Morfologia Dintilor - Web view I.1 Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex de ¥£esuturi ¥i

  • View
    28

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Morfologia Dintilor - Web view I.1 Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex de...

Morfologia Dintilor

PAGE

2

CAPITOLUL I -NOŢIUNI INTRODUCTIVE-

I.1

Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex de ţesuturi şi organe reprezentate de: oasele maxilare, dinţii şi arcadele dentare, muşchii mobilizatori ai mandibulei, muşchii orofaciali, muşchii limbii, articulaţia temporo-mandibulară şi glandele salivare.

DENTIŢIA: reprezintă totalitatea dinţilor existenţi în cavitatea bucală. În decursul vieţii umane există două dentiţii: dentiţia temporară şi dentiţia permanentă. Unii autori mai descriu existenţa unei dentiţii, aşa numita dentiţie mixtă .

DENTIŢIA TEMPORARĂ: se mai numeşte şi “dentiţia de lapte”. Este prezentă în cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 luni şi 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent). Dentiţia temporară este formată din 20 de dinţi: 8 incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4 canini ( 2 superiori şi 2 inferiori), 8 molari (4 superiori şi 4 inferiori).

DENTIŢIA MIXTĂ: este prezentă în cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent) şi 11-12 ani (perioada în care este pierdut ultimul dinte temporar).

DENTIŢIA PERMANENTĂ: este alcatuită din 32 de dinţi repartizaţi astfel: 8 incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4 canini (2 superiori şi 2 inferiori), 8 premolari (4 superiori şi 4 inferiori), 12 molari (6 superiori şi 6 inferiori).

I.2 GRUPURILE DINŢILOR PERMANENŢI

În numar de 32, 16 pe arcada superioră şi 16 pe arcada inferioară ( câte 8 pe fiecare hemiarcadă) , dinţii permanenţi sunt repartizaţi în 4 grupuri:

1.Grupul incisivilor: câte 4 pe fiecare arcadă şi câte 2 pe fiecare hemiarcadă. În grupul incisivilor sunt cuprinşi incisivii centrali superiori (în număr de 2), incisivii centrali inferiori ( în număr de 2), incisivii laterali superiori ( în număr de 2 ) şi incisivii laterali inferiori ( în număr de 2).

2.Grupul caninilor: câte doi pe fiecare arcadă , câte unul pe o hemiarcadă.

3. Grupul premolarilor: câte patru pe fiecare arcadă ( doi pe o hemiarcadă).

4.Grupul molarilor: cîte 6 pe fiecare arcadă şi cîte 3 pe fiecare hemiarcadă.

Grupurile incisivilor şi caninilor formează împreună grupul dinţilor frontali.

Grupurile dinţilor premolari şi molari formează împreună grupul dinţilor laterali.

Fig.I.1 arcadele dentare permanente-

I.3 SISTEME DE NOTARE A DINŢILOR

Numărul destul de mare al dinţilor precum şi necesitatea identificării precise şi rapide a fiecărui dinte în parte a dus la aplicarea unui număr variat de sisteme de notare a acestor dinti. Sistemele folosite urmăresc atât facilitarea comunicării între personalul medical de specialitate cât şi posibilitatea realizării unor fişe individuale cât mai precise şi ergonomice. De asemenea, sistemele de notare a dinţilor permit utilizarea facilă a informaţiilor în cadrul unui sistem informaţional computerizat.

La ora actuală există în lume mai multe sisteme de notare care se află în practica uzuală cotidiană: anglo-saxon, francez, american, aritmetic şi internaţional. La noi în ţară se foloseşte sistemul internaţional elaborat de F.D.I.(Federaţia Dentară Internaţională ), sistem care îl vom prezenta şi folosi în continuare.

Acest sistem a fost acceptat şi introdus în utilizare în ţara noastră în 1971 cu ocazia sesiunii anuale a Federaţiei Dentare Internaţionale care s-a desfăşurat la Bucureşti. Principalele elemente ale acestui sistem sunt următoarele:

1. Există o dreaptă orizontală care face demarcaţia între arcada superioară şi cea inferioară.

2. Există o linie verticală care separă hemiarcadele drepte (superioară şi inferioară) de hemiarcadele stângi (superioară şi inferioară). Această linie verticală va reprezenta linia mediană lângă care sunt plasaţi cei patru incisivi centrali. Feţele laterale ale dinţilor care privesc spre linia mediană se numesc feţe meziale iar cele opuse liniei mediene se numesc feţe distale. Intersecţia celor două drepte formează patru cadrane care sunt numerotate în sensul acelor de ceasornic cu 1, 2, 3, 4.

3. Hemiarcada maxilară dreaptă are numărul 1 iar cea stângă numărul 2. Hemiarcada mandibulară stângă are numărul 3 iar cea dreaptă are numărul 4.

4. Dinţii de pe fiecare hemiarcadă vor fi numerotaţi de la 1 la 8 începând cu incisivul central şi terminând cu molarul de minte. La fiecare dinte, în faţa numărului corespunzător se va ataşa ca prefix numărul care indică hemiarcada, după cum urmează:

Pentru hemiarcada superioară dreaptă:

1.1-incisivul central

1.2-incisivul lateral

1.3-caninul

1.4-primul premolar

1.5-al doilea premolar

1.6-primul molar

1.7-molarul secund

1.8-molarul de minte

În mod similar vor fi notaţi şi dinţii de pe celelalte trei hemircade, schimbând, însă prefixul 1 cu cel corespunzător hemiarcadei pe care se află dintele în cauză. O exemplificare a sistemului de notare internaţional se poate observa în fig.I.2

Fig.I.2 sistemul internaţional de notare a dinţilor

I.4 ELEMENTE MORFOLOGICE DE BAZĂ ALE DINŢILOR UMANI PERMANENŢI

Fiecare dinte uman se compune din două elemente morfologice de bază: coroana dentară şi rădăcina dentară.

COROANA DENTARĂ:-este componenta dintelui vizibilă în cavitatea bucală (extraalveolară) şi este acoperită de smalţul dentar.

RĂDĂCINA DENTARĂ:-este componenta intraalveolară a dintelui şi este acoperită de cement.

COLETUL DENTAR:- este linia de demarcaţie dintre cele două componente ale dintelui şi are un traiect sinuos.

COROANA DENTARĂ:-are doua extremităţi:-una liberă ( margine incizală pentru dinţii frontali sau suprafaţă ocluzală pentru dinţii laterali).

-una inferioară reprezentată de coletul dentar.

-la dintele implantat în alveolă, partea vizibilă în cavitatea bucală se numeşte coroană clinică.

În funcţie de locul inserţiei gingivale, între coroana clinică şi coroana anatomică pot exista trei tipuri de relaţii:

-coroana clinică=coroana anatomică--atunci cînd inserţia gingiei este la nivelul coletului.

-coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingivală este retrasă spre apex

-coroana clinică este mai mică decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingiei este mai înaltă decît coletul dintelui.

Forma coroanelor dentare este asemănătoare cu cea a unor corpuri geometrice: piramide pentru dinţii frontali şi prisme pentru dinţii laterali.

Fiecare coroană dentară prezintă mai multe feţe care sunt denumite după orientarea pe care o au:

1.Faţa VESTIBULARĂ: -este acea faţă a dintelui care vine în contact cu buzele (caz în care mai este denumită şi faţă labială) sau cu obrajii ( caz în care este denumită faţă jugală)

2.Faţa ORALĂ -este acea faţă a dintelui care este orientată spre interiorul cavităţii bucale.La dinţii superiori ea este orientată spre bolta palatină, motiv pentru care este denumită şi faţă palatinală. La dinţii inferiori este orientată spre limba, motiv pentru care este denumită şi faţă linguală.

3.Feţele PROXIMALE :-sunt acele feţe ale dintelui care privesc spre dinţii vecinii (sunt în număr de două). Faţa orientată spre mezial (spre linia mediană) este denumită faţă mezială. Faţa orientată spre înapoi (spre distal) este denumită faţă distală.

4.Faţa OCLUZALĂ:-este reprezentată de extremitatea liberă a dintelui. În cazul dinţilor frontali există doar o muchie denumită margine incizală care are rol în tăierea alimentelor. În cazul dinţilor laterali avem de-a face cu o suprafaţă, denumită suprafaţă ocluzală care are rol în masticaţia alimentelor (măcinarea lor), motiv pentru care mai este denumită şi suprafaţă triturantă.

I.5 REPERE LA NIVELUL DINŢILOR

Pentru a putea localiza cât mai precis elementele morfologice ale dinţilor (pe care le vom studia în capitolele următoare) vom diviza atât partea coronară cât şi cea radiculară după cum urmează:

1.PARTEA CORONARĂ:

a).în sens mezio-distal: coroana va fi împărţită în trei: 1/3 mezială, 1/3 mijlocie şi 1/3 distală.

b).în sens vertical (cervico-incizal): coroana va fi împărţită tot în trei: 1/3 ocluzală ( sau incizală în cazul dinţilor frontali), 1/3 medie şi 1/3 cervicală.

2.PARTEA RADICULARĂ: va fi împărţită în sens vertical (axial) tot în trei: 1/3 cervicală, 1/3 medie şi 1/3 apicală.

I.6 ELEMENTE DE RELIEF CORONAR COMUNE DINŢILOR UMANI PERMANENŢI

1.LOBUL DENTAR: -reprezintă unitatea embriologică din care s-a format coroana dentară. Mai este denumit şi tubercul dentar. Dinţii frontali prezintă 3 lobi vestibulari şi 1 lob oral, mai redus ca dimensiuni şi care este denumit cingulum. La dinţii laterali lobul dentar are o formă caracteristică, piramidală, cu mai multe feţe (versante), creste (muchii), şanţuri şi un vârf denumit cuspid.

2.CUSPIDUL: este extremitatea liberă a unui lob dentar. Cuspizii sunt proeminenţe piramidale ce se proiectează pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi pe marginea incizală a caninilor. Numărul şi situarea cuspizilor este diferită de la un grup dentar la altul:

-dinţi monocuspidaţi -caninii

-dinţi bicuspidaţi:- premolarii

-dinţi pluricuspidaţi:-