Vasile Morar

ETICA iru nrncERr 5r POrlTlcAMoralfl elernentarfi

gi resptrnsabilitate social6,..

editura trniversititii din bucuresti'D2006

o edittm unnrrsitifrT din bucuna.,sfio$os. Panduri 90-92, Bucuregti

- 050663; Ter./Fax: 4r0.23,g4

E-mail : editura_unibuc@yahoo.comlnternet: www.editura.unibuc.ro

Descrierea crP a Bibliotecii Nafionale a RomAnieiMORAR, VASILE

Etica in afaceri gi poritic[ / vasile Morar - Bucuregti:Editura Universitafii din Bucuregt i, 2006

Bibliogr.ISBN (10) 973-73i-r67-4; rsBN (13) 978-si3-i3t-t6i-6

l7 4 :3217 4 :339,1

Telin ore dactare c orrpu ter izat6'. c o n s t *t I a T' I T u

6,2. De la responsabilitatea faf6 de Celdlalt la conceptul modernde responsabilitate socialfl a organizErii

6.3. Judecata de responsabilitate gi condiliile necesare pentru ca

Eapitolul 6Responsahilitatea sociale

Ei moralf, a afacerilor6.1. Fundamentele filosofice ale responsabilit5lii

5.1 .1 . Libertatea gi prudenta ca temeiuri aleresponsabilitatii

o persoand s6 fie consideratd responsabilh6.4. Responsabilitatea corporafiei

6.4.1. Responsabilitate, profitt gi' incredere' 6.4.1.1. De la morala elementar[ a familiei la etica

firmei6.4,1,2. De la rotten kid la rottenfirn gi de la

?ncredere la responsabilitate6.5. incredere gi interes

6.5.1. Efectele increderii gi pe4ile interesate6,6, Profitul gi acliunea morald

6.6.1. Profitul optim gi comportamentul etic6.6.1.1. Teoria,,Stakeholders" gi increderea6,6.L2. Profitul gi teoria pa4ilor interesate: o

ierarhizare gi implicafiile ei etice6.6.1.3. Puterea, legitimitatea, urgenfa qi p64ile

tnteresate6.7 . Business Ethics gi rnodele de responsabilitate morald6.8. Mutafii semnificative ?n evolulia ideii de responsabilitate

1.-{ ,.i L

,,+..-{ -.

.

---

. .

It::,

I . ,:I .'li i:rl .:ll r 'lll: jkril,.!j itl

.ll i;lI

Responsabilitatea sociali gi moral[ a afacerilor

6.1, Fundamentele filosotice ale responsabilitd(ii6.1,1. Libertatea Si prudenla ca temeturi ale responsabilitdsii

A cerceta fundamentele filosofice ale responsabilitefii neobligb s6 constatdm cd acestea sunt numeroare gi controversate.lOricum, :geneza ideii de responsabilitate trebuie clutat6,'cel pufinin tradilia greco-latind gi cea iudeo-cregtind, in admiterca libertdliiile'acliune a 6mului. Forma cea mai concentrat6 a rafionamenftrlui.po'ate fi redusd la expresia: doar acfiunea poate sd exprimeiesponsabilitatea omului, iar fdrl libertate nu existdresponsabilitate. S-a observat insd c5, degi existd o strAnsd legdturiintre libertate gi responsabilitate, nu putem afirma cd orice act libereste un act responsabil. Dimpotrivi, dupd cum aratd Jdr6me Balletqi Frangoise de Bry in L'entreprise et I'dthique (2001),responsabilitatea implici reguli de conduitd care trebuie ghidate deprudenld.' Abiu din acel moment aplicarea acestui in{eles al ideiide responsabilitate la afaceri gi intreprinderi ?ncepe sd devindevidenti. O afacere responsabild (li o intreprindere

^responsabi16)este definitd printr-un compoftament prudent. Inseamnd c[fundamentele responsabilitdfii presupun, deopotrivb, atAt libertateacdt gi prudenfa. Platon' este cel care afirm[ cd responsabilitatea iiaparfine celui care face alegerea, iar alegerea propriu,zis6, el oleagd qi de pruden{6, adic6 de evitarea rdului, de orientarea sprebine a acfiunii. La rdndul lui, Aristotel, imp6(ind actele ?nvoluntare gi involuntare arita cd std tn puterea noastrd de a fuce unlucru sau altul, iar dacd arn ales sd facem un anumit lucnr qi nu

VASILE MOMR -

Etica tn afacerl Sl pollttcd

altul, atunci rezultE cd suntem rispunzltori pentru c[ am aleslntocmai ceea ce am ales, gi nu putem si d[m vina pe altcinevapentru actele comise de noi ingine. Aristotel specificb faptul cIactele rele pot fi evitate, pentru cd doar de om depinde dac[ lecomite sau nu. Aceasta presupune c[ suntem capabili s[ deliber[masupra oportunit[tii acliunilor noastre, ci putem s[ le evaludrnconsecinfele qi sd ne ar[tim pruden]i. El definegte prudenfa ca fiind,,o dispozilie insofitd de o regulfl adev[rat6, capabild sl acfioneze insfera a ceea ce este bun sau rdu pentru fiinfa uman['..4 Astfel,prudentul se preocupd de consecinfele previzibile ale actelor sale,iar prudenfa este o vtrtute care ne permite s5 lu[m decizia cea bundgi s5 ne indrepte cdti'e acliunea bun6, moral6. in aceste condilii,prudenfa apare ca inseparabilS responsabilitefli, dar trebuie sinotdm cd la Aristotel este vorba despre o prudenfd indreptatdasupra mijloacelor de a atinge un scop gi nu de scopul insuqi. Cualte cuvinte, in acest caz, deliberarea' ne indreaptd asuprarnijloacelor gi nu asupra scopurilor acfiirnii.s 5i rtoirii, mai ales beitdrzii (Seneca, Epictet gi Marc-Aurelian) accentueazS leglturadintre responsabilitate, pe de o parte, gi libertate

- prudenld, pe de

altd parte. Ei vdd in prudenya fnleleaptd forma fundamentald avirtulii, ,,gtiinla lucrurilor care trebuie fdcute". Dar ei adaugd ,,opiesd importantd jocului de puzzle prin care se construiegteresponsabilitatea: rafiunea".6 tntr-adevdr, virtutea dd un rol extremde important voinlei, definit6 ca ,,tendinfa in care dorinla seinsolegte cu rafiunea". Dacd omul se lasd pradd pasiunilor, stoiculcel ?nfelept le stdpdnegte, pentru cd el igi domind gi igi conducetoate judecalile: ,,Totul vine de la tine, totul este in tine, totul seintoarce in tine", va scrie sugestiv, de pild6, in acest sens, MarcAurelian. in mod explicit, pasul de

^ lega libertatea de

responsabilitate prin raliune este fdcut de Sfhntul Toma cdnd acestadefinegte ltberul arbitru in summa Theologiae: ,,omul poseddliberul arbitru, altfel, sfaturile, indemnurile, preceptele, apardrile,recompensele gi pedepsele ar fi in zadar".?

.-1 yj'

Responsabilttatea soclald gl morald a afacerllor

Tot mai pregnant, in epoca modern6, libertatea apare drept ocondifie esenfiald a responsabilitilii. Dar aceasti libertate nu esteatAt libertatea de a acfiona sau de a nu ac{iona, cdt libertateavoinlei de a acfiona sau nu. Altfel spus, nici o forf6 extern[ nutrebuie sI constrdngd acfiunea. Acest punct de vedere va fi apdratde Descartes, urmat, deloc intdmpl[tor, gi de J.J. Rousseau, carein Contractul social nu ezit6 si afirme cI libertatea constituienatura inalienabili a omului, not6nd, totodatd, c[ ,,luAndu-ivoinfei libertatea inliturlm moralitatea din acfiuni". Oricum,pentru Descartes, alegerea ftr[ ra{iune nu numai c[ esteirnprudent[, dar ea echivaleazl cu acceptarea hazardului, aarbitrariului. Dimpotrivd, pentru el, a alege in cunogtinli de cauzdgi de efecte reprezintd cea mai inalt[ experienf[ a libertdfii; omuleste cu atdt mai liber cu cdt este mai pufin indiferent, cu cdtac{ioneazd mai rafional, gi cu c6t st6pAnegte mai deplin cauzelealegerii sale. Astfel, voinlo ralionald apare ca cel mai inalt gradde libertate, iar-cine d[ dovadl de voinfb rafional[ este generos giprudent in acelagi timp. De altfel, Descartes numegte generozitatetocmai voinfa de a nu fi niciodat[ lipsit de voinl[.8

Acest tip de analizd va fi dus pAni la capdt de Kante care vaafirma cd voinfa omului este in intregime liberS. Pentru i,libertatea este un postulat al rafiunii practice, al legii morale.Persoana este, prin urrnare, responsabilE in m[sura in care sedefinegte a priori ca ,,in drept" de a face ceea ce face.Responsabilitatea sa primegte doud forme: responsabilitateamorald gi cea juridicd. Acfiondnd moral sau din datorie, omulacfioneazd in cunogtinf[ de cauzd gi gtiind bine ce face.Responsabilitatea moral6, nofiune subiectivS, se referd laprincipiul de a vrea ,,ceea ce este bun tn sine", iarresponsabilitatea juridic[ stabilegte cd actul este drept saunedrept, dupd cum este sau nu conforrn cu ceea ce trebuie sd fie,dar nu se referd la libera intenfie a persoanei, La Kant conceptulde responsabilitate este indisociabil celui de persoand, iar ,,o

UASILE MOMR -

Etica tn afacirt gt pollttcd

persoane este un subiect ale clrui acfiuni ii pot fi imputabile".Oricum, ceea ce este important este faptul ci persoana nu poate fisupus6 altor legi in afara celor pe care ea inslgi gi le d6, iar ceeace diferenfiazd persoana de lucru este tocmai imputarea;Persoana este, in acelap^i timp autorul actului qi autorulconsecinlelor acestui act.'' Prudenla, degi se leag[ de reguliempirice de comportare, se poate spune c[ joac[, la Kant, un rolimportant pentru cd ea susfine gi intiregte atAt afirmarea libertdlii,cAt qi a responsabilitnlii persoanei.

Sunt cAteva implicafii notabile ale acestei viziuni asupraraportului libertate (vizut6 ca autonomie a voinfei) giresponsabilitate. Prima: dacd libertatea sau voinla sunt puse indiscu{ie, responsabilitatea inslgi dispare. A doua: ideea de libertateinfinit5, aga cum apare ea la Descartes, nu este deloc lipsitd decontradicfii. De altfel, Spinoza, de pilda, a mai observat faptul cIacfiunile cele mai obi$nuits, d9, zi cu zi gi cele mai concrete dinviala omului sunt supuse unor determindri psihologicd, utilitare,politice, asupra c[rora oamenii nu au decAt un control limitat givag. De aici au rezultat cAteva linii de g6ndire in cuprinsul cdroras-a pus accentul pe cregterea capacitSlii omului de a stdpAnicircumstanfele (Karl Marx) determindrile de tot felul, inclusiv celece lin de incongtient (Sigmund Freud).ll Primul dintre acegtiainsistd asupra credrii acelui ,,spaiiu social necesar pentrumanifestdrile esenfial-umane ale fiec[rui individ".l2 Acest lucrueste posibil numai intr-o societate in care fo4ele de producfie auatins cote foarte inalte gi alienarea individului este suprimatd. Deasemenea, conform acestei concepfii, nu indivizii trebuie sd fietragi la rdspundere pentru ,,relele omenirii", ci trebuie remediatecauzele sociale ale nenorocirilor, suferintelor gi limitiriloroarnenilor. Freud, la rAndul lui, dezvdluie importan\a motivalieiinconstientel3 pentru orice acfiune umand gi readuce in prim plan ostrdveche idee filosoficd: cum poate eul, rafiunea sd limitezeteritoriul fo4elor necesare, necunoscute din viafa qi destinul

)'-'l

Responsabilltatea soclald gl morald a afacerilor

fiecdrui om? Rtrspunsul de principiu este: eul, congtiinfa, acfiunearalional[ trebuie sE diminueze fo4ele incongtiente gi s6 ia loculfodelor incongtiente.

Aceste doub tipuri de r[spunsuri sunt importante pi pentruci au trezit o reacfie critic[ devenit6 semnificativI in gdndirearnoralI incepdnd cu deceniul al patrulea al secolului XX. Astfel,Moreno, interneietorul sociometriei, in Who shalt survineta(1934) a ardtat cd solufiile marxist[ gi freudianr in problemaresponsabilitdtii sunt unilaterale pentru cd nu acordd importanfdcuvenitl celuilalt Or, responsabilitatea deriv[ in viziunea luiMoreno din libertatqa de alegere (,,celdlalt" poate fr ales, poate firespins sau ne poate ft indiferent), iar ,,revolu{ia sociometricd" pecare el o propune va trebui.sd gestioneze tocmai diminuarea coteide conflict, de neinfelegere, de suferinfi din relafiile interumane.Ceea ce sugereazd Moreno este faptul cI fiecare este r[spunzdtor,prin alegere, de situafia celuilalt.

oricum, filosofia contemporand a reactualizat dezbatereaasupra responsabiliGfii, bazdndu-se pe Celdlalt si pe ideea derdspundere fal6 de Celdlalt In acest cadru, responsabilitateadevine omniprezentd, gi mai ales devine o sarcind considerabildpentru fiecare. Aldturi de Moreno, autorii cei mai cunoscufi careau contribuit in mod special la aceastd ?nnoire au fost Sartre,L6vinas, Jonas gi Rawls.

Tofi patru sunt considerafi importanfi pentru ideea deresponsabilitate in genere, dar gi pentru felul in care teoria lorpoate fi aplicatd zonei afacerilor, eticii mediului sau eticiiintreprinderii. Primii doi sunt, desigur, arnintifi in chip predilectin lucr[rile din spafiul francez, iar ceilalli in cele de provenienfdsau infl uenf[ anglo-americani.

Umanismul existenfialist propus de Sartrel5 este ?nintregime centrat pe ideea de libertate gi responsabilitate a omuluipentru actele gi faptele sale. ,,omul este condamnat sd.fie liber"inseamnd, dupd Sartre, un fapt fundamental: ceea ce trebuie sd

\ASILE MOMR- Ettcatn afaceri gi potltlcd

facl acesta nu ii mai este indicat printr-o necesitate inscrisi inIstorie, in Natur6, in Dumnezeu sau in Rafiune. Experienfaresponsabittelii incepe in momentul lu[rii unei hot[r0ri, fbr[putinfa de a se face referire la o norm6, pentru cI ,,nici o moral[generald nu dd indicafii asupra lucrurilor care trebuie f6iute, cdcinu exist[ vreun semn pe lume".16 Sartre precize azA cdalegerea nuse poate face dec6t de unul singur gi c6 nu are niciodatd scure. tnfelul acesta, responsabilitatea care ii revine omului este imens6,pentru cd omul e rispunzdtor de propria-i existenfd, de felul s[ude a fi, $i, prin aceasta, de ceilalfi, de lumea care-l inconjoarl gipe care el o modeleazi. Explicit, el afirml: ,,c6nd vrem s[spunem c[ omul e res'ponsabil de sine insugi, nu vrem sd spunemc[ e responsabil de stricta sa individualitate, ci de tofi oamenii".lTPrin urrnare, se evoc6 deci o responsabilitate absolutd asubiectului fa1[ de actele sale, dar gi fafd de ceea ce el lasl sd fief6cut, ceea ce indicI in mod clar dimensiunea morah aresponsabilit[1ii. El afirmd, de exemplu, cd e de datoria omului shcombatd guvernul cAnd declangeazd rdzboaie, iar dacl n-o faceeste complice la acel rdzboi. Responsabilitatea devine o sarcindconsiderabild gi nelimitatS., pentru cd ea se referd simultan, atdt laceea ce trebuie s[ fac6 fiecare, cAt gi la ceea ce nu trebuie sdpermitd sd fie fbcut. ,,Condamnat sd fie liber, omul poartb peumerii sdi intreaga povard a omenirii. El este responsabil de lumegi de sine, prin faptul cd este". Dar aceastd responsabilitatecoplegitoare constituie o sursd de angoasd pentru sine gi nu otemere pentru Celdlalt; ne afldm, in permanenfd, sub ameninfareacare se nagte din prezenfa Celuilalt in lume, aga culn afirmd incelebra sa fraz6: ,,lnfemul sunt ceilalli". Pentru a scdpa de aceastdangoasd, omul se refugiazd fie in reaua credinfr a ,,lagului" care-gi gdsegte mereu scuze, fie in ceea a ,,mizerabilului" care-gigisegte intotdeauna justificlri. Oricum, nu existd responsabilitatedec6t in mlsura in care existd incertitudini, iar actele noastretrebuie sd le limiteze.ls in fapt, Sartre reia, intr-o manierd

j) r

Responsabllltates soclald gl morald a afacerllor

personali, experienla greace a prudenlei, in sensul aristptelic alterrnenului, adicd prudenfa privitd ca virtute care-i permiteomului s[ dea, prin acfiunea sa, un sens acestei lumi incompletegi intotdeauna echivo"t

Sub aceastd dubl[ tematicd a Celuilalt gi a prudenfei sedezvoltE gi filosofia lui Ldvinas, cu menliunea insr ci, la Ldvinas,angoasa fa![ de sine trece pe un plan secund fal6, de grija fayd deCeldlalt Pe scurt, concepfia lui Ldvinas despre responsabilitatepoate fi redusd la aceastd schemi de argumentarele: a) elpostuleazd cd etica precede rafiunea gi este in afara limitelor sale;astfel, responsabilitatea se nagte cAnd celllalt mr afecteazr giaceast[ afectare mi face responsabil fEri sd vreau; ?nseamnd c[responsabilitatea precede -acf iunea gi decizia autonom[ caredefinesc libertatea in termeni morali; b), Ldvinas transform[responsabilitatea nu in contrariul libertdfii, ci in condifia ei: ,,suntliber gi 'sunt responsabil" gi adaugi ideea ci, avAnd oresponsabilitate infinitd, fiecare este condamnat la o libertateinfinitd; el dep6gegte astfel dilema clasic[ a responsabilitefiirnorale, introducdndu-l pe Celilalt: ,,omul este paznicul frateluis[u"; c) inainte de a fi asumatd, libertatea este ddruitd in modmisterios ca sarcind gi ea nu reiese dintr-un contract social; astfel,,,ea nu este o virtute care s-ar impune unui subiect considerat opersoani de bund voinfd, ci un eveniment care te cuprinde gi teobsedeaz[ pdn[ la insomnie, provoc6nd o sciziune de identitate";d) responsabilitatea este datd a priori congtiinlei mele; ea esteinfinitd gi nu agteaptd acel tip de reciprocitate reductibil laformula de schimb: ,,d6 ca sd {i se dea"; e) responsabilitatea ilpresupune pe Celdlalt, c[ci este imposibil sa fii responsabil deunul singur; in fapt, ocup un loc in lume, acest loc ii presupune peceilalli, iar eu nu sunt ,,proprietarul acestui loc, dar rdspund deel"; 0 in fine, pentru Ldvinas, a fi responsabil inseamnd s6 dai unrlspuns care se cheam6, ,,generozitate, care seamdnd cu bundtateapurd, virtute infanti ld".2o

VASILE MOMR -

Ettcatn afacert gt poltticd

DacE Celllalt in conceplia lui Sartre gi Ldvinas apare caaltul, in genere, ca alteritate, la Jonas, celllalt apare sub oipostazd clar circumscrisd: ,,celdlalt ca generalii viitoare".Tocmai de aceea un atare derners a fost preluat de majoritateacelor care sunt preocupa{i de tema responsabilitdtii in eticamediului, in etica afacerilor sau in bioetic[.

Rafionamentele lui Jonas merit[ sd fie redate, chiar dac6numai intr-o formd concis6. tn primul rdnd, el pleaci de laconstatarea cd civilizalia noastrh tehnicd bazatd pe puterea gtiinfeitrebuie si fie apreciati printr-o judecatd de risponsabilitatepentru cd gtiinfa gi tehnica ne-au dat puteri

- at0t direct c6t qi

indirect distrugitoare -

prin simplul fapt al consumulzi nostru defiecare zi. Astdzi noi suntem investili cu o responsabilitatenecunoscutd de generaliile anterioare: aceea de a l6sa generafiilorviitoare o planetd locuibild gi de a nu altera condiliile biologice gigenetice ale existenfei. ln lipsa acestor lucruri, descendenliilogtrinu vor putea niii sE p.ogr"sere gi nici sd-gi exercite-propriaresponsabilitate. in acest context, Jonas propune o reformulare airnperativului categoric kantian: ,,Acfioneaz[ in a$a fel incAtefectele acfiunii tale sd fie compatibile cu permanenfa unei viefiautentic umane pe pdmAnt gi efectele acfiunii tale sd nu distrugdposibilitatea unei astfel de viefi in viitor".2r Noi trdim, scrieJonas, in sdnul unei biosfere in evoluf ie, condusd de legeaentropiei, care nu oferh existenfei noastre decAt un mediu fragil giperisabil. Fragilitatea lumii gi puterea noastrd modifich in modradical dimensiunea obligafiilor noastre morale. Noi am devenitresponsabili gi fa!6 de existenfa generafiilor viitoare $i, intr-oanumitd mdsur6, chiar qi de^^perpetuarea naturii, condilie aoriclrei viefi omenegti in viitor."

ln al doilea rAnd, din aceast[ noul situafie decurgschimbdrile majore referitoare la nofiunea de responsabilitate.Jonas face din responsabilitate fundamentul insugi al eticii gi,pentru cd viitorul omenirii este ameninfat, etica responsabilitefii

5cq

Responsabllltatea soclald gt moralrt a afacerllor

devine o etic6 a viitorului, fondatE pe prudenld $t pe teamd, Infopt, ,,euristica fricif' este tema centralE a operei lui Jonas, incare se spune cd trebuie ,,sh vedem care ne sunt temerlle, in?i'intede a vedea care ne sunt dorinlele, pentru a infelege oe ne este suadevdrat important", sau cd o,exist[ incl ln vigoare recomandareacE e mai bine sd pleci urechea la profefiile despre nenorociredecdt la cele despre fericire".zr Jonas stabileqte tnsd un raportpozitiv intrefricd qi responsabilitafe. Nu este vorba in nici un cazde frica patologicd, de cea care paralizeazd voinfa, ci de acea fricdgeneratoare de acfiune, care incit6 gi la reflecfie. De asemenea, inlumea actuali frica

.nu poate fi disociat6 de speranld. oricum,pentru el ,,frica face parte din responsabilit ate".24 Sd te temi deconsecinle rele nu inseamnA sldbiciune, ci o fo4d, iar a-fi fi friclsd lezezi sau s5 distrugi este condifia ca responsabilitatea sd fieposibil[, in fapt, findnd cont de gravitatea qi A" ireversibilitateaeventualelor consecinfe ale acfiunilor noastre gi linind Cofit deimposibilitatea de a le cunoagte cu adev6rat, putem si neimagin[m cele mai groaznice urmdri ale acfiunilor noastre. Acesttip de experiment mintal se referd inclusiv la pericole, precumcele ce p6ndesc specia umand. in acest caz, judecata deresponsabilitate cere renunfarea la anumite decizii sau ac{iuni,chiar dacd avantajele imediate par sau sunt intr=adevdr mari.Respectul fafd de mediu, faf6 de naturd ilustreaz[ tocmai aceastdresponsabilitate pe termen lung.

Intr-un fel, presupozilia existenfei Celuilalt este confinutd giin concepfia lui John Rawls despre dreptate, atdt in cea din ATheory of Justice (1971) cdt 9i cea din Political Liberalism(1993). Cele doud concepte gemene, de pozilie originard si de vdlal ignoranlei, prirnesc substanf[ tocmai pentru cL tu trebuie s6 teimaginezi ca putand fi gi celdlalt sau ceilalyi, in fapt, chiarexemplul lui Jonas al responsabilitdtii fafd de ceilalfi ca generafiiviitoare a fost utilizat gi de Rawls: ?n pozifia originar[ aflat subvdlul ignoranfei nu gtii nici ce statut, ras6, sex, stare de sdndtate

VASILE MORAR- Etlcatn afacerl gt potittcd

sau noroc ai, dup[ cum nu gtii nici cdrei generafii-i aparifii. Estevorba in acest caz de o responsabilizare fap de multiplele situafiicu care se poate confrunta, ln principiu, orice fiinf[ umanl.

AnalizAnd aceste teorii filosofice se constati cd apar celpufin c6teva intreblri: a) responsabilitatea noastr6 ca fiinfe finiteeste intotdeauna infinitd? b) care este totugi mai importantE:responsabilitatea faf[ de generalia contemporand care esteafectatd direct gi vizibil de deciziile noastre imprudente, saurlspunderea fa1[ de generalitle viitoare, care nu sunt inc6 afectate$i pe care nici nu le ,,vedem" suferind? Pe bund dreptate Ricoeurar6ta, in aceasti ordine de idei, cd trebuie sb ne intrebdm ,,pin[unde se intinde spafiul gi timpul responsabilitAfii actelornoastre"?2s DupA cum am vizut deja atAt, la Ldvinas cAt gi laJonas responsabilitatea devine infinitb. Jdr6me Ballet gi Frangoisede Bry considerd insi o asemenea abordare ca fiind o o,concepfieexcesivd a responsabilit6tii".26 in fapt, la L6vinas,,,responsabilitatea fafi de celdlalt nu_permite nici un calcul, dar,in schimb, impune sacrificiul",2? in timp ce la Jonasresponsabilitatea ,,fa15 de ceilalli ca generalii viitoare" impuneat6t un calcul prealabil cAt gi un sacrificiu in prezent.

Sunt aduse tn prim plan cAteva difcultdli in a gAndi temaresponsabilitafii ,,fard rest": a) astfel, dac6 suntem tentali sdrdspundem ci responsabilitatea depinde de intinderea puteriinoastre, suntem, de asemenea, dispugi s[ rdspundem c6 ar trebuica v[tdm6rile legate de exercitarea acestei puteri sd aibd ointindere egala cu puterea noastr6; dar, lanful efectelor actelornoastre are o potenfialitate infinitS; putem, desigur, sd finem contde efectele imediate, dar ce se intdmpl6 cu acele urmdrivdtdrn6toare care pot apdrea doar peste c6teva secole?; b) deasemenea, prudenla insSgi infeleas[ ca virtute, in sensularistotelian al termenului, nu garanteaz[ nici ea un rezultat certbenefic, atdta timp cAt efectele nu pot fi cu totul cunoscute inprezent; c) existd efecte perverse ale unor acfiuni, in sensul cd,

,-_ t

Responsabilitatea sociald gl morald a afacerllor

degi o decizie pare justificati gi ,,responsabild" pe termen scurt,ea se va dovedi maleficb pe termen lung; d) in fine, in anumitecircumstanfe inlinfuirea de cauze gi de efecte este greu, dacd nuchiar imposibil de a fi stopat[; tocmai de aceea, pentru a putea fist[p6nitE acea inlinfuire rea de cauze gi de efecte gi pentru a evitacdderea in fatalitate, ,,responsabilitatea trebuie sd constituieobiectul unqi calcul care ar putea exclude efectelenecunoscute".2s

in orice eaz, o alt6 dificultate provine din incompatibilitateacelor doud forme de responsabilitate, una eviden{iati de Jonas,iar cealalt5 de L6vinas. Iatd cum poate fi surprinsi grafic aceastiincompatibilitate.

t*n

Figura 3[J6r6me Ballet si Frangoise de Rry (2001) reproduc graficul dupa F.R. Ivlahieu]

Referindu-ne la concepfiile lui Jonas giforme de responsabilitate :

a) o foarte mare responsabilitate fafd de(t + n);

b) o responsabilitate omniprezentdcontemporand.

Ldvinas apar doul

generaliile viitoare

fafd de generaf ia

VASILE MORAR- Eticatn afacerl Sl polittcd

Rezultl ci ansamblul posibil de acfiuni relative la cele doudresponsabifitefl nu sunt in mod necesar compatibile in totalitate.Astfel, punctul X1 nu este compatibil cu punctul X2, ceea ce neface s[ presupunem c[ sacrificiul fa16 de o generafie trebuieconsimfit in detrimentul alteia. De asemenea, o solufie precum X3satisface ambele concepfii, dar intr-un mod destul de relaxat faf[de ambele forme de responsabilitate. Ceea ce rezultE de aici estefaptul cd dilema (a fi rdspunzdtor fa16 de generafiiie viitoare sau afi responsabil fap de generafia contemporan[) poate fi solufionatdcel mai adecvat printr-un calcul ralional sau de rezonabtlitate.Totodat5, o concepfie rafionalS asupra responsabilitdfii este,probabit, mai aprbape de un calcul personal, care impune,desigur, un sacrificiu, dar care nu implicl manifestarea uneiabnegalii fal6, de o generafie sau alta.'n O.i.urn, aceastd dilemdeste destul de accentuatd in cazul afacerilor unei firrne sautntreprinderi, pentru cd managerii trebuie s6.gi mullumeascdcliengii de astdzi fbrd a amputa-potenlialul celor de mdine. Deasernenea, intreprinderea (sau firma) este in situalia de a trebui sdasigure pe termen scurt remunerafia acfionarilor gi a salarialilorshi, iar pe termen lung sd-gi menfinS continuitatea gi integritatea.

6.2. De Ia responsabilitatea fo(a de Celdlalt laconceptul modern de responsabilitate sociald a orgdnizdrii

Dupa cum s-a v6zut, raportat6 in mod tradifional la prudenf[gi la libertate, consideratS, de asemenea, in epoca modernd caautonomie a voinfei, responsabilitatea a devenit asllziresponsabilitate fafd de CelSlalt, ceea ce nu inseamnd numai oldrgire a campului semantic al responsabilitafii, ci o cotiturdradicald in modul de a gAndi acest concept. Aceastd mutalie insemnificafia ideii de responsabilitate nu scapd din vedere

)u5

Responsabtlitatea sociald gt morald a tacerllor

orgdnizaliile (fie ele economice cum sunt intreprinderile, fie elefirme comerciale do afaceri) chiar dac[ sunt nu pu]ine dificultIliin g[sirea unei maniere de aplicare a acestei idei la o realitate atdtde dinamicd, precum afacerile. Astfel, pe de o parte, este greu sidefinegti autonomia voinfei drept organizare, iar pe de alt6 parte,ala cum este gdnditE responsabilitatea faf6 de celilalt, aoeastapoate conduce citre forme de responsabilitate eare s6 fie, uneori,chiar inoompatibile cu logica intreprinderii sau a firmei deafaceri. O criticl radical[ a aplicbrii ideii de responsabilitate fafdde celilalt la sfera afacerilor gi a spiritului intreprinzdtor ar sunaastfel: celdlalt implici at6t de multe restricfii incdt p6n6 la urmdorice decizie poate fi blocatl sau amdnatl la nesfbrgit, in timp celogica intreprinderii gi'a spiritului de iniliativd implicd o libertatede acfiune pentru atingerea unor scopuri '?ntotdeauna concrete qipresante: producerea de bunuri, profit, augmentare a cererii gi aconsumului toate avdnd loc intr-o piat[ liber6, concurenfial[.

itt orice caz, aplicarea conceptului de ."rpon..bilitate lasfera intreprinderilor gi afacerilorru a ridicat rrspunsuri laintreb[ri precum aceasta: dacd obiectivul gi comportamentulintreprinderii (a$a cum apar acestea descrise in manuale demicroeconomie) sunt reprezentate printr-o funclie de producliesau de profit, atunci intreprinderea trebuie vdzutd ca un individsau ca o persoan[? Jdr6me Ballet gi Frangoise de Bry considerbc[ pentru a da un rispuns pertinent la aceastd interoga]ie trebuiedefinit6 noua acceplte conferitd intreprinderii, care acum nu maieste cea paternolistd, ci cea cetdleneascd,3l Dupe ei, oriceintreprindere poate fi infeleasd la trei nivele32: a) ea este, maiintdi, o organizalie ce se poate descompune intr-un numdr deindivizi; tn acest eaz, responsabilitatea apare sub unghiulrdspunderilor pe care fiecare individ le are in intreprindere, iarautonomia membrilor pung problema contractului (dup[ cumsubliniazd Ricoeur, l99l )33; ceea ce se numegte ,,contractul?ntreprinderii" presupune cd indivizii igi abandoneaz6, libertatea

')c:)

VASILE MOMR -

Etlca tn ofacert gi polittcd

pentru a o recupera in calitate de membri ai intreprinderii saufirmei; b) ea este, in al doilea rAnd, o institulie care nu are numaifunclii economice, ci qi func1ii sociale, in sAnul ei reglAndu-seconflictele de interese; la acest nivel calculul implic[ luarea tnconsiderare a ansamblului economic Ai social; calculul ins[ nu sereferd decAt la bunuri, avAnd repercusiuni gi asupra perscianelor;mai precis, in acest caz este vorba despre un calcul ale c[ruiefecte asupra persoanelor nu sunt intenfionate; c) ea este, in altreilea rdnd, ca o persoand, pentru c[ are pe de o parte putereasuprd celorlalli care depind de ea, qi, pe de altl parte, pentru cEacfioneazd avdnd anumite intenlionalitdsi.3a Rezultb c[ pentru a-gidefini responsabilitatea social6, intreprinderea sau firma trebuieinteleasd aidoma unei persoane autonome. tn fapt,responsabilitatea poate fi infeleasl pornind de la calculul asupraCeluilalt gi, mai exact, de la libertatea de intenlie fal6 de celSlalt.Autorii me.pfionali considerd cd un calcul asupra celuilalt poate fifrcut destul de simplu gi.este la fel gi pentru orice intreprinderevdzutd ca organiza[ie. Mai mult, se susfine cd intre pozilia in careintreprinderea nu este deloc responsabild pentru c[ este intrutotulconstrAnsd de piafa gi intre pozilia in care ,,intreprinderea nu arede ales asupra calculului pentru c[ este in mod imediat qi infinitresponsabi16 de celdlalt", exist6 totugi ,,loc pentru un calculasupra celuilalt", iar acesta este un calcul de responsabilitarc3s.Acest calcul, evident, se sprijin6 pe ideea de persoand autonomd.

Una dintre primele tentative de a atribui o personalitatemorald a intreprinderii36 ii apa4ine lui P. French (1979) gi line deteoria organizaliei. Argumentarea lui French se bazeazd pe ideeade ,,intenfie". Intenfia intreprinderii este definitd plecdnd de la ostructurd de decizie internd care este chiar organizarea ei intim[in vederea exercitdrii puterii gi a activit[1ii pentru atingereascopurilor pe care gi le-a fixat. El demonstreazd posibilitatea uneiintenfionaliteli din partea intreprinderii avAnd ca punct de plecarepolitica gi strategiile pe care le adopta. Hotdr6rile sunt luate nu in

)>/(,

Responsabthtatea sociald gi morald a afacerilor

vederea membrilor intreprinderii sau firmei, ci pentruacestea, incalitatea lor de organizalfi. ln acest sens, dup[ French, firma esteaptd de a avea intenlionalitate $i, prin urmaro, consideratdresponsabild din punct de vedere moral.

Acest model a fost ins6 destul de vehement criticat deVelasquez (1983)37 care consider[ c[ nu avem nevoie de .presupo zilia moral-metafi zi ci a existenfe i une i,,intenf i onal it61i" afirmei. Dupd el, aceasti entitate organizafional[ care este firmanu se poate sustrage nicicum ideii de rdspundere pentru deciziileluate de manageri gi pentru actele gi consecinfele produse asupraoamenilor sau mediutui.

Oricum, el distinge doud forme de responsabilitate. inprima forml responsabilitatea este v[zut[ ca obligafie saudatorie, de exemplu, - ,,responsabilitatea hrmei de a-$i serviclienfii". in cea de-a doua formd responsabilitatea este utilizatdpentru a indica faptul cd o acfiune sau consecinfele sale pot fiatribuite unui ogent individual (ca spre exemplu, in expresia,,cutare este responsabil de accidentul rutier care s-a petrecutieri"). fn ambele cazuri existd gi un pregnant confinut juridic alrdspunderii, confinut tradus gi prin faptul cd sunt previzutesancfiuni in caz c[ ,,firma nu gi-a servit clientrii" sau in caz cdpersoane aparfindnd firmei au comis delicte, sau chiar infracfiunica spre exemplu: v6t6mdri involuntare sau voluntare, munci sauactivit[1i clandestine, atentate la mediul inconjurdtor, detumaresau sustragere de fonduri, mituire etc.

Numerogi autori (Jean Mouss6, Manuel G. Velasquez,Jer6me Ballet, Frangois de Bry) cercetdnd evolufia istoric6 aformelor de responsabilitate s-au intrebat ce anume, de pildd, dinideea de responsabilitate coleclivd sau de responsabilitate eticd agrupului mai poate fi utilizat gi aplicat pentru etica afacerilor giintreprinderii. Oricum, sub forma sa civild, responsabilitateacolectiv[ dateazb din secolul al XIX-lea cAnd s-au dezvoltat

7lr

VASILE MOMR- Etlcatn afocert gl poltticd

structuri variate, precum societEli, asociafii, sindicate. in acestecazuri identificarea autonrlui individual devine dificilE, dar totugiaplicarea conceptelor de responsabilitate qi de culpd este resimlitdca foarte necesar[. De exemplu, dacl o asemenea entitatecolectiv[ produce daune evidente, e& este consideratdrdspunzdtoare ca tntreg pentru daune gi v[tbm[ri, dar de cele maimulte ori, dac6 vinovatul poate fi identificat ca fiind un individanutne, atunci acesta este considerat culpabil gi mult mai pufincolectivitatea. N-a fost intotdeauna aga, pentru cd, ln sens stribt,responsabilitatea colectivd a corespuns unor forme arhaice deviafd. A$a cum a observat Neuberg (1997) acest tip deresponsabilitate ,,desemneazd o situafie in care membrii unui grupsunt sancfionafi pentru gre$eala unuia singur" gi se traduce inenglezd prin ,,collective responsability" gi in francezd prin,,."rponruUitite du groupe".38 Din pun"t de vedere istoric, aceastinofiune este veche gi o gdsim incl din antichitate sub numOle de,,pacea macedonian5": dacd un atenian, acvzat de homicid, igigdsea azil intr-un orag din Macedonia, Atena avea dreptul s6-ipedepseascd pe toli locuitorii acelui orag. Faptul de a fi obligali slpldteascd pentru crima unuia nu era considerat a fi o nedreptate,fiindcd grupul avea o putere considerabil[ asupra membrilor sdi.3eResponsabilitatea de grup este regisitd in multiple contexte cumar fi in corporafiile Evului Mediu sau in tot felul de ordonanferegale de dinainte de Revolufia francezd care permiteausancfiunea penald a comunelor sau burgurilor. Oricum insd, omulsecolului XX gi cu at6t mai mult cel al secolului XXI nu maiinterpreteaz6, suferinfele grupului s[u ca pe o ispdsire gibinefacerile ca pe un merit. Absenla solidaritdfii, lipsa controluluigrupului, distanfele geografice gi cele sociale sunt tot atAfiafactori care fac ca individul sa nu mai accepte u$or aceast[ formdde responsabilitate. $i totugi, dupa cum constatb Jdrdme Ballet giFrangoise de Bry, mai existh incd responsabilitate de felul acesta,

,'r.1,

Responsabilttatea soclald gi morald a afacerilor

De pildd, corupfia practicatd intr-o firm[ sau companie dac[ edescoperitE poate avea consecinfe asupra gestiunii firmei gi poatechiar s6-i atrag[ lichidarea, falimentul. Aceastd sancliunecolectivd poate pdrea injustd, dar, in acest caz particular, ea estegarantul ralionalitdlii Si al echitdpii acestei forme de viald. Deasemenea, munca la banda rulant[ gi cea in echip6 creeazl oresponsabilitate, o solidaritate de fapt. Astfel, munca defectuoas[a unuia dintre membri poate atrage penalizarea ?ntregului grup.Prin unnare, se poate spune c[ gi astdzi existb o responsabilitatede grup care presupune autonomia gi solidaritatea moral[ amernbrilor. tn fupt,'problema responsabilit[1ii grupului se puneatunci cf,nd o acfiune este indeplinit6 de persoane diferite gi nuexistd o concertare intre membri, Acesta este cazul a ceea ce senurnegte ,,mdrturie colectiV[",40 atunci c6nd, de exemplu, intregulgrup r[mdne pasiv, in condifiile in care, de fapt, ar putea seintervini. [n acest caz, cdnd intr-un grup de salariali estedescoperitl o infracfiune periculoasE, se pune intrebare a cui iirevine sarcina sI denunfe? Obtigafia inform6rii, a dezvdluirii (adenunfului) nu ii revine numai unui salariat anume, ci grupului.Dacd este sancfionat unul, el este sancfionat gi pentru gregealacelorlalli. in felul acesta se pot inmulfi nedreptlfile. $i atunci sepune intrebarea: trebuie ca nici un salariat si nu fie pedepsit ginirneni si nu fie considerat vinovat de pagubS?

Se poate, atunci, evoca o responsabilitate a grupului ?nintreprindere, firmd sau companie? Unii autori (Jean Mousse,Manuel G. Velasquez) consider[ ci responsabilitatea depinde detalia, de m[rimea intreprinderii gi de forma de management, darast[zi ne apare tot mai pufin probabil ca ansamblul comunitagiiintreprinderii sd accepte sI pl[teascd pentru gregeala unuia dintrernembrii s6i, chiar dac[ managerul incearc6, de pild5, sa-giculpabilizeze subordonafii, apeldnd la ,,dificultefile firmei", Seconsiderd cd aceastd incercare poate reugi intr-o intreprindere

:ii-\

UASILE MORAR- Etlcatn afacerl Sl politlcd

mic6, dar ea este sortitb egecului intr-o companie care numer[mai mult de cincizeci de salariali.al Oricum, ceea ce esteimportant este faptul c[, in anumite eondilii, aceastdresponscrbilitate de grup poate evolua cdtre o resp6nsabilitate aorganizafief. Conceptul care face aceastd leg[turd este cel de,,cultur[ a firmei", sau ,,culturi a mediului intern de activitate 9ide afaceri". in fapt, este vorba de a intrefine gi a reactiva legdturistrdvechi care fin de apropiere, de solidaritate qi de control,legituri mereu gi mereu prezente in grupurile de munc6, deschimb, de produc{ie sau de relafii comerciale.

Tot mai accentuat, mai ales in partea a doua a secolului alXX-lea, s-a impus ideea cl nu numai grupurile sunt responsabilepentru ceea ce fac (sau nu fac), ci insdgi organizaliile, ca entitelice funcfioneazd dupS o logicl diferita de aceea a grupurilor, vordezvolta un fel special de responsabilitate. Mai precis, conceptulmodern care s-a impus este cel de respbnsabilitate stociald aOf $afiIZarilt

Oricum, ceea ce se numegte astdzi responsabilitate social[ aorganizdrii face referinfd la concepte filosofico-etice. Definifia eieste urmdtoarea: ,,o judecati de responsabilitate care vizeazd nurnembrii unei structuri, ci structura insdgi (administrafie, corprnilitar, intreprindere etc.) conceputd ca avAnd o existenfd (inspecial juridice) distinct6 de memLrii sdi (Neuber g, 1997)o',

""euce in englezd se numegte

Responsabilitatea soclald gl morald a afacerllor

determin[ actele sunt proprii organizafiei gi independente deinterosele personale ale managerilor s[i. in cea mai mare parte asituafiilor individul nu este decdt purtdtorul motivelor de acliunegi un executant al ordinelor primite. in aceastd accepfieorganizalia este responsabil[ atAt juridic cdt qi moral qi nuexecutantul. Aceast6 form[ de responsabilitate privegteintreprinderea sau firma in dubla lor calitate de sistem social darSi dJ organizalie ce aparfine acestui sistem.a3 Ea igi asuml astfelo responsabilitate completd faf[ de societate ca intreg, dar gi fafdde tofi membrii s6i: salariafi, acfionari, consumatori etc.

Ceea ce este interesant este faptul c6, in formarea acestuiconcept de responsabilitate sociald a organizafiilor s-a ajuns s[ seapeleze la analo.gia cu biologia, cum este cazul conceptului de theliving companylo trGens, 1997).O firmd este analizatd precum o fiinld vie gi, deci,considerati responsabilS in calitate de institulie, de entitate, careare ,,corp", ,,suflet'., intenfii, scopuri, valori. Iat6, pe scurt,rafionamentul lui Gensot. El se bazeazd pe conceptul de personape care il imprumutd de la psihologul german W. Stern (1919).Persona reprezintd gi sufletul gi corpul qi are valori gi experienfeproprii. Stern face distinc{ie intre lu*uri (entitd1i fErd scop 9ivoinf[) Si persoane (entitAli inzestrate cu vointd). Pentru Gens,Homo oeconomicus aparfine primei categorii, pentru cd acestaeste determinat de funcfionarea pie{ei. Homo sapiens carepopuleazb gi face s5 fie vii firmele, este o persoand care iliurm[regte obiectivele in funclie de comportamentele care nu selasd reduse la relafii de cauzd gi efect. Gens asimileazd firma uneipersona, unei fiinfe vii. Fiecare persona cuprinde elemente mairnici gi face parte ea insdgi dintr-o persona mai mare, de undemetafora scdrii, utilizatd de Stern gi adaptatd de Gens lumiimoderne:

\iti

VASILE MORAR- Ettcatn afacerl gl poltttcd

Socletate

G.lup

tntrepdndere

Divlzlune

Grqp,de lUcru

EchipI

Indivtd

' Flgara 4

Fiecare unitate constituie, la nivelul sdu, un sistem viu.Fiecare are contururi gi finalit61i proprii. Dar, in paralel, fiecare seinseriazd intr-un intreg care o dep6gegte. DupE Stern, orice fiinfdvie (gi deci gi orice firm6,'intreprindere, organizafie) posedl ofacultate nurnit[ introcepfie, definitd astfel: ,,aptitudinea de a aveacongtiinfa propriei pozilii fafd de restul lumii". Ea se situeaz[ lanivelul credinlelor gi valorilor. Persona trebuie s6-gi gdseascdlocul in lume gi sd dobAndeascd o viziune clar6, din care sd reiasdetica sa gi valorile anturajului sdu. Astfel, the living company \gipune mereu ?ntrebdri asupra relafiei sistemului s[u de valori gi celal lumii in care triiegte. De exemplu, in secolul al XVII-lea, inEuropa occidentald era reprobabil s[ urm[regti numai cAgtigulbdnesc. Sensibile fa16 de lumea inconjurdtoare, firmele privatedoreau sd practice filantropia pe scard largd. Este notabild in acestsens deviza bdncii olandeze Wisselbank (1609): ,,Probitate, nuprofif ).46

Intr-o atare viziune existd o interpenetrare intre sistemele devalori ale personae.Despre ce fel de valori este vorba se va intrebaGens? Despre un ansamblu de valori-comune la care aderdsalarialii considerAnd cd devotamentul fa{d de obiectivele finnei ii

/ 1,.

Raponsabllttatea soclald Sl morald a afacerllor

va ajuta s6-gl atingd propriul obiectiv. Este necesar ca scopurile gimotivafiile individuale ale personae din nivelele inferioare sd fie inarmonie cu cele din nivelele superioare. Oricum, studiul lui Gensaratd ci existi o leg6turl intre ,,perenitatea intreprinderii", a firmeisau companiei gi atasamentul fald de valori. Ideea de The livingcompany, astfel definiti, presupune o solidaritate, deja evocat6,dintr-o perspectivd biologic[, la inceput de secol XX, in ceea ce s-anumit teoria solidarismului. Este adeseori citat6, in aceastd ordinede idei, formula lansat[ de un autor francez, Bourgeois: intr-ofirm[ existd un quasi-contract bazat pe obligafiile reciproce aleoamenilor din societate astfel inc6t,,fiecare dintre noi este in modnecesar dator tuturor celorlalli; aceasta este sarcina libertdyil".41Rafionamentul care susfine aceastl concepfie sund astfel: dach .tntreprinderea, (fifma) este vie, dacd este inzestratd gi cu voinf6,atunci ea insigi este compus[ din alte fiinfe vii care au nevoi Sidrepturi. Aceastd metafori poate explica resporfsabilitateaorganizafiei, dar ea subinfelege o adecvare a obiectivelor intrepersonae la diverse niveluri. Liantul acestui sistem trece printr-oculturd a firmei, ce poate fi calificat[ drept ,,culturdorganizafionald", desemnatd ca ansamblul valorilor, credinfelor,convingerilor, atitudinilor qi comportamentelor comune tuturorrnembrilor unei organizafii. Astfel se creeazd o responsabilitatecolectivd. $i in acest caz insd apare o veche problemd: dacd etosulorganizafiei trimite la ideea de rIspundere colectivd, atunci nuexist[ riscul ca membrii organizafiei si se simt6 deresponsabilizafiin calitatea lor de subordonali gi simpli executanfi?

in concluzie, din punct de vedere filosofico-etic r[spunsulde principiu dat temei responsabilit6fii a accentuat urmdtoareleidei: a) libertatea este o condilie esenliald a responsabilitAtii; b)prudenla este o virtute care presupune atdt ideea de om liber cdtSi pe cea de fiinfd responsabil6; c) responsabilitatea pentrudeciziile, actele 9i faptele noastre nu poate fi raportatd numai lasine, la omul individual, vdzut ca Lrn atom izolat, fErd nici o

VASILE MOMR -

Btica tn afacerl gt politicd

legdturd cu ceilallt; d) responsabilitatea este, prin urmare, nu oesenld ce locuiepte intr-un individ, ci o relalie: cu cel[lalt, cugrupul, cu organizafia; e) f[r[ o solidaritate cu ceilalli, fdr[presupozilia cd ceilalli (grup, firm[, organizafie, dar gi, foarteprecis, consumatori, salariafi, acfionari etc.) extstd Si au gi eiinterese gi nevoi legitime, ideea de responsabilitate nu areconfinut; f) oamenii nu au numai drepturi sau numai obligafii, ciau gf drepturi, gi obligafii, iar pentru cI orice acfiune omeneascdare consecinle, iar unele dintre acestea pot fi grave gi chiartragice, ideea responsabilitatii este la fel de important6 precumaceea a drepturilor gi a indatoririlor; g) dacl in teoria moral-politicd, uneori a fost accentuat[ ideea de Bine in detrimentulcelei de drepturi, sau cea de obligalii gi indatoriri in detrirnentulcelor de Bine sau drepturi, acum noua conjuncfie care se impuneeste triada: drepturi, tndatoriri, resp.onsabilitdpi; in fine, h) incontextul actual, modern gi post.moflern, in care organizaliile audevenit o realitate mult mai complex[, $i-n care preocupareapentt'u dimensiunea eticd a suferit o cregtere exponenfiali, ideearesponsabilit6f ii se pune gi ca indatorire, obligalie sauautoobligafie, atdt a intreprinzdtorului dar qi a firmei, gi caresponsabilitate de grup sau colectivE, gi ca responsabilitate aorganizdrii; in fapt, ,,omul organizafional" qi-a integrat tot maiinsistent gi apelativul de ,om orgenizalional moral".

6,3. Judecata de responsabilitate Si condiliile necesarepentru ca o persoand sdfie consideratd responsabild

Judecalile gi ralionamentele moralea8 conpin gi un tip specialnumit judecdli de responsabilitate. E, vorba, in acest caz, de adetermina, de a stabili dacd o persoand sau o instanfd impersonald(institu;ie, organizafie etc.) este moralmente responsabilS sauculpabila pentru c[ a flcut ceva rdu sau pentru a fi vdt[mat cu

'II ,t),'j

.rqti"r' r:'

1l

Responsabilttatea soctalil gl morald a qfacerllor

intenlie pe cineva.4e O judecati privind responsabilitatea morali aunei persoane pentru o v[tlmare nedreaptd, fdrd un motiv legal saumoral, este o judecatd referitoare la gradul in care persoana meritdblamul, oprobriul public sau pedeapsa. In acelagi timp, ea este ojudecati care implic[ ideea de compensare pentru vdtdmare saup[gubire. De pild6, dacd un patron aduce prejudicii asupra sdn[tdfiiangajafilor, deliberat sau din neglijenfd sau nep[sare, atunci, amspune, probabil cd acel patron ar merita oprobriul public, pe l6ngdsuportarea pedepsei legale, OWq cum spunem, el ar trebui sEacorde compensafii victimelor.'u Intrebarea care se pune in acestcaz este cea asupru tntinderii actelor de responsabilitate. Or, s-aajuns la un acord : intre teoreticieni pentru a : nu-l consideraresponsabil moralmente, de pild6, pe cineva'atunci cdnd acfiunealui gste gregitd gi nu rea, este fbcutd din accident gi nu din reavoinld, este comisd din ignoranld gi nu cu bund Stiinfd. O pers-oandeste moralmente responsabild

- arath in acesi Sens Manudl G.

Velasquez in Business Ethics -

numai pentru acele acte gi efectevdtimdtoare previzibile pe care a) persoana le-a fEcut sau le-agenerat in mod congtient gi liber gi pe care era moralmente rdu sd lefXptuiasc[ sau s[ le provoace, $i pe care, b) acea persoand, in modcongtient gi liber, a ornis sI le Ibptuiascd sau s[ le previn6.5l E*irt[un acord larg rlspAndit conform c[ruia numai doud condipii potelimina complet responsabilitatea morald a unei persoane atuncicdnd s-a produs o v[tdmare: necunoasterea gi incapabilitatea unuiindivid de a judeca, a preveni gi a stdpAni toate consecinfele uneiacfiuni. Acestea sunt numite condilii de scuzd, de dezvinovdfire, desuspendare a judec6fii de responsabilitate. Dacd o persoan[ este inrnod sigur in necunogtinfd de cauzd sau dac[ ea era incapabild sauii era imposibil sd evite ceea ce s-a produs gi la care a participat,atunci acea persoand nu a acfionat congtient gi liber gi, prin urrnare,nu poate fr acuzatd de ceea ce a fdcut. Tocmai insd pentru faptul c[,in genere, necunoasterea gi incapabilitatea sunt in postura de ainldtura responsabilitatea unei persoane, trebuie distinsd adevdrata

i-, lj

UASILE MOMR -

Ettca tn afacerl gt politicd

necunoa$tere de mimarea sau invo carea ignoranlei.s2 Astfel, suntpersoane care se p6streaz[ in mod deliberat ignorante fap deanumite probleme tocmai pentru a scdpa de orice responsabilitate.Sunt astfel cunoscute cazurile in care un manager al unei companiide producere a azbestuluis3 le-a sugerat mediciior s6 nu-i comunicerezultatele analizelor fEcute muncitorilor pentru a nu fi fdcutulterior r[spunzdtor juridic pentru cd n-a adus condiliile de munciln limitele de s[n[tate legal prescrise. Acest tip de conduit[ esteinsi moralmente reprobabil gi el nu suprim[ judecata deresponsabilitate, pentru simplul fapt c6 obligafia morall constb inaceea de a nu vlt6ma nejustificat gi nelegitim pe nimeni giniciodatd. De aserirenea, intenfia de a te preface ignorant pentru aevita responsabilitatea este ea insEgi un indicator al imoralit6fii, alnecinstei clui care procedeaz[ in acest fel. Seuza ignoranfei, anecunoagterii nu poate fi invocati nici atunci cAnd o persoanl evitddin neglijenf6, lene sau indiferenfd sI facd cAliva pagi necesaripentru o informare completd. De exqnplu, in cazul amintit maisus, managerul care ar avea suficiente motive sd suspecteze cdazbestul poate fi periculos pentru sdn6tate, dar care a omis s[ seinformeze asupra acestei chestiuni Sentru cd ,,n-a avut chef', ,,i-afost indiferent", ,,i-a fost lene") nu poate invoca mai tArziunecunoagterea, ignoranla drept scuz6.

O persoand poate fi in postura de necunoagtere, deignoranfd, fie fa15 de fapte relevante, fie fa16 de standardemoralesa relevante (Manuel Velasquez).De pild[, cineva gtie cd amitui este un lucru rdu, pentru ch a incdlcat un standard moralrelevanto dar, in acelagi timp si nu cunoasc[, sd ,,nu realizeze" c6dAnd bacgig unui funcfionar, de fapt, l-a mituit, aceastareducAndu-i obligaliile legale. Pe de alti parte, se poate ca cinevasE fie tntr-adevdr ignorant gi sd nu cunoascd faptul cd a mituioficialii guvernamentali e un lucru rdu (cd se ?ncalcd astfel unstandard mora[), degi aceea persoand sd Stie cd dAnd bacgigmituiegte (ceea ce este un fapt relevant).

'l Al-. I : ,-'.

. )

Resp o ns a b llltqt e q. s o clal d S i mo r ald a aface r I I o r

ln genere, se admite c[ necunoa$terea unui fapt elimin[cornplet responsabilitatea morall pentru simplul motiv cd opersoand nu poate fi obligatd sil fac[ o acfiune asupra c[reia nuare nioi un control: obligafia morald cere libertateatt. Pentru cioarnenii nu pot controla fapte pe care nu le cunosc, ei nu au nici oobligafie moral6 fafd de asemenea chestiuni $i, in consecinfd,responsabilitatea lor moralE pentru aceste anume cazuri esteinexistent[, Acel tip de necunoagtere, de ignoranfE care seasociazd cu neglijenfe sau aceea ignoranfd creatd in mod deliberatnu anuleazd principiul moral al responsabilititii, ci, il intdreqte. tnfapt, gradul nostru de ignoranfd poate fi controlat gi el intr-ooarecare mdsur6, iai atdta timp cit putem controla gradul nostrude cunoagtere gi necunoaqtere, noi devenim responsabili moralpntru asel lucru gi, mai ales, pentru consecinfele lui-vdtdmdtoare.[n genere, necunoagterea standardelor morale relevante inl6tur6,de asefnenea, responsabilitatea, deoarbce o persoanl nu eresponsabild pentru omisiunea de a satisface obligafii de a cdrorexistenfh e total in necunogtinf6 de cauz6. Totugi, pe baza faptuluic6 necunoaqterea standardelor morale este rezultatul alegeriilibere de a nu cunoaste carc anume sunt aceste standarde, rezultdcd noi suntem responsabili pentru ignoranla noastrd Si pentruefectele ei rele si vdtdmdtoare.s6

ln ceea ce privegte condilia incapabilififii, acelagi Manuel G.Velasquez aratf ci incapacitatea poate fi rezultatul, fie al unorcircurnstanle interne, fte al unora externe, Astfel, pe de o parte,unei persoane ii pot lipsi puterea, indem6narea, ocazia sauresursele necesare pentru a acfiona sau, pe de alt[ parte, persoanapoate fi constrAnsl sau deranjatd frzic, psihic sau mental s[ fac[ceva, sau chiar sd fie in imposibilitate s[-gi poatd controla acfiunile.De exemplu, un manager care lucreazd in condifii foarte stresantepoate fi atAt de tensionat incdt, intr-un moment de surescitarenervoasd s[ fie cuprins de furie in fatra unui subordonat, devenindastfbl incapabil sa-gi controleze acfiunile. in acest caz, dacd aceastd

.)^

VASILE MOMR* Etlcatn afaceri gi polittcd

incapacitate de a se stepAni este absolut rodul unui acciden! gi dac6ea n-a produs o v[t6mare relevante, intr-un fel sau altul, gi dac[subordonatul, la rdndul lui, igi d[ seama cI este vorba de,,o iegire",cd este vorba de o ,,excepfie" de la modul de a fi al managerului, ginu de o constantd a conduitei sau caracterului acestuia, atuncirespectivul manager nu va fi considerat r[spunzAtor pentru aceastEfaptd singulard. Judecata de de-responsabilizare utilizati in modcurent pentru asemenea situafii sund astfel: ,,I se intAmpld oricui lnasemenea condilii".

Pe lAngd cele doud condifli de scuze (necunoasterea giincapabilitatea) care absolvd persoana de vinovdfie morald maisunt amintifi de Velasquez gi alli cdlivafactori atenuanlf care potdiminua responsabilitatea rnoralS: a) circumstanfe care facnesigurd, incertd o persoand, dar nu total nesigurd despre ceea ceface (acestea afecteazd, cunoasterea persoanei; b) circumstanlecare fac dificild acliunea pefsoanei, dar nu fac imposibili evitareade a face ceva (aCestea afecteazd libertstea persoanei);circumstanle care minimizeozd o acfiune, dar care nu inldturd cutotul implicarea unei persoane intr-o actiune (acestea se referd lagradul in care o persoanb este cauzo provocatoare a unei vdt6m[rinemeritate).

in primul rAnd, dupd cum sintetizeazd VelasquezsT, suntcircumstanfe care produc nesiguranfd, care genereazd o anumit[incertitudine cu privire la ce este de fdcut. Astfel, o persoan6poate fi destul de convinsd cd nu este foarte bine sd fac[ ceva,dar, in acelagi timp, sd se indoiascd totugi cd nu gtie nimic despreanurnite fapte importante, sau sI se indoiascd asupra standardelormorale irnplicate, sau s[ aibd dubii asupra gravit6lii gregelii. Depild[, dacd un funcfionar este rugat sd ducd nigte informa]ii unuicompetitor, el ar putea sd fie destul de sigur cd face o greSeald,dar in acelagi timp sr aiba o veritabild nesiguranld in legdturl cugravitatea, cu seriozitatea problemei in cauzd. O atareincertitudine se consider[ cd este de naturd sd dirninueze

2. n,l,i'r (

Raponsabllitatea soctald gl morald a afacefilor

responsabilitatea morald a persoanei. Oricuffir in genere, persoanaigi reduce disonan{a cognitivi (Festinger)s8 apelind ia buna-credinfd" a celui care l-a rugat sd duci respectivele informafii.

In al doilea r6nd, unei persoane i-ar putea fi greu, dificil sdevite un anumit curs al evenimentelor, atunci cind este supusiunor ameninldri de orice fel gi cdnd costurile personale suntfoarte mari. Astfel, de pild[, managerii intermediari sunt, nuarareori, intens presafi sau ameninfafi, mai rnult sau mai pufindirect, de superiorii lor (pentru a cregte produc{ia, pentru a pdstraunele secrete fa1[ de public cu privire la starea de s[ndtate apersonalului etc.),

.

degi, evident, este neetic un asemeneaprocedeu. Se susfine in acest caz cd, dae6 aceste presiuni suntsuficient de mari, atunci, propo(ional, gi responsabilitatea lor esternicaoratd.60

in al treilea,rdnd, responsabilitatea unei persoane poate, fi,de asemenea, atenuatd dacd circumstanfele nu peffnit o implicareactivd a acelei persoane in actul care a produs o daun6, o pierderesau o vdtdmare. Dac6, de exemplu, un inginer proiectantrealizeaz[ ci nu-gi poate impune cu succes propriul proiect, dar,in acelagi timp, observd defectele din schila propusd de altcinevagi st[ deoparte, fdrS s5 facr nimic (deoarece ,,nu e treaba mea") elnu va fi considerat implicat activ, ci, eventual, doar pasiv, inproducerea unei prezumtive daune viitoare. Lui i se diminueazdrlspunderea, dar aceasta nu inseamnl cI este cu totul nevinovat gicI nu ar fi avut responsabilitatea de a semnala defectul constatat.Ca regul6, se admite, in general, c[ sunt mai pulin responsabil cucdt acliunile mele prezente (actuale) contribuie mai pulin larezultatul (la efectul) acelui act. in orice caz, eeea ce conteazlintotdeauna, in ultim[ instanfd, este gravitatea actului. Deasemenea, dacd o persoand are o datorie speciald,6t dac[ estedesemnat[ oficial gi explicit de a semnala anumite nereguli, de-apreveni greqeli sau fapte vdt[mdtoare, atunci acea persoand esteresponsabilS din punct de vedere moral pentru acele acte pe care

J. rl)""t-)

VASILE MOMR -

Etica tn afacert Si politicd

s-4,'a!finut s[ le raporteze, sau pe care n-a incercat s[ le previn6,chiar dacd altminteri persoana nu este implicatd nemijlocit in acelact. De exemplu, uo contabilo' cate primegte drept sarcinl deserviciu sd raporteze orice activitate frauduloasl pe care oobserv6, nu va putea s[ pretindd s[ i se diminuezeresponsabilitatea pentru o fraudi pe care a omis cu bunl gtiinfd sdo aduc6 la cunogtinll superiorilor, spunAnd c6,,nu el a comis acelact fraudulos".

in concluzie, un individ intr-o organizafie este responsabilmoral penffu actele injuste pe care le f[ptuiegte, iarresponsabilitatea are gi un reper obligatoriu a fi luat in seam[:gravitatea greselii sau a rdului, provocat. Oricum, dacd efectelesunt grave (moarte, suferin!6, handicap etc.), oricdte condilii ar fiintrunite pentru diminuarea responsabilitdfii, aceasta nu poate fiins6 cr.r totul suprimatd. in ultimd instanfd, chiar dac[ omul este inmod cert nevinovat pentru ceva petrecut tn prezenla sa dat nu dincataa sa, el se poate simli totugi jenat, stdnjenit sau ,,vinovat frrdvind", avAnd chiar, dupi expresia lui Karl Jaspers, ,,o culpSmetafizicd", adici un sentiment de culp[ f[r6 un obiect clar definit.Se admite ci aceasta este limita ultimd pAn[ la care se poate intindeo.judecatd de responsabilitate (Andr6 Comte Sponville).63

6,4, Resp o ns abilitatea corp o ra;iei

Multe dintre deciziile unei firme sau corporafii sunt deciziiindividuale, dar gi mai multe sunt, probabil, urrnarea unor acte decooperare intre cei desemnali sau alegi s6 conducd respectivaorganizafie. Oricum, in interiorul corporafiei moderne,responsabilitatea pentru un act al acesteia este deseori distribuitdprintre un num[r de participan]i care coopereazd (Manuel G.Velasquez). Ceea ce se numegte decizie a firmei sau a corporafieieste, in mod normal, un rezultat al mai multor acfiuni (sau

"- \: Ll

Responsabltitatea sociald gl morald a afacerllot

omisiuni de a acfiona) a mai multor oameni diferili: uniielaboreazA planul strategic de acf iune ; alli i proiecte azA, ln detal iu,fazele producfiei; unii testeaz[ produsul, allii testeazd piafa; unulordon[, sfEtuiegte sau incurajeazl ceva, iar allii acfioneazd pebaza acestor ordine, sfaturi sau sugestii tncurajatoare; un grupingal[ cu bunl ;tiinfd cumpdrdtorii ln timp ce, destul de probabil,un alt grup, tot cu bun[ gtiinfl, dar pe t[cute, se bucur[ deprofiturile care rezult6; un grup face o gregeald, altul se simteindreptdfit s[ o ascund[ etc., etc. Variatiile cooper[rii. atAt cuefecte benefice sau vdtdmltoare sunt, in fond, nesfhrgite.o4

in fapt, lntrebarea care se pune este cine e responsabil dinpunct de vedere moral pentru astfel de acte produse ln'comun?R6spunsul tradilional este acela cI cei care in mod liber gi cubuna gtiint6 au fEcut tot ceea ce era nebesar pentru corporafiesunt, fiecare in parte, responsabili pentru ce anume au f[cut.6)Criticii acestui punct de vedere susfin cb atunci c6nd membriiunui grup organizat, precum o corporafie, acfioneaz[ impreund,actul lor poate fi descris ca un ,,act de grup" gi, prin urrnare,grupul ca intreg trebuie considerat responsabil pentru acel act ginu indivizii care-l compun.uu De exemplu, in mod normal noiatribuim producerea unui medicament firmei gi nu individualinginerilor din uzin[ sau farmacigtilor care-l comercializeazd, iarlegea atribuie, de obicei, actele managerilor, corporafiei insegi, ginu managerilor ca indivizi. in fapt, existd atAt o i"rponsabilitate acorporafiei ca subiect juridic Ai moral, unic ai indivizibil, c6t gi oresponsabilitate individual[, pe care o persoand morall o arepentru actele sale, in orice context ar fi fost efectuate acestea.Oricum, analiza modului de funcfionare al corporaliilor6T va ardtafaptul c6 acestea sunt organizafii care trebuie sd respecte regulibirocratice gi, in acest sens, nu se poate spune c[ angajafii unorcorporalii mari ,,in mod conqtient gi liber gi-au reunit acfiunilelor". Aceasta inseamnd cd fiecare trebuie sd respecte regulile deconduitd administrativh gi tehnologicd. Pe de alt[ parte insi,

n of-

VASILE MORAR -

Etlca tn afacerl gt polittcd

oricf,nd pot s6 apare efecte care sunt dincolo de logica birocraticd.Astfel, de pild[, unii produc ceva cu anumite defecte, iar alfiiutilizeaz| acea componentl intr.un produs care se va dovedipericulos sau v[t6mdtor. Este, astfel, destul de evident c[ opersoan[ care lucreaz[ lntr-o structuri birocraticd a unei mariorganizafii nu este in mod necesar responsabild moral pentrufiecare act al corporafiei la producerea cbruia a ajutat gi ea. inBusiness Ethics Manuel G. Velasquez spune explicit c6 dacicineva muncegte ca secretard, func{ionar sau portar la ocorporafie, atunci acliunile acelei persoane ti pot, de exemplu, inanumite condilii, ajuta pe inalfii funcfionari ai firmei sd comit6 ofraud6. Dar, la limit6, dacd acea persoand nu gtie nimic desprefraudS, sau dac6. ea nu poate in nici un fel sI o previnl (raport0nd-o, de exemplu) atunci acea persoani nu este moralmenteresponsabild pentru acea fraud6. De asemenea, s-a analizat, pebuni dreptate, foarte adAncit, ' in psihologia sociald qiorganizafionali, relalta dintre statut Sl responsabilitate.6s Loculin organizafie, de superior sau subordonat, aduce cu sine un setdiferenfiat de atribufii (sarcini concrete) gi rlspunderi imediatesau mediate pentru fiecare participant. intr-o corporafie, cel maiadesea, angajafii acfioneazd pe baza ordinelor superiorilor, iaraceqtia Stiu gi inleleg cd se afl6 intr-o structurd ierarhic[ aautoritdfii.6e Situafiile de ordin moral care apar in acest contextsunt de tipul: cine este responsabil sd indeplineascS un act incondiliile in care ambii-l considerd ca fiind greSit sau de-a dreptulrdu? Sau: este cu totul absolvit de orice responsabilitate cel ceexecutd o comand6, o porunc[ sau o sugestie imperativd, toatevenite pe cale ierarhica? RSspunsul care se poate da la primaintrebare este urm[torul: este moralmente mai culpabil superiorulcare gtie cd face rdu gi-l gi face, nu singur, gi nu direct, ci prinintermediul subordonatului, in primul rAnd, pentru c[ el estesurso actului rdu, sau gresit, sau vdtdmdtor gi, in al doilea rAnd,pentru cd Si-a .folosit autoritatea pentru a limita un drept

''l /^ (

Responsabtlitatea soclald gl morald a afacerllor

fundamental al subordonatului, gi anume dreptul la libertate alacestuia. Aceasta nu exclude, se infelege, dup6 cum s-a vdzut, cutotul responsabilitatea subordonatului dar in anumite situaliipoate s[ i-o diminueze considerabil. ln ceea ce privegte cea de-adoua intrebare, r[spunsul cel mai frecvent dat seamln[ cu primul:superiorul este moral responsabil pentru actul injust

^chiar dacdsubordonatul a fost agentul care l-a dus la indeplinire.'"

De exemplu, nu de mult, in 1999, subordonafii de la doudinstitulii F.N.I. gi C.E.C. au aflat, ,,din pres[" (in fapt, dinpublicitate), despre ,,asocierea" instituliilor lor. Urmarea a fost cd,in aceste condilii, dat fiind enormul sentiment de certitudine pecare l-a dat C.E.C.-ul intotdeauna tuturor depundtorilor, numbrulinvestitorilor s-a dublat in scurt timp, oamenii avAnd, totodatd,incredinlarea c6,,banii lor sunt pe miini bune". Sub.ordonafii celmai adesea au intirit aceasti informalie, degi unii ,dintre ei gtiauc6,,acordul n-a fost deplin", in sensul c[ el a fost efectuat doar dedirectorul C.E.C. gi nu, a$a cum prevedea legea, de Consiliul deAdministratie prin consultarea prealabild a Adunirii Generale aActionarilor. In ultimb instanfI, este evident cd vinovdfiaprincipald, gi legalim gi morali cade mai intdi asupra directoruluiC.E.C. gi a celui ce-a patronat F.N.I.-ul. Nu pot fi absolvili, maiapoi, de rdspundere nici acei subordonafi care au gtiut deincompletitudinea juridicd a actului pentru c6, pe de o parte, n-aufXcut public viciul de form[ $i, pe de alt6 parte, pentru c[, prinaceast[ omisiune au contribuit gi ei la ingelarea investitorilor.Evident cd subordonafii care n-au gtiut nirnic din toate acestea, nupot fi fbcufi rnoralmente rlspunzdtori de tot ceea ce s-a intAmplatulterior: pierderea in cea mai mare mdsurd de cdtre investitori asumelor depuse.

*

z,1v

VASILE lt[OMR -

Etlca tn daceri Et pollttcd

in avizate perspective teoretice $i aplicate asupl?responsabilitdlii corporaliilor (Jeffrey Olen gi Vincent Barry) "se considerd, pe bund dreptate, c[ insigi definilia corpora]ieipoate fi un bun punct de plecare pentru a sesiza multitudinea desemnificalii ale acestui concept. Potrivit acestor autori, ocorporafie este o organizalie de{inut6 de acfionarii s[i

- indivizi

sau alte organizatii -

care contribuie cu capital la corporafie inschimbul acliunilor (posesie parfial[) companiei; in cele mairnulte cazuri, cump[rltorii de acfiuni din corporafii sunt, inprincipal, interesafi de valoarea investifiei pe termen scurt saulung, adicd ei urm[resc si vdndi acfiunile lor cu profit sau si findacfiunile in sperairla cd valoarea lor va cregte peste o perioadi detimp. In fapt, ,,pufini sunt interesali sd controleze activitdlilecorporafiei gi cu toate cd acfionarii sunt definitorii corporafiei,controlul lor asupra acesteia este indirect; ei voteazd pentru'directorii de companie (num[rul de voturi pentru fiecare acfionalfiind in funcfie de numdrul de acfiuni posedate) care numesc aefiiorganizafiei, iar acegtia, la rdndul lor, impreund cu managerii suntrdspunz[tori pentru activit6lile zilnice ale corporafiei. Degiacfionarii au ocazia sd voteze pe marginea altor probleme dincind in c6nd, cei mai multri distribuie voturile lor prinreprezentare directorilor. Cu toate acestea, directorii gi manageriisunt cei ce rdmdn responsabili fala de acfion ari."12 intr-un fel, caqi in teoria reprezent6rii politice'' unde se acceptd de foarte multtimp cd reprezentanfii au obligalii (r[spunderi specifice) fafl dealegdtori, $i-n acest caz se poate admite, similar, cd reprezentanfiicorporafiei sau companiei sunt responsabili fafe de acfionari.Oricum, aceastd analogie se poate extinde cu certitudine asupraobligafiei, in ambele cazuri, de a respecta legea: corporafiile, prinreprezentanfii lor ca persoane juridice, au indatoriri legale, iarreprezentanfii viefii politice trebuie gi ei, in primul rdnd, sd sesupund strict tegilor. $i in lumea afacerilor, gi in cea politicl,larnizele implicate pot fi foarte mari gi tocmai de aceea gi

,/ nQz'--J

Responsabllttatea soctald gl morald a afacerilor

reprezentantii companiilor gi reprezentantii politici se bucurd deprotecfia totalfl a legii; apadar, gi unii gi allii trebuie sd respectelegea. Astfel, corporafiile au obligafia de a proteja investifiileacfionarilor (ceea ce inseamn[ a se implica in profituri, acfiuni pepia16, reinvestilii, bunuri ale corporafiei gi tot ceea ce poate afectavaloarea piefei de acfiuni), adic[ au responsabilitatea legald de apdstra qi administra cu bun[ credinfi aceste investilii.

Corporafiile pot fi responsabilizate in modul cel maiadecvat prin lege, susfin destul de mulli analigti. in acelagi timpins6, chiar un profesor de drept, Christopher Stone, a demonstratc[ existd limite cu privire la ceea ce poate sd fac[ legea in aceastdprivinl[. in acest sens, el a oferit trei argumente semnificative.Primul: multe legi, cum ar fi cgle referitoare la depozitareadegeurilor toxice, ajung si fie acceptate de abia dup[ ce s-a ajunsla un anumit nivel de ingrijorare generalS asupra acestorfenomene gi numai dupd ce au avut loc consecinfe dezastruoaseevidente. Al doilea: formularea unor legi adecvate gi crearea unorreglementlri eficiente sunt procese dificile; este greu sd fieoblinut consensul asupra faptelor semnificative, sb se determinetoate remediile gi sd se decidi cum anume trebuie solufionatelegal valorile aflate in conflict. in plus, aratd Christopher Stone,sistemul politic ofer[ corporafiilor gi susfindtorilor lor care faclobby un rol activ in conceperea legilor; de asemenea, qi pentrureglementare qi pentru inteqpretarea cotidiand a legii sunt necesariexperfii guvemamentali gi industriali care au gi ei un program delucru limitat qi care trebuie s6 se bazeze pe colaborarea gi

' spnjinul celor pe care ii guverneaz6, Al treileq argument: votareaunei legi qi intrarea ei in vigoare este, nu arareori, dificilb; deasernenea, acliunile legale impotriva corporafiilor suntcostisitoare gi treneazd uneori ani intregi $i, de multe ori, procesuljudiciar propriu-zis devine un instrument de manipulare a unorinterese gi a unor afaceri complexe; oricum, apelul la tribunalpoate fi uneori contraproductiv, iar beneficiul oblinut s[ nu merite

31 3

VASILE MOMR -

Etlca?n afacerl gt pollttcd

cheltuielile; in plus, aparilia la tribunal poate insemna cregtereaneincrederii partenerilor de afaceri, distrugeri sau pierderi dedocumente q.a.m.d. in concluzie, se afirml c[ devine iot mai clarci ,,legea nu poate face totul singur6" dupi cum se pare cd acigtigat destul de mult ideea c[ n-ar fi de dorit un sistem in careoamenii de afaceri ar considera c[ singura lor obligafie ar fi sdoblinl profit supundndu-se legii gi c6, in rest, ar fi permis dinpunct de vedere moral s[ faci orice nu este ilegal: mai mult, ,,cu oasemenea convingere dezastrul pAndegte dupS col1".

Dacd in ceea ce priveqte responsabilitatea companiilor de arespecta legea nu exist6, in genere, controverse, in schimb, asupras emnifi calie i conieptului de responsabilitate sociall a corporafiilordiscufiile s-au centrat asupra a ceea ce s-a numit viziunea ingustd qiviziunea largd (Jeffrey Olen, Vincent Barry)7s. Astfel, potrivit uneiviziuni restrdnse, inguste, responsabilitatea sociald a corporatiilors-dr limita doar la dou[ indatoriri: l. fold de lege ;i 2. "fald de .investitori (,,sd facd bani.pentru aclionarii ior")76.

Pdrintele contemporan al^ viziunii inguste este consideratunanim a fi Milton Friedman, " dar linia de argumentare a celorce 'susfin o atare perspectivd ii invocd, deloc intAmpl[tor, peAdam SmithTs gi chiar pe utilitaristul Mill.Te Argumentul luiFriedman (Si a celor ce adoptd explicit aceastd viziune) pentruideea responsabilttatea sociald a afacerii este aceea de a creSteprofturile sale este, in formd concis6, urmdtorul: a) dacddirectorii corporafiilor pretind c[ au o responsabilitate sociald dariqi exercitl aceast6 sarcinl pe banii rezultali din profitulacfionarilor, ei, in fond, iqi neglijeazd obligaliile pe care le au fafdde acfionari gi igi asumd un rol de ,,guvefi)" pe care n-au dreptuls[ gi-l asume; b) a conferi un sens larg ideii de responsabilitatesociald in afaceri este sinonim cu a sprijini gi intIri ,,doctrinasocialistd" in fapt, o ,,doctrind fundamental subversivd" care ,,nudiferd ca viziune de cea mai explicit colectivistd doctrin[", iardac[ are impresia cd diferd, atunci ea este ,,diferit6 numai prin

1?' t

.i\l:.IIII:

I

Responsabllttatea soctald gt morald a afacertlor

credinfa cultivatd c[ scopurile colectiviste pot fi atinse fhr6mijloace colectiviste"; c) prin urrnare, dac[ directorii de companiicare fac afaceri cred cI este in interesul economic al firmei lor s[atace anumite probleme sociale, ei ar putea s[ fac6 acest lucruodar nu ar trebui deloc sd-gi justifice aceste actiuni pretinz6nd ci,,ou o responsabilitate in acest sens"; aceasta ar insemna ointerferenfd necorespunz[toare cu ,,rolul economic legitim alcorporafiilor", anume acela,,de-a cregte profiturile sale"8o. Acesteargumente sunt completate gi int[rite cu altele din care cele maifrecvent evocate sunt: a) degi BU, incontestabil, personalitatejuridicd, co{porafiile nu av neapdrat prin aceasta gf personalitatemorald; ele sunt,,iq fapt, nimic altceva dectt ,,creafii artificialeale sistemului legal"; inseamn[ c6, stricto sensu, o corporafie areresponsabilitdfi legale, pentru cd ea este, potrivit legii, creat[pentru anumite scopuri gi ii este interzis s[ se angajeze in anumitetipuri de activitali; dar, atAta timp cdt ea nu are personalitatemorali in sensul deplin al termenului (de subiect unic, congtient,liber gi responsabil pentru actele sale) nu se poate vorbi decompanie ca avAnd ,,obligalii morale"; b) chiar daci se admite cddirectorii gi managerii companiei au responsabilitefi morale carese intind dincolo de cele legale, trebuie separate responsabilit6lilelor morale in calitate de indivizi particulari de responsabilit6lilelor morale ca gefi ai companiei; ca indivizi particulari, in afarabiroului, ei au aceleaqi obligalii de ordin moral ca tofi ceilalfioameni; la birou insd ei sunt agenli ai acfionarilor companiei, cuindatorirea principali de a proteja investiliile acestora; dacd vorsd dea cuiva, n-au decdt, scofflnd din buzunarul lor, dar n-audreptul sd pericliteze banii acfionarilor",sl prin mdsuri, de pildl,de protecfia mediului, dacd aceste mdsuri nu sunt cerute tn modexpres Si imperativ de lege.

Se vede destul de uqor faptul cE apdrdtorii viziunii ingusteasupra responsabilitalii corporaliilor ?gi intemeiazd argumerrtafiaplecAnd, pe de o pafte, de la anumite presupozilii despre natura gi

34t

VASILE MORAR -

Etlcatn afacerl gt poltticd

scopurile corporatiilor gi, pe de altl parte, bazflndu-se pe o teorie. v I r- X,/

economicd special6.o'William H. Shaw $i Vincent Bany in Moral Issues in

Business (l?p2) considerd c[ impotriva acestei lIrgiri asemnificafieio' s-au adus, in fapt, patru argumente: 1) argumentul,,miinii invizibile"; 2) argumentul ,,mdinii guvemului"; 3)argumentul ,,custodelui incapabil (inapt)"; 4) argumentul,,materializdrii societdfii". Primul este invocat de MiltonFriedrnan qi este sinonim cu ideea de ,,vicii private, beneficiipublice". Cel de-al doilea argument este susfinut, printre al1ii, deJohn Kenneth Galbraith in urmdtorii termeni: a) ,,m0nainvizibil[" a lui Adam Smith nu are efectul de moralizare aactivit[1ilor corporafiilor"; dimpotriv[, se avertizeazd, l[sate invoia lor, corporafiile se vor imbogifi in timp gi vor impovdrasocietatea: vor polua, vor peffnite inegalit[ti, ii vor nernullumi peclienJi, vor lupta pentru eliminarea concurenfei, vor, folosi chiarpropiiile averi:pentru a-i intimida pe legiuitori in scopul de aobline legi care s6-i favorizeze pe ei gi nu pe allii; companiile vorproceda astfel fiindcd sunt, in mod special, motivate demenfinerea profitului; b) in locul ,,mdinii invizibile" a piefei,reglementdrile guvernamentole sunt cele care vor tinde s6,,controleze apetitul natural gi insafiabil al corporafiilor pentruprofit"; inseamnd c6, in fapt, a adopta pozilia ,,mAna guvernului"este o ,,cale ocolit5" prin care guvernul ,,se strecoarb in interiorulcorporafiei"; c) guvernul insd nu poate s6 controleze decdt celemai vizibile manifestlri de imoralitate, in timp ce, cu siguranf[, omullime de activitdfi ale corporafiei ii pot fi ascunse acestuia ,,inlabirintul structurii corporaliei"; in plus, neavdnd o cunoasterecompletd cu privire [a obiectivele corporafiei, guvernul nu poateanticipa elementele morale din activitatea corporafiei; tot ceea cear putea impune ar fi un anumit comporlament moral, valabil ins[numai pentru ,,probleme exterioare", (cu efecte ample, cum ar firnita, fixarea prefurilor, competilia neloialS etc.); d) guvernul cu

') r; -)'\ ll

II

iiIt'iit Responsabilitatea sociald gl morald a afacerllor

dorita lui mene vizibild puternicd nu este un supraveghetorcredibil al moralitElii gi pentru simplul fapt ci funclionarii publicigi guvernamentali nu sunt o ,,quintesenfi de moralitate gi virtute";e) dacd guvernul este considerat ca ,,o alt6 organizatie", seconstat6 cd el prezint[ multe din caracteristicile structurale alecomportamentului moral din interiorul corporatiilor; mai multchiar, r,ne putem lntreba dacl nu cumva funcfionariiguvernamentali vor face chiar mai mult decAt sd impun[sistemele de valori ale celor mai generogi finanlatori ai lor"; iarde vreme ce ,,corporafiile sunt cele mai influente, ne putem oareagtepta ca politicienii sb mugte mdna care-i hrlnegte?"84,conchideacest rafionament (excelent sintetizat de cei doi autori ai c64iiProbleme morale tn afacgfi),inseamnd cd exist6 doud concep{iiopuse cu privire la localizarea fo4ei morale: una face apel lamdna invizibild a pie{ei, cealaltl, la mdna viztbild a guvernuJuy;dar ambele sunt de acord cd responsabilitatea social[ 'acorporafiilor n-ar trebui extins6.

Potrivit aceloragi autori, unii sunt impoftiva ideii de a sporiresponsabilitatea corporafiilor pentru cd managerii corporalieisunt lipsili de o veritabild competenld in problemele de ordinsocial gi moral, ei fiind capabili, in primul rdnd, sd ia doar deciziieconomice; in acest sens, a-i obliga s6-gi asume responsabilitdfinoneconomice ar insemna sd plas[m bundstarea sociali in mdnaunor ,,custozi incapabili (inapli)". intreb6rile care se pun insd decei ce susfin lSrgirea responsabilit6tii sunt de tipul urmdtor: chiardacd este adevdrat c[ uneori managerii corpora{iilor n-au oexperienf[ moral[ pe care o responsabilitate crescutd acorporafiilor ar pretinde-o de la ei, la fel de adev[rat este faptul c6acelagi lucru se poate spune gi despre mulli alli oameni dindiverse alte organizalii, care nu sunt nici ei preg[ti{i ca eticieniprofesionigti; nu rezult6, in plus, deloc cd dacd cineva e medic sauprofesor, acesta n-ar avea gi alte obligalii Ei alte responsabilitdti,dincolo de cele ,,restrAnse", pentru cd ei sunt, in acelagi timp,

'ri

fi3

VASILE MOMR -

Etlca tn afacerl gl poltttcd

cetileni, Si membrii ai comunitdlii, qf pirinti etc. Mutatismutandis, acelagi lucru se poate spune gi despre manageri.

tn fine, al patrulea dontra-argument se leag6 de teama cdmanagerii, aflafi in postura de a se putea abate de la aspecteleeconomice, n-ar face aceasta orientAndu-se neapdrat spremotivafii ,,pur" morale Ei sociale, ci vor tinde, destul de probabil,sd-gi impun6, sd-gi materializeze propriile interese, scopuri givalori in societate, ,,instrumentalizdnd" de fapt intreaga societate.Astfel, incercarea de ldrgire a responsabilitdfii va ,,materializao' gi,,instrumentaliza" societatea in loc s[ o,moralizeze" activitateacorporaf iilor (Theodore Levitt)85.

Cei ce prdpun gi susfin o viziune mai ampld asupraresponsabilitdlii fin seama, in primul rdnd, de problemele sociale(gomaj, zone defavorizate, schimbarea modelelor in privin{aforfei de munc[) li ecologice (poluarea gi efectul de ser[ etc.)ivite in lumea de azi, gi care, tn opinia lor, nu pot fi solufionatedecdt prin'atribuirea unor responsabilit5fi sporite corporaiiilor. tnfupt, in prima viziune, cea restrdns6, nu sunt negate problemelesociale, dar in acest aaz se considerd, cd n-ar trebui ca nici ocorporafie s6-gi asume ,,sarcini sociale pe cheltuialainvestitorilor", a acfionarilor, in genere. in schimb, apdr[toriiviziunii mai largi argumenteazd c6, in fapt, corporafiile trebuie sdaccepte sd rdspundd pentru probleme pe care chiar ele le-augenerat; dintre care distrugerea mediului natural este cea maievidentd. Inseamnd cd prin activitatea lor corporafiile au produsanumite efecte qi, prin urrnare, ele nu pot fi exonerate derdspundere: dacd efectele rele exist[ gi dacd gi ele insele,corporafiile, stau labaza producerii lor, responsabilitatea lor esteclard gi evidentS. La obiecfia celor care apdrd linia ingustd(conform cdreia a ameliora paguba sau stricdciunea inseamnd atncdlca obligaliile corporalieifald de aclionarit sdi), cei ce susfinviziunea opus[ (Christopher D. Sone, Norman E,. Bowie, ThomasDonaldson) argumenteazd, in esenf[, astfel't6 u) nici o indatorire

,): ;)')'i

Responsabllltatea soclald gl morald a afacerllor

nu este absolutd; ori de c6te ori ne oblig[m fap de opersoan[, ar trebui s[ se lnfeleagi de c[tre tofi cei interesafi ciLxisti limite morale ale obligaliei; astfel, dacd realizarea uneiobligayii implicd un comportament imoral din partea noastrd,Efunci noi n-ar trebui s-o ducem la indeplinire; mai precis, lniazul obligafiilor unei corporafii fala de acfionarii sbi, inseamn[ci aceasta are limite, restricfii de ordin moral in privinfa a ceea cepoate s[ facd pentru a le maximiza acestora profiturile, iar acestelimite includ gi nedistrugerea mediului gi luarea ln seamd anevoilor gi drepturilor fundamentale ale oamenilor: la viaf6, lalibertate, la tratamenJ egal; b) economia actualE nu mai este aceeaa ,,comBetiliei perfeete'l in care funcfioneazd,,mAna invizibild" alui Adam Smith, ci, o economie dominat[ de companii uriage,care are nevoie de piele libere, nu de piefe care pun restricfii gibariere; mai mult, cei mai mulfi muncitori, specializafi !n piofesiifoarte inguste, cerute de producfia modernl, atunci -cAnd ocompanie se reprofileazl sau se restrdnge, nu pot g[si, automat, omuncl gi un salariu asemenea; o economie sin6toash cerepregdtirea lor, iar companiile sunt in cea mai buni postur6 s[ fac6ele aceastd recalificare; c) de asemenea, economiile multorcomunitdli depind de companii particulare, iar dac6, de pildd, ouzind se inchide, acest fapt poate sd aibd efecte dramatice asuprasitualiei economice a intregii comunitEli; d) in fapt, companiile n-ar trebui sd fie g6ndite numai ca nigte intreprinderi particulare; elesunt autorizate de stat s[ funcfioneze in limite legale gi ele au inaceastd posturd destule beneficii asigurate de guvern sau deadministrafia local6, ca, de exemplu: beneficiazl de reduceri detaxe pentru a se a$eza in zone defavorizate; primesc diferitestimulente financiare cum ar fi reducerile de TVA etc.; inseamndcd puterea venitd dinspre executiv, care este garantul bineluipublic, se poate exercita in folosul companiilor; e) in fine,insearnnd c6, in ultimd instanfd, companiile nu sunt numai,,intreprinderi de fhcut bani"; prin conexiunea lor cu puterea

alti

VASILE MOMR- Ettcatn afacert gt polltlcd

executivd gi administrativi, centralE sau local[, prin relafia lornemijlociti cu problemele sociale gi economice ale comunitililor,corporafiile sunt, intr-un fel, obligate sd accepte cd ,,datoreazdpublicului ceva in schimb fiindcd noi to1i, nu numai acfionarii,suntem, in acest sens larg, investitori in corpora1ii".87

ln orice caz, in etica aplicati la domeniul afaoerilor s-aconturat acel mod de abordare de tip analitic, argumentativ prinaare sunt puse fa{6 in faf[ gi argumentele pro gi cele contraacceptdrii ideii de responsabilitate social6 pentru corporalii.Potrivit autorilor Jeffrey olen gi Vincent Barry argumentelepentru sunt reductibile la urmdtoarele enunfuri: f . ideea deresponsabilitate sociald a corporafiilor merge mdnd in mAnd cuideea de putere pe care acestea o defin; avdnd putere, eleinfluenJe azd (in bine sau in rdu, in folos sau in pagubd) viafamultor oameni gi, cu cdt puterea este mai mare, cu atdtconsecinfele pot fi mai serioase gi mai diverse; 2. coqporaliile nusunt entitSli autonome gi independente; ele datoreazd cevosocietlfii;3. nu intreaga activitatea a corporafiilor aduce beneficiituturor gi ceea ce este ddun[tor prin funcfionarea lor trebuiecorectat sau compensat, intr-un fel sau altul; 4. in ultimd analiz6,a considera cI toate corporaltile au rdspunderii sociale este chiartn interesul acestora; ele trebuie s6,gi asume asemenearesponsabiliEfi nu neapdrat din ,,considerente de caritate", ci dinnecesitate: si poat6 funcfiona economic sdndtos, adecvat $i petermen lung,88

simetric, aceiagi autori au construit tot patru argumentetmpotriva asocierii ideii de responsabilitate socialr cu cea decorporafie. Aceste argumente pot fi astfel sintetizate: l. oriceatagare a vreunei forme de responsabilitate sociald a corporafiiloreste nedreaptd fala de acfionari 2, in fapt, orice accepfie s-arconferi ideii de responsabilitate socialS a membrilor corporafiei,aceasta este un act de iresponsabilitate economic[; 3. a cere, asolicita ca membrii corporafiei sau managerii acesteia s[ dea

',,)L-

.Responsnbilttatea sociald gl morald a afacerilor

dovad[ de responsabilitate social[ inseamn6 a ,,schimba regulilejocului", or, in regulile primare ale corporaliilor nu suntprevezute alte obligalii decdt cele referitoare,,la buna funcfionarein vederea obtinerii profitului"; inseamnl cE orice schimbare aregulilor jocului in timpul desfEguririi lui ar aduce cu sine onedreptate in plus; 4. in finer^ nu avem cum s[ gtim cum ar trebuis[ se iomporte o co{pora1ie.8e

tn ucest context, meritd sd amintim puncte de vedere mainuanfate asupra acestei chestiuni formulate, printre allii deChristopher D. Stone, Norman E. Bowie, Thomas Donaldson,Gilles Lipovetsky, Jean Mouss6 S.a. In The Social Conlro[ ofCorporate Behavior, Christopher D. Stone respinge patruargumente 14enite, indeobgte, s5 demonteze punctul de vederelarg asupra responsabilitalii corporafiilor: a) cd manageriicorporafiilor care-gi exercitd responsabiliteti sociale ar tncdlca opromisiune frcut6 acfionarilor; b) cE ei ar tncdlca datoria lor deagenfi, de imputernicili ai aclionarilor; c) cd exercitarearesponsabilit[fii sociale ar viola rolul lor social normal, gi d) cdar fi in cel mai mare interes al societ[1ii ca ei sd nu-Si exerciteresponsabilitatea sociald. Aceasta in primul rdnd. in al doilear6nd, el argumenteaz[ cd nu putem s[ ne bazdm in totalitate peideea conform cdreia piafa va influenfa singurd corporafiile in agafel incdt acestea sd acfioneze de la sine in moduri avantajoase dinpunct de vedere social: ,,chiar in cazul ideal, piafa nu este unremediu pentru toate problemele pe care le poate avea o societatecu actorii s[i comerciali; dar ea joac6 un rol general in alocarearesurselor, incurajdnd capitalul, munca gi alli factori productivi sdcurgd in mod firesc spre aceste firme gi spre acele industrii care lepot da apoi o intrebuinfare social6 benefic[".e0

In al treilea rAnd, Christopher D. Stone argumenteazd -

dupdcum s-a arltat deja

- cd nici singure mecanisrnele legale nu sunt

suficiente pentru a fi siguri cd cornpaniile vor acfiona intotdeaunain moduri avantaioase clin punct de vedere social. Prin urn-rare,

VASILE MOMR -

Etlca tn afacerl gl poltticd

conchide ol, este ,,nevoie de ceva mult mai mulf(, adicd deexercitarea unei responsabilitefl sociale de c[tre corporafii.

La rindul s[u, Norman Bowie consideri cd afacerile au prinele insele o bazd contractualri li-l citeazd in acest sens pe RobertA. Dahl, cu un text critic la dresa pozifiei lui Friedman: ,,astdzieste absurd s[ privim corporafia pur gi simplu doar ca pe ointreprindere avAnd unicul scop de a produce profit; noi, cetEfenii,le ddrn drepturi, puteri gi privilegii speciale, protecfie qi beneficii,infeleg6nd c[ activitIlile lor implinesc anumite scopuri;corpora{iile existE numai pe m[surl ce ele continu[ sd ne aduc6foloase...; fiecare corporafie ar trebui consideratl aa ointreprindere sociald a c6rei existenfb gi ale sdrei decizii pot fijustificate. numai atdta timp c6t ea servegte scopurile publice sausociale".el Prin urrnare, relafia dintre afacere- pi rori"tut. estecontractuald, implicdnd drepturi qi obligafii reciproce, care sunt,sau ar trebui sI fie, admise explicit sau implicit..Astfel, corporafianu trebuie numai s6 aducb beneficii in mod exclusiv celor care ocreeaz6, ci ea trebuie s5 aducd folosesc ai beneficii gi celor care-iperrnit sd funcfioneze pe aceste baze, iar aceasta nu este dec6t,,societatea ca tntreg". Iatd argumentafia lui Bowie: ,,moralitateaafacerii sau responsabilitatea pentru fiecare membru estedeterminati de termenii contractului cu societatea; corporafia areacele obligafii pe care societatea i le impune prin legile sale deinfiinfare; acceptAndu-i legile, corporafia accepti aceleconstrdngeri morale; a nu reugi sd fii moral inseamnd, in acestcaz, a viola principiile dieptdlii; corporafia care incalcd regulilernorale confinute sau implicate de legile sale se afl[ in situafia dea se preocupa de reguli gi, apoi, de a le incdlca; este, in fapt, osituafie comparabil6 cu a celui care face o promisiune pentru cairnediat sd o incalce; o astfel de incorectitudine este nimic altcevadecdt un caz paradigmatic de injustifie sau imoralitate; corporafiacare se gdsegte in situafia de a inc[lca infelegerile pe care le-afEcut se afl6, practic, intr-o situafie vulnerabild, deoarece ea

')-.i),t

Responsabllitatea soctald Sl morald a afocerllor

depinde, pentru a supraviefui, de integritatea relaliilorcontractuale (s.n.): ,,coqporafia ar trebui sI fie moral[ deoarece afost de acord sI fie astfel; gi, oricum, care sunt obligatiile moraleale corporafiei se afl[ specificatin contractul tnsusfn (s.n.).

tntrebarea la care se oblig[ s[ rlspund6 Bowie este, inaceastd logici a demonstrafiei, urmdtoarea: de ce ar trebuicorporafiile s[ fie de acord s6-gi asume responsabifitelii sociale 9ide ce acestea ar reinnoi contractul cu societatea, mereu qi mereu?El g6segte trei motive: a) este, in prim[ gi ultim[ instant[, tnpropriul interes s[-gi atribuie resp