Minoritatile in functie de rasa

1. Definitie si clasificare Art 4 alin(2) din Constitutia Romaniei ne spune ca “România este patria comună şi indivizibilă a

tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.”

In lucrarea ce urmeza vom trata prima minoritate la care se refera articolul citat si anume rasa. In conformitate cu informatiile gasite in Dex-ul limbii romane termenul de rasa are urmatoarea definitie: “RÁSĂ - grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea îndelungată la mediul cosmogeografic și la condițiile istorice de viață economico-sociale, având drept caractere distinctive culoarea pielii, a părului, trăsăturile feței etc.” Cu alte cuvinte prin rasa se intelege un grup de oameni care au o mostenire biologica comuna si pe care o transmit generatiilor urmatoare. Rasa este definita in functie de anumite caracteristici fizice cum ar fi: culoarea pielii, structura parului, forma nasului, etc.1

Culoarea pielii poate varia de la grupe de alb sau roz deschis la masliniu, galben sau negru cenusiu. Oamenii ce traiesc in regiunile tropicale au in general pielea de culoare inchisa si cea mai obisnuita culoare a parului este brun inchis sau negru. Nuantele deschise ale parului (auriu, brun deschis si rosu) sunt limitate in general la unele populatii europene. Irisul poate avea diverse nuante de albastru, cenusiu, verde, caprui pana la negru. Cea mai veche clasificare a raselor se datoreaza vechilor egipteni care au divizat populatiile umane in patru categorii: - Rosu – pentru egipteni; - Galben - pentru oamenii din Est; - Alb – pentru oamenii din Nord; - Negru - pentru africanii din Sud.

Cu totii apartinem aceluiasi grup de fiinte – specia Homo sapiens, dar in cadrul acestui grup exista cateva tipuri fundamentale numite rase.

Exista patru rase omenesti de baza: caucaziana, mongoloida, australoida si negroida. Fiecare rasa poate fi impartita in mai multe populatii.

In general, caucazienii au pielea deschisa la culoare. Aici sunt inclusi majoritatea europenilor antivi, nord-africanii, popoarele Orientului Mijlociu si indienii.

Mongoloizii au si ei pielea mai deschisa, dar farta si nasul sunt mai late. Aceasta categorie include nu doar chinezii si inuitii, ci si americanii nativi.

Australoizii tipici au pielea de culoare inchisa si includ aborigenii si locuitorii multor insule din Pacific.

Negroizii au pielea inchise si au un maxilar inferior mai mare, nari mai mari si buze proeminente.Deplasandu-se dintr-o regiune a lumii in alta, grupurile rasiale au fost nevoite sa se adapteze

diferitelor conditii climatice si de viata ceea ce a determinat evolutia grupurilor rasiale.Culoarea pielii este influentata de trei pigmenti de baza: carotenul(galben), hemoglobina(rosu) si

melanina(brun). Melanina este produsa de celule speciale din piele, numite melanocite. Diferitele rase tind sa aiba acelasi numar de melanocite, dar care sunt grupate diferit si producgranule de melanina ce variaza ca marime si cantitate. Culoarea parului si a ochilor unei persoane depinde si de cantitatea de melanina produsa in organism. Parul cret, ondulat sau lins depinde de tipurile de proteine din radacina firului de par. Cei mai multi negroizi au parul negru si cret si ochii caprui inchis; cei mai multi australoizi au parul negru, ondulat si ochii de un caprui mediu; mongoloizii au parul negru si lins, iar ochii caprui deschis pana la inchis; caucazienii reprezinta rasa cea mai variata. Diversitatea culorii ochilor se datoreaza faptului ca pigmentii din ochi filtreaza excesul de raze ultraviolete, care ar putea deteriora straturile sensibile din interiorul ochiului, reducand precizia imaginilor.

Persoanele din regiunile reci au o constitutie robusta, picioare si brate relativ scurte, ceea ce contribuie la pastrarea caldurii corpului.

Persoanele din regiunile secetoase si calduroase sunt inalte si slabe, cu membre lungi, care permit pierderea rapida a caldurii. In general, oamenii sunt capabili sa tolereze mai bine caldura decat frigul, fapt ce reflecta originile africane ale omului. Principalele diferente dintre rase constau in modurile in care acestea fac fata frigului.

Clima si mediul nu determina doar culoarea pielii oamenilor si metodele de conservare a caldurii, ci si forma fetei acestora.

1 http://www.roportal.ro/articole;

Protuberantele de pe fetele mongolizilor au devenit turtite, pentru a micsora portiunea de la suprafata fetei. Crestele fruntii s-au micsorat si ele, iar ochii sunt inconjurati de un strat protector de grasime, ceea ce reduce partea vizibila a ochiului la o mica deschizatura, aparand globul ocular de friguri puternice, iar retina de stralucirea intensa a zapezii.

Popoarele de negroizi si australoizi au craniul alungit. Populatiile Europei Centrale si de Est si majoritatea mongoloizilor au craniul lat. Craniul vest europenilor se incadreaza intre cele doua forme. Marimea creierului este mai mare la mongoloizi si mai mica la popoarele insulelor Pacificului de sud, de origine australoida. Locuitorii muntilor inalti s-au adaptat unei atmosfere rarefiate. Indienii peruvieni din Anzi au cu o treime mai multe globule rosii decat persoanele care traiesc la nivelul marii. Inimile lor sunt in general mai mari decat cele obisnuite, pentru a putea pompa mai mult sange in plamani. Plamanii sunt mai mari pentru a putea inspira si expira volume mai mari de aer; cutiile lor toracice sunt foarte late.2

2. Grupuri rasiale de-a lungul istorieiIn Constitutia Romaniei, legiuitorul selecteaza si rasa printre criteriile pe care le instituie in

art. 4, tocmai pentru a se evita orice forma de discriminare pe criterii rasile, discriminare ce ar putea sa degenereze, si sa evite astfel posibilitatea izbucnirii unui al doilea holocaust.

Legile rasiale de la Nürnberg În 1935, guvernul nazist introduce în Germania o elaborată legislaţie rasială prin intermediul căreia evreilor li se retrăgeau drepturile cetăţeneşti, primind în schimb statutul de "subiecţi" ai Reich-ului. Tot acum li se interzice prin lege evreilor să se căsătorească şi să întreţină relaţii sexuale cu persoane de origine ariană. Evreii nu mai au voie nici măcar să angajaze ca menajere tinere femei de origine ariană. Cele mai importante legi purtau următoarele denumiri: "Legea pentru Protejarea sângelui german şi a onoarei germane," respectiv "Legea privind cetăţenia în Reich." Alte legi rasiale vor fi introduse în timp şi vor purta denumiri precum "Legea pentru protejarea sănătăţii genetice a poporului german." Legile de la Nürnberg au avut ca efect neaşteptat generarea de confuzii şi implicit dezbateri aprinse pe tema definirii evreului absolut, ceea ce i-a obligat pe nazişti să publice scheme rasiale care să explice diferenţa dintre un evreu, o persoană cu sânge rasial impur (amestecat cu sânge evreiesc) şi un arian, scheme care reprezentau pe arian prin intermediul unei siluete albe şi pe evreu printr-o siluetă de culoare neagră. Mai mult, pentru a elimina orice confuzii, conform definiţiei naziste un evreu era o persoană ai cărui bunici erau evrei (trei din patru). Ceilalţi erau persoane cu sânge impur de gradul 1 (doi bunici evrei) respectiv gradul 2 (un bunic evreu). După 1935, legislaţia rasială din Germania va fi “îmbunătăţită” prin emiterea de numeroase decrete suplimentare, menite a scoate integral în afara legii pe evrei, privându-i de cele mai elementare drepturi umane. 3

Minoritatile rasiale reprezinta majoritatea locuitorilor in circa o treime din cele mai populate comitate din SUA si in unul din zece din totalul de 3.100 comitate, potrivit unui recensamint ale carui rezultate au fost date publicitatii joi. Noua realitate reflecta dispersia tot mai mare a imigrantilor si procesul de suburbanizare a populatiei hispanice si a celei de culoare in cadrul eforturilor de cautare a unui locde munca, dupa ce populatia alba s-a retras spre zonele periferice ale aglomeratiilor urbane.In perioada iulie 2005 - iulie 2006, zona metropolitana a orasului Chicago a depasit-o pe cea dinHonolulu in ceea ce priveste numarul etnicilor asiatici, iar capitala americana are in prezent o populatie hispanica mult mai numeroasa decit orasul El Paso. Populatia de culoare din orasul Houston este in prezent mai numeroasa decit cea din Los Angeles. In 36 de comitate cu peste 500.000 de locuitori fiecare, populatia alba reprezinta in prezent o minoritate, spre deosebire de situatia inregistrata in 2000, cind 29 de comitate prezentau aceasta caracteristica. In perioada 2005-2006, minoritatile rasiale au devenit majoritare in opt din cele mai populate comitate americane.

Un alt studiu efectuat la comanda Biroului pentru Evidenta Populatiei dezvaluie ca populatia hispanica este tot mai mult atrasa de oportunitatile profesionale si costurile reduse din suburbiile metropolitane. Intre 2000 si 2006, populatia totala a micilor orase si a zonelor rurale a crescut cu trei procente, in timp ce populatia hispanica din aceste comitate a crescut de la 2,6 milioane la 3,2milioane, o crestere de 22%, au declarat autorii studiului.

2 http://mirey.forumgratuit.ro/t103-rasele-umane; 3 www.idee.ro/holocaust;

3. Discriminare pe criterii rasiale. “Nu SIDA, ci discriminarea este flagelul mileniului.” Nelson MandelaConventia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala(1965) formuleaza ca

prin discriminare se intelege: “orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta intemeiata pe rasa, culoare, ascendenta sau origine nationala sau etnica, care are drept scop sau efect de a distruge sau de a compromite recunoasterea, folosirea sau exercitarea in conditii de egalitate a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului in domeniile politic, economic, social si cultural, sau in orice domeniu al vietii publice.”

“Discriminarea poate fi definita ca tratarea unui individ sau a unui grup ca fiind diferit – superior sau inferior – fata de altul, pe baza unor criterii arbitrare precum rasa, culoarea pielii, sexul, limba materna, religia, opinia politica sau originea sociala ori nationala. Discriminarea operata pe baza rasei, culorii pielii sau etniei se numeste discriminare rasiala si aproape intotdeauna reprezinta o violare a drepturilor omului.

Drepturile membrilor minoritatilor rasiale, etnice sau nationale la egalitate in fata legii si la protectie egala in fata legii sunt esentiale pentru principiul non-discriminarii. Normele de drept international condamna discriminarea rasiala din domenii ca educatie, sanatate, accesul la o locuinta sau la un loc de munca, precum si accesul la bunuri publice si servicii.”4

“Aceste grupuri vulnerabile din punct de vedere social devin vulnerabile şi din puncte de vedere economic (S.M. Miller, 1996). Cei care sunt ţinta prejudecăţilor şi a discriminării într-o societate anume vor întâmpina dificultăţi de integrare pe piaţa muncii (nu îşi vor găsi locuri de muncă pe măsura calificării sau vor fi plătiţi la nivel inferior celor care aparţin grupurilor favorizate), vor avea dificultăţi în obţinerea beneficiilor publice. Toate aceste îi fac vulnerabili din punct de vedere economic şi îi includ în categoria grupurilor cu risc ridicat de sărăcie.”5

Discriminarea rasiala, in special discriminarea rasiala directa, se bazeaza atat pe prejudecati si stereotipuri referitoare la anumite grupuri, cat si pe convingerea ca rasa este un factor important ce determina trasaturile si posibilitatile umane individuale. Cunoscut in mod curent drept rasism, aceasta convingere are drept premisa ideea ca diferentele provenind din mostenirea genetica sau culturala ar produce in mod necesar rase superioare sau inferioare altora.

Un fenoman similar rasismului este xenofobia. Aceasta este teama de straini sau necunoscuti si este adesea manifestata prin respingere, ostilitate sau violenta impotriva unui anume grup. Acest tip de discriminare este semnificativ pentru populatia rroma, adesea perceputa ca “straina” in propria tara natala, indiferent de numarul de generatii nascute pe teritoriul respectiv sau de dreptul la cetatenie in acel stat. Xenofobia si discriminarea rasiala se manifesta frecvent si in cazul refugiatilor si imigrantilor rromi care se afla pe teritoriul altui stat decat cel de origine. De multe ori, xenofobia este alimentata de lideri politici care promoveaza politici rasiste sau discriminatorii pentru a-si “proteja” tara de “cei de afara”.

Discriminarea, rasismul si xenofobia decurg dintr-o perceptie a superioritatii etnice sau culturale, ca rezultat al unei viziuni etnocentriste. Etnocentrismul se manifesta atunci cand cineva priveste lumea exclusiv din perspectiva propriei culturi si considera ca celelalte culturi sunt in mod necesar inferioare culturii sale. Oamenii care au o viziune etnocentrica judeca celelalte culturi cu standarde proprii si nu pot trece peste diferentele culturale sau intelege alte conceptii despre lume. Aceasta intoleranta si lipsa de respect pentru cultura, credinta si practicile altor grupuri duc la discriminare.

Desi drepturile omului sunt universale, ele sunt incalcate mai frecvent, in mod disproportionat, in defavoarea altor grupuri. Adesea, aceste grupuri sunt comunitati sau populatii minoritare in interiorul unui stat. Desi nu exista o definitie standard, un grup minoritar este, in general, “un grup non-dominant de indivizi care au in comun anumite caracteristici nationale, etnice, religioase sau lingvistice diferite de cele ale majoritatii populatiei.”6

4 http://www.scoalarosu.ro/rom-files/revista/pdf/10/discriminare%20I.pdf; 5 http://www.iccv.ro/oldiccv/romana/dictionar/malina/malina_discr.htm; 6 http://www.scoalarosu.ro/rom-files/revista;

“Pentru reducerea discriminării au fost dezvoltate o serie de strategii menite să asigure egalitatea de şanse în zonele în care au fost în mod sistematic subreprezentate a persoanelor care fac parte din grupuri supuse în mod tradiţional discriminării. În Statele Unite aceste strategii poartă numele de Acţiune Afirmativă, în timp ce în Marea Britanie sunt cunoscute sub denumirea de Discriminare Pozitivă. Aceste strategii nu presupun o „discriminare inversă”, ci au menirea să asigure egalitatea de şanse pentru toţi cetăţenii, indiferent de grupul căruia îi aparţin. Discriminarea Pozitivă şi Acţiunea Afirmativă presupun pe de o parte recunoaşterea dezavantajelor acumulate de grupurile respective, precum şi dezvoltarea de politici şi de practici care ajută la depăşirea dificultăţilor (Neil Thompson, 1997). Domeniile principale în care s-au focalizat acţiunile strategiilor de eliminare a discriminării sunt piaţa muncii, educaţia şi locuirea.”

Există un număr de instrumente elaborate pentru a asista victimele discriminării rasiale. Acestea includ:- legi locale împotriva disciminării;- alte legi locale care nu aparţin în mod direct discriminării, dar care ar putea fi aplicate în mod creativ în cazuri de discrimare, cum ar fi cazurile eronate care protejează demnitatea unei persoane;- legi internaţionale incluzând:

Convenţia Internaţională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (ICERD), în special Articolul 14 din ICERD, care permite Comitetului pentru Eliminarea Discriminării Rasiale să ia în considerare comunicari trimise de indivizi şi grupuri privind violările Convenţiei;

Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului (ECHR): Articolul 14 din ECHR interzice discriminarea în legătură cu drepturile garantate de Convenţie. Protocolul Nr. 12 adiţional la ECHR, care a fost deschis pentru a fi semnat în 2000, va adăuga o interzicere profundă a discriminării în aplicarea oricărui drept oferit de lege, ca urmare a ratificării sale de către zece state membre din Consiliul Europei. Activiştii au un rol important în inducerea unei presiuni asupra guvernelor pentru a ratifica Protocolul 12 fără întârziere;

Directiva Uniunii Europene pentru Egalitate Rasială: această directivă cere statelor să adopte legi împotriva discriminării şi stabileşte organe de punere în aplicare. Ea face parte din legislaţia UE cu care statele membre şi ţările candidate trebuie să se se conformeze. Activiştii au un puternic rol în a se asigura că statele amendează legislaţia şi aplică cererile acestui puternic instrument.

4. Cadrul legislativ 4.1 Legislatie europeana anti-discriminare“Legislatia Uniunii Europene privind anti-discriminarea s-a dezvoltat initial pe tema discriminarii de

gen prin Directivele privind egalitatea de sanse pentru femei si barbati.Ulterior, Tratatul de constituire al Uniunii a fost amendat cu un articol special (art. 13) privind

principiul discriminarii creandu-se astfel baza legala pentru dezvoltarea legislatiei anti-discriminare si pentru alte criterii: rasa sau origine etnica, religie sau credinta, dizabilitate, varsta, orientare sexuala. Astfel, in anul 2000, au aparut urmatoarele doua directive si Programul de actiune pentru combaterea discriminarii 2001-2006.

Directiva Consiliului 2000/43/EC din 29 iunie 2000 pentru implementarea principiului de tratament a persoanelor, indiferent de originea rasiala sau etnica- implementeaza principul egalitatii de tratament intre persoane indiferent de rasa sau origine etnica, asigura protectie impotriva discriminarii in domeniul angajarii si instruirii, educatiei, securitatii sociale, sanatatii si accesului la bunuri si servicii;- contine definitiile discriminarii directe, indirecte, hartuirii si victimizarii;- ofera victimilor discriminarii dreptul de a actiona in justitie, printr-o procedura administrativa sau juridica, pe cei care ii discrimineaza si prevede si sanctiuni pentru acestia; - stabileste infiintarea in fiecare stat membru UE a unui organism care sa promoveze un tratament egal si care sa ofere asistenta independenta victimilor discriminarii rasiale;

Directiva Consiliului 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000 privind stabilirea unui cadru general pentru egalitatea de tratament in domeniul angajarii- implementeaza principul egalitatii de tratament in domeniul angajarii si instruirii indiferent de religie sau credinta, orientare sexuala, varsta sau dizabilitati;

- ofera, ca si Directiva 2000/43/EC, definitii ale discriminarii, a dreptului la recurs si a rasturnarii sarcinii probei;- cere angajatorilor sa creeze conditii de lucru rezonabile pentru persoanele cu dizabilitati care sunt calificate pentru slujbele oferite;- permite, in unele cazuri, exceptii de la principiul egalitatii de tratament, pentru a pastra, de exemplu, caracterul special al unor organizatii religioase, sau pentru a asigura masuri speciale pentru integrarea pe piata muncii a celor foarte tineri sau a celor foarte in varsta.

Cele doua principii pe care se bazeaza legislatia anti-discriminare - respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor- au fost incluse si in cadrul criteriilor politice necesare pentru aderarea statelor candidate la Uniunea Europeana.”7

4.2. Legislatie romaneasca anti-discriminare“Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de

discriminare, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 431 din 2 septembrie 2000 - Art. 2. - (1) In prezenta ordonanta, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex sau orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea sau inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice ;

Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M. Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002 - ;

HOTARARE nr. 1.194 din 27 noiembrie 2001 privind organizarea si functionarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, publicata in M.Of, Partea I, nr. 792 din 12 decembrie 2001 Ordonanta Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea O.G. nr. 137/2003, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. . 619 din 30 august 2003

Legea nr. 27/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M. Of. Al Romaniei, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004 Instructiunea CNCD, nr. 1 din 5 martie 2003, publicata in M.Of., Partea I, nr.235 din 7 aprilie 2004

(31) Constituie hartuire si se sanctioneaza contraventional orice comportament pe criteriu de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata, varsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant.ostil,degradant ori ofensiv.

Acestora li se adauga referirile de ordin general privind discriminarea care apar in:Constituţia României (art. 4, 16, 26 ) - Constitutia Romaniei Art 4(2) România este patria comună şi

indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine social

Constitutia Romaniei art 16(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Codul Penal al României Art. 317 - Instigarea la ura pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda

Codul Civil al României Art. 998 - Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe aceia din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.

Codul Muncii (art.3) - Codul muncii Art 3(1) Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. (2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze. (3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori întro anumită profesie, oricare ar fi acestea. (4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (1)-(3) este nul de drept “8

5.Organizatii interguvernamentaleConsiliul Europei este o organizaţie internaţională cu caracter regional care a luat fiinţă la data de 5

mai 1949, fiind creată iniţial de un număr de 10 state membre fondatoare, acestea fiind: Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia.7 http://pic6.piczo.com/aparatidrepturile; 8 http://pic6.piczo.com/aparatidrepturile;

Statutul de observator pe lângă organismele interguvernamentale ale Consiliului Europei revine statelor: Canada, Vatican, Japonia, Statele Unite, Mexic.Obiectivul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unităţi mai stânse între cele 46 state membre pentru protejarea libertăţilor individuale, libertăţilor politice şi a statului de drept, principiile care constituie fundamentul tuturor democraţiilor autentice şi care influenţează viaţa tuturor europenilor.Toate statele membre ale Organizaţiei au obligaţia de a face ca libertăţile, demnitatea omului şi bunăstarea indivizilor să devină principii ferme ale acţiunilor guvernamentale.

Printre celelalte obiective ale Consiliului Europei sunt: promovarea democraţiei pluraliste, problema securităţii cetăţeanului, combaterea rasismului,xenofobiei,intoleranţei, protecţia minorităţilor naţionale, coeziunea socială şi calitatea vieţii, cooperarea şi coeziunea judiciară.

Consiliul Europei a elaborat programe de cooperare şi asistenţă în favoarea noilor ţări membre, pentru ca acestea să beneficieze de experienţa lui. Programele au la bază rezultatele cooperării interguvernamentale ale Consiliului Europei: instrumente de referinţă, reţele de experţi cât şi structuri şi mecanisme de cooperare.Ele au ca obiect consolidarea, întărirea şi accelerarea reformelor democratice din ţările în cauză, astfel încât să se poată integra progresiv şi armonios în procesul şi structurile cooperării europene şi, în primul rând, în Consiliul Europei. Programul privind măsurile de încredere a fost creat pentru a susţine societăţile civile, iniţiative care au ca obiectiv ameliorarea reciprocă a cunoştinţelor şi cooperarea între comunităţile majoritare şi minoritare.9

Comisia impotriva rasismului si intolerantei din cadrul Consiliului Europei (CoE) a dat publicitatii la Strasbourg un raport in care se subliniaza ca situatia generala in ceea ce priveste formele contemporane de rasism si discriminare rasiala este complexa si ingrijoratoare. In Olanda exista un climat din ce in ce mai islamofob, violente rasiale in Ucraina, minoritati discriminate in Letonia, iar Andora trebuie sa lupte eficient impotriva rasismului.10

Comisia europeana impotriva rasismului si intolerantei (ECRI) este un organism al Consiliului Europei si a fost infiintata in 1994 la initiativa primului Summit al sefilor de stat si de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei. ECRI este alcatuit din experti independenti cu experienta recunoscuta in domeniul problematicii rasismului, xenofobiei, intolerantei si anti-semitismului. Comisia, formata din membri independenti, monitorizeaza aceste probleme in cazul fiecarei tari membre din cele 47 si propune masuri concrete pentru imbunatatirea situatiei.

Pina in prezent ECRI a publicat trei rapoarte privind Romania, ultimul fiind dat publicitatii in 2006. Primul raport al Romaniei la ECRI a fost adoptat in noiembrie 1998 si transmis guvernului in ianuarie 1999, al doilea raport a fost publicat la inceputul anului 2002, iar al treilea, in 2006.11

6. Organizatii non-profitSintagma generic utilizata de "organizatii neguvernamentale" (sau ONG) vine sa pozitioneze

organizatiile ce fac subiectul discutiei din textul de mai jos in raport cu institutiile publice. Organizaţiile neguvernamentale sunt nuclee formate prin iniţiativa şi dăruirea

unor oameni dedicaţi unor idei. În procesul de democratizare ele devin puncte ce focalizează şi orientează societatea civilă în diferitele ei manifestări.

ONG-ul este o asociaţie, o convenţie prin care mai multe persoane pun în comun, în mod permanent contribuţia lor materială, cunoştinţele şi activitatea lor pentru realizarea unui scop care nu urmăreşte foloase pecuniare sau patrimoniale.

Ca atare, principalele elemente cerute sunt deci: natura privată, neguvernamentală a asociaţiei, scopul său nelucrativ şi o oarecare permanenţă a organizaţiei. Scopul asociaţiei este:- pur ideal- să corespundă intereselor generale ale colectivităţii- să urmărească obiectivele specifice unei categorii sociale, profesionalesau culturale din care asociaţii fac parte- să corespundă intereselor particulare, ale asociaţilor.

9 http://www.studentie.ro/Referate/Stiinte-Politice/Referat-Consiliul-Europei; 10 http://www.divers.ro/accent_ro; 11 http://www.divers.ro/accent_ro;

Din punct de vedere juridic, in Romania, organizatiile neguvernementale pot exista sub trei forme: asociatie, fundatie, federatie. De fapt, doctrina ia in considerare doar doua forme, in conditiile in care federatia reprezinta un caz special de asociatie care are drept membri alte persoane juridice.

Din punct de vedere fiscal, ele se incadreaza in categoria persoanelor juridice fara scop lucrativ. Pe langa ele, in cadrul acestei categorii mai exista partide, sindicate, case de ajutor reciproc (CAR), asociatii ale salariatilor pentru participarea la profit (PAS), biserici, etc.12

În România, nu exista nici o organizaţie non-profit care să se ocupe strict de problemele rasiale. Una dintre organizaţiile non-profit din străinătate este Asociaţia Naţională pentru Progresul

oamenilor de culoare (NAACP) care este cea mai veche şi cea mai mare organizaţie de drepturi civile din Statele Unite. Principalul său scop este de a asigura egalitatea politică pentru grupurile minoritare. A fost fondată iniţial pentru a oferi ajutor şi sfaturi juridice clienţilor săi, dar a extins misiunea sa de a promova o mai mare unitate rasială. În prezent, grupul oferă asistenţă în vederea angajării, forumuri de discuţii şi acţiuni comunitare.

O altă organizaţie non-profit este American Pictures. Aceasta sprijină activitatea anti-rasism în Statele Unite. Omologul european al acestei organizaţii este Fundaţia pentru ajutorul umanitar în Africa, ce a dat ajutoare pentru proiecte în ţările din Africa de Sud în scopul de a consolida aceste ţări în lupta lor împotriva apartheid-ului.

Apartheidul (care în limba afrikaans înseamnă separare) este un sistem social, politic și economic rasist impus de guvernele minorității albe din Africa de Sud de-a lungul secolului XX. Apartheidul prevedea segregarea raselor (locuirea separată) iar majorității negre i se interzicea, printre altele, dreptul la vot și libera circulație. În sens larg, apartheidul desemnează politica de separare a comunităților etnice sau rasiale diferite. Practica apartheidului a fost frecvent pusă în practică în istoria modernă. Termenul însă se referă la cazul sud-african.13

12 http://www.coddeconduitaong.ro/resurse/Ghid_de_Bune_Practici_ONG; 13 http://ro.wikipedia.org/wiki/Apartheid;