http://revped.ise.ro

Print ISSN 0034-8678; Online ISSN: 2559 - 639X

NON-FORMAL EDUCATIONAL RESOURCES

IN RURAL SETTINGS

RESURSE DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ DIN MEDIUL RURAL

Angelica MIHĂILESCU

Journal of Pedagogy, 2013 (2), 147 - 155

https://doi.org/10.26755/RevPed/2013.2/147

The online version of this article can be found at: http://revped.ise.ro/category/2010-2013-en/

This work is licensed under the Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License. To view a copy of this license, visit http://creativecommons.org/licenses/by-nc-sa/4.0/ or send a letter to Creative Commons, PO Box 1866, Mountain View, CA

94042, USA.

Published by:

http://www.ise.ro/

Further information about Revista de Pedagogie – Journal of Pedagogy can be found at: Editorial Policy: http://revped.ise.ro/editorial-policy/

Author Guidelines: http://revped.ise.ro/the-writer-guide-2/

Revista de Pedagogie • LXI • 2013 (2) 147

RESURSE DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ DIN MEDIUL RURAL

* Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, Româniaangela_mihailescu@iyahoo.com

RezumatScopul acestui articol este de a semnala oportunităţile de organizare aactivităţilor educative prin utilizarea resurselor nonformale existente în mediulrural: colecţia muzeală rurală. Sunt prezentate susccint contextul favorabil,roluri ale colecţiei muzeale în comunitatea rurală, exemple de activităţi,resurse şi proiecte posibile.Cuvinte cheie: educaţie nonformală, colecţie muzeală rurală, educaţieculturală, activităţi şi proiecte pentru dezvoltarea patrimoniului rural.ResuméLe but de cet article est de faire une brève présentation des opportunitéséducatives mises à la disposition de l’école par les collections et les muséesruraux: contextes favorables, les rôles des collections et musées dans lacomunauté rurale, des exemples d’activités, resources et projets possibles.Mots clé: éducation non-formelle, collection et musée rural, éducationculturelle, activités et projets pour la valorisation du patrimoine rural.

Cercetarea impactului experienţelor de învăţare nonformală asupraactivităţilor din clasă a pus în evidenţă faptul că elevii apreciază ca resursepentru învăţare (cel mai frecvent utilizate) internetul, programele tv,publicaţiile, excursiile, vizitele la muzee şi în alte locuri reprezentative (Laura-Elena Căpiţă, 2011 p.13-20). Mai sunt amintite concursurile, activităţileextraşcolare şi activităţile de voluntariat, elevii subliniind în primul rânddimensiunile atitudinală, interactivă şi de socializare ale acestor evenimente.Analiza programelor şcolare din perspectiva dezvoltării competenţelor cheiea condus la identificarea unor elemente a căror formare este susţinută prinactivităţile de tip nonformal şi informal (Luminiţa Catană, Laura-Elena Căpiţă,Angelica Mihăilescu, 2011, p.26-35). Bineînţeles că frecvenţa acestor activităţieste influenţată de mai mulţi factori. Dintre aceştia, mediul de viaţă al elevilorşi nivelul socioeconomic par să aibă un impact mai mare asupraevenimentelor de învăţare din afara clasei.

CS. dr. Angelica Mihăilescu*

Asigurarea calităţii în educaţie reprezintă un alt aspect care pare, sau artrebui, să imprime un anume dinamism organizaţiilor şcolare - cu efecteindiscutabile şi asupra explorării mult mai diverse, mai deschise, a altorcontexte de învăţare din afara şcolii. Evaluarea calităţii presupune şiredefinirea relaţiei cu alte organisme din comunitatea locală, o mai mareimplicare a beneficiarilor educaţiei în activităţile şcolii şi, nu în ultimul rând,conectarea formării la nevoile vieţii reale. Toate acestea au condus lacreşterea numărului de parteneriate şi de proiecte, la diversificarea activităţilorde educaţie extraşcolară, la identificarea altor oportunităţi şi experienţe caresă conducă la rezultatele şcolare mai bune.

Atât şcolile din mediul urban cât şi cele din mediul rural încearcă deopotrivăsă identifice posibilităţi prin care să confirme faptul că în centrul respectivexistă un plan operativ, cu indicatori clari, pentru asigurarea unei educaţii decalitate. Anumite soluţii utilizate decurg din oportunităţile şi experienţele pecare le putem considera deja recurente: vizite şi excursii tematice, festivaluricu diferite tematici şi serbări, ansambluri corale sau instrumentale, activităţidesfăşurate în cadrul unor proiecte naţionale sau internaţionale, activităţide tip caritabil, ateliere de creaţie, concursuri, competiţii, olimpiade, vizionareaunor piese de teatru, filme, audiţii muzicale, expoziţii de desene etc. (LuminiţaCatană, Angelica Mihăilescu, 2012, p. 236-266). Ca pondere, concursurileşi festivalurile sunt cele mai frecvente tipuri de activităţi datorită suportuluifinanciar oferit atât în mediu urban cât şi rural de către MECTS, pe cândpropunerile de proiecte nu sunt finanţate, chiar dacă sunt aprobate (veziOrdinul MECTS nr. 43177/06.10.2008).

În aceste condiţii, ne putem întreba în ce măsură ar putea comunităţile localedin mediu rural să ofere oportunităţi de educaţie nonformală sau informalăpentru şcolile lor, altele decât concursuri şi festivaluri? Ştiu aceste comunităţisă-şi identifice resursele locale şi să le exploreze eficient? Ar putea fisensibilizate pentru a-şi asuma şi alte tipuri de practici decât cele dejacunoscute şi sistematizate ca tip de experienţă?

Pentru a veni în sprijinul celor care doresc să găsească nişte răspunsuri laaceste întrebări, vom face o analiză a posibilităţilor pe care le-ar putea ofericolecţiile muzeale rurale şcolilor sau partenerelor acestora, prin intermediulactivităţilor de educaţie culturală şi pentru patrimoniu, plecând de laexperienţa participării la derularea proiectelor Colecţiile muzeale rurale între

148

realitate şi aspiraţii I (2010) şi II (2012)1 şi Galeria muzeală virtuală aminorităilor etnice din România (2012)2.

Fie că se înscriu într-o tradiţie, fie că au fost constituite de curând, din nevoiade reprezentare a individualităţii locale (Ioan Opriş, 2012, p.25), cert este cănumărul colecţiilor muzeale a crescut considerabil în ultimul deceniu,coagulându-se în jurul unor personalităţi locale, al specificului local, aldiversităţii culturale, prin intermediul minorităţilor naţionale, sau pe lângăbiserici, prin colecţii religioase. În general, colecţiile muzeale se află în grijaşcolii, a primăriei locale sau a unui colecţionar particular şi există prininteresul, prin disponibilitatea de a le păstra şi de a le extinde şi prinvoluntariatul unei persoane din comunitatea locală. Colecţiile se confruntăcu o serie de probleme cum ar fi: lipsa spaţiului de expunere a obiecteloradunate; existenţa unui responsabil care să se ocupe constant de colecţieşi să asigure un program de vizitare; lipsa pregătirii muzeografice deoarecemotivaţia pentru cultură nu este suficientă; suport de specialitate pentruconservarea pieselor. O altă categorie de probleme priveşte definirea roluluicolecţiei în cadrul comunităţii: introducerea colecţiei într-un circuit de valorila nivel local; promovarea colecţiilor; identificarea altor „servicii“ care ar puteafi propuse vizitatorilor (povestea obiectelor, demonstraţii gastronomice,ateliere meşteşugăreşti etc.).

1. Proiectul a fost derulat de Institutul Naţional al Patrimoniului, în parteneriat cu ReţeauaColecţiilor şi cu Muzeelor Etnografice Săteşti Particulare din România (cu finanţare dinpartea Administraţiei Fondului Cultural Naţional), ’i a avut ca obiectiv principal protejarea şipromovarea patrimoniului muzeal. Programele de formare derulate aici au urmărit oabordare interdisciplinară prin care să se ţină cont de categoriile de bunuri culturalespecifice acestor tipuri de colecţii, precum şi de utilizarea lor ca resurse educative. Proiectuls-a adresat profesorilor sau altor persoane din comunitatea rurală care sunt custozi decolecţii muzeale locale (în cadrul căminelor culturale sau al primăriilor) şi de colecţii şcolare,precum şi deţinătorilor de colecţii private din mediul rural (vezi http://www.cimec.ro/ghid-muzee-rurale/).

2. Proiectul cultural MULTICULT - Galeria muzeală virtuală a minorităţilor etnice din Româniaa fost derulat în 2012 de către Institutul Naţional al Patrimoniului, în parteneriat cu MuzeulNaţional al Ţăranului Român, cu Reţeaua Colecţiilor şi Muzeelor Etnografice SăteştiParticulare din România, cu Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural şi cuMuzeul Secuiesc al Ciucului (cu sprijinul financiar al Administraţiei Fondului CulturalNaţional). Obiectivul principal al proiectului a presupus realizarea unei pagina web(www.multicult.ro, cu versiuni în română şi engleză) care să reprezinte, pentru cei interesaţi,o resursă documentară amplă privind cultura minorităţilor etnice şi dispunerea muzeelor/colecţiilor publice ale acestora în teritoriu.

Revista de Pedagogie • LXI • 2013 (2) 149

Cum ar putea fi transformate aceste probleme (care nu se limitează la listade mai sus în realitatea cotidiană) în avantaje şi unde ar trebui să se afleşcoala? Prima soluţie constă, după părerea noastră, în schimbareapercepţiilor asupra rolurilor pe care le poate avea o colecţie muzeală încomunitate, după care ar fi utilă configurarea unor aşteptări ale membrilorcomunităţii locale, a parteneriatelor posibile şi a beneficiilor, etape de reflecţieşi de acţiune la care ar trebui să participe cât mai multe „voci“.

În ceea ce priveşte şcoala, aceasta ar putea dezvolta o multitudine de activităţişi de proiecte educative care să exploreze colecţia muzeală, ca furnizordirect şi indirect de experienţe de învăţare. Copiii pot fi motivaţi să se impliceîn găsirea unor rezolvări pentru problemele specifice colecţiei din satul lor,stimulându-se astfel disponibilitatea pentru implicarea activă în viaţacomunităţii. De exemplu, elevii ar putea fi implicaţi în momentul în care sepune problema promovării colecţiei muzeale locale, pentru atragereavizitatorilor. Ei ar putea să contribuie la activităţi precum: realizarea unuicatalog al colecţiei, materiale de promovare pentru şcolile din mediul urban,publicitate pe site-ul şcolii, al primăriei sau prin reţelele de socializare, pentrua spori „popularitatea“ colecţiei locale. Realizarea acestor materialepublicitare va permite exersarea competenţelor de comunicare orală şi scrisădobândite în cadrul activităţilor din clasă, precum şi a altor domenii decompetenţe: pentru documentare, realizarea unui proiect, identificarea şirezolvarea unor probleme reale, cu impact direct în comunitatea respectivă.Copiii ar putea fi antrenaţi, de asemenea, în activităţi de cercetare de terenpe teme precum: fotografia veche, costumul popular, patrimoniul culturallocal, personalităţi locale – meşteri apreciaţi. În situaţia în care custodelecolecţiei nu e şi profesor, cum se întâmplă de multe ori, atunci acesta arputea utiliza competenţele elevilor şi abilităţile acestora privind utilizareainstrumentelor digitale pentru a alcătui împreună materialele de promovare.Alte activităţi utile în care se pot implica elevii sunt acţiunile de semnalizareturistică pentru a atrage atenţia că în zona respectivă există o ofertă de tipcultural. Elevii ar putea fi astfel sensibilizaţi în sensul deschiderii către valorilede patrimoniu (colecţiile sunt apreciate de către turiştii străini sau de cătretinerii de la oraş, mai puţin de către cei de la ţară) şi către turismul cultural,ca oportunitate de dezvoltare economică locală.

O altă ocazie de deschidere a şcolii către ideea de proiect local se poatecoagula în jurul propunerii unor servicii culturale pentru copii şi adulţi, pecare mulţi dintre deţinătorii de colecţii le dezvoltă deja. Iată doar câtevaexemple prezentate la mesele rotunde organizate în cadrul proiectelor

150

Colecţiile muzeale rurale între realitate şi aspiraţii şi Galeria muzeală virtualăa minorităţilor etnice din România: Profesoara Mariana Chiriţă, iniţiatoarea colecţiei din Soveja, judeţul Vrancea,

susţine ideea unui muzeu in situ, prin care pot fi recuperate, pe lângă obiecte,şi alte valori (credinţe, coduri etc.) din comunitatea locală respectivă.Organizatoarea apreciază că percepţia colecţiei, la nivel local, este pozitivă,gospodăria sa fiind vizitată şi de turişti străini. Plecând de la ideea că turistuldoreşte să beneficieze şi de alte servicii, doamna profesoară Mariana Chiriţăa propus o ofertă de Etno week end, publicul vizat fiind format din copii dinmediul urban. Aici se puteau degusta diverse feluri de mâncăruri specifice.În cazul acestora, însă este necesar un sprijin din partea instituţiilorbeneficiare ale ofertelor de educaţie din afara şcolii în vederea autorizăriianumitor activităţi, cum sunt şi cele de degustare gastronomică. Colecţiareprezintă, de asemenea, o resursă importantă de informaţii care suntutilizate în momentul desfăşurării în zonă a olimpiadei naţionale şiinternaţionale de limbă română, unde există o probă de etnologie, şi aconcursului naţional de cultură şi civilizaţie din România (vezi http://muzee-rurale.cimec.ro/index.php/colectii-muzeale-rurale/ ).

Profesoara Zulfie Seidali a organizat împreună cu familia, în casastrămoşească construită în 1927, colecţia Casa tradiţională „Zulfie Totay“care prezintă obiceiurile tătarilor din Cobadin, judeţul Constanţa.Organizatoarea a încercat să o introducă într-un circuit turistic, dată fiind şiaşezarea localităţii pe drumul care duce la Adamclisi şi la MănăstireaDervent. Pentru a putea derula diferite tipuri de activităţi, pe care statutuladministrativ al colecţiilor muzeale mici nu le permite, proprietarii au incluscolecţia în cadrul unei fundaţii (vezi http://fundatiaomenia-insanlik.weebly.com/casa-tatarasca.html). Astfel, au devenit posibile proiectul „Dialogîntre generaţii“, cercuri pentru copii - în care aceştia au învăţat să facăanumite obiecte -, festivaluri şi târguri meşteşugăreşti. Doamna profesoarăZulfie Seidali este într-o continuă încercare de descoperire a oportunităţilorde promovare a colecţiei şi a valorilor locale din zona Cobadin (care seconstituie, de altfel, într-un climat intercultural, prin convieţuirea şiimplicarea directă a tătarilor, românilor şi aromânilor).

În Sândominic, judeţul Harghita, există o colecţie muzeală privată careadăposteşte într-o casă cu o vechime de circa 100 de ani obiecteetnografice specifice zonei. Proprietara a organizat tabere pentru copiiîn care aceştia au învăţat arta tradiţională a ţesutului, folosind cânepacultivată în grădina casei. Locurile de cazare pe care aceasta le deţine îipermit să desfăşoare şi alte activităţi. Colecţia Kelemen Ana cuprindeobiecte tradiţionale din zona istorică şi etnografică „Călata - Kalotaszeg“,

Revista de Pedagogie • LXI • 2013 (2) 151

cu o populaţie preponderent maghiară, şi ilustrează faza clasică a culturiitradiţionale din satul Mera. Aici sunt ateliere care oferă vizitatorilor deorice vârstă posibilitatea de a învăţa diverse tehnici şi meşteşugurireprezentative pentru viaţa familiilor din comunitatea respectivă.Posibilităţile de a parcurge un traseu cultural sunt bogate, deoarece existămulte obiective culturale în zonă: Muzeul Bivolului din Mera, BisericaReformată (la origine, romano-catolică), din secolul al XIII-lea, Casatradiţională din Mera, Mérai Tájház sau Situl arheologic de la Mera. (veziwww.multicult.ro; http://muzee-rurale.cimec.ro/index.php/colectii-muzeale-rurale/).

Colecţia de etnografie a soţilor Dionizie şi Felicia Olenici cuprinde peste500 de obiecte de port popular, de uz casnic şi gospodăresc din localitateaHorodnic de Jos, judeţul Suceava, şi din alte localităţi din zonă. În casafamiliei, au fost amenajate de către Dimitrie Olenici (fratele lui Dionizie,muzeograf la Planetariul Universităţii „Ştefan cel Mare“ din Suceava) unplanetariu şi un observator astronomic privat, prin intermediul cărora auputut fi organizate vizite de observare pentru copiii din localitate - undeexistă, în şcoală, şi un cerc de astronomie - sau din oraşul apropiat. Dealtfel, colecţia a fost inaugurată cu prilejul Festivalului Naţional deAstronomie „Nopţi de Perseide“, ediţia a VI-a, în 2009. Proprietarii îşiadaptează în permanenţă casa şi curtea, astfel încât vizitatorii să poatăparticipa şi la alte activităţi (vezi http://muzee-rurale.cimec.ro/index.php/colectii-muzeale-rurale/).

În cadrul şcolii Şcolii Paltinu, jud. Suceava, a fost deschis în anul 2000un muzeu care a fost realizat de către elevi cu ajutorul donaţiilor obţinutede la săteni şi cu sprijinul de specialitate al muzeografei Irina Hasnaş, dela Muzeul Ţăranului Roman din Bucureşti. Profesoara Tudoriţa Huţuleacîl numeşte „un muzeu al copiilor pentru copiii“ şi îl consideră a fi un bunal şcolii, al elevilor şi al locuitorilor satului, indiferent de etnie. Aici, auavut loc concursuri judeţene de încondeiat ouă (pentru copiii de 5-10ani) şi concursul naţional de fotografie veche. Acesta din urmă s-a încheiatcu vernisajul expoziţiei şi cu prezentarea colecţiei de fotografie veche aMuzeului Şcolii Paltinu (fotografii specifice culturii huţule). Ideea proiectelora plecat de la şcoala din Paltinu, profesoara iniţiatoare exprimându-şidisponibilitatea de a colabora şi cu alte instituţii din ţară (vezi http://muzee-rurale.cimec.ro/index.php/colectii-muzeale-rurale/).

Indiferent de segmentul profesional din care provin persoanele care se ocupăde colecţia muzeală rurală, ofertele de formare a custozilor sunt foartelimitate. Administraţiile locale s-au arătat rezervate faţă de ideea de a sprijini

152

formarea acestor persoane. În anumite judeţe, au fost totuşi posibile cursuride custode de sală, cu sprijinul Consiliului judeţean. Ulterior, s-au desfăşuratîntâlniri tematice şi instruiri periodice. Pentru a veni în întâmpinarea acesteinevoi, în cadrul proiectelor Colecţiile muzeale rurale între realitate şi aspiraţiiI şi II au fost organizate cursuri de formare pentru custozii colecţiilor muzealerurale. La acestea au participat profesori (cel mai numeros public ţintă),bibliotecari, funcţionari ai primăriei locale sau deţinători particulari care doreausă se specializeze pentru a putea proteja şi promova patrimoniul adunatîntr-un mod apropriat. Cursurile au avut o orientate determinată de nevoilede formare identificate prin chestionare şi de experienţele prealabile alespecialiştilor care s-au implicat în realizarea proiectelor. În cadrul sesiunilorde formare au fost abordate teme precum: tendinţe şi direcţii în dezvoltareamuzeologiei româneşti; legislaţie culturală; documentaţia pentru evidenţapatrimoniului cultural mobil; noţiuni de conservare a patrimoniului mobil şiimobil; organizarea expoziţiilor; inventarierea şi promovarea patrimoniuluiimaterial local; inventarierea şi promovarea patrimoniului imobil local;educaţie muzeală; noţiuni de management cultural; educaţie culturală;integrarea experienţelor de educaţie nonformală în activitatea şcolară;dezvoltarea competenţelor cheie prin activităţi de educaţie pentru patrimoniu.Pe site-ul http://www.cimec.ro/ghid-muzee-rurale sunt puse la dispoziţiatuturor celor interesaţi cărţi, în format pdf: Ghidul de bune practici în protejareaşi promovarea patrimoniului cultural rural (2012); Ghidul de bune practici înprotejarea şi promovarea colecţiilor publice locale (2010); Patrimoniul culturaldin judeţul Ilfov. Manual opţional pentru clasele III-V (2012); Robii frumosului:muzee şi colecţii săteşti din România (2009). Ghidurile oferă exemple deproiecte şi activităţi de educaţie culturală şi pentru patrimoniu care pot fiorganizate prin intermediul şcolii, în încercarea de a sugera cât mai multemodalităţi de dezvoltare a competenţelor cheie. Sunt descrise, de asemenea,contexte posibile pentru formarea valorilor şi a atitudinilor sau pentru aplicareametodologiilor interactive de învăţare şi evaluare (Mihăilescu, Angelica, 2010,p.95-122; 2012, p.76-103). Sunt prezentate fişe succinte pentru derulareaproiectelor pe teme care să valorifice potenţialul local şi care să permităaplicaţii inter- şi transcurriculare: Memoria în cartea de bucate; Cum seprocură ingredientele pentru mâncare; Bunele maniere şi modele decomportament; Aranjarea mesei, ieri şi azi; Cum locuim. Arhitectura, ieri şiazi; Ritmuri şi modele de viaţă cotidiană; How is made. Obiecte, meserii,meşteri; Ce presupune un muzeu. Iniţiere în muzeografie pentru copii; Ceobiecte lipsesc din colecţie. O completare a expoziţiei prin mijloace virtuale;Modalităţi de promovare a unei colecţii etc. Cele două ghiduri oferă şiinformaţii utile despre: legislaţia culturală; documentaţia necesară pentru

Revista de Pedagogie • LXI • 2013 (2) 153

evidenţa patrimoniului cultural mobil al colecţiilor muzeale; conservareapieselor din muzeu; organizarea expoziţiilor; promovarea patrimoniului mobil,imobil şi a celui imaterial local; managementul cultural al muzeelor sau alcolecţiilor săteşti.

În rezumat, cea mai mare provocare a unei şcoli constă în a fi capabilă săasigure o educaţie de calitate, ceea ce implică indiscutabil şi capacitatea dea oferi elevilor săi cât mai multe oportunităţi de învăţare. La nivel rural, colecţiamuzeală poate coagula multe energii ale comunităţii locale, iar şcoala poateavea mult de câştigat printr-o simplă schimbare de atitudine faţă de ideeade resursă de învăţare. În sprijinul acesteia pot veni resursele umane formateprin intermediul proiectelor descrise mai sus, iar fondul de documentareaccesibil prin site-urile prezentate oferă un suport util pentru activităţieducative vizând protejarea şi promovarea patrimoniului local. Nu în ultimulrând, reţeaua de comunicare creată poate oferi răspunsuri la multe întrebăricomune.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Catană, L. & Mihăilescu, A. Dezvoltarea şi aplicarea curriculumului la nivel deşcoală. În: Bercu, N. (coord.). Mecanisme şi practici de aplicare şi dedezvoltare a curriculumului la nivel de şcoală şi de clasă. Raport decercetare. ISE, Laboratorul Curriculum, 2012.

Catană, L., Căpiţă, L. E. & Mihăilescu, A. Oportunităţile oferite de programeleşcolare în uz. În: Căpiţă L. E. (coord.). Valorificarea experienţelor deeducaţie nonformală în construirea competenţelor cheie. Raport decercetare. ISE, Laboratorul Curriculum, 2011.

Căpiţă L. E. Percepţiile profesorilor şi ale elevilor despre experienţele deînvăţare nonformală. În: Căpiţă L. E. (coord.). Valorificarea experienţelorde educaţie nonformală în construirea competenţelor cheie. Raport decercetare. ISE, Laboratorul Curriculum, 2011.

Duţu, A. (coord.). Ghid de bune practici în protejarea şi promovarea patrimoniuluicultural rural. Bucureşti: Institutul Naţional al Patrimoniului, 2012.(http://www.cimec.ro/Colectii-muzeale.html).

Duţu, A. (coord.). Ghid de bune practici în protejarea şi promovarea colecţiilorpublice locale. Bucureşti: Centrul de Pregătire Profesională în Cultură,2010.(http://www.cimec.ro/Colectii-muzeale.html).

Mihalache, C. (coord.). Robii frumosului: muzee şi colecţii săteşti din România.Muzeul Ţăranului Român. Bucureşti: Editura MARTOR, 2008.(http://www.cimec.ro/Colectii-muzeale.html).

154

Mihăilescu A. Educaţie pentru cultură – cultură pentru educaţie. În: Duţu, A.(coord.). Ghidul de bune practici în protejarea şi promovarea colecţiilorpublice locale. Bucureşti: Centrul de Pregatire Profesională în Cultură,2010.

Mihăilescu, A. Integrarea experienţelor de educaţie nonformală în activitateaşcolară. În: Duţu, A. (coord.). Ghid de bune practici în protejarea şipromovarea patrimoniului cultural rural. Bucureşti: Institutul National alPatrimoniului, 2012.

Opriş, I. Muzeele săteşti din spaţiul românesc, o dimensiune culturală complexă.În: Duţu, A. (coord.). Ghid de bune practici în protejarea şi promovareapatrimoniului cultural rural. Bucureşti: Institutul National al Patrimoniului,2012.

Scripcariu, A. Patrimoniul cultural din judetul Ilfov. Manual optional pentruclasele III-V. Piscu: Editura Piscu (Şcoala Agatonia) 2012.(http://www.cimec.ro/Colectii-muzeale.html).

Site-uri consultate (ultima accesare în 18 iunie 2013): http://www.cimec.ro/ghid-muzee-rurale/;www.multicult.ro;http://cimec.ro/Biblioteca-Digitala/Biblioteca.html; http://www.cjalba.ro/albume-patrimoniu/; http://www.academia.edu/2026403/Muzeu_focus_cum_sa_cunoastem_mai_bine_vizitatorii_muzeelor

*** Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011.*** Ordinul MECTS nr. 43177/06.10.2008.

Revista de Pedagogie • LXI • 2013 (2) 155

Revista de Pedagogie • Anul LXI • Nr. 2 • 2013

ISSN 0034-8678

LXI (2)13

REVIS

TA

DE

PED

AG

OG

IE

INI TT ES A LED E EL DU T UU CT AI TT IS EN II

ANUL LXI • NR. 2 • 2013

STIMAŢI CITITORI,

Revista de pedagogie îşi propune, ca şi până acum de altfel, să

popularizeze rezultatele cercetării ştiinţifice în domeniul

educaţiei la nivel naţional şi internaţional, să dezbată puncte de

vedere şi aspecte de actualitate din domenii precum

management şcolar, curriculum, evaluare, educaţie permanentă,

consilierea şi orientarea carierei. Revista contribuie astfel la

facilitarea schimbului de experienţă şi la consolidarea pregătirii

riguroase şi consecvente a resurselor umane din domeniul

educaţiei.

Revista de pedagogie reprezintă o sursă valoroasă de documente

care trebuie să facă parte din biblioteca profesorilor, a tinerilor

care se pregătesc pentru cariera didactică şi a celor interesaţi de

progresele, direcţiile de dezvoltare, inovaţiile şi bunele practici

în domeniul educaţional.

Vă informăm că redacţia dispune, pentru consultare, de colecţia

Revistei de pedagogie pe anii 1995-2011, precum şi, pentru

vânzare, de numerele: 3/2010; 1, 3 şi 4 pe 2011; 1 şi 3 pe 2012.

De asemenea, vă anunţăm că nr. 2/2012 - dedicat tricentenarului

J. J. Rousseau - va fi reeditat în curând (dat fiind interesul

manifestat de cititori) într-un număr de 100 de exemplare.

Pentru informaţii suplimentare privind preţul unui exemplar al

Revistei de pedagogie şi modalităţile de achiziţionare vă stăm la

dispoziţie la sediul revistei din strada Ştirbei Vodă nr. 37, sector

1, Bucureşti, tel.: 021-3142782/133, e-mail: revped@ise.ro

Vă mulţumim,

REDACŢIA