Upload
blondish-ioana
View
85
Download
1
Embed Size (px)
Citation preview
Metode şi măsuri de contracarare a tehnicilor de pătrundere
prin efracţie
Necesitatea asigurării bunurilor şi a siguranţei locuinţelor a condus
la dezvoltarea sistemelor de asigurare prin care oamenii se pun la adăpost
împotriva răufăcătorilor.
O dată cu evoluţia tehnicii şi a nivelului de trai s-a dezvoltat o
adevărată industrie care, în funcţie de cerinţe, fabrică sisteme mecanice
de asigurare. Perfecţionarea efracţiilor şi a modurilor ingenioase de
anihilare a acestor sisteme a creat o adevărată competiţie între producători
şi infractori. În această competiţie intervine criminalistica care, prin rolul
său de elaborare şi folosire a mijloacelor şi metodelor tehnico-ştiinţifice
în scopul prevenirii şi descoperirii infracţiunilor şi a altor fapte
antisociale.
Elaborarea de noi metode şi tehnici de protecţie mecanică a
înregistrat o evoluţie în timp. Cele mai rudimentare au fost încuietorile
simple, caracterizate prin acţionarea directă a cheii asupra zăvorului sau
lăcatelor cu şurub, încuietorile cu cilindru sau butuc pe ştifturi. Cele mai
evoluate sunt încuietorile speciale, care sunt destinate uşilor şi caselor de
bani, în special încuietori prevăzute cu cifru mecanic.
În funcţie de importanţa obiectivului asigurat şi a locului pe care
acesta este amplasat, au fost proiectate sisteme de asigurare pe diferite
clase de securitate, care oferă o rezistenţă în timp real la sisteme
frauduloase de o anumită agresivitate sau „inteligenţă”. Există, în acest
sens, clasificări internaţionale reglementate prin standarde, care
cataloghează sisteme de încuiere în funcţie de timpul de deschidere
(cheie, cod, combinaţie atc.).
Sistemele mecanice de asigurare pot fi deschise prin efracţie prin
utilizarea forţei, prin manipulare sau combinaţii ale acestor metode.
Procedee de deschidere prin utilizarea forţei. Măsuri de
contracarare
Atacul asupra tocului uşii
Reprezintă atacul direct, prin ruperea-distrugerea sistemelor
mecanice de asigurare sau a suportului acestora, prin utilizarea forţei
brute cu ajutorul a diverse scule şi dispozitive, fie scule de uz general
(ciocane, cleşti, leviere, şurubelniţe, etc.) fie scule special confecţionate.
Una dintre cele mai folosite metode de pătrundere prin utilizarea
forţei o constituie atacul asupra tocului uşii, prin folosirea unei prese
combinate, care, concomitent, îndepărtează de la nivelul încuietorilor
tocurile laterale şi împinge uşa în interior. Prin această flambare a tocului
se realizează scoaterea zăvoarelor încuietorilor din locaşurile acestora.
Atacul asupra cilindrului DIN (tip butuc îngropat)
Analizând statisticile pătrunderilor prin efracţie, s-a constatat că
cilindrul încuietoarelor este forţat prin ruperea corpului acestuia fie prin
extragerea rotitorului (fig.1.).
Ruperea corpului se realizează prin intermediul unei scule numită
„ruptor” (fig.2). Practic această sculă este un dispozitiv ce transmite
capătului vizibil al cilindrului un moment datorat unui braţ de pârghie, ce
este acţionat manual de către infractori.
Fig.1. cilindrul DIN
fig.2. „ruptorul”
Atacul asupra ramelor de la ferestre şi uşi de la balcon
Paradoxal, cu cât uşa de la intrare este mai bine protejată, cu atât
infractorii îndreaptă atenţia către alte căi de a pătrunde în imobil. Cele
mia vulnerabile căi o reprezintă tocăria ferestrelor şi a uşilor de la balcon.
De obicei folosesc, la pătrunderile prin efracţie, scule uzuale cum
ar fi levierele, şurubelniţele etc.
Se foloseşte o serie de sisteme auxiliare de încuietori.
Atacul unei uşi întredeschise
Deseori, infractorii abuzează de persoane bătrâne, cu handicap sau
copii, prin împingerea sau forţarea uşilor întredeschise. De aceea,
proiectanţii din industria de securitate au conceput o serie de dispozitive
sigure de deschidere limitată a uşilor, cum ar fi lanţurile şi dispozitivele
opritoare (fig.3.).
Fig.3. dispozitiv opritor
Atacul prin intermediul găurii vizorului
O metodă mai puţin utilizată, dar totuşi eficace, este deschidere uşii
prin acţionarea mânerului interior. Se ştie că, în cazul uşilor prevăzute la
exterior cu mânere trăgător sau rozete (cazul şildurilor de siguranţă), uşa
se poate deschide fie folosind cheia din exterior, fie din interior prin
acţionarea mânerului, aceasta dacă broasca nu a fost blocată prin
intermediul cilindrului. Acestea sunt situaţiile în care doar „tragem” uşa
după noi, atunci când părăsim încăperea pentru scurt timp, şi nu o
asigurăm şi cu cheia. În aceste situaţii, pătrunderea prin efracţie cea mia
rapidă este prin deteriorarea vizorului uşii şi folosirea unei unelte, special
confecţionată, care permite acţionara mânerului interior, în vederea
deschiderii uşii.