Neuronii sunt o clas de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celul adaptat la recepionarea i transmiterea informaiei, unitatea elementar (celular), embriologic, anatomic, funcional, trofic i metabolic a sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principal a sistemului nervos a fost introdus de anatomistul spaniol Santiago Ramn y Cajal. El a artat ca neuronii sunt celule individuale care comunic ntre ele. O contribuie fundamental la cunoaterea celulei nervoase n stare normal i patologic a constituit-o la vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe Marinescu, La cellule nerveuse (Ed. Doin, Paris, 1909).

Neuronii au mrimi cuprinse ntre 100-200 Um si 4-8 Um. Au un corp celular (soma) i un numr mare de prelungiri.

Din punct de vedere funcional neuronul se mparte n trei regiuni:

regiunea receptoare, receptioneaz i proceseaz informaia, fiind format din dendrite i soma. Aici se stabilete contactul cu ali neuroni prin sinapse, dar de obicei nu se formeaz poteniale de aciune n aceast regiune, ci doar poteniale locale (poteniale postsinaptice). regiunea conductoare leag regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este format din poriunea axonului de la locul n care acesta iese din corpul celular hilul axonic pn la arborizaia sa. Aici au loc potenialele de aciune prin sumarea potenialelor locale. regiunea efectoare, informaia (potenialul de aciune) este recodificat aici sub form chimic prin neurotransmitori i transmis prin sinapsa regiunii receptoare a urmtorului neuron.

Structura Neuronii au de obicei un singur nucleu mare i poziionat central. Aici se produce o cantitate ridicat de ARN, iar cromatina este dispersat. Ribozomii din reticulul endoplasmatic rugos se gsesc sub forma corpusculilor Nissl(sau corpi tigroizi). Axonii nu conin corpusculi Nissl (i deci nu particip la sinteza de proteine). Reticulul endoplasmatic neted are rol n reglarea nivelului de Ca++ din neuron. Microfilamentele, neurofilamentele si microtubulii formeaz citoscheletul neuronului. Mitocondriile se gsesc n corpul celular, dar majoritatea se concentreaz n butonii terminali ai axonului, furniznd energie (sub form ATP) pentru transmiterea semnalului la nivelul sinaptic i pentru sinteza unor neurotransmitori. Corpul celular i dendritele sunt nvelite ntr-o membran plasmatic, neurilema, cu o importan deosebit n recepionarea i transmiterea semnalelor prin canalele ionice. Axonii prezint axolema, care este nvelit de trei teci: teaca de mielin (izolare electric), teaca celulelor Schwann (secretoare de mielin) i teaca Henle

(nutriie, protecie). Teaca de mielin este ntrerupt pe alocuri de nodurile Ranvier.

Clasificare

Dup numrul de prelungiri:

neuroni multipolari, cu numr mare de prelungiri. De obicei au o form stelat, cu nucleu mare i sferic, situat central. Pot fi neuroni senzitivi. neuroni bipolari, cu dou ramificaii la extremiti. Au form fusiform, iar nucleul este ovalar i de obicei excentric. Se gsesc de exemplu n retin. neuroni unipolari, cu o singur prelungire axonic. De exemplu: celulele cu bastona sau celulele cu con din retin. neuroni pseudounipolari, cu o prelungire n form de T: prelungirea iniial se desparte n dou. Sunt sferici, cu nucleu mare, localizat central. Se gsesc n ganglionii rahidieni sau ganglionii spinali.

Dup funcionare:

neuroni motori multipolari, mari cu prelungire axonic lung. De exemplu: neuronii piramidali din cortex. neuroni de asociaie sau bipolari. neuroni senzitivi afereni sau receptori. Sunt pseudounipolari i se gsesc n ganglionii spinali i ganglionii nervilor cranieni.

Proprieti funcionale Excitabilitatea este proprietatea de a intra n activitate sub aciunea unui stimul. Membrana joac un rol esenial prin canalele sale ionice care se deschid sau se nchid n funcie de modificrile de energie din preajma membranei. Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Aceast conducere se realizeaz diferit n fibrele mielinice i amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60-120m/s n cele mai groase, 3-14m/s n cele mai subiri; iar n cele amielinice 0.5-2m/s). Degenerescena se refer la degradarea neuronului n condiii de lezare serioas a axonului. Regenerarea este proprietatea de a se reface dup anumite lezri. Activitatea sinaptic se refer la codarea chimic a informaiei i transmiterea acesteia prin sinapse. Conectivitate Neuronii comunic ntre ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intr n contact cu terminaia dendritic a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificaii dendritice, fcnd conexiuni cu alte zeci de mii de celule. Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii.

n creierul uman exist un numr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 1011 (o sut de miliarde) are n medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilali neuroni. La un copil de trei ani avem 1015 sinapse, Acest numr scade cu vrsta, ajungnd ntre 1014 i 51014 la un adult.

ORGANIZAREA MORFOFUNCTIONALA A TESUTULUI NERVOS

Tesutul nervos este alcatuit din: celulele specializate - neuronii celulele accesorii - celulele gliale.

NEURONUL = unitatea morfo-functionala a sistemului nervos - este o celula diferentiata cu rol 323c29d in receptionarea, prelucrarea, stocarea si transmiterea informatiei. Structura corp celular - pericarionul una sau mai multe prelungiri - axonul si dendritele.

Pericarionul - centrul trofic al neuronului, cuprinde: membrana plasmatica cu o structura lipoproteica; nucleul cu 1-2 nucleoli; citoplasma nespecializata - contine organite celulare comune (mitocondrii, ribozomi, aparat Golgi) si prezinta o circulatie constanta spre prelungiri, numita transport axoplasmatic;

citoplasma specializata - contine organitele celulare specifice (corpusculii Nissl si neurofibrile). Axonul este o prelungire unica, lunga (de la cativa m pana la 1m) care contine numeroase mitocondrii si neurofibrile, cu rol in activitatea de transport a produsilor de secretie neuronali. Axonul emite colaterale perpendiculare pe directia sa, iar in portiunea terminala se ramifica in butoni sinaptici care contin cule cu mediator chimic, neurofibrile si mitocondrii. Axonul indeplineste functia de conducere celulifuga a influxului nervos (dinspre pericarion spre periferie). Dendritele sunt, in general, prelungiri bogat ramificate si au un diametru ce se micsoreaza pe masura indepartarii de pericarion. Contin neurofibrile implicate in conducerea celulipeta a influxului nervos (de la periferie spre pericarion). Membrana dendritelor prezinta numerosi spini sinaptici, structuri ramificate care participa la formarea sinapselor. Metabolismul neuronului prezinta particularitati impuse de transportul metabolitilor esentiali pe distante lungi, de sinteza unor transmitatori implicati in proarea influxului nervos si de sinteza de neuroproteine depozitare de informatie. Procesele energogenetice din neuroni sunt axate pe metabolizarea glucozei si a aminoacizilor, catul respirator fiind unitar (CO2 eliberat/O2 consumat = 1). Consumul de O2 se estimeaza la 0,6-2 ml/g x ora si corespunde unei energogeneze de 3-l0 calorii/g x ora. Metabolismul neuronal este corelat cu cel al celulele gliale. Intre neuroni si celule gliale se realizeaza interrelatii morfologice, dar si legaturi metabolico-functionale. CELULELE GLIALE depasesc de 10 ori numarul neuronilor, iar forma si dimensiunile lor sunt variabile, la fel ca si prelungirile gliale. Tipuri de celule gliale: celula Schwann, microglia, astrocitul, oligodendroglia,

-

celulele ependimare celulele satelite.

Celulele gliale, spre deosebire de neuroni, sunt celule care se divid intens, nu contin neurofibrile si nici corpi Nissl. Functioneaza ca un veritabil spatiu extracelular al sistemului nervos, indeplinind pentru neuroni rolul de suport, trofic, de protectie si fagocitar (microglia). Intervin in sinteza tecii de mielina, sinteza de ARN si a altor substante pe care le cedeaza neuronului.

Functiile specifice ale neuronilor sunt: excitabilitatea - dezvoltarea sarii de excitatie in urma actiunii unui stimul, pe baza unor fenomene de membrana (modificari de permeabilitate si polaritate) traduse prin potential de actiune; conductibilitatea - transmiterea excitatiei pe toata suprafata membranei; memoria - capacitatea de a retine si conserva informatiile.

Neuronii sunt celule care intra in structura tesutului nervos, alaturi de celulele gliale. Neuronii au roluri in generarea si transmiterea impulsului nervos iar celulele gliale au rolul de sustinere si protectie. Neuronul este format dintr-un corp celular numit pericarion si una sau mai multe prelungiri. Prelungirile sunt de doua tipuri: dendrite (cei mai multi neuroni au mai multe dendrite), care conduc impulsului nervos centripet si axonul care este o prelungire unica, ce conduce impulsul nervos in sens centrifug.

Dimensiunile neuronilor sunt foarte variabile, de la celule mici de 4 - 6 microni (de exemplu in stratul granular din cerebel) pana la celule de dimensiuni foarte mari (de exemplu celulele Betz din cortexul cerebral). Forma neuronilor este variata: exista neuroni sferici sau ovali in ganglionii spinali, piramidali, in zonele motorii ale scoartei cerebrale, fusiformi in stratul profund al scoartei cerebrale sau stelati in coarnele anterioare ale maduvei. In functie de numarul de prelungiri neuronii pot fi: unipolari - au o singura prelungire, de exemplu celulele cu conuri si bastonase din retina bipolari -de obicei au forma rotunda, ovala sau fusiforma, cu cele doua prelungiri care pornesc din polii opusi ai celulei pseudounipolari -de exemplu neuronii in ganglionii spinali, care au o singura prelungire care se divide sub forma literei T in o dendrita care se distribuie la periferie si un axon care patrunde in sistemul nervos central multipolari -au forma piramidala, piriforma sau stelata, prezinta numeroase dendrite si un singur axon. Neuronii pot fi receptori, adica prin dendrite receptioneaza excitantii din mediul exterior sau interior sau motori, ai caror axoni sunt in legatura cu organele efectoare sau de asociatie, care fac legatura intre neuroniisenzitivi si cei motori. Structura neuronilor

Pericarionul

Pericarionul sau corpul celular este format din membrana plasmatica numita neurilema, din citoplasma numita neuroplasma si nucleu.

Neurilema este formata dintr-un dublu strat lipidic care contine proteine. Neuroplasma are o consistenta mai densa decat citoplasma altor celule, datorita unor organite specifice numite neurofibrile.

Tipuri de neuroni si celule gliale

Creierul este format din foarte multe celule, incluzand neuroni si celule gliale. Neuronii sunt celule care trimit si primesc semnale electro-chimice. In creier se gasesc un numar aproape egal de celule gliale si de neuroni. Celulele gliale ofera functii de suport pentru neuroni, au

rol de sustinere, de hranire si de digestie a resturilor neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron. Exista mai multe tipuri de neuroni, iar ca marime, variaza intre 4 microni (.004 mm) pana la 100 microni (.1mm) in diametru. Celulele gliale Ca intr-o fabrica imensa, fiecare tip de celula isi are scopul si functiile ei. Unele au scop secretor, altele de transport si alimentatie, iar altele pentru diverse reparatii. Acestea sunt celule nervoase care nu transporta impulsuri, insa realizeaza numeroase functii importante precum: digestia partilor moarte a neuronilor, crearea mielinei pentru neuroni, furnizarea suportului nutritional si multe altele. Creierul uman contine un numar aproximativ egal de celule gliale si de neuroni. Aproximativ 84 de miliarde de celule gliale si 86 de miliarde de neuroni. In cortextul cerebral se gasesc 68 de miliarde de celule gliale si 17 miliarde de neuroni, iar in cerebel se gasesc aproximativ 16 miliarde de celule gliale si 69 de miliarde de neuroni. Este interesant faptul ca o strucura asa de mica precum cerebelul contine majoritatea neuronilor creierului. In cortexul cerebral, celulele gliale sunt oligodendroglii in procent de 75,6 %, astrocite 17,3 % si microglii 6,5 %. Celulele gliale sunt de mai multe feluri, impartite in microgli si macrogli. Neuroglia are un scop important deoarece ghideaza neuronii in dezvoltarea lor in perioada intrauterina si posibil, si dupa.

Microgliile sunt situate in mod predominant in substanta cenusie, ca satelit al neuronilor si al vaselor sanguine. In substanta alba este situata ca satelit prefibrilar. Corpul acestor celule este mic, dens

si alungit aparand foarte polimorf. Nucleul lor prezinta o cromatina foarte condensata aparand alungit in axul mare al celulei. Prelungirile microgliei sunt scurte, dar cu aspect spinos. Sunt prezente in substanta alba, in substanta cenusie dar si in substanta cenusie a SNC. Ele reprezinta aproximativ 15% din totalul celulelor sistemului nervos central. Macrogliile sunt de mai multe tipuri: astrocite, oligodendrogli, celule Schwann, celulele ependimare, celule gliale radiale, celulele satelit si celulele gliale enterice. Astrocitele sunt cele mai mari dintre nevroglii, au numeroase prelungiri si nucleu sferoidal situat central. Si ele se impart in doua categorii: astrocite protoplasmatice si astrocite fibroase. Astrocitele protoplasmatice se gasesc in substanta cenusie, iar cele fibroase in substanta alba. Oligodendrogliile se ocupa cu sintetizarea tecii de mielina. Acestea sunt mai mici decat astrocitele. Prelungirile sunt mai numeroase si mai scurte spre deosebire de cele prezente la astrocite. Oligodendrogliile sunt prezente atat in substanta alba cat si in substanta cenusie. Prelungirile lor nu vin in contact cu capilarele, intre ele intrepunandu-se prelungirile lamelare ale astrocitelor. Celulele ependimare sunt celule modificate cu microvili. Au proprietati de captusire a sistemului ventricular. Prelungirile celulelor ependimare se unesc cu cele ale astrocitelor, rezultand membrana limitanta interna. Celulele captusesc plexurile coroidale si intervin in formarea LCR. Au rol important in transport, realizat de celulele ependimare ale neurohormonilor si factori eliberatori si inhibitori secretor, realizat de celuele secretoare. Celulele Schwann In sistemul nervos periferic gasim nevroglii satelite din ganglionii periferici si celule Schwann. Celulele Schwann sunt niste formatiuni ce celule gliale ce au ca rol secretia mielinei, astfel formand teaca Schwann. Intre doua astfel de celule se afla cate o strangulatie Ranvier. Insa odata procesul de demielinizare partiala sau totala a unui nerv, nu mai poate fi refacut cu aceste celule Schwann. Pansamentul aferent portiuni demielinizate este realizat cu ajutorul celulelor gliale. Celule gliale radiale Celulele gliale radiale sunt esentiale in dezvoltarea sistemului nervos central si sunt

implicate in procesele de dezvoltare, de la sablonare si migrarea neuronala. Aceste celule sunt precursoarele neurogenezei. Celule satelit Celulele satelit inconjoara neuronii din sistemul nervos periferic. Se presupune ca ar avea un rol asemanator cu celulele astrocite din sistemul nervos central. Ele se ocupa in principal cu aprovizionarea cu nutrienti a neuronilor din jurul lor. Precum astrocitele, ele sunt interconectate si raspund la ATP prin eliberarea concetratiei intercelulare de ioni de calciu. Celulele sunt foarte sensibile la inflamatii si vatamare si contribuie la starile patologice precum durerea cronica. Celule gliale enterice Celulele enterice apartin sistemului sistemului digestiv si sunt esentiale in controlul functiilor gastrointestinale. Tipuri de neuroni In creierul nostru exista mai multe tipuri de neuroni. Toti transporta semnale electro-chimice, insa difera ca structura: numarul de procese sau axoni. Neuronii senzoriali sau bipolari sunt neuroni ce transporta mesajele de la receptori (ochi, urechi, etc) la sistemul nervos central. Acesti neuroni au doua procese si reprezinta 0,9 % din totalul neuronilor. Exemple de astfel de neuroni sunt celulele retinei, celulele olfactorii epiteliale. Neuronii motori sau multipolari transporta semnalele din sistemul nervos central catre muschi si glande. Acesti neuroni au mai multe procese si reprezinta 9 % din totalul neuronilor. Neuronii spinali motori, neuronii piramidali, celulele Purkinje, sunt astfel de neuroni motorii. Interneuronii sau pseudopolari sunt neuronii din sistemul nervos central. Acestia au doi axoni. Unul comunica cu coloana vertebrala, iar celalalt cu pielea sau muschii. Acesti neuroni au doua procese. Un exemplu de interneuroni sunt celulele ganglia. Neuroni senzoriali Neuronii senzoriali sunt responsabili de transformarea stimulilor externi din mediul inconjurator in impulsuri interne electrice.

De exemplu, unii senzori raspund la stimuli tactili si pot activa neuronii motori pentru a contracta muschii. Astfel de conexiuni dintre neuronii senzoriali si cei motori pot da un comportament involuntar pentru evitarea durerii. Este un mecanism simplu, prezent la toate animalele. La oameni, astfel de circuite reflexe sunt locate in mare parte in coloana vertebrala. Neuronii senzoriali sunt activati de stimulii exteriori (vedere, atingere, auz etc) si trimit proiectii in sistemul nervos central. Spre deosebire de neuronii din sistemul central nervos unde intrarile vin de la alti neuroni, neuronii senzoriali sunt activati de lumina, sunet, temperatura, stimulare chimica etc. In organisme complexe, neuronii senzoriali se bazeaza pe informatia sistemului nervos central. Anumiti neuroni se ocupa cu transformarea stimulilor vizuali in impulsuri electrice, altii cu stimulii olfactivi, sau cu stimulii tactili.

Neuroni motorii Potrivit scopului, neuronii motorii sunt clasificati in trei mari categorii: neuroni motorii somatici implicati in locomotie, neuroni motorii viscerali speciali si neuronii motorii generali. Interfata dintre un neuron motor si fibrele muschilor o reprezinta o sinapsa speciala, numita jonctiune neuro-musculara. Cand acesta este stimulat, neuronul motor trimite un semnal neurotransmitatorilor care se leaga de receptorii postsinaptici si declanseaza un raspuns in fibrele muschilor.

Interneuronii Acestia sunt gasiti de obicei in sistemul nervos central si reprezinta legatura dintre neuronii motori si senzoriali. Interneuronii sunt o combinatie de neuroni motorii si neuroni senzoriali. Celulele Golgi Celulele Golgi sunt interneuroni inhibitorii si pot fi gasiti in cerebel. Sunt cele mai mari din scoarta cerebeloasa, dendritele lor ajung in stratul molecular unde fac sinapsa cu fibrele paralele. Corpul celular face sinapsa cu fibrele agatatoare si muschioase iar axonul face sinapsa cu dendritele celulelor granulare.

Celulele granulare Celulele granulare sunt cele mai mici celule nervoase din nevrax. Axonii lor merg spre stratul molecular unde se ramifica in forma de T, formand fibrele paralele care fac sinapsa cu celulele stelate, cele cu cosulete, celulele Purkinje si celulele Golgi. Dendritele lor fac sinapsa cu axonii celulelor Golgi, cu fibrele agatatoare si cu cele muschioase. Celulele granulare cereberale primesc ca intrari semnale excitatorii si trimit fibrele paralele pana la stratul de celule Purkinje. Stratul 4 de celule granulare ale cortexului cerebelar primeste semnale de la talamus si le trimite mai departe pana in straturile 2 3, dar si in straturile infragranulare din cortextul cerebral. Celulele stelate Celulele stelate sunt neuroni si astrocite cu mai multe dendrite pornind din corpul celulei, dandu-i o forma de stea. Cele mai comune celule stelate sunt interneuronii

inhibitorii gasiti in cerebel, interneuronii excitatori stelati si interneuronii inhibitatori stelati. Celulele stelate se leaga prin sinapse cu celulele Purkinje.

Celule Purkinje Celulele Purkinje sunt neuroni locati in cortextul cereberal. Sunt numite astfel dupa anatomistul care le-a descoperit, Jan Evangelista Purkyne. Aceste celule sunt unele dintre cele mai mari din creierul uman, (celulele Betz sunt cele mai mari). Celulele Purkinje sunt aranjate una in fata celeilalte precum intr-un domino. Stratul celulelor este format din celule mari, dispuse pe un singur strat, orientate cu partea mai voluminoasa spre stratul molecular. De la acest pol pleaca o bogata ramificatie dendrica dispusa intr-un singur plan pe axa mare a lamelelor cerebeloase ce fac sinapsa cu axonii celulelor din acest strat. Axonul lor se indreapta in profunzime in substanta alba si se termina in nucleii cerebelosi. Ramificatia dendtrica consta in peste 200.000 de fibre paralele formand o sinapsa cu o singura celula Purkinje. Fiecare celula Purkinje primeste o sinapsa de la o singura fibra. Celulele cos si celulele stelate (gasite in stratul molecular cereberal) ofera un input inhibitor celulelor Purkinje. Celulele Purkinje trimit proiectii inhibitorii catre nucleii cerebelosi si constituie singurele iesiri ale coordonarii motoare in cortexul cereberal.

Celule piramidale Neuronii piramidali sunt gasiti in cortexul cerebral, in hipocamp si in amigdala. Neuronii piramidali au fost descoperiti si studiati pentru prima data de Santiago Ramon Cajal. De atunci, studiile asupra acestor neuroni s-au concetrat asupra neuroplasticitatii lor si cognitie. Neuronii piramidali au un singur axon si multiple dendrite. Se afla printre cei mai mari neuroni din creier, avand un diametru intre 10 si 50 micrometri, insa s-au descoperit si neuroni piramidali de peste 100 micrometri. Lungimea unei singure dendrite are de obicei cateva sute de micrometri. Adunand lungimea totala a dendritelor celulelor piramidale, se poate ajunge la cativa centimetri.

Spinii dendritelor receptioneaza in marea majoritate impulsuri excitatorii care intra in celula piramidala. Cucat este mai mare suprafata unei celule piramidale, cu atat neuronul are o abilitate mai mare de a procesa si a integra o cantitate mai mare de informatie. La sobolani, dendritele au cel putin 3000 de varfuri. La om numarul este de doua ori mai mare. Endocanabinoidele sunt o clasa de molecule care ajuta dezvoltarea celulelor piramidale si in cautarea axonului. Factorii de crestere precum Ctip2 si Sox5 aduc contributii in directia in care neuronii piramidali isi indreapta axonii. In primele zile de viata a unui sobolan, intre zilele 3 si 21, celulele piramidale isi dubleaza marimea si creste lungimea dendritelor. Tot in acest interval se reduce rezistenta membranei si cresc valorile de potential de actiune. Dendritele, la fel ca si la alti neuroni, reprezinta intrarea unui neuron in timp ce axonul reprezinta iesirea. Si axonii si dendritele sunt puternic ancorate. Numarul mare de conexiuni permit neuronului sa primeasca si sa trimita semnale catre mai multi neuroni.

Neuronii piramidali au numeroase canale ionice. In celulele piramidale se gasesc in dendrite canale de Na+, Ca2+ si K+. Abilitatea neuronilor piramidali de a integra informatia depinde de numarul si distributia intrarilor sinaptice pe care le primesc. O singura celula piramidala primeste aproximativ 30.000 de intrari excitatorii si 1700 de intrari inhibitorii. Intrarile excitatorii se termina cu spinii dendritici, iar cei inhibitorii se termina cu soma sau axonul. Neuronii piramidali folosesc glutamatul ca neurotransmitator excitator si acid aminobutiric ca neurotransmitator inhibator. Organismul sintetizeaza acidul aminobutiric din glutamat folosind enxima Lglutaminica acid decarboxilat si piridoxal-fosfat (o forma activa de vitamina B6).

Celulele cos Celulele cos sunt celule inhibitoare gasite in diferite regiuni ale creierului: in stratul molecular al cerebelului, in hipocamp si in cortex. In cerebel, sinapsele lor se leaga cu corpurile celulelor Purkinje si sunt multipolare si stelate. Celulele cos din hipocamp sunt legate de dendritele neuronilor piramidali. In cortex, celulele cos sunt de trei tipuri: celule cos mici, mari, si de tip stup. Axonul unei celule cos mici se leaga doar de celulele invecinate, in timp ce cele mari se poate conecta la diferite coloane corticale. Durata de viata a neuronilor Precum majoritatea celulelor, neuronii nu se pot reface dupa ce au fost afectati. Insa exista mici exceptii, neuronii din hipocamp se pot reface. Din fericire, exista in jur de 100 de miliarde de neuroni in creier.

Bibliografie

Constantin Enachescu- Tratat de psihanaliza si psihoterapie, editura Polirom, 2008 Leon Danaila- Tratat de neuropsihologie Vol.I, editura Medicala Leon Danaila- Actualitati si perspective in neurochirurgie, editura Nationala Mihai Golu- Bazele Psihologiei generale, editura Universitara

Terapie ocupationala

Referat

Sistemul nervos-neuroni si celule gliale

Irina (Gherginoiu) Gandes Anul I