Metodologie - Margareta Dinca

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

METODOLOGIA CERCETĂRII PSIHOLOGICE

Vol I

Curs pentru învăŃământ la distanŃă

Conf.univ.dr Margareta Dincă

2003

2

METODOLOGIA CERCETĂRII PSIHOLOGICE

A.CALENDAR 2006-2007

DATA

Cursul este predat studentului la înscriere. Tutoriale : Evaluare parŃială : - verificare pe parcurs - lucrări de control Evaluare finală :

B.INTRODUCERE

1.Coordonatorul cursului este conf.univ. dr. Margareta Dincă, profesor titular la Facultatea de Psihologie a UniversităŃii Titu Maiorescu, autor a numeroase studii de specialitate. 2.Tutorele este asist.univ. Alexandru Iordan

3

C.CURSUL

1.Introducere ♦ PP2109 este un curs de un semestru, creditat cu un număr de 4 credite. 2.Prescriere ♦ Cursul constă în prezentarea conceptelor de bază cu care operează metodologia cercetării

psihologice, precum şi însuşirea modalităŃilor de aplicare a acestora în practică. 3.ConŃinut ♦ În acest curs vor fi studiate principiile metodologice de bază ale cercetării psihologice, precum

şi principalele metode de cercetare în psihologie, etapele cercetării, tehnici, instrumente teoretice şi aplicative de lucru.

4.Obiectivele cursului ♦ Cursul de metodologia cercetării psihologice – aşa cum arată şi numele – are rosturi de iniŃiere

în terminologia şi problematica cercetării în psihologie. ♦ CerinŃe : 1.aplicarea unor cunoştinŃe generale problematicii dezbătute în curs şi specifice, dobândite şi prin parcurgerea simultană a altor discipline (cum sunt cunoştinŃele dobândite cu ajutorul cursurilor de Introducere în psihologie, Sociologie etc.; 2.demonstrarea unor abilităŃi de analiză, sinteză şi evaluare critică a informaŃiei prin diferite modalităŃi de evaluare ; 3.participare la activităŃile anunŃate în calendarul disciplinei. 5.Organizarea cursului Cursul de metodologia cercetării psihologice – învăŃământ la distanŃă – este structurat astfel :

I.GENERALITĂłI PRIVIND CERCETAREA ÎN PSIHOLOGIE II. NORME ETICE SPECIFICE CERCETĂRII ŞTIINłIFICE ÎN PSIHOLOGIE. STRUCTURA RAPORTULUI DE CERCETARE III. GENERAREA ŞI FORMULAREA PROBLEMELOR DE CERCETARE IV. GENERAREA ŞI FORMULAREA IPOTEZELOR V. METODE ŞI DESIGN-URI DE CERCETARE VI. TIPURI DE DESIGN EXPERIMENTAL VII. METODE DESCRIPTIVE I VIII. MĂSURĂTORI INDIRECTE SAU ALTERNATIVE ALE COMPORTAMENTULUI UMAN

4

PRELEGEREA I GeneralităŃi privind cercetarea în psihologie

Introducere Această primă prelegere asigură o introducere generală în problematica cercetării în psihologie, asigurând cunoştinŃe cu privire la scurt istoric al cercetării în psihologie, principiile cercetării ştiinŃifice şi conceptele de bază în metodologie, cantitativ şi calitativ în ştiinŃele socio-umane, precum şi informaŃii cu privire la câteva domenii de activitate în psihologie. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte ale

problematicii cercetării în psihologie ; - să dobândească abilitatea de a folosi din punct de vedere teoretic

concepte şi raŃionamente ce Ńin de cercetarea în psihologie dar şi concepte de bază ale metodologiei ;

- să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale psihologiei;

- să îşi configureze mai eficace elementele esenŃiale ale ştiinŃei psihologiei, esenŃială în studiul disciplinelor din planul de învăŃământ.

5

ConŃinut şi tematizare

Rezumat

Din punct de vedere etimologic, metodologie înseamnă: „ştiinŃa metodelor“. În ştiinŃele sociale,

metodologia are două scopuri: „analiza critică a activităŃii de cercetare şi formularea unor propuneri

pentru perfecŃionarea acestei activităŃi“ (Chelcea, 1995, p.56). Activitatea de cercetare presupune

utilizarea metodelor, a tehnicilor, a procedeelor şi a instrumentelor de cercetare. Metoda este „o

structură de ordine, un program după care se reglează acŃiunile practice şi intelectuale în vederea

atingerii unui scop“ (Popescu Neveanu, 1978). Metodele cercetării psihologice au un caracter

specific care decurge logic din specificitatea domeniului (ancheta, testul ş.a.). Tehnicile de cercetare

sunt subsumate metodelor şi reprezintă demersul operaŃional al abordării fenomenelor studiate

(chestionarul, interviul ş.a.). Procedeele reprezintă un mod de utilizare a instrumentelor de

cercetare, care sunt „uneltele materiale (foaia de observaŃie, ghidul de interviu, caietul test ş.a.) de

care se slujeşte cercetătorul pentru cunoaşterea ştiinŃifică a fenomenelor socioumane“ (Chelcea,

1995, p.55)

1. Scurt istoric al cercetării în psihologie

Cercetarea socială (sau a societăŃii umane, a comunităŃilor umane) nu este o invenŃie a ştiinŃelor

moderne.

� Socrates a cercetat caracteristicile structurale ale societăŃii greceşti prin prisma filosofiei şi a

ştiinŃelor politice. Studii empirice asupra socialului s-au semnalat anterior.

� Hipocrat, Thales, Anaximandres, Xenophon, Aristotel pot fi consideraŃi pionierii ştiinŃelor

sociale. Din scrierile lor se pot decupa fragmente care întrunesc calificativul de ştiinŃific şi

în care sunt utilizate metode descriptive şi comparative.

� Aceste metode sunt preluate de cercetătorii europeni şi dezvoltate pentru ca în secolul XIX

să asistăm la o explozie a ştiinŃelor sociale. Le Play investighează condiŃiile de muncă ale

muncitorilor apelând la metoda monografiei. Bootes, în Marea Britanie, utilizează

observaŃia participativă în studiul activităŃilor din atelierele de lucru. Tehnici similare au fost

utilizate în Norvegia şi Danemarca. Creşterea conflictelor sociale pe fundalul dezvoltării

industriale au motivat cercetătorii să-şi intensifice eforturile în găsirea explicaŃiilor reale ale

problemelor şi soluŃionarea lor.

� Debuturile paradigmei pozitiviste şi implicit a analizei cantitative sunt legate de filosoful

francez A. Comte, întemeietorul sociologiei. În 1848, Comte descrie caracteristicile

6

filosofiei pozitiviste şi introduce metoda pozitivistă în cercetare, metodă care predomină în

ştiinŃele sociale până la mijlocul secolului XX. Pozitivismul este adoptat de şcoala

americană de psihologie. Aici cercetarea socială este instituŃionalizată şi se dezvoltă în

cadrul universităŃilor. Departamentul de cercetare al UniversităŃii Columbia este orientat pe

studii de psihologie socială, institutul Gallup este recunoscut pentru studiile asupra opiniei

publice. Până în 1960 ştiinŃele socio-umane pot fi caracterizate ca fiind pozitiviste atât din

punctul de vedere al teoriei, cât şi al metodelor. Se utilizează observaŃia, experimentul,

rezultatele sunt cuantificate şi aparatura statistică este foarte elaborată.

� Debuturile analizei calitative sau a metodelor calitative în ştiinŃele socio-umane sunt

marcate de empirismul idealist al Şcolii de la Chicago (1920). Cercetările efectuate de

Thomas şi Znaniecki asupra caracteristicilor atitudinale ale emigranŃilor polonezi din S.U.A.

reprezintă unul dintre primele studii de tip calitativ. Debutul real al cercetărilor calitative

(comprehensive) are loc în anii 1960 când în literatura anglo-saxonă se defineşte conceptul

de analiză calitativă, ca o modalitate de cercetare care-şi are originea în sociologia

comprehensivă (Weber) şi în fenomenologie (Husserl). În Anglia, cercetările calitative se

dezvoltă în cadrul antropologiei sociale, iar în FranŃa în cadrul etnologiei.

2. Principiile cercetării ştiinŃifice şi conceptul de metodologie

2.1 Principiile cercetării ştiinŃifice

Succesul cercetării empirice a comportamentelor umane (la nivel individual sau de grup) depinde de

respectarea unor principii fundamentale. Chelcea (2001) enumeră o serie de principii metodologice

printre care: principiul unităŃii dintre teoretic şi empiric, principiul unităŃii dintre înŃelegere

(comprehensiune) şi explicaŃie, principiul unităŃii dintre cantitativ şi calitativ.

Conform principiului unităŃii dintre teoretic şi empiric în cercetarea ştiinŃifică, cunoştinŃele

teoretice ghidează activitatea empirică (concretă de cercetare), iar datele obŃinute astfel conferă

valoare de adevăr intuiŃiei teoretice. Principiul unităŃii dintre înŃelegere (comprehensiune) şi

explicaŃie pune în discuŃie relaŃia dintre subiectul şi obiectul cunoaşterii ştiinŃifice. Cu alte cuvinte,

a înŃelege de ce apare şi se derulează într-un anume fel un fapt sau un comportament social nu este

acelaşi lucru cu a-l explica. De exemplu, putem înŃelege intuitiv cauzele care conduc la apariŃia

unor mişcări sociale, dar acest lucru nu garantează corectitudinea, obiectivitatea şi realismul

concluziilor. A explica presupune a descoperi, a demonstra şi a susŃine cu argumente concrete

cauzele care au condus la apariŃia mişcărilor sociale. Concluzile se vor baza pe fapte concrete şi

reale, nu pe simple intuiŃii. Principiul unităŃii dintre cantitativ şi calitativ impune utilizarea

convergentă a metodelor statistice (specific cantitative) şi a metodelor cazuistice (specific

calitative).

2.2. Paradigmă, metodologie, metodă, tehnică

Cercetările asupra fenomenelor sau evenimentelor sociale sunt procese complexe care presupun

structuri teoretice bine definite. Din acest motiv, înainte de a începe să descriem procedurile

7

cercetării ştiinŃifice, sunt necesare câteva precizări referitoare la conceptele de paradigmă,

metodologie, metodă şi tehnică.

Paradigma, sau teoria, reprezintă un set de propoziŃii care explică modul în care realitatea este

percepută. Acest set de informaŃii presupune o descriere a socialului şi modalităŃi de înŃelegere a lui.

Paradigma este o explicaŃie sau o teorie foarte generală asupra lumii, care poate sta atât la baza unor

abordări de tip pozitivist (cantitativ – descriptiv) cât şi comprehensiv (calitativ). Aşadar,

paradigmele se pot clasifica în două categorii, paradigme care stau la baza interpretării pozitiviste şi

paradigme care stau la baza interpretării comprehensive.

AlŃi cercetători clasifică paradigmele în trei categorii:

• paradigme pozitiviste, care stau la baza studiilor pozitiviste şi neopozitiviste;

• paradigme interpretative, care subsumează o serie de teorii în ştiinŃele sociale:

fenomenologia, etnometodologia, hermeneutica, psihanaliza, etnologia, etnografia,

sociolingvistica;

• paradigme critice, care se aplică în sociologie, marxism, feminism.

Metodologia se poate defini în cel puŃin două sensuri. Într-un sens, metodologia este considerată

identică cu modelul de cercetare utilizat într-un studiu particular, incluzând informaŃiile teoretice

adiacente temei cercetate şi metodele utilizate pentru verificarea ipotezelor propuse. În acest sens

fiecare cercetare are o metodologie distinctă, fiecare cercetător utilizează propria sa metodologie

care diferă de la un studiu la altul. Utilizând această definiŃie, ajungem cu uşurinŃă la concluzia că:

„există tot atâtea metodologii câte proiecte de cercetare există“. Ar fi mai corect să considerăm şi să

denumim această accepŃiune proiect de cercetare şi nu metodologie (Sarantakos, 1994).

O altă accepŃiune consideră metodologia ca fiind construită în baza unor principii

teoretice bine definite. În acest caz ea oferă studiului o structură dependentă de tipul de

paradigmă (teorie) la care aderă cercetătorul şi reprezintă un ghid al cercetării. Aşadar,

metodologia rezultă din paradigmă şi nu din modelul de cercetare. În conformitate cu această

definiŃie vom avea metodologii calitative şi cantitative, dependente de paradigma care defineşte

standardele şi principiile necesare pentru alegerea metodelor.

2.2.3. Metodele reprezintă totalitatea instrumentelor utilizate într-o cercetare pentru culegerea şi

prelucrarea datelor.

Într-un anume sens metodele sunt a-teoretice şi a-metodologice, pentru că putem utiliza aceleaşi

metode indiferent de paradigma şi metodologia cărora li se supune cercetarea (spre exemplu,

metoda observaŃiei poate fi utilizată în amândouă tipurile de studii).

8

2.2.4. Tehnica este un concept definit relativ ambiguu în literatura de specialitate. Vom considera

tehnica un demers operaŃional al cercetării. Spre exemplu, metoda este ancheta, iar chestionarul şi

interviul sunt tehnici.

3. Cantitativ şi calitativ în studiile socio-umane

Cercetarea calitativă a fost aşa cum era de aşteptat deseori comparată cu cercetarea cantitativă.

Această opoziŃie care pare a se creiona este doar relativă. O cercetare riguros ştiinŃifică considerăm

că în fapt obligă la împletirea celor două tipuri de metode. Este necesar să stabilim exact deosebirile

între cele două tipuri de cercetări.

3.1. Cercetarea pozitivistă, cantitativă. Din punct de vedere epistemologic, paradigma pozitivistă

căreia i se supun cercetările cantitative consideră că evenimentele, faptele, informaŃiile care se

obŃin prin metode descriptive şi experimentale pot fi analizate într-un mod neutru şi obiectiv.

Cu alte cuvinte, pozitivismul admite că există o realitate exterioară subiectului (o conduită externă

„care reproduce“ ad integrum trăirile interne), care poate fi măsurată de cercetător absolut obiectiv.

Subiectivitatea, identificată ca eroare, sau posibilă eroare, poate fi conform acestei perspective

eliminată prin concordanŃa observaŃiilor (vezi principiul obiectivităŃii din psihologia generală) şi

verificarea experimentală. Cu cât numărul cazurilor de analizat este mai mare, cu atât certitudinea

rezultatelor creşte. „Cantitativiştii“ pun mai puŃin preŃ pe detalii, insistând pe numărul de cazuri.

Cercetările cantitative, prin caracterul ştiinŃific riguros, adică matematic al metodelor sale şi prin

condiŃiile ferme de selecŃie a eşantioanelor de subiecŃi permit controlul rezultatelor şi generalizarea

lor. Dealtfel, utilizarea matematicii în cercetările sociale este unica modalitate de a asigura

caracterul ştiinŃific, susŃin adepŃii acestei abordări.

3.1.1. Principiile de bază în metodologia cantitativă sunt următoarele:

• realitatea este obiectivă, simplă;

• fiinŃa umană este determinată de caracteristicile contextului social în care trăieşte, la fel cum

lumea fizică este determinată de legi ferme. Prin urmare, sarcina pihologilor şi sociologilor

este să descopere legităŃile care dirijează comportamentul uman;

• datele de cercetare nu trebuie interpretate prin prisma valorilor morale. Ceea ce înseamnă că

informaŃia care se obŃine prin aplicarea unei probe este o informaŃie neutră şi care nu se

asociază cu calificative de tipul bun sau rău;

• ştiinŃele sociale şi cele naturale se conduc după aceeaşi logică şi au aceleaşi fundamente

metodologice.

• explicaŃia unui fapt social trebuie să rezulte din cercetare. În ceea ce priveşte construcŃia

teoriilor, ea trebuie să urmeze o cale bine definită, prin utilizarea de concepte şi proceduri

formale astfel încât rezultatele să poată fi verificate de alŃi cercetători prin utilizarea unui

aparat matematic comun;

9

• demersul logic al teoriilor este deducŃia.

3.2. Cercetarea comprehensivă şi calitativă. Paradigma comprehensivă căreia i se supun cercetările

calitative consideră pe de o parte că psihismul nu este integral prezent în comportamentul manifest,

şi pe de altă parte neagă teza independenŃei posibile între conduita de măsurat, observat şi percepŃia

ei obiectivă. Conform acestei teorii, obiectivitatea cercetătorului este o iluzie. G. Devereux

precizează în 1980 că în ştiinŃele socioumane trebuie să se Ńină cont şi de cercetător, iar

trăsăturile acestuia ca individualitate umană sunt vrând-nevrând implicate în activitatea de

cercetare şi pot influenŃa rezultatele. Ca urmare, cercetătorul va trebui să apeleze la observaŃia

participativă (în locul observaŃiei sistematice, propuse de pozitivişti) care obligă la implicarea

directă, nemediată. Pentru a îndrepta neajunsul propriei noastre condiŃii umane (incapacitatea de a fi

total obiectivi), autorul propune validarea de semnificaŃie ca moment obligatoriu al cercetărilor

calitative. Această metodă se aseamănă cu principiul obiectivităŃii, bine cunoscut în psihologia

generală, şi anume, validarea de semnificaŃie este obŃinută printr-o analiză obiectivă şi critică a

datelor intermediare şi finale ale unei cercetări de către un grup neutru. Aceşti „alŃii“ (în sensul

utilizat de Pavelcu) pot fi cercetători sau specialişti în acelaşi domeniu. Dacă raportul (intermediar

sau final) este apreciat ca fiind inteligibil şi coerent, atunci cercetarea este obiectivă. Datele de

cercetare calitativă nu pot fi generalizate, dar nici nu îşi propun acest scop. Ea Ńinteşte la o analiză

de profunzime a caracteristicilor unui segment al realităŃii sociale, cu alte cuvinte mai puŃine cazuri,

dar mai multe detalii.

3.2.1. Principiile de bază ale metodologiei calitative

Metodologia calitativă este considerată uneori a fi „tot ce nu este metodologie cantitativă“, sau „un

supliment al metodelor cantitative“, sau „o alternativă a acestora“. Considerăm punctul de vedere

conform căruia metodologia calitativă este o alternativă la metodele tradiŃionale a fi cel mai

apropiat de adevăr cu precizarea că metodologia calitativă s-a structurat în timp şi presupune o serie

de caracteristici proprii. Chiar dacă aşa cum vom vedea ea nu este atât de diversă, de extinsă

precum „adversara“ sa metodologia cantitativă.

Lamneck în 1988 formulează principiile metodologiei calitative. Acestea sunt:

• Principiul deschiderii. Cercetarea calitativă nu are o structură predeterminată, prin ipoteze şi

proceduri care să îi limiteze evoluŃia. Ipotezele reprezintă un scop al cercetării, nu o

condiŃie.

• Principiul comunicării. Studiile calitative presupun întotdeauna directa participare a

cercetătorului şi implicit comunicarea face-to-face între acesta şi participanŃi. Participarea

cercetătorului, implicarea directă nu trebuie înŃeleasă ca o dependenŃă a acestuia de

respondent, ci ca un travaliu comun pentru a obŃine un maxim de informaŃii despre realitate.

ParticipanŃii definesc, explică şi interpretează realitatea, în timp ce cercetătorul selectează

ceeea ce este esenŃial, comun, definitoriu pentru faptul social.

10

• Principiul realităŃii sociale ca proces. Scopul cercetărilor este acela de a identifica modul de

construire a pattern-urilor comportamentale (individuale sau sociale) şi de a defini sensul

acŃiunilor umane.

• Principiul reflexivităŃii şi analizei. În cercetarea calitativă, fiecare simbol sau sens este

considerat a fi reflexul contextului în care a luat naştere. Analiza acestora presupune o

metodă flexibilă care să surprindă schimbările contextuale.

• Principiul explicaŃiei. Cercetătorul explică în amănunt participanŃilor la cercetare ce se

aşteaptă de la ei şi care este procedura de lucru. Analiza datelor are scopul de a descrie şi

teoretiza un proces social.

• Principiul flexibilităŃii. Metodologia calitativă este flexibilă din multe puncte de vedere

(spre exemplu, în alegerea metodelor şi a procedeelor), iar designul se poate schimba pe

parcursul cercetării în funcŃie de cerinŃele contextului.

3.2.2. Trăsăturile caracteristice metodologiei calitative sunt următoarele:

• se ocupă de cercetarea situaŃiilor reale, nu de experimente de laborator;

• utilizează analiza inductivă, care presupune selecŃia datelor esenŃiale dintr-un număr mare de

elemente de amănunt;

• se ocupă de cercetări holistice în sensul în care fenomenul social este înŃeles şi analizat ca un

sistem complex, care în totalitate are o semnificaŃie diferită alta decât suma părŃilor

componente;

• colecŃionează date calitative, detaliate, descrieri de „amănunte sociale“;

• presupune participare personală şi raŃionamente de tip insight, ceea ce înseamnă că

cercetătorul nu poate apela la operatori de interviu;

• abordarea calitativă a socialului este o abordare dinamică a fenomenelor, care presupune

abilitatea de adaptare la schimbările care intervin. Se consideră că nu se poate lucra conform

unui plan antestabilit, structurat, ordonat şi „bătut în cuie“, căci societatea este evolutivă şi

tocmai această evoluŃie trebuie descrisă;

• orientată pe unicitate, presupune acceptarea de la debut a ideii că fiecare caz este unic şi ca

urmare trebuie cercetat ca atare;

• utilizează analiză contextuală, ceea ce înseamnă plasarea fiecărui eveniment social într-un

cadru istoric şi temporal bine definit;

• obligă cercetătorul la neutralitate empatetică, presupune capacitatea de a rămâne neutru şi în

acelaşi timp de a percepe empatic trăirile subiecŃilor studiaŃi;

• cercetarea calitativă are un design de cercetare flexibil, în care cercetătorul să se poată mişca

independent. (Patton, 1993).

3.3. Asemănări şi deosebiri între metodologia cantitativă şi calitativă

11

Metodologia cantitativă Metodologia calitativă

1. Considerarea realităŃii

psihologice

Obiectivă, simplă, unică,

măsurabilă

Subiectivă, problematică,

holistică, un construct social.

2. RelaŃia cauză – efect

RaŃionamente nomologice,

care permit stabilirea de

relaŃii cauzale şi

corelaŃionale.

Rationamente non-deterministe,

fără utilizarea relaŃiei cauză-efect

în explicaŃii. Interesează

cauzalitatea circulară şi simbolică

3. Abordarea realităŃii Negarea complexităŃii Aprofundarea şi descrierea

complexităŃii

4. Demersul logic Deductiv, nomotetic, bazat pe

reguli stricte verificabile

Inductiv, idiografic, interpretativ,

logica descoperirii.

5. Metodele

Cantitative, matematice,

utilizarea statisticii „in

extenso“

Calitative, cu mai puŃin interes

pentru statistică, analiză calitativă

respectând principiul validării de

semnificaŃie

6. Rolul cercetătorului

Poate fi pasiv, interpretează

informaŃiile, nu este obligat

să participe la cercetări

putând utiliza operatori de

interviu ş.a.

Activ, ia parte direct la cercetare,

este implicat, nu se utilizează

operatori de interviu

7. ModalităŃi de generalizare Generalizări inductive,

abordări nomotetice

Generalizări analitice sau

conceptuale

4. Domenii de activitate în psihologie (conform AsociaŃiei Psihologilor Americani, APA)

4.1. În anii ’80, AsociaŃia Psihologilor Americani (APA) precizează în urma unor studii patru

domenii principale de activitate în psihologie. Fiecare domeniu presupune o serie de activităŃi

specifice.

1. Un prim domeniu este cel de cercetare şi evaluare, care presupune activităŃi cum ar fi :

• definirea unor probleme de studiu (întrebări la care trebuie sa găsim un răspuns);

• elaborarea unui proiect – program de cercetare (include şi metodologia);

• colectarea datelor (informaŃiilor) necesare pentru a soluŃiona problema;

• interpretarea informaŃiilor şi evaluarea lor;

• redactarea unui raport de cercetare care în cazul în care metodologia este de tip calitativ este

urmat de o evaluare externă;

• publicarea rezultatelor cercetării.

2. Al doilea domeniu este cel al intervenŃiei terapeutice, care implică o serie de activităŃi cum ar fi:

• planificarea strategiilor de intervenŃie şi fixarea unor obiective realiste;

12

• acceptarea supervizării;

• modificarea terapiei şi reorientarea pacientului dacă este necesar;

3. Al treilea domeniu este cel al aplicaŃiilor organizaŃionale (organizaŃie = orice grup care

funcŃionează cu un anumit scop), care implică o serie de activităŃi cum ar fi :

• evaluarea necesarului de resurse umane;

• acordarea de asistenŃă în modificarea programelor sau a sistemelor de lucru;

• stabilirea unor relaŃii de colaborare cu membrii organizaŃiei respective;

• obŃinerea consimŃământului de a participa la activităŃile de cercetare;

4. Al patrulea domeniu este cel de diagnostic şi evaluare şi se referă la procedeuri de evaluare şi

stabilire a caracteristicilor unei populaŃii sau a unui individ. Implică activităŃi cum ar fi:

• selecŃia instrumentelor sau tehnicilor ce se vor utiliza;

• adaptarea lor (traducerea, validarea, stabilirea de etaloane);

• administrarea probelor respective;

• interpretarea rezultatelor;

• validarea datelor de evaluare cu alte tipuri de informaŃii obŃinute despre populaŃia sau

persoana respectivă.

4.2. Domenii în care este utilizată predominant metodologia calitativă (conform Jacob, 1988):

• Ecologia umană, ştiinŃa care se ocupă de descrierea pattern-urilor comportamentale

cotidiene;

• Ecopsihologia, ştiinŃa care investighează relaŃiile dintre indivizi şi mediul social

pentru a identifica modalităŃile de adaptare umană;

• Etnografia, ştiinŃa care surprinde modul în care cultura influenŃează dezvoltarea

umană;

• Antropologia cognitivă, ştiinŃa care studiază indivizii din perspectiva schemelor şi

categoriilor mintale interrelaŃionate;

• Comunicarea (domeniul al etnografiei), ştiinŃa care se ocupă de modalităŃile de

interacŃiune verbale sau nonverbale.

�� ExerciŃii

1.Propuneri de teme pentru proiectele de cercetare anuală (se lucrează cu microgrupuri de studenŃi).

2.Propuneri de posibile design-uri de cercetare şi de metode (exemple şi soluŃii).

3.Ce bdiferenŃă există între conceptele de teorie, metodă şi metodologie ? ExplicaŃi.

13

� � � � Bibliografie

Chelcea, S., (1995) Cunoaşterea vieŃii sociale, Fundamente metodologice, Bucureşti, Editura

Institutului NaŃional de InformaŃii

Babbie, E., (1992) The practice of Social Research (6th edition), Belmont, CA, Woodsworth

McKenzie, G., Powell, J. (1997) Understanding social research: perspectives on methodology and

practice, London, Falmer Press

14

PRELEGERA II

Norme etice specifice cercetării ştiinŃifice în psihologie şi raportul de cercetare

Introducere Această a doua prelegere permite înŃelegerea standardelor etice specifice relaŃiei dintre psiholog şi participant la cercetare, a standardelor etice specifice cercetărilor din zoopsihologie,a celor specifice redactării raportului de cercetare, a standardelor tice specifice cercetării calitative precum şi structura raportului de cercetare

Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte ale

problematicii normelor etice în cercetarea psihologică ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale

psihologiei; - să îşi configureze mai eficace elementele esenŃiale ale

metodologiei psihologiei, esenŃială în studiul disciplinelor din planul de învăŃământ.

15


Rezumat

„Psihologii respectă demnitatea şi valoarea individului şi se străduiesc să păstreze şi să protejeze

drepturile umane fundamentale.“ (Standarde APA, 1998).

AsociaŃia Psihologilor Americani (APA) a formulat codul etic cu scopul de a orienta şi preciza

responsabilităŃile psihologilor în cele patru domenii de activitate descrise în urma studiilor de

cercetare a acestei profesii. Aceste domenii sunt: cercetare şi evaluare, intervenŃie terapeutică,

aplicaŃii organizaŃionale şi evaluare. Codul propune o serie de principii care privesc

responsabilitatea, competenŃa, standardele legale, expunerile publice, confidenŃialitatea, bunăstarea

clientului, relaŃiile profesionale, tehnicile de măsurare, cercetarea în psihologia umană, cercetarea în

psihologia animală. Principiile generale ale codului precizează normele etice pe care trebuie să le

respecte psihologul, atît în cercetare cât şi în alte domenii de activitate.

Orice studiu ştiinŃific presupune o planificare, parcurgerea unor etape distincte într-o succesiune

logică. Etapele cercetării în ştiinŃele socio-umane, deci şi în psihologie au făcut obiectul mai multor

clasificări şi regăsim în literatura de specialitate descrieri care indică patru faze, dar şi 14.

Sintetizând diferitele clasificări putem considera ca absolut necesare parcurgerea următoarelor etape

de cercetare: stabilirea temei, fixarea obiectivelor şi/ sau a ipotezelor, selecŃia metodelor, stabilirea

loturilor de subiecŃi, pretestare, administrarea probelor şi culegerea de date, prelucrarea

informaŃiilor de teren şi analiza lor, redactarea raportului de cercetare.

Succesiunea etapelor este diferită în funcŃie de tipul de metode la care apelăm în cercetare. Astfel se

vor constata ordonări diferite ale fazelor cercetării cantitative (descriptive, experimentale) de cele

calitative.

1. Standarde etice specifice relaŃiei dintre psiholog şi participant la cercetare; Standarde etice

specifice cercetărilor din zoopsihologie; Standarde etice specifice redactării raportului de

cercetare

În cercetarea psihologică, ca în orice altă activitate este necesar să se respecte o serie de norme de

conduită morală. AsociaŃia Psihologilor Americani (A.P.A.) a formulat codul etic al profesiei de

psiholog. Acest cod cuprinde un corp de reguli comun tuturor psihologilor indiferent de domeniul în

care activează şi o serie de reguli specifice fiecărui domeniu.

În ceea ce priveşte cercetarea şi evaluarea, codul etic A.P.A. reglementează:

• activităŃile de cercetare (cu subiecŃi/participanŃi umani, dar şi cercetările de zoopsihologie);

• condiŃiile de publicare a raporturilor de cercetare.

16

1.1. Cercetarea cu subiecŃi umani

Principiul 9 privind cercetarea cu subiecŃi/participanŃi umani precizează în preambul: „Decizia de a

întreprinde cercetări se bazează pe judecata chibzuită a psihologului în legătură cu modul în care

poate contribui cel mai bine la dezvoltarea ştiinŃei psihologice fără să prejudicieze în vreun fel

bunăstarea umană. În luarea deciziei privind conducerea cercetării, psihologii iau în considerare

direcŃiile alternative şi resursele umane şi materiale care pot fi investite. În baza acestor consideraŃii,

psihologii desfăşoară investigaŃia cu respect şi preocupare pentru demnitatea şi bunăstarea

persoanelor participante şi, pe de altă parte, acordând atenŃie sporită legilor şi standardelor

profesionale care guvernează conducerea cercetării cu participanŃi umani.“

Aşadar, cercetătorul în domeniul social, ca în oricare altă ştiinŃă are responsabilitatea demersului

ştiinŃific. Demersul ştiinŃific presupune coordonarea cercetării cu competenŃă, raportarea corectă a

rezultatelor, utilizarea surselor de informaŃii onest, luarea în considerare a consecinŃelor studiului

pentru societate, acceptarea supervizării şi a expertizei ştiinŃifice. Hotărârea de a întreprinde o

cercetare aparŃine psihologului, care analizează în ce măsură activitatea (informaŃiile care se obŃin)

contribuie la dezvoltarea ştiinŃei psihologice şi mai ales la asigurarea bunăstării umane. În luarea

acestei decizii, psihologul analizează diferitele alternative şi îşi fixează obiective şi ipoteze de

cercetare în funcŃie de resursele de care dispune şi de importanŃa acestora pentru comunitatea

umană. În baza acestor consideraŃii, psihologii îşi desfăşoară cercetarea având obligaŃia de a acŃiona

în aşa fel încât să nu supună participanŃii la cercetare unor proceduri generatoare de frustrare.

În planificarea unui studiu, se impune o atentă evaluare a importanŃei acestuia şi în ce măsură

obŃinerea unor rezultate ştiinŃifice ar presupune nerespectarea parŃială sau totală a unor norme de

conduită etică. CerinŃele metodologice ale studiului pot solicita utilizarea unor proceduri în care

subiectul sau participantul la cercetare nu este avertizat anterior. În aceste condiŃii, este obligatoriu

ca înainte de a începe studiul, să se stabilească dacă utilizarea unor astfel de demersuri este

justificată de rezultatele ştiinŃifice / aplicative ale studiului şi să se găsească proceduri alternative.

1.2. Cercetarea de zoopsihologie

Principiul 10 se referă la grija şi utilizarea animalelor în cercetările de zoopsihologie şi precizează:

„Un investigator al comportamentului animal se străduieşte să promoveze înŃelegerea principiilor

comportamentale de bază şi/sau să contribuie prin cercetările pe animale la îmbunătăŃirea sănătăŃii

şi bunăstării umane. În atingerea acestor scopuri, cercetătorul este obligat să asigure bunăstarea

animalelor şi să le trateze cu atenŃia cuvenită. Cu toate că există legi şi reglementări, protecŃia

imediată a animalului depinde de conştiinŃa personală a cercetătorului.“

În general, cercetările cu animale nu sunt valoroase în sine, ci reprezintă modalităŃi prin care se

poate contribui la asigurarea bunăstării umane. Cercetările cu animale presupun cunoştinŃe şi

abilităŃi speciale. Un psiholog care coordonează un astfel de studiu are obligaŃia de a asigura

securitatea şi confortul animalelor şi este responsabil de activităŃile desfăşurate de toată echipa de

cercetare. Psihologii au obligaŃia să depună toate eforturile pentru a minimiza disconfortul, boala şi

durerea animalelor. Dacă se impun proceduri care obligă, le provoacă dureri sau stres ele se vor

utiliza doar dacă nu există o alternativă sau dacă rezultatele obŃinute prin această cercetare sunt

17

foarte importante prin aplicabilitatea lor în zona umană. Dacă pe parcursul cercetării, de exemplu,

este necesar să se curme viaŃa unui animal este obligatoriu ca acesta să se facă rapid şi fără durere.

1.3. Standarde etice specifice publicării raportului de cercetare

Publicarea rezultatelor unei cercetări, sub forma unui articol / cărŃi nu înseamnă doar a face publice

rezultatele unui studiu, ci în acelaşi timp reprezintă o afirmare socială a cercetătorului şi a instituŃiei

din care acesta face parte.

În mod obişnuit, publicarea unui raport trebuie să respecte condiŃiile impuse de editor, mai exact de

Comitetul ştiinŃific al editurii respective. Acestea privesc:

• nivelul ştiinŃific al informaŃiilor;

• respectarea unei metodologii ştiinŃifice care să acopere obiectul de cercetare;

• corectitudinea rezultatelor;

• originalitatea informaŃiilor. Orice preluare de informaŃii la care nu se semnalează sursa sau

orice preluare de informaŃie ocazională fără nominalizarea autorului este considerată plagiat.

Tot în sfera plagiatului se înscrie şi semnarea unor articole care prezintă date de cercetare

care nu sunt rezultate ale propriei activităŃi;

• claritatea şi corectitudinea datelor de identificare a autorului / autorilor. Atunci când se

semnează un articol, semnătura trebuie însoŃită de precizarea poziŃiei cercetătorului

(psiholog / master în psihologie / cercetător);

• respectarea unui model standard de redactare;

• dacă după publicarea articolului se constată erori, autorii au obligaŃia să semnaleze aceste

erori prin erate, corecŃii etc.;

• recenzorii au obligaŃia să respecte confidenŃialitatea informaŃiilor cuprinse în articolul

respectiv.

2. Standarde etice specifice cercetării calitative

Specificitatea normelor decurge din poziŃia pe care o are cercetătorul în acest tip de cercetare şi

anume implicarea directă, participativă la cercetare. În acest tip de cercetări nu se poate apela la

operatori de interviu. Problemele etice pot fi analizate prin prisma relaŃiilor care se stabilesc între

cercetător şi participanŃi la cercetare şi informaŃiile obŃinute.

• RelaŃia cercetător – participanŃi la cercetare priveşte caracteristicile morale ale activităŃii din

teren. Se pot ridica întrebări de genul: „Ce compromisuri trebuie să facă cercetătorul pentru a

obŃine informaŃiile necesare atingerii scopului fixat?“, „Din ce motive participanŃii la cercetare

acceptă să ofere informaŃiile necesare cercetării?“ ş.a.

• RelaŃia cercetător – informaŃii care se obŃin prin studiu. Orientarea personală, socială sau

politică poate „colora“ informaŃia culeasă, analiza şi interpretarea datelor. Este necesar să se

evite astfel de imixtiuni ale trăirilor personale în datele de cercetare şi să se îndeplinească

condiŃiile de obiectivitate, eventual prin neparticiparea la studii în care implicarea poate fi foarte

puternică. De exemplu, proprietarul unor case naŃionalizate nu poate fi cercetător al problemelor

18

chiriaşilor din casele naŃionalizate. Redactarea unui raport de cercetare presupune decizii

ideologice, etice şi estetice: „Ce sens dau informaŃiilor şi cum exprim aceste rezultate astfel

încât să nu divulg subiecŃii participanŃi la ea.“ Cu cât o cercetare este mai bine făcută, cu atât

problemele de etică sunt mai mari, căci riscul identificării participanŃilor este mai mare.

Cele mai frecvente modele etice întâlnite în cercetarea calitativă sunt:

• Modelul absolutist care precizează că cercetătorul nu are voie să depăşească în studiile sale

limitele comportamentelor şi evenimentelor care aparŃin domeniului public. Ex.: Nu se fac

cercetări în problemele cuplului.

• Modelul potlogarului consideră că un cercetător are voie să apeleze la orice mijloace pentru a

obŃine datele, inclusiv identitatea falsă.

• Modelul relativist apreciază că singurele principii şi norme în vigoare sunt cele care derivă din

profesionalismul cercetătorului.

• Modelul contextual relativizează codul moral considerând că orice cercetare presupune

probleme de etică, dar important este ca deciziile luate să nu determine consecinŃe negative.

• Modelul feminist propune un set de principii care să ghideze cercetarea ştiinŃifică, printre care

putem enumerăm responsabilitatea personală a cercetătorului, empatia din relaŃie cercetător –

respondent, valorizarea trăirilor afective ş.a.

3. Structura raportului de cercetare

Structura raportului de cercetare trebuie respectată cu rigurozitate, acesta asigurând corectitudinea

unei comunicării coerente şi inteligibile a rezultatelor. În prezentarea datelor se acordă o atenŃie

dosebită formatului prezentării, bineînŃeles fără se se minimalizeze importanŃa conŃinutului.

Privitor la format precizăm o serie de reguli.

• Alegerea titlului. Titlul trebuie să însumeze ideea principală a studiului în 10 – 12 cuvinte.

Spre exemplu, cea mai bună formulă de titlu pentru a raporta rezultatele unui experiment

este: „(Variabila Dependentă) ca o funcŃie a (Variabilei Independente) sau efectul

(Variabilei Independente) asupra (Variabilei Dependente)“ Şi în alte tipuri de cercetări

trebuie incluse variabilele de interes în titlu (se formulează releŃii de cauzalitate, de tipul

„variabila x determină variabila y“). Titlul se va scrie pe o pagină separată, pagină care se

numeşte: „pagină-titlu“.

• Rezumatul. Scopul acestuia este să furnizeze un sumar scurt (100 – 120 de cuvinte) şi

cuprinzător al studiului. Este foarte important pentru că reprezintă un sumar al lucrării.

Acesta trebuie să includă o scurtă descriere a problemei investigate, metodele folosite,

rezultatele şi implicaŃiile lor. Se pot integra una sau două propoziŃii principale din capitolele

de introducere, metode, rezultate şi discuŃii. Trebuie evitate citatele în rezumat.

• Introducerea. Principalul scop este comunicarea către cititori a motivului pentru care s-a

efectuat cercetarea şi problematica urmărită, se precizează motivul pentru care este

importantă şi ce informaŃii noi aduce prin raportare la studiile anterioare. Introducerea

debutează cu informaŃii generale, pe parcurs ele se focalizează pe tema studiată devenind

19

din ce în ce mai specifice. De exemplu, se poate începe prin definirea termenilor relevanŃi.

Apoi, se expun teoriile de referinŃă în ordine cronologică, evitând ca aceasta să fie

exhaustivă. În continuare, se clarifică legătura dintre studiile anterioare şi prezenta lucrare.

Acest capitol ar trebui să conŃină patru paragrafe: introducerea generală, teoriile în domeniu

recunoscute, legătura studiului prezent cu literatura de referinŃă şi o declaraŃie explicită a

scopului.

• Metode. Scopul acestui capitol este să descrie în detaliu cum s-a desfăşurat studiul. Oricine

ar trebui să poată să refacă studiul bazându-se pe informaŃiile furnizate în acest capitol. Într-

un design experimental, acest capitol este subdivizat în patru subcapitole:

subiecŃi/participanŃi, aparatură, design şi procedură. Ordinea design – procedură este

arbitrară. Uneori cercetătorii combină capitolele design şi procedură, dar într-un experiment

psihologic sau într-o cercetare descriptivă, este necesar un capitol special dedicat design-

ului.

• SubiecŃi/ParticipanŃi la cercetare. Se indică cine a participat la studiu, numărul lor şi

criteriul de selecŃie. Se precizează de asemenea orice detaliu care este relevant pentru studiu

(sex, vârstă, etnie, rasă, greutate etc.).

• Design-ul Se descrie modelul studiului, ceea ce presupune descrierea variabilelor şi a

relaŃiilor care ipotetic considerăm că se pot stabili între ele.

• Rezultate. Se prezintă pe scurt principalele constatări. Se începe cu o descriere generală,

ulterior se detailează informaŃiile obŃinute în cercetare. Când sunt prezentate rezultatele

testelor statistice, se prezintă calculele descriptive înaintea celor inferenŃiale. Cu alte

cuvinte, la început se prezintă şi se comentează rezultate de tipul mediilor şi/sau procente

(cu trimitere la un tabel sau o figură). Ulterior se discută şi se prezintă rezultatele testelor

statistice. În cazul prezentării unui material mai amplu acesta se va diviza în paragrafe cu

subtitluri care să surprindă conŃinutul (ca în capitolul introductiv). Aceste subtitluri trebuie

să aibă înŃeles şi relevanŃă pentru date şi trebuie să ajute la organizarea prezentării lor, adică

trebuie să fie organizate după tipul de analiză implicată

• DiscuŃii. Scopul acestui capitol este evaluarea şi interpretarea rezultatelor prin raporatare la

problema iniŃială a cercetării. Se începe cu un scurt rezumat, non-tehnic al rezultatelor. Cu

alte cuvinte, se expun principalele constatări fără a se folosi terminologia statistică. Se

continuă discutându-se implicaŃiile rezultatelor. Orice informaŃie, orice rezultat constatat

este prezentat şi discutat. De asemenea este importantă discutarea modului în care

rezultatele se raportează la literatura de specialitate citată în introducere. În final se face un

bilanŃ rezumativ.

• Trimiteri bibliografice. Orice autor citat în raportul de cercetare trebuie să fie prezent în

acest capitol şi viceversa. Dacă un autor nu este citat în text, atunci nu trebuie să apară în

acest capitol. Numele autorilor se scrie în ordine alfabetică după numele de familie (nume

de familie urmat de virgulă şi de iniŃiala prenumelui). Dacă sunt mai mulŃi autori, se

enumeră toŃi autorii în ordinea precizată în materialul de bază şi se separă numele autorilor

cu virgulă. După autor (autori) se precizează anul în care a apărut volumul citat (în

20

paranteze şi urmat de punct). Spre exemplu: Landy, F.L. (1987) Psychology, The science of

people, New Jersey, Prentice Hall. Trimiterea la un articol publicat într-un jurnal sau o

revistă se va face diferit, spre exemplu: Wolfradt, U., Pretz, J.E. (2001) Individual

Differences în Creativity: Personality, A story Writing, and Hobbies, European Journal of

Personality 15, 297-311

� � � � ExerciŃii

1.Analiza comparativă a standardelor etice specifice cercetării cantitative şi calitative.

2.Structura raportului de cercetare – exemplificări cu articole din reviste academice de specialitate

din România şi din străinătate.

3.Care este structura raportului de cercetare ?

�� Bibliografie

Mitrofan, N., Şase luni „Fulbright Scholar“ la Universitatea Lafayette, Principiile etice ale

psihologiei americane, Revista de Psihologie nr. 2/1993, 4/1992.

Landy, F.L. (1987) Psychology, The science of people, New Jersey, Prentice Hall.

21

PRELEGEREA III

Generarea şi formularea problemelor de cercetare

Introducere Această a treia prelegere permite înŃelegerea problematicii legată de generarea şi formularea problemelor de cercetare, identificarea problemei de cercetare şi criteriile de alegere a metodelor, etapele cercetării cantitative, comparaŃie cu modelul cercetării calitative precum şi cunoştinŃe referitoare la operaŃionalizarea conceptelor. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice legate

de cercetare ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale

psihologiei;

22


Rezumat

Primul pas în cercetarea ştiinŃifică presupune formularea sau precizarea temei de cercetare. În

psihologie, ca dealtfel în orice altă ştiinŃă, există surse recunoscute de „inspiraŃie“ pentru formularea

unor noi teme de cercetare. Cele mai frecvente surse sunt cercetările finalizate, teoriile recunoscute

în domeniu sau din domeniile conexe, evenimentele de viaŃă cotidiană, activitatea curentă,

comenzile sociale. Precizarea clară a problematicii de cercetare este foarte importantă, de ea

depinzînd opŃiunea pentru un anume tip de metodologie. Al doilea pas presupune stabilirea

obiectivelor şi a ipotezelor. Obiectivele şi ipotezele cercetării sunt „propoziŃii interogative care

statuează relaŃiile dintre două variabile“ (Kerlinger, 1978).

O altă operaŃie specifică şi necesară în debutul oricărei cercetări în ştiinŃele umane este

„operaŃionalizarea conceptelor“. OperaŃionalizarea reprezintă procesul de convertire a conceptelor

în caracteristici empirice cuantificabile. Ea se desfăşoară în trei etape: definirea conceptelor,

stabilirea indicatorilor şi stabilirea indicilor.

1.Identificarea problemei de cercetare şi criteriile de alegere a metodelor

Întrebarea care sunt sursele de inspiraŃie în fixarea unei probleme de cercetare este cât se poate de

pertinentă. În psihologie, ca dealtfel în toate ştiinŃele există câteva surse uzual folosite şi anume:

• Evenimentele de viaŃă cotidiană. RelaŃiile interumane oferă o sursă practic infinită de teme

de cercetare. De exemplu: conflictele intergeneraŃionale în perioade de incertitudine socială,

dificultăŃile de relaŃionare în organizaŃii, efectul reclamelor asupra comportamentelor de

cumpărare, consumul de alcool în comunităŃile de copii ai străzii ş.a.m.d. Determinarea

cauzelor individuale care conduc la aceste evoluŃii, ca şi precizarea cauzelor sociale care

determină anumite comportamente rerprezintă teme de cercetare.

• Activitatea curentă. De exemplu: integrarea profesională a emigranŃilor, absenteismul şi

eşecul şcolar, selecŃia şi orientarea profesională, cazuistica liminală sau personalităŃile

accentuate cu probleme de integrare ş.a. reprezintă tot atâtea teme – problemă a căror

explicaŃie presupune o abordare sistematică.

• Cercetările finalizate. O cercetare corect realizată trebuie să răspundă la întrebarea formulată

prin ipoteză, dar şi să genereze alte întrebări, astfel ea devine şi sursă de idei pentru alte

studii. De exemplu: să considerăm că studiul structurilor de personalitate la adolescenŃi a

evidenŃiat şi o serie de deosebiri din punctul de vedere al opŃiunilor profesionale. OpŃiunile

profesionale nu au facut obiectul studiului respectiv, dar ele pot reprezenta un punct de

pornire pentru alte cercetări.

23

• Teoriile. Ca şi cercetările finalizate, teoriile sunt cu atât mai bune cu cât permit preluarea şi

dezvoltarea informaŃiilor pe care le transmit. Teoria este definită de M.H.Marx (1963) ca

fiind „Un grup de reguli organizate logic“. Teoriile sunt în acelaşi timp o Ńintă şi un ghid. O

teorie este o Ńintă deoarece însumează şi integrează un volum de informaŃii într-un domeniu

şi este un ghid pentru că reuneşte o serie de informaŃii care pot fi surse de idei pentru noi

teme de cercetare.

Odată formulată problema de cercetare urmează etapa de documentare sau de studiu al literaturii de

specialitate corelate problemei stabilite. Întrebarea care apare uzual este „De ce să pierd vremea

studiind ce au făcut alŃii, în loc să încep imediat să lucrez?“ Există câteva motive întemeiate pentru

care trebuie să ştim ce alte cercetări similare au fost făcute:

• pentru a nu risca să repetăm un demers de cercetare care nu poate aduce informaŃii noi;

• dacă tema pe care am ales-o a mai fost studiată, informaŃiile existente pot preciza mai clar

metodele şi obiectivele studiului nostru.

Etapa următoare presupune estimarea posibilitaŃilor de realizare a studiulu. Fiecare studiu trebuie

să respecte anumite norme de timp, presupune costuri, implică acceptul participanŃilor la cercetare

şi nu în ultimul rând obligă la respectarea codului etic. Dacă cercetarea pe care ne-o propunem

presupune timp excesiv, sau timpul acordat pentru cercetare este prea scurt, dacă implică finanŃe pe

care nu le putem acoperi, dacă presupune un grad de experienŃă pe care nu îl avem, sau dacă nu se

pot respecta toate normele etice ale raportului cercetător-participant la cercetare, este de dorit să ne

reorientăm spre o altă temă.

În demersul cercetării un moment important este acela al alegerii metodologiei de cercetare. O

cercetare poate fi efectuată apelând atât la o metodologie cantitativă, cât şi la una calitativă.

Întrebările care decurg logic sunt: Ce tip de metodologie este mai potrivită?; Care sunt criteriile

după care mă ghidez în selectarea unei metode sau a alteia? De fapt, problema nu este dacă un tip de

metodologie este mai bun şi altul mai puŃin bun, ci care tip de metodologie, care metodă serveşte

cel mai bine scopului cercetării. Relativ frecvent cercetătorii folosesc metodele pe care le cunosc

cel mai bine, cu care se simt securizaŃi şi cu care obŃin cele mai bune performanŃe. Pentru alŃii,

alegerea metodei reprezintă un scop uzual al fiecărui debut de cercetare. Berger et al. (1989)

enumeră o serie de condiŃii care trebuie respectate în alegerea unei metode şi a unei metodologii:

• să corespundă scopurilor teoretice ale cercetării;

• să corespundă obiectivelor studiului propus;

• să corespundă necesităŃilor de prelucrare statistică a rezultatelor.

OpŃiunea pentru o metodologie calitativă este justificată în următoarele condiŃii:

• dacă informaŃiile teoretice la care avem acces sunt insuficiente, apelul la aceste metode ne

permite să ne clarificăm noŃiunile şi condiŃiile necesare pentru cercetare. În această situaŃie

utilizarea unei metodologii calitative reprezintă o fază de explorare care poate fi urmată de o

a doua fază, de cercetare propriu-zisă în care să se apeleze la o metodologie cantitativă;

• dacă este necesară o abordare din interior al fenomenului social (exemplu: integrarea socială

a emigranŃilor în comunităŃile Ńării de emigraŃie);

24

• dacă sunt necesare informaŃii de fineŃe. Metodologia cantitativă oferă informaŃii mult

simplificate datorită obligaŃiei de a lua în consideraŃie modalităŃile de prelucrare statistică a

datelor;

• dacă dorim să evaluăm un fenomen în evoluŃie;

• dacă informaŃiile sau rezultatele studiului pot fi prezentate fără apel la cifre;

• dacă cercetătorul doreşte să studieze realitatea psiho-socială aşa cum este fără modele

preconcepute şi posibil limitatoare (Flick, 1991).

2. Etapele cercetării cantitative, comparaŃie cu modelul cercetării calitative

Cercetarea evoluează într-o succesiune de secvenŃe, sau paşi, care sunt interrelaŃionate, realizarea

unei secvenŃe fiind dependentă de realizarea celei anterioare. SchiŃarea unui model de cercetare

presupune un sumar al elementelor principale care interesează, precizarea condiŃiilor de evaluare

(unde, când şi cum putem măsura aceste calităŃi) şi a modului de prelucrare şi analiză a datelor de

cercetare. Modelul de cercetare sau design-ul diferă în funcŃie de scopul cercetării şi de metodele

utilizate.

Orice cercetare presupune o serie de decizii anterioare ca timp debutului propriu-zis şi anume:

a. alegerea tipului de design (cantitativ sau calitativ, descriptiv, experimental ş.a.m.d.);

b. stabilirea procedurii de eşantionare (numărul şi calităŃile caracteristicile participanŃilor la

cercetare). În studiile cantitative, caracteristicile loturilor şi numărul de participanŃi se stabilesc

anticipat şi nu se schimbă pe parcursul lor. În cercetarea calitativă se admite modificarea

caracteristicilor lotului de participanŃi atât din punct de vedere numeric, cât şi al calităŃii lor.

c. alegerea metodelor de evaluare;

d. stabilirea echipei de cercetare (numărul de cercetători şi operatori inplicaŃi, specialităŃile

acestora). Tot acum este de dorit să se obŃină acceptul instituŃiilor şi a participanŃilor la cercetare).

Conform Berger (1989), scopurile unui model de cercetare sunt următoarele:

• să ofere un ghid care să dirijeze activităŃile prin reducerea la maximum a posibilelor pierderi

de timp şi a celor financiare;

• să asigure ordinea operaŃiilor astfel încât nici un aspect urmărit prin cercetare să nu fie omis

şi să fie executat la momentul potrivit;

• sa prevină erorile de lucru, dar şi posibilele distorsiuni de informaŃie.

Structura unui model de cercetare este descrisă de J. Beaugrand (1993) în lucrarea „ Fondements et

étapes de la recherche scientifique en psychologie“. Etapele cercetării cantitative sunt următoarele:

1. EnunŃarea problemei; 2. Structurarea planului; 3. Culegerea de informaŃii; 4. Analiza şi

interpretarea informaŃiilor; 5. Reformularea enunŃurilor teoretice; 6. Publicarea raportului de

cercetare. Beaugrand precizează că acest ciclu de cercetare admite reîntoarcerea la o etapă

anterioară, cu excepŃia etapelor doi şi trei a căror ordine nu poate fi schimbată. Fiecare etapă

presupune o serie de activităŃi specifice.

25

1. EnunŃarea problemei de cercetare

O problemă este definită ca o lipsă de informaŃii şi precizarea acestei necunoscute este primul pas

într-o cercetare. Pentru a delimita obiectivele unei cercetări este necesar să se ştie ce informaŃii

există în domeniul în care se încadrează tema pentru care s-a optat. În cadrul activităŃilor de

documentare se include atît parcurgerea literaturii de specialitate, dar şi observaŃia nestructurată.

Este o metodă adecvată acestei etape deoarece nu presupune un plan grilă antestabilit dar poate

preciza obiectivele prin confruntare cu realitatea. Această etapă se finalizează în momentul în care

se pot stabili ipotezele teoretice de cercetare (sau ipoteze de lucru cf. Sarantakos).

2. Structurarea planului de cercetare

Aceasta etapă presupune transformarea în variabile empirice a conceptelor şi ipotezelor generale

(trecerea de la teoretic la concret). Ca activităŃi specifice ea presupune: operaŃionalizarea

conceptelor, alegerea metodelor, stabilirea eşantionului de cercetare şi a locului unde aceasta se va

desfăşura. Toate aceste activităŃi vor permite traducerea sau transformarea ipotezelor teoretice în

ipoteze empirice (sau ipoteze de cercetare cf. Sarantakos).

3.Culegerea de informaŃii se face cu ajutorul metodelor pentru care s-a optat în etapa anterioară.

Rezultatul acestei etape sunt datele de cercetare sau informaŃiile de cercetare.

4. Analiza şi interpretarea informaŃiilor

În analiza şi interpretarea informaŃiilor se poate opta pentru diferite niveluri, cum ar fi analiza

comparativă a performanŃelor medii sau analiza rezultatelor testelor statistice care permit afirmaŃii

de tipul: „Rezultatele obŃinute ilustrează efecte sistematice şi nu sunt obŃinute la întâmplare.“ Prin

teste statistice se înŃelege calculul corelaŃiei sau analiza factorială.

Analiza şi interpretarea datelor obligă la confruntarea lor cu o ipoteză stabilită iniŃial în cercetare,

pentru a descoperi în ce măsură rezultatele obŃinute confirmă sau infirmă ipoteza respectivă.

Interpretarea reprezintă confruntarea rezultatelor sau a relaŃiilor dintre variabile, relaŃii care au fost

propuse prin ipoteză. În unele cazuri, ipoteza poate fi o simplă descriere a unor regularităŃi, în

special când se utilizează metode ca observaŃia, iar din punct de vedere al calculelor statistice o

simplă comparaŃie de medii sau de procente. Alteori, ipoteza presupune o inferenŃă (explicare a

cauzalităŃii unor fenomene), iar rezultatele sunt obŃinute în urma unui studiu corelaŃional (teste,

chestionare). Această etapă se finalizează atunci când se pot face o serie de generalizări empirice.

5. Reformularea enunŃurilor teoretice

Este etapa în care se poate propune revizuirea unui model teoretic preexistent prin prisma noilor

informaŃii obŃinute. BineînŃeles, această revizuire va fi reluată şi validată prin alte cercetări. În acest

moment se face evaluarea întregului studiu, se stabileşte în ce măsură metodele alese au corespuns

ipotezei formulate, se stabilesc care au fost sursele de eroare, se stabileşte domeniul în care pot fi

generalizate rezultatele obŃinute. Se integrează noile informaŃii la nivelul teoriilor deja existente, se

anulează informaŃiile false, se precizează noi probleme de cercetare, noi ipoteze.

26

6. Publicarea raportului de cercetare

Este etapa care încheie un ciclu de cercetare. Publicarea rezultatelor înseamnă „supunerea“ judecăŃii

comunităŃii ştiinŃifice, atât a cercetătorului, cât şi a rezultatelor studiului (fi.3.1.).

Analiză comparativă a modelul cantitativ de cercetare cu modelul calitativ de cercetare

Sarantakos a propus în 1994 această comparaŃie, spunând: „Dacă prima etapă (pregătirea) în cazul

unei abordări cantitative presupune un obiectiv bine specificat, o ipoteză formulată ferm şi definitiv

ca şi operaŃionalizarea conceptelor utilizate în studiu, în cercetarea calitativă această etapă obligă la

formularea unor obiective mai generale, mai puŃin structurate, ipotezele se pot formula şi pe

parcursul cercetării, iar operaŃionalizarea conceptelor este un proces care nu este necesar.“ Se mai

pot preciza o serie de deosebiri între cele două abordări.

• Din punctul de vedere al design-ul de cercetare.

Într-o abordarea cantitativă – design-ul este planificat cu multă atenŃie şi acurateŃe din debut;

loturile de subiecŃi sunt selectate conform unor criterii antestabilite; se precizează metodele de

colectare a datelor şi corelativ tipul de analiză statistică, de asemenea la începutul cercetării.

Într-o abordarea calitativă – design-ul este planificat, dar nu este restrictiv (etapele nu sunt fixate

într-o ordine riguroasă înainte de a debuta studiul); se respectă o serie de criterii de selecŃie a

participanŃilor, dar criteriul de reprezentativitate nu este la fel de important; metoda de lucru se

precizează de la debutul studiului.

• Din punctul de vedere al etapei de colectare de date.

În abordarea cantitativă – colectarea datelor poate fi făcută atât de cercetător, dar şi de persoane

instruite să aplice diferite probe, adică şi de operatori de cercetare.

În abordarea calitativă – aplicarea probelor şi culegerea de informaŃii se face doar de cercetător (nu

se apelează niciodată la operatori de cercetare)..

• Din punctul de vedere al analizei datelor.

Abordarea cantitativă – utilizează analiza cantitativ- statistică.

Abordarea calitativă – utilizează analiza calitativă, care are loc simultan cu colectarea datelor sau pe

măsură ce informaŃiile se colectează, se analizează şi pot deschide noi direcŃii de cercetare.

• Din punctul de vedere al interpretării.

Într-o abordare cantitativă – interpretarea datelor se face prin generalizare inductivă.

Într-o abordare calitativă – interpretarea se realizează prin generalizare analitică.

27

Figura 3.1. - ETAPELE CERCETĂRII CANTITATIVE

ENUNTAREA PROBLEMEI DE CERCETARE

ModalităŃi de înŃelegere a unui proces, fenomen

psihologic :

- model teorie – soluŃie

- observaŃie nestructurată

- documentare

Ipoteze teoretice

PUBLICARE

PLANUL DE CERCETARE

OperaŃionalizarea conceptelor.

Alegerea metodelor, verificarea oportunităŃii utilizării

lor, fixarea metodelor de lucru.

Fixarea locului cercetării şi a grupului de participanŃi.

Traducerea ipotezelor teoretice în ipoteze empirice

REFORMULAREA ENUNÞURILOR TEORETICE

Corelarea noilor informaŃii cu teoriile existente.

Selectarea informaŃiilor prin confruntare cu alte informaŃii

de acelaşi tip.

Definirea de noi probleme de cercetare.

Ipoteze noi

CULEGEREA DE INFORMAÞII

Prin experiment, observaŃie directă, teste, metode

corelative.

InformaŃii

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA INFORMAÞIILOR

Transformarea informaŃiilor în cifre: verificarea ipotezelor

Descrierea fenomenului psihic măsurat

Generalizări empirice

Conf. J. BEAUGRAND (1993) „Fondements et étapes de la recherche scientifique en psychologie“

28

3. OperaŃionalizarea conceptelor

În cercetarea cantitativă operaŃionalizarea conceptelor este o etapă indispensabilă. Este utilizată

în orice tip de studiu şi permite definirea cu acurateŃe a variabilelor utilizate în studiu. Spre

exemplu: Cum se poate măsura anxietatea fără să existe o corectă definiŃie a termenului şi fără să

fie precizate comportamentele semnificative pentru prezenŃa sa?

OperaŃionalizarea este definită ca fiind procesul de convertire a conceptelor în caracteristici

empirice (indicatori, „evenimente observabile“) cuantificabile. OperaŃionalizarea se utilizează

atunci când conceptele sunt abstracte, sau vagi, sau neclare şi obligă la traducerea lor în sinonime

empirice. Spre exemplu: conceptul responsabilitate poate fi operaŃionalizat prin următorii

indicatori: conştiinciozitate, fidelitate, stabilitate, constanŃă atitudinală şi comportamentală.

A. J. Bachrach (1962) defineşte operaŃionalizarea metaforic: „DefiniŃia operaŃională a unei

mâncări este…..reŃeta sa.“ (p.74)

OperaŃionalizarea presupune trei paşi:

• selecŃia indicatorilor. Sunt cunoscute mai multe căi de selecŃie a indicatorilor: a. studiile

exploratorii, care permit definirea conceptelor prin apel la un grup de experŃi; b. propria

experienŃă; c. analiza definiŃiilor prezentate în literatura de specialitate.

• cuantificarea indicatorilor (identificarea valorilor pe care aceştia îi pot lua şi stabilirea

scorurilor, a valorilor numerice corespunzătoare);

• cuantificarea variabilelor (identificarea unui continuu numeric al valorii lor, sau

reprezentarea lor prin scoruri).

Procedura de operaŃionalizare a conceptelor presupune respectarea unor reguli. Acestea sunt:

• Regula relevanŃei empirice, conform căreia indicatorii trebuie să reflecte exact conceptul pe

care îl măsoară sau indicatorii trebuie să fie sinonomi cu conceptul.

• Regula adecvării empirice, conform căreia indicatorii trebuie să aibă capacitatea de a măsura

toate faŃetele conceptului.

• Regula cuantificării, conform căreia valorile numerice utilizate în cuantificarea indicatorilor

şi variabilelor trebuie să respecte aceleaşi proceduri.

În cercetarea calitativă, operaŃionalizarea este considerată inadecvată şi ca urmare ea nu este

utilizată. În acest context, Lamneck, 1988, consideră inoperantă operaŃionalizarea din

următoarele motive: a. este inadecvată deoarece în realitate ea nu asigură relaŃia abstract-concret,

ci o relaŃie abstract – abstract, cu alte cuvinte prin operaŃionalizare conceptele sunt definite prin

alte concepte; b. este incompletă, căci nu poate acoperi toate aspectele conceptului, conceptul

fiind considerat o entitate în evoluŃie; c. este subiectivă, determinarea indicatorilor fiind

dependentă de ceea ce înŃelege cercetătorul şi astfel se explică de ce pentru acelaşi concept există

mai multe explicaŃii; d. stabilirea unor echivalenŃe numerice pentru indicatori şi implicit pentru

concept nu este întotdeauna conformă cu realitatea; e. este o pierdere de timp, căci

operaŃionalizarea presupune definirea completă a conceptului înainte de a debuta o cercetare. Ca

urmare, în loc să putem îmbogăŃi conceptul prin datele de cercetare vom fi obligaŃi să ne limităm

29

la indicatorii determinaŃi la început; f. crează probleme de validitate, datorită caracteristicilor

enumerate mai sus. Aşadar, dacă pentru cercetările cantitative operaŃionalizarea este o etapă

absolut necesară, pentru cercetarea calitativă ea nu este necesară.

�� ExerciŃii

Definitivarea temelor proiectelor de cercetare

Definirea cuvintelor cheie şi operaŃionalizarea conceptelor pentru temele proiectelor (se lucrează

cu microgrupuri de studenŃi).

�� Bibliografie



Babbie, E., (1992) The practice of Social Research (6th edition), Belmont, CA, Woodsworth

30

PRELEGEREA IV

Generarea şi formularea ipotezelor

Introducere Această a patra prelegere se ocupă de tematica generării şi a formulării ipotezelor, precum şi de etapele formulării ipotezelor, încercând să clarifice o serie de probleme referitoare la acestea. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice

legate de generarea şi formularea ipotezelor ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale

psihologiei;

31


Rezumat

O ipoteză trebuie să îndeplinescă următoarele funcŃii: să ghideze cercetarea, să asigure un

răspuns temporar la problema cercetată, să faciliteze analiza datelor. Pentru a formula o ipoteză

de cercetare corectă este necesar ca informaŃiile cu privire la problematica aflată în studiu să fie

corectă şi completă. Aceasta obligă la o bună cunoaştere a teoriilor ştiinŃifice existente în

domeniul în care se încadrează studiul. Un al doilea deziderat al formulării ipotezelor îl

reprezintă precizarea locului pe care îl vor ocupa rezultatele cercetărilor propuse în contextul

informaŃiilor existente (se continuă o cercetare, se reface un demers de cercetare în alt context,

sau se verifică o teorie prin utilizarea unei metodologii noi ş.a.). Respectarea acestor deziderate

permite formularea adecvată şi precisă a ipotezelor şi integrarea cercetărilor pe care le orientează

în corpul de cunoştinŃe existente în domeniu. O ipoteză vagă, bazîndu-se pe informaŃii

fragmentare sau neselectate va fi inutilă în contextul evoluŃiei ştiinŃei. În formularea ipotezelor se

pot distinge trei grade de specificitate: ipoteze generale, de cercetare şi statistice (Bandura,

1963). Atât în sociologie, cât şi în psihologie se face diferenŃa între ipoteze teoretice (care

propun interpretări noi ale faptelor şi fenomenelor psihice şi sunt indirect testabile în cercetările

empirice) şi ipoteze de lucru (sau empirice, care îşi propun să explice relaŃiile dintre diferite

fenomene psihice şi sunt direct testabile în cercetările empirice, de teren). Grawitz (1972)

clasifică ipotezele de lucru în funcŃie de nivelul de abstractizare: ipoteze care avansează supoziŃia

uniformităŃii cazurilor, ipoteze care urmăresc să stabilească relaŃii empirice, ipoteze care se

referă la relaŃiile dintre variabilele abstracte.

1. Generarea şi formularea ipotezelor

Formularea ipotezelor este o fază specifică abordărilor pozitiviste, a cercetărilor cantitative.

EnunŃarea unei presupoziŃii cu privire la evoluŃia a două sau mai multe variabile psihologice

obligă la o bună cunoaştere a conceptelor cu care se lucrează. În cele mai multe cazuri, ipotezele

se referă la verificarea unor relaŃii care se stabilesc între două variabile, aşadar ipoteza descrie o

soluŃie posibilă la problema aflată în studiu. Kerlinger (1978) defineşte ipoteza ca fiind un enunŃ

conjunctural despre relaŃia dintre două sau mai multe variabile. Legătura presupusă între

variabile şi propusă prin ipoteză nu este o legătură sigură, ci una probabilă, posibilă. În general,

ipoteza se constituie ca o explicaŃie plauzibilă care urmează a fi verificată prin cercetare, prin

datele obŃinute. În ştiinŃele sociale, ipoteza este o reflectare într-o formă specifică a realităŃii

obiective, fiind un enunŃ cu caracteristici de probabilitate despre sensul, intercondiŃionarea şi

32

cauzalitatea evenimentelor şi comportamentelor socio-umane. Ea determină şi delimitează

domeniul de cercetare ghidând procedurile de culegere a datelor, de analiză şi interpretare a lor.

Caplow (1970) oferă două definiŃii conceptului ipoteză: a. „ipoteza este enunŃul unei relaŃii

cauzale într-o formă care permite verificarea ei empirică“; b. „ipoteza este o tentativă de

explicaŃie la o problemă de cercetare“. Ipotezele trebuie să fie testabile, specifice şi precise, să

conŃină formulări clare, să numească variabile şi să descrie relaŃiile care se stabilesc între ele.

Rolul unui enunŃ ipotetic este pe de o parte acela de a determina şi delimita domeniul de

cercetare şi, pe de altă parte, de a ghida colectarea datelor, analiza şi interpretarea acestora.

Ipoteza fiind un răspuns temporar la problema aflată în studiu are rolul de ghid al cercetării.

Pentru a îndeplini criteriul de validitate aceasta trebuie să respecte o serie de condiŃii, denumite

de Galton (1967) dimensiuni. Acestea sunt:

1. CondiŃia generalităŃii. În perspectiva cantitativistă interesează informaŃiile care pot fi

generalizabile deci valide pentru o populaŃie numeric semnificativă. Ca urmare, ipotezele trebuie

astfel formulate încât relaŃia dintre variabile să fie adevărată indiferent de condiŃiile spaŃio-

temporale. Spre exemplu: „cu cât o mamă este mai protectivă cu atât şansa copilului de a

dezvolta disfuncŃii afective la maturitate este mai mare“.

2. CondiŃia complexităŃii. EnunŃurile ipotetice pot să privească relaŃia dintre două sau mai multe

variabile. Complexitatea priveşte numărul de variabile incluse în enunŃ. Exemplul anterior este al

unei ipoteze cu două variabile. Dacă adăugăm criteriul sau variabila timp vom avea trei variabile.

„cu cât o mamă este mai protectivă şi pe o perioadă mai lungă de timp cu atât şansa copilului de

a dezvolta disfuncŃii afective la maturitate este mai mare“.

Se poate face astfel o clasificare în funcŃie de numărul de variabile incluse în ipoteze (ipoteze de

nivelul 1, cu două variabile; ipoteze de nivelul 2, cu trei variabile sau mai multe).

3. CondiŃia specificităŃii priveşte claritatea cu care sunt definite variabilele prezentate în ipoteză

ca şi numărul de valori pe care le poate avea fiecare variabilă.

4. CondiŃia determinării se referă la gradul de corectitudine al enunŃului. O ipoteză este cu atât

mai corectă cu cât reflectă mai bine realitatea psihologică.

5. CondiŃia falsificabilităŃii. CondiŃie care priveşte formularea enunŃului ipotetic şi obligă la o

formulare clară a acestuia. Această formulare nu trebuie să permită interpretări diferite ale

sensului său. Spre exemplu enunŃul „Partidele de dreapta sunt votate sau nu, de populaŃia

săracă“ permite interpretări şi este incorect. Dar enunŃul „Partidele de dreapta sunt votate de

populaŃia săracă“ este corect.

6. CondiŃia testabilităŃii. Se referă la condiŃiile de validare a enunŃului ipotetic. O ipoteză trebuie

să poată fi verificată (testată) prin cercetări empirice, pentru a fi corectă. Exemplu: „RelaŃiile

interpersonale depind de influenŃa planetară din galaxia noastră“ – nu este testabilă. Dar o

ipoteză de forma: „RelaŃiile interpersonale depind de gradul de agresivitate al managerului“ este

testabilă.

7. CondiŃia predictibilităŃii. O ipoteză este corectă dacă descrie şi explică anticipativ evoluŃia

unor fenomene psihice. ExplicaŃie care asigură şi rolul de ghid al cercetării fiind un răspuns

provizoriu la întrebarea la care trebuie să răspundă studiul.

33

8. CondiŃia comunicabilităŃii. Formularea unei ipoteze trebuie să fie inteligibilă, astfel încât să

fie decodată identic de oricine o citeşte.

9. CondiŃia reproductibilităŃii. O ipoteză trebuie să poată fi preluată şi verificată în cadrul altor

cercetări.

10. CondiŃia utilităŃii. Ipoteza, prin confruntare cu realitatea se poate plasa pe un continuum de la

validare până la invalidare. Este de dorit ca o ipoteză să se valideze, dar o ipoteză neconfirmată

nu este o ipoteză neutilizabilă, ci ea are valoare de adevăr, dar în sensul opus celui presupus

iniŃial (Radu, 1993).

În concluzie, ipotezele trebuie să fie testabile, specifice şi precise, să conŃină formulări clare, să

numească variabilele şi să descrie relaŃiile care se stabilesc între ele.

În literatura de specialitate se definesc mai multe tipuri de ipoteze.

A. Ipoteza de lucru (sau generală) este un enunŃ preliminar care se formulează atunci când nu

există suficiente informaŃii despre studiul respectiv.

B. Ipoteza de cercetare descrie un concept general utilizat în cercetare fără să facă referinŃă la

formele particulare pe care le poate avea la nivelul populaŃiei cercetate.

C. Ipoteza statistică este un enunŃ corespunzător modelului care descrie distribuŃia statistică

probabilă a unor parametrii; este utilizată în contextul calculelor referitoare la ipoteza nulă şi

ipoteza alterntivă. Ipoteza nulă şi ipoteza alternativă funcŃionează împreună, în sensul în care

acceptarea uneia presupune rejectarea celeilalte. Ele sunt utilizate de cercetător în condiŃiile

verificării ipotezelor ştiinŃifice, presupunând enunŃuri de tipul: diferenŃele identificate între cele

două loturi se datorează procedurilor de eşantionare (Sarantakos, 1994, p.121).

2. Etapele formulării ipotezelor

Etapele formulării ipotezelor sunt:

1. formularea ipotezelor de lucru (sau generale);

2. formularea ipotezelor de cercetare,

3. formularea ipotezelor statistice.

Vom descrie trăsăturile specifice fiecărei etape urmărind un studiu asupra agresivităŃii efectuat

de Alfred Bandura. Bandura (1963) este autorul teoriei conform căreia perceperea unor

comportamente determină un proces de achiziŃie, de învăŃare a lor.

1. Formularea ipotezelor de lucru (sau generale). În faza de debut a unei cercetări se pot

formula mai multe ipoteze generale. Ele pot fi privite ca ipoteze de lucru, adică formulări

preliminare a scopurilor cercetării atunci când nu există suficiente informaŃii pentru o formulare

precisă şi clară. Ele ghidează demersul de documentare şi permit alegerea unor Ńeluri mai

precise.

Întrebarea de la care a pornit Bandura în studiul său a fost: „Este adevărat că faptul de a-şi

imagina sau de a percepe un comportament agresiv executat de altă persoană reduce

autocontrolul, determinând apariŃia unor comportamente agresive?“ Primă ipoteză cu un grad

34

mare de generalitate a studiului a fost: „ReacŃia la imaginea (percepŃia sau reprezentarea) unui

act agresiv determină mai degrabă o creştere a agresivităŃii decât o scădere a ei“. Precizăm că

cercetarea efectuată de Bandura în 1963 a avut ca scop demonstrarea faptului că acei copii care

asistă (trăiesc într-un mediu ostil şi violent) la comportamente agresive tind să manifeste la

rândul lor comportamente agresive.

Pentru a demonstra acest enunŃ foarte general Bandura a recurs la metoda experiementală. A

lucrat cu trei grupe de subiecŃi, primul grup a vizionat o piesă de teatru foarte agresivă, al doilea

grup a vizionat un film cu scene violente, iar al treilea grup a urmărit un film de desene animate

în care personajele erau agresive. În etapa următoare, s-a măsurat agresivitatea

comportamentelor dezvoltate de subiecŃi, s-a determinat tipul de agresivitate (imitativă sau

nonimitativă). Rezultatele au evidenŃiat că există o influenŃă clară a comportamentelor

personajelor din piesă, din film şi din desenul animat asupra comportamentelor prezente ulterior

la copii. Comportamentele percepute au influenŃat comportamentele dezvoltate de subiecŃi.

Rezultatele au evidenŃiat că nivelul influenŃei era dependent de cât de reale erau scenele agresive

prezentate şi de asemenea s-a constatat o agresivitate „în oglindă“ – fetele imitau agresivitatea

personajelor feminine, iar băieŃii imitau agresivitatea personajelor masculine.

2. Formularea ipotezelor de cercetare. Ipoteza generală nu se poate verifica direct, ci sunt

necesare o serie de strategii sau cercetări particulare. OpŃiunea pentru o strategie de verificare a

enunŃului general obligă la formularea unei ipoteze de cercetare. O ipoteză de cercetare

reprezintă concretizarea ipotezei generale într-o cercetare bine delimitată. Este mult mai concretă

şi formularea respectă regulile logicii formale. De asemenea, prin ipotezele de cercetare se

precizează şi activităŃile care se vor efectua. EnunŃul ipotezei de cercetare merge în acelaşi sens

cu ipoteza generală şi precizează o situaŃie concretă de desfăşurare a studiului.

În studiul efectuat de Bandura, una dintre aceste ipoteze de cercetare a fost: „ConfruntaŃi cu un

exemplu de model agresiv, copiii vor dezvolta ulterior mai multe comportamente agresive

comparativ cu cei care nu au fost confruntaŃi cu acest model.“ Alte ipoteze au făcut referire la

dezvoltarea unor comportamente agresive generate de filme şi de desene animate violente (nu de

spectacole).

Pentru a conduce la rezultate valide ipotezele de cercetare trebuie să întrunească câteva calităŃi şi

anume, trebuie să fie operaŃionale, riguroase, originale, validabile.

O ipoteză este operaŃională dacă precizează activităŃile, operaŃiile, concrete care trebuie

efectuate pentru a determina dacă fenomenele psihice presupuse au loc, precum şi modul de

evaluare al acestora. În studiul lui Bandura, s-a precizat că modelul de imitat va lua forma

comportamentelor reale şi că se vor utiliza trei variante de lucru, trei modele de imitat: personaje

de spectacole, filme şi desene animate.

O ipoteză este riguros ştiinŃifică dacă nu face precizări de tip cantitativ cu privire la evoluŃia

unor variabile. Un enunŃ de tipul reacŃia X va fi de trei ori mai mare în cazul Y faŃă de cazul Z,

sau de 10 ori etc. este greşit. Având în vedere unicitatea reacŃiilor umane, este incorect să

anticipăm intensitatea unei reacŃii la un anume stimul, dar este corect să presupunem că vor

evolua într-un sens pozitiv sau negativ. Ipoteza formulată de Bandura nu a precizat dacă imitarea

35

unei persoane agresive va genera comportamente de trei ori mai violente decât imitarea unui

desen animat.

O ipoteză este originală în măsura în care informaŃiile care se presupun reprezintă o achiziŃie

nouă şi corectă pentru ştiinŃă. Când a presupus că un model agresiv va determina un plus de

agresivitate la copii, Bandura a vrut să îmbunătăŃească „teoria învăŃării prin imitaŃie“ şi să pună

sub îndoială „teoria katharsis-ului“.

O ipoteză este validabilă atunci când enunŃul postulat este confirmat pe parcursul studiului.

3. Formularea ipotezelor statistice

Odată formulată ipoteza de cercetare trebuie decis care este criteriul care permite validarea

enunŃului postulat, ce tipuri de calcule statistice se vor utiliza. Statistica permite cuantificarea

reacŃiilor comportamentale şi stabilirea relaŃiilor dintre stimul şi reacŃie, dar nu ne permite să

aflăm dacă evaluările făcute corespund unor realităŃi psihice şi dacă sunt tipice. EnunŃurile

statistice trebuie să respecte aceste deziderate. Bandura în studiul său a presupus că vizionarea

unei imagini violente va determina o creştere a gradului de agresivitate al comportamentelor la

copii, dar nu a precizat că se vor dezvolta reacŃii agresive de către toŃi copii. Nu a formulat un

enunŃ ferm de tipul „toŃi copiii vor acŃiona mai agresiv“, ceea ce ar fi fost greşit. ReacŃiile

comportamentale ale copiilor supuşi aceluiaşi stimul au fost diferite. La majoritatea s-a constatat

o scădere a controlului, dar au existat şi cazuri în care acest lucru nu s-a întâmplat.

Pe parcursul unei cercetări ipotezele obŃin un grad de precizie mai mare. Ipotezele de cercetare

sunt o concretizare a ipotezelor generale în cazul unui studiu particular, iar ipotezele statistice

stabilesc dacă ipotezele de cercetare fixate aprioric sunt verificate de datele cercetării. Aceste

etape de formulare a ipotezelor nu sunt concomitente cu dezvoltarea cercetării propriu-zise. În

mod obişnuit, studiul debutează în momentul în care ipotezele de cercetare sunt fixate. Iar

ipotezele statistice sunt concomitente fazei de analiză şi interpretare a datelor.

�� ExerciŃii

1.Stabilirea diferenŃei obiectiv – ipoteză de cercetare, analiză comparativă şi exemplificări.

2.Formularea obiectivelor şi a ipotezelor pentru proiectele de cercetare (se lucrează cu

microgrupuri de studenŃi).

�� Bibliografie



Robert, R., (1988) Fondements et etapes de la recherche scientifique en psychologie, Quebec,

Edisem

Radu, I., et al. (1993) Metodologie psihologică şi analiza datelor, Cluj, Editura Sincro

36

PRELEGEREA V

Metode şi design-uri de cercetare

Introducere Această a cincea prelegere se ocupă de tematica metodelor şi a designurilor de cercetare, într-o clasificare a acestora din urmă în designuri descriptive şi experimentale. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice

legate de metodele şi designurile de cercertare ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale

psihologiei;

37


Rezumat

Sunt cunoscute mai multe criterii de clasificare a metodelor şi implicit a cercetărilor. În funcŃie

de caracterul cantitativ sau calitativ al modalităŃilor de evaluare psihologică se diferenŃiază

metode calitative şi cantitative. În funcŃie de relaŃia care se stabileşte între cercetător şi subiect se

pot distinge între cercetări descriptive (fără intervenŃa cercetătorului), studii experimentale (cu

intervenŃia cercetătorului). Un alt criteriu este numărul de subiecŃi al căror comportament se

analizează (monogrup, multigrup, monosubiect).

Design-urile de cercetare se pot clasifica în două categorii: descriptive şi experimentale. Fiecare

categorie la rândul ei permite o serie de alte clasificări în funcŃie de diferite criterii cum ar fi

timpul de desfăşurare a cercetării, numărul de subiecŃi ş.a. Toate aceste clasificări se utilizează

simultan pentru a defini cât mai clar calităŃile unui studiu. Exemplu: putem spune despre un

design că este descriptiv, longitudinal şi monosubiect.

1. Metode şi design-uri de cercetare

În ştiinŃele sociale metodologia se ocupă pe de o parte cu analiza critică a activităŃii de cercetare

şi pe de altă parte, cu formularea unor propuneri pentru perfecŃionarea acesteia. În 1959, Paul

Lazarfeld (conform Chelcea, 2002) considera că metodologia are şase obiective principale:

delimitarea obiectului de studiu în cercetările empirice, analiza conceptelor, analiza metodelor şi

a tehnicilor de cercetare, analiza raportului dintre metode şi tehnici de cercetare, sistematizarea

datelor obŃinute în cercetarea empirică şi formalizarea raŃionamentelor. Obiectivele formulate

astfel sunt mai degrabă etape ale cercetării empirice putând fi şi obiective individualizate ale

ştiinŃei metodelor sau metodologiei.

În ştiinŃele socio-umane, termenul de metodă are diferite accepŃiuni. Uneori are un înŃeles mai

larg, dacă ne referim la metoda statistică, dialectică, sau poate avea un sens mai restrâns dacă ne

referim la metoda observaŃiei, chestionarului etc. (Chelcea, 1995). Sunt cunoscute două variante

de clasificare a metodelor. Pe de o parte, în funcŃie de locul ocupat în procesul cercetării, şi ele

pot fi: a. metode de culegere a informaŃiilor (observaŃia, experimentul etc.); b. metode de

prelucrare a informaŃiilor (cantitative sau calitative); c. metode de interpretare.

O serie de criterii privesc atât metoda cât şi design-ul, acestea sunt: tipul de relaŃie care se

stabileşte între cercetător şi subiect; caracteristicile intrinseci ale metodelor, scopul cercetării sau

numărul subiecŃilor ş.a.

În funcŃie de tipul de relaŃie care se stabileşte între cercetător şi subiect pot fi:

38

• cercetări experimentale. În experimentul psihologic cercetătorul intervine provocând

apariŃia unor reacŃii şi metoda utilizată este experimentul de laborator.

• cercetări cvasiexperimentale. În acest caz cercetătorul chestionează participanŃii la studiu

asupra unor evenimente sau trăiri psihologice, dar nu intervine pentru a provoca reacŃii.

Metoda utilizată este ancheta (interviul, chestionarul ş.a.).

• cercetări observaŃionale În acest tip ce studii cercetătorul este necunoscut pentru cel care

oferă informaŃii. Metode folosite sunt observaŃia, studiul arhivelor şi a urmelor ş.a..

În funcŃie de caracteristicile intrinseci ale metodelor vom distinge între:

• cercetări cantitative. Prin caracterul ştiinŃific riguros matematic al metodelor sale şi prin

condiŃiile de eşantionare ferme acest tip de studii permit controlul rezultatelor şi

generalizarea lor.

• cercetări calitative. Cercetările calitative Ńintesc la o analiză de profunzime a

caracteristicilor unui segment al realităŃii sociale, nu apelează la metode statistico-

matematice de analiză a informaŃiilor şi datele de cercetare nu pot fi generalizate.

În funcŃie de scop vom avea:

• cercetări descriptive care au ca scop descrierea evoluŃiei unor evenimente psihice. În

cadrul cercetărilor descriptive se pot descrie două abordări: nomotetică şi idiografică.

Într-o abordare nomotetică scopul este definirea trăsăturilor specifice unei populaŃii,

determinarea performanŃelor medii tipice ale grupului. Ca urmare, studiile de acest tip

obligă la analiza peformanŃelor unui grup mare de persoane. Comportamentul tipic pentru

grup nu se va regăsi identic la nivel individual. Cercetarea nomotetică nu neagă existenŃa

diferenŃelor interindividuale, dar are ca scop determinarea asemănărilor dintre indivizi.

Focalizarea pe valorile medii ale grupului a generat multe discuŃii referitoare la adecvarea

acestei abordări în psihologie. Au fost cercetători care au susŃiunut că abordarea

nomotetică este inadecvată cercetărilor psihologice deoarece individualitatea psihică nu

poate fi evaluată astfel. Aceştia consideră că în psihologie importantă este persoana şi

descrierea unor comportamente medii nu surprind realitatea. Chiar dacă aceste

comportamente se înscriu în limitele unor reguli general acceptate, ele se dezvoltă

specific particularizând individul. Abordarea idiografică este focalizată pe individualitate

şi presupune descrierea caracteristicilor specifice, individualizante ale persoanei. Cele

două abordări utilizează metode diferite. Astfel, metodele specifice cercetărilor

nomotetice sunt studiul corelaŃional (ancheta, testul), iar cele specifice studiilor

idiografice sunt studiul de caz, observaŃia.

• cercetări corelaŃionale care au ca scop predicŃia apariŃiei unor evenimente psihice,

stabilirea modului în care unele caracteristici psihice vor evolua prin raportare la altele.

Exemplu: Modul în care performanŃele şcolare condiŃionează performanŃele universitare.

Când utilizăm valorile unei variabile (performanŃa şcolară) pentru a face predicŃii asupra

evoluŃiei altei variabile (performanŃa universitară), lucrăm cu variabile corelate. Se

stabileşte o relaŃie atunci când două măsurători diferite asupra aceluiaşi eveniment sau

fenomen psihic au legătură între ele. Putem stabili o valoare calitativă prin nivelul şi tipul

39

relaŃiei care se stabileşte între cele două variabile prin calculul coeficientului de corelaŃie.

Nivelul variaŃiei arată cât de strânsă este această legătură dintre variabile (pragul de

semnificaŃie), iar tipul variaŃiei indică direcŃia pe care se stabileşte legătura respectivă

(corelaŃie pozitivă sau negativă). CorelaŃia este o relaŃie asociativă şi nu una de

determinare.

• cercetări explicative urmăresc să explice cauza apariŃiei unor evenimente psihice,

explicarea unei evoluŃii. Metoda la care apelăm în acest caz este metoda experimentală.

Pentru a explica o cauzalitate, trebuie să se respecte trei condiŃii: a) existenŃa unei

covarianŃe între două evenimente (sau variabile); b) existenŃa unei relaŃii temporale şi

cauzale între evenimente; c) eliminarea pe cât posibil a variabilelor cauzale alternative.

În funcŃie de numărul participanŃilor la cercetare, sau mărimea eşantionului, vom avea:

• cercetări statistice în care se studiază şi se analizează caracteristicile psihologice

colecŃionate de la un număr mare de participanŃi (anchetele socio-demografice, sondajele

de opinie). Metoda utilizată este ancheta.

• cercetări cazuistice în care se analizează cât mai complet un număr mic de cazuri

(biografia, studiul de caz, monografia). Metodele corespund în acest caz cu denumirea

studiului.

2. Design-uri descriptive

DiferenŃele dintre un design descriptiv şi unul experimental nu sunt de neglijat. Cercetarea

descriptiv-exploratorie utilizează metode de tipul observaŃie, anchetă, test. Ea măsoară

caracteristicile unei populaŃii aşa cum există ele în mod natural, aşadar nu intervine pentru a

declanşa anumite comportamente. Utilizează modele specifice de cercetare şi anume design-ul

transversal, al eşantioanelor succesive independente şi longitudinal. Cercetarea experimentală

utilizează metoda experimentală şi măsoară caracteristicile unui proces sau ale unei trăsături

psihice, izolând-o din structura generală a personalităŃii şi provocând evoluŃia sa într-o situaŃie

artificială. Cercetarea experimentală apelează la o serie de design-uri specifice cum sunt design-

ul multigrup, monogrup şi complex. O cercetare care să evalueze cu maximă certitudine

caracteristicile sau trăsăturile psihice presupune o abordare complexă cu metode descriptive şi

experimentale. O astfel de abordare, complexă din punct de vedere metodologic, permite

realizarea unei validări convergente a datelor.

Design-urile descriptive se clasifică în funcŃie de un criteriu temporal care departajează între

cercetări transversale, al eşantioanelor succesive independente şi longitudinal.

• Design-ul transversal este utilizat cel mai frecvent în cercetările psihologice. Acest tip de

design, sau model de cercetare, presupune analiza unui eşantion de populaŃie o singură

dată. Este focalizat fie pe descrierea caracteristicilor unei populaŃii, fie pe analiza

caracteristicilor diferenŃiatoare a două sau mai multe populaŃii. Cercetările transversale au

ca scop determinarea relaŃiilor dintre diferite aspecte ale fenomenelor şi proceselor socio-

40

umane la un moment de timp bine precizat. Metodele utilizate în acest tip de studii sunt

observaŃia, ancheta şi testul. Exemplu: Nivelul creativităŃii la studenŃii din anul II la

Psihologie.

• Design-ul eşantioanelor succesive independente trebuie înŃeles ca o succesiune de

evaluări transversale. Metodele utilizate cel mai frecvent sunt observaŃia şi testele.

Utilizând un instrumentar constant (identic) se fac măsurători pe loturi succesive de

subiecŃi. Exemplu: se determină nivelul de performanŃă al creativităŃii pe parcursul a

cinci ani la toŃi studenŃii din anul I Psihologie. În acest scop se aplică în fiecare an testul

Torrance de gândire creativă tuturor studenŃilor din eşantionul Ńintă. Acest tip de design

este eficient dacă scopul cercetării este să se evalueze modificările psihice care apar la

nivelul unei populaŃii într-o perioadă precizată de timp. Altfel spus, dacă scopul cercetării

este determinarea evoluŃiei caracteristicilor pshice la nivelul unei populaŃii pe parcursul

unui număr X de ani. A nu se confunda cu design-ul longitudinal, care priveşte evaluarea

caracteristicilor aceluiaşi grup de subiecŃi pe parcursul unei perioade determinate.

Design-ul eşantioanelor succesive independente prezintă o serie de dificultăŃi, cum ar fi

păstrarea constantă şi identică a caracteristicilor populaŃiilor care alcătuiesc loturile

succesive, limitarea efectelor unor evenimente conjuncturale. Exemplu, un studiu care a

avut scopul de a determina atitudinea femeilor căsătorite faŃă de alcool, în perioada 1990

–2000. În 1995 s-a constat o creştere „în salt“ a atitudinii negative faŃă de alcool. Analiza

evenimentelor sociale colaterale au arătat că în acelaşi timp cu dezvoltarea atitudinii

pozitive anti-alcool la nivelul grupului studiat, la nivel social a avut loc o foarte incisivă

campanie publicitară anti-alcool a Ministerului SănătăŃii. Campanie care s-a reflectat şi în

rezultatele cercetării.

• Design-ul longitudinal presupune studiul evoluŃiei fenomenelor psihologice şi evaluarea

trăsăturilor aceluiaşi grup de subiecŃi în momente diferite de timp. Se lucrează cu acelaşi

grup de participanŃi şi în cea mai mare măsură probele rămân aceleaşi. Metodele utilizate

cel mai frecvent sunt testele, studiul de caz, metoda biografică. Exemplu: Se testează

acelaşi eşantion de subiecŃi în 2000 şi peste 5, 10, 15 ani cu testul Torrance de gândire

creativă. Acest design prezintă o serie de avantaje, dar şi dezavantaje. Printre avantaje

enumerăm: posibilitatea de a determina schimbările care apar în structura personalităŃii şi

direcŃia acestor schimbări, explicarea cauzelor apariŃiei unui comportament, a unei

atitudini. Dezavantajele sunt urmarea timpului mare necesar cercetării. Astfel există

posibilitatea pierderii subiecŃilor (fie nu mai sunt interesaŃi, fie nu mai pot fi găsiŃi),

probele prin aplicări pot fi memorate involuntar de subiecŃi şi astfel devin inoperante.

3. Design-uri experimentale

În psihologie se utilizează metoda experimentală pentru a delimita un proces sau o caracteristică

psihică, în scopul stabilirii trăsăturilor sale specifice prin construcŃia unei situaŃii artificiale. De

exemplu, este greu de evaluat apelând la o metodă descriptivă dacă o persoană care citeşte

41

utilizează un limbaj complet interiorizat (articulare subvocală) sau semi-interiorizat (citeşte în

gând cu o uşoară mişcare a buzelor). Haber şi Haber (1982) au stabilit, apelând la o cercetare

experimentală, durate diferite de parcurgere a două texte în funcŃie de nivelul de interiorizare a

limbajului şi de gradul de dificultate a textului. Experimentul a presupus două texte cu niveluri

diferite de dificultate, unul din cele două obliga la un control atent al pronunŃiei şi s-a presupus

că timpul necesar parcurgerii sale în cazul persoanei care utilizează un limbaj semiinteriorizat va

fi mai mare decât pentru cel care utilizează limbajul complet interiorizat. Cercetătorii au

cronometrat timpul necesar în firecare din cele două situaŃii. Ipoteza a fost confirmată,

persoanele care utilizează un sistem de citire semi-interiorizat parcurg textul într-un timp

semnificativ mai lung. De asemenea, s-a demonstrat că textul mai complicat a necesitat mai mult

timp comparativ cu textul simplu.

Caracteristicile unui experiment corect. Se utilizează metoda experimentală atunci când

psihologul doreşte să măsoare ceea ce se ascunde în spatele unei conduite şi / sau cauzele care o

generează. Experimentul este o metodă care permite precizarea relaŃiilor cauzale şi care

presupune manipularea unuia sau a mai multor factori şi măsurarea efectelor acestei manipulări

asupra comportamentului. Factorii pe care cercetătorul îi controlează sau îi manipulează se

numesc variabile independente. Comportamentele sau procesele asupra cărora se acŃionează

(utilizate pentru măsurarea efectului variabilelor independente) se numesc varibile dependente.

Patru caracteristici disting un experiment corect de unul incorect: validitatea internă, fidelitatea,

sensibilitatea şi validitatea externă. Un experiment dispune de validitate internă atunci când

orice factor care ar putea influenŃa necontrolat rezultatele este îndepărtat, cauza şi efectul fiind

bine delimitate. Se consideră un experiment ca dipunând de fidelitate atunci când el este

replicabil. Cu alte cuvinte, dacă prin repetarea sa se obŃin aceleaşi rezultate atunci se consideră

că primul experiment a avut un grad mare de fidelitate. Un experiment dispune de sensibilitate

atunci când se pot măsura efectele oricărei variabile independente oricât de mică intensitate ar

avea ea. Se consideră un experiment ca având validitate externă dacă rezultatele se pot

generaliza asupra altei populaŃii.

În mod obişnuit, cele patru caracteristici nu se regăsesc în egală măsură simultan într-o cercetare.

Procedurile de creştere ale uneia le pot reduce pe celelalte, de exemplu procedurile de creştere a

sensibilităŃii pot reduce validitatea externă.

Controlul situaŃiei experimentale. Pentru a realiza un experiment corect, trei elemente trebuie

avute în vedere: a. ModalităŃile de manipulare a variabilelor; b. MenŃinerea condiŃiilor

experimentale; c. Grupul de control.

Aceste trei elemente ale controlului urmăresc un obiectiv comun şi anume să asigure condiŃiile

necesare obŃinerii unor inferenŃe cauzale (covarianŃa, ordonarea temporară, eliminarea cauzelor

alternative posibile) şi a validităŃii interne a experimentului.

ModalităŃile de manipulare a variabilelor se referă la condiŃiile de covarianŃă, ordonare

temporară. CovarianŃa presupune obŃinerea unor modificări la nivelul variabilei dependente doar

atunci când se modifică variabila independentă. Ordonarea temporară se realizează implicit prin

42

realizarea condiŃiei de covarianŃă deoarece modificarea variabilei independente se produce

anterior modificării-răspuns a variabilei dependente.

MenŃinerea condiŃiilor experimentale presupune că orice factor ce ar putea influenŃa evoluŃia

variabilei dependente, altfel spus performanŃa subiectului, trebuie eliminat pentru a putea decide

asupra influenŃelor reale ale variabilei independente. Este important să recunoaştem că în fapt

noi controlăm doar acei factori despre care presupunem că vor influenŃa comportamentul pe care

îl măsurăm. Este posibil să existe şi alŃi factori care să determine modificări ale variabilei

dependente. Dacă pe parcursul studiului aceştia pot fi delimitaŃi, este obligatoriu să îi eliminăm.

Dar varianta cea mai corectă în aceste situaŃii este reluarea studiului de la început cu izolarea

influenŃelor nou descoperite. Utilizarea unui grup de control este opŃională în cercetările

experimentale. Dacă se optează pentru acesta este obligatoriu ca toate caracteristicile grupului

experimental să fie prezente şi la cel de control.

Tipuri de design experimental. Cele mai frecvente tipuri de design-uri utilizate în experimente

sunt design-ul multigrup şi monogrup. La rândul său design-ul multigrup poate fi: a) al

grupurilor independente ; b) corespondente; c) naturale.

�� ExerciŃiu

Analiză comparativă cu exemplificări a principalelor tipuri de design descriptiv.

�� Bibliografie

Babbie, E., (1992), The practice of social research Balmont, CA, Woodsworth.

Shaughnessy, J.J., Zechmeister, E.B., (1990) Research Methods în Psychology, New York, Mc

Graw-Hill Publishing Company.

Chelcea, S., (1989) Experimentul în psihosociologie, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică.

Radu, I., (coord.) (1993) Metodologia psihologică şi analiza datelor, Cluj Napoca, Editura

Sincron

King, G., Keohane, R., Verba, S., (2000) Fundamentele cercetării sociale, Polirom, Iaşi.

43

PRELEGEREA VI

Tipuri de design experimental

Introducere Această a şasea prelegere se ocupă de tematica tipurilor de design experimental, analizându-le pe cele multigrup, monogrup şi complexe. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice

legate de designurile experimetnale ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale

psihologiei;

44


Rezumat

Psihologii apelează la metoda experimentală pentru a construi situaŃii artificiale (în mod obişnuit

în laborator) pentru a izola procese, funcŃii sau trăsături psihice pe care vor să le cerceteze.

Izolarea, delimitarea fermă a unui proces sau a unei funcŃii psihice este practic imposibilă, iar în

aceste condiŃii concluziile şi dezvoltările teoretice care urmează unui studiu experimental trebuie

să ia în considerare existenŃa unor factori (sau variabile) necontrolate care pot influenŃa

rezultatele, chiar dacă acŃiunea lor a fost teoretic redusă la minimum.

SelecŃia grupurilor de subiecŃi se face în baza presupunerii iniŃiale a comparabilităŃii lor. Astfel,

dacă un grup are rezultate diferite de cel de-al doilea putem presupune că este efectul acŃiunii

unei variabile independente. În practică se utilizează cel mai frecvent două de căi de selecŃie a

subiecŃilor, randomizată şi contrabalansată.

Experimentele pot fi de laborator sau naturale. Experimentele de laborator pot fi la rândul lor cu

una sau mai multe variabile independente. Experimentele cu o variabilă independentă pot fi:

multigrup (grupuri corespondende, grupuri independente, grupuri naturale) şi monogrup.

Experimentele cu mai multe variabile independente presupun un design complex de cercetare.

1. Design-uri multigrup (al grupurilor independente, corespondente şi naturale).

1.1. Design-ul grupurilor independente

Cel mai simplu experiment de acest tip presupune respectarea a două condiŃii:

a. variabila independentă se aplică de două ori cu nivele diferite de intensitate; b. diferenŃele de

reacŃie sau evoluŃia variabilei dependente reprezintă măsura efectului variabilei independente.

În design-ul multigrup fiecare grup reprezintă o condiŃie de realizare a variabilei independente.

Cel mai frecvent model utilizat este cel al grupurilor independente, în care grupurile sunt astfel

selectate încât să dispună de aceleaşi caracteristici. Astfel, dacă se obŃin reacŃii diferite la aceeaşi

stimuli, atunci putem afirma că diferenŃa de comportament se datorează variabilei independente

şi nu unor caracteristici intrinseci diferenŃiatoare ale populaŃiilor avute în studiu. Loftus şi Burns

(1982), au testat capacitatea de memorare a detaliilor imaginilor de film. Ei au selectat două

grupuri de subiecŃi, primul a vizionat o variantă violentă a unui film, iar al doilea o variantă

romantică. Primul grup a reŃinut mai multe detalii decât grupul al doilea. Cele două grupuri au

avut aceleaşi caracteristici, în consecinŃă diferenŃele obŃinute la nivelul memoriei de scurtă durată

a detaliilor s-au datorat variabilei independente şi anume a gradului de agresivitate a imaginilor.

Logica acestui experiment este simplă, dacă cele două grupuri de subiecŃi sunt comparabile din

45

toate punctele de vedere la începutul testării şi dacă cele două grupuri sunt tratate identic cu

excepŃia tipului de variabilă independentă, atunci diferenŃele de reacŃie se datorează acesteia.

În acest tip de design grupurile comparabile sunt formate în funcŃie de caracteristicile variabilei

independente. Aceasta presupune ca eşantionarea să asigure şanse egale oricărei persoane din

populaŃia Ńintă să facă parte din unul din cele două grupuri. Pentru a realiza dezideratul

comparabilităŃii rezultatelor se utilizează două căi de selecŃie a grupurilor şi anume eşantionarea

aleatoare sau multistadială.

Eşantionarea aleatoare presupune selecŃia unuia sau a mai multor grupuri de subiecŃi din aceeaşi

populaŃie. Teoria eşantionării oferă certitudinea că la nivel mediu aceste grupuri sunt

comparabile la începutul cercetării. Eşantionarea aleatoare asigură validitatea internă a

experimentului deoarece echilibrează diferenŃele dintre subiecŃi şi totodată creşte validitatea

externă a rezultatelor asigurând reprezentativitatea grupurilor. Acest tip de eşantionare ar putea fi

utilizată pentru stabilirea grupurilor echivalente, dar este destul de rar întâlnită în psihologia

experimentală, fiind specifică celei descriptive. Scopul acestui tip de cercetare fiind „să descrie“

o populaŃie apelând la un segment al acesteia. Într-o cercetare experimentală, scopul este

identificarea variabilei independente ca sursă a deosebirilor dintre grupuri, ceea ce se realizează

mai uşor apelând la al doilea tip de eşantionare şi anume cea multistadială. Eşantionarea

multistadială este un procedeu care presupune o selecŃie secundară a persoanelor care formează

eşantionul prin intermediul selecŃiei grupurilor la care aceştia au aparŃinut iniŃial. Beneficiul

acestui tip de eşantionare îl reprezintă asigurarea repartiŃiei echilibrate a subiecŃilor în grupurile

experimentale.

Validitatea externă în design-ul grupurilor independente. Eşantionarea multistadială este

specifică cercetărilor experimentale, dar utilizarea ei nu este suficientă pentru a asigura

generalizarea rezultatelor obŃinute într-un experiment asupra întregii populaŃii. Putem considera

rezultatele unui singur experiment ca fiind valide şi generalizabile în condiŃiile în care selecŃia

grupurilor de subiecŃi a fost corectă din cel puŃin două motive:

a. comportamentele umane sunt relativ constante şi totodată reprezentative pentru grupuri

similare cu cele care au fost testate. În mod obişnuit, generalizările de la un singur

experiment se pot face doar la grupurile ce aparŃin aceleiaşi comunităŃi;

b. dacă experimentul se repetă şi rezultatele celor două studii sunt semnificativ comparabile

atunci putem fi siguri de validitatea externă a acestora.

Validitatea internă în design-ul grupurilor independente. Pentru a asigura validitatea internă este

necesar să se controleze doi factori, şi anume variabilele nerelevante şi caracteristicile grupului

experimental. Variabile nerelevante. Eşantionarea este una din principalele modalităŃi de control

al variabilelor nerelevante, dar separarea lor nu este întotdeauna certă. Există „variabile

contopite“ (Radu, 1993) care pot influenŃa rezultatele unei cercetări deşi rămân mascate. Ele se

mai numesc şi variabile confundate, deoarece manifestările lor sunt sistematic legate de

manifestările altei variabile care face obiectul experimentului. De exemplu, Kendall, 1962, a

selectat trei grupuri de elevi omogene din punct de vedere al eşantionării şi a montat un

experiment care a avut ca scop măsurarea eficienŃei unor metode de învăŃare a limbilor străine.

46

Metoda a presupus evaluarea în două momente de timp a performanŃelor, la începutul şi la

sfârşitul anului, şi stabilirea diferenŃelor de preformanŃă. Rezultatele au dovedit existenŃa unor

diferenŃe semnificative de performanŃe între cele trei grupuri. PerformanŃe diferite nu au fost

generate de metodele de predare, care erau identice pentru toate clasele studiate (reprezentau

variabila independentă controlată), ci de aptitudinile didactice ale profesorilor care predau la cele

trei clase (care au fost necontrolabile şi ca urmare au fost variabile confundate). Dacă se

presupune prezenŃa unei variabile confundate într-un experiment se apelează la planuri factoriale

şi la experiment replică.

Caracteristicile grupului experimental. Pentru ca într-un experiment să se obŃină rezultate cu

validitate internă mare este necesar ca grupul de subiecŃi să rămână constant pe parcursul

cercetării. Se pot „pierde“ subiecŃii pe două căi:

1) Din cauza apariŃiei unor factori care determină condiŃii de testare diferite, cum ar fi

cercetător care îşi pierde vocea, pornirea unei alarme de maşină, intensităŃi diferite ale

curentului electric ş.a. Aceste tipuri de pierderi se numesc pierderi mecanice şi pot fi

compensate fie prin înlocuirea subiecŃilor cu care se lucrează în momentul respectiv

cu următorii selecŃionaŃi, fie prin repetarea experimentului;

2) Din cauza micilor neglijenŃe ale experimentatorului (selecŃia grupului fără acordul

subiecŃilor, abilităŃile, capacităŃile, caracteristici diferite ale subiecŃilor ş.a.) Aceste

tipuri de pierderi se numesc pierderile selective de subiecŃi.

1.2. Design-ul grupurilor corespondente.

Design-ul grupurilor independente este cel mai des utilizat în cercetarea experimentală. Dar

pentru ca rezultatele să îndeplinească condiŃia de validitate şi fidelitate numărul subiecŃilor care

alcătuiesc grupele de cercetare trebuie să fie suficient de mare pentru a avea garanŃia că

diferenŃele individuale sunt fără importanŃă şi se încadrează în media performanŃelor grupului.

Pentru ca cercetarea să îndeplinească condiŃiile de validare trebuie ca grupul să fie alcătuit dintr-

un număr suficient de mare de subiecŃi. Se admite un număr de 30 – 50 ca fiind suficient, dar cel

mai bine este să ne ghidăm rezultatele primare obŃinute, media şi abaterea standard. Dacă

abaterile standard ale performanŃelor sunt mai mici decât mediile, atunci rezultatele dispun de

fidelitate şi validitate şi putem considera grupul eterogen.

Design-ul grupurilor corespondente permite selecŃia subiecŃilor fără să se apeleze la tehnici de

eşantionare. Este mult mai simplu să se utilizeze criteriul corespondenŃei (asemănării perechilor)

în selecŃia grupului experimental. De exemplu, în studiile de zoopsihologie criteriul de selecŃie

poate fi unul genetic şi în virtutea acestuia se poate presupune că rezultatele obŃinute de două

grupuri sunt comparabile. Acelaşi criteriu genetic s-a utilizat când s-au comparat caracteristicile

psihologice ale gemenilor. În selecŃia grupurilor s-a apelat la tehnica similarităŃii subiecŃilor, dar

în alegerea grupului care participă la cercetare se poate utiliza şi o alta tehnică de selecŃie şi

anume tehnica pretestării. În acest caz, grupurile de subiecŃi sunt supuse unui examen

preliminar, care permite ulterior alegerea persoanelor care au obŃinut performanŃe comparabile.

Se pune problema alegerii probei cu care se face pretestarea.

47

Sunt cunoscute trei variante:

• Se utilizează în pretestare proba ce va fi utilizată în experimentul propriu-zis.

• Proba din pretestare este similară, dar nu identică cu cea din experiment.

• Pentru cazuri extreme, proba din pretestare este esenŃial diferită de cea din experiment.

DificultăŃi care pot apărea în utilizarea design-ul cu grupuri corespondente:

• Pentru că presupune testarea fiecărui subiect de două ori este dificil de găsit persoane

care să accepte acest demers.

• Dacă se găsesc persoane care să corespundă, să fie similare din punctul de vedere al

caracteristicilor psihice, de obicei sunt în număr foarte mic şi grupul nu poate fi

reprezentativ pentru întreaga populaŃie.

• O altă problemă este generată de faptul că grupurile de subiecŃi sunt comparabile doar din

punctul de vedere al dimensiunii pe care o testăm (de exemplu, capacitatea de rezolvare a

problemelor). Este de dorit ca subiecŃii să fie comparabili din punctul de vedere al

majorităŃii caracteristicilor. Logica acestei cerinŃe este relativ simplă, prezenŃa unei

variabile independente poate influenŃa rezultatele cercetării.

Prin urmare, design-ul grupurilor corespondente este superior design-ului grupurilor

independente doar atunci când numărul subiecŃilor de care avem nevoie pentru cercetare este

mic.

1.3. Design-ul grupurilor naturale.

Se discută problema apariŃiei unor rezultate invalide datorate diferenŃelor individuale, care

reprezintă variabile necontrolabile. În psihologia socială şi a personalităŃii, diferenŃele

individuale reprezintă mai mult decât o eroare de variaŃie şi o sursă de eroare. Aceste diferenŃe

individuale sunt denumite variabile subiect şi sunt diferite de variabilele independente

manipulate. De exemplu, variabila independentă este nivelul de cunoaştere a unei melodii, iar

variabila subiect este gradul de introversie-extraversie. Design-ul grupurilor naturale se bazează

pe variabilele subiect pe care le consideră variabile independente (cercetări asupra efectelor

traumatice ale unor intervenŃii chirurgicale, cercetări asupra relaŃiei dintre rata divorŃurilor şi

neurastenie etc.). Acest tip de cercetări se mai numesc şi cercetări corelaŃionale pentru că

presupun analiza corelaŃiilor existente între caracteristicile subiectului şi performanŃele sale.

Design-ul grupurilor naturale este eficient în realizarea a două deziderate şi anume descrierea şi

predicŃia. Rezultatele obŃinute în cadrul unei cercetări de acest tip nu permit raŃionamente de

inferenŃă. CovariaŃia a două variabile nu însemnă că prezenŃa uneia implică obligatoriu prezenŃa

celeilalte. Demonstrarea unei relaŃii de covarianŃă nu indică nimic cu privire la direcŃia unei

relaŃii cauzale.Pentru a susŃine inferenŃe cauzale atunci când apelăm la un design natural este

necesar să respectăm condiŃia eliminării cauzelor alternative posible.

Măsurile speciale de control necesare realizării unor experimente corecte privesc expectaŃiile

subiectului şi ale experimentatorului. De exemplu, studiul efectelor alcoolului asupra capacităŃii

de memorare (Orne, 1962, Rosenthal, 1963) poate conduce la următoarele două tipuri de

aşteptări: cercetătorul consideră că performanŃa va scădea în condiŃiile ingestiei de alcool, iar

48

subiecŃii cred că alcoolul le poate genera o stare de relaxare. În aceste condiŃii, cercetătorul va

interpreta o serie de manifestări ca fiind datorate alcoolului, iar subiectul poate să trăiască

subiectiv o stare de relaxare mai puternică decât cea indusă de alcool. Efectele expectaŃiilor pot

fi eliminate, dar nu în totalitate. Mai corect spus ele pot fi diminuate respectând procedurile tip

de aplicare a probelor şi de prelucrare a rezultatelor, sau prin utilizarea calculatorului ca

intermediar între subiect şi cercetător.

2. Design-uri monogrup (complet şi incomplet)

Într-un experiment se administrează uzual cel puŃin două nivele de intensitate a unei variabile

pentru a putea determina o influenŃă diferenŃiată la nivel comportamental. CondiŃia unei unice

variabile cu două nivele de intensitate este specifică design-urilor experimenatle în care se

utilizează mai multe grupuri de subiecŃi, minim două. Sunt situaŃii în care utilizarea grupurilor

multiple este inutilă, deoarece se pot obŃine rezultate valide lucrând cu un singur grup.

Cercetările experimentale în care se utilizează un singur grup de subiecŃi se încadrează în

cercetările monogrup.

Avantajele design-ului monogrup

• SelecŃia simplă a subiecŃilor. Grupul experimental este mai uşor de format deoarece

numărul de persoane care trebuie selectate este mai mic.

• Economia de timp. Spre exemplu, Posner (1973) – descrie o serie de experimente care au

avut drept scop stabilirea proceselor cognitive implicate în identificarea literelor pe

parcursul activităŃii de citire. Într-unul din aceste experimente s-a măsurat timpul necesar

identificării literelor în funcŃie de modalitatea de scriere a lor. Se prezentau literele scrise

cu aceleaşi caractere (majuscule – AA) sau cu caractere diferite (Aa). Cercetătorii au

descoperit că citirea literelor scrise cu caractere diferite presupune un timp mai lung cu

80 de milisecunde. Având în vedere diferenŃa minimă de timp realizată de cele două

grupuri în citirea celor două tipuri de grupări de litere, devine ineficient să utilizeze două

grupuri de subiecŃi, căci timpul necesar pentru a face instructajele este mai mare. În

aceste condiŃii se poate apela, fără ca rezultatele să sufere, la un singur grup de subiecŃi.

Limitele design-ului monogrup

• Primă limită este generată de necesitatea de a aplica repetat acelaşi tip de probe, ceea ce

conduce la oboseală şi învaŃare, la erori. Aceste erori se numesc efecte ale practicii sau

efecte ale etapelor de practică. Dacă ne referim doar la performanŃe, erorile comise le

denumim „erori progresive“. Erorile progresive pot fi evitate dacă în proiectarea design-

ului experimental se respectă regulile de asigurare a validităŃii interne.

• Nu poate fi utilizat pentru a cerceta variabile subiect (vezi design-ul grupurilor naturale).

Se descriu două tipuri de design monogrup: monogrup complet şi monogrup incomplet.

DiferenŃa dintre cele două tipuri constă în modul de anulare a erorilor progresive. În cadrul

design-ului monogrup complet, se aplică diferite nivelele ale variabilei independente într-o

ordine aleatoare tuturor subiecŃilor. Astfel, se reduce posibilitatea învăŃării şi a apariŃiei oboselii,

49

iar rezultatele sunt neviciate. În cadrul design-ului monogrup incomplet, se anulează erorile prin

aplicarea unor diferite niveluri ale variabilei independente pe subiecŃi diferiŃi (nu se aplică toate

nivelele variabilei independente la acelaşi subiect). În etapa următoare se analizează rezultatele

parŃiale la nivel de grup. Denumirea de „incomplet“ decurge din faptul că nu se aplică tuturor

subiecŃilor toate nivele variabilei independente.

2.1. În cadrul design-ul complet monogrup se lucrează cu un singur grup, cu o variabilă

independentă cu mai multe nivele de intensitate. Fiecare nivel de intensitate se aplică fiecărui

subiect. Se definesc două tipuri de design monogrup în funcŃie de modalităŃile de aplicare a

variabilei independente:

• Design monogrup complet ABBA. Dacă denumim nivelele de intensitate ale variabilei

independente A şi B pentru că se lucrează cu fiecare subiect cu cele două nivele în

ordinea ABBA vom denumi acest tip design monogrup complet ABBA. Se utilizează

atunci când fiecare nivel al variabilei independente se poate aplica de minim două ori

pentru fiecare subiect. Se mai numeşte şi contrabalansare ABBA deoarece permite

evitarea erorilor progresive. Din punctul de vedere al experimentului,

contrabalansarea ABBA înseamnă aplicarea celor două niveluri ale variabilei

independente succesiv într-o primă etapă (AB), pentru ca în a doua etapă ordinea să

se schimbe (BA). Problema care poate apărea în acest tip de design este aceea a

anticipării efectelor în condiŃiile în care se aplică de mai multe ori aceeaşi succesiune

de variabile AB BA, AB BA ş.a..

• Design-ul monogrup complet cu repartiŃie aleatoare Fiecare nivel al variabilei

independente se aplică pe subgrupuri de subiecŃi. Numărul subgrupurilor

experimentale corespunde numărului de niveluri ale variabilei independente.

Utilizând acest model, admitem existenŃa unor erori medii pe subgrupe de subiecŃi

care se echilibrează la nivelul întregului grup.

2.2 Design-ul monogrup incomplet

Se lucrează cu un grup experimental şi cu o variabilă independentă cu mai multe nivele de

intensitate. Nu se aplică fiecare nivel de intensitate al variabilei fiecărui subiect.

Limite ale design-urilor monogrup

• Nu permit cercetarea efectelor variabilelor subiect de tipul vârstă şi sex.

• Transferul diferenŃial este redus când se utilizează corect tehnicile de contrabalansare.

3. Design-uri complexe de cercetare.

Acest tip de design este cel mai frecvent utilizat în cercetarea psihologică, deoarece permite

evaluarea simultană a două sau mai multe variabile. Johnson (1983) a studiat performanŃele

memoriei la persoane cu diagnostic de depresie şi la non-depresivi. Ipoteza studiului a fost aceea

că persoanele depresive memorează cu mai mare uşurinŃă cuvintele prezentate într-o probă care

50

nu se finalizează, în timp ce persoanele non-depresive îşi vor aminti cu mai mare uşurinŃă

cuvintele prezentate într-o probă finalizată.

Experimentul a avut următorul design. În prima etapă s-au prezentat 12 filme scurte celor două

grupe de subiecŃi, depresivi şi non-depresivi. Cele 12 filme au fost 10 au fost întrerupte înainte

de final şi două au rulat până la sfârşit. În etapa a doua s-a cerut tuturor participanŃilor să

povestească acŃiunea filmelor. Ipoteza cercetării s-a confirmat, subiecŃii depresivi şi-au amintit

preponderent filmele fără final, în timp ce non-depresivii si-au amintit preponderent filmele cu

final.

Cel mai simplu design complex de cercetare este cel prezentat mai sus, care se numeşte design

2×2, deoarece el presupune doar două gupe de subiecŃi şi două probe. Într-un design complex

putem avea mai multe categorii de subiecŃi, sarcinile pot fi mai multe (de exemplu, 2×3, 3×3

etc.).

Avantajele design-ului complex de cercetare

• Permite verificarea practică a unor enunŃuri toretice.

• Rezolvă problema variabilelor necontrolate. Dacă pe parcursul experimentului se

manipulează o singură variabilă independentă, este esenŃial ca oricare altă variabilă

independentă potenŃială să fie controlată pentru a nu influenŃa rezultatul. Utilizând acest

tip de design se pot măsura efectuele mai multor variabile asupra comportamentului.


1.Analiză comparativă a tipurilor principale de design experimental (multigrup şi monogrup) .

2.Exemple de cercetări în care s-au utilizat design-uri experimentale.

�� Bibliografie

Babbie, E., (1992), The practice of social research Balmont, CA, Woodsworth.


Graw-Hill Publishing Company.

Chelcea, S., (1989) Experimentul în psihosociologie, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică.


Sincron

51

PRELEGEREA VII

Metode descriptive

Introducere Această a şaptea prelegere se ocupă de problematica metodelor descriptive – observaŃia şi eşantionarea, ancheta, metoda chestionarului, metoda interviului. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice

legate de problematica metodelor descriptive ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale

psihologiei;

52


Rezumat – Metoda observaŃiei

ObservaŃia este o metodă descriptivă de culegere a datelor care presupune accesul direct la

obiectul cercetat. Ea este utilizată cel mai frecvent în combinaŃie cu alte tehnici de cercetare cum

sunt interviul, anamneza, studiul de caz, studiul documentelor, studiul corelaŃional etc.

Ceea ce diferenŃiază între observaŃia ştiinŃifică şi cea neştinŃifică este modalitatea de culegere a

datelor. ObservaŃia neştiinŃifică este intuitivă, nesistematică, ambiguă din punctul de vedere al

conceptelor folosite. ObservaŃia ştinŃifică este empirică, sistematică, conceptele sunt clar definite

şi operaŃionalizate. O altă diferenŃă priveşte modalitatea de culegere a datelor. În primul caz,

absenŃa înregistrării datelor conduce la modificarea lor în funcŃie de noile informaŃii. Utilizarea

unor modalităŃi sistematice de culegere şi de înregistrare a datelor asigură păstrarea caracterului

obiectiv al informaŃiilor într-o observaŃie ştiinŃifică. O sarcină importantă a psihologului care

utilizează această metodă este să descrie comportamentul într-un context natural şi să identifice

relaŃiile care se stabilesc între variabile. Se descriu mai multe tipuri de observaŃii în funcŃie de:

gradul de implicare şi participare al cercetătorului în activitatea grupului de observat;

comportamentul de măsurat; modul de înregistrare al datelor.

Ca orice metodă, observaŃia are o serie de avantaje (procedură puŃin costisitoare care permite

culegerea de date direct de la sursă fără intermediari, permite culegerea de date când participanŃii

la cercetare nu sunt capabili să dea informaŃii despre un comportament propriu ş.a.) şi limite (nu

poate fi utilizată pentru determinarea caracteristicilor de comportament la grupuri mari, nu oferă

informaŃii despre evenimente şi comportamente care au avut loc, nu permite generalizarea

rezultatelor ş.a.).

1. Metoda observaŃiei

ObservaŃia este una dintre cele mai cunoscute metode de cercetare. Ea se defineşte ca fiind o

„metodă de culegere de date care presupune accesul direct la obiectul cercetat“ (Sarantakos,

1994). Ea este utilzată cel mai frecvent în combinaŃie cu alte tehnici de cercetare, cum sunt

interviul, anamneza, analiza de caz, studiul documentelor ş.a.. O sarcină importantă a

psihologului care utilizează această metodă este să descrie comportamentul într-un context

natural şi să identifice relaŃiile care se stabilesc între variabile. Exemplu, Krantz (1979) utilizând

metoda observaŃiei a descris relaŃia dintre obezitate şi comportamentele sociale în cofetării.

Astfel obezitatea moderată se asociază atât cu frecventarea cofetăriilor în grup cât şi cu

comportamente de consum redus de alimente şi calorii. Marii obezi frecventează cofetăriile

neînsoŃiŃi şi dezvoltă comportamente de consum crescut de calorii. InformaŃiile obŃinute prin

utilizarea acestei metode permit descrierea comportamentelor în contextul dezvoltării lor.

53

ObservaŃia poate fi utilizată cu succes în orice domeniu al ştiinŃelor sociale, dar nu poate fi

utilizată decât pentru măsurarea prezentului. Această metodă nu permite culegerea de informaŃii

asupra cauzelor şi consecinŃelor unor fenomene sociale.

Tipuri de observaŃie. Se cunosc mai multe tipuri de observaŃie, unele mai cunoscute şi mai

utilizate, altele mai puŃin cunoscute. Sarantakos (1994) descrie mai multe tipuri în funcŃie de

următoarele criterii: nivelul de structurare, implicarea cercetătorului, nivelul de formalizare al

protocolului, locul în care se desfăşoară cercetarea.

a. În funcŃie de nivelul de structurare observaŃia poate fi: naivă (nestructurată şi uzuală

interacŃiunilor umane) versus ştiinŃifică (planificată, organizată sistematic şi raportată la un

anumit scop);

c. În funcŃie de nivelul de implicare al cercetătorului observaŃia poate fi: neparticipativă

(cercetătorul este „spectator“, specifică studiilor cantitative) versus participativă (cercetătorul

„co-părtaş“, specifică studiilor calitative). În observaŃia participativă este ideal ca identitatea

cercetătorului să nu fie cunoscută de membrii grupului care este studiat. Studiile care

urmăresc să măsoare condiŃiile de muncă într-o uzină, integrarea unui grup de emigranŃi în

comunitate, comportamente şi caracteristici de relaŃionare în grupurile de homosexuali, obligă

la integrare în grupurile respective. Doar astfel este posibil să se determine caracteristicile

grupului, atitudinile faŃă de restul comunităŃii, ca şi atitudinile specifice în interiorul grupului.

În cazul observaŃiei neparticipative, cercetătorul se poziŃionează exterior faŃă de obiectul

studiului şi ideal ar fi să fie cu totul în exterior, adică „spectator invizibil“. Cel mai clasic

exemplu de observaŃie neparticipativă este observaŃia de laborator, frecvent întâlnită în

laboratoarele psihologice.

Tot in funcŃie nivelul de implicare al cercetătorului distingem între observaŃia directă (scopul

cercetării şi identitatea cercetătorului sunt cunoscute de către participanŃii la studiu) versus

„mascată“ (scopul cercetării şi identitatea cercetătorului nu sunt cunoscute). O altă

clasificare distinge între observaŃie activă (cercetătorul este implicat activ în activitatea pe

care o urmăreşte) versus pasivă (cercetătorul este un simplu „înregistrator de fapte“).

Neimplicarea oferă celui de-al doilea tip un grad mai mare de obiectivitate şi neutralitate. Şi

mai putem distinge între observaŃia directă (presupune o relaŃie directă cu obiectul studiului)

versus indirectă (nu presupune prezenŃa obiectului de cercetat) Exemple: se poate studia prin

observaŃie directă conflictele în grupurile de şcolari; iar prin observaŃie indirectă conflictele

din cuplurile de vârstă medie prin observarea comportamentelor copiilor proveniŃi din cupluri

confictuale.

c. În funcŃie de nivelul de formalizare al protocolului observaŃia poate fi: structurată (utilizează

o procedură formală, strict organizată, cu obiective bine definite de evaluat, cum ar fi numărul de

foi de indigo utilizate pe parcursul unei ore de curs de studentul X) versus nestructurată (nu

presupune un protocol ferm antestabilit, informaŃiile se culeg prin raportare la scopul urmărit, dar

de multe ori se organizează ierarhic „post factum“). În aceeaşi categorie găsim şi observaŃia

semistructurată, care este o soluŃie de compromis între cele două tipuri descrise mai sus.

54

d. În funcŃie de locul în care se desfăşoară cercetarea observaŃia poate fi: naturală versus de

laborator.

Design-ul cercetării care utilizează observaŃia ca metodă principală presupune respectarea unor

etape bine definite, şi anume: selectarea şi formularea temei, selectarea eşantionului şi obŃinerea

aprobărilor necesare desfăşurării activităŃii de cercetare, selectarea grupului de observatori (dacă

este necesar), culegerea datelor, analiza datelor şi raportul de cercetare.

1. Selectarea şi formularea temei de cercetare presupune fixarea şi explicarea scopurilor, ca şi a

structurii activităŃilor care urmează a se efectua. În abordările cantitative topica este riguros

fixată astfel încât de la început sunt precizate toate elementele care trebuie observate. Se definesc

categoriile, clasele care prezintă interes pentru studiu (comportamente, relaŃii etc.). Aceste

categorii se stabilesc de persoana care efectuează cercetarea în colaborare cu un grup de experŃi

din domeniul în care se înscrie tema studiului. În abordările calitative, în care se utilizează

preponderent observaŃia participativă, se fixează un model de lucru fără ca acesta să fie definit şi

definitiv de la început. De asemenea, categoriile şi faptele de observat nu sunt antefixate. În acest

caz, observaŃia înseamnă mai mult o explorare a zonei de cercetare, cu scopul de a delimita

categoriile de obsevaŃie.

2. Selectarea eşantionului şi accepte necesare desfăşurării activităŃii de cercetare. În cazul

opŃiunii pentru o abordare cantitativă, lotul de subiecŃi (sau unităŃile de observaŃie) se selectează

prin respectarea procedurilor clasice de eşantionare. În cazul abordărilor calitative, lotul de

subiecŃi nu se selectează în funcŃie de reguli statistice, dar trebuie să fie suficient de mare pentru

a permite îndeplinirea obiectivelor studiului.

3. Selectarea observatorilor. ObservaŃia este o metodă dificilă care nu poate fi utilizată decât de

persoane care dispun de o serie de calităŃi cum sunt: inteligenŃă şi experienŃă, informaŃii multiple

şi corecte asupra temei, flexibilitate şi capacitate de adaptare, abilitate de a colabora cu alŃii şi de

a urma planul de cercetare în amănunt fără a fi influenŃat de context sau de idei preconcepute,

obiectivitate, onestitate şi deschidere la ceilalŃi. Este important ca persoanele care lucrează cu

metoda observaŃiei să fie informaŃi de la început asupra caracteristicile specifice populaŃiei pe

care se face studiul. Înainte de a incepe lucrul propriu-zis se poate monta un studiu pilot pe

parcursul căruia se asigură familiarizarea cu unităŃile de observaŃie, se descriu soluŃii posibile la

conflicte posibile, se specifică modalităŃile de evitare a surselor de distorsiune a datelor, se fac

exerciŃii de dezvoltare a atenŃiei distributive, a flexibilităŃii şi adaptabilităŃii.

4. Colectarea datelor. În acest moment al studiului este foarte important să se asigure o relaŃie

corectă cu subiecŃii observaŃiei, conformă cu scopurile studiului şi cu metoda aleasă. Dificultatea

acestei etape este generată de relaŃia directă a cercetătorului cu subiectul cercetării. Înregistrarea

comportamentelor faŃă în faŃă cu cel observat poate genera reacŃii atipice. Ca urmare, utilizarea

reportofoanelor şi a camerelor video, mai mult sau mai puŃin mascate reprezintă cea mai bună

cale de a creşte validitatea şi fidelitatea informaŃiilor. Alte mijloace de fixare a informaŃiilor sunt

înregistrările narative şi scalele de evaluare.

Înregistrarea narativă este o descriere exhaustivă a evenimentelor. Pentru a obŃine o astfel

de înregistrare, se apelează la reportofoane, echipe complexe de cercetare, camere de filmat.

55

Hartup şi Lorenz (1974) au utilizat metoda observaŃiei pentru a determina comportamentele

de acceptare şi cele agresive în relaŃiile interumane. În acest scop ei au filmat diferite scene

de agresivitate. Analiza imaginilor le-a permis să formuleze două concluzii cu privire la

factorii generatori ai comportamentelor agresive. Acestea se datorează fie unor frustrări

relaŃionale şi atunci agresivitatea este descărcată asupra unei alte persoane, fie sunt generate

de trebuinŃe de acumulare (recuperare de obiecte) şi atunci violenŃa se focalizează pe obiecte.

Scalele de evaluare sunt de mai multe tipuri: scale nominale (cu două variante de răspuns: da

sau nu); check-list-urile; scale ordinale (ordonează evenimentele prin acordarea de ranguri);

scale de interval (acordă valoare comportamentelor prin precizarea distanŃei).

5. Analiza datelor şi raportul de cercetare este etapa finală în care prelucrarea informaŃiilor

culese se face fie prin metode cantitativ statistice, fie calitative interpretative. Raportul are

structura determinată de cerinŃele beneficiarilor cercetării.

Avantaje şi dezavantaje ale utilizării metodei observaŃiei (Krueger, 1983)

Avantajele utilizării metodei observaŃiei sunt:

• permite accesul la informaŃii în situaŃii în care alte metode nu sunt eficiente, cum ar fi

aceea în care subiecŃii nu pot da sau nu vor să dea informaŃii despre ei;

• procedura de selecŃie a subiecŃilor este simplă;

• permite descrierea evenimentelor aşa cum au ele loc în realitate;

• este relativ puŃin costisitoare.

Dezavantajele utilizării acestei metode sunt:

• nu poate fi folosită pentru determinarea comportamentelor unor grupuri mari;

• nu pot fi culese informaŃii despre trecut şi nu permite predicŃii;

• nu poate oferi date relevante despre frecvenŃa unui comportament;

• există anumite domenii în care nu poate fi utilizată, cum ar fi studiul relaŃiilor de cuplu;

• observatorul poate prezenta o sursă de eroare;

• rezultatele nu sunt generalizabile.

Observatorul ca sursă de erori. O serie de caracteristici ale observatorului pot genera informaŃie

distorsionată, sau falsă. În continuare prezentăm o parte din acestea:

• lipsa de abilitate. Erorile pot apărea din lipsa de abilitate sau de interes în tratarea

problemelor

• inconsistenŃa datelor de observaŃie. Apare în două moduri, fie din lipsa de abilitate a unui

observator de a rămâne constant în atitudine pe parcursul cercetării, fie când sunt

implicaŃi mai mulŃi observatori care nu pot face observaŃii uniform.

• atitudinea observatorului. Se referă la tendinŃa observatorului de a percepe situaŃii în

acord cu ideologia personală, producând o distorsionare a realităŃii.

• lipsa de cunoştinŃe. Observatorii nu dispun de informaŃii suficiente despre categoriile

implicate în cercetare.

• probleme în înregistrarea şi analiza datelor. Faptele pot să nu fie înregistrate în acord cu

realitatea şi analiza poate fi non-sistematică şi subiectivă.

56

• lipsa de familiaritete cu grupul observat. Observatorul poate să nu fie familiarizat

suficient cu unităŃile de cercetare.

• distorsionarea informaŃiilor. InformaŃiile despre fenomenele sau procesele care fac

obiectul cercetării sunt distorsionate de faptul că observatorul se implică şi devine

subiectiv sau pentru că respondenŃii trebuie să acŃioneze într-o situaŃie artificială.

• aşteptările, ca sursă de eroare. Aşteptările privitoare la mulŃimea răspunsurilor şi direcŃia

lor conduce la erori de înregistrare.

ModalităŃi de prevenire a erorilor

Este necesar un efort susŃinut al observatorului pentru a evita apariŃia erorilor. Respectarea

câtorva reguli poate asigura un grad crescut de obiectivitate informaŃiilor, şi anume:

• respectarea design-ului de cercetare;

• selecŃia riguroasă a operatorilor (a observatorilor). Cu această metodă se poate lucra doar

de către cercetători care sunt interesaŃi de tema, dispun de abilităŃile necesare (spirit de

observaŃie, capacitatea de concentrare a atenŃiei ş.a.);

• corectitudinea instructajului operatorilor. Un instructaj corect asigură informaŃii complete

asupra tuturor aspectelor proiectului;

• supravegherea observatorilor. Presupune identificarea erorilor care apar pe parcurs,

soluŃii concrete la situaŃiile problematice.

Rezumat – Metoda „eşantionării”

Tehnicile de eşantionare presupun definirea a patru concepte şi anume: populaŃie generală, cadru

de eşantionare, eşantion, element. PopulaŃia generală este reprezentată de toŃi subiecŃii care

prezintă calitatea care ne interesează în studiu (toŃi studenŃii din facultatea Z). Cadrul de

eşantionare este o modalitate de restrângere a populaŃiei în funcŃie de un criteriu stabilit

(prezenŃa într-o bibliotecă). Eşantionul este o populaŃie numeric selectată dintre acei care sunt

incluşi în cadrul de eşantionare (primii zece studenŃi din bibliotecă). Element este un

reprezentant al grupului selecŃionat (un student z).

Posibilitatea de a generaliza rezultatele obŃinute pe un grup stabilit conform regulilor eşantionării

depind de gradul de reprezentativitate. AmeninŃarea majoră a reprezentativităŃii eşantionului este

dată de factorii de distorsiune („biais“). Un eşantion distorsionat este acela în care distribuŃia

caracteristicilor subiecŃilor este sistematic diferită de aceea existentă la întreaga populaŃie Ńintă.

(un eşantion alcătuit din 80% bărbaŃi şi 20% femei este distorsionat dacă reprezintă un segment

dintr-o populaŃie în care avem 20% bărbaŃi şi 80% femei). Eşantioanele sunt de două tipuri:

probabilistice şi nonprobabilistice.

57

1. Definirea conceptului de „eşantionare“

Cercetările experimentale se constituie „în baza unei idei, a unei ipoteze care este o întrebare

adresată unei zone precise din realitate“ (Francis Bacon). Experimentul ca metodă specifică

acestui tip de cercetare este un mod de analiză care permite miniaturizarea situaŃiilor de viaŃă.

Sunt cunoscute diferite design-uri de cercetare specifice acestei abordări:

• Design-uri elementare (de bază) – presupun un singur factor de variaŃie;

• Design-uri factoriale (multifactoriale) – presupun mai mulŃi factori de variaŃie (Radu, 1993).

Cercetările descriptive au ca scop principal descrierea comportamentului în contextul în care se

desfăşoară în mod obişnuit şi metoda cea mai adecvată este observaŃia. Un al doilea scop al

cercetărilor descriptive este identificarea relaŃiilor care se stabilesc între diferitele variabile de

comportament sau între aceste variabile şi mediul ca factor generator de schimbare. Descriind

aceste comportamente, se stabilesc bazele de date necesare pentru predicŃie. Metoda cea mai

adecvată în predicŃie este studiul corelaŃional. Acestv tip de studii permite evaluarea evoluŃiei

diferitelor variabile, evaluarea modalităŃilor de asociere, de covarianŃă a variabilelor. În cazul

acestor cercetări se pot identifica relaŃii predictive prin măsurarea covarianŃei existente în mod

natural între variabile sau însuşiri. Exemple: stabilirea relaŃiei emotivitate – performanŃă în

examenele de preselecŃie profesională; determinarea rolul disfuncŃiilor sexuale în ruptura

relaŃiilor de cuplu.

Metodele utilizate în aceste studii sunt testul şi ancheta. Ancheta se poate realiza prin oricare din

cele două tehnici ale sale: chestionarul şi interviul. Tehnicile anchetei obligă la respectarea unor

reguli identice privitoare la selecŃia subiecŃilor, stabilirea validităŃii şi fidelităŃii datelor etc.

SelecŃia subiecŃilor sau a participanŃilor la cercetare se numeşte eşantionare. Rezultatul final al

acestei operaŃii este alcătuirea unui grup de persoane, eşantion de populaŃie, care îndeplinesc o

serie de calităŃi care sunt importante pentru tema studiată. Eşantionarea presupune o serie de

tehnici care trebuie urmate intocmai pentru ca rezultatele studiului să fie valide.

Să presupunem că am optat pentru un tip de populaŃie, sau o populaŃie-Ńintă, cum ar fi copii sau

bătrâni, sau arhitecŃi sau elevi cu care să lucrăm pentru a valida o serie de ipoteze. În continuare

trebuie să stabilim cu care persoane din acest grup mare lucrăm în cadrul studiului. Determinarea

acestui grup presupune selecŃia unui eşantion de respondenŃi, eşantion reprezentativ pentru

întreaga populaŃie din care ei fac parte. Procedurile de selecŃie ale unui eşantion sunt identice,

indiferent dacă populaŃia – Ńintă este formată din toŃi membrii unei comunităŃi, Ńări, întreprinderi

etc. Conceptele specifice care se utilizează în operaŃia de selecŃie a unui eşantion sunt

următoarele:

• PopulaŃia – este conceptul cu sfera cea mai largă şi denumeşte toate persoanele care

prezintă (au) calitatea care interesează în studiu. De exemplu: toŃi studenŃii din România,

toŃi studenŃii UniversităŃii Titu Maiorescu. Un recensământ adună informaŃii de la

întreaga populaŃie. Într-o anchetă, pentru eficienŃă, se va selecta un subset, un grup care

să fie reprezentativ pentru întreaga populaŃie. Cel mai frecvent, populaŃia este un concept

ipotetic.

58

• Cadrul eşantionului – este o listă cu membrii populaŃiei care au calitatea pe care urmează

să o cercetăm; de asemenea, este o modalitate de restrângere a populaŃiei în funcŃie de un

criteriu.

• Eşantionul – este subsetul de populaŃie limitat de un cadru. Dacă de exemplu ne

interesează atitudinea studenŃilor faŃă de serviciile oferite de bibliotecă, cadrul de

eşantionare poate fi lista studenŃilor care vizitează biblioteca. Listă care se obŃine din

registrul bibliotecii şi care reprezintă un cadru care limitează un eşantion din populaŃia

generală a universităŃii. Pentru a obŃine informaŃii cât mai corecte este de dorit să apelăm

la o serie de criterii suplimentare, cum ar fi eliminarea studenŃilor înscrişi recent. ReŃinem

faptul că validitatea rezultatelor obŃinute pe un eşantion comparativ cu caracteristicile

generale ale populaŃiei depind de corectitudinea aplicării tehnicilor de eşantionare.

• Elementul – este o denumire dată fiecărui membru al populaŃiei. Selectarea acestor

elemente (persoane) reprezintă scopul tehnicilor de eşantionare.

Spre exemplu:

• PopulaŃia = toŃi studenŃii universităŃii Titu Maiorescu (să considerăm numeric

1000 de persoane).

• Cadrul eşantionului = studenŃii care frecventează biblioteca universităŃii (să

considerăm numeric 500 de persoane)

• Eşantionul = o parte din studenŃii înscrişi în lista cititorilor (să considerăm

numeric 100 de persoane).

• Element = un student care citeşte cărŃi în bibliotecă (numeric 1)

Validitatea datelor obŃinute prin analiza rezultatelor unui eşantion este dată de măsura în care

aceste date (informaŃii) reprezintă întreaga populaŃie. Scopul unei cercetări este descrierea

caracteristicilor populaŃiei generale şi nu ale eşantionului pe care se face studiul.

Posibilitatea de a generaliza rezultatele obŃinute pe un eşantion asupra întregii populaŃii depinde

de gradul de reprezentativitate a eşantionului. Caracteristicile elementelor (ale persoanelor) care

alcătuiesc populaŃia sunt distribuite diferit. FrecvenŃa cu care ele sunt prezente la populaŃie este

relativă şi variabilă. Un eşantion este reprezentativ atunci când repartiŃia caracteristicilor lui

corespunde repartiŃiei caracteristicilor populaŃiei. Un pericol important al reprezentativităŃii este

eroarea de eşantionare. Aceasta apare atunci când distribuŃia caracteristicilor populaŃiei este

sistematic diferită faŃă de populaŃia-Ńintă. Există două surse de erori:

• Erori de selecŃie – apar atunci când procedurile utilizate pentru a obŃine un eşantion conduc

la o reprezentare disproporŃionat de mare sau mică a unui segment din populaŃie;

• Erori generate de întrebare – datorate construcŃiei greşite a chestionarului.

59

2. Tipuri de eşantionare.

Cele mai frecvente tipuri de eşantionare utilizate sunt cele neprobabilistică şi probabilistică.

Eşantionarea neprobabilistică. În acest tip de selecŃie nu există o cale de estimare a probabilităŃii

pe care o are un element pentru a fi inclus în eşantion. Ca procedură presupune alegerea la

întîmplare a unui grup dintr-o populaŃie. Nu există nici o garanŃie că fiecare element are şansa de

a fi inclus în eşantion. Avantajul principal al eşantionării neprobabilistice este timpul scurt de

formare a grupului de subiecŃi. Eşantionarea neprobabilistă poate fi de două tipuri, întâmplătoare

şi jurizată.

• Eşantionare neprobabilistică întâmplătoare. ParticipanŃii la cercetare răspund criteriilor de

disponibilitate şi voluntariat. Problema care se pune în acest tip de eşantionare este aceea

a gradului de reprezentativitate. Se impune să obŃinem informaŃii suplimentare despre

populaŃie pentru a putea aprecia dacă rezultatele obŃinute sunt sau nu reprezentative. Ca o

regulă generală, se consideră eşantionarea întîmplătoare ca fiind eronată atâta timp cât nu

avem dovezi certe care să confirme rezultatele obŃinute în studiu.

• Eşantionare neprobabilistică jurizată. Jurizarea presupune prezenŃa unui grup de experŃi

care selectează elementele eşantionului. Astfel, persoanele selectate întrunesc o serie de

calităŃi care-i fac apŃi de a face parte din eşantion (selecŃia şi aprecierea prezenŃei/

absenŃei calităŃilor aparŃin unui grup de experŃi, cum ar fi profesori, lideri de grup).

Eşantionarea probabilistică. Pentru a avea certitudinea validităŃii rezultatelor unei cercetări se

apelează la o selecŃie a subiecŃilor cu metode probabiliste. Aplicând aceste metode se poate

discuta de un eşantion reprezentativ şi cercetătorul poate preciza pentru fiecare element al

populaŃiei probabilitatea de a fi inclus într-un eşantion. Se definesc trei tipuri de eşantionare de

acest tip şi anume: eşantionarea simplu randomizată (prin tragere la sorŃi); eşantionarea stratificat

randomizată (populaŃia este împărŃită în „straturi“ şi pentru fiecare strat se realizează o

eşantionare simplu randomizată; eşantionarea multistadial randomizată (cluster), care presupune

o selecŃie indirectă prin selecŃia grupurilor cărora subiecŃii aparŃin. Radu (1993) menŃionează şi

eşantionarea randomizat multifazică. În acest caz se selectează iniŃial un eşantion de dimensiuni

mari pe care se realizează unele faze ale cercetării extensive, pe urmă din acest eşantion se

selectează un altul mai mic pentru realizarea altor faze de cercetare cu caracter mai intensiv.

(Pentru amănunte vezi I. Radu şi colaboratorii, (1993), Metodologie psihologică şi analiza

datelor).

Toate tipurile probabilistice de eşantionare presupun existenŃa unui cadru de eşantionare (o listă

cu toate persoanele sau elementele, care îndeplinesc statutul impus de cercetare), numerotarea

reală sau fictivă a acestor elemente şi selecŃia elementelor de investigat sau aplicarea seriilor de

numere aleatoare.

• Eşantionarea simplu randomizată este o tehnica de bază a eşantionării probabilistice şi

este utilizată în cadrul celorlalte tipuri. Aplicarea acestui tip de selecŃie a participanŃilor la

cercetare asigură şanse egale tuturor persoanelor. Tehnica presupune utilizarea tabelelor

cu numere întâmplătoare. (Procedura de selecŃie este descrisă de prof. Septimiu Chelcea,

60

în volumul „Chestionarul în investigaŃia sociologică“, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti 1975, pg. 62-68).

O problemă care apare frecvent se referă la numărul optim de subiecŃi pentru ca

eşantionul să fie reprezentativ. Nu există un „număr de aur“, dimensiunea sau mărimea

eşantionului depinde de omogenitatea/eterogenitatea populaŃiei de bază. Exagerând,

putem spune că în cazul în care ar exista o populaŃie foarte omogenă, putem lucra cu 1-2

subiecŃi. Pentru o populaŃie foarte eterogenă, în care fiecare individ este diferit total de

ceilalŃi, ar trebui să lucrăm cu întreaga populaŃie, căci populaŃia se suprapune

eşantionului. În realitate, gradul de omogenitate al unei populaŃii se plasează în zona

medie.

O altă problemă care se pune este gradul de corespondenŃă a datelor obŃinute pe un

eşantion cu rezultatele care s-ar obŃine pe întreaga populaŃie. Cu siguranŃă rezultatele

obŃinute pe un eşantion nu vor corespunde întru totul celor care s-ar obŃine dacă am putea

face un studiu pe întreaga populaŃie. Ca urmare, se calculează marja de eroare, între

rezultatele obŃinute pe eşantion şi posibilele rezultate ale întregii populaŃii. Marja de

eroare este determinată de dimensiunea eşantionului, deoarece (cu cât acesta este mai

mare cu atât eroarea este mai mică). Eroarea estimărilor se reduce atunci când creşte

numărul de persoane incluse în eşantion şi este dependentă şi de gradul de validitate şi

fidelitate al probelor utilizate (sau de precizia măsurătorilor).

Reprezentativitatea procedurală este dată de dimensiunea eşantionului (unui eşantion

mare îi corespunde o marjă de eroare mică) şi depinde şi de încrederea în precizia

procedurilor şi măsurătorilor efectuate. Ca principiu general, diferenŃele absolute ale

procentajelor (10% sau 12%, de exemplu) nu sunt direct interpretabile, ci doar în funcŃie

de marja de eroare şi de valorile erorilor cauzate de proceduri.

• Eşantionarea stratificat randomizată. Pentru a selecta un eşantion respectând această

procedură un prim pas constă în divizarea (fictivă) a întregii populaŃii în două, trei sau

mai multe subpopulaŃii denumite straturi. Pasul următor constă în aplicarea procedurilor

de randomizare simplă pentru fiecare strat în parte. În această etapă trebuie respectate

două reguli şi anume: selectarea unui eşantion pentru fiecare strat şi dimensiunea

populaŃiei din strat să fie direct proporŃională cu dimensiunea eşantionului. Această

procedură este eficientă atunci când straturile sunt reprezentate de segmente omogene de

populaŃie. Este utilizată când dorim să obŃinem o reprezentativitate crescută a

eşantionului prin verificarea rezultatelor obŃinute pe subeşantioane. Numărul de subiecŃi

incluşi în eşantion nu este necesar să fie mult mai mare faŃă de un eşantion randomizat

simplu.

• Eşantionarea multistadial randomizată. Utilizând acest tip de selecŃie, eşantionul

obŃinut nu este alcătuit din elemente individuale, ci din agregate, clusteri, grupări de

elemente, conform cadrului de eşantionare corespunzător.

61

Rezumat – ancheta, metoda chestionarului şi metoda interviului

Ancheta este o metodă descriptivă de culegere a datelor. Literatura de specialitate menŃionează

mai multe clasificări ale anchetelor. Singly (1998) diferenŃiază între chestionar, interviul de

producere a datelor şi interviul comprehensiv. Oppenheim (1992) clasifică anchetele în funcŃie

de modalităŃile de obŃinere a datelor: chestionarul, interviul comprehensiv, interviul prin telefon,

interviul prin mail. Chestionarul este metoda cea mai comună de anchetă foarte utilizat deoarece

prezintă o serie de avantaje, dintre care cel mai important este timpul relativ scurt de culegere a

datelor. ConstrucŃia chestionarului presupune o serie de etape: pregătirea, construcŃia variantei

primare, analiza critică, modificarea erorilor de construcŃie, pretestarea sau testarea pilot,

revizuirea şi construcŃia variantei finale.

Interviul poate fi considerat o variantă orală a chestionarului. Interviurile se clasifică în funcŃie

de mai multe criterii. Dintre acestea reamintim: a. nivelul de structurare al conŃinutului

(structurat, specific cercetărilor cantitative şi nestructurat, specific cercetărilor calitative); b.

nivelul de standardizare al răspunsurilor (standardizat cu răspunsuri prestabilite, nestandardizat

cu răspunsuri deschise); c. numărul de persoane intervievate (respondent unic, doi respondenŃi,

grup de respondenŃi); d. frecvenŃa aplicărilor (interviuri unice şi panel). Mai există o serie de

interviuri utilizate cu scopuri bine precizate cum ar fi interviuri analitice, diagnostice,

etnografice, Delphi ş.a.

1. Ancheta

Ancheta este o metodă frecvent utilizată în ştiinŃele sociale, fie ca unic instrument, fie împreună

cu alte metode. Dacă observaŃia permite formularea de deducŃii privitoare la comportamentele

generate de un anumit context, studiile în care se utilizează ancheta permit accesul la informaŃii

care pot explica evoluŃia acestora. Metafora care exprimă demersul observaŃional este: „Dacă

vrei să ştii cum va reacŃiona o persoană uită-te la ea!“. În timp ce metafora corespunzătoare

pentru anchetă este: „Dacă vrei să ştii ce gândesc oamenii, întreabă-i“. Pentru a obŃine rezultate

valide anterior debutului anchetei este necesar să se se precizeze design-ul de cercetare,

caracteristicile populaŃiei cu care se va lucra, modalităŃile de prelucrare a datelor. Spre exemplu,

dacă se efectuează un studiu privitor la preferinŃele pentru ciocolată este obligatoriu să stabilim:

care sunt caracteristicile participanŃilor la cercetare şi care sunt criteriile de selecŃie a lor; cum va

decurge ancheta, ce tehnici sunt mai adecvate pentru populaŃia studiată (chestionar sau interviu) ;

ce alte metode se vor folosi; care este design-ul de cercetare (se lucrează individual, în grup) ;

cum evităm răspunsurile dezirabile social (Dezirabilitatea socială se referă la posibilitatea ca

participanŃii la o anchetă să răspundă aşa cum este de dorit din punct de vedere social şi nu aşa

cum cred, inŃeleg ei o anumită problemă.). Este absolut necesar ca inainte de a debuta un studiu

să existe răspunsuri clare referitoare la caracteristicile eşantionului şi a modalităŃilor optime de

62

eşantionare, ca şi a caracteristicilor design-ului de cercetare pentru ca rezultatele obŃinute să fie

valide şi fidele. Indiferent de scop, ancheta utilizează un set de întrebări (sau itemi)

predeterminate care se aplică tuturor subiecŃilor. Răspunsurile orale sau scrise sunt principalele

rezultate ale acestui tip de cercetare. Ca limită menŃionăm posibilitatea construcŃiei defectuoase a

întrebărilor. În mod obişnuit, conŃinutul şi structura întrebărilor sunt stabilite „în orb“, pe baza

unor informaŃii documentare, ceea ce face posibil ca întrebările deduse astfel să nu fie adecvate

populaŃiei căreia i se adresează ancheta. Pentru a evita acest viciu de procedură se apelază la un

studiu – pilot în care se verifică nivelul de adecvare al întrebărilor.

2. Metoda chestionarului

Chestionarul este o metodă frecvent utilizată în ştiinŃele sociale. El poate fi administrat fie direct

de operator, fie prin poştă. Principala calitate a chestionarului constă într-o mai mare

obiectivitatea a rezultatelor, în măsura în care răspunsurile primite teoretic nu sunt influenŃate de

operator.

Structura chestionarului. Orice chestionar trebuie să cuprindă trei secvenŃe, fiecare având un rol

bine definit: scrisoarea introductivă, instrucŃiunile de aplicare şi chestionarul propriu-zis.

Scrisoarea introductivă cuprinde o serie de informaŃii despre scopul şi semnificaŃia socială a

studiului, informaŃii privitoare la sponsor, garantarea confidenŃialităŃii răspunsurilor (în cazul în

care acestea sunt anonime), explicaŃii cu privire la modalităŃile de răspuns. În funcŃie de

necesităŃile studiului se pot insera o serie de întrebări care să ofere informaŃii privitoare la vărsta,

ocupaŃie, sex, localitate etc.

InstrucŃiunile de aplicare sunt cuprinse fie în scrisoarea introductivă, fie ele reprezintă o secvenŃă

de sine stătătoare. Ele cuprind principiile de bază ale cercetării. De exemplu, faptul că

răspunsurile trebuie să corespundă opiniilor personale, că nu există răspunsuri bune sau greşite,

că trebuie completat chestionarul în totalitate şi returnat la o anumită dată (dacă chestionarul se

trimite prin poştă).

Chestionarul propriu-zis reprezintă totalitatea întrebărilor sau a itemilor la care trebuie să se

răspundă. Pentru a fi eficient trebuie să se respecte regulile privitoare la format şi conŃinut.

Formatul chestionarului se referă la modul de prezentare a întrebărilor. În mod obişnuit

întrebările sunt listate de la cele mai simple la cele mai complexe într-o ordine logică, de la

întrebări impersonale sau neutre la întrebări personale, de la întrebări nespecifice la întrebări

specifice. Se utilizează formula ordonare „pâlnie“, atunci când chestionarul începe cu întrebări

simple şi gradul de dificultate creşte pe măsură ce ne apropiem de sfârşit. Este o trecere treptată

de la simplu la complex. Se utilizează şi formula opusă „pâlnie întoarsă“, dacă există o

justificare logică a acestei prezentări. De asemenea, este recomandabil să se utilizeze întrebările

contingente sau pregătitoare (De exemplu: Cât de des citiŃi Biblia ?) urmate de întrebări directe

(De exemplu: De câte ori citiŃi Biblia pe săptămână ?).

ConŃinutul întrebărilor. Becker (1996), Vlahos, (1984) sistematizează criteriile de care trebuie să

se Ńină cont în construcŃia întrebărilor. Acestea sunt: a. relevanŃa (conŃinutul întrebărilor trebuie

63

să fie corelate temei de cercetare); b. simetria (fiecare întrebare va face referinŃă la un unic aspect

al cercetării şi numai la unul); c. claritatea şi simplitatea (întrebările trebuie formulate în limbaj

uzual, nu în jargon şi fără academisme); d. limbajul (se utilizează expresii uzual folosite de

populaŃia căreia îi este adresat chestionarul).

Dimensiunea sau numărul optim de întrebări într-un chestionar este o problemă frecvent întâlnită

în construcŃia acestora. „Regula de aur“ este următoarea: se vor utiliza un număr cât mai mic de

întrebări, dar suficient de mare pentru a surprinde tema cercetată. ReŃinem că dimensiunile

chestionarelor diferă în funcŃie de scopul cercetării şi de metodologia utilizată. Astfel, numărul

cel mai mare de întrebări este prezent în chestionarele de opinie tip omnibus, chestionare cu

întrebări deschise care urmăresc să obŃină informaŃii multiple din domenii multiple.

Tipuri de întrebări. Se poate face o primă clasificare în funcŃie de relaŃia dintre conŃinut şi tema

studiului. În funcŃie de acest criteriu există trei tipuri de întrebări, primare, secundare şi terŃiare.

Întrebările primare sunt direct corelate cu tema studiului, fiecare se referă la un aspect al

problemei. Ele pot fi independente sau se pot completa unele pe altele. Exemple sunt întrebările

de contingenŃă şi cele directe.

Întrebările secundare nu sunt direct corelate cu tema dar sunt folosite pentru a verifica

consistenŃa sau validitatea probei.

Întrebările terŃiare au mai degrabă rolul de a detensiona sau a crea momente de relaxare pe

parcursul completării chestionarului. Ele sunt frecvent utilizate şi sunt plasate de obicei înainte

de o întrebare dificilă sau imediat după.

Un alt criteriu de clasificare priveşte adresabilitatea întrebării. În funcŃie de acesta avem

întrebări directe (Câte Ńigări fumaŃi pe zi ?) şi întrebări indirecte (Câte Ńigări credeŃi că fumează

un fumător „înrăit“ pe zi?). Acestea din urmă presupun evaluarea comportamentelor altora.

Această evaluare are un unic criteriu propriile comportamente ale respondentului (Câte Ńigări

credeŃi că fumează pe zi un fumător ?). Acest tip de întrebare se foloseşte atunci când se

presupune că subiecŃii vor avea reŃineri în a răspunde direct la problemele în discuŃie.

O categorie aparte de întrebări sunt cele sugestive. Ele sugerează prin modul de formulare

răspunsul dorit. Astfel de întrebări se utilizează mai mult în sociologie şi doar în condiŃii speciale

sub un control strict.

În funcŃie de tipul de răspuns se pot descrie două tipuri de chestionare: întrebări cu răspunsuri

fixe (antestabilite) sau întrebări cu răspunsuri deschise. Acest al doilea tip oferă un număr mare

de informaŃii, dar există o serie de dificultăŃi care apar: datorită numărul mare şi variat de

răspunsuri care se obŃin şi care presupun efort de prelucrare şi sistematizare, şi prin urmare o

semnificativă investiŃie de timp. În plus, apar frecvent răspunsuri nerelevante şi care nu pot fi

interpretate.

Formularea răspunsurilor. PosibilităŃile de răspuns (ante-fixate) pot fi diverse, dar trebuie

respectată regula exclusivităŃii, a unidimensionalităŃii şi exhaustivităŃii categoriilor.

Exclusivitatea categoriilor cere ca itemii formulaŃi să fie independenŃi şi reciproc exclusivi

pentru a nu crea dificultăŃi de opŃiune datorate suprapunerii sensurilor. Unidimensionalitatea se

referă la faptul că variantele alese trebuie să aparŃină toate unui unic concept. Exhaustivitatea se

64

referă la faptul că răspunsurile propuse de autorul chestionarului trebuie să acopere toate

variantele posibile de răspuns. Varianta „Altele“ adăugată la sfârşitul unei serii de răspunsuri are

tocmai scopul de a acoperi variantele la care autorul poate nu s-a gândit. Se utilizează diferite

variante de răspunsuri cum ar fi:

• scale cu răspunsuri numerice;

• scale cu răspunsuri verbale;

• scale de discriminare crescătoare;

• scale cu răspunsuri grafice;

• scale cu răspunsuri grafic numerice (combinaŃie de simboluri grafice cu cifre);

• scale cu răspunsuri pe scale termometru;

• scale cu răspunsuri figurale;

• scale cu răspunsuri pe scale Likert;

• răspunsuri pe scale cu ranguri.

Etapele construcŃiei chestionarului. Chestionarele, ca şi proiectele de interviu se construiesc

după anumite reguli care trebuie respectate pentru ca rezultatele obŃinute prin utilizarea acestora

să fie valide.

În etapa de pregătire se decide asupra tipului de chestionar, conŃinutului şi tipurilor de răspuns.

Etapa de construcŃiei primei variante constă în construcŃia unei colecŃii de întrebări (sau itemi)

mai multe decât estimăm că ar fi necesari, care surprind atât aspectele specifice cercetării, dar şi

informaŃii mai puŃin specifice (întrebările secundare şi terŃiare). În această etapă este necesar să

stabilim odată cu itemii şi modalităŃile de prelucrare a răspunsurilor. Această primă variantă se

analizează şi se elimină întrebările neadecvate sau construite greşit.

Etapa analizei critice a chestionarului presupune analiza itemilor de către specialişti, care pot

interveni sugerând modificarea unora, adăugarea altora etc.

Etapa de reexaminare şi modificare constă în analiza observaŃiilor făcute de experŃi şi, dacă sunt

necesare schimbări în structura chestionarului, acestea se vor face acum.

Etapa pretestării (sau testarea pilot). În majoritatea cazurilor se consideră necesară o etapă de

pretestare. În acest scop se aplică chestionarul pe un lot mic şi se analizează răspunsurile

obŃinute.

Etapa de revizuire a chestionarului. Dacă după pretestare se constată erori majore atunci se

revine la etapa întâia.

Etapa definitivării chestionarului. Foarte importantă în această etapă este revizuirea conŃinutului

itemilor, dar tot atât de importantă este prezentarea chestionarului din punctul de vedere al

formatului, corectitudinii instructajului etc.

În ultimele două etape se verifică chestionarul prin raportare la scopul studiului, ceea ce

presupune verificarea:

• dimensiunii chestionarului (este chestionarul prea mare sau prea mic?);

• ariei de acoperire a itemilor (acoperă toate problemele ?);

• utilităŃii fiecărei întrebări, ca şi posibilitatea de a adăuga altele;

65

• formulării şi a clarităŃii conŃinutului ca şi dacă întrebările prin conŃinut respectă criteriile

de etică ale relaŃiei cercetător-cercetare-respondent;

• formei chestionarului (se verifică dacă există spaŃiu suficient alocat pentru răspuns, în

special în cazul întrebărilor deschise şi dacă răspunsurile pe care le propunem sunt uşor

de înŃeles, exhaustive, unidimensionale şi exclusive);

• limbajului utilizat în chestionar (corespunde nivelului intelectual al respondenŃilor şi

vocabularului acestora?);

• formatului şi prezentării itemilor (caracterele literelor, ordonarea în pagină, culoarea

hârtiei şi a literelor);

• informaŃiilor care se cer (dacă sunt suficiente prin raportare la scopul cercetării).

Avantaje şi limite ale chestionarului. Bailey, 1982, Kidder, 1981, Moser & Kalton, 1971, Selltiz,

1979 ş.a. enumeră o serie de avantaje şi limite ale utilizării chestionarului în cercetare.

Avantajele metodei sunt următoarele:

• pot fi aplicate cu uşurinŃă acoperind zone mari, căci pot fi trimise subiecŃilor prin poştă;

• se poate păstra anonimatul respondenŃilor;

• permite colectarea unui număr mare de informaŃii în timp scurt;

• anulează sau reduce posibilitatea răspunsurilor false datorate prezenŃei operatorului;

răspunsurile dându-se în scris, gradul de sinceritate al respondenŃilor este mai mare.

• este o metodă stabilă, consistentă, prin urmare permite măsurători stabile, constante şi

valide;

Limitele metodei sunt următoarele:

• nu permite culegerea altor informaŃii în plus faŃă de cele cuprinse în chestionarul iniŃial;

• nu se pot determina cauzele unui anumit răspuns;

• identitatea respondentului şi condiŃiile în care a răspuns la chestionar nu se cunosc cu

certitudine.

3. Metoda interviului

Interviul poate fi definit prin raportare la chestionar ca fiind o variantă orală a chestionarului. Se

descriu două etape ale desfăşurării interviului. O etapă pregătitoare (în care se fixează scopurile,

se selectează întrebările în funcŃie de tema studiului şi se contactează persoanele care vor fi

intervievate) şi etapa interviului propriu-zis, care reprezintă o discuŃie sistematică şi ordonată

controlată de intervievator pentru a evita distorsionările informaŃiei.

Folosit atât în studiile calitative cât şi în cele cantitative, interviul prezintă unele caracteristici

specifice fiecărui tip de cercetare. În studiile calitative interviul este utilizat preponderent în

varianta nestandardizată (interviul intensiv, interviul focalizat). În studiile cantitative se

utilizează în special interviurile structurate.

Tipuri de interviu

66

Clasificarea interviurilor se face în funcŃie de mai multe criterii, cum sunt: nivelul de structurare

a conŃinutului; nivelul de standardizare a răspunsurilor; numărul de persoane intervievate;

frecvenŃa aplicărilor.

În funcŃie de nivelul de structurare a conŃinutului, interviurile pot fi:

• interviurile structurate se caracterizează printr-o procedură strictă, presupun

construirea şi respectarea unui ghid asemănător cu un chestionar şi sunt specifice

cercetărilor cantitative. Sunt de fapt „chestionare citite“ de către operator şi construite

de cercetător. Utilizarea acestui tip de interviu nu va permite obŃinerea de informaŃii

suplimentare celor iniŃial gândite, iar operatorul este un „soi de robot“.

• Interviurile nestructurate nu presupun o procedură strictă de derulare. Nu există

restricŃii în formularea întrebărilor, la fel cum nu este absolut necesară respectarea

unei ordonări stricte a acestora. Intervievatorul dispune de o structură a întrebărilor în

care se poate mişca liber. Este utilizat frecvent în abordările calitative.

• Interviurile semi-structurate reprezintă o variantă intermediară între cele două

descrise mai sus în alcătuirea ghidului de interviu fiind precizate o serie de întrebări

obligatorii (eventual cu răspunsuri prestabilite) dar permite şi construirea pe parcurs a

altor întrebări care să lămurescă diferite aspecte care apar pe parcurs.

În funcŃie de nivelul de standardizare a răspunsurilor, interviurile pot fi:

• standardizate. Fiecare întrebare are o serie de răspunsuri prestabilite dintre care

persoana intervievată va alege pe cel care corespunde cel mai bine opŃiunilor sale.

Interviul direct (standardizat) vizează un nivel precis. Opiniile de suprafaŃă sunt cele mai

accesibile şi de aceea aceste interviuri permit disimularea esenŃialului (ex: rateuri de

exprimare etc.), iar analiza de continut se va reduce şi ea la un anumit nivel de suprafaŃă.

• nestandardizate. Acest tip de interviu presupune întrebări cu răspunsuri deschise.

RespondenŃii formulează răspunsurile care vor fi notate de intervievator.

În funcŃie de numărul de respondenŃi, interviurile pot fi:

• Interviuri cu o persoană, interviul presupune doi participanŃi, intervievator şi

respondent sau intervievat.

• Interviuri de grup. În cazul interviurilor în grup avem două situaŃii : fie grup mic două

persoane (soŃ-soŃie, mamă-fiică), fie grup mai mare, cum ar fi o grupă de studenŃi. În

acest al doilea caz, răspunsurile se dau în scris. Fiecare participant la grup primeşte o

foaie de hârtie pe care notează răspunsurile. A nu se confunda interviul în grup cu

grupul de discuŃie, asupra carateristicilor căruia vom reveni.

În funcŃie de frecvenŃa aplicărilor interviurile sunt:

• Unice sunt cele în care se discută o singură dată cu persoana intervievată.

• Panel sunt cele în care intervievatorul revine odată sau de mai multe ori la aceeaşi

persoană. Ele sunt tipice pentru studiile longitudinale şi studiile panel. Abordările

calitative utilizează doar interviurile unice.

67

În continuare vom aminti o serie de interviuri care se deosebesc prin scopul urmărit şi implicit

prin conŃinut.

• Interviurile analitice se bazează pe o teorie şi au ca scop analiza conceptelor specifice

acesteia, a relaŃiilor sociale şi a evenimentelor prin prisma teoriei respective. Acest tip de

interviu este specific psihologiei clinice.

• Interviurile diagnostice sunt cunoscute şi sub numele de anamneze şi urmăresc să obŃină

descrierea evenimentelor majore de pe parcursul vieŃii şi permit o diagnoză a individului fie

utilizat independent, fie în combinaŃie cu o serie de instrumente diagnostice.

• Interviurile etnografice. Dezvoltat la început ca un instrument tipic al etnografiei şi

antropologiei, acest tip de interviu este preluat ulterior de psihologia socială şi sociologie. El

permite studiul structurilor culturale şi a comportamentelor arhetipale. Permit descrierea

caracteristicilor comportamentale, a simbolurilor utilizate, stabilirea relaŃiilor dintre simboluri

şi comportamente şi în general explicarea sensurilor comportamentelor tipice unei culturi. În

mod obişnuit, se lucrează cu informatori, adică persoane care deŃin informaŃii corecte şi

multiple asupra situaŃiei care este subiect de cercetare. DiscuŃiile cu aceşti experŃi permit

obŃinerea unei imagini valide a structurii sociale. Este o metodă calitativă întrutotul.

• Inteviurile Delphi sunt o variantă a interviului etnografic aplicat într-un studiu multifazic.

Se lucrează cu experŃi care oferă informaŃii, emit judecăŃi şi predicŃii. Intervievatorul sau

cercetătorul reuneşte aceste informaŃii într-o structură logică explicativă.

• Interviurile centrate (focalizate) presupun o discuŃie semistructurate pe o temă bine

precizată şi interviuri de grup. Avantaje: intervievatorul este un modelator, subiecŃii au o

libertate totală de răspuns, iar acest tip de interviu permite obŃinerea unor informaŃii specifice

şi complexe.

• Interviurile narative au apărut în 1937 şi au ca scop descrierea structurilor comunitare. Se

cere subiecŃilor să descrie o serie de situaŃii care exemplifică specificul relaŃiilor dintre

membrii comunităŃii sau dintre aceştia şi liderii grupului.

• Interviurile convergente Sunt interviuri nestructurate care se folosesc în terapiile de

familie. În mod obişnuit presupun doi intervievatori (un bărbat şi o femeie). Pe parcursul

interviului se discută nodurile conflictuale semnalate de respondenŃi.


1.Construirea unui ghid observaŃie (se lucrează cu microgrupuri de studenŃi).

2.Selectarea unui eşantion de populaŃie folosind tehnicile de eşantionare probabilistică (se

lucrează cu microgrupuri de studenŃi).

ConstrucŃia unui chestionar.

ConstrucŃia unui ghid de interviu. (2 seminarii, se lucrează cu microgrupuri de studenŃi).

68

�� Bibliografie

May, T., (1993) Social Research, issues, methods and process, London, Open University Press

Radu, I., et al. (1993) Metodologie psihologică şi analiza datelor, Cluj, Editura Sincron

Hambleton, R., (1994) Field test of the ITC Guidelines for Adapting Educational and

Psychological Tests, European Journal of Psychological Assessment, vol 15, nr 3, pp 270-276.

May, T., (1993) Social Research, issues, methods and process, London, Open University Press


Sincron

Vlăsceanu, L., (1982) Metodologia cercetării sociale, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică

Chelcea, S., (1975) „Chestionarul în investigaŃia sociologică“, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti (pg. 62-68).


Sincron.

Chelcea, S., (1975) Chestionarul în investigaŃia sociologică, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică.

De Singly, F., (coord.) (1998) Ancheta şi metodele ei: chestionarul, interviul de producere a

datelor, interviul comprehensiv, Iaşi, Editura Polirom.

69

PRELEGEREA VIII

Măsurători indirecte sau alternative

ale comportamentului uman

Introducere Această a opta prelegere analizează măsurătorile indirecte sau alternative ale comportamentului uman, analiza şi interpretarea urmelor şi a documentelor materiale precum şi analiza arhivelor. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice

legate de problematica măsurătorilor indirecte sau alternative ale comportamentului uman ;

- să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale psihologiei;

70


Rezumat

Măsurătorile indirecte ale comportamentului reprezintă metode, alternative şi / sau de completare

a metodelor descriptive (observaŃia şi ancheta). Acestea sunt importante prin ele însele, dar sunt

utilizate cel mai frecvent în scopul validării concluziilor obŃinute cu alte mijloace de evaluare.

ObservaŃia şi ancheta sunt metode specifice cercetărilor descriptive şi metodele indirecte ale

comportamentului se utilizează tot în acest tip de cercetări. Examinarea sau analiza urmelor ca şi

a altor documente materiale pot oferi date importante relativ sigure despre caracteristicile fizice,

identitatea unei persoane ca şi despre situaŃia în care un anume comportament s-a dezvoltat.

Analiza arhivelor permite descrierea activităŃilor unei persoane, a unei instituŃii sau a oricărui

grup social şi este o aplicaŃie a analizei de conŃinut. Aceste surse de informaŃii (documente

arhivate de atestare) pot fi utilizate şi în validarea experimentelor naturale.

1. Analiza şi interpretarea urmelor şi a documentelor materiale

S-a demonstrat faptul că examinarea sau analiza urmelor ca şi a altor documente materiale pot

oferi date importante relativ sigure despre caracteristicile fizice, identitatea unei persoane ca şi

despre situaŃia în care un anume comportament s-a dezvoltat. Spre exemplu, urma paşilor pe

nisip oferă informaŃii asupra dimensiunilor şi vârstei, iar distanŃa dintre paşi poate indica atât

înălŃimea cât şi ritmul mersului.

Urmele sau documentele materiale sunt importante în cercetarea psihologică pentru că ele

reprezintă măsurători de comportamente neinfluenŃate de reacŃii de dezirabilitate. Utilizarea

oricărui tip de metode, descriptive (observaŃia, ancheta) sau a metodelor experimentale pot

genera această reacŃie şi micşora validitatea rezultatelor. Analiza urmelor materiale, a produselor

activităŃii nu suferă influenŃa reacŃiei de dezirabilitate socială deoarece se face în absenŃa

persoanei generatoare de urme. În mod obişnuit aceste metode se utilizează în combinaŃie cu alte

metode. Webb în 1981 consideră că o abordare multidimensională în testarea unor ipoteze este

recomanadată pentru a reduce numărul de artefacte datorate procesului de măsurare.

Tipuri de urme şi documente materiale

Urmele sau documentele materiale sunt dovezi ale activităŃii omului, prezente sub forma unor

fragmente, resturi de obiecte, sau produse intacte. Spre deosebire de acestea, şi oarecum la polul

opus, sunt informaŃiile care se obŃin prin intermediul anchetei (implică o relaŃie directă între

cercetător – subiect), care se numesc informaŃii provocate.

Urmele sau documentele materiale, în funcŃie de criteriul integrităŃii, sunt de două tipuri: a)

fragmente de obiecte sau obiecte nefuncŃionale care atestă activitatea prezentă sau trecută a unei

71

persoane, pe care le vom numi urme; b) creaŃii, construcŃii, obiecte, care mai pot fi utilizate pe

care le vom numi produse.

a. Urmele pot rezulta fie prin acumulare (grafitti-ul, praful pe cărŃi neutilizate), fie prin

erodare (covoare, cărŃi, trepte). Indiferent de modalitatea de apariŃie a lor, urmelor li se pot

asocia o serie de semnificaŃii psihologice. Astfel sticlele de băutura din gunoaie sunt un

indicator al consumului de alcool în gospodării; compoziŃia gunoiului este un indicator al

obiceiurilor alimentare şi al stilului de viaŃă; uşile de la maşini, încuiate sau nu, reflectă

interesul pentru proprietate; gradul de deteriorare al cărŃilor din bibliotecă indică interesele

pentru diferite domenii; urmele pe sticla vitrinelor din expoziŃii sunt un semnal pentru

popularitatea exponatului şi vârsta publicului vizitator; uzura treptelor şi a podelelor este

indiciu de trafic; alimentele lipsă în galantare sunt un indiciu pentru preferinŃele alimentare;

urmele de pe piedestalele statuilor sau distrugerile cauzate acestora sunt indicii despre

credinŃe, atitudini politice, culturale, superstiŃii; uzura încălŃămintei la copii (măsurată în

două momente de timp) indică ritmul de activitate al acestora.

b. Produsele sunt obiecte, construcŃii păstrate intacte care ne permit, împreună cu datele

obŃinute prin aplicarea unei tehnici de anchetă, o evaluare completă a comportamentelor şi

trebuinŃelor umane. Analiza produselor activităŃii oferă posibilitatea de a măsura

caracteristici de personalitate, stiluri de viaŃă, pattern-uri comportamentale. În antropologie

acest tip de produse sunt esenŃiale, ca şi în zoopsihologie. Spre exemplu, stilurile

arhitecturale sunt reprezentări semnificative pentru un stil de viaŃă şi pentru relaŃiile sociale;

analiza structurii cuiburilor permite descrierea comportamentului păsărilor; caracteristicle

sticlăriei oferă informaŃii despre obiceiurile alimentare ale populaŃiei din perioada în care au

fost produse.

Urmele ca şi produsele (sau obiectele intacte) oferă informaŃii valide despre comportamentul

uman. Validitatea acestor informaŃii trebuie întotdeauna verificată prin apelul la alte surse.

Erorile de evaluare se pot datora unor factori fizici care conduc la degradarea unor obiecte şi

transformarea lor în urme (funcŃionarea intermitentă a curentului electric poate fi o cauză a

nefuncŃionării ceasurilor publice şi nu lipsa de interes a populaŃiei pentru punctualitate) sau

existenŃa unor produse nu sunt întotdeauna reflexul unor atitudini ci pot fi impuse (spre exemplu:

blocurile din satele romăneşti).

2. Analiza arhivelor

Arhivele sunt înregistrări sau documente care înregistrează activităŃile indivizilor, a instituŃiilor şi

a altor grupuri sociale. Ca măsuri ale comportamentului, arhivele prezintă o parte din avantajele

întâlnite în cazul documentelor materiale. InformaŃiile din arhive sunt nereactive, obiective şi

reprezintă o alternativă la informaŃiile care se pot obŃinute utilizând ancheta şi obsevaŃia. Ca şi

măsurile de evidenŃă fizică, datele din arhive pot fi utilizate pentru a demonstra sau infirma

validitatea datelor obŃinute cu alte metode. Utilizarea acestei metode se poate face individual sau

poate fi o metodă în cadrul unei metodologii complexe de cercetare.

72

Datorită naturii lor în continuă modificare, arhivele curente sunt foarte utile în cazul studiilor

longitudinale.

Tipuri de arhive

Marea diversitate de informaŃii şi mulŃimea de surse fac din clasificarea arhivelor un lucru dificil.

Un criteriu ar fi acela care face distincŃia dintre arhive continue în care informaŃiile au fost/sunt

mereu actualizate (fişierele referitoare la taxe şi datele referitoare la unele agenŃii

guvernamentale) şi arhive discontinue sau periodice (taxele anuale pentru locuinŃe, vânzările şi

documentele personale). La rândul lor aceste două categorii mai pot fi împărŃite în funcŃie de

criteriul permeabilităŃii şi transparenŃei la public. Distingem astfel între informaŃii publice şi

informaŃii confidenŃiale. De cele mai multe ori arhivele care Ńin de organizaŃiile guvernamentale

sunt publice, în timp ce altele cum ar fi registrele unor firme particulare sunt mai puŃin accesibile

publicului larg.

IluŃ (1997) enumeră alte criterii de clasificare a arhivelor şi anume vechimea documentelor;

destinatarul; accesibilitatea; gradul de încredere. Chelcea (1993) reŃine patru criterii: 1. natura

documentelor (scrise, imagini, audio); 2. conŃinutul informaŃional (limbaj natural, cifre); 3.

destinatarul (documente personale, documente publice); 4. emitentul (oficiale şi neoficiale).

Surse de arhive. Dintre arhivele continue fac parte informaŃiile publice care sunt o sursă

puternică de informaŃii, ele putând deveni obiect de analiză. Astfel, cărŃile de telefon sunt

ilustrative pentru componenŃa grupurilor etnice; salariile bugetarilor pentru suportul comunitar;

registrele agenŃiilor guvernamentale pentru tendinŃele de evoluŃie a societăŃii;. registrele

tribunalelor pentru evoluŃia comportamentul antisocial.

O alta sursă de arhive este massmedia. Spre exemplu, cărŃile de copii aflate spre vânzare sunt

reprezentative pentru calitatea modelelor (eroi şi eroine), iar titlurile articolelor de ziar pentru

tendinŃele presei.

Se cunosc o serie de alte tipuri de înregistrări care pot servi ca sursă de arhive cum ar fi

înregistrarea întârzierilor şi a absenŃelor pentru obiceiuri de muncă şi responsabilitate; vânzarea

de seminŃe şi alune la un meci de fotbal ca indicatori pentru nivelul de tensiune şi de

excitabilitate; nivelul vânzărilor de bunuri de larg consum pentru eficienŃa publicităŃii; cifrele

asigurărilor de călătorie cu avionul pentru opinia publică înainte şi după un accident aerian

(adaptare după Brandt, 1972).

Arhivele în toate formele lor, conŃinuturi de media, cărŃi, acte oficiale, toate sunt surse de

informaŃie asupra stării unei societăŃi într-un moment dat. La nivelul unei comunităŃi, a unei Ńări,

înregistrarea datelor privind produsul intern brut, produsul net brut, exporturile şi importurile

majore, distribuŃia populaŃie sunt doar câteva exemple de informaŃii înregistrate la nivel macro,

care permit analiza dezvoltării societăŃii. O serie de acte şi date monitorizează permanent

activităŃile şi acŃiunile indivizilor, grupurilor şi societăŃilor. La naşterea fiecărui om se eliberează

o serie de acte, iar persoana nou născută este înregistrată ca cetăŃean. InformaŃiile despre

persoana născută includ de cele mai multe ori oraşul sau statul în care s-a născut, data şi

momentul naşterii, numele părinŃilor ca şi al nou născutului. Atunci când un om moare există o

altă serie de formalităŃi şi înregistrări care certifică stingerea din viaŃă a persoanei respective.

73

Detaliile raportului vor include, în majoritatea cazurilor, cauza decesului, data şi ora la care a

survenit moartea, precum şi vârsta persoanei în cauză. Între cele două momente extreme ale

existenŃei noastre, se mai înregistrează alte serii de informaŃii despre ceea ce suntem noi, despre

ceea ce devenim şi despre comportamentul nostru. Spre exemplu, doctorii înregistrează vizitele

pacienŃilor, psihologii la fel. Spitalele au condici speciale în care se înregistrează internările şi

externările. Şcolile au un sistem ordonat care înregistrează trecerea oamenilor prin clasele şi anii

primari, de gimnaziu, liceu ş.a.m.d. Firmele la care lucrăm pot îndosaria numărul de absenŃe şi

numărul de întârzieri pe care le avem într-o perioadă de timp. Ziarele nu se lasă nici ele mai

prejos descriind succesele notabile sau eşecurile lamentabile ale diverselor persoane şi

personalităŃi locale sau internaŃionale. AdministraŃiile locale Ńin o evidenŃă a căsătoriilor. De

asemenea, existenŃa evidenŃelor contabile, a registrelor financiare, a mutaŃiilor (în cazul

locuinŃelor) sunt şi ele bine cunoscute. Controlul taxelor de către stat, al vânzărilor şi

cumpărărilor sunt şi ele minuŃios notate şi îndosariate. Aceste informaŃii nu sunt numai referinŃe

personale-individuale ci oferă o reprezentare completă a evoluŃiei unei societăŃi.

Frank şi Gilovich's (1988) au utilizat analiza arhivelor într-un studiu asupra relaŃiei dintre

simbolistica culorilor (alb şi negru) pe de o parte şi reprezentarea conceptelor de fast şi nefast, pe

de altă parte. Cei doi au pornit de la ideea că în filmele americane western poŃi face întotdeauna

diferenŃa între personajul negativ şi cel pozitiv, „cei buni“ au pălării albe, iar „ cei răi“ au

pălăriile negre. Pe de altă parte, se ştie că în folclor culoarea neagră este asociată cu ideea de rău

şi nenorocire. În limba engleză chiar şi în compunerea cuvintelor se poate constata că toate

cuvintele care exprimă defecte şi neajunsuri sunt compuse dintr-un cuvânt de bază plus negru:

„blackmail, blacklisted, black death“/ şantaj, listă neagră, ciumă. Şi în limba română întâlnim

cuvinte sau sintagme de tipul listă neagră, moartea cea neagră, ciuma neagră, negru ca iadul,

suflet negru, o zi neagră. De asemenea, în multe culturi, inclusiv în cea românească, negrul se

asociază cu moartea. Frank şi Gilovich au studiat modul în care aceste arhetipuri afectează

modul de a gândi şi a se comporta al oamenilor. Ei au început prin a se întreba dacă o echipă

îmbrăcată în negru este mai agresivă decât o alta îmbrăcată în alb. Au studiat arhivele Ligii

NaŃionale de fotbal american şi a celei de hochei pe gheaŃă şi au evaluat agresivitatea luând ca

indicator penalizările acordate pe parcursul meciurilor: numărul de infracŃiuni menŃionate pe

parcursul unui meci de fotbal american şi numărul de minute totalizate pe banca eliminaŃilor în

cazul hocheiului pe gheaŃă. Echipele care au totalizat numărul cel mai mare de infracŃiuni erau

cele al căror echipament era predominant negru. ExcepŃie a făcut o echipă al cărui echipament

era albastru închis, culoare care era de cele mai multe ori era confundată de suporteri cu culoarea

neagră. Ipoteza studiului asocia culoarea neagră cu un număr mai mare de penalizări. Analiza

arhivelor a demonstrat că ea este validă: echipele îmbrăcate în negru au fost penalizate mai

frecvent comparativ cu cele imbrăcate în alb sau alte culori.

Care procese psihologice pot fi răspunzătoare pentru acest efect? Cei doi sugerează că atât

percepŃia socială cât şi percepŃia personală îşi pun amprenta asupra rezultatului. Ei susŃin că

arbitrii, dar şi publicul, au tendinŃa de a percepe jucătorii îmbrăcaŃi în negru mai agresivi

comparativ ce cei îmbrăcaŃi în alte culori. Jucători la rândul lor dacă au costume negre tind să

74

dezvolte un comportament mai agresiv. Cel mai bun exemplu de agresivitate este echipa „All

blacks“ echipa de rugby a Noii Zeelande execută un dans ritual agresiv (Haka) la începutul

partidelor şi sunt consideraŃi cei mai duri jucători de rugby din lume. Campioana mondială a

Australiei, al cărei echipament este de culoare verde deschis, s-a impus prin tehnică şi nu prin

agresivitate.

Pentru a-şi susŃine ipoteza cei doi au recurs la studii experimentale. În primul dintre acestea,

studenŃi şi arbitri au urmărit un meci în care o echipă era îmbrăcată în negru şi cealaltă în alb. La

sfârşitul meciului studenŃii au cotat echipele din punct de vedere al agresivităŃii jocului.

Rezultatele au demonstrat că echipa în negru a fost cotată în majoritatea cazurilor ca fiind mai

agresivă. În al doilea studiu li s-a cerut studenŃilor să opteze între echipamente de diferite culori,

printre care şi negru. În continuare au fost rugaŃi să se îmbrace cu echipamentele alese. Studiul a

urmărit să verifice opŃiunile pentru diferite jocuri mai mult sau mai putin agresive. S-a constatat

că studenŃii care optaseră pentru costume negre au ales un numar semnificativ mai mare de jocuri

agresive comparativ cu cei care au preferat alte culori de îmbrăcăminte. Compararea rezultatelor

primelor două studii, unul bazat pe date de arhivă şi celălalt bazat pe date experimentale a permis

validarea ipotezei: simbolurile culturale influenŃează comportamentul uman.

Arhivele sunt documente care redau nu doar activităŃi ale oamenilor, instituŃiilor sau a altor

grupuri sociale ci permit şi o diagnoză corectă a trăsăturilor psihice generatoare de

comportamente diferenŃiate.

Principalul avantaj ale acestei metode este acela că informaŃiile obŃinute nu sunt influenŃate de

dezirabilitate socială, ca reacŃie de apărare. De asemenea ea permite validarea externă a

cercetărilor experimentale, ca şi testarea ipotezelor în condiŃii de experimente naturale.

Metoda utilizată în analiza arhivelor este analiza de conŃinut.

� ExerciŃii

1.Măsurători indirecte ale comportamentului uman ca metode de completare sau alternative a

informaŃiilor obŃinute prin observaŃie şi anchetă –exemplificări.

2. Completarea proiectului de cercetare cu utilizarea unei metode alternative. (obligatoriu!)

� Bibliografie


Graw-Hill Publishing Company

75

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1. Anastasi, A. (1982) Psychological Testing (5th ed.), MacMillan, N. Y. 2. Babbie, E. R. (1992) The practice of Social Research (6th edition), Belmont, CA,

Woodsworth 3. Bachrach, A. J. (1962) Psychological research: An introduction, New York: Random

House Wadsworth Company 4. Baechler, J. (1975) Les Suicides, Paris, Calmann-Levy 5. Bandura, A. R., Sheila, A. (1963) Imitation of film mediated aggressive models, Journal

of abnormal and social psychology 6. Bannister, P. (1994) Qualitative methods in psychology – a research guide, London,

Open University Press 7. Bardin, L. (1991) L'Analyse de contenu, Paris, P.U.F. 8. Bass, B.M. (1960) Leadership, Psychology and Organizational Behavior, New York,

Harper 9. Beaugrand, J.P. (1982)(1988) Observation directe du comportement. In M. Robert (ed.)

Fondements et étapes de la recherche scientifique en psychologie, St. Hyacinthe, Edisem 10. Becker, G. (1996) Accounting for tastes, Cambridge, Harvard University Press 11. Berne, E. (1961) Transactional analysis in psychotherapy, Grove Press New York 12. Brandt, R.M. (1972) Studying behavior in natural settings, New York: Holt, Rinehart

and Winston, University Press of America 13. Bulai, A. (2000), Focus-grup, Paideia, ColecŃia ŞtiinŃe sociale, Bucureşti 14. Caplow, T. (1970) L'Enquête sociologique, Paris, Armand Colin 15. Cartwright, D. P. (1953)(1963) L'analyse du matériel qualitatif. In L. Festinger & D.

Katz (eds.) Les méthodes de recherche dans les sciences sociales, Paris, P.U.F. 16. Cattell, R. B. (1954) New Concepts for Measuring Leadership în Terms of Group

Syntality, în: Hum.Relat, 4 17. Chelcea, S. (1975) Chestionarul în investigaŃia sociologică, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică

şi Enciclopedică 18. Chelcea, S. (1989) Experimentul în psihosociologie, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică 19. Chelcea, S. (1995) Cunoaşterea vieŃii sociale, Fundamente metodologice, Bucureşti,

Editura Institutului NaŃional de InformaŃii 20. Chelcea, S. (1993) Analiza conŃinutului, în DicŃionar de sociologie (coord. C. Zamfir şi

L Vlăsceanu), Bucureşti, ed. Babel 21. Chelcea, S. (2001) Analiza secundară a cercetărilor sociologice, în C. Constantinescu

(ed.), Sociologie, etică şi politica socială, Piteşti: Universitatea din Piteşti 22. Chelcea, S. (2002) Metodologia cercetării sociale, Bucureşti, Editura Economică 23. De Singly, F. (coord.) (1998) Ancheta şi metodele ei: chestionarul, interviul de producere

a datelor, interviul comprehensiv, Iaşi, Editura Polirom 24. Denzin, N.K. (1989) The research act: a theoretical introduction to sociological methods,

(3rd ed.), Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall 25. Dinca, M. (1998) Échelle d’évaluation a ancrage comportemental de la créativité, Revue

de Psychologie, nr.2 26. Dreher, M & Dreher, E. (1991) Gruppendicussionverfahren, U. Flick & al. (eds.)

Handbook Qualitative Sozialforschung, Munich, Psychologie Verlangs Union 27. Filipescu, I. (1993) Monografia sociologică, în DicŃionar de sociologie (coord. C. Zamfir

şi L. Vlăsceanu), Editura Babel, Bucureşti

76

28. Flanagan, J. C. (1994) Critical requirements: A new approach to employee evaluation, „Personnel Psychology“. Conf. H. Pitariu, Managementul resurselor umane, Editura All, Bucureşti

29. Flick, U., Kardorff, E. von, Keup, I., Rosenstiel, V., & Wolf, S. (eds) (1991) Handbuch Qualitative Sozialforschung, Munich, Psychologie Verlangs Union

30. Fontana, A. şi Frey, J.H. (1994) Interviewing: The art of science, in Handbook of qualitative research, (ed. N.K. Denzin si Y.S. Lincoln), London, Sage

31. Frank, M. G. şi Gilovich, T. (1988) The dark side of the self – and social perceptions: Black uniforms and aggression in professional sports. Journal of personality and social psychology

32. Geertz, C. (1983) Local knowledge: further essays in interpretative antropology, New York, Basic Books

33. Golu, P. (1974) Psihologia socială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 34. Grawitz, M. (1972) Methodes des sciences sociales, Paris, Dalloz 35. Haber, L.R. şi Haber, R.N. (1982) Does silent reading involve articulation? Evidence

from tongue twisters, American Journal of Psychology 36. Hambleton, R. (1994) Field test of the ITC Guidelines for Adapting Educational and

Psychological Tests, European Journal of Psychological Assessment, vol 15, nr 3, pp 270-276

37. Hemphil, J.K. (1950) Leader Behavior Description, Ohio State University, Columbus 38. Holsti, O. R. (1969) Content analysis's for the social sciences, Reading, Mass. Addison-

Wesley 39. IluŃ, P., Rotariu, T. (1997) Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Iaşi, Polirom 40. IluŃ, P. (1997) Abordarea calitativă a socioumanului, Iaşi, Polirom 41. Kerlinger, F. (1978) Validitatea şi fidelitatea în măsurare în ştiinŃele sociale, Polirom,

Iaşi 42. King, G., Keohane, R., Verba, S. (2000) Fundamentele cercetării sociale, Polirom, Iaşi 43. Klausnitzer, J.E. (1992) Les testes d'intelligence, Marabout, Alleur 44. Krantz, D. S. (1979) A naturistic study of social influences on meal size among

moderately obese and no obese subjects, Psychosomatic Medicine 45. Krauger, R. (1988) Focus groups, London, Sage 46. Landy, F. J., Trumbo, D. A. (1994) The Psychology of work behavior, Homewood, II:

The Dorsey Press. În H., Pitariu, Managementul resurselor umane, Editura All, Bucureşti 47. Landy, F.L. (1987) Psychology, The science of people, New Jersey, Prentice Hall 48. Leavitt, H. (1968) Some effects of certain communication patterns on group

performance, Journal of abnormal Psychology, 46, p.38-50, citat după trad. în l. franceză: Quelques effets de divers canaux de communication sur la performance d’un groupe, în: A.Lévy, Psychologie sociale „Textes fondamentaux”, Paris, Dunod, 1968, p. 293-316

49. Lewin, K., Lippit, R., White, R. (1939) Patterns of aggresive behavior in experimentally created social climates, Journal of social Psychology, 10, p.271-299. Citat după trad. în. l. franceză „Structure du comportement agressif dans de climats sociaux crées experimentalement“ în K.Lewin, Psychologie dynamique, PUF, Paris, 1959

50. Loftus, E.F. şi Burns, T.E. (1982) Mental shock can produce retrograde amnesia, Memory & Cognition

51. Luria, A.R. (1968) The mind of a mnemonist, Basic Books, New York 52. Marx, M.H. (1963) The general nature of theory construction, In Theories in

contemporary psychology, ed. M.H. Marx, Macmillan, New York 53. May, T. (1993) Social Research, issues, methods and process, London, Open University

Press 54. McKenzie, G., Powell, J. (1997) Understanding social research: perspectives on

methodology and practice, London, Falmer Press

77

55. Mitrofan, N. Şase luni „Fulbright Scholar“ la Universitatea Lafayette, Principiile etice ale psihologiei americane, Revista de Psihologie nr. 2/1993, 4/1992

56. Moreno, J. L. (1970) Fondements de la Sociométrie, Paris, P.U.F. 57. Muchielli, A. (1994) Les méthodes qualitatives, Paris, P.U.F. 58. Muchielli, A. (1996) Dictionnaire des méthodes qualitatives en sciences humaines et

sociales, Paris, Armand Colin 59. Murray, H.A. (1956) Exploration de la personnalité, Paris, P.U.F. 60. Oppenheim, A.N. (1992) Questionnaire design, Interviewing and attitude measurement,

London / New York, Pinter Publisher 61. Orne, M.T. (1962) On the social psychology of the psychological experiment: With

particular reference to demand characteristics and their implications, American Psychologist 62. Osgood, C. E., Walker, E, G. (1959) Motivation and language behavior: a content

analysis of suicide notes, Journal of anormal and social psychology 63. Pagès, R. (1954) La psychologie expérimentale des groupes: variables et dimensions

majeurs, Bull. Psychol., 1954, nr.7 64. Paille, P. (1994) L`analyse par théorisation, Cahiers de recherche sociologique 65. Patton, M., (1993) Qualitative evaluation and Research Methods, Newsbury Park, CA,

Sage 66. Pitariu, H. (1983) Psihologia selecŃiei şi formării profesionale, Cluj-Napoca, Dacia 67. Pitariu, H. (1994) Managementul resurselor umane, Editura All, Bucureşti 68. Popescu Neveanu, P. (1977) Curs de psihologie generală, vol. II, Universitatea din

Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Bucureşti 69. Popescu Neveanu, P. (1978) DicŃionar de Psihologie, Editura Albatros, Bucureşti 70. Posner, M.I. (1973) Cognition: an introduction, Glenview, III.; Scott, Foresman 71. Radu, I. şi colaboratorii, (1993) Metodologie psihologică şi analiza datelor, Cluj-

Napoca, Ed. Sincron 72. Rogers, C. şi Kingers, G. M. (1966) Psyhotheraphie et relations humaines, ed. De

l'Universite de Louvain, 7 ed. 73. Rosenthal, R. (1963) On the social psychology of the psychological experiment: The

experimenter's hypothesis as unintended determinant of experimental results, American Scientist

74. Rotariu, T. (1991) Curs de metode şi tehnici de cercetare sociologică, Cluj-Napoca, Universitatea Babeş-Bolyai

75. Sarantakos, S. (1994) Social Research, The Macmillan Press Ltd, London 76. Strauss, A.L. şi Corbin, J. (1990) Basics of Qualitative Research: Grounded Theory

Procedures and Techniques, Newbury Park, CA: Sage 77. Shaughnessy, J., Zechmeister, E.B. (1990) Reschearch methods in psychology.

McGraw –Hill Publishing Company, New York 78. Singleton, R.Jr., Straits, Bruce C, Straits, Margaret M si McAllister, R. (1988)

Approaches to social research, New York, Oxford University Press 79. De Singly, F., (coord.) (1998) Ancheta şi metodele ei: chestionarul, interviul de

producere a datelor, interviul comprehensiv, Iaşi, Editura Polirom 80. Smith, P. C., and Kendall, L. M. (1963) Retranslation of expectations: an approach to

the construction of unambigous anchors for rating scales, Journal of Applied Psychology, 2 81. Stake, R.E. (1994) Case studies, in Handbook of qualitative research (ed. N.K. Denzin si

Y.S. Lincoln) London, Sage 82. Parsons, T. (1937) The structure of social action, New York, Free Press 83. Webb, E.J., Campbell, D.T., Sechrest, L., Grove, J. B. (1981) Noncreative measures in

the social sciences, 2d ed., Houghton-Mifflin, Boston

Documents

Metodologie - Margareta Dinca