cuceritorului assirian. Hanunu, carmuitorul Gazei,fuge in Egipt.Dar infricoastoarele armate assiriene se apropie si de Egipt. Dupa ce infrange pe sabeenii din ASrabia,Tiglatpalassar face legatura si cu Egiptul trimitiand acolo un functionar special. O noua coalitie antiassiriana,in frunte cu cetatea Samal,este spulberata in 738;de la Damasc pana la hotarele Anatoliei toate principatele siriene,urmate de cetatile feniciene, recunoasc acum suzeranitatea assiriana.In 733 este infrant Regatul Israel,in aceasta campanie Tiglatpalassar beneficiind de ajutorul Iudeei vecine.Damascul,cucerit in anul urmator si al carui rege este executat, devine resedinta unui guvernator assirian.O data cu supunerea tinuturilor Ammon, Moab si Edom din Palestina rasariteana si meridionala, stapanirile assiriene ating granita Egiptului faraonic. La celelalt capat al Orientului,vicarul din Assur a ocupat nordul Zagrosului pentru a-si feri tara de invazii si a inaintat pana in regiunea mezilor pana in desertul Sale si la muntele Demavend,in inima Iranului(737).O campanile organizata in 734 in inima Regatului Urartu,chiar daca nu poate cuceri capitala acestuia, Tuspa, constituie o grava lovitura data prestigiului suveranului Sardur al II-lea. În Babilon, de asemenea a fost inaugurată o nouă politică. Regele Babilonului, Nabu-sir(747-734), sprijinit de Tiglapalassar in lupta sa contra triburilor arameene,a ramas in tot timpul domniei un aliat fidel Assiriei.Prestigiul istoric şi religios al oraşului îl ferise de soarta celorlalte state cucerite de assirieni.Vechiul tinut al Mesopotamiei,leaganul unei stravechi civilizatii,avea un caracter aparte, institutii politice unice,o economie infloritoare, orase prospere si culte ancestrale.Ultimele modificari demografice sporisera diversitatea populatiei si orice autoritatea asupra acestui mozaic etnic si cultural era fragila. De multa vreme,reprezentantii Assiriei exercitau un control asupra Mesopotamiei Inferioare;in mod periodic,se duceau acolo pentru a pedepsi triburile de pastori,apoi se prezentau ca pastori in orasele sfinte,ai caror zei aveau din ce in ce mai multi credinciosi in Assiria.Vicarii lui Assur doreau sa controleze Babilonul din doua motive:pentru a profita de pe urma dezvoltarii sale economice si pentru a-si asigura granita de sud,impiedicand o eventuala interventie a elamitilor, al caror regat a fost reconstituit in a doua jumatate a secolului al VIII-lea. Insa in luptele pentru tron declansate la moartea lui Nabu-sir(734),se amesteca si Tiglatpalassar, ispitit de slabiciunea Babilonului,unde uzurpatorii se succed in ritm rapid si al carui teritoriu este de fapt,faramitat in mici regate arameene;se poate totodata ca el sa considere prudent sa cucereasca aceasta tara inaintea elamitilor.In 729,el il infrange si il captureaza pe Ukin-zer,si se incoroneaza rege al Babilonului sub numele de Pulu I-pentru a marca bine faptul ca nu este vorba de o anexare la Assiria.Cuceritorul va sti sa-si atraga bunavointa preotimii babiloniene. Regele “a adus jertfe curate lui Bel…marilor zei,stapanilor mei..si ei au iubit (recunoscut-n.n.)demnitatea mea de preot” Cu toate acestea,demersul,in aparenta simplu,va constitui sursa a nenumarate dificultati pentru regii assirieni. Ajungand spre nord-vest,pana in muntii Ammanus si patrunzand la est in regiunea “puternicilor mezi” Tiglatpalassar al III-ela a creat un puternic si vast stat militar. In cazul aprigilor arameeni,israeliti si chaldeeni, Tiglatpalassar a continuat politica de deportare si de colonizare, acestia fiind dusi departe de locurile lor de bastina.Acest sistem de colonizari in masa ale triburilor supuse(nasahu)devine,de aici inainte,un mijloc de inabusire a rascoalelor in tinuturile cucerite. Cu toate acestea,in cazul Babilonului, care reprezenta un focar de instabilitate apropiat si periculos,sau al oraselor feniciene, al caror progres economic aratase interesul statului assirian, s-a adoptat o atitudine toleranta. Tiglatpalassar a stiut sa consolideze atat autoritatea regala in dauna ambitiilor clasei nobiliare, cat si prestigiul Assiriei, fiind sprijinit de o armata perfectionata din punct de vedere etnic si tactic.

Apogeul Assiriei in timpul lui Sargon al II-lea.Lui Tiglatpalassar al III-lea,ii urmeaza fiul sau Salmanassar al V-lea(726-722).El continua politica de cuceriri a predecesorului sau,si se proclama, sub numele Ululai,rege al Babilonului.Avand de innabusit rascoalele pe care le pregatea carmuitorul orasului Tyr din Fenicia, Salmanassar inteprinde doua campanii spre apus impotriva Tyrului si a aliatului sau regele Osea al Israelului.Armatele assiriene infrang pe

israeliti si asediaza cetatea insulara Tyr si capitala Israelului,Samaria.In aceasta perioada o reforma interna impusa de regele assirian a avut o insemnatate deosebita: Salmanassar ridica privilegiile financiar-economice ale vechilor orase din Assiria si Babilonia: Assur, Nippur, Sippar si Babilon.Aceasta masura care afecta puternica aristocratie assiriana, negustorii bogati,preotii si proprietarii funciari declanseaza nemultumiri,care alaturi de prelungirea asediului Samariei timp de aproape trei ani, duc la asasinarea lui Salmanassar al V-lea. Sargon al II-lea(722-705),care preia acum tronul,afirma ca zeul Assur i-a retras, datorita unor acte de impietate,lui Salmanassar al V-lea sprijinul sau;noul suveran a distrus toate inscriptiile predecesorului sau. General assirian,sau poate un fiu mezin al lui Tiglapalassar al III-lea,Sargon al II-lea isi asigura sprijinul preotimii si negustorilor anuland taxele impuse de Tiglapalassar III si acorda privilegii importante nobilimii.Aceasta personalitate energica si plina de initiativa a consolidat intr-o maniera decisiva intreaga structura de putere mostenita de predecesorii sai.In acest scop,a pus in miscare la capacitate maxima masinaria administrativa si militara assiriana.Inamicii sai pandeau orice slabiciune manifestata de ocupanti tronului din Assur-de exemplu,in materie de succesiune,pentru a-si lua revansa.Urartu reprezenta o amenintare in nord,in est se inmulteau tulburarile in randul triburilor iraniene, regiunea Muntilor Taurus-esentiala pentru comertul assirian cu metale,se afla in continuare sub semnul instabilitatii,Babilonul continua sa fie expus revoltelor chaldeene, iar in Siria si Palestina intra in scena un nou jucator,Egiptul. Acesti factori politici,care s-au manifestat simultan,i-au impus lui Sargon o neobosita activitate pentru a mentine hegemonia assiriana.In Babilon,de exemplu,assirienii nu se confruntasera cu grave probleme din partea chaldeenilor cat timp acestia din urma nu fusesera capabili de o actiune coordonata.Insa tulburarile de la inceputul domniei lui au permis sefului chaldeean Marduk-apla-iddin II(biblicul Merodach-Baladan)sa cucereasca Babilonul in 721,ceea ce declanseaza riposte imediata a Assiriei.Sprijinit de Khumbanigas I,regele Elamului,noul suveran babilonian reuseste sa respinga prima campanie punitiva a lui Sargon si sa se mentina pe tronul Babilonului pana in 710. Sargon prefera totusi sa mearga sa-si apere domeniul sau sirian,amenintat de intrigile faraonilor, nemultumiti de vecinatatea assiriana;la capatul unui asediu de trei ani,Samaria este cucerita(721), regatul Israel este desfintat si transformat in provincie assiriana,o mare parte a populatiei deportata in tinuturile interioare si la granitele indepartate ale Assiriei.Dupa ce asediaza,in conditii grele orasul Tyr,Sargon al II-lea reuseste sa-l faca pe regele Tyrului sa i se supuna si sa-i plateasca tribut.In sfarsit,in batalia de la Rafia(720),Sargon al II-lea zdrobeste o insurectie generala condusa de Hanunu,dinastul Gazei,si obliga armatele egiptene care fusesera trimise in ajutor, sa se intoarca in valea Nilului.In cronica sa,Sargon spune ca “a prins cu propria-i mana pe Hanunu,regele Gazei”si a primit tribut de la faraon.”regele Egiptului”si de la regina sabeenilor din Arabia. Cucerirea importantului principat arameic Karkemish de pe Eufratul superior(717),situat intr-o pozitie strategica cheie si transformarea lui intr-o provincie assiriana au ca urmare supunerea principatelor neohittite si siriene din regiune,deschizand totodata drumul Ciliciei pentru armatele assiriene care se ciocnesc aici nu tendintele expansioniste ale Regatului Frigian. Sargon al II-lea trebuie sa-si apere si granitele nordice amenintate de alianta formata din Rusa, regele din Urartu,si din Mita,rege peste muski(acest suvern frigian pare sa corespunda lui Midas din legenda greaca).Cea mai lunga inscriptie consacrata vreodata campaniei anuale a unui suveran assirian-430 de randuri,relateaza minutios expeditia organizata de Sargon in Regatul Urartu in al saptele si al optulea an de domnie(715/714). Regele assirian ii supune mai intai pe maneenii de pe malurile lacului Urmia(719)si apoi,profitand de atacul cimmerienilor,care paralizeaza Urartu, el patrunde in Urartu dinspre rasarit,pe un drum niciodata strabatut de vreo armata assiriana si zdrobeste in batalia de la Muntele Uaus armata regelui Rusa I,pustiind apoi nestanjenit o mare parte a tarii,cucerind si jefuind centrul religios al regatului,cetatea Musasir.In acest bogat oras,Sargon pune mana pe o enorma prada:”Comoara palatului,tot ce se afla in el, 20 170 de oameni cu averile lor,Halda si Bagbartum,cu zeii lor,cu podoabele lor bogate,le-am numarat ca prada.” Potrivit relatarilor assiriene,Rusa I, afland despre daramarea orasului Musasir si luarea statuilor zeilor “ si-a ridicat viata cu propria mana, folosindu-se de pumnalul sau.”Victoria obtinuta impotriva statului Urartu a dat lui Sargon posibilitatea sa-si intareasca influenta in tinuturile de la frontier locuite de triburile iraniene.

La nord-vest,Mita insa nu inceteaza sa provoace rascoale la neohittiti,de o parte si de alta a muntilor Taurus,si Sargon va trebui sa anexeze toate regatele lor de la Cilicia la Lycaonia si Cappadocia;in sfarsit,indepartatii regii din Cipru trimit tribut Assiriei(709)si,in acelasi an, Mita solicita in sfarsit, alianta cu Sargon II. Ceva mai linistit in aceasta parte,regele assirian se duce sa recucereasca Babilonul;abandonat de regele elamit Sutruk-Nahhunte al II-lea, Marduk-apla-iddin II este infrant de Sargon,obligat sa paraseasca Babilonul(710) sis a se refugieze,initial in sudul Mesopotamiei,apoi in Elam.Dupa ce a infrant armatele babiloniene, Sargon “a intrat in Babilon in mijlocul strigatelor de bucurie”,dupa cum spune el insusi. Poporul,condus de preotime,a invintat solemn pe regele assirian sa intre in vechea capitala a Mesopotamiei. Sargon al II-lea se multumeste totusi doar cu titlul de guvernator al Babilonului si apoi incearca sa-i supuna pe arameenii din Tara Marii; dar si in acest sector, ca si in tarile neohittite,el trebuie sa deporteze populatiile pentru a asigura pacea. Mai mult decat cuceririlor,Sargon isi datoreaza renumele orasului sau regal,Dur Sarrukin,in prezent Khorsabad,ale carui ruine ne dau imaginea vie a civilizatiei infloritoare a Assiriei in acea epoca. Regele nu se bucura de capitala inaugurata in 706.El moare in anul urmator,in cursul unei ambuscade obscure in Cappadocia.Khorsabad,capitala parasita de urmasul sau,va fi arsa de mezi in 612. Noua intarire a Assiriei a dus la formarea unei mari puteri assiriene,care are pretentia de a uni intreaga lume a Orientului antic in cadrul unei singure monarhii universale.Aceasta noua inflorire a puterii militare a Assiriei se explica prin dezvoltarea productiei,care impunea dezvoltarea comertului exterior,cucerirea de izvoare de materii prime si piete,paza cailor comerciale,cucerirea de prazi si,in special,de noi prizonieri de razboi-rezerve pentru forta de munca.

Imperiul assirian

Organizarea administrativa.O dată cu structurarea statului teritorial şi a Imperiului assirian, se elaborează si o administraţie. Intregul sistem al administratiei de stat era pus in slujba armatei si a politicii de cuceriri dusa de regii assirieni.Atributiile functionarilor assirieni erau strans impletite cu functiile militare.Toate firele administratiei tarii erau concentrate la curte, unde soseau mereu cei mai de seama functionari de stat,care conduceau diferitele ramuri de administratie. Vastul teritoriu al statului assirian,care intrecea in dimensiuni toata vechile state ale Orientului de pana atunci,avea nevoie de un aparat administrative foarte complicat si mare.Adevaratul rege al Assiriei era Assur,un zeu razboinic,monarhul fiind marele preot si administrator al sau.Centrul administraţiei imperiale se deplasează din „Casa" sfatului şi a magistratului eponim în palatul regal pentru că aici îşi are reşedinţa „vicarul lui Assur„ (ishshak Ashur). Tendinţele absolutiste şi universaliste ale regelui sunt legitimate prin această formulă şi fac din cultul lui Assur o religie de stat. Astfel si imperialismul assirian se baza pe un puternic stimul religios.Obligatia de a extinde puterile zeului si credinta in planurile lui justificau puterea absoluta a unor regi carora supusii le datorau loialitate si care erau prezentati invariabil de catre propaganda oficiala ca puternici si invincibili,distingadu-se mai mult prin calitatile lor militare decat prin capacitatea de a lua decizii drepte. Regele Assurnasirpal al II -lea deşi era fiu de rege, se prezintă ca fiind de origine modestă, un muntean:

‘Tu, Ishtar, puternică stăpână a zeilor, tu m-ai ales cu privirea ochilor tăi, tu ai vrut să mă vezi domnind. Tu –ai luat din mijlocul munţilor. Tu mi-ai încredinţat sceptrul dreptăţii’.

Pietatea este unul dintre atributele esenţiale ale suveranului, care are importante datorii rituale.Ca mare preot al zeului naţional,el îndeplineşte riturile de purificare, oferă sacrificii şi consultă oracolele. Tot regele supraveghează gestiunea templelor. “La cererea zeului”, numeşte sacerdoţiu din propria sa familie. Supradimensionarea valorii victoriei şi a sacralităţii persoanei regale sau a funcţiei de intercesori între oameni şi zei o regăsim si în Assiria. In sfârşit, nu trebuie pierdută din vedere susţinerea prestigiului

prin lucrări monumentale fastuoase chiar ieşite din comun: înălţarea sau refacerea palatelor, întemeierea de oraşe sau redimensionarea lor, consacrarea de temple -aceste activităţi reprezentând apanaje exclusiv regale), construirea de căi de navigaţie terestre sau pe apă, construirea de apeducte. Aceste aspecte se reflecta in analele regale a caror replica o constituiau reliefurile care decorează palatele regale assiriene. In această calitate, regele devine mediator între oameni şi între oameni şi zei. Ca urmare, vechile instituţii îşi pierd importanţa sau dispar.Se presupune (Kininier-Wilson) că imperiul era administrat la patru nivele: primul era cel central cu focus-ul la palat, unde evoluează un sistem birocratic nu prea bine definit şi în care specializarea nu era un criteriu prea important. Sigur este doar faptul că nu s-a produs, ca în Ur, o separare strictă între funcţiile militare şi cele civile. Şi nici nu a avut loc o disjungere foarte riguroasă între conducerea birourilor centrale şi administraţia provincială. Aşa se explică faptul că unii şefi de departamente cumulau şi funcţia de guvernator. Un edict regal din secolul XIII pretinde examinarea obligatorie a funcţionarilor palatului şi a eunucilor înainte de intrarea în funcţie. Nu se ştie dacă este vorba de alt tip de cunoştinţe decât cele pretinse de etichetă. De asemenea, nu se cunosc detalii în legătură cu sistemul de recrutare a funcţionarilor dincolo de cele spuse mai sus şi de loialitatea absolută faţă de rege. Texte din secolul XIV atestă că anumite poziţii deveniseră ereditare şi că anumite familii se puteau bucura de o foarte mare influenţă, în principal, prin acumularea de funcţii. Se pare că două categorii sociale furnizau pe funcţionarii - rabani şi sa resi. La al doilea nivel se află eunucii, din rândul cărora puteau să fie desemnaţi şi guvernatori, chiar dacă nu proveneau din familii influente. Cel de al doilea nivel al administraţiei este cel provincial. Condiţia esenţială în desemnarea guvernatorilor rămâne loialitatea faţă de rege, probată printr-un jurământ de credinţă reînnoit annual. Cel de al treilea nivel este reprezentat de instituţiile care funcţionează în oraşe sau în fruntea unor comunităţi rurale. Scopul acestor instituţii era de a asigura colectarea de taxe şi îndeplinirea obligaţiilor militare. Mesageri, controlori, informatori asigurau circulaţia rapidă a ştirilor de la centru spre periferie sau în sens opus. Foarte important rămâne rolul heralzilor regali, a căror misiune era aducerea la cunoştinţă, în pieţele publice, a ordinelor şi edictelor regale. Al patrulea nivel, reprezentat de administarea templelor, nu prezintă interes în acest context. O lista a functionarilor,pastrata din timpul lui Assarhadon,enumera 150 de functii.Pe langa departamentul militar,exista departamentul finantelor,care conducea operatiile de strangerea impozitelor de la populatie.Provinciile anexate de statul assirian erau obligate sa plateasca un anumit tribute.Tinuturile locuite de nomazi plateau de obicei tributul in natura,si anume in proportie de 1 cap de vita la 20 capete de vite.Dupa cum se vede din listele de impozite,orasele si tinuturile cu populatie stabile plateau tributul in aur si argint.Taranii plateau impozite in naturaDe obicei se lua o zecime din recolta,o patrime din furaje,si un anumit numar de vite.Corabiile straine plateau o vama speciala.Aceeasi vama se incasa si la portile oraselor pentru marfa adusa. De aceste impozite diverse erau scutiti numai reprezentantii nobilimii si unele orase in care se bucurau de influenta marile colegii sacerdotale.Astfel stim ca orasele Babilon, Borsippa,Siipa,Nippus,Assur si Harran erau scutite de impozite fata de rege.De aceea,dupa urcarea pe tron a lui Assurbanipal,locuitorii Babilonului ii adreseaza o petite speciala,in care ii amintesc

“ca indata ce stapanii nostri regi se urcau pe tron,luau masuri pentru confirmare drepturilor noastre de autoconducere si pentru asigurarea bunei noastre stari”.

Actele de donatie care se acordau aristocratilor contin adesea adausuri prin care aristocratul respectiv era scutit de dari.Aceste adausuri se formulau de obicei in felul urmator: “Nu se cuvine sa i se ia impozite in grane.El nu plateste prestatii in orasul sau”. Daca este vorba de un lot de pamant, de obicei se scria:”Lot liber,scutit de a da furaje si grane.”Impozitele si vama se incasau de la populatie pe baza unor tabele statistice,care se intocmeau in timpul recensamintelor periodice,cand se facea numaratoarea populatiei si inventarierea averii.In tabletele care s-au pastrat din distirctele Harranului sunt aratate nume de oameni,raporturile de rudenie dintre

ele,averea lor,in special suprafetele de pamant pe care le stapeau si,in sfarsit,numele functionarului caruia trebuiau sa-i plateasca impozitele. Intr-o colectie de legi care dateaza din secolul al XIV-lea se vorbeste despre codificarea vechiului drept cutumiar,in care s-au pastrat o multime de ramasite din timpuri stravechi,cum sunt, de exemplu,ramasite ale obiceiului razbunarii sangelui si al cercetarii vinovatiei cu ajutorul apei(un fel de “ordalie”).Dar vechile forme ale dreptului cutumiar si ale instantelor locale cedau,tot mai mult,locul instantelor regale ordinare aflate in mainile functionarilor judiciari care dadeau hotarari fara drept de apel.Procedura juridical stabilita de lege era de asemenea un indiciu al stadiului dezvoltat al dreptului.Procedura juridical trebuia sa constate faptul si fondul infractiunii,sa interogheze pe matori,ale caror depozitii trebuiau intarite cu un juramant special in numele “taurului divin,fiul zeului soare”,sa examineze legile sis a dea sentinta,Existau si orange juridice special,dar instanta suprema functiona la curtea regala.Dupa cum se vede din documentele pastrate,instantele de judecata assiriene,a caror activitatea avea ca scop mentinerea orandurii sociale existente, dadeau vinovatilor pedepse diferite,care,in unele cazuri,se deosebeau prin marea loc cruzime.Pe langa amenzi,munca fortata si pedepse corporale,se dadea si pedeapsa cruda a mutilarii vinovatului prin taierea nasului,buzelor,urechilor,degetelor.In unele cazuri, condamnatul era tras in teapa sau i se turna pe cap asphalt fierbinte.Existau si inchisori,care sunt desrise in documentele pastrate pana in zilele noastre. Pe masura intinderii statului assirian aparea si nevoia unei administratii mai ingrijite pentru tinuturile assiriene propriu zise,cat si pentru tarile cucerite.Contopirea vechilor populatii din Mesopotamia de nord-subareeni,assirieni si arameeni intr-un singur popor assirian,a dus la ruperea vechilor relatii sociale-specifice sfarsitului preistoriei si de aici necesitatea unei noi impartiri administrative a tarii.In tinuturile indepartate,cucerite prin forta armelor, izbucneau adesea revolte.De aceea,in timpul lui Tigaltapallasar al III-lea,vechile provincii au fost inlocuite cu districte noi,mai mici,in fruntea carora au fost asezati functionari speciali(belpahati).Denumirea acestor functionari a fost imprumutata de la babilonieni.Este foarte probabil ca si noul sistem al impartirii adminisitrative in districte mici sa fi fost tot de origine babiloniana,unde numarul mare al populatiei impunea intotdeauna o oragnizare in unitati teritoriale mai mici.Orasele comerciale,care se bucurau de privilege erau administrate de capetenii de orase.Totusi,intregul sistem administrativ era destul de cetralizat.In administrarea statului-in toata intinderea lui minesa-regele se folosea de anumiti “functionari pentru misiuni”(bel-pikitti)cu ajutorul carora toate firele administratiei acestui stat urias se concentrau in mainile despotului aflat in palatul regal. In epoca Imperiului Nou,cand s-a format definitive uriasul stat assirian,s-a simtit nevoia unei centralizari stricte.Pentru a se putea duce marile campanii militare si pentru a innabusi rascoalele frecevnte din mijlocul popoarelor supuse,era nevoie ca puterea suprema sa se concentreze in mainile suveranului,iar autoritatea acestuia sa fie consfintita cu ajutorul religiei.In aceasta perioada se pune accent pe rolul monarhului de mare prot.Chiar nobili care intaru in audienta la rege,trebuiau sa cada la picioarele lui si “sa sarute pamantul din fata lui”sau picioarele lui.Dar principiul monarhiei absolute nu a ajuns in Assiria la o expresie atat de categorica cum ajunsese in Egiptul faraonilor,unde coiziunea ideii statale se baza pe ideea originii divine a monarhului,Regele Assiriei era nevoit sa recurga cateodata la sfaturile preotilor,chiar si in epoca de inflorire a Imperiului Nou.Inainte de a inteprinde o campanile majora sau cand trebuia numit un inalt functionar intr-un post de raspundere,regii assirieni consulate vointa zeilor-prin oracole,care le era transmisa de preoti;lucurul acesta dadea posibilitatea clasei sacredotale sa exercite o influenta deosebit de insemnata asupra politicii conducatorilor statului.

Bazele avantului economic.Motorul economiei assiriene l-a reprezentat cultivarea cerealelor, productia excedentara permitand atat intretinerea armatelor,cat si a marilor centre comerciale si industriale amplasate in orase:un rol important in aveau nu numai taranii assirieni,ci si persoanele deportate,de diverse origini,care au facut obiectul unei colonizari fortate si care,in multe cazuri,au atenuat efectele scaderii demografice.

O mare parte dintre pamanturi,care erau in proprietatea statului le revenea inaltilor functionari ai administratiei,care traiau de pe urma rentei asigurate de acestea.Taranii nu se bucurau de o pozitie sociala privilegiata,dar conditiile de trai nu erau ignorate de stat,constient ca aportul lor era decisiv pentru cultivarea de noi terenuri sau pentru realizarea lucrarilor de canalizare.Exista,cu toate acestea, un oarecare dezechilibru intre mediul rural-unde se inregistrau conditii semiautarhice-si marile orase,integrate in circuitele comerciale,unde predominau mestesugarii.Assiria nu ar fi renuntat la caracterul predominant agricol daca nu si-ar fi continuat expansiunea externa pana la litoralul mediteranean,unde abundau centrele comerciale si bunastarea. In viata economica a assirienilor din aceasta perioada,cresterea vitelor continua sa aiba aceeasi importanta.La cresterea animalelor,folosite pana atunci se adauga si camila.Camilele cu doua cocoase apar in Assiria inca de pe timpul lui Tiglatpalassar I si Salmanassar al III-lea. Sub Tiglatpalassar al IV-lea,acestea-in special cele cu o sigura cocoasa-apar in numar si mai mare.Regii assirieni aduceau numeroase camile din Arabia.Cu prilejul campaniei inteprinse in Arabia,Assurbanipal a capturat un numar atat de mare de camile,incat pretul lor a scazut de la 1 2/3 mine pana la 1 ½ sechel(4 grame de argint).In Assiria,camilele erau folosite ca animale de povara in timpul razboaielor si in caravanele comerciale,in special la trecerea prin stepele si pustiurile lipsite de apa.Din Assiria,camilele domestic s-au raspandit in Iran si Asia de Mijloc. Pe langa cultura granelor s-a raspandit larg si pomicultura.Inscriptiile si basoreliefurile care s-au pastrat marturisesc ca au existat livezi intinse,administrate,se pare,de curtea regala.Asa,de pilda,in apropierea unui palat regal s-a amenjat o “gradina mare,asemenea gradinilor din muntii Amanus,in care cresc tot felul de legume si pomi fructiferi,plante aduse din munti si din Chaldeea”In aceste livezi nu se cultivau numai pomi fructiferi locali,ci si specii rare,importate,cum erau de exemplu maslinii.In jurul Ninivei se aflau livezi in care se incerca aclamatizarea de plante straine,in special aclamatizarea copacului de smirna.In pepiniere special se cresteau varietati scumpe de plante si copaci folositori.Stim,de asemenea ca assirienii au incercat sa aclimatizeze “copacul care da lana”,probabil copacelul de bumbac,care fusese adus din sud,probabil din India.Totodata se faceau incercari de aclimatizare a diferitelor varietati scump de vita de vie,aduse din regiunile muntoase. Sapaturile de la Assur au scos la iveala urmele unei mari gradini amenjate din ordinul regelui Sennacherib.Gradina fusese amenajata pe o intindere de 16 000 m2 si era acoperita artificial cu un strat de pamant gros.Intr-o stanca erau facute gauri care veneau in contact cu albiile artificiale ale canalelor.S-au pastrat basoreliefuri pe care sunt zugravite gradinile particulare mai mici,ingradite,de obicei cu un zid de lut. In Assiria,irigatia artificial nu avea insemnatate atat de mare ca in Egipt si Mesopotamia,totusi ea era interbuintata si aici.Pe unele basoreliefuri se pot vedea zugravite pompe de apa(saduf)ajunse foarte raspandite in timpul lui Sennacherib.Acesta,dar si fiul sau Assarhadon au sapat o serie de canale mari “ca sa sigure tara din plin,cu grane si sesam.” Pe langa agricultura,se dezvolta mult si mestesugurile.Prepararea pastei de sticla opaca,a faiantei sticloase si a placilor de olane smaltuite sau teracota,acoperita cu email colorat,devine un mestesug foarte raspandit.Cu aceste placi de mosaic se oranamentau de obicei portile edificiilor,palatelor si templelor.Cu acest mosaic se faceau in Assiria frumoase ornamente multicolore pentru cladiri,tehnica imprumutata mai tarziu de persi,iar din Persia,trecuta in Asia Mica,unde s-a pastrat pana astazi.Portile palatului lui Sargon erau frumos impodobite cu chipuri de “geni ale fertilititatii”si cu ornamente in forma de rozete,iar zidurile cu tablouri simbolice,tot atat de frumoase,in care se vad leul, corbul, smochinul si plugul.Afara de tenica prepararii pastei de sticla,assirienii cunosteau si sticla transparent.O vaza de sticla pe care e inscris numele lui Sargon al II-lea dovedeste ca,pe langa tehnica prepararii pastei de sticla,assirienii cunostea si sticla suflata,transparenta. Faptul ca in Assiria se gasea piatra a contribuit de dezvolatrea mestesugului pietrariei.Langa Ninive se gaseau mari cantitati de calcar,din care se faceau acele statui monolite cu chipuri de genii ocrotitoare ale regelui si ale curtii regale.Piatra de constructive si diferitele feluri de pietre scumpe se aduceau din tarile vecine. Metalurgia asjunsese in Assiria la o mare dezvolatre si perfectionare tehnica.Sapaturile de la Ninive au dovedit ca,in secolul al IX-lea fierul erau interbuintat in aceeasi masura ca si arama. In

palatul lui Sargon al II-lea de la Dur-Sarrukin s-a gasit un imens depozit cu obiecte din fier:ciocane,sape,lopeti,barzdare,pluguri,lanturi,zabale,carlige,belciuge,etc.Desigur in epoca aceasta s-a facut trecerea de la bronz la fier.Greutatile frumos lucrate,in chip de leu, piesele de bronz ale mobilierului artistic executat,candelabrele precum si bijuteriile luxoase, de aur,dovedesc cat de perfectionata ajunsese tehnica. Constienti de importanta revitalizarii economice pentru satisfacere propriilor lor interese, conducatorii assirieni au luat masuri decisive in aceasta directie.Documentele pastrate in arhivele oficiale demonstreaza modul de lucru al reprezentantilor regelui assirian,cunoscuti sub numele de tamkaru. Rigidul aparat administrativ assirian nu a dat dovada de flexibilitate decat in privinta intereselor economice.Astfel,Fenicia a beneficiat de o politica protectionista.Lista tributurilor reprezinta o oglinda fidela a celor mai solicitate produse la vremea respectiva-aur, argint, vase de cupru si bronz,fildes,lemne pretioase.Cererea de materii prime a stimulat dinamismul economic, care s-a proiectat dincolo de granitele Imperiului assirian. Obtinerea controlului asupra muntilor Taurus le-a pus la dispozitie assirienilor numeroase resurse metalifere-fier, cupru, plumb. Palatele si templele construite de suveranii assirieni si dorinta de innavutire a clasei conducatoare au generat o cerere insemnata de produse de lux. Un sir intreg de tari straine trimiteau in Assiria tot felul de marfuri.Tiglatpalassar al III-lea primea din Damasc smirna.Sub Sennacherib,trestia necesara constructiilor se aducea din regiunea maritima a Chaldeei;din Media se aducea lazuritul,foarte pretuit pe vremea aceea,din Arabia, diferite pietre pretioase,iar din Egipt obiecte de fildes si alte marfuri.In palatul lui Sennacherib s-au gasit bucati de argila si urme de pecesti hittite si egiptene,care serveau la sigilarea coletelor. In Assiria se incrucisau cle mai importante cai comerciale,care faceau legatura dintre diferitele tari ale Orientul Apropiat.Tigrul era calea comerciala pe care se transportau marfurile din Asia Mica si Armenia,in valea Mesopotamiei si mai departe in tara Elamului. Drumurile de caravane porneau din Assiria spre tinuturile Armeniei,in regiunea marilor lacuri Van si Urmia.Un drum comercial principal ducea de pe valea Zabului superior, prin trecatoarea Kelesin,spre lacul Urmia.La apus de Tigru,un alt drum de caravane trecea prin Nassibin si Harran spre Karkemis,iar peste Eufrat,spre portile Ciliciei,de unde se deschidea drumul mai departe spre Asia Mica,locuita de hittiti.In sfarsit,din Assiria pornea un mare drum prin deset,ce duce spre Palmyra si,de acolo,mai departe spre Damasc.Atat drumul acesta,cat si celelalte,dinspre apus,duceau din Assiria spre marile porturi asezate pe tarmul sirian. Cel mai importaant era drumul care duce de la cotul estic al Eufratului spre Siria,de unde se deschidea la randul sau,drumul spre mare,spre insulele din Mediteranei si spre Egipt. Cele dintai drumuri pietruite au aparut in Assiria.Intr-o inscriptie se spune ca atunci cand Assarhadon a construit din nou Babilonul,i-a deschis drumuri in toate patru partile,pentru ca babilonienii,folosindu-se de ele sa poata veni in contact cu toate tarile lor.Aceste drumuri aveau mare insemnatate strategica.Asa,de pilda,Tiglatpalassar I construieste in tinutul Kummuh “un drum pentru carele si armatele sale.”.Uremele acestor drumuri s-au pastrat pana in zilele noastre.Astfel este portiunea drumului mare care unea cetatea regelui Sargon cu valea Eufratului.Tehncia constructiei de drumuri,ajunsa in Assiria la mare dezvolatre,a fost imprumutata si perfectionata mai tarziu de persi,iar de la ei a trecut apoi la romani.Drumurile assiriene erau bine utilate.La anumite distante se asezau de obicei indicatoare.In fiecare ora trecea pe aceste drumuri o straja,care,cand avea de transmis diferite vesti,folosea semnalizarea cu focuri.Drumurile care treceau prin desert erau aparate prin intarituri speciale si inzestrate cu fantani.Assirienii stiau sa construiasca poduri durabile,mai ales din lemn,dar uneori le construiau si din piatra.Sennacherib a construit in fata portilor orasului un pod din placi de calcar,care trecea prin lijlocul orasului,pentru a merge pe el cu carul sau regal.Istoricul grec Herodot ne face cunoscut ca podul din Babilon era construit din pietre neslefuite,intarite cu fier si plumb.Cu toata paza severa,pe drumurile din regiunile indepartate,unde influenta assiriana era relativ mai slaba, caravanele assiriene erau supuse la mari riscuri.Uneori,ele erau atacate de nomazi si de talhari.Functionarii assirieni erau foarte atenti la plecarile regulate ale caravanelor.Un functionar raporta regelui,printr-o scrisoare speciala,ca o caravana,pornita din tara nabateilor a fost jefuita si ca singurul calator salvat a fost trimis sa raporteze personal regelui.

Faptul ca in Assiria exista o intreaga retea de drumuri a dat statului posibilitatea sa organizeze un serviciu de legaturi.Stafetele regelui duceau scrisorile regale prin toata tara. In punctele mai populate se aflau functionari speciali,care conduceau operatiunile de transmitere a scrisorilor regale.Daca acestia nu aveau grija ca scrisorile si mesagerii sa plece in 3-4 zile,erau imediat rechemati in capitala tarii,la Ninive. Fragmentele de itinerarii,,pastrate printre inscriptii,constituie un document foarte interesant,care ilustreaza larga folosire a drumurilor.In aceste itinerarii sunt aratate,de obicei, distantele dintre diferitele localitati,in ore si zile de calatorie. Cu toata dezvoltarea comertului,intregul sistem economic pastra,in general,caracterul primitiv, natural.Impozitul si tributurile se percepeau,de obicei in natura.Pe langa palatele regale se aflau mari depozite in care se pastrau tot felul de marfuri. Organizarea sociala pastra inca pecetea vechiului sistem social de la sfarsitul neoliticiului. Asa, de exemplu,obiceiul razbunarii sangelui se pastra inca in epoca lui Assurbanipal.Intr-un document din timpul acestuia se spune ca,in locul “sangelui”trebuia data o sclava pentru “a spala sangele”.Daca cineva refuza sa dea despagubiri pentru omor,trebuia omorat pe mormantul celui ucis.In alt document,ucigasul trebuia sa dea ca despagubire pe nevasta sa, pe fratele sau,sau pe fiul sau. Pe langa aceaasta se pastrau inca si vechile forme ale familiei patriarhale si ale sclavajului casnic. In unele documente din acest timp gasim notari despre vanzarea fetei care se marita; din ele,se vede ca la vanzarea unei sclave sau a unei fete libere care se marita se faceau aceleasi formalitati.Ca si mai inainte,tatal isi putea vinde copilul ca sclav.Feciorul cel mai mare isi pastra,ca si in trecut,situatia de privilegiat in familie,primind partea cea mai mare si mai buna din mostenire. La procesul stratificarii pe clase a societatii assiriene a contrbuit,de asemenea si dezvoltarea comertului. Adesea saracii isi pierdeau loturile de pamant si se ruinau,ajungand sa depinda economic de cei bogati.Neavand posibilitatea sa plateasca la timp imprumutul,ei trebuiau sa lucreze ca sclavi in casa creditorului pentru a-i despagubi cu munca lor. Numarul sclavilor crescuse foarte mult in urma marilor razboaie de cucerire purtate de regii assirieni.Prizonierii adusi din aceste razboaie in numar foarte mare erau de obicei facuti sclavi.S-au pastrat multe documente de vanzari de sclavi si sclave.Uneori se vindeau familii intregi, formate din 10,13,18 si chiar 27 de persoane.Multi dintre sclavi lucrau in agricultura.Uneori se vindeau loturi de pamant impreuna cu scalvii care lucrau pe acel pamant.Dezvolatrae considerabila a sclavajului duce la faptul ca scalvii incep sa aiba dreptul de a avea o oarecare proprietate si chiar familie,dar stapanul de sclavi si-a pastrat intotdeauna drepturile depline asupra sclavului si asupra bunurilor acestuia. Puternica stratificare dupa proprietate,nu numai ca a dus la diviziunea societatii intre marii proprietari si sclavi-afalti la extremele piramidei sociale.dar a provocat si stratificarea populatiei libere in bogati si saraci.Nobilii stapaneau multe vite,sclavi si pamanturi.Ca si in celelalte state din Orient,in Assiria antica cel mai mare proprietar era statul,in persona regelui, care era considerat proprietar suprem al intregului pamant.Cu timpul incepe insa sa se consolideze proprietatea funciara partciulara.Pe langa rege,templele stapaneau si ele mosii intinse.Aceste proprietati se bucurau de o multime de privilegii si,uneori,erau scutite de impozite,ca si mosiile nobililor.Multe pamanturi se aflau in mainile patrticularilor intre care deosebim proprietari mici si proprietari mari,care aveau de patruzeci de ori mai mult pamant decat saracii.S-au pastrat o multime de documente in care e vorba despre vanzari de ogoare,vii,fantani,case si chiar regiuni intregi de pamant. Inca de la inceputurile perioadei Imperiului Nou se resimte,micsorarea numarului populatiei libere a Assiriei.dar statul assirian avea nevoie de un izvor permanent de soldati pentru completarea cadrelor armatei si de aceea a fost nevoit sa recurga la o serie de masuri menite sa consolideze situatia materiala a populatiei.Continuand politica regilor babilonieni, regii assirieni imparteau loturi de pamant oamenilor liberi,obligandu-i sa serveasca in armatele regale.Stim de pilda ca Salmanassar I a populat cu colonisti granita de nord a statului.Patru sute de ani mai tarziu,Assurnasirpal a folosit pe urmasii acestor colonisti pentru a popula noua provincie Tushana.Colonistii militari care primisera din partea regelui loturi de pamant erau asezati in

regiunile de la frontiera,pentru ca,in caz de tulburari sau de razboi,sa se poata aduna repede armate din aceste regiuni.Dupa cum se vede din documente.militarii colonisti se aflau sub ocrotirea regelui,la fel ca si acei redu si bairu din Babilon.Loturile lor de pamant nu puteau fi instrainate.In cazul cand functionarii locali ar fi luat cu forta pamantul daruit de rege,colonistii aveau dreptul sa se planga direct regelui. Iata ce spune un document:

“Tatal stapanului si regelui meu mi-a daruit zece imeri de pasune in tara Kalakh.Timp de 14 ani,m-am folosit de acest lor si nimeni nu mi-a tagaduit acest drept.Dar a venit carmuitorul tinutului Barhalt,a folosit forta fata de mine,mi-a jefuit casa si mi-a luat tarina.Stapanul meu,regele,stie ca nu sunt decat un om sarac,care face serviciul de aparare pentru stapanul meu si care este credincios curtii.Pentru ca acum mi s-a luat pamantul,cer de la rege dreptate. Regele meu sa-mi dea dupa dreptate,ca sa nu mor de foame.”

Desigur,colonistii,erau mici proprietari agricoli.Din documente,se vede ca singura lor sursa de venituri era lotul de pamant daruit de rege si pe care-l lucrau cu mainile lor.

O armata implacabila.Pentru proiectele lor expansioniste monarhii assirieni dispuneau de o armata de temut.In cea de-a doua jumatate a secolului al VIII-lea,sub Tiglatpalassar al III-lea si Sargon al II-lea,au inceput seria acelor stralucite reforme care au dus la dezvoltarea artei militare a statului assirian.Regii Assiriei au organizat o armata numeroasa,puternica si bine echipata, compusă din mai multe unităţi cu o forţă de izbire nemaivăzută până atunci,pregatite sa lupte in cele mai variate conditii si cu o puternica motivatie religioasa. Numeroasa armata assiriana era formata din colonisti si se completa cu elemente recrutate din mijlocul populatiei libere.Seful fiecarui tinut aduna armatele din cuprinsul teritoriului aflat sub conducerea sa si tot el era comandantul acestor armate.In armata intrau si contingente de aliati,din sanul acelor triburi care fusesera supuse si anexate la Assiria. Stim, de pilda,ca Sennacherib,fiul lui Sargon al II-lea,a introdus in armata 10 000 de arcasi si 10 000 de scutieri din prizonieri din Tara de Apus,iar Assurbanipal si-a completat armata cu arcasi, scutieri,mestesugari si fierari din tinuturile cucerite ale Elamului.In Assiria se crease si o armata permanenta care purta numele de “nodul regatului”si care servea la innabusirea rascoalelor. In sfarsit,exista si o garda a regelui,care avea misiunea sa pazeasca personana “sfanta” a regelui.Dezvoltarea mestesugului armelor impunea organizarea de unitati armate.In documente se vorbeste adesea despre unitati mici,formate din cate 50 de oameni(kirsu).Dar existau desigur si uniati mai mici si mai mari.Unitatile armate obisnuite erau formate din pedestrasi,calareti si luptatori cu carele;uneori se stabileau raporturi de proportionalitate intre aceste feluri de arme.La 200 de pedestrasi reveneau 10 calareti si un car.Dar mai ales,incepand cu epoca lui Tiglatpalassar al III-lea, urmand exemplul mezilor,cu care au intrat in legatura din secolul al IX-lea in Zagros,assirienii au invatat sa calareasca; desi nu cunosc saua si scarile de sa,cavaleria va constitui treptat elementul de şoc cel mai puternic într-o vreme când carul de luptă începuse să devină greoi. Carul de luptă a fost arma favorită a aristocraţiei, ceea ce a făcut ca ea să dobândească o primejdioasă superioritate în sânul armatei şi a statului. Şi pentru a remedia în parte această situaţie periculoasă a sprijit Tiglatpalassar al III-lea dezvoltarea cavaleriei în detrimentul carelor de luptă. Cavaleria assiriană, organizată după modelul nomazilor, era o cavalerie uşoară, în stare să se deplaseze cu mare repeziciune pe orice fel de teren,si sa inteprinda atacuri indraznete si sa urmareasca,tot atat de indraznet,pe inamic in retragere. Totusi,masa de baza a armatelor ramaneau tot pedestrimea,formata din arcasi,scutieri,lancieri si aruncatori de sulite.Ei erau bine inarmati cu zle,scuturi si coifuri.Armele cele mai raspandite erau arcul,spada scurta si lancea. Regii assirieni se ingrijeau mult ca armatele lor sa fie bine inarmate.In palatul lui Sargon al II-lea s-au gasit numeroase arme,iar Sennacherib si Assarhadon au construit la Ninive un adevarat arsenal, “palat in care se pastreaza totul”pentru

“inarmarea capetelor negre,pentru primirea cailor,catarilor,asinilor,camilelor,carelor, carutelor pentru incarcaturi, telegiilor,tolbelor,arcurilor,sagetilor si a tot felul de ustensile si hamuri pentru cai si catari”.

În general, armata assiriană şi-a datorat în bună parte lunga ei invincibilitate excelentei organizări a serviciilor auxiliare. Trupele de “geniu”au aparut pentru prima data in Assiria. Ele erau folosite la construirea de drumuri prin munti,la construirea de poduri si pontoane si la construirea taberelor.Din basoreliefurile care s-au pastrat vedem cat de dezvoltat era mestesugul construirii de fortificatii in Assiria antica.Assirienii stiau sa construiasca tabere permanente de proportii mari,in forma de cetati,dreptunghiulare sau ovale,aparate de ziduri si turnuri.De la assirieni,tehnica constructiei de fortificatii a fost imprumutata de persi,iar de la acestia a trecut la romanii antici.Tehanica inalta folosita in construirea ectatilor este aratata de ruinele de cetati care au fost descoperite in dfierite punct de pe teritoriul Assiriei,cum sunt de exemplu,ruinele de la Zengirli.Pentru asedierea cetatilor bine aparate se simtea nevoia unor arme corespunzatoare.De aceea,in legatura cu dezvoltarea tehnicii construirii de fortificatii,apar in Assiria si primele inceputuri de “artilerie”.Pe zidurile palatelor assiriene s-au pastrat scene de asedii si asalturi asupra cetatilor.Cetatile asediate erau de obicei inconjurate cu un val de pamant si un sant.Langa ziduri se construiau poduri si platforme de lemn,pentru asezarea turnurilor de asediu.Assirienii foloseau spargatoarele ziduri,un fel de berbece pe roti.Partea care izbea in zid a acestora era o grinda mare imbracata in metal si suspendata cu lanturi.Oamenii aflati sub grinda aceasta suspendata, o clatinau si izbeau cu ea in zidul cetatii,care se spagrea.Este foarte probabil ca aceste prime masini de asediu ale assirienilor au fost imprumutate de persi,servind apoi ca model acelor aparate mai perfectionate pe care le-au folosit legiunile romane. Larga politica de cucerire a dus la dezvoltarea artei militare.Comandantii assirieni cunoasteau atacurile frontale si prin flancuri si stiau sa combine aceste feluri de atac in cazurile de inaintari in front desfasurat.Assirienii foloseau adesea si diferite “stratageme militare”,cum erau, de exemplu,atacurile nocturne.Pe langa tactica spargerii frontului,se folosea si tactica istovirii fortelor inamicului.In acest scop,detasamentele militare ocupau toate trecatorile din munti,izvoarele,fanatanile,punctele de trecere peste rauri etc,pentru ca astfel,sa taie comunicatiile inamicului,sa-l lipseasca de apa,de provizii si de posibilitatea de a primi intariri.Dar forta principala a armatei assiriene consta in iuteala indrazneata a atacurilor,in iscusinta de a da inamicului lovituri fulgeratoare,inainta ca acesta sa-si fia dunat toate fortele.Assurbanipal a cucerit tara muntoasa si greu de strabatut a Elamului intr-o singura luna.Mesteri neintrecuti ai timpului lor intr-ale razboiului,assirienii intelegeau perfect de bine ce mare insemnatate avea distrugerea toata a fortei de lupta a inamicului.De aceea armatele assiriene urmarea si nimiceau cu deosebita repeziciune si indarjire fortele dusmanului infrant,folosind in acest scop carele si cavaleria. Principala putere armata a Assiriei consta in armata de uscat,numeroasa si bine inarmata si cu mare capacitate de lupta.Assiria aproape ca nici nu avea o flota a ei si era obligata sa recurga la flotele tarilor supuse,in special la flota feniciana,cum s-a intamplat cu prilejul campaniei inteprinse de Sargon in Cipru.De aceea nu e deloc de mirarea ca assirienii vedeau in fiecare razboi pe mare un eveniment deosebit.Astfel inscriptiile assiriene descriu deosebit de amanuntit expeditia din Golful Persic inteprinsa de rege Sennacherib.Corabiile necesare acestei campanii au fost construite de mesteri fenicieni la Ninive;pe ele au fost imbrcati marinari din Tyr,Sidon si Ionia,apoi au fost trimise in jos pe Tigru,pana la Opis,de aici au fost tarate pe uscat pana la canalul Arahtu.Pe Eufrat s-au imbrcat armatele assiriene si numai dupa aceea flota a pornit spre Golful Persic. Assirienii au purtat razboaie cu popoarel vecine mai ales in scopul de a face cuceriri de teritorii,de a pune stapanire pe cele mai importante drumuri comerciale si de a lua prada,in primul rand prizoneri.Lucurul acesta il dovedesc numeroasele inscriptii,in special cronicile in care sunt amanuntit descrise campaniile regilor assirieni.De pilda,Sennacherib a adus din Babilon 208 000 de prizonieri,720 cai si catari,11 073 asini,5230 de camile,80 100 tauri si vaci, 800 600 de capete de cornute mici.Toata prada luata in timpul razboiului era impartita de rege templelor,oraselor,conducatorilor oraselor,demnitarilor si armatelor.Bineinteles ca partea cea

mai mare din aceasta prada si-o oprea regele.Adesea luarea prazilor se transforma intr-un jaf deschis,la care era supusa tara invinsa.Iata cat de clar se exprima in aceasta privinta urmatoarea inscriptie:

“Carele de lupta,carutele,caii,catarii acre serveau ca animale de povara,armele,tot ceea ce provenea din lupta,tot ceea ce mainile regelui au luat intre Susa si fluviul Ulai,dupa porunca lui Assur si marilor zei,s-a adus cu bucurie din Elam si s-a impartit ca prada la toate armatele”.

Armatele chaldeene şi persane n-au făcut decât să copieze modelul assirian, aşa cum procedase şi regele mezilor Cyaxares, atunci când şi-a reorganizat trupele înainte de asaltul hotărâtor care avea să doboare puterea Assurului.

Imposibila dominatie universala(secolul VII)

Assiria,a carei putere militara a ajuns la apogeu sub Sargon nu mai are de fapt,decat un secol de trait. Godefroys Goossens a arata motivul esecului final al assirienilor:imperiul este prea mare pentru poporul care trebuie sa-l pazeasca si sa-l administreze;Assiria se istoveste voind sa-si mentina stapanirea in Babilon si in Siria,caci in spatele rasculatilor din aceste regiuni se afla state puternice,Elamul si Egiptul,a caror cucerire nu poate fi durabila din cauza distantei si a obstacolelor naturale.Atintindu-si privirile spre aceste doua obiective, regii din Assur abandoneaza barbarilor,mult mai periculosi decat popoarele civilizate din Orient, povarnisurile muntilor Taurus,Kurdistan sau Zagros,care protejeaza valea Tigrului Mijlociu, inima statului lor. Imensul stat assirian era totusi destul de subred in interior. Campaniile militare ale regilor assirieni erau însoţite de numeroase atrocităţi şi de deportări masive de populaţie, care au schimbat în bună măsură harta etnografică a vremii. Toate acestea au făcut ca assirienii să fie urâţi de toate popoarele înconjurătoare.Treptat, opoziţia antiassiriană va deveni tot mai puternică, populaţiile supuse sau cele aflate în afara graniţelor Imperiului assirian învăţând tactica de luptă a acestora.

Sennacherib si problema Babilonului. In timpul domniei lui Sin-ahe-eriba-Sennacherib din Biblie-(705-681)unul dintre cei mai inzestrati despoti assirieni,dar totodata si cei mai extravaganti, Assiria cunoaste o etapa de relativa stabilitate,in care doar “chestiunea babiloniana”, va reprezenta o preocupare majora. Inainte de a accede la tron, Sennacherib ocupase inalte functii administrative si diplomatice in partea de nord a tarii. Insa sub domnia lui Sennacherib,centrul de greutate al actiunilor militare se situeaza in sud-estul Mesopotamiei,unde vor fi organizate sase campanii. Regele din Assur incearca la inceput sa-i menajeze pe babilonieni punand in fruntea lor printi vasali,dar principele chaldeu Marduk-apla-iddin,suveran al Babilonului intre 722 si 710,izgonit de Sargon al II-lea,revine in metropola mesopotamiana cu sprijinul triburilor din Tara Marii, sustinute de Elam. Sennacherib este nevoit să înfrunte o coalitie initiata de regele Marduk-apla-iddin şi Histkia (Ezechias), regele Iudeii, sprijinit de Egipt şi de beduinii arabi. În lupta antiassiriană, au fost atrase şi cetăţile feniciene Tyrul şi Sidonul,sau oraşele filistene.Coaliţia este înfrântă in bataliile de la Cutah si Ris, Babilonul este cucerit, assirienii luând în captivitate peste 200 000 de chaldeeni şi numeroşi babilonieni pe care i-a risipit în diferite părţi ale imperiului. Regele Assiriei impune in 702 pe tronul Babilonului ca vasal pe Bel-ibni(702-700),un principe babilonian crescut in Assiria.Lui Sennacherib i-a fost mai usor sa reprime rascoala fenicienilor si palestinienilor sustinuti de Sabataka, faraonul „ethiopian”.Assirianul este nevoit sa foloseasca nu numai armele,ci si diplomatia,profitand de dusmania permanenta dintre cele doua mari orase feniciene,Tyrul si Sidonul. Egiptul nu a putut da ajutor suficient alitilor sai din Asia.In 701 o armata egipteana este infranta la Eltekeh,apoi armata assiriana pustieste Iudeea si incepe asediul Ierusalimului, pe care din motive misterioase este constrans sa-l intrerupa-probabil datorita izbucnirii unei epidemii de ciuma in randul trupelor asediatoare.Totusi,suveranul Iudeu Iezechia se recunoaste din nou vasal Assiriei. Tradand cauza assiriana, Bel-ibni este inlocuit,dupa o noua campanie in Babilon cu fiul lui Sennacherib, Assur-nadin-sumi(700),numit acum guvernator.Assirienii isi concentreaza in

continuare energiile in lupta sistematic impotriva Elamului,care sprijina toate secesiunile Babiloniei, pregatind o mare campanie pe cale fluviala,in 694;o flotila assiriana coboara Tigrul si obtine o serie de succese in zona Golfului Persic.Insa o contraofensiva elamita duce la ocuparea Babilonului, unde,pentru optsprezece luni este instalat un principe elamit.In 689, Sennacherib reuseste sa recucereasca,dupa noua luni de asediu,Babilonul; tempele acestuia sunt distruse si apele Eufratului sunt abatute asupra amplasamentului lor; cultul lui Marduk-venerat ca divinitate si in Assiria, a fost strămutat.De data aceasta,regele Elamului n-a mai putut da Babilonului ajutor sufficient,asa cum facuse mai inainte. Pana la sfarsitul domniei lui Sennacherib,Babilonul ramane nelocuit.Distrugerea Babilonului-act considerat chiar de catre assirieni ca un sacrilegiu, a produs o profundă impresie printre contemporani, desi regele va incerca sa explice poporului, intr-o ampla campanie ideologico-teologica, necesitatea distrugerii marii metropole,ca o actiune „in concordanta cu vointa majoritatii divinitatilor”. Una dintre cele mai sinistre domnii din istoria assiriană se incheie printr-o tragedie: Sennacherib este asasinat in templul zeului Ninurta de catre doi dintre fii sai. In cursul razboiului civil care urmeaza,domnia revine,in cele din urma, unui alt fiu,Assur-ah-iddin –Assarhadon din Biblie-(681-669).Desemnat de catre un conciliu imperial conducator al Assiriei, el reuseste sa ramana singur stapanitor,fratii sai fiind obligati sa se refugieze in statul vecin Urartu. Noul suveran este o personalitate chinuită, care obsedat de sacrilegiul comis asupra tatalui sau si de imprejurarile sortii sale,manifesta o teama maladiva

Assarhadon si cucerirea Egiptului.Spinoasa chestiunea babiloniana a fost rezolvata de Assarhadon cu un tact deosebit. Spre deosebire de tatal sau,Assarhadon are o politica conciliatoare fata de aristocratia preoteasca si laica din Babilon. S-au atenuat efectele distrugerii provocate de Sennacherib, templele marii metropole mesopotamiene au fost reconstruite din ordinul sau,viata renascand treptat in orasul de pe Eufrat. Statuia lui Marduk si-a reocupat locul, iar Assarhadon nu-si va suma in timpul domniei decat titlul de guvernator al Babilonului. Tentativa unui fiu al lui Marduk-apla-iddin de a ocupa tronul Babilonului este respinsa de guvernatorul assirian din Ur,iar principele chaldeu Yakin,s-a refugiat in Elam “ca o vulpe”. Folosind mai cu seama lupta diplomatic,Assarahadon isi atinge scopul: dusmanul sau “a fost ucis cu sabia Elamului”pentru ca si-a calcat jurmanatul dat zeilor.Un tratat cu regele Urtaku al Elamului (676-664)asigura o epoca de liniste Mesopotamiei centrale si meridionale. Chiar daca in acea perioada nu au existat confruntari la frontiera nordica si la cea estica, situatia din Siria devenea problematica pentru Assiria.O revolta a cetatilor siriene,aliate cu metropolele feniciene Tyr si Sidon,sprijinita de Egipt este reprimata cu severitate de Assarhadon.Regele Assiriei zdrobeste pe unul dintre cei mai darzi inamicia ai sai,Abdi-Milkutti,regele Sidonului, „care-dupa cum spune Assarhadon-a fugit de arma mea in mijlocul marii.”Dar assirianul „l-a prins in mare ca pe un peste”.Sidonul a fost ocupat si daramat de armatele assiriene,care vor pune mana aici pe o prada bogata.Sidonul era, probabil, in fruntea coalitiei principatelor siriene. Ocupand cetatea feniciana,regele supune intreaga Sirie,mutand populatia razvratita intr-un oras nou,anume zidit. Insa in aceasta regiune doi factori destabilizatori au capatat o importanta tot mai mare:coalitiile impotriva Assiriei si actiunile subversive incurajate de Egipt.Cucerirea tarii Nilului avea sa fie principala actiune inteprinsa de Assarhadon.De mai multi ani, faraonii se confruntau cu un declin al relatiilor comerciale cu Fenicia, Palestina si Siria ca rezultat al expansiunii assiriene.Reactia lor fusese stimularea revoltelor in provinciile occidentale ale imperiului lui Assur si,in ultima perioada,sustinerea catorva coalitii.Cat timp atitudinea Egiptului ramanea neschimbata,dominatia Assiriei in vest era amenintata,motiv pentru care Assarhadon a decis sa-l cucereasca, decizie care pe termen lung se va dovedi a avea efectul contrar,deoarece va obliga Assiria sa isi abata atentia de la frontiera estica si cea nordica,unde pandeau amenintari iminente. Dupa ce isi consolideaza stapanirea asupra triburilor arabe,o prima expeditie realizata in valea Nilului esueaza in 674,dar regele assirian va pregati o noua incursiune, mai bine organizata, constient ca un nou esec ar fi incurajat revoltele in intreg imperiul. In cele din urma,in anul 671,

profitand de nemultumirile starnite de guvernarea dinastiei etiopiene, Assarhadon patrunde in Egipt, de unde alunga armata faraonului Taharqa(circa 689-664). Intr-o inscriptie,Assarhadon descrie cum a cucerit capitala Memphis,intr-o jumatate de zi “zmulgand radacina Ethiopiei din Egipt”. Este pentru prima data in istorie cand un suveran mesopotamian se intituleaza “rege al Egiptului.” Este foarte probabil ca Assarhadon a incercat sa se sprijine pe populatia egipteana, prezentand aceasta expeditie de cucerire ca pe o lupta de eliberare a Egiptului de sub stapanirea etiopiana. Assirienii s-au consolidat pe cursul inferior al Nilului; autorităţile locale egiptene au fost confirmate, dar au fost subordonate unor „supraveghetori” assirieni, alături de care se aflau mici garnizoane pentru a asigura strangerea tributului. Sub domnia lui Assarhadon,prin anexarea tarii faraonilor, statul assirian a atins maxima sa expansiune teritorială.La alte frontiere,unde situatia a devenit tot mai complicata,Assiria a actionat cu mai putin tact si eficienta.La hotarele nordice ale Assiriei isi face aparitia,la inceputul secolul al VII-lea,dupa slabirea puterii urartiene,un nou dusman redutabil-hoardele calaretilor nomazi cimmerieni.Acestia traversasera Muntii Caucaz sub presiunea scytilor,patrunzand in Anatolia orientala si efectuau raiduri in adancul provinciilor assiriene.In 679,in alianta cu regele scyt Partatua-care ia in casatorie o fiica a regelui Assiriei,Assarhadon obtine o importanta victorie asupra cimmerienilor care sunt opriti in regiunea Taurusului.Alti nomazi,amestecati cu scitii, ataca provincia assiriana din Zagros si incearca sa-i rascoale pe maneeni si pe mezi contra lui Assarahdon. Izvoarele assiriene fac referire la o stare de neliniste latenta in fata unei posibile uniuni a triburilor iraniene din est.In ultimii de domnie,situatia nesigura de la hotare,sanatatea subreda, ca si nesiguranta monarhului sunt reflectate de frecventa invocatiilor adresate divinitatilor panteonului assirian,pastrate in arhivele palatului sau,situatie neintalnita la predecesorii sai. Intinsul Imperiu assirian era greu de administrat,iar populatiile locale doreau sa se elibereze de sub dominatia assiriana.Egiptul este un exemplu elocvent in acest sens:in 669,cand armata faraonului Taharqa reapare in valea Nilului, Assarhadon moare in momentul in care urma sa reinceapa campania.

Prabusirea Assiriei. Inca din 672,faramitand imperiul, Assarhadon lasa fiului sau celui mai mare, Samas-sum-ukin,regiunea Babilonului sub suzeranitatea fiului sau mai mic,regele Assiriei, Assur-ban-apli(669-626)- celebrul Sardanapal al legendelor, al carui nume este transcris in mod gresit Assurbanipal.Desi aceasta optiune sporeste lupta factiunilor rivale de la curte,relatiile dintre cei doi raman destinse in primul deceniu dupa moartea lui Assarhadon. In lunga sa domnie,Assurbanipal care este un administrator si un literat,nu-si paraseste deloc capitala, lasand generalilor sai comanda indepartatelor expeditii militare. El mentine cu mare greutate unitatea si puterea politico-militara a uriasului stat.Popoarele supuse de assirieni nu numai ca continuau lupta impotriva cuceritorilor,dar incepusera deja sa organizeze aliante in razboiul cu Assiria.Assurbanipal se ocupa initial de Egipt, unde rebeliunea lui Taharqa este zdrobita cu usurinta (667). Intrucat Tanutamon (664-659), urmasul lui Taharqa in Nubia, incearca sa-i izgoneasca pe invadatori,acestia patrund pana la Theba, jefuind stravechea metropola religioasa a faraonilor(663) care nu se va mai reface; armata nubiana nu va mai aparea in Egipt.In delta Nilului, assirienii isi sprijina puterea pe dinastii locali din Saïs, Nechao si din 663,fiul sau Psammetic I.Imperiul assirian se intinde acum din Valea Nilului si de la Golful Persic pana in Anatolia si de la tarmul mediteranean in Podisul Iranului,fiind hegemonul necontestat al Orientului Apropiat si Mijlociu. Cu mari greutati,Assurbanipal reuseste sa pastreze controlul asupra Feniciei si Siriei.Un mare numar de scrisori ale functionarilor assirieni,ale rezidentilor si ale personelor trimise in recunoastere, adresate direct regelui si in care comunica cele mai diferite stiri cu caracter politic si economic,dovedesc ca in Siria se produceau tulburari si rascoale. Totusi atentia stapanului de la Ninive se poate intoarce atunci spre Elam,ale carui certuri interne le sustine,pentru a-i abate pe elamiti de la intentia lor de a-i sustine pe arameenii care, scapati de deportari si refugiati in tinuturile indepartate si greu de strabatut ale Tarii de la Mare,cu mlastinile ei aproape inaacesibile continua sa ameninte orasele din Mesopotamia Inferioara.O campanile assiriana victorioasa in Elam este raspunsul dat de Assurbanipal in 653

repetatelor atacuri elamite impotriva Mesopotamiei.Insa regele Babilonului, Samas-sum-ukin,invidios pe fratele sau mai mic si nemultumit de pozitia sa de subordonat,tese treptat o vasta conspiratie,vizand inlaturarea lui Assurbanipal in care sunt antrenati elamitii,triburi arameene,arabii nabatei,fenicieni,iranieni si egipteni. In 652, “fratele sperjur”al regelui assirian “nu si-a pastrat jurmantul declansand-sau fiind constrans sa declanseze rebeliunea, fara a mai astepta ajutoarele promise de aliati.Infrant intr-o batalie deschisa, Samas-sum-ukin este obligat sa se inchida in Babilon,unde rezista timp de trei ani asediului fortelor lui Assurbanipal.El piere in palatul sau incendiat in momentul cuceririi orasului,care este cumplit pedepsit pentru rebeliunea sa(in 648).Campanii punitive sunt organizate dupa 648 impotriva arabilor nabatei care sprijinisera cu unitati de camile rebeliunea Babilonului (scene se regasesc in palatul lui Assurbanipal de la Ninive).In urmatorii ani tot efortul militar assirian se indreapta impotriva Elamului;Assurbanipal inteprinde doua campanii in aceasta tara muntoasa si da o grea lovitura vechiului rival care este definitiv zdrobit.”Paisprezece orase regale,nenumarate orase mici le-am daramat,le-am pustiit,le-am dat foc si le-am ars.”Susa,resedinta regala este cu totul distrusa,locuitorii fiind deportati (circa 646).Intr-o inscriptie,Assurbanipal insira cu mandrie numele zeilor ale caror statui le-a luat si le-a dus in Assiria.In 639 intregul Elam este transformat in provincie assiriana.Persii,care sosesc acum in aceste regiuni,vor putea impune astfel Elamului depopulat dominatia lor. Cucerirea Egiptului şi distrugerea Elamului –care dispare pentru totdeauna de pe scena istoriei- păreau să pună capat oricăror împotriviri. Flancul de sud al Imperiului assirian era asigurat, iar rivalele din nord şi est, Urartu, Frigia şi Lydia fuseseră anhilate de invaziile cimmerienilor.

Deşi sub domnia lui Assurbanipal se afla la apogeul puterii sale, Imperiul assirian era de fapt profund minat din interior şi începea să se descompună. Obtinand ceea ce isi propusesera predecesorii sai, Assurbanipal,dupa ce a distrus Theba si Susa,nu si-a putut pastra imperiul. Cu toata intinderea lui uriasa,statul assirian era un colos cu picioarele de lut.Fortele si resursele se epuizasera treptat in urma unor grele razboaie cu inamici care au stiut sa se coalizeze si sa dea o riposte pe masura.Un pericol permanent pentru Assiria il constituiau triburile nomade de la nord si est,in special cimmerienii,scytii(asguai),mezii si persii,despre care amintesc inscriptiile assiriene din secolul al VII-lea.Regii assirieni nu reusisera sa supuna in intregime Regatul Urartu si chiar Babilonul nu parasiser niciodata gandul ascuns de a-si recapata independenta si da a-si restabili vechea putere comerciala,culturala si chiar politica.Astfel,in nazuinta lor de a stapani lumea Orientului apropiat si de a forma un stat urias,regii assirieni au cucerit un sir de tari,dar n-au putut innabusi pe deplin rezistenta tuturor poparelor supuse.Sistemul de spionaj bine organizat,aducea Assiriei in permanenta,cele mai diferite stiri cu privire la ceea ce se petrece la granitele acestui mare stat si in tarile limitrofe.Se stie ca regele Assiriei primea date despre pregatiri de razboi,despre miscarile de armate,incheieri de aliante secrete,despre primiri si trimiteri de ambasadori,despre comploturi si rascoale,despre construirea de cetati,despre fugari,despre vite si recolta si tot felul de date care priveau tarile straine. Insa la sfarsitul secolului VII,tara lui Assur,devastata de neintelegerile dinastice si de revoltele interne,se vedea amenintata de puteri aflate in plina ascesiunea,in fata carora trebuie sa adopte o strategie defensive,urmarind doar supravietuirea.Unul dintre vasalii sai egipteni, Psammetic I(663-609),regele din Saïs reface in folosul sau unitatea egipteana si cu ajutorul unei armate de mercenari ionieni si carieni,sprijinit si de Gyges,regele Lydiei, ii expulzeaza pe assirieni (circa 654) si incepe cucerirea Palestinei.Dupa 639 nu mai exista nici un document de epoca al domniei lui Assurbanipal.Prabusirea neasteptata si rapida a Imperiului assirian, i-a fascinat pe antici si pana astazi pe istorici.O explicatie rezida in izbucnirea,catre sfarsitul domniei lui Assurbanipal (circa 635)a unui razboi civil intre cei doi fii ai sai-Assur-etil-ilani, desemnat succesor, si mezinul Sin-sar-iskun,care a refuzat sa recunoasca decizia paterna,conflict care a provocat o anarhie generala,care alaturi de tendintele centrifuge ale marii nobilimi, actiunile mezilor, ale scytilor si cimmerienilor,explica declinul statului assirian. Batranul Assurbanipal pare a se retrage in 632 in nord-vestul Mesopotamiei,guvernand din Harran provinciile occidentale. Assur-etil-ilani stapaneste dupa 633 Assiria,dar un general,Sin-sum-lisar, se autoproclama aici rege.In cele din

urma, Sin-sar-iskun pare ca isi inlatura rivalii, Assur-etil-ilani, izgonit spre apus,murind la scurt timp dupa 625.In tot acest timp, curtea regala din Ninive se pare ca a folosit, la inceput cu success,poporul scyt venit din Marea Stepa impotriva mezilor si cimmerienilor; apoi colaboratorul Assiriei a devenit un aliat stanjenitor,daca nu chiar infidel. De slabirea autoritatii centrale profita principele chaldeu din Uruk, Nabopalassar,care se emancipeaza in 625 de sub dominatia assiriana si ocupa Babilonul,respingand in urmatorii doi ani tenativele lui Sin-sar-iskun de a recuceri Babilonia.Cyaxares,regele Mediei(630-584) initaza o politica ofensiva impotriva Assiriei,asediind-fara succes insa-in 616 resedinta regala Ninive. Lungile secole de distrugeri,maceluri razboaie si deportari,generasera o dorinta latenta de razbunare.Assiria era epuizata,sfasiata de disputele pentru succesiune,iar armata se resimtea in urma campaniilor indelungate.Soarta Imperiului assirian avea să fie decisă în numai câţiva ani. Atunci când Imperiul assirian era pe cale să se prăbuşească, Psammetic I, ingrijorat de ascensiunea noilor puteri, a încercat zadarnic să-i vină în ajutor. Nici egiptenii, nici scyţii, veniţi şi ei în ajutorul assirienilor, n-au putut salva Imperiul. Alianţa dintre mezi şi babilonieni, încheiată în 614, a pecetluit soarta Imperiului assirian. Profitând de faptul că forţele assirienilor luptau cu Babilonul, mezii pătrund în Assiria cucerind,inca din 615 Arrapkha(-Kiruk),iar in anul 614 Assur. Sin-sar-iskun nu poate opune o rezistenta eficienta ofensivei medo-babiloniene,si,doi ani mai târziu, forţele unite a lui Nabopalassar şi Cyaxares au cucerit oraşul Ninive (612). Cuceritorii au procedat, după obiceiul assirian, la uciderea tuturor aristocraţilor căzuţi prizonieri. Regele Sin-sar-iskun s-a aruncat în flăcările ce cuprinseseră palatul său. Învingătorii au luat un mare număr de prizonieri. O parte a armatei assiriene, a reuşit să ajungă in nord-vestul Mesopotamiei,la Harran,unde il proclama rege al Assiriei pe Assurubalit al II-lea,unul dintre generali,care solicita sprijinul Egiptului. Insa,ultimele rezistente assiriene sunt anihilate de mezi. Pentru o scurtă perioadă, Palestina şi Siria trec sub protectorat egiptean. După înfrângerea egiptenilor la Karkemiş (605), aceste teritorii sunt incluse în Imperiul neobabilonian.Imperiul assirian avea un sfarsit fulminant. Intregul Orient se bucura;metodele nemiloase ale cuceritorilor se intorc impotriva lor; poporul assirian dispare din istorie;orasele sale arse nu mai sunt decat gramezi de caramizi. Limba assiriană, un dialect al limbii akkadiene, a dispărut treptat, fiind înlocuită cu limba aramaică. Assiria şi provinciile anatoliene până la Halys, la frontiera Lydiei, au fost incluse în Imperiul med creat de Cyaxare, iar provinciile occidentale şi o parte din Susiana au revenit Babilonului. Termenul de Assiria a continuat să fie folosit ca denumire a celei de a IX-a satrapii a Imperiului persan, satrapie care cuprindea cea mai mare parte a Mesopotamiei.

Civilizatia assiriana

Insemnatatea istorica a Assiriei consta in faptul ca in ciuda procedeelor ei brutale, de anexari si de deportari,Assiria este cel dintai mare stat care pretinde sa realizeze unificarea populatiilor din Orient,care ajung atunci la o cultura comuna.Organizarea acelei armate,mari si puternice,si marea dezvoltare a tehnicii militare sunt in legatura cu aceasta sarcina pe care si-au luat-o regii assirieni.Cultura assiriana,care ajunsese destul de dezvoltata,se baza in mult privinte pe mostenirea culturala a Babilonului si a vechiului Summer.Assirienii au preluat de la popoarele vechi din Mesopotamia sistemul de scriere cuneiforma,elemente de religie,opere literare, elemente caracteristice de arta si un sir intreg de cunostiinte stiintifice.Din vechiul Summer,assirienii au imprumutat unele nume de zei si cultul lor.forma arhitectonica a templelor si chiar caramida, material de constructie tipic summerian.Dupa ce,in secolul al XIII lea,regele Tukulti-Ninurta I ocupa Babilonul, cultura marii metropole de pe Eufrat ajunge si Assiria,ce se dovedise pana atunci a fi mai mult razboinica decat culta si al carei cod de legi,elaborat in aceasta epoca,atesta un temperament mai crud decat cel din Babilonia.Assirienii au preluat de la babilonieni opere de literatura religioasa, cu o larga raspandire,in special poemul epic despre crearea lumii si imnurile in cinstea vechilor zei,Enlil si Marduk.Scribii din Assiria,care sufera influenta confratilor lor prestigiosi din Babilon,inaugureaza literatura istorica si epica,inspirata din victoriile regilor lor.Din Babilon au imprumutat assirienii si sistemul de masuri si cel

monetar,unele elemente ale administratiei de stat si multe elemente de drept,atat de mult dezvoltat in epoca lui Hammurabi. Unele opere literare,cum sunt,de exemplu,psalmii de pocainta,sau „cantecele de jale pentru linistirea inimii”,dovedesc inalta dezvoltare a literaturii assiriene.In cantecele acestea,poetul antic, reda cu multa pricepere artsitica simtamantul de adanca durere al omului care a avut o mare suparare,care-si recunoaste vina si singuratatea.Cronicile regilor assirieni,in care sunt descrise mai cu seama razboaiele de cuceriri si activitatea interna a regilor assirieni,sunt opere literare originale,de o mare valoare artistica. Vestita “biblioteca”a regelui Assurabinpal,gasita printre ruinele palatului sau din Ninive, este o marturie a marii dezvoltari a culturii assiriene. Suveran instruit şi plin de strălucire, Assurbanipal este unul dintre putinii suverani assirieni-dupa alte surse singurul,care in afara de vajnic razboinic si pasionat luptator a fost si om de vasta cultura.Era capabil sa descifreze vechi texte summeriene si akkadiene redactate in scriere de epoca.El a reunit in resedinta sa de la Ninive peste 20 000 de tablite de lut- în mare parte regăsite in 1854, formand o antologie mostenirii culturale a intregii Mesopotamii: versiuni ale vechilor mituri si legende,scrieri medicale si astronomice,tratate filologice si lexicografice,texte religioase, multe copiate in versiuni speciale pentru uzul personal al monarhului.Culegand cu grija si transcriind,conform instructiunilor speciale ale monarhului,tot felul de opera vechi,pe care uneori le si prelucrau,scribii assirieni au adunat in aceasta biblioteca o comoara uriasa,cuprinzand cele mai alese realizari,pe taram cultural,ale popoarelor Orientului antic. Aceasta pasiune pentru operele vechi este poate o tenativa de a salva ceea ce incepea sa nu mai fie la moda in afara cercurilor de literati.Scrierea cuneiforma si limba assiriana sunt rezervate acum pentru textele oficiale,si pe reliefurile de la Ninive pot fi vazuti,alaturi de scribii traditionali cu tablete,alti scribi scriind cu cerneala pe papirus cu folosirea limbii arameene; limba acestui popor de invinsi si de deportati sunt pe cale de a cuceri imperiul care i-a dispersat. Prezenţa unui mare număr de deportaţi chiar în capitala imperiului avea să impregneze civilizaţia assiriană cu adânci influenţe vest-semitice. Încă din timpul lui Assurnasirpal al II-lea, la curte a început să fie utilizată limba aramaică, care a înlocuit treptat akkadiana ca limbă oficială. Sargon al II-lea a fost nevoit să recunoască superioritatea comercială a oraşelor arameene adoptând un sistem unic de măsuri şi greutăţi bazat pe etalonul din Karkemiş. În ultimele secole ale istoriei assiriene, o clasă cârmuitoare încerca să-şi menţină autoritatea precară asupra unui imperiu dominat de elementul arameean.

In ceea ce priveste arta assiriana,inca din perioada Imperiului de Mijloc,regii Assiriei avizi de glorie personala,ridica tot mai multe constructii in orasul-capitala si incep sa intemeieze orase regale (Kalakh)in general parasite la moartea intemeiatorului.Artistii locali incep atunci sinteze stilurilor mitanniene, babilonian si sirian care va da nastere artei nationale assiriene din mileniul I.Aportul personal al artistilor este deja sesizabil in cazul sigiliilor,mult superioare celor din Babilon. La inceputurile Imperiului Nou profiturile obtinute din jafuri sunt folosite pentru infrumusetarea acestui orasului Kalakh(actualul Nimrud),care devine principalul centru cultural al statului si cea de-a treia resedinta regala a lui Assurnasirpal al II-lea,care a reconstruit-o, si urmasilor sai imediati. Palatele lui,cu decoratia si mobilierul lor,arata caracterele permanente ale artei assiriene. Aceasta este in intregime consacrata slavirii regelui,acest mare preot al lui Assur,ales de cler dintr-o familie sacra, aceeasi timp de un mileniu.El este reprezentat fara vreo asemanare personala,dar conform tipului etnic(corp mare si greoi,obraz dur si masiv cu buze carnoase si cu nasul incovoiat)si conform functiei de vicar al zeilor(mai mare decat alti oameni,impodobit cu bijuterii-amuleta si cu barba incretita cu fierul).Reliefurile il arata primindu-si tributarii, participand la banchete in onoarea zeilor,strapungand fiarele salbatice cu sagetile si apoi facand libatii pe cadavrele lor.El figureaza si in scenele de razboi:pe drumul deschis de geniul protector,carele,purtand fiecare un conducator, un arcas si purtatorul unui scut insarcinat cu protectia primilor doi,preced infanteria formata din arcasi si sulitasi;asediul orasului,ale carui ziduri sunt atacate de berbeci si de un turn mobil si subrezite cu ajutorul

galeriilor subterane;soarta atroce a invinsilor,executati sau dusi pe santierele assiriene si pe pietele de sclavi. In schimb,sunt rare reprezentarile lui Assur,zeul Imperiului,in numele caruia sunt purtate toate razboaiele. Desi el apare sub infatisare omeneasca in sanctuarele rupestre,in palate, deasupra anumitor scene se vede doar o sabie,simbolul traditional al lui Assur,sau un disc inaripat(preluat de la Egipt),din care se inalta uneori bustul zeului.Este vorba cu siguranta de aplicarea unui principiu religios aparut in mileniul al II-lea in Asia de Vest,conforma caruia trebuie evitat ca zeul sa fie aratat clar in locurile publice.In schimb,palatele dezvaluie o multime de genii protectoare:lei sau bizoni inaripati cu cap de om pazesc portile, personaje inaripate cu cap de pasare de prada sau cu chip omenesc, purtand pe cap o tiara cu coarne,practica purificarea rituala. Arta assiriana produce indeosebi basoreliefuri sculptate pe ortostate care marcheaza baza zidurilor din caramida;dimensiunile si numarul palatelor constrang la tratarea rapida a unor teme stereotipe de catre echipe ai caror membri repeta fara incetare,in functie de specialitatea lor,piciorul sau bratul de om;numai reprezentarea animalelor denota originalitate si exactitate.Arta statuara care nu este practicata decat in secolul al IX-lea este si mai greoaie si mai conventionala decat basorelieful.In schimb,frescele,din pacate,rau conservate,dovedesc un gust artistic mai sigur.In sfarsit,desi in monumentele assiriene propaganda se situeaza inaintea preocuparii estetica,suveranii sunt amatori luminatie,care colectioneaza zecile de mii de fildesuri jefuite din Siria sau executate in Assiria de deportati sau de indigenii formati la scoala acestora. Ultimii ani de domnie ai lui Tiglatpalassar al III-lea sunt consacrati extinderii si infrumusetarii resedintei regale favorite-orasul Kalakh, unde reconstruieste palatul lui Salmanassar III,decorandu-l cu scene inspirate din campanile sale.Basoreliefurile palatului,care manifesta un progres din punct de vedere al compozitiei,sunt totusi mai putin interesante decat cele din centrul provincial Hadatu (actualmente Arslan Tas),care datoreaza traditiei locale o anumita originalitate. Sargon al II-lea ridica dupa anul 713 un nou oras regal,Dur Sarrukin. Incinta a carei inaltime si grosime sunt de 23 de metri are sapte porti:trei-neindoielnic cele unde se impartea dreptatea-sunt impodibite cu tauri si genii inaripate.In interiorul orasului,o citadela de 10 hectare,instalata pe o terasa de pamant tasat intre scanduri scu grosimea de 14 metri cuprinde palatul, templele,ziguratul si acareturile.Palatul urias,avea 210 sali si 30 de curti asezate asimetric.Ca si celelalte palate assiriene,el este pentru arhitectura assiriana un exemplu tipic de imbinare a arhitecturii cu sculptura monumental,cu reliefuri artistice si cu ornamente decorative.La intrarea in palat de aflau doua statui lamassu,genii ocrotitoare ale palatului,redate in chip de tauri uriasi inaripati,cu fata umana.Salile si curtile palatului sunt impodobite cu fresce,cu frize, cu caramizi smaltuite si cu basoreliefuri putin infrumusetate in culori: Ghilghames sugurmand un leu, Sargon si vizirul sau,o flota feniciana transportand lemn sunt subiectele cel mai originale. Urmasul sau, Sennacherib abandoneaza Dur Sarrukin,capitala cladita de tatal sau-pe care nu-l mentioneaza in nici una dintre inscriptiile sale,preferand Assur,apoi din 701, Ninive.Aici el se lanseaza cu o tenacitate impresionanta in proiecte spectaculoase-resedintei de la Ninive el ii asigura apa din belsug cu ajutorul unui canal si a unui apeduct lung de 280 metri lungime si ridica aici numeroase edificii,printre care „palatul fara rival”(195 metri pe 190 metri),care continea peste 2000 de reliefuri; cele mai bine conservate,cum este „tabara din fata orasului Lakis”(asezare din regatul lui Iuda) manifesta o grija noua pentru peisaj si pentru culoarea locala. Assarhadon reconstruieste numerose temple din Assiria si Babilonia si ridica un nou palat in resedinta regala de la Kalakh,inferior ca rafinament artistic celor ale predecesorilor.In schimb, Assurbanipal, in timp ce ofiterii sai acumuleaza victorii, construieste la Ninive un palat mare ale carui reliefuri,cu scene de vanatoare sau de razboi,constituie punctul culminant al sculpturii assiriene, care va disparea in plin progres:lei,cai,mufloni,caini de vanatoare regali care sunt de neuitat. Toata acesta ornamentare arhitectonica,luxoasa si monumental,trebuia sa serveasca la preamarirea regelui care se afla in fruntea acestui stat urias sis a constituie o marturie a fortei armate a Assiriei.Aceste reliefuri,in special chipurile de animale din scenele de vanatoare,

reprezinta chintestenta realizarilor artei assiriene. Sculptorii assirieni stiau sa redea cu multa naturalete si cu mare putere de expresivitate, fiarele salbatice pe care le vanau cu atata placer regii assirieni. La sfarsitul domniei lui Assurbanipal un stil artistic comun se formeaza prin intalnirea dintre arta oficiala a Assiriei si tehnicile decorative siriano-frigiene,si influenta exercitata de acesta se extinde in Elam,in Urartu si in Frigia. Pe langa Assur si Istar-zeita semita a Razboiului si a Dragostei,imperiul se inchina divinitatilor din Babilon(Nabu-Zeul Scrierii,Marduk,Sin)si practica astrolatria babiloniana(cultul astrelor atribuite fiecare in parte unei divintati). Datorita dezvoltarii comertului si cuceririi unui sir intreg de tari vecine,assirienii au raspandit scrierea summero-babiloniana,religia,literatura si primele cunostiinte obiective in toate tarile Orientului antic,facand astfel ca bogatia culturala a Mesopotamiei antice sa devina un bun comun al majoritatii popoarelor din Orient.

Asiria a lăsat în urma sa o moştenire impunătoare, care, exprimată în variate forme, s-a manifestat activ în continuare, în linii mari mergând chiar până astăzi -o birocraţie sever centralizată, atât pentru domeniul civil cât si pentru cel militar; construirea primelor drumuri de interes militar, şi cu aceasta a necesarelor poduri; tehnicizarea artei conducerii războiului; gradarea exercitării puterii imperiale; dominaţie directă în teritoriile centrale ale centrului de putere; dominaţie indirectă (statut de autonomie, de vasalitate sau clientelar) cu precădere in zonele periferice. Toate marile imperii vestice s-au inspirat din experienţa lui asirian, cel mai adesea fără a conştientiza acest lucru. Din moştenirea sa a fost preluată dezvoltarea birocraţiei centrale şi a armatei, de la Imperiul persan al ahemenizilor, până la Imperiul otoman.

Regatul Noului Babilon

Mostenirea Assiriei ii revine dinastiei chaldeene din Babilon mai curand decat mezilor barbari care raman in taberele din Mesopotamia Superioara. Renaşterea Babilonului nu este un eveniment brusc; desi slabit de cucerirea kassita,Babilonul continua sa-si pastreze insemnatatea de cel mai mare centru economic al Mesopotamiei.La sfarsitul mileniului al II-lea,in partea de sud a regiunii a aparut tribul semit al chaldeilor,care cucereste partea de sud a Babiloniei si intemeiaza statul Tarii de la Mare.Bazandu-se pe sprijinul Elamului,regii acestei Tari de la Mare au dus lupte neintrerupte si darze impotriva Assiriei si incearca sa restabileasca fosta putere a Babilonului. Oraşul cunoaşte perioade de prăbuşire sau de reviriment chiar prin bunăvoinţa sau reaua voinţă a regilor assirieni. Chiar şi în perioada dominaţiei assiriene, textele menţionează existenţa unei dinastii-a X-a, care grupează nouasprezece regi de origini diverse, dominând între 732 şi 606.In realitate, regi assirieni se proclamă regi ai Babilonului şi iau, cu această ocazie, un nume de întronare specific.Sigur, tendinţe de autonomie există, ceea ce provoacă reacţii dure din partea Assiriei. Este cazul lui Sennacherib, care distruge Babilonul, aducându-l într-o stare de ruină.

O situaţie nouă este creată prin dispariţia lui Assurbanipal al II-lea în anul 631.Principele chaldeu Nabopalasar (Nabu-apla-utsur) probabil general al armatei assiriene, profita de tulburarile pricinuite de razboiul civil din Imperiul assirian,izbucnit la sfarsitul domniei lui Assurbanipal intre fii acestuia pentru a se proclama in anul 625 la Babilon “rege al Akkadului”. Nabopalassar izgoneste garnizoanele assiriene din Mesopotamia meridionala.apoi in alianta cu Cyaxares,regele Mediei de Assiriei lovitura de gratie.In anul 612,orasul Ninive,bogata capitala a puternicilor regi assirieni a fost complet distrus.Pe ruinele Assiriei se ridica un nou stat,Regatului Noului Babilon. Perioada inaugurată de Nabopalassar figurează ca a unsprezecea dinastie a Babilonului (circa 625-538).Astfel, sub o dinastie chaldeeană, Babilonul redevenea, după un mileniu, prima putere a lumii orientale, disputându-şi cu Egiptul sait hegemonia asupra Siriei şi Palestinei. Babilonul a cunoscut ultima perioadă de strălucire şi de putere, simbolizată în restaurarea marelui templu al lui Marduk. Orasul Babilon,capitala noului imperiu,cunoaste,in acest rastimp,apogeul dezvoltarii sale. Sub domnia lui Nabucodonosor al II-lea (605-562) se desăvârşeşte eliminarea politică a iudeilor prin cucerirea Iudeii şi Ierusalimului (586) şi prin deportarea în captivitate a clasei sale conducătoare (până la 539/538). Aflat în război contra Lydiei (590-585) Imperiul mezilor a evitat bătălia decisivă cu Babilonul prin acceptarea graniţei de la Halys, la intervenţia Babilonului (585). Insă înfrângerea mezilor de către perşi sub Cyrus al II-lea (550) a condus totuşi către numai amânata bătălie decisivă. Imperiul babilonian, mai putin intins,este totusi mai fragil decat predecesorul sau assirian. Supremaţia babiloniană a fost de scurtă durată, căci, odată cu regele persan Cyrus, o nouă putere politică se ivise la Răsărit.Din perspectiva istoriei Orientului Apropiat, supremaţia Imperiului neobabilonian ne apare mai curând ca interregnul dintre asirieni şi perşi.

Inflorirea Regatului Noului Babilon

La inceputul secolului al VII-lea,nobilimea babiloniana,din care facea parte preotimea inalta din marile temple,era foarte puternica.Marile case comerciale din Babilon controlau comertul mult ramificat al Mesopotamiei si al tarilor vecine.Era cu totul firesc ca aceste grupuri sociale-active si puternice sa cauta sa-si intareasca autoritatea in cadrul unui stat durabil din punct de vedere politic.Lucrul acesta cva deveni posibil dupa caderea Assiriei.Un energic si indraznet comandant Nabopalassar ocupa orasul Uruk si se proclama aici,apoi in anul 625 la Babilon “rege al Akkadului”. Nabopalassar izgoneste garnizoanele assiriene din Mesopotamia meridionala si in alianta cu Cyaxares, regele Mediei(630-584) va reuşi să cucerească Ninive.Se intemeia astfel,pe ruinele puterii Assiriei,un nou regat chaldeo-babilonian,care va ajunge curand la mare inflorire.

In acest nou stat,rolul politic conducator il jucau preotimea puternica, marea nobilime si negustorii. Nabopalassar,intemeiatorul dinastiei chaldeene,se sprijinea mult pe preotimea babiloniana,In inscriptii el spune ca a fost ales de zeii Nabu si Marduk spre a fi mare ocrotitor al Babilonului.In activitatea sa, Nabopalassar a cautat sa sublinieze evlavia sa si dorinta permanenta de a face pe placul zeilor,cu alte cuvinte pe placul preotimii babiloniene.El a infrumuestat drumul sfant principal pe care se desfasurau procesiunile religioase,a si a recladit vestitul si vechiul temple Esaghil,din Babilon,cu acel mare turn cu sapte trepte ce purta numele de “Casa intemeierii cerului si a pamantului”-Etemenaki.Cautand nu numai sa reinvie,ci si sa intareasca prin toate mijloacele vechile traditii politico religioase, Nabopalassar dispune-asa cum facuse candva si unul dintre cei mai vechi regi din Summer,Urnanse,carmuitorul Lagasului-sa fie zugravit,atat el,cat si fii sai,ca simpli pietrari care cara modest cosuri cu caramida la solemnitatea fundarii unui templu. O alta problema politica importanta era intarirea granitelor Regatului babilonian.Trebuia sa se consolideze pozitia in partea de nord-vest a Mesopotamiei,unde incercau sa-si gaseasca refugiu ramasitele trupelor assiriene.Dupa ce ocupa orasele Harran si Karkemis,cele mai mari centre din aceasta regiune,si care aveau o mare insemnatate economica si militara,Nabopalassarlasa aici garnizoanele sale si se inapoie in Babilon.Penntru desfasurarea unei politici externe active,era nevoie de noi forte. Singurul rival periculos al Babilonului era Egiptul,care,in epoca aceasta isi traia ultima etapa a unei infloriri efemere.Energicii faraoni din Saïs vor incerca sa reinvie puterea Egiptului.La sfarsitul secolului al VII-lea,profitand de slabirea Assiriei,Psammetic I navaleste in Palestina pentru a restaura aici influenta politica a Egiptului.Succesorul sau Nechao al II-lea,face o incercare mai energica,cautand sa puna mana nu numai pe Palestina,ci si pe Siria si Fenicia,pentru a garanta prosperitatea comerciala a deltei,stimulata de prezenta grecilor in calitate de comercianti si mercenari. Razboiul pentru asigurarea dominatiei asupra Siriei va dura noua ani.Dupa ce zdrobeste armatele Iudeei la Meggido,faraonul pune tribut asupra Ierusalimului,ocupa orasele Fenicie,pune o inscriptie triumfala la Sidon si trece prin toata Siria.De aici Nechao ajunge apoi pana la Eufrat si ocupa orasul Karkemis, dincolo de raul Orontes,unde zdrobeste detasamentul de babilonieni aflat acolo.In armatele egipteano-assiriene,Babilonul intalneste un rival serios. In anul 607,Nabopalasar ii acorda printului Nabu-kudur-utsur-Nabucodonosor din Biblie, prerogativele necesare pentru a se aseza in fruntea armatei.El strange forte suficiente pentru a da adversarilor lovitura hotaratoare.In anul 605,in vestita batalie de la Karkemis,armatele babiloniene obtin victoria deplina impotriva fortelor unite egipteano-assiriene.Nechao,care inaintase prea departe spre nord-est,n-a putu probabil sa-si asigure pe deplin nici flnacurile,nici frontul,nici comunicatiile necesare.Nedispunand de forte armate suficiente,el este infrant si nevoit sa se retraga in graba. Moartea lui Nabopalasar in capitala(16 august 605) il obliga totusi pe Nabucodonosor sa intrerupa in Siria urmarirea resturilor armatei egiptene pentru a prelua,la Babilon,tronul tatalui sau.  Sub domnia lui Nabucodonosor(605-562),remarcabil om de stat,diplomat si general se inregistreaza apogeul Regatului Chaldeo-Babilonian.In primul rand, Nabucodonosor a consolidat noul stat şi, profitând de condiţii externe favorabile, a impus dominaţia Babilonului asupra unei părţi din moştenirea assiriană. Aceasta a fost împărţită cu Media, care a primit partea nordică. Frontiera dintre cele două state pornea din vest, de la golful Isis, acolo unde litoralul syrian se întâlnea cu cel anatolian, înainta către est prin Mesopotamia, lăsând mezilor Assiria propriu-zisă şi, probabil, Elamul. Restul teritoriului, cu Syria, Fenicia şi Palestina, a revenit Babilonului. Deşi au cooperat în lupta antiassiriană, relaţiile dintre cele două state erau departe de a fi amicale. Nabucodonosor asista cu teamă la rapida ridicare a Mediei şi a intuit că din această direcţie venea ameninţarea cea mai mare. De aceea, el a hotărât construirea unui mare zid de apărare între Tigru şi Eufrat, mai sus de Sippar, precum şi ridicarea fortificaţiilor extrem de puternice din jurul Babilonului (anii 590-580). Dar mezii, angajaţi într-un lung război cu Lydia, nu au atacat Babilonul, lăsând lui Nabucodonosor răgazul pentru a-şi consolida dominaţia în regiunea siro-palestiniană, acolo unde faraonii egipteni ridicau, în mod tradiţional, şi ei pretenţii. Nabucodonosor s-a impus în disputa cu Egiptul sait, dar el va trebui,ca si assirienii,sa-i pedepseasca pe vasalii sai din Fenicia(Tyr)si din Palestina (Regatul lui Iuda),mereu indemnati la

rascoala de Egipt,pe care armata babiloniana incearca sa-l invadeze de mai multe ori.Chiar in anul preluarii puterii, Nabucodonosor s-a folosit din plin de succesele sale militare.El ocupa intreaga Siriei,inaintand pana la mariginile deltei Nilului.Astfe,regele Babilonului si-a consolidate puterea pe tarmul sirian si a scos defintivi pe egipteni din Orientul Apropiat. Nabucodonosor a fost destul de prudent totusi,marginindu-se a aceste succese destul de apreciabile.ș Dar nici Babilonulnici Egiptul nu se puteau impaca cu situatia create.Energicii faraoni din dinastia saita,care isi organizeaza o armata puternica completata cu mercenari greci,nu s-au putut impaca cu pierderea Siriei.In afara de aceasta,regale Babilonului cauta sa-si consolideze stapanirea pe tarmul Mediteranei.Asa ca,mai curand sau mai tarziu,o noua ciocnire trebuia sa se produca. Influenta economica si cultural a Egiptului in Palestina,Fenicia si Siria era destul de puternica,inca de pe vreme cand tarile acestea fusesera cucerite pentru prima oara de faraoni.Urme ale acestei influente se pastrau si in mileniul I.Egiptenii aveau o multime de partizani in Palestina,printer care si Ioaichim,regele Iudeei.In anul 604,despartirea Iudeei de Babilon si refuzul regelui iudeu de a plati tribut au constituit semnalul de incepere a unui nou razboi.Nabucodonosor porneste cu armatele spre Iudeea, cucereste orasul-stat Ascalon si primeste supunerea Regatului Iudeei.In 601 babilonienii sunt nevoiti sa abandoneze incercarea de invadare a Egiptului dupa o batalie sangeroasa,nedecisa,la hotarele deltei Nilului. Mizând pe eficienţa sprijinului egiptean, regatul Iudeei se revoltă din nou în anul 598.Dupa un asediu de trei luni,capitala Iudeei,Ierusalimul care era o cetate destul de puternica,este cucerita de armatele babiloniene.Regele Ioiachim este capturat de invingator si va fi dus sa locuiasca in Babilon impreuna cu familia sa,cu oameni de seama si cu mestesugari si prizonieri militari.Vestitul si bogatul temple din Ierusalim a fost jefuit.Regele Egiptului ezitase se vina in ajutorul nefericitului sau aliat.Astfel,in anul 597,Nabucodonosor isi restabileste dominatia in Palestina. Urmatorii ani sunt consacrati unor campanii in Siria si in Elam,inabusirii unei revolte armate in Babilonia(595/594),unor noi lupte in Siria.Succesul Babilonului nu a insemnat totusi un triumf deplin al lui Nabucodonosor.Palestina si Fenicia se pregateau pentru o noua lupta.Egiptul nu putea uita fostele posesiuni din Siria.Faraonul Apries inainteaza pana in Asia,in fruntea armatei si a flotei sale,pentru a pune stapanire pe tarm si a-si intari astfel bazele principale de dominatie politica in Siria.La inceputul campaniei,faraonul egiuptean obtine succese inseminate.El ocupa Sidonul si forteaza celelalte orase feniciene sa se predea.Unitatile babiloniene care se aflau in regiunea Ierusalimului sunt nevoite sa se retraga.Iudeea isi sarbatorea acum eliberarea de sub jugul Babilonului pe care-l ura atat de mult.Dar succesele temporare ale Egiptului au fost de scurta durata. Nabucodonosor nu putea parasi Siria fara sa lupte.El vine de indata in Siria si cu o puternică armată, cucereşte unul după altul oraşele mai importante pe care le distruge, şi infrange armatele egiptene pe care le forteaza sa se retraga.Ierusalimul este din noua asediat de o puternica armata babiloniana.Iudeei isi apara cu indarjire si eroism capital ca si cand ar fi simtit ca in aceasta lupta indarjita si sangeroasa,se hotaraste soarta intregului lor stat.Dar rezistenta lor.a fost infranta.După un asediu de optsprezece luni, oraşul este ocupat in august 586.Templul templul şi palatul regal sunt distruse,iar orasul este incediat. Regele Babilonul s-a rafuit crunt cu rasculatii. Regele Sedechhia,impreuna cu resturile armatei sale,a fost luat prizonier pe campia Ierihonului si orbit.Fii sai au fost ucisi. După obiceiul assirian, babilonienii execută întreaga aristocraţie iudaică,in timp ce un numar enorm de iudei au fost luati prizonieri si dusi in Mesopotamia. Este aşa-zisa „captivitate babiloniană”, care a lăsat urme adânci în conştiinţa evreilor.Flacarile Ierusalimului,pustiit in anul 586 au risipit o data cu ele,si visul Iudeeilor de a-si recapata libertatea si independenta politica. Iudeea a devenit o simplă provincie a statului babilonian. Nabucodonosor s-a stabilit solid in Palestina,intarindu-si totodata autoritatea asupra Siriei.Dar pentrua supune in intregime aceasta tara,regele Babilonului a trebuit sa puan stapanire definitiva pe orasele feniciene,printre care bogatul si puternicul Tyr,vechea capitala a statului fenician,ocupa unul dintre locurile de frunte.Populatia Tyrului isi apara cu cu barbatie independenta.Fortele Tyrului erau atat de insemnate,incat armatele babiloniene au asediata treisprezece ani de-a randul(587-574) acest oras inexpugnabil,asezat pe o insula si foarte bine inatrit.Acest asediu indelungat a secatuit fortele aparatorilor si i-a obligat sa se

predea.Nabucodonosor pusese stapanire pe Fenicia dar cu mari greutati.Acum se punea o problema tot atat de grea:sa dea ultima lovitura Egiptului,pentru a-i paraliza fortele si a-l impiedica sa duca o politica activa in Orientul Apropiat.Marturiile neclare si disparate ale izvoarelor nu ne permit sa urmarim desfasurarea acesti razboi.Este greu sa spunem daca intre anii 568/567 in seria de incusiuni la hotarele egiptene, Nabucodonosor a reusit sau nu sa patrunda pe teritoriul Egiptului.Se pare,totusi,ca el a reusit sa produca o oarecare slabire Egiptului.Un ecou indepartat al acestor evenimente,a fost intemeierea unui oras in Egipt,langa Heliopolis,care,lucru foarte ciudat,a luat numele de “Babilon”.Este posibil ca acesot oras sa fi fost intemeiat chiar in epoca aceasta.Dar Egiptul era inca destul de puternic. Sprijinit de o flota puternica,faraonul egiptean Ahmose pune man ape Cipru si ameninta de aici orasele comerciale feniciene,incercand,cel putin in felul acesta,sa puna stavila patrunderii influentelor babiloniene in regiunea rasariteana a Mediteranei. Regatul Noului Babilon atinge acum maxima expansiune teritoriala,devenind principala putere politica si militara a Orientului Apropiat. Desi cucerise intreaga Mesopotamie,Siria,Fenicia si Palestina,regele Babilonului trebuia totusi sa simta intreaga subrezime a statului sau,atat de repede inaltat.In inscriptiile sale,sapate pe stancile de la Nahr-el-Kelb,alaturi de inscriptiile triumfale ale faraonilor egipteni si ale cuceritorilor assirieni,Nabucodonosor trece sub tacere,cu modestie,cuceririle sale. Toate acestea au fost de fapt,actiuni limitate si Babilonul cunoaste,in cele din urma,dupa cinci secole de insecuritate,pacea,care-l transforma din nou in regiunea cea mai bogata si mai evoluata din Asia de Vest.

Prosperitatea din timpul domniei lui Nabucodonosor. Sub domnia lui Nabucodonosor, regatul Babilonului isi atinge perioada de apogeu.Izvoarele istorice babiloniene, egiptene, grecesti si biblice ne ofera informatii cu privire la aceasta perioada.Talentat comandant de osti, diplomat abil-mediator in 585 a unei paci intre Lydia si Media aflate de cinci ani in conflict, adminisitator eficient, Nabucodonosor se afirma totodata si ca un neobisit constructor. Administratia imperiului este reorganizata.Pe treapta cea mai inalta se afla cancelarul,seful arsenalului,cel al politiei si pahharnicul.Urmau”mai-marii din tara Akkad”,nobilii in randul carora se distingea “guvernatorul Tarii de la Mare”,patria chaldeenilor.Pe treapta urmatoare se aflau sangu (marii preoti care administrau orasele)si qipu(comisari regali ai oraselor).Economia babiloniana a avut de castigat de pe urma consolidarii politice.Templele si-au redonadit rolul predominant. Proprietatea lor materiala se baza pe agricultura si pe controlul principaleor tranzactii comericale, dar se dezvolta si intiativa privata,prin intermediul unor negustori din Nippur si Babilon. Negustorii fenicieni au jucat la randul lor un rol important. In mijlocul unei populatii care foloseste limba armaica,limba akkadiana din Babilon si scrierea cuneiforma sunt pastrate la loc de cinste de scribii care continua sa-si cronicile si sa colectioneze prevestirile;in secolul al VI-lea isi perfectioneaza si mai mult metodele de observatii si de calcul astronomic.Dar civilizatia neobabiloniana este vestita indeosebi datorita lucrarilor efectuate de Nabucodonosor in marele oras.Bogatia imperiului va fi folosita pentru reconstruirea oraselor Mesopotamiei si,mai presus de toate,a Babilonului.Regele se preocupa la inceput de protejarea capitalei impotriva unui atac al mezilor.In inscriptiile sale,Nabucodonosor da el insusi amanunte despre aceste lucrari.La istoricii greci,in special la Herodot,s-au pastrat amintiri despre aceste intarituri grandioase.In sfarsit,urme ale acestor intarituri s-au descoperit cu prilejul sapaturilor facute pe locul unde a fost Babilonului.Judecand dupa aceste sapaturi,Babilonul era inconjurat de trei ziduri,dintre care unul ajunge la 7 grosime,al doilea la 7,8 m,iar al treilea la 3,3 m.Pe dupa ultimul zid-care zagaduieste istmul dintre Tigru si Eufrat, se intindea un sant de aparare.Celelalte ziduri au fiecare perimetrul de 8 kilometri si respectiv 18 kilometri.Unul dintre aceste ziduri era intarit cu turnuri de cate 8,36 m latime,asezate la 44 de m unul de altul.Arheologii au descoperit pana acum ramasitele a 15 turnuri,desi,se poate presupune ca de-a lungul inregului zid era peste trei sute de asemenea turnuri. Cele doua jumatati ale Babilonului separate de Eufrat nu erau legate intre ele decat printr-un singur pod ale carui grinzi sunt retrase in fiecare noapte.Acest complicat sistem de intarituri hidro-tehnice permitea ca,in cazul apropierii dusmanului sa se inunde sesul care inconjura regiunea Babilonului.Intr-o inscriptie,regele scria privitor al aceasta:

“Pentru ca dusmanul care s-ar gandi la rau sa nu poata ajunge la zidurile Babilonului,am inconjurat tinutul cu ape puternice,care sunt asemenea valurilor umflate.Trecerea peste ele este asemenea cu trecerea peste o mare intinsa,cu apa sarata”.

Ducand o politica consecventa de cuceriri,Nabucodonosor urma in totul exemplul din trecut al faraonilor egipteni si al regilor assirieni.Pentru a arata lumii intregi stralucirea puterii sale si,in acelasi timp pentru a lega mai strans soarta dinastiei de inalta preotime babiloniana,acest rege al Babilonului inteprinde o uriasa activitate edilitara,care trebuia sa transforme Babilonul intr-o luxoasa capitala a lumii,vredinca urmasa a trecutei puteri de la Ninive acum daramata si a Tyrului,care isi avusese candva epoca sa de marire.Ruinele grandioaselor si luxoaselor edificii ridicate de Nabucodonosor s-au pastrat pana in zilele noastre.Sapaturile arheologice intreprinse pe locul vechiului Babilon au dat la iveala urme de mari edificii,ale caror fatade erau impodobite cu panouri mari si ornamente in forma de flori,foarte frumos executate dintr-o multime de placi de faianta emailata.Cu prilejul sapaturilor facute pe colina numita Babil,s-au descoperit ruinele unui mare palat.Acest palat,format dintr-o multime de curti si cladiri mici si mari,fusese construit pe o terasa inalta de 18 m.Pardoseala era facuta din placi de gresie.Pe aceste placi era urmatoarea inscriptie:

“Palatul lui Nabucodonosor,regele Babilonului,fiul lui Nabopalassar,regele Babilonului”.

Cele mai interesante edificii din timpul lui Nabucodonosor s-au descoperit cu prilejul sapaturilor facute pe colina Kasr,care ascundea ruinele asa numitei “Cetati de la sud”.Aici au fost descoperite urmele palatului citadelei,cu o sala de tron luxoasa.Peretii erau bogat impodobiti cu placi de fainata emailata,cu modele frumoase.Pe langa acest palat, cu gradinile sale suspendate,trecea drumul sfant pentru procesiuni religioase,care ducea spre pavilionul Sarbatorii Anului Nou,si templul lui Marduk acoperit cu aur,cu marmura si cu lapis-lazuli, spre ziguratul Entemenaki cu sapte etaje,monument enorm cu inaltimea de 90 de metri care a putut inspira povestirea Turnului Babel.Acest drum era minunat pavat cu placi frumos sculptate cu figure de lei.Drumul trecea prin portile monumentale inchinate zeitei Ishtar.Zidurile portilor erau impodobite cu placi de faianta emailata,pe care erau zugravite figure de tauri si animale fantastice.Pe placile uriase cu care era pavat acest drum s-a pastrat si inscriptia marelui constructor al Babilonului:

“Eu Nabucodonosor,regele Babilonului.Eu am pavat drumul din Babilon,pentru procesiunile marelui stapan Marduk,din placi de piatra de sedu.Marduk stapane,daruieste-i viata eterna”.

Impodobit cu edificii monumentale si luxoase,Babilonul ajunge in timpul lui Nabucodonosor unul dintre cele mai frumoase orase ale lumii Orientului Apropiat.Din vremea acestor suverani chaldeeni datează somptuosul Babilon descris de călătorii greci şi care a fost descoperit de arheologii germani. S-au dezvoltat totusi si alte orase ale Babiloniei, precum Sippar,Uruk,Nippur. Arta neobabiloniana a mostenit de la Assiria gustul pentru colosal,dar o conceptie religioasa noua interzice reprezentarea scenelor istorice sau culturale si limiteaza figurile la animalele simbolice in reliefuri de caramizi smaltuite,ale caror frize ce impodobesc aceste locuri sfinte(zidurile caii procesiunilor, poarta lui Ishtar,zidurile templelor)sunt singurele vestigii ale unei perioade stralucite.

Economia si structura sociala

Ca si mai inainte, Babilonul ramasese un stat mai mult agricol.Multimea campiilor inundate si sesurilor din preajma vailor ca se intindeau de-a lungul marilor fluvii,dadeau posibilitatea populatiei sa creasca vite pe scara intinsa.Acuta concentrare a proprietatii,dezvolatarea si cresterea economiei sclavagiste,duc la concentrarea de mari turme de vite in mainile diferitilor

nobili.De obicei marii proprietari de vite isi dadeau turmele in arenda.Documentele care s-au pastrat ne dovedesc ca aceasta arenda se percepea in natura. Agricultura bazata pe irigatii juca un rol atat de mare in viata economica a tarii,intrucat legiuitorul prevedea articole special in lege,care trebuiau sa asigure o buna lucrare a pamantului si obligau pe proprietari sa ia toate masurile posibile pentru mentinerea,in perfecta stare a retelelor de irigatie.In fragmentele de legi care s-au pastrat pana la noi,se spunde pilda ca arenasul neglijent,care lucreaza prost campul,precum si taranul care nu intretine in buna stare zagazul sau,pricinuind in felul acesta revarsarea apei si aducand pagube campului vecin,trebuiau sa plateasca despagubiri proportionale cu recolta de pe ogoarele vecine,luandu-se adica media recoltei din imprejurime.Marii proprietari controlau intreaga economie a tarii.Lor le apartineau nu numai pamanturi intinse,ci si canalelel care strabateau aceste pamanturi.Cei mai mari proprietari de pamanturi isi construiau retele de canale,luand de la populatie o anumita plata pentru folosirea apei din ele.Cu timpul,se intareste din ce in ce mai mult dreptul la proprietate private,nu numai asupra pamantului,ci si asupra apei,ceea ce duce la o accentuate stratificare de proprietate,la concentrarea bogatiilor in mainile aristocratiei,la ruinarea proprietatilor marunti si a locuitorilor din mediul rurual si la transformarea lor treptata in arendasi,datornici,inrobiti sau sclavi. Dupa caderea Assiriei,reinvie gloria vechiului Babilon.Era o noua si,de data aceasta,ultima perioada de inflorire a regatului Babilonului si a comertului babilonian.Paralel cu stratificarea proprietatii,conditiile vietii economice devin mult mai complicate decat inainte.Comertul patrunde in toate domeniile societatii,se ramifica mult si devine felurit.Se vand acum,nu numai grane,vite,lana,diferite produse ale gospodariilor agricole,immobile,ogoare,vii, cladiri si adesea sclavi.Operatiile comerciale sunt atat de frecvente,incat apare necesitatea sa se intocmeasca in acest scop documente special,in care se inscribe,cu grija,obiectul si conditiile vanzarii si obligatiile partilor.Marii proprietari si negustori,care se aflau,desigur,in fruntea marilor inteprinderi comerciale,nu mai fac singuri aceste tranzactii,ci recurg la persoane de incredere,carora de le dau procuri speciale. Legile prevedeau anumite formalitati la vanzarea sclavilor,formalitati care trebuiau sa apere intersele proprietarilor si,in special ale cumparatorului.Daca se intampla ca sclava sa fie luata de la stapanul ei,”vanzatorul trebuia sa restituie cumparatorului(banii)integral,conform documentului.” Daca se intampla ca sclava sa nasca copii,cumparatorul era obligat sa plateasca vanzatorului cate ½ sechel de argint pentru fiecare copil. În această alcătuire artificială care era Imperiul neobabilonian, dincolo de faţada lui tradiţionalistă, de consevatorismul atotputernicului cler al lui Marduk, apăruseră, încă din secolul al VII-lea, primele semne ale dezintegrării vechilor structuri orientale, cel puţin pe plan economic. Dacă până în epoca neobabiloniană palatul şi templul avuseseră un rol preponderent în economie, de acum înainte aceasta capătă treptat caracterul unui capitalism ante litteram în care marile bănci jucau un rol financiar privilegiat.Dezvoltarea comertului a dus la formarea in epoca neobabiloniană, a unor veritabile dinastii bancare:in Babilon s-a infintat casa de comert a “Fiilor lui Egebi”, de origine evreiască, iar la Nippur ,casa de comert a “Fiilor lui Muraşu”.Dupa cum vedem dintr-un document, ”Fii lui Muraşu”isi imparta averea formata din 12 mine,13 case,3 locuri de casa si 96 de sclavi.O alta parte, din avere ramane neimpartita ca proprietate a intregii familii.Bogatii tot mai mari se concentrasera si in mainile altor familii din Chaldeea,care,in felul acesta aveau posibilitatea sa tina in mainile lor o mare parte a operatiilor comerciale si sa exercite o influenta puternica asupra vietii economice a tarii.Arhiva cu documente de tranzactii ale “Casei fiilor lui Muraşu” de la Nippur,ne permite sa ne facem o idee aproximativa despre activitatea comericala a acestor mari inteprinderi.Pe langa operatiunile comerciale,”Fii lui Muraşu” luau in administrare gospodariile marilor mosii ce apartineau nobilimii.Documentele virbesc despre lucrarea pamanturilor din jurul Nippurului, aminstesc de plante si seminte pentru liverzi si terenuri arabile.borbesc despre canale, despre irigatie si despre plata impozitelor. Cresterea fortelor de productie,puternica stratificare dupa avere,aparitia marilor gospodarii si caselor comerciale,cresterea furtunoasa a comertului,concentrarea de mari cantitati de metale pretioase in tara(in special argint),au provocat scaderea valorii argintului si ridicarea preturilor

la produse.In documentele de tranzactii comerciale din timpul acesta nu se mai aminteste de micile unitati monetare de greutate(se’um-“graunte”-46 ¾ mg-1/180 sechel),ci se folosesc la plati numai parti de sechel. Babilonul devenise cel mai mare centru comercial al intregului Orient antic,unde se adunau negustori din cele mai indepartate tari.In furnicarul de oameni care se imbulzea in targurile Babilonului, se puteau intalni:chaldeeni,assirieni,arameeni,persi,egipteni si evrei.Limba armaica, ajuns destul de raspandita in epoca assiriana,devine cu timpul din ce in ce mai folosita. Dezvoltarea economiei tarii aduce profunde schimbari in structura sociala.Vechile forme ale sclavajului casnic primitiv dispar treptat.Dispare obiceiul vanzarii fiicei,pe care mirele o platea ca pe orice marfa.Dimpotriva, tatal care-si marita fiica in da zestre(nuduniu).Obiceiul acesta se inradacineaza intr-atat de tare,incat chiar legea prevede ca,in cazul cand s-ar pierde o parte din avere, tatal putea reduce zestrea fara ca mirele sa aiba dreptul ca renunte la incheierea casatoriei. Patura cea mai inalta a populatiei o formau marii proprietari funciari si in special marii negustori,care adesea ocupau functii importante in conducerea tarii si erau in stransa legatura cu preotimea si cu gospodariile templelor.Cautand sa afizeze orginea lor inalt aristocratica,ei se intitulau “fiu(legitim)nascut”(mar bani) .Un grup restrans de aristocrati posedau valori imense, bani, turme ,nenumarati sclavi,case si mosii intinse.In timpul acesta,proprietarii marunti si ruinau din ce in ce mai mult. Situatia sclavilor se inrautateste rapid.Insusi caracterul sclavajului se schimba.Acum se inmulteste numarul stapanilor de sclavi particulari,care se deosebesc de “cei regali”si “de curte”.O ramaista a sclavajului o constituie “feciorii casei”,probabil sclavi nascuti in casa stapanului.In unele cazuri,parinitii isi mai vindeau copii,dar obiceiul acesta era pe cale de siparitie.Sclavajul ia proportii foarte mari.Sclavii erau adesea vanduti,cumparati sau pusi zalog.Se incuvinteaza chiar sa aiba o mica proprietate a lor,ba uneori li se da posibilitatea sa-si conduca independente o gospodarie sau chiar sa faca negot,cu conditia de a plati stapanului o anumita suma.O situatie speciala o avea sclavii templelor(sirke).Acestia erau insemnati cu pecetea templului caruia ii apartineau.Sclavii templelor erau sclavi din nastere.Copii lor ramaneau sclavi chiar daca mama lor nu era sclava acelui templu. Situatia acestor sclavi era grea.Templele aveau dreptul sa-si pedepseasca dupa voie sclavii,ii puteau pune in lanturi si la inchisoare.In documente se vorbeste despre sclavi fugiti de la temple.Intr-un document se spune ca

“Bazia,fiul lui Nabu-Kisir,sirke al zeitei Belit din Uruk,tinut in camara regelui ca prizonier,si-a rupt lanturile de fier si a fugit,iar cand noi(functionari sau servitori ai templului)am inceput a-l urmari,el a scos sabia de fier impotriva noastra(slujitorii templului)”.

La anchetarea acestui caz,sabia de fier a fost adusa drept corp delict. Prin urmare, viaţa economică a Babilonului, impulsionată de remarcabila dezvoltare a comerţului, privea spre viitor, în timp ce toate celelalte forme ale civilizaţiei caldeene urmăreau perpetuarea trecutului.

Caderea Regatului Noului Babilon  Nabucodonosor a murit in anul 562.Anul al 43-lea de domnie a fost timpul celei mai inalte infloriri a Regatului Babilonian. Aceasta prosperitate nu s-a mentinut si in timpul succesorilor marelui rege. Politica sa razboinica si protectionismul manifestat fata de temple indica fortele interne care actionau in Babilon:sectorul militar adept al expansionismului imperialist,si clerul,ale carui interese economice aveau de castigat de pe urma stabilitatii.Insa tulburarile de la curte sunt atatate de o serie de conflicte între diferite tagme sacerdotale care tindeau să exercite o influenţă dominantă în statul babilonian: preoţilor lui Marduk li se opunea clerul zeului Sin şi cel al lui Shamash.Situatia politica complicata,pericolul unei invazii persane,cerea celor care ocupau tronul Babilonului actiuni energice si mare perspicacitate diplomatica.

Lui Nabucodonosor ii urmeaza fiul sau, pacifistul Avil-Marduk(561-560) in timpul domniei caruia se fac simtite primele semne ale decaderii statului chaldean:puterea preotilor zeului Marduk sporeste in detrimentul puterii centrale. Avil-Marduk il elibereaza,potrivit traditiei din inchisoare pe Ioiachim,regele Iudeei,adus captiv la Babilon de Nabucodonosor,dupa cucerirea Ierusalimului in 597. Insa suveranul este asasinat,probabil de impulsivul Neriglisar,general si ginerele lui Nabucodonosor care ii sucede la tron(560-556).In scurta sa domnie Neriglisar a alternat constructiile cu campaniile externe-expeditia in Cilicia(557).Insa ambii suverani au devenit tot mai depedenti de atotputernica preotime a zeului Marduk. După asasinarea unui rege copil Labasi-Marduk, care nu a domnit decat trei luni, in 556 “facatorii de regi”babilonieni il aleg pe Nabu-naïd/Nabonid(556-539 ), fiul unei preotese din Harran. El a incercat,in timpul celor saptesprezece ani de domnie,sa continue opera lui Nabocodonosor al II-lea pe care il aminteste adesea in inscriptiile sale si pe care il respecta cu evlavie,ca pe un ocrotitor al sau. Nabonid-ultimul rege al Babilonului a fost nevoit sa duca o lupta tenace pentru pastrarea integritatii statului sau.Chiar la inceputul domniei sale are de inabusit o revolta in Siria de nord si interpind o campanie in Hamat,in tinutul Amurru,ajungand la sud pana la Edom.Dar adevaratul pericol pentru Babilon nu era in aceasta regiune.Siria si Palestina fusesera strivite si nu puteau astepta ajutorul unui Egipt slabit.Tyrul era condus de Hiram al III-lea,care fusese urcat pe tron chiar de Nabonid.Situatia era mai complicata pentru regatul chaldeo-babilonian in nordul Mesopotamiei. Astygates(Isturegu),regele Mediei,inaintase in nordul Mesopotamiei si ataca acum tinutul Harran.In inscriptiile sale,Nabonid spune ca a pornit impotriva triburilor “Uman-manda”(mezilor),dar ca Cyrus,regele persilor din Ansan,i-a sfaramat pe mezi. Probabil ca regele babilonian,vazand dezmembrarea Mediei si ascesiunea Persiei,a hotarat sa-si intareasca granitele nord-vestice si de aceea a acordat o atentie deosebita Harranului si restaurarii templelor din Harran,care,dupa spusele sale,suferise mult de pe urma invaziei mezilor. Pe plan intern,Nabonid,o personalitate bizara, a favorizat clerul divintatii selenare Sin-veche divinitate summeriana, şi cel al lui Shamash, atragandu-si ostilitatea profunda a slujitorilor lui Marduk. In 552,el isi stabileste pentru zece ani,resedinta regala într-o oază din nordul desertului Arabiei, Taima(-Tayma,Arbia Saudita),la noua sute de kilometri departare de Babilon, unde ramane regent fiul sau pe fiul sau Baltashar (Belşazar). Politica religioasa reformatoare,retragerea sa, departe de capitala si de treburile statului,timp atat de indelungat,fac din Nabonid una dintre cele mai enigmatice personalitati ale istoriei Mesopotamiei. Dar pe orizontul politica al Babilonului se adunau nori amenitatori.In Vechiul Testament (Cartea lui Daniel,5), Belşazar este prezentat in mod eronat ca fiu al lui Nabocodonosor al II-lea si ca rege al Babilonului; se relateaza ca in timpul unui ospat dat de Belşazar pe tencuiala palatului regal au aparut inscrise cuvintele “mene, mene,techel ufarsin”,pe care prorocul dainel le-a talmacit ca prevestind prabusirea Regatului Chaldeo-Babilonian. Alegand politica defensiva, reactiile Babilonului la ascensiunea puterii persane sunt sovaielnice:desi aliat al lui Astyages,regele Mediei, si al lui Cressus,suveranul Lydiei,Nabonid nu le acorda nici un sprijin in fata agresiunii armatelor persane comandate de Cyrus al II-lea cel Mare, carora le cad victima.Dupa ce supune regatul Medie,in anul 550,Cyrus inainteaza spre Lydia,supune regatul lydian si inconjoara astfel,cu posesiunile sale,rasaritul si nordul Mesopotamiei.In cronica babiloniana sunt insemnate cu atentie toate succesele regelui Persiei,care acum ameninta direct insusi Babilonul.In cronica din anul 546 se spune ca elamitii(probabil persii sau aliatii lor elamitii)au patruns in Akkad si ca un conducator elamit a fost numit la Uruk.La est de Tigru,persii ocupa tinutul Gutium,asezat intre Zabul Inferior, Tigru si Diyala. Revenit in 542 in Babilon,istoria nu retine masuri inteprinse de Nabonid pentru a preintampina amenintarea persana.In anul 539 perşii, conduşi de regele Cyrus, pornesc ofensiva împotriva Babilonului. El înaintează pe valea râului Diyala. După o primă ciocnire lângă Opis, armatele persane trec fără dificultate de zidurile construite de Nabucodonosor şi ocupa oraşul Sippar. În faţa acestei ameninţări, Nabonid a revenit la Babilon, şi împreună cu fiul său Baltashar, s-a închis în citadela.Lui Nabonid nu i-a mai ajutat nici evlavia,nici stiinta,nici statuile zeilor pe care le-a adunat in Babilon din toata tara,transformand orasul intr-un muzeu de antichitati religioase.In toamna anului 538,cand când armatele perşilor au apărut în faţa porţilor

Babilonului, acestea s-au deschis fără luptă. Nabonid a fost trimis în exil în Carmania, iar Baltashar a fost ucis. Preoţii lui Marduk îşi cântă bucuria:

„Pe zeii care îşi părăsiseră templele, Cyrus i-a adus la locuinţele lor,/ Furia a îmblânzit-o, sufletului i-a adus pacea,/ Pe aceia a căror putere fusese răsturnată i-a readus la viaţă,/... Printre locuitorii din Babilonia domneşte acum bucuria,/... Toţi privesc bucuroşi la noul rege!”

O proclamaţie dată aici marchează preluarea, de către regele persan, a titulaturii regale summero-akkado-babiloniene. Babilonia devine o satrapie guvernată, imediat după cucerire, de către Cambyse, fiul şi prinţul de coroană desemnat al lui Cyrus.Cuceritorul persan arata un respect deosebit pentru santuarele si clerul lui Marduk,dand dovada de toleranta in special fata de evrei. Independenta politica si culturala de care vechiul regat mesopotamian se bucurase vreme de secole lua sfarsit pentru totdeauna. Regatul Babilonului va continua în mod formal să existe, căci regii persani adopta titlul de “Rege al Babilonului”si fac din oras o resedinta de vara a dinastiei Ahemenide.Rascoalele antipersane de la inceputul domniilor lui Darius I si Xerxes I determina pe suveranii persi sa renunte la orice referinta la Babilonia in titulatura lor.Componenţa etnică a Mesopotamiei s-a schimbat mult, aici venind numeroşi locuitori din Asia Mică, Egipt şi Iran. Babilonul a continuat să fie un mare oraş al Orientului, fiind cel mai mare centru al comertului din Orientul Apropait si al acelei culturi mesopotamiene care a exrcitat o influenta atat de puternica asupra dezvoltarii vietii culturale,nu numai in lumea Orientului antic,ci si din intreaga lumea antica. Cucerit de Alexandru cel Mare(331),care intentiona sa stabileasca aici capitala noului sau imperiul, Babilonul ramane scurt timp resedinta lui Seleucos I,fondatorul Regatului Seleucid (312-300),apoi cunoaste un lent dar inexorabil declin.In anul 27 p.Chr.cand il viziteaza Strabon, orasul era aproape pustiu.

Căderea Babilonului, favorizată de trădarea clerului lui Marduk –care, ostil lui Nabonid, vedea în Cyrus salvatorul care-i va îngădui recâştigarea privilegiilor- marchează prăbuşirea Imperiului neobabilonian şi începutul unei epoci de adevărată reînnoire. Cum se intampla de regula in Asia de Vest,barbarii veniti din exterior castiga in fata popoarelor civilizate,dar victoria lor a fost facilitata de razboaiele si de deportarile care,din secolul al IX-lea si pana in secolul al VI-lea,au slabit Orientul Apropiat prin zdrobirea spiritului national si au pregatit terenul pentru un imperiul care va fi mai intins si mai putin contestat decat cel al assirienilor.Cyrus cel Mare va întemeia un nou imperiu a cărui organizare se baza, pentru întâia oară în lumea orientală, pe o concepţie universalistă.