Muzica reggae si festivalurile

Începe sezonul de festivaluri. Mereu m-am întrebat care este festivalul perfect pentru mai diversele tipuri de oameni. În România a fost o explozie de „festivaluri” în ultimii ani. Unele nici nu-și merită numele ăsta, altele sunt organizate cu simț de răspundere. Și publicul e împărțit. Unora le plac festivalurile alea cu multe „scene” cu câte 2 boxe fiecare, puse cât mai incoerent posibil, în mijlocul pădurii . Altora le plac festivalurile de la malul mării, alea cu muzică prăjită pe același ritm și mulți prăjiți. Nu e problemă, este o problemă de gust. Am fost și eu la multe festivaluri din ambele categorii, însă m-am simțit „ca acasă” la relativ puține dintre ele.

„Ca acasă” este, desigur, o figură de stil, pentru că, de obicei nu dorm în cort pe un câmp. Și totuși, la B’estfest m-am simțit mereu bine. Probabil și pentru că nu este, propriu-zis, un festival, ci un oraș care se construiește în fiecare an și se dărâmă la 4 zile după. Blazing Vibez, unul dintre cele mai pe fengshui party-uri reggae și dancehall de pe la noi, e cam de 3 ani pe acolo în diverse combinații. Și mereu s-a lăsat cu surprize, de obicei plăcute. Și totuși nu toată lumea a fost mulțumită, pentru că e greu să mulțumești toată lumea.

Asta cred că e o problemă a scenei reggae din Romania. Niciodată nu poți mulțumi toată lumea. Și cred că toată povestea asta se rezumă la a încerca să faci ca muzica reggae să ajungă la cât mai multă lume. Să zici că promovezi muzica reggae, dar, în același timp să susții că nu „e pentru toată lumea” e ca și cum ți-ai face magazin pentru copii, dar ai primi doar copiii blonzi cu ochi albastri. Probabil că ar fi mai constructiv pentru publicul ascultator de reggae din Romania să fie o paletă cât mai largă de evenimente și să aibă de unde să aleagă ce muzică îi place mai mult, ce concept preferă. Ceea ce propune Blazing Vibez pentru B’estfest și în general este un concept mai mult sau mai puțin reușit. Și asta n-ar trebui să stârnească nemulțumiri atâta timp cât, prin el, se ajunge la o mai bună popularizare a muzicii reggae.

Cât despre festivalurile de reggae sau la care s-a putut asculta muzica reggae au fost suficiente. Unele sunte dedicate strict muzicii reggae și au loc anual (cum este vorba despre One Love sau Reggae Pon di Hills), altele nu sunt festivaluri strict dedicate acestui gen de muzica și poate nu au loc anual (cum a fost Summerjam Fest, de exemplu). Dintre toate însă, B’estfest-ul e cel mai mare festival care a dat atenție muzicii reggae. Și cred că acesta ar trebui să fie un motiv de bucurie pentru cei cărora le pasă, într-adevăr de ce se întâmplă cu reggae-ul în România. Așa că, pe scurt, avem 3 zile de distractie pe reggae și dancehall la B’estfest Summer Camp 2013!