Miercuri, săptămâna a II-a din Post

MIERCURISÃPTÃMÂNA A II-A DIN POST

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit

pentru noi, veniþi sã-l adorãm!

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimitpentru noi, veniþi sã-l adorãm!

Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacãInvitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.



IMNUL

Când lumea rãnitã se zbate ºi geme,Din ceruri ne vine prielnicã vreme;E darul pe care chiar Domnul ni-l face,E timp de iertare, de har ºi de pace.Cristos strãluceºte, el este luminaCe face s-aparã pãcatul ºi vina;Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semneÎn faptele vieþii cinstite ºi demne.Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte,La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte.Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã;Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.

Miercuri, sãptãmâna a II-a din Post2

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã,Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã.O datã cu plânsul cãinþei amare,Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Noi suferim, aºteptând rãscumpãrarea trupu-lui nostru.

Psalmul 38 (39)

Rugãciunea celui suferindCreaþia a fost supusã zãdãrniciei... din cauza aceluiacare a supus-o, cu speranþa eliberãrii (Rom 8,20).

I2 Mi-am zis: „Voi veghea asupra cãilor mele, *

ca sã nu pãcãtuiesc cu limba mea.Voi pune pazã gurii mele *

cât timp cel nelegiuit îmi va sta împotrivã”.3 Am stat mut, în tãcere; †

am tãcut chiar când era vorba de bine *ºi durerea mea s-a înteþit.

4 S-a înfierbântat în mine inima mea *ºi în cugetul meu a izbucnit focul.

5 Atunci mi-am dat drumul limbii: †„Fã-mi cunoscut, Doamne, sfârºitul meu

ºi care este lungimea zilelor mele, *ca sã ºtiu cât de scurtã-i viaþa mea!”

6 Iatã, tu ai dat zilelor meleo lungime de câteva palme *

ºi durata vieþii mele e ca un nimic în faþa ta.Într-adevãr, e doar deºertãciune

tot omul care trãieºte *7 ºi ca o umbrã este omul care trece.

Da, în zadar se zbuciumã; *strânge comori ºi nu ºtie pentru cine le adunã.

Oficiul lecturilor 3

Ant. Noi suferim, aºteptând rãscumpãrarea trupuluinostru.

Ant. 2 Ascultã rugãciunea mea, Doamne; ia amintela lacrimile mele.

II8 Iar acum, ce pot sã mai aºtept, Doamne? *

Nãdejdea mea este numai la tine.9 De toate fãrãdelegile mele mântuieºte-mã, *

sã nu mã faci de ocara celui fãrã minte.10 Am tãcut ºi nu mi-am deschis gura, *

cãci tu eºti cel care faci toate.11 Depãrteazã de la mine loviturile tale; *

de apãsarea mâinii tale sunt zdrobit.12 Prin pedepsele pentru pãcat tu îl corijezi pe om; †

ca molia îi distrugi tot ce ºi-ar putea dori. *Într-adevãr, tot omul este deºertãciune!

13 Ascultã, Doamne, rugãciunea mea *ºi pleacã-þi urechea la strigarea mea,

nu fi surd la lacrimile mele, †cãci sunt strãin înaintea ta, *un trecãtor, ca toþi pãrinþii mei.

14 Întoarce-þi privirea de la mine ca sã mã înseninez, *înainte de a mã duce ºi de a nu mai fi!

Ant. Ascultã rugãciunea mea, Doamne; ia aminte lalacrimile mele.

Ant. 3 Eu am nãdãjduit în îndurarea lui Dumnezeu înveci.

Psalmul 51 (52)

Împotriva acuzatorului fãrã temeiCel ce se laudã, în Domnul sã se laude (1Cor 1,31).

3 De ce te lauzi cu rãutatea, *tu, care eºti puternic în fãrãdelege?


4 Toatã ziua ai pus la cale viclenie; *limba ta e ca briciul ascuþit,

nãscocitorule de înºelãciune.5 Iubeºti rãul mai mult decât binele, †

minciuna, mai mult decât cuvântul drept. *6 Îþi plac toate vorbele ce duc la pieire,

o, limbã înºelãtoare.7 De aceea Dumnezeu te va nimici pânã la urmã; †

te va smulge ºi te va azvârli din cort *ºi te va dezrãdãcina din pãmântul celor vii.

8 Vor vedea cei drepþi ºi se vor teme, *îºi vor bate joc de el:

9 „Iatã-l pe omul care nu ºi l-a pus pe Dumnezeuca loc de refugiu, †

ci ºi-a pus încrederea în mulþimea bogãþiilor sale *ºi s-a încrezut în vicleniile sale”.

10 Eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un mãslin înverzit, *mã încred în bunãtatea lui Dumnezeu

în veci ºi în vecii vecilor.11 Vreau sã-þi aduc mulþumiri neîncetat *

pentru tot ce ai fãcutºi în faþa credincioºilor tãi preamãresc numele tãu, *

pentru cã tu eºti bun.Ant. Eu am nãdãjduit în îndurarea lui Dumnezeu în

veci.V. Convertiþi-vã ºi faceþi pocãinþã.R. Înnoiþi-vã inima ºi duhul.

LECTURA ÎNTÂI

Din cartea Exodului 17,1-16

Apa din stâncã. Lupta împotriva amaleciþilorÎn zilele acelea, 1 întreaga comunitate a fiilor lui

Israel a plecat din deºertul Sin, respectând popasurileprescrise de Domnul. ªi-au stabilit tabãra la Rafidim.Aici nu era apã de bãut. 2 Poporul revoltat a început sãstrige la Moise: „Dã-ne apã sã bem!” Moise le-a rãs-


puns: „Pentru ce vã revoltaþi împotriva mea? Pentru ceîl puneþi pe Domnul la încercare?” 3 Poporul chinuit desete, murmura împotriva lui Moise, zicând: „Pentru cene-ai scos din Egipt? Ca sã ne faci sã murim de seteaici, cu copiii ºi turmele noastre?” 4 Moise a strigat cãtreDomnul, zicând: „Ce sã-i fac poporului acestuia? Încãpuþin ºi mã vor ucide cu pietre”. 5 Domnul i-a zis luiMoise: „Treci înaintea poporului, ia cu tine pe câþivadintre bãtrânii lui Israel, ia-þi în mânã toiagul cu care ailovit Nilul ºi porneºte. 6 Iatã, eu voi sta înaintea ta pestânca muntelui Horeb; tu vei lovi stânca, va þâºni dinea apã ºi poporul va bea”. Iar Moise a fãcut aºa în faþabãtrânilor lui Israel. 7 De aceea, el a pus acestui locnumele de Massa ºi Meriba, pentru cã fiii lui Israel l-auînvinuit pe Domnul ºi pentru cã l-au pus la încercare,zicând: „Este oare Domnul cu adevãrat în mijloculnostru, sau nu este?”

8 Amaleciþii au nãvãlit peste Israel ºi l-au atacat laRafidim. 9 Atunci, Moise i-a zis lui Iosue: „Alege-þiniºte bãrbaþi ºi ieºi la luptã împotriva amaleciþilor.Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul luiDumnezeu în mânã”. 10 Iosue a fãcut ce i-a spus Moiseºi a ieºit la luptã împotriva amaleciþilor; Moise, Aron ºiHur s-au urcat pe vârful dealului. 11 Când Moise îºiridica mâinile, erau mai tari israeliþii; când îºi lãsamâinile jos, erau mai tari amaleciþii. 12 Fiindcã mâinilelui Moise cãdeau de obosealã, au luat o piatrã, au pus-olângã el ºi el s-a aºezat pe ea; Aron ºi Hur îi sprijineaumâinile, unul de o parte, iar altul de cealaltã. Astfel,mâinile lui Moise au rãmas ridicate pânã la asfinþitulsoarelui. 13 ªi Iosue i-a învins pe amaleciþi, trecându-iprin ascuþiºul sabiei. 14 Domnul i-a zis lui Moise: „Scrielucrul acesta în carte, ca sã se pãstreze aducerea aminte,ºi spune-i lui Iosue cã voi ºterge amintirea lui Amalecde sub ceruri”. 15 Moise a zidit un altar ºi i-a pusnumele Iahve Nissi (Domnul, steagul meu). 16 El a zis:„Pentru cã ºi-a ridicat mânaîmpotriva tronului de domnie al Domnului,


Domnul va purta rãzboi împotriva lui Amalec,din neam în neam!”

RESPONSORIUL Cf. Is 12,3-4; cf. In 4,14R. Veþi scoate apã cu bucurie din izvoarele Mântu-

itorului * ºi veþi spune în ziua aceea: Lãudaþi-l peDomnul, invocaþi numele lui.V. Apa pe care eu vã voi da-o va fi pentru voi izvor

de apã care þâºneºte spre viaþa veºnicã. * ªi veþi spune.

LECTURA A DOUA

Din tratatul Împotriva ereziiloral sfântului Irineu, episcop

(Cartea 4, 14, 2-3; 15, 1: SCh 100, 542.548)

Israelul învaþã prin asemãnãrisã se teamã de Domnul

ºi sã rãmânã statornic în slujirea luiDumnezeu l-a creat pe om încã de la început cu

scopul de a-l umple cu darurile sale; i-a ales pe patri-arhi pentru a le dãrui mântuirea; ºi-a pregãtit din timpun popor pentru a-i învãþa pe cei care îl ignorau sã-lslujeascã pe Dumnezeu; a prestabilit slujirea profeþilorpentru a-i educa pe oameni sã poarte în sine Duhul ºisã se bucure de comuniunea cu Dumnezeu. El, care nuare nevoie de nimeni, a acordat comuniunea cu sinecelor care aveau nevoie de el. Pentru cei care îi erauplãcuþi, a desenat edificiul mântuirii, aºa cum ar faceun arhitect. A fost el însuºi cãlãuzã pentru cei care nucunoºteau drumul în Egipt. Celor care rãtãceau prinpustiu le-a dat o lege adaptatã. A acordat celor care auintrat în þara promisã o moºtenire potrivitã. În sfârºit, înfavoarea celor care se întorc la Tatãl, a tãiat viþelul celîngrãºat ºi le-a dãruit haina cea mai frumoasã. Astfel,în diferite moduri, el a dispus neamul omenesc învederea marii „simfonii” a mântuirii.

În Apocalips, sfântul Ioan spune: Glasul lui era caun vuiet de ape multe (Ap 1,15). Cu adevãrat, sunt multeapele Duhului lui Dumnezeu, pentru cã Tatãl este bogat


în resurse infinite. Trecând prin aceste ape, Cuvântul aoferit cu dãrnicie asistenþa sa celor care îi erau supuºi,stabilind pentru fiecare creaturã o lege adaptatã ºi potri-vitã.

Astfel, a dat poporului legile pentru construirea cor-tului, pentru edificarea templului, pentru alegerea levi-þilor, ca ºi pentru jertfe, ofrande ºi purificãri ºi toate cele-lalte pentru slujirea cultului.

Pentru a spune adevãrul, el nu avea deloc nevoie detoate acestea. Dintotdeauna el a fost plin de tot binele,având în sine orice mireasmã ºi parfum plãcut, chiarînainte de a veni Moise. Însã voia sã educe poporul careera tentat continuu sã se întoarcã la idoli. Voia sã-l dis-punã, cu multe intervenþii ºi ajutoare, sã persevereze înslujirea lui Dumnezeu, chemându-l prin lucrurile secun-dare la cele primare, prin figuri la adevãr, prin lucrurilevremelnice la cele veºnice, prin cele trupeºti la celespirituale ºi prin cele pãmânteºti la cele cereºti, aºacum i-a fost spus lui Moise: Priveºte ºi respectã modelulcare þi s-a arãtat pe munte (Ex 25,40).

Într-adevãr, în cele patruzeci de zile, el a învãþat sãreþinã cuvintele lui Dumnezeu, stilul sãu caracteristic,imaginile spirituale ºi prefigurãrile lucrurilor viitoare,aºa cum spune ºi Paul: Ei beau din piatra spiritualãcare îi urma, iar piatra era Cristos (1Cor 10,4). ªi dinnou, fãcând aluzie la lucrurile care erau stabilite înlege, el adaugã: Aceste lucruri li s-au întâmplat ca sã fieun exemplu ºi au fost scrise ca învãþãturã pentru noi,cei la care a ajuns sfârºitul veacurilor (1Cor 10,11).

Aºadar, prin intermediul figurilor, Israelul învãþa sãse teamã de Dumnezeu ºi sã persevereze în slujirea sa.De aceea, legea era pentru ei, în acelaºi timp, o regulãde viaþã ºi o profeþie a lucrurilor viitoare.

RESPONSORIUL Gal 3,24-25.23R. Legea a fost pedagogul nostru spre Cristos, ca sã

fim justificaþi prin credinþã. * Dar de când a venit cre-dinþa, nu mai suntem sub pedagog.


V. Înainte de a fi venit credinþa, noi eram sub pazalegii, închiºi pentru credinþa care avea sã se descopere.* Dar de când.

Rugãciunea de încheiereDesãvârºeºte pururi, Doamne, familia ta sfântã prin

împlinirea de fapte bune; mângâie-ne în aceastã viaþãcu semnele ocrotirii tale ºi cãlãuzeºte-ne cu bunãvoinþãla darurile veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos,Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tinevieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþivecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Laudele




IMNUL

Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoaseªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase,Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã,Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã.Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme,Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme.Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte,Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte.ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã,Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã;Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce,Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce.

Laudele 9

Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã,Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã.Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie,ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie.Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã,Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã.Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã,Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Dumnezeule, calea ta este sfântã; care dumnezeueste atât de mare ca Dumnezeul nostru?

Psalmul 76 (77)

Amintirea faptelor lui DumnezeuSuntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu sun-tem striviþi (2Cor 4,8).

2 Îmi îndrept glasul spre Domnul ºi strig, †îmi îndrept glasul spre Dumnezeu *ºi el îºi pleacã urechea spre mine.

3 În ziua încercãrii mele l-am cãutat pe Dumnezeu, †mi-am ridicat mâinile mele toatã noaptea

ºi n-am obosit; *sufletul meu refuzã orice mângâiere.

4 Îmi aduc aminte de Dumnezeu ºi gem, *mã frãmânt ºi duhul mi se sfârºeºte!

5 Ai þinut deschise pleoapele ochilor mei, *sunt tulburat ºi nu pot sã vorbesc.

6 M-am gândit la zilele de demult, *la anii veacurilor de odinioarã.

7 Noaptea îmi revine un cântec în inimã, *mã gândesc la el ºi sufletul meu se întreabã:

8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie, *nu va mai fi niciodatã binevoitor faþã de noi?


9 Oare a încetat pentru totdeauna îndurarea lui, *s-a sfârºit cuvântul lui din neam în neam?

10 A uitat oare Dumnezeu milostivirea *ori ºi-a închis iubirea sa în mânie?

11 ªi am zis: „Aceasta este rana mea: *dreapta Celui Preaînalt a slãbit!”

12 Îmi voi aminti faptele Domnului *ºi îmi voi aminti de la capãt minunile lui.

13 Mã voi gândi la toate lucrãrile tale, *voi medita la toate faptele tale minunate.

14 Dumnezeule, calea ta este sfântã! *Care dumnezeu este atât de mare

ca Dumnezeul nostru?15 Tu eºti Dumnezeul care faci minuni, *

tu þi-ai arãtat puterea printre popoare.16 Cu puterea ta ai eliberat poporul tãu, *

pe fiii lui Iacob ºi ai lui Iosif.17 Te-au vãzut apele, Dumnezeule, †

te-au vãzut apele ºi s-au tulburat *ºi adâncurile s-au miºcat.

18 Norii au revãrsat ape, †cerurile au dat drumul la tunete *ºi sãgeþile tale au þâºnit în toate direcþiile.

19 Glasul tunetului tãu se rostogolea în vârtej †ºi fulgerele tale luminau lumea; *pãmântul s-a tulburat ºi s-a cutremurat.

20 În mare este calea ta, †ºi cãrãrile tale în ape multe *ºi urmele tale nu se cunosc.

21 Ai cãlãuzit poporul tãu ca pe o turmã, *cu mâna lui Moise ºi a lui Aron.

Ant. Dumnezeule, calea ta este sfântã; care dumnezeueste atât de mare ca Dumnezeul nostru?

Ant. 2 Inima mea se bucurã în Domnul; el înjoseºteºi tot el înalþã.

Cântarea 1Sam 2,1-10Dumnezeu e bucuria celor smeriþi

Laudele 11

I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe ceismeriþi; pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri

(Lc 1,52-53).

1 Inima mea se bucurã în Domnul *ºi mi-am înãlþat fruntea în Dumnezeul meu;

mi s-a deschis gura larg împotriva duºmanilor mei, *cãci m-am bucurat de mântuirea ta.

2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul †ºi nu este altul în afarã de tine, *nu este stâncã precum Dumnezeul nostru.

3 Nu înmulþiþi vorbele de mândrie, *sã nu mai iasã cuvinte de îngâmfare din gura voastrã.

Cãci Domnul este Dumnezeu atotºtiutor, *ºi toate faptele de el sunt cântãrite.

4 Arcul celor puternici s-a sfãrâmat, *iar cei slabi s-au încins cu putere.

5 Cei sãtui s-au robit pentru pâine, *iar cei flãmânzi nu mai îndurã foame.

Chiar cea sterilã a nãscut de multe ori, *iar cea cu mulþi copii a devenit neputincioasã.

6 Domnul nimiceºte ºi tot el dã viaþã, *el trimite în locuinþa morþilor

ºi tot el scoate de acolo.7 Domnul face sãrac ºi tot el îmbogãþeºte, *

el înjoseºte ºi tot el înalþã.8 Domnul ridicã din þãrânã pe cel sãrman *

ºi din gunoi pe cel lipsit,ca sã-i aºeze alãturi de cei mari *

ºi sã le dea ca moºtenire un tron de glorie;cãci ai Domnului sunt stâlpii pãmântului *

ºi el a aºezat lumea deasupra lor.9 El pãzeºte picioarele credincioºilor sãi, †

iar cei nelegiuiþi vor amuþi în beznã, *cãci omul nu învinge prin propria forþã.

10 Domnul îi va zdrobi pe vrãjmaºi, *el va tuna din cer asupra lor.


Domnul va judeca marginile pãmântului, †îi va da regelui sãu putere *ºi va înãlþa fruntea unsului sãu.

Ant. Inima mea se bucurã în Domnul; el înjoseºte ºitot el înalþã.

Ant. 3 Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul. †

Psalmul 96 (97)Gloria lui Dumnezeu

Acest psalm se referã la Mântuitorul lumii ºi la credinþatuturor neamurilor în el (sf. Atanasiu).

1 Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul, *† toate insulele sã tresalte de veselie.

2 Norii ºi negura îl înconjoarã, *dreptatea ºi judecata sunt temelia tronului sãu.

3 Focul merge înaintea lui *ºi îi mistuie pe potrivnicii sãi de jur împrejur.

4 Fulgerele sale lumineazã lumea: *pãmântul le vede ºi se cutremurã.

5 Munþii se topesc ca ceara înaintea Domnului, *înaintea stãpânului a tot pãmântul.

6 Cerurile vestesc dreptatea lui *ºi toate popoarele îi vãd mãrirea.

7 Sã fie fãcuþi de ruºinetoþi cei care slujesc la chipuri cioplite, †

cei care se laudã cu idolii. *Sã cadã în genunchi în faþa lui toþi zeii.

8 Sionul aude ºi se bucurã †ºi fiicele lui Iuda tresaltã de bucurie *pentru judecãþile tale, Doamne.

9 Cãci tu, Doamne,eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul *

ºi tu eºti cu mult mai presus decât toþi zeii.10 Voi, care-l iubiþi pe Domnul, urâþi rãul! †

El pãzeºte sufletele credincioºilor sãi, *îi va elibera din mâna pãcãtoºilor.

Laudele 13

11 Pentru cel drept a rãsãrit lumina, *ºi pentru cei cu inima curatã, bucuria.

12 Bucuraþi-vã, voi, drepþilor, în Domnul *ºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale.

Ant. Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul.

LECTURA SCURTÃ Dt 7,6b.8-9Pe tine te-a ales, Domnul, Dumnezeul tãu, ca, între

toate popoarele care trãiesc pe pãmânt, tu sã fii poporulcare îi aparþine lui în mod deosebit. Din dragoste cãtrevoi ºi din fidelitate faþã de jurãmântul pe care l-a fãcutpãrinþilor voºtri, v-a scos Domnul cu puterea mâinii saleºi v-a eliberat din casa sclaviei ºi din mâna lui faraon,regele Egiptului. Sã ºtii deci cã Domnul, Dumnezeultãu, este Dumnezeul cel adevãrat, Dumnezeul fidel, careîºi þine legãmântul ºi îndurarea lui þine pânã la al miileaneam pentru cei care îl iubesc ºi-i pãzesc poruncile.

RESPONSORIUL SCURT

R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului.Domnul.V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã

Tatãlui. Domnul.Ant. la Benedictus: Fiul Omului nu a venit ca sã fie

slujit, ci ca sã slujeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscum-pãrare pentru mulþi.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.


72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Fiul Omului nu a venit ca sã fie slujit, ci ca sã

slujeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentrumulþi.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-i mulþumim lui Dumnezeu Tatãl, care ne purificãinimile ºi ne întãreºte în iubire prin revãrsarea DuhuluiSfânt ºi prin lucrarea lui în noi. Sã-l implorãm stãruitor:

Dã-ne, Doamne, Duhul tãu Sfânt!Dã-ne harul sã primim întotdeauna cu recunoºtinþã celebune din mâna ta– ºi sã le acceptãm ºi pe cele rele cu rãbdare!Dãruieºte-ne sã nu cãutãm iubirea numai în lucrurile mari– ci sã o trãim necontenit în viaþa de fiecare zi!Învaþã-ne sã ne lipsim de tot ce este de prisos,– pentru a-i putea ajuta pe fraþii noºtri nevoiaºi!

Ora medie 15

Dã-ne harul sã purtãm în trupul nostru moartea Fiului tãu,– tu, care ne-ai dãruit viaþa în trupul lui!

(Dã-ne, Doamne, Duhul tãu Sfânt!)Tatãl nostru.



Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie




IMNUL

Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus,La aceastã orã când pe cruce-i pus.Chinuit de sete-n agonia grea,Bãuturã-amarã i se dã sã bea.O, Isuse, Doamne, Salvator divin,Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin.Foame, sete mare, chin mistuitor,Pentru cele sfinte dã-ne tuturor.Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi,Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi.Potoleºte focul patimii fierbinþiªi alungã bezna rãului din minþi.


Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cântÎl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt.Dumnezeu Treimic, nouã tuturorDã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin.

PSALMODIA

Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moarteapãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu.

Psalmul 118 (119),57-64

VIII (Heth)57 Am zis: partea mea, Doamne, *

este sã pãzesc cuvintele tale.58 Am cãutat faþa ta din toatã inima, *

aratã-þi îndurarea faþã de mine dupã cuvântul tãu.59 Am cercetat cãrãrile mele *

ºi mi-am întors paºii dupã învãþãturile tale.60 Mã grãbesc ºi nu vreau sã întârzii *

sã pãzesc poruncile tale.61 Laþurile celor rãi m-au înconjurat, *

dar eu nu uit de legea ta.62 În miez de noapte mã scol ca sã te laud *

pentru judecãþile tale drepte.63 Sunt prieten cu cei care se tem de tine *

ºi cu cei care pãzesc învãþãturile tale.64 Plin este pãmântul, Doamne, de îndurarea ta, *

învaþã-mã îndreptãrile tale!

Psalmul 54 (55),2-15.17-24

Prietenul perfidIsus a început a se înfiora ºi a se neliniºti (Mc 14,33).

I2 Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea, †

nu te ascunde de la cererea mea; *3 ia aminte la mine ºi rãspunde-mi,

Ora medie 17

umblu agitat în mâhnirea mea†ºi sunt cuprins de tulburare *

4 la glasul duºmanului, la strigãtul celui rãu.Cãci revarsã asupra mea blesteme *

ºi mã persecutã cu furie.5 Inima mea se zbate înlãuntrul meu *

ºi groaza morþii a cãzut peste mine.6 Teamã ºi cutremur au venit peste mine *

ºi m-a cuprins teroarea.7 ªi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, *

ca sã zbor ºi sã-mi gãsesc adãpost?8 Iatã, mã îndepãrtez în fugã *

ºi rãmân în pustiu.9 Îl aºtept pe acela care sã mã salveze *

dinaintea vântului furtunii ºi a vijeliei”.10 Împrãºtie-i, Doamne, încurcã-le limbile! *

Cãci am vãzut în cetate violenþã ºi dezbinare.11 Zi ºi noapte o înconjoarã peste ziduri, †

fãrãdelege, viclenie ºi necaz în mijlocul ei, *12 ºi n-au lipsit din pieþele ei înºelãciunea ºi silnicia.

II13 Cãci dacã un duºman m-ar fi insultat, *

l-aº fi suportat;dacã cel care mã urãºte †

s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, *poate m-aº fi ascuns de el.

14 Dar eºti tu, om asemenea mie, *prietenul meu ºi omul meu de încredere

15 cu care mã înþelegeam aºa de bine *ºi mergeam cu însufleþire spre casa lui Dumnezeu!

17 Iar eu strig cãtre Dumnezeu *ºi Domnul mã va mântui.

18 Seara, dimineaþa ºi la amiazã eu gem ºi suspin *ºi el îmi aude glasul.

19 El rãscumpãrã sufletul meu în pace †de cei care vin asupra mea, *cãci s-au înmulþit cei care sunt împotriva mea.


20 Dumnezeu va asculta ºi-i va umili, *el, care este dinainte de veacuri.

Cãci nu este în ei îndreptare *ºi nu se tem de Dumnezeu.

21 Fiecare îºi întinde mâna împotriva aliaþilor sãi, *profaneazã legãmântul sãu.

22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, *dar în inima lui este luptã;

vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, *dar ele sunt sãbii scoase din teacã.

23 Încredinþeazã Domnului grijile tale †ºi el te va hrãni, *nu-l va lãsa niciodatã pe cel drept sã se clatine.

24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei sã coboare *în prãpastia pierzãrii:

oamenii vãrsãtori de sânge ºi cei vicleni†nu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor. *Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine.

Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moarteapãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu.

LECTURA SCURTÃ Zah 1,3b-4bÎntoarceþi-vã la mine, zice Domnul oºtirilor; ºi mã

voi întoarce ºi eu la voi. Nu fiþi ca pãrinþii voºtri, cãrorale vorbeau profeþii de mai înainte, zicând: Întoarceþi-vãde la cãile voastre cele rele ºi de la gândurile voastrecele rele; dar ei n-au ascultat.V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele.R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele.


împlinirea de fapte bune; mângâie-ne în aceastã viaþãcu semnele ocrotirii tale ºi cãlãuzeºte-ne cu bunãvoinþãla darurile veºnice. Prin Cristos, Domnul nostru. R.Amin.

Ora medie 19

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele




IMNUL

Patruzeci de zile postind în pustiu,Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu.Cu multe pãcate greºitori am fost,Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post.Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt,De durere-amarã sufletul ni-e frânt.Nu lãsa sã fie ruga în zadar,Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har.Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi,Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi.Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând,Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând.Drumul pocãinþei strãbãtut acum,Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drumSã ne poarte paºii, cu speranþe vii,Spre-ale învierii sfinte bucurii.Cinste ºi mãrire Treimii de sus,Slava ei în lume nu cunoaºte-apus;Cei ce prin iertare noi fiinþe suntSã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sã aºteptãm speranþa fericitã ºi venirea glorieiMântuitorului nostru.


Psalmul 61 (62)

Pacea în DumnezeuDumnezeul speranþei sã vã umple de toatã pacea încredinþã (Rom 15,13).

2 Numai în Dumnezeu îºi aflã odihna sufletul meu, *de la el îmi vine mântuirea.

3 Numai el este stânca ºi mântuirea mea,turnul meu de scãpare; *

de aceea nu mã clatin.4 Pânã când vã veþi nãpusti asupra unui om,

lovindu-l cu toþii †ca pe un zid gata sã cadã *ºi ca pe un gard surpat?

5 Pun la cale doar cum sã-l doboare de la înãlþimea lui, †se desfatã în minciunã; *cu gura binecuvânteazã, dar în adâncul lor blestemã.

6 Numai în Dumnezeu îºi aflã sufletul meu odihna, *pentru cã numai în el este speranþa mea.

7 Numai el este stânca ºi mântuirea mea,turnul meu de scãpare; *

de aceea nu mã clatin.8 În Dumnezeu este mântuirea ºi gloria mea,

stânca tãriei mele, *apãrarea mea este la Dumnezeu.

9 Poporule, pune-þi încrederea într-însulîn orice moment, †

revarsã-þi inima în faþa lui. *Dumnezeu este adãpostul nostru!

10 Deºertãciune sunt fiii lui Adam, *minciunã, fiii oamenilor.

Dacã s-ar cântãri toþi la un loc, *ar fi mai uºori decât fumul.

11 Nu vã încredeþi în violenþã †ºi nu vã puneþi nãdejdea în jaf; *chiar dacã ar fi sã curgã bogãþiile,

nu vã lipiþi inima de ele!

Vesperele 21

12 O datã a vorbit Domnul *ºi de douã ori am auzit aceasta:

tãria este a lui Dumnezeu, †13 ºi a ta, Doamne, este îndurarea, *

pentru cã tu dai fiecãruia dupã faptele sale.Ant. Sã aºteptãm speranþa fericitã ºi venirea gloriei

Mântuitorului nostru.

Ant. 2 Sã-ºi îndrepte Dumnezeu faþa seninã spre noiºi sã ne binecuvânteze.

Psalmul 66 (67)

Toate neamurile sã-l laude pe Domnul

Cunoscut sã vã fie cã aceastã mântuire a lui Dumnezeua fost trimisã pãgânilor (Fap 28,28).2 Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze; *

sã-ºi îndrepte spre noi faþa seninã,3 ca sã fie cunoscutã pe pãmânt calea ta *

ºi mântuirea ta la toate popoarele.4 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, *

sã te laude toate popoarele.5 Sã tresalte de bucurie ºi sã cânte de veselie naþiunile, †

pentru cã judeci popoarele cu dreptate *ºi cãlãuzeºti neamurile pe faþa pãmântului.

6 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, *toate popoarele sã te laude.

7 Pãmântul ºi-a dat roadele sale; *sã ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru,

8 sã ne binecuvânteze Dumnezeu *ºi sã se teamã de el toate marginile pãmântului.

Ant. Sã-ºi îndrepte Dumnezeu faþa seninã spre noi ºisã ne binecuvânteze.

Ant. 3 În el au fost fãcute toate ºi toate existã prin el.


Cântarea Cf. Col 1,12-20

Cristos, primul nãscut între toate creaturileºi primul nãscut dintre cei morþi

12 Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, *care ne-a învrednicit sã avem parte

de moºtenirea sfinþilor, în luminã.13 El ne-a eliberat de puterea întunericului *

ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale,14 în care avem rãscumpãrarea, *

iertarea pãcatelor.15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, *

primul nãscut între toate creaturile.16 Cãci în el au fost create toate: †

cele din cer ºi cele de pe pãmânt, *cele vãzute ºi cele nevãzute:

tronurile ºi domniile, *puterile ºi stãpânirile.

Toate au fost create prin el ºi pentru el. †17 El este înainte de toate *

ºi toate existã prin el.18 El este capul trupului, al Bisericii; †

el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; *ca sã fie cel dintâi în toate.

19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu *ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el.

20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, †cele de pe pãmânt ºi cele din cer, *aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce.

Ant. În el au fost fãcute toate ºi toate existã prin el.

LECTURA SCURTÃ Fil 2,12b-15aLucraþi la mântuirea voastrã cu teamã ºi cutremur.

De fapt, Dumnezeu este cel care lucreazã în voi: el vãface ºi sã voiþi, ºi sã înfãptuiþi, dupã bunãvoinþa sa. Toa-te sã le faceþi fãrã murmurãri ºi fãrã discuþii, ca sã fiþifãrã vinã ºi curaþi, copii neprihãniþi ai lui Dumnezeu.

Completoriul 23

RESPONSORIUL SCURT

R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis.V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împo-

triva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu amzis.

Ant. la Magnificat: Fiul Omului va fi dat pe mânapãgânilor pentru a fi batjocorit, biciuit ºi rãstignit, iar atreia zi va învia.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *îl preamãreºte pe Domnul

47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *în Dumnezeu, mântuitorul meu,

48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *ºi numele lui e sfânt.

50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *peste cei ce se tem de el.

51 A arãtat puterea braþului sãu, *i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;

53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *amintindu-ºi de îndurarea sa,

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Fiul Omului va fi dat pe mâna pãgânilor pentru

a fi batjocorit, biciuit ºi rãstignit, iar a treia zi va învia.


RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Slavã ºi cinste lui Dumnezeu, care a întãrit legã-mântul cel nou ºi veºnic cu poporul sãu în sângele luiCristos ºi-l reînnoieºte în sacramentul altarului! Sã-lrugãm, zicând:

Binecuvânteazã, Doamne, poporul tãu!Cãlãuzeºte, Doamne, dupã voinþa ta, gândurile popoa-relor ºi ale celor care le conduc,– ca sã lucreze cu sinceritate spre binele tuturor!Sporeºte evlavia acelora care, pãrãsind toate, l-au urmatpe Cristos,– ca sã ofere oamenilor mãrturia strãlucitã a sfinþeniei

Bisericii ºi exemple de viaþã!Tu, care i-ai fãcut pe toþi oamenii dupã chipul tãu,– fã-i sã se fereascã de orice discriminare!Adu-i înapoi la prietenia ta ºi la adevãrul tãu pe toþi ceirãtãciþi– ºi învaþã-ne sã le dãm ajutor!Cheamã-i pe cei rãposaþi sã intre în slava ta– ºi sã te laude într-un glas în vecii vecilor!Tatãl nostru.



Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul


Completoriul 25



IMNUL

O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare;Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare,Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã,Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã.Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã,Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã.Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine,Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine.Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise,Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise,Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã.Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã.Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale,Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale.Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã.Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã.O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecareCa ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºilãcaº de scãpare.

Psalmul 30 (31),2-6Rugãciunea plinã de încredere a celui necãjit

Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu (Lc 23,46).2 Doamne, în tine mã încred, †

sã nu fiu dat nicicând de ruºine; *mântuieºte-mã în dreptatea ta.


3 Pleacã-þi urechea spre mine, *grãbeºte-te sã mã eliberezi.

Fii pentru mine o stâncã de scãpare, *o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti.

4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, *pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã.

5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, *cãci tu eºti tãria mea.

6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, *tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat.

Ant. Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaºde scãpare.

Ant. 2 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. †

Psalmul 129 (130)Dintru adâncuri strig cãtre tine

El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21).1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, *2 † Doamne, ascultã glasul meu!

Pleacã-þi urechea ta *la glasul rugãciunii mele.

3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, *Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta?

4 La tine însã este iertare *ºi ne temem de tine.

5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; *sufletul meu se încrede în cuvântul sãu.

6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul *mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor.

Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, *7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul,

cãci la Domnul este îndurare *ºi belºug de mântuire.

8 El îl va mântui pe Israel *de toate fãrãdelegile lui.

Ant. Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne.

Completoriul 27

LECTURA SCURTÃ Ef 4,26-27Sã nu pãcãtuiþi! Sã nu apunã soarele peste mânia

voastrã! Nu daþi ocazie diavolului!

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel

29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereDoamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima,

jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru ceice te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºifaptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem slujicu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti întoþi vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã MariaApoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,

Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,

tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,

Fecioarã de-a pururi,care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,

îndurã-te de noi, pãcãtoºii.Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 29

Documents

Miercuri, săptămâna a II-a din Post