DE URMARITREGULI CULESE, PĂRERI- Cumpărarea familiilor – primăvara, aproximativ la jumătatea lunii aprilie – atenţie la terptipuri - Locul stupinei – departe de zone circulate; - departe de adăposturile animalelor; - cu suprafaţă plană; - departe de emanaţii toxice; - cu expunere către Est - cu cîţiva arbuşti; - ferit de vînturi şi arşiţă; - cu un gard vegetal nu foarte înalt - Unelte : mască, afumător, daltă apicolă, perii, furculiţă descăpăcit, adăpător, cîntar, cîrlig cu mîner - Culoarea stupilor (a cutiilor) = nuanţe de verde , albastru , galben, şi narcarea locului urdinişului prin diferite semne, culori, etc;

- A SE EVITA – lovirea stupului; - mişcările bruşte; - excesul de fum; - transpiraţia, parfumul, alcoolul; - îmbrăcămintea de culoare închisă; - la înţepătură – retragerea sub un pom, extragerea acului, afumarea puternică a locului sau ungere cu oţetş- Controlul fagurilor – trebuie să conţină NUMAI celule de albină şi nu de trîntori;- Structura cuibului familiei – primul figure de la urdiniş cu miere căpăcită –reprezintă un depozit de hrană pentru cazurile de urgenţă; - urmează ramele cu puiet - apoi ramele pentru cules care se adaugă în funcţie de evoluţia familiei, a culesului şi a perioadei din an; la hrănire matca elimină substanţa de matcă care are un efect liniştitor asupra familiei de albine;- înaintea primului cules se caută salcia şi rapiţa ; apa din adăpător = 5 g sare /litru, mai mult devine toxică ;- Primul cules masiv se face la - Salcîm I (zona de cîmpie, spre Dunare) - Salcîm II (zona dealurilor subcarpatice, mai sus de Piteşti, Rm. Vâlcea) Salcîmul înfloreşte aproximativ în perioada 8-10 Mai (funcţie de strea vremii)iar pînă la această data familiile de albine trebuie să fie de la peste 8-10 rame de albină. Pentru a se realize acest lucru se face hrănirea de stimulare- dacă nu s-a făcut pentru culesul la rapiţă, înainte cu 51 de zile de data probabilă a înfloririi salcîmului. Hrănirea de stimulare se fece cu amestecuri din miere, polen şi zahăr sub formă de turtiţe uar mai apoi cu sirop din ceaiuri de plante, miere, substante de stimulare (protofil), substante proteice. Matca va depune puternic ouă, creşte numărul albinelor şi apare necesitatea de Lărgire a cuiburilor. (vezi luna martie) După ce albina a “albit” stupul se montează magazinul (catul),jumătate cu faguri vechi, jumătate cu foiţă de faguri noi care se aşează la mijloc sau intercalaţşi se stropesc cu sirop de miere pentru a fi acceptaţi mai uşor de către albine.

D e s e n colorat

Ele urmăresc formarea unui strat de miere căpăcită deasupra zonelor cu puiet (coroniţa) şi de aici uşurinţa cu care acestea umplu caturile.

Se pot introduce rame la crescut în faţa şi în spatele cuibului pentru a obţine miere de calitate dar şi faguri noi.

Dacă albina a “albit” şi catul se poate trece la extracţie, dacă nu, nu se scoate mierea dar se pot face extracţii din ramele cu miere căpăcită pentru largirea şi/sau deblocarea cuibului.

Rama oarba

De la o vreme vad ca tot mai multi sunt interesati de rama oarba, rama goala, rama claditoare, rama crescatoare, etc. Rama oarba practic este o rama normala care se baga la marginea cuibului pentru a permite albinelor sa creasca celule de trantori. De obicei rama crescatoare se baga cand albinele incep sa creasca celule de trantori. Daca bagam rama claditoare la momentul oportun acesta v-a fi crescut in totaliltate cu celule de trantori. Momentul oportun este de pe la sfarsitul lui aprilie pana pe la sfarsitul lunii iulie. Aceasta perioada se poate decala in functie de zona geografica, de puterea familiei de albine si de evolutia vremii. Printre efectele pozitive a ramei goale se numara: ramele din cuib nu vor fi stricate cu puiet de trantor, se v-a scade numarul de acarieni prin taierea fagurelui cu puiet de trantor capacit, creste productia de ceara. Printre efectele mai putin imbucuratoare se numara faptul ca pentru a creste acest fagure albinele consuma miere, de multe ori s-ar putea sa fie si multe celule de albina pe fagure nu se poate aplica metoda decat la familii puternice. Per total rolul ramei oarbe este acela de eradica puietul de trantor si odata cu el si acarienii care prefera sa se inmulteasca in celulele de trantor. Recoltarea fagurelui din rama se face dupa capacirea puietului si se da la topit pentru a recupera ceara. Am sa atasez cateva poze pentru a intelege mai bine despre ce am vorbit mai sus. Sunt mai multe metode de folosire. Unii folosesc rame 1/1 in cuib la marginea cuibului, altii rame 1/2./2.

FORMAREA ROIURILOR*** perioada de formare - cît mai de vreme pentru a avea timp să se dezvolte puternic în vederea unei iernări ca o familie puternică, iar dacă dezvoltarea familiilor permite roii se vor forma chiar spre sfîrşitul culesului la rapită sau salcîm I.1.- selectarea familiilor din care se vor forma viitorii roi în funcţie de calitaea mătcii şi performanţele familiei;2.- de preferinţă în jurul orelor 13, 14, intr-o roiniţă se introduce în ordine - una ramă cu mire - două rame cu puiet căpăcit - altă ramă cu miere - una ramă cu apă;(sau un hranitor cu apa) dacă este nevoie se pune o difragmă. toate ramele trebuie să fie bine acoperite cu albină mai puţin cea cu apă; urdinişul se micşorează la 1 cm; după 3 – 6 ore, de preferinţă spre seară , în roiul format se introduce 1-2 botci sau o matcă împerecheată; dacă nu există botcă sau matcă una din ramele cu puiet va avea puiet (sămînţă de o zi) pentru ca noua families să-şi poată forma singură botcile necesare creşterii mătcii Atenţie – matca trebuie să rămînă în familia de la care s-au luat ramele; - dacă ramele provin de la familii diferite înainte de a fi puse în roiniţă se stropesc cu odorizante puternice ( amestec de apă şi parfum cu miros de flori ) şi se pun iniţial la o distnţă mai mare una de alta, aproximati 8 - 10 cm, iar după ce albinele au format legături între rame, din corpul lor (lanţuri), acestea se pot apropia una lîngă alta; - dacă ramele provin de la o singură familie se poate scutura mai multă albină în roiul proaspăt format; - introducerea mătcii împerecheate se face – vezi cartea portocalie pg. 181-183; - timpul se calculează din momentul în care roiului i s-a pus podişorul indiferent dacă ramele sunt pe pozţia finală sau nu; - în cazul roiurilor orfane – se introduce o ramă cu sămînţă de o zi pentru ca acesta să-şi tragă botcă;

D E S E N colorat şi de cercetat Manualul stuparului din 1943 De văzut - Creştera albinelor în gospodărie – autor Ion Savu - dacă nu are cules – matca nu mai este hrănită – aceasta nu mai depune ouă = se reduce numărul de albine din familie - stimularea se face după zborul de curăţire, dar cu 51 de zile înainte de primul cules principal (rapiţa), care înfloreşte aproximativ în prima jumătate a lunii aprilie ; (ApisPuisoru.ro video 1. Aurelian Chişom sau Filom com ciofringeni rm vilcea)- distanţă între ,,zbor,, (între rîndurile de stupi), nu mai mare de 1,20 m. se orientează bine şi nu se depopuleazăSe aranjează în ,,sah,, ; - iernarea în hală asigură consum de hrană mic, previme uzura cutiilor, Intre culesuri :- activitate redusă- albinele sunt irascibile- apar ,,botcile,, PERICOL,, de roire naturală dacă stupul este plin cu miere şi puiet - la familiile puternice datorită puietului ieşit (eclozionat) se micşorează spaţiul, iar pentru al mării se scot ramele cu miere, în stup rămân 2 – 3 rame cu miere necăpăcită, (aproximativ 6-8 kg)- se reduce numărul de rame cu puiet căpăcit întărind alte familii

- pentru continuarea ouatului de către Matcă se pune după diafragmă o ramă cu miere descăpăcită aprox. 2-3 dm patraţi- Furtişagul- PERICOL- orice picătură de miere căzută în afara stupului este detectată şi declanlează furtişagul; stipului invadat îi va fi omorîtă regina ¿>¿ dezorganizarea familiei şi distrugerea ei . Atenţie – nu se opreşte numai la o familie şi poate fi combătut cu stropirea feţei stupului cu motorină, gaz, sau acoperire acestuia cu un cearşaf, ori mutarea la o distanţă de 3-4 km dupa lasarea serii

Culesul II – la tei - rame pregătite cu faguri artificiali pentru spargerea cuibului-rame pregătite pentru caturi, cu faguri artificiali – 3-4 la fiecare stup- ATENŢIE – spaţiu în cutia stupuliu suficient, altfel se produce roire natural

*** SEMNE ***- în septembrie – trîntori în stup – matcă bătrînă sau cu defecte, verificarea cu atenţie a familiei şi eventual înlocuirea mătcii;- prezenţa ouatului pe feţele fagurilor marginaşi ai cuibului = s-a întîrziat cu lărgirea cuiburilor;-

ECHIVALENŢE- 1 kg ceară = 5 kg miere- 1 roi = 10 kg miere- 5 litri nectar = 1kg miere- 1 nucleu cu matcă = 5 kg miere- 1 fagure clădit = 0,5 kg miere- 1kg boştină = 0,1 kg miere- 1 ramă plină cu niere = 3,5 kg miere Bază : Cartea stuparului ed. 1956- în martie - 5-7 rame cu albimă = familie puternică - 3-4 rame cu albină = familie mijlocie - 2 rame cu albină = familie slabă - consumul anual pentru o familie = 90 kg miere- rentabilitate familie 0 30 kg miere în plus faţă de cele pentru consum - caută hrană pe o rază de 8-10km ( păreri multe şi variate la cest capitol) - în guşa albimei = 35-45 mg nectar iar pentru 1 km parcurs consumă 1/10din ce are îm guşă- zile prielnice = temperature 16-35grade , fără vînt, ploaie, etc

1.- De vazut ******* prof ion ursu…………………………………………….Fişa Familiei de Albine Nr. …..Familie de albine înfiinţată în anul ........

Data: ziua/luna/anul

Albine: intervale ocupatePuiet: nr. de rameMiere KgLucrări executateStarea mătcii; vârsta/provenienţaNr. total faguriStarea sanitarăTratamente efectuateObservaţii

Cu observatia ca eceste rubrici se completeaza pe verticala paginii, sunt capete de tabel, dar aici nu am putut copia exact. Evidenta o tin direct la fata locului, nu pe PC.

___________________________________LUCRARI DE IARNA IN STUPI

Izolarea termica a cuibuluiIn toamna am facut deja o impachetare sumara, insa acum va trebui sa o facem pe cea recomandata pentru iernare. Se stie ca albinele nu incalzesc stupul ci doar interiorul ghemului. Trebuie sa stim ca izolarea termica nu se face pentru a creste temperatura in stup ci pentru a feri albinele de variatiile bruste ale temperaturii. Literatura de specialitate recomanda doua metode de impachetare : bilaterala si unilaterala. Experientele ultimilor ani au aratat ca o impachetare bilaterala nu este necesara pentru ca izoleaza prea mult cuibul.

Totusi, ea se aplica familiilor de albine slabe, pentru familiile normale fiind recomandata cea unilaterala. In ce consta impachetarea unilaterala : la stupii orizontali si cei verticali cu magazine, fagurii se aseaza spre peretele mai incalzit al stupului. La diafragma se astupa toate fantele (se poate folosi si banda scotci) si se izoleaza cu materiale care nu creaza condens. Deasupra podisorului se aplica o alta impachetare din aceleasi materiale. 

Impachetajul nu trebuie sa fie prea gros pentru a permite evacuarea apei din stup. Stupii multietajati - din nou cel mai usor de manevrat-se impacheteaza numai superior, deasupra podisorului sau unilateral de catre stuparii care sunt "Toma necredinciosul" si se ghideaza dupa principiul "totul e bun, daca nu dauneaza".

Ventilatia stupuluiVentilatia stupului este foarte importanta, daca ne ghidam dupa experienta trecutului ; familii de albine puternice in toamna, au iesit din iarna ca niste umbre de nerecunoscut. Si asta datorita greselilor care au fost facute, cand nu s-a asigurat o ventilatie corespunzatoare. O ventilatie corecta este lipsa totala a oricaror curenti, altii dacat aceia proveniti din schimbul de aer, dintre urdinis si fanta din podisor. Deci prima masura ar fi ca orice orificiu(in afara de cele doua mentionate) sa fie astupat.

Este recomandata si o anumita marime a urdinisului, care s-ar situa undeva la valoarea de 0,5cm pentru fiecare spatiu dintre rame. In ceea ce priveste marimea fantei din podisor, un mare stupar roman recomanda : "orificiul de aerisire din podisor,trebuie sa fie de marimea unei palme". Daca curentii de aer vor circula numai intre aceste doua fante(urdinis-podisor), veti asigura albinelor dumneavoastra o traversare in bune conditii a iernii. Aceasta tehnica se aplica la toate tipurile de stupi existenti in exploatare.

Pentru tipurile de stupi care sunt prevazuti cu sita de fund, antivarroa, lucrurile devin si mai simple. Impachetajul este sumar, pe podisor fiind aplicata doar o simpla paturica textila sau din papura, etc . Tabla obturatoare a fundului antivarroa, se va pozitiona asfel incat sa fie asigurata o fanta pe 1/3 din suprafata. Sunt stupari care isi ierneaza familiile de albine, inlaturand total aceasta tabla obturatoare. In ambele cazuri, familia de albine sta ca intr-un clopot, bioxidul de carbon fiind evacuat numai prin partea inferioara a stupului. 

Aplicarea tratamentelor de toamna

Tratamentele cele mai eficiente impotriva varrozei se aplica in lipsa puietului. Acest lucru se intampla mai tarziu in toamna, spre inceputul iernii. Stuparii trebuie sa profite de zilele - putine ce-i drept - de vremea buna si sa faca aceste tratamente conform prospectului si recomandarilor producatorilor de medicamente.

Protectia generala a stupineiConditiile grele din timpul iernii necesita luarea de masuri de protectie speciale. In acest scop,s tupii vor fi mutati si asezati pe vatra de iernare. Stupina se va proteja cu garduri de inaltime medie care impiedica o circulatie periculoasa a curentilor de aer. Stupii vor fi asezati pe postamente speciale, avand grija ca sa li se asigure o anumita inclinare. Aceasta masura este benefica, in eventualitatea ca apa rezultata din condens va fi eliminata. Exista 3 metode de iernare : iernarea in aer liber, iernarea in cojoc si iernarea in adapost. Din punct de vedere al avantajelor si dezavantajelor oferite de fiecare metoda in parte este de discutat. Recomandat insa este o iernare in aer liber, cu luarea masurilor mai sus mentionate. 

Supravegherea albinelor iarnaOdata cu venirea iernii,lucrarile din stupina s-au incheiat. Pentru stuparii care au facut toate lucrarile "ca la carte" urmeaza o perioada de 2-3 luni in care vizitele la stupina reprezinta simple vizite de supraveghere. Mai mult, exista o anumita categorie de stupari, care nu mai trec in aceasta perioada pe la albinele lor, prima vizita fiind facuta pe la inceputul lunii martie. Acestia sunt "meseriasii", cei care pe baza experientei acumulate pot duce lucrarile din timpul anului la perfectiune. 

Dar ce avem de facut noi cei care nu ne incadram in aceasta categorie ? La cate 3 saptamani interval, vizitam stupii si cu ajutorul unui stetoscop(si improvizat) ascultam zgomotele din stupi. Ce ne-ar putea indica ele ?- un zumzet moderat si uniform e un indiciu ca totul este in regula.- un bazait puternic ne indica, ca familia are probleme si ca exista o stare anormala in stup.- un zumzet slab inseamna ca albinele sunt infometate.- zumzetul neuniform si plangator indica absenta matcii.

Stuparul mai are o posibilitate de apreciere a starii familiilor de albine iarna, aceasta numindu-se "foaia de control". Prin examinarea resturilor si albinelor moarte de pe ea, ne putem da seama daca exista probleme. La stupii orizontali unde "foaia de control" nu se poate instala, se examineaza resturile care sunt scoase prin urdinis cu o sarma. 

Zborurile de curatire iarnaStiti inca din primavara cat de benefice sunt aceste "zboruri de curatire". Inainte de inceputul iernii albinele fac zboruri de curatire, fapt care are influente pozitive in ce priveste iernarea. Nu de putine ori in unii ani cand temperaturile depasesc 12 grade C , in lunile decembrie, ianuarie februarie sunt conditii favorabile ca albinele sa iasa din stup. 

Stuparul - ca si in primavara - trebuie sa stimuleze aceste zboruri luand urmatoarele masuri : - curata urdinisurile, ridica capacele si saltelutele izolatoare, curata zapada, imprastie paie. O practica des folosita este si "lovirea" usoara a stupilor pentru ca albinele sa se agite si in acest fel sa iasa.

Un indemn : profitati de zilele calde si fiti prezenti in stupina pentru a supraveghea zborurile de curatire, asa veti fi scutiti de multe necazuri ce ar putea sa apara daca acestea nu se fac de toate familiile.

Indreptarea starilor nedoriteIn viata unei familii ce ierneaza pot interveni diferite probleme care trebuie rezolvate. Aceste cazuri speciale nu sunt de dorit sa apara, dar cateodata totusi se intalnesc in practica apicola (cele mai multe fiind provocate chiar de noi).

- familiile au ramas fara hrana sau nu au acces la aceasta ; albinele aflate intr-o astfel de situatie necesita o hranire suplimentara. Aprovizionarea se face cu faguri de la rezerva. Dupa ce deschidem stupul, localizam ghemul de iernare. Introducem apoi fagurele in locul in care lipseste hrana, nu inainte insa de a

gauri fagurii de 2-3 ori, pentru a inlesni circulatia albinelor. O alta metoda este hranirea cu miere cristalizata fin, framantata cu zahar pudra. Din acest amestec se fac turte de 1,5 kg ambalate in pungi gaurite sau hartie (deasemeni gaurita) si se administreaza albinelor deasupra intervalelor gasite in suferinta. Cand nu avem miere indemna la boli, sau pur si simplu aceasta lipseste, se foloseste serbetul de zahar administrat ca in cazul precedent(turte). Se pot face si hraniri cu sirop de zahar dens, administrat in faguri, dar asta numai catre sfarsitul iernii cand albinele il consuma cu placere.

- familia a ramas orfana: la controlul auditiv constatam ca albinele au ramas fara matca. Ideal ar fi ca rezolvarea problemei sa se faca cu matci de rezerva. Iernarea acestor matci fiind o chestiune destul de dificila, se ajunge in situatia in care acestea lipsesc. De aceea practica cea mai des folosita este unirea familiei in suferinta cu o alta (mai slaba dar care are o matca buna)

Toate aceste lucrari se fac intr-o incapere incalzita(aprox. 15 grade C) in care ferim stupul de temperatura scazuta de afara. Aceste probleme ce apar trebuie neaparat rezolvate pentru ca de ele depinde supravietuirea familiei in ansamblu. 

Conditii generale de iernareCand alegem vatra de iernare pentru albinele noastre o facem cu grija. Ce trebuie sa urmarim : - sa poata fi protejata de vanturile reci.- sa asigure linistea necesara albinelor;daca albinele vor fi deranjate de pasari sau animale, sau de zgomote de alta natura, se vor agita, vor consuma multa miere si se vor imbolnavi.- sa poata fi curatata usor de zapada iar apa sa se scurga usor(sa nu balteasca)

Zapada care se depune pe stupi nu trebuie neaparat curatata decat in cazul cand prinde o crusta de gheata ; cea afanata asigura o mai buna izolare termica. Atentie : instalati si gratare la urdinis impotriva soarecilor (nu uitati cum am uitat eu acum sa va spun).

ConcluziiLa o prima vedere stuparii incepatori cred ca programul de iarna este mai lejer in ce priveste lucrarile ce trebuie facute ; este un adevar, numai ca asta se intampla cand lucrarile din toamna si de la inceputul iernii au fost bine facute. Deci mare atentie !

INTRETINEREA ALBINELOR IN DIFERITE TIPURI DE STUPI

In Romania sunt folosite cu precadere trei modele de stupi : orizontali, verticali cu magazine si multietajati. Stuparul incepator dupa o atenta studiere a avantajelor si dezavantajelor fiecarui model se orienteaza la folosirea unuia din ele. In cele ce urmeaza va vom prezenta tehnologia de intretinere a familiilor de albine asa cum este ea descrisa in literatura de specialitate. Bineinteles toate tehnologiile au un caracter general, ele urmand sa fie adaptate apoi in raport cu conditiile specifice zonei in care vreti sa amplasati stupina. Sa trecem la descrieri concrete .

INTRETINEREA IN STUPI ORIZONTALIStupul orizontal este stupul cel mai usor de manuit, din acest motiv el fiind recomandat incepatorilor. Dezvoltarea familiilor de albine se realizeaza pe linie orizontala, apicultorul adaugand faguri pe masura ce creste puterea familiei de albine sau cand apare un cules principal. Totul se poate compara cu o casa sistem vagon, fara etaj si in care locuiesc mai multe generatii. Extinderea spatiului locuibil se face prin adaugarea de noi camere,fiecare dotata cu utilitatile ei,totusi facand parte dintr-un intreg. Cum veti proceda cu albinele dumneavoastra ? Nimic mai simplu daca alegeti si aplicati sistemul ce vi se potriveste. 

Intretinerea unei singure familii intr-un stup orizontalPrimavara cuibul familiilor se organizeaza astfel : spre fiecare perete lateral al stupului se lasa cate un fagure cu miere si unul cu pastura, iar in mijloc se aseaza fagurii cu puiet. Prin mentinerea caldurii necesare cresterii puietului se asigura o dezvoltare rapida. In acest scop cuibul se stramtoreaza la numarul de faguri bine acoperiti de albine, operatiune dublata de o impachetare cu materiale izolatoare. O sa

observati ca numarul de albine va creste si ca largirea cuibului trebuie facuta periodic, prin introducerea de faguri claditi intre fagurele marginas si cel cu puiet. Odata cu venirea timpului frumos, aceasta largire se poate face si prin introducerea de faguri in mijlocul cuibului.

Atentie mare insa!Nu fortati dezvoltarea printr-o largire necontrolata a cuibului pentru ca in acest caz veti obtine rezultate nefaste. Adaugati faguri numai cand fagurii introdusi inainte sunt insamantati si bine acoperiti de albine. La aparitia unui cules principal, cuiburile se completeaza cu faguri goi si faguri artificiali. In acesti faguri, albinele vor depozita si prelucra nectarul florilor. Familiile de albine au tendinta de a depozita mierea in fagurii din apropierea cuibului si chiar in cei din cuib. De aceea, apicultorul trebuie sa introduca faguri direct in cuib (pentru a asigura spatiul necesar matcii sa oua) si sa schimbe fagurii plini din vecinatatea cuibului, cu cei goi de la extremitati.

Cand culesul inceteaza, mierea se extrage avand grija sa lasam pentru fiecare familie 7-8 kg miere ca rezerva de hrana. In luna iunie,familiile ajung la dezvoltarea maxima. Pentru a preveni intrarea in frigurile roitului se practica ridicarea de faguri cu puiet gata de eclozionare pentru formarea de noi familii. Odata cu terminarea culesurilor de vara, se opreste in cuib hrana necesara iernarii, iar cuiburile se stramtoreaza la numarul de faguri bine ocupati de albine. Fiecare rama cu hrana trebuie sa contina coroane de miere pe 3/4 din suprafata ei. Toamna, fagurii neacoperiti de albine se scot, cuibul se impacheteaza si se asigura o ventilatie corespunzatoare a stupului. Iernarea se face pe vetre linistite cu un control minim din partea apicultorului, daca lucrarile din toamna au fost bine facute.

O alta metoda de intretinere a unei singure familiiAceasta metoda de intretinere poarta denumire de "metoda Layens" si este creata special pentru apicultorii ce nu au mult timp la dispozitie pentru a se ocupa de albine. Metoda se bazeaza pe reducerea la minim a lucrarilor de sezon. Cum procedam : de la inceputul primaverii cuibul se organizeaza la unul din urdinisuri. La peretele stupului asezam doi faguri(unul cu miere si altul cu miere si pastura), apoi fagurii care formeaza cuibul(purtatori de puiet), 2-3 faguri claditi, goi, alti 2-3 faguri cu miere, urmati iarasi de faguri goi pana la completarea totala a cutiei.

In aceasta organizare familia se autoguverneaza, primul control fiind facut dupa incheierea culesurilor. Metoda se preteaza foarte bine a fi aplicata cand folosim stupi orizontali cu 16 rame. Pentru ca familiile sa ierneze in mod satisfacator, toamna cuibul se restrange si se impacheteaza. Daca vrem sa inmultim familia de albine, divizam stupul cu o diafragma etansa (avand grija ca sectiunea ramasa fara matca sa aiba oua proaspete). Bineinteles pentru a preintampina frigurile roitului si in acest caz se pot ridica faguri cu puiet gata de eclozionare. Metoda Layens este o metoda usoara fiind apreciata mai ales de apicultorii care considera stuparitul un hobby.

Intretinerea unei familii de baza cu matca ajutatoareO metoda mai complicata dar aducatoare de castiguri este folosirea matcilor ajutatoare. Stuparii cu mai multa experienta isi propun in fiecare an sa obtina cat mai multe matci ajutatoare pentru familiile de albine. Daca acest lucru se aplica la 50-60% din numarul total de familii din stupina si rezultatele vor fi pe masura, traduse in importante sporuri de productie. Scopul metodei este acela de a valorifica culesurile din vara si pentru a intari familiile de baza in vederea iernarii.

Familia ajutatoare se formeaza imediat dupa ce culesul la salcam se incheie. Din familia de baza, se scot 3 faguri din care cel putin 1-2 cu puiet. Roiul stolon astfel obtinut se aseaza in partea cu urdinisul mic. Aceasta familie(in formare) primeste o matca valoroasa si imperecheata. Daca matca nu este imperecheata se asteapta imperecherea ei. Familiile ajutatoare se vor imputernici periodic cu faguri cu puiet gata de eclozionare, recoltati din familiile de baza. Cand familia ajunge sa ocupe 7-8 faguri se face o noua organizare. Se formeaza din nou un nucleu stolon pe 3 faguri care cuprinde matca mai in varsta, iar restul de faguri cu albine se strang intr-o familie puternica capabila sa valorifice culesurile tarzii. In toamna dupa ce culesurile au incetat, familia ajutatoare se uneste cu familia de baza care ierneaza cu matca tanara.

Procedeele de intretinere ce se aplica familiilor intretinute in stupi orizontali sunt multe si se gasesc descrise in literatura de specialitate. Stuparii incepatori insa trebuie sa si le insuseasca pe cele mai simple si odata cu trecerea timpului pot incerca tehnici care acum par atat de complicate. 

INTRETINEREA IN STUPI VERTICALI CU MAGAZINE

Alegand acest tip de stup, apicultorul nostru incepator face un pas direct si decisiv spre practicarea unui stuparit profesionist. Acesti stupi pot fi folositi pentru a face pastoral, pot fi instalati in pavilioane apicole sau pe vetre permanente. Trebuie sa va ganditi ca puteti obtine cantitati insemnate de miere curata (in fagurii de recolta) si mai ales miere pe sortimente. Bineinteles ca si stupul vertical cu magazine are dezavantajele lui dar acestea pot fi mult atenuate prin aplicarea tehnologiilor elaborate de-a lungul timpului. In orice caz daca l-ati ales, alegerea a fost inspirata !!!

Cum se lucreaza cu acest stup? In principiu el este o combinatie intre stupul orizontal si cel multietajat, mai bine spus preia tehnologii caracteristice ambelor. De aceea intretinerea albinelor in perioada de primavara este identica cu cea aplicata la stupii orizontali. Se fac restrangeri de cuib, impachetari, largiri ale cuibului prin adaugarea de faguri claditi sau artificiali ,etc. Cand familia de albine ajunge sa ocupe cei 10 faguri ai cuibului, iar matca depune oua pe fetele interioare ale fagurilor marginasi, stim ca a sosit momentul sa adaugam primul magazin. Acest lucru se intampla de obicei in preajma primului cules la salcam. Magazinul este completat cu faguri claditi si 2-3 faguri artificiali. Pentru a opri matca sa depuna oua in acesti faguri se lasa o distanta mai mare intre ei, in acest fel albinele ingrosand fagurii de recolta.

Cand albinele au umplut cu miere majoritatea fagurilor din magazin si mai ales cand se observa capacirea superioara a acestora, stim ca a venit momentul sa adaugam un al doilea magazin. Acesta se aseaza deasupra cuibului, primind deasupra magazinul cu miere unde bineinteles va continua procesul de capacire. Asezarea unui magazin de recolta devine necesara uneori si pe timpul cand nu este cules, din cauza multimii albinelor, care ocupa pana la refuz fagurii din cuib. Dupa terminarea culesurilor mierea se recolteaza (asta daca nu a-ti facut-o deja) !!! La acest tip de stup intervine o problema majora : mierea depozitata in fagurii din cuib nu asigura cantitatea de provizii indestulatoare unei bune iernari(nu e insa o regula), si de aceea la terminarea verii trebuie facute hraniri de completare. Odata cu venirea timpului racoros, intretinerea albinelor se face din nou ca in cazul stupului orizontal.

INTRETINEREA IN STUPI MULTIETAJATIStupul multietajat este stupul care naste cele mai multe controverse. Unii il considera ca fiind cel mai bun stup, altii ca nu ar fi potrivit pentru conditiile tarii noastre.S igur este un lucru : este un stup pentru adevaratii profesionisti si care impune ca apicultorul sa posede un bagaj vast de cunostinte apicole. Folosit in zonele tarii in care clima permite ca familiile de albine sa ajunga la o dezvoltare buna, succesul este asigurat.I ata cum se manuieste:

Familiile normale si puternice ierneaza in doua corpuri suprapuse, avand fagurii din corpul superior plini cu miere capacita, de calitate superioara. Ghemul de iarna se formeaza in partea superioara a fagurilor din corpul inferior si partea inferioara a celor din corpul superior. Prin forma inalta a ramelor din cele doua corpuri, forma pe care o dobandeste in urma suprapunerii, majoritatea proviziilor de hrana se gasesc in corpul superior. Datorita acestui fapt populatia de albine din ghem are posibilitatea de a se deplasa pe verticala, in functie si pe masura consumului proviziilor din celulele fagurilor ocupate de ghem. Se asigura in acest mod o iernare din cele mai corespunzatoare. La sfarsitul perioadei de iernare si inceputul primaverii familiile ocupa, treptat, cu puiet fagurii din corpul de sus, unde sunt conditii mai bune pentru mentinerea caldurii ! Cand corpul de sus este ocupat de puiet si in cel de jos exista faguri cu celule goale, se trece la intensificarea cresterii de puiet prin simpla inversare a corpurilor.

Aceasta schimbare de pozitie a corpurilor "indeamna" si "obliga" familiile sa creasca puiet atat in corpurile de jos (care mai inainte se gaseau deasupra), cat si in fagurii goi din corpurile superioare (care mai inainte se gaseau dedesubt, deasupra fundurilor). Altfel fagurii din corpurile de jos ar fi ramas neocupati de puiet. Lucrarea se face cand timpul frumos si caldura s-au statornicit, cel mai bine pe timpul infloririi pomilor roditori, odata sau la scurt timp dupa transvazarea familiilor respective in stupi curatati si dezinfectati. Cand familiile au matci tinere si prolifice, populatii numeroase,provizii suficiente si pot valorifica economic culesurile de intretinere, cantitatea de puiet creste de la o zi la alta si in curand se poate ajunge la o aglomerare a celor doua corpuri cu albine tinere, inainte de inflorirea salcamului sau - cel mai tarziu - inainte de aparitia culesurilor de productie de vara. De aceea pentru a se preveni intrarea unei familii in frigurile roitului natural se recurge la o noua restructurare a cuibului respectiv : intre cele doua corpuri se introduce al treilea corp, care-in anii favorabili - poate fi si el ocupat cu puiet si albine.

Pe masura ce puietul eclozioneaza din fagurii aflati in corpul de jos, matca este nevoita sa-si desfasoare, in continuare, activitatea de ouat pe acesti faguri, celulele eliberate de puiet din corpul de sus fiind folosite

pentru depozitarea mierii. Catre sfarsitul perioadei de cules intens corpurile cu miere de extras se ridica incepand cu cel de deasupra. La pregatirea familiei pentru iarna, peste corpul cu puiet de jos se aseaza corpul cu provizii de miere si pastura de buna calitate.

ConcluziiStuparii incepatori trebuie sa cantareasca bine ce tip de stup vor introduce in exploatare. In privinta tehnicilor de intretinere, fiecare alege ce i se potriveste mai bine, intr-un cuvant isi alege "stilul de lucru". Incepeti cu tehnici simple si pe masura ce va acomodati si capatati experienta treceti la un nivel superior. Nu uitati : progresul se obtine pas cu pas, nu sarind peste etape !

LUCRARI DE PRIMAVARA IN APICULTURA

Stuparii incepatori care citesc acest site trebuie sa inteleaga un lucru : anul apicol incepe toamna ! De felul cum sunt pregatite familiile de albine in toamna depinde totul : productia, starea de sanatate, marimea stupinei si in general tot ce tine de buna desfasurare a lucrurilor. Totusi pentru a nu crea confuzii, vom suprapune anul apicol cu cel calendaristic, urmand ca pe masura ce va veti familiariza cu lucrarile ce

trebuie executate sa faceti aceasta separare singuri. Acestea fiind spuse sa trecem la treaba . Odata cu ridicare sensibila a temperaturilor, primavara in stupina trebuie facute mai multe lucrari. In ordine cronologica (subliniem ca toate au importanta lor) acestea ar fi :

Pregatirea vetrei stupinei Pe la inceputul lunii martie(functie de starea vremii) demaram

primele actiuni :  - curatam si imprastiem zapada pentru ai grabi topirea, adunam si

inlaturam crengile, frunzele si in general toate resturile, urmarind o igienizare totala

- asezam stupii pe locurile definitive, functie de sistemul ales, urmarind ca urdinisurile sa fie orientate spre sud-est si albinele sa beneficieze de caldura soarelui

- curatam prin urdinis( cu o sarma) stupii de albine moarte si alte resturi ; acestea se vor arde neaparat- instalam sau reorientam gardurile de protectie pentru a feri albinele de vanturile reci ale inceputului de primavara

Supravegherea zborului de curatireIn timpul iernii datorita faptului ca albinele nu au mai putut iesi din stup, au acumulat in intestine reziduri care acum trebuie eliminate. De aceea in primele zile calduroase( temperatura ajunge la peste 15 grade C), trebuie sa stimulam efectuarea acestor zboruri de curatire. Daca inca mai este zapada pe vatra stupinei este recomandat sa intindem paie pe jos. Urdinisele se vor deschide larg iar capacele se vor salta pentru ca razele soarelui sa incalzeasca podisorul stupului. Tot acum unii dintre stuparii cu experienta mai fac o lucrare importanta : introduc in mijlocul cuibului un fagure gol, bine cladit, in care toarna 1-2kg de sirop de zahar caldut. Cand observam ca zborul de curatire a fost facut de totalitatea familiilor, reducem urdinisele la 3 cm si bineanteles asezam capacele care au fost saltate.

Primul control si stramtorarea cuiburilorProfitand de una din zilele calduroase executam primul control de primavara, in care vom evalua starea familiilor de albine, operatiune dublata de o stramtorare a cuibului. La deschiderea stupului constatam :- prezenta hranei care exista in faguri, stiind ca o rama standard contine 3,5kg miere pe ambele fete- prezenta matcii, dupa puietul de pe fagurii din mijlocul cuibului ; daca puietul nu exista totusi nu trebuie sa ne ingrijoram : unele matci isi incep mai tarziu ouatul si de aceea este necesara repetarea controlului dupa o saptamana, pana cand tragem o concluzie corecta.

Tot in timpul acestui control, scoatem din stupi fagurii mucegaiti, cu pete de diaree, si pe cei ce contin multe celule de trantori. S-a constatat ca dezvoltarea familiilor de albine decurge normal daca albinelor li se asigura un regim de caldura optim. In acest scop stuparii vor "stramtora cuibul". Cuibul se aranjeaza catre peretele stupului care este cel mai expus soarelui astfel : fagurii cu puiet se aseaza in mijloc, ei fiind marginiti de faguri cu miere si pastura ; in cuib se lasa strict atati faguri cat pot acoperi albinele si care trebuie sa aiba numai celule de lucratoare ; in ce priveste rezerva de hrana familia trebuie sa dispuna de min.4-5 kg miere si bineinteles pastura. Atentie mare ca la stramtorare si la eliminarea fagurilor imperfecti

sa nu orfanizati accidental familia. Cuibul se limiteaza cu o diafragma mai scurta, dincolo de ea fiind asezati fagurii cu resturi de miere, aceasta delimitand compartimentul de hranire.

Se recomanda ca tot cu aceasta ocazie familiile de albine sa fie mutate in lazi curatate, reparate si dezinfectate. Trebuie sa avem pregatite din timp cateva lazi, urmand ca pe masura ce mutam albinele sa dezinfectam si restul de stupi. Lucrarea este foarte necesara pentru ca pe langa toate celelalte, sa pastram o stare de igiena perfecta. Toate aceste lucrari sunt decisive, necesita sa avem ceva timp la dispozitie si mai ales sa avem "ingaduinta" vremii. 

Salvarea albinelor ramase fara rezerve de hranaSalvarea familiilor ramase fara rezerve de hrana este foarte usor posibila in orice stupina chiar daca apicultorul este lipsit de experienta. In acest scop folosim urmatoarele rezerve:- proviziile de hrana existente pe ramele care nu au fost cuprinse de ghem, sau in celulele din partea opusa a fagurilor ocupati partial- proviziile de hrana existente in alte familii si de care acestea nu mai au nevoie- mierea in faguri, miere lichida sau granulata de la rezerva stupinei

In primul caz constatam ca de o parte si de alta a fagurilor ocupati de ghem, se afla cate 1-2 faguri cu miere care nu au fost folositi de albine. Asta se intampla din cauza ca odata format ghemul de iernare, albinele nu mai au acces decat la proviziile de pe fata fagurilor unde se afla. Pentru a remedia situatia se ridica din stupi ramele care contin provizii, si care din motivul mentionat au ramas neconsumate. Se descapacesc aceste rame pe o parte si cu ajutorul unui bastonas de lemn se fac 2-3 gauri de grosimea unui creion. Apoi se indeparteaza ramele cu faguri si putine albine din ambele margini ale ghemului. Se introduc fagurii gauriti, cu miere descapacita in spatiu liber care tocmai a fost creat. Fagurii scosi(cu putine albine pe ei) se alatura de fagurii cu miere, bineinteles si ei gauriti pentru a permite circulatia albinelor.

In cazul cand familia ramasa fara provizii nu are faguri disponibili in stup, se procedeaza la ridicarea de faguri cu provizii din familiile mai bogat aprovizionate. Introducerea lor in stupi se face dupa tehnologia descrisa mai sus. Cand nu dispunem de acesti faguri, se poate folosi mierea diluata un pic, incalzita si apoi turnata in faguri goi. Hraniri de calitate se mai pot face cu turtite de miere cristalizata si framantata cu zahar pudra pana obtinem consistenta dorita, cat si cu serbet de zahar. Aceste turtite se aplica direct pe partea superioara a ramelor. Este de dorit insa ca aceste interventii sa fie facute numai in caz de urgenta, putand evita aceste situatii neplacute printr-o buna organizare a cuibului inca din toamna.

Completarea rezervelor de pasturaPe langa miere, albinele au nevoie la cresterea noilor generatii si de hrana proteica. Aceasta este asigurata de pastura, lipsa ei fiind un handicap major in dezvoltarea favorabila a familiilor de albine. Pentru cresterea unui kg de albina este nevoie de 1,5 kg de pastura. Pastura se asigura din toamna prin introducerea unui fagure plin si la nevoie prin completarile de primavara. In primavara modurile de administrare sunt:- Scoatem pastura din faguri prin taierea lor in fasii ; apoi frecam fasiile in mana pana la separare. La pastura obtinuta se adauga o cantitate egala de apa si o cantitate dubla de miere. Se mai adauga sare 1% din cantitatea amestecului si se omogenizeaza. Se toarna amestecul in faguri administrand zilnic cate 200g, pana la aparitia culesului de polen.- Un kg de pastura se amesteca cu 0,750kg miere si se administreaza deasupra ramelor sub forma de turtite proteice de completare.- Amestecam cantitati egale de polen si miere, administrand la fel deasupra cuibului sub forma de turtite.

Concluzionand, hranirea proteica de primavara se face de preferinta cu pastura de la rezerva, apoi daca nu avem cantitatile necesare se vor face hraniri cu polen si miere sau pastura si miere.

Dezinfectia stupilorDaca nu am facut aceasta lucrare in timpul primului control de primavara (din diferite motive) sa stiti ca acum a sosit momentul. Dezinfectia se face cu scopul pastrarii sanatatii familiilor de albine. O casa curata inseamna eliminarea unor probleme grave. Lucrarea consta in mutarea familiilor de albine in alti stupi, pe care i-am curatat si dezinfectat. In principiu lazile se curata de resturi de ceara, propolis, pete diareice si apoi se dezinfecteaza cu o solutie recomandata. Urmeaza o limpezire, o uscare si neaparat flambarea cu flacara. 

Largirea cuiburilor

Lucrarea este deosebit de importanta, avand in vedere ca interventia stuparului poate face mult bine, dar totodata si mult rau daca nu este facuta corect. Prin largirea cuibului trebuie sa raspundem ferm necesitatii matcii de a depune oua. Trebuie sa avem in vedere urmatoarele conditii generale:- existenta unei concordante intre suprafata ocupata de puiet si numarul de albine doici ; la un numar mic de doici si cantitatea de laptisor de matca distribuita va fi mica- prezenta rezervei de pastura necesara cresterii puietului si a albinelor tinere - conditiile interne si externe, precum si caracteristicile biologice. Acestea tin de temperatura externa, de modul in care albinele reusesc sa mentina climatul optim in stup cat si de faptul ca prin modul de a depozita polenul in faguri se regleaza activitatea matcii. In principiu matca este oprita sa depuna oua pe fagurii aflati dupa cei cu pastura.- aplicarea fara discernamant a hranirilor de stimulare ; printr-o hranire abundenta se pot introduce in stup dezechilibre importante

Efectiv largirea se face astfel : semnalul trebuie dat de faptul ca toti fagurii din cuib sunt ocupati cu puiet (excluzand fagurii marginasi care contin miere si pastura). Se adauga un fagure bine cladit. Acesta se introduce intre fagurele marginas si cel cu puiet. Dupa ce si acesta a fost ocupat cu puiet, se introduc treptat alti faguri tinand seama de cresterea populatiei. Primul fagure introdus trebuie sa fie un fagure in care s-au mai crescut cateva generatii de albine, apoi putand fi introdusi si faguri claditi in care nu a fost crescut puiet. Introducerea unor faguri care au mici coroane de miere (care vor fi descapacite) este un factor favorizant.

O metoda de a face ca matca sa oua in fagurii introdusi, este aceea de ai stropi cu apa calduta sau miere diluata. La incalzirea timpului si in prezenta unui mic cules largirea se poate face si cu un fagure artificial. Acest fagure se aseaza dupa ultimul fagure cu puiet si in momentul cand celulele au fost cladite pe jumatate se muta in mijlocul cuibului.

Citind aceste randuri sigur v-ati dat seama ca tehnicile descrise sunt folosite cu precadere la stupii orizontali si verticali cu magazine. Stupul multietajat, beneficiind de o constructie aparte se manuiete diferit. La acest tip de stup largirea se face prin inversarea corpurilor, manevrarea ramelor si desele interventii in cuib nemaifiind necesare.

Intarirea familiilor slab dezvoltateOricat s-ar stradui stuparii sa execute toate lucrarile la timp, se constata ca in stupina o parte din familii raman in urma cu dezvoltarea, aparent fara o cauza anume definita. La urma urmei acest lucru tine de o anume normalitate daca ne gandim ca o familie de albine poate fi asimilata unui "organism". Pentru a uniformiza puterea stupilor se practica metoda prelevarii de rame cu puiet capacit din familiile puternice si ajutarea celor ramase in urma cu dezvoltarea.

ConcluziiCitind aceasta pagina v-ati putut face o parere despre lucrarile de primavara ce se executa in stupina. Trebuie sa fiti convinsi ca aplicand corect si la timp tehnologiile o sa aveti in preajma primului cules major stupi puternici, capabili sa valorifice resursele nectarifere. Si pentru asta nu mai aveti nevoie decat de vreme buna !

********************88888888888888888888****************************Ianuarie- asigurarea linistii familiilor de albine ; pasarile,animalele pot provoca prin zgomotele pe care le fac, o neliniste a familiilor, determinandu-le sa consume hrana suplimentara ; soarecii intrati in stup creaza acelasi discomfort .- supraveghem zborurile de curatire ; asta in cazul in care avem noroc de o vreme favorabila ; daca vremea permite,albinele fac in aceasta perioada zboruri de curatire care au un rol benefic. - supravegherea permanenta a stupilor, pentru prevenirea aparitiei starilor anormale ; nu exagerati insa pentru ca daca v-ati facut treaba bine in toamna,va pierdeti timpul de pomana.- indepartarea zapezii de pe stupi ; tineti cont ca numai zapada inghetata(care are crusta)dauneaza intr-o oarecare masura ; curatirea urdinisului stupilor pentru asigurarea unei bune ventilatii.- repararea, curatirea si dezinfectarea stupilor de rezerva, ramelor, utilajelor ; insarmarea ramelor.- pregatirea teoretica a stuparilor ; in aceasta perioada cand sunteti mai liberi, e timpul sa faceti si un curs de stuparit la A.C.A ; o diploma nu o sa va strice.

Februarie- continuam sa supraveghem zborul de curatire care poate avea loc si in aceasta luna ; curatam zapada, imprastiem paie ; pentru stimulare(in zilele favorabile)se inlatura impachetajul superior al stupilor,eventual si capacele.- completam rezervele de hrana la familiile aflate in dificultate ; completarea se va face numai cu faguri de la rezerva, turte de miere si zahar pudra sau serbet ; aplicam aceste turte(1-2 kg)in folie perforata, deasupra ramelor(in contact direct cu ele). - curatam urdinisul stupilor, supraveghem familiile facand controale auditive ; reparam,curatam dezinfectam inventarul apicol ramas. - in zonele mai calde ale tarii,matca incepe sa depuna primele oua ; stuparii recolteaza si conditioneaza primele cantitati de polen de la alun si arin ; daca este nevoie se pune in functiune adapatorul.- instalarea adăpătorului Martie- in unele zone(mai reci), au loc zboruri de curatire ; stuparii iau masurile necesare.- alimentam adapatorul cu apa calduta si putin sarata(5g/l) ; pentru cei ce vor sa faca hraniri de stimulare acum este momentul de incepere a lor.- executam controlul sumar al familiilor de albine ; indreptam starile anormale.- in zilele favorabile facem revizia de primavara(atentie...foarte important) ; stramtoram cuiburile ;impachetam suplimentar stupii ; uscam impachetajul existent ; micsoram urdinisul dupa puterea fiecarei familii.- continuam hranirile de stimulare ; executam controlul general si in amanunt la toate familiile ; largim cuiburile acolo unde este nevoie ; largirea se face cu mare prudenta.- executam tratamente pentru a combate cele doua boli grave(varroza si nosemoza) ; tratamentele se fac cu respectarea stricta a recomandarii producatorului ; executarea acestor tratamente este foarte importanta.- controlul de primăvară – se face după 8-10 zişe de căldură şi albinele cară polen - să fie 10 grade la umbră - evaluarea familiei (vezi echivalenţe) şi completarea în fişa familiei - verificarea cutiei în care a iernat familia, la nevoie reparaţii, înlocuire - hrănire stimulentă cu sirop , turte, miere descăpăcită cîte 10 dm pătraţi după diafragmă în funcţie de putera familiei Siropul nu se fierbe, reţetă sirop - Cartea stuparului ed. 1956, pg. 85 Calculul perioadei optime pentru creltere puiet - Cartea stuparului ed. 1956, pg. 86 La începutul primăverii o familie primeşte, treptat, 8-10 kg de hrană, în funcţie de putera ei Largirea cuiburilor – fagurii se introduce după ultima ramă cu puiet sau metoda se spargere a cuibului ptr familiile puternice. Echilibrarea puterii familiilor – din familiile care au ajuns la 6-7- rame de puiet se iau căte 1-2 rame cu puiet şi se introduc în familiile mai slabe, avînd grijă ca familia primitoare se aibe albină suficientă pentru acoperirea ramelor introduse; operaşiunea se face treptat

Aprilie- acolo unde stuparii nu au putut sa faca controlul general de primavara, il fac acum ; largirea cuibului la toate familiile devine absolut necesara ; adeptii "spargerii cuibului" au cale libera.- dezinfectam stupii, mutam familiile in casa noua ; imputernicim familiile slabe prin completarea cu faguri cu puiet capacit, prelevati de la familiile puternice. - demararea lucrarilor pregatitoare in vederea cresterii matcilor, formarea de familii temporare etc.- introducem primii faguri artificiali in vederea cladirii lor ; introducem rama claditoare.- deplasam familiile de albine la pomii fructiferi ; luam masuri pentru preintampinarea furtisagului. 

Mai- continuam largirea cuiburilor , acum introducem si faguri artificiali ; instalam topitorul solar pentru a prelucra primele loturi de ceara .- mentinem in stare activa toate familiile, prin formarea de roi artificiali ; unim familiile slabe pentru a forma entitati puternice in vederea valorificarii culesului la salcam ; intarim familiile temporare cu puiet

capacit ; continuam sa introducem faguri artificiali la cladit.- la stupii verticali cu magazine a sosit momentul adaugarii magazinelor de stransura ; la stupii orizontali se introduc faguri goi pentrui asigurarea depozitarii mierii ; la stupii multietajati se procedeaza la inversarea si adaugarea de corpuri.- extragem primele cantitati de miere ; se valorifica culesul la salcam ; soseste vremea primelor deplasari la masivele melifere .- face primele rezerve de faguri cu miere de calitate ; executam primele schimbari de matci. 

Iunie- extragem mierea ; topim ceara obtinuta ; pregatim deplasarile la culesurile de vara .- formam un numar mare de roiuri ; deasemeni formam nuclee cu matci de rezerva imperecheate sau neanperecheate ; aplicam o inmultire dirijata a familiilor de albine ; aplicam lucrarile necesare prevenirii frigurilor roitului.- alegem rame pline cu miere de calitate pentru a fi trecute la rezerva stupinei ; extragem mierea de la culesurile de vara.- crestem artificial matci aceasta perioada fiind una propice ; formam nuclee de imperechere a matcilor.

Iulie- continuam cresterea artificiala a matcilor, organizam imperecherea si introducerea lor in familii ; recoltam mierea de la culesurile tarzii.- egalizam ca putere familiile din stupina ; intarim roii artificiali formati in iunie.- pentru a ne mari rezerva de polen, acum putem recolta polen de la porumb ; valorificam culesurile tarzii, in urma carora putem obtine cantitati importante de miere ; continuam masurile de prevenire a roitului si de mentinere in stare activa.- executam lucrari de intensificare a cresterii noilor generatii de puiet ; preintampinarea furtisagului care acum devine extrem de periculos.

August Hrănirea stimulentă de toamnă influenţează cel mai puternic dezvoltarea familiei de albine în primăvara următoare - stimulam ouatul matcii pentru ca familiile sa intre puternice in iarna ; aceasta operatiune se face prin deblocarea cuibului ; stimularea cu miere, sirop de zahar sau faguri cu putina miere care ii descapacim dupa diafragma ; folosind culesurile tarzii acolo unde este posibil .- stramtoram cuibul la numarul de rame ocupate ; micsoram corespunzator urdinisul ; inlocuim matcile necorespunzatoare ; extragem mierea de prisos.- scoatem fagurii cu defecte si cei care nu corespund calitativ(celule de trantori etc.)- controlam calitatea mierii pe care o lasam ca hrana pentru iarna ; facem hraniri de completare acolo unde este nevoie(mai ales la stupii verticali cu magazine) .- echilibram puterea familiilor, unim familiile slabe si roiurile necorespunzatoare.

Septembrie- continuam deblocarea cuiburilor acolo unde este cazul ; echilibram si facem ultimile completari cu hrana(numai cu miere) ; oprim hranirile de stimulare.- unim familiile slabe ; pregatim matcile de rezerva pentru iernare ; selectam si bagam in stupi cate 2 familii (cand vrem sa aplicam acest procedeu) ; conditionam ceara si propolisul.- stramtoram si organizam definitiv cuibul familiilor de albine in vederea iernarii(atentie, lucrarea este foarte importanta).

Octombrie - impachetam cuiburile cu materiale izolatoare ; se vor evita acele materiale care provoaca condensul, gen polistiren ; nu impachetati exagerat cuiburile ; instalam gratiile contra soarecilor.- facem tratamentul contra varrozei ; 3 tratamente repetate la interval de 7 zile ; ultimul tratament obligatoriu fara puiet.- amenajam vatra stupinei ; construim perdele de protectie ; stimulam si supraveghem zborurile de

curatire ; sortam,curatam si tratam fagurii de la rezerva.

Noiembrie- terminam ultimile lucrari de pregatire a iernarii ; continuam instalarea de gratii impotriva soarecilor .- supraveghem familiile de albine ; stimulam zborurile de curatire tarzii.- introducem fasiile de Mavrirol (contra varrozei) daca albinele nu s-au strans in ghemul de iernare.- reparam stupi si in general executam orice lucrare este necesara pentru mentinerea echipamentului in buna stare. 

Decembrie- supraveghem cum ierneaza familiile de albine ; supraveghem zborurile de curatire.- indepartam zapada (numai cand are crusta) ; curatam urdinisul stupilor ; asiguram o liniste deplina in stupina.- reparam inventarul, insarmam ramele, ne pregatim teoretic.

Concluzii - acest calendar apicol are un caracter strict orientativ. Perioada de executie a diferitelor lucrari poate sa difere de la o zona la alta. **********************88888888888888888888 ****************

CUM INMULTIM FAMILIILE DE ALBINE

Inmultirea familiilor de albine este o lucrare foarte importanta intr-o stupina. Vom prezenta in aceasta pagina cateva metode de inmultire, care pot fi aplicate de orice apicultor in stupina proprie. 

Roirea artificiala prin stolonare Foarte simplu de realizat,ea consta in ridicarea din 4-5 familii puternice cu tendinta de a intra in frigurile roitului, a cate 1-2 faguri cu puiet capacit cu albina acoperitoare,iar de la alte familii a altor doi faguri cu provizii. Printre fagurii cu provizii trebuie sa fie cel putin unul cu polen si cu pastura, absolut necesare roiului, mai ales daca roii raman pe aceeasi vatra cu familiile din care s-au format. Trebuie sa retinem ca ei raman 2-3 zile fara albina culegatoare . 

Pana la refacerea acestei noi unitati biologice, albinele consuma din rezervele puse la construirea roiului si din aceleasi considerente vor primi apa in hranitor. Cu cat roii se fac mai devreme, cu atat este mai bine, pentru a avea cat mai mult timp la dispozitie, necesar constituirii unor unitati biologice puternice, cu suficiente rezerve de iernare in cele mai bune conditii. Roii odata constituiti, daca este posibil, se deplaseaza la distanta (peste 3 km) de vatra din care provin unde trebuie sa existe un cules de intretinere, stupii avand urdinisurile micsorate la 1-2 cm.

In lipsa culesului, roii se stimuleaza administrandu-se sirop de zahar in hranitor, seara la fiecare 2-3 zile. Roiul astfel format primeste o matca imperecheata, in cusca cu dop din serbet sau foaie de fagure artificial perforat ori se aplica o botca gata de eclozionare, pe fagurii din centrul cuibului, imediat sub speteaza de sus a ramei. Este necesara o atentie sporita atunci cand la formarea roiurilor se scot fagurii cu puiet, pentru a nu se ridica din greseala una din matcile familiilor donatoare respective.

Metoda se preteaza a fi folosita foarte bine in primavara, inaintea culesului de la salcam, cand familiile sunt foarte populate si in stupi exista 7-8 faguri cu puiet pe rama mare. Spre a evita intrarea in frigurile roitului, se poate aplica aceasta metoda pentru formarea de roi sau nuclee si introducerea in familia de baza a unor faguri artificiali in locul celor cu puiet. Cand roii se formeaza spre toamna, dupa culesul de la floarea-soarelui, trebuie sa aiba 6-8 rame cu puiet, ajungand astfel rapid la nivelul de putere al familiilor de baza. 

Comentarii : metoda expusa este una dintre cele mai simple , fiind la indemana oricarui apicultor . Se poate aplica pe toata perioada sezonului activ . Cand o folosim inaintea culesului la salcam , trebuie sa avem grija sa nu slabim prea mult familiile de albine si de aceea se ridica o singura rama de puiet capacit , impreuna cu albina tanara aferenta . 

Indiferent de perioada aplicarii metodei , va recomandam sa formati roiuri pe 6 rame cu puiet , pentru a obtine entitati viabile. O conditie de baza este aceea ca toate familiile care participa la donarea de rame cu puiet capacit sa fie intr-o stare de sanatate buna . O alta conditie este asigurarea cu matci tinere , imperecheate , pentru toate roiurile formate. 

Roirea artificiala prin divizare Consta in formarea unui roi artificial dintr-o familie puternica, sanatoasa si productiva, prin divizare. Se aduc doi stupi goi de o parte si de alta a stupului in care se afla familia ce urmeaza a fi divizata. Fagurii cu albine, puiet si provizii se impart egal intre cei doi stupi, fara a tine seama in care a ramas matca.

Stupul golit in care a stat familia de baza se indeparteaza. Cei doi stupi cu urdinisurile apropiate, unul la stanga, altul la dreapta, se aseaza unul langa altul pe locul stupului golit, pentru ca albina culegatoare sa se imparta egal intre cei doi stupi. Familia ramasa fara matca va primi una imperecheata in colivia cu dop de serbet, ori foaia de fagure artificial perforat, sau o botca gata de eclozionare.

Treptat, cei doi stupi se departeaza zilnic cate putin, cam 20 cm/zi, pana ajung pe locul destinat fiecarei familii. Unii apicultori , mai ales cei incepatori , folosesc o varianta simplificata a metodei , lasand stupul fara matca sa-si creasca singur regina, din botci de salvare . Aceasta varianta trebuie insa abandonata , datorita

perioadei mari in care cresterea de puiet este stopata (pana la imperecherea noii matci ). 

Comentarii : metoda este buna si viabila , insa ea trebuie aplicata numai familiilor puternice. Perioada de aplicare optima este dupa culesul de la salcam , un termen maxim fiind 15 iunie . 

Metoda are avantajul omogenitatii materialului si da posibilitatea apicultorului sa echilibreze la ambele familii atat cantitatea de puiet cat si cea de albina culegatoare ; din pacate nu poate fi generalizata la intregul efectiv din stupina, pentru ca de obicei in fiecare stupina pe langa familii foarte bune exista si familii slabe si foarte slabe. 

Roirea artificiala prin golirea de puiet a familiei de baza Este o metoda folosita cu reale avantaje in conditiile in care Varroa jacobsoni afecteaza - alaturi de viroze - din ce in ce mai mult albinele, diminuand puterea si capacitatea productiva a familiilor. Imediat ce culesul de la salcam s-a terminat, din familia de baza se scoate tot puietul capacit si necapacit, lasand familia cu matca si albina culegatoare.Daca familia de baza ramane prea slaba se pot lasa 1-2 faguri cu puiet necapacit.

Sesizand absenta puietului, matca cauta sa modifice starea anormala si insamanteaza rapid 3-5 faguri cu puiet, in functie de perioada calendaristica la care ne aflam si de albina acoperitoare de care dispune familia. Ramele cu puiet si albina acoperitoare care au fost scoase din famila de baza se aseaza in una sau mai multe ladite in functie de numarul ramelor de puiet, formand noi unitati biologice (roi). Roiurilor li se altoieste cate o botca gata de eclozionare astfel ca pana la imperecherea tinerei matci, intreg puietul sa eclozioneze.

Astfel la familia de baza, cat si la roi cand nu mia exista puiet capacit se executa rapid tratamentul cu Varachet conform prospectului, pentru a surprinde intreaga populatie de Varroa jacobsoni libera pe faguri. La culesul urmator sau in toamna, daca dezvoltarea separata a roiului si a familiei de baza nu a fost satisfacatoare, se unifica formand astfel o familie foarte puternica, pentru un cules tarziu sau pentru iernare fara pierderi. 

Metoda dublarii efectivului familiilor de albine Este o metoda expusa de Ioan Stancu si care are drept scop inmultirea familiilor de albine prin dublarea efectivului, valorificand superior culesurile, in paralel cu combaterea acarianului Varroa. Imediat ce s-a terminat recoltarea de miere la culesul de salcam , se procedeaza la impartirea familiilor de albine in doua unitati biologice. Aceasta o realizam in scopul inmultirii, dezvoltarii accelerate si efectuarii unor tratamente eficiente cu Varachet in perioada de dezvoltare maxima a puietului in familie, deci si a parazitului.La stupul multietajat, se ridica toate ramele cu puiet capacit si necapacit in corpul 2 sau 3, dupa caz. Se lasa in corpul o matca stupului cu o rama cu puiet necapacit cat mai tanar posibil.

Corpul 1 se separa de cele superioare cu ajutorul unui podisor cu urdinis lateral. La corpul superior se da o botca. Se executa tratamentul cu Varachet la corpul 1 inferior in care a ramas matca si aceasta cat mai

repede posibil. Aici matca va cauta sa-si refaca puietul in cel mai scurt timp, vietuind ca o familie de sine statatoare, beneficiind si de toata albina culegatoare care se intoarce la vechiul urdinis. In corpul superior, dupa ce albina culegatoare s-a intors in vechea familie, se strange cuibul pe ramele cu puiet si albina acoperitoare. Matca tanara, dupa ce s-a imperecheat incepe sa insamanteze fagurii din care a eclozionat puietul.

Cand intreg puietul a eclozionat si puietul matcii tinere nu a apucat sa fie capacit, se executa tratamentul cu Varachet in corpul superior. Cu cel putin 10 zile inainte de cules, se ridica podisorul dintre corpuri ce separa cele doua familii. Se ia una dintre matci cu 1,2,3 rame de puiet necapacit si se aseaza intr-o lada noua sau intr-un corp superior ca roi de sine statator. Se poate chiar valorifica una din matci scotandu-se apoi podisorul dintre corpuri si formandu-se astfel o familie foarte puternica capabila sa valorifice culesul urmator. Familia de baza ramane de obicei cu matca tanara si intraga familie din corpul inferior la care se adauga puietul si albina culegatoare de la familia din corpul superior de la care s-a scos matca cu 1,2,3 rame cu puiet si s-a facut roiul de sine statator.

Acest roi se va dezvolta cat mai bine pana la intrarea in iarna prin valorificarea culesurilor urmatoare si stimulare permanenta. In mod asemanator se procedeaza si la familiile intretinute in stupi orizontali si verticali impartindu-se familia cu ajutorul unei diafragme si practicarea unui urdinis lateral.

Bibliografie : I.Stancu , Apicultura in Romania , martie `89 ; Literatura apicola diversaATENTIONARE ! Articolul nu reprezinta decat opinia personala a autorului si nu are pretentia ca poate lamuri in totalitate, problematica expusa

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Potrivit acestuia, pentru o iernare bună sunt de urmărit şi respectat trei faze principale. În primul rând, în această perioadă, până pe 31 august, trebuie făcută o stimulare a mătcii, pentru a nu se înceta ponta. Această stimulare se face printr-un sirop. Reţeta se găseşte în toate cărţile de specialitate, însă apicultorii au găsit o modalitate de a o îmbunătăţi. „Ca nişte particularităţi, pe care eu le folosesc - timpul mi-a dat dreptate şi am obţinut rezultate foarte bune - în acest sirop, apă cu zahăr, eu am făcut anumite combinaţii. Apa nu am fiert-o aşa simplă, am băgat în ea şi câteva plante. Am făcut un ceai. În ceaiul respectiv, am băgat doar jumătate din cantitatea de zahăr, iar cealaltă jumătate, şi chiar peste, am completat cu miere. În acest sirop, pe lângă plante, care vor ajuta albinele pe timp de iarnă să fie sănătoase, să aibă stomacul sănătos, neapărat trebuie inclus protofilul. El ajută la eliminarea unei mari părţi din virusul nosema, care ştim că omoară un efectiv destul de mare. Neapărat acest protofil. În acest sirop se mai pot pune încă două ingrediente, care nu se regăsesc în toate reţetele din cărţile de specialitate - sirop de ceapă sau sirop de usturoi. Multă lume nu ştie, dar acest sirop le măreşte durata de viaţă, aproape le-o dublează. Ştim că albinele trăiesc 35 - 40 de zile, dar astfel ajung până la 70 de zile, după consumarea acestui sirop”, a explicat Ionel Togan.

Siropul de ceapă este foarte uşor de făcut. Ceapa se trece prin maşina de tocat, se stoarce şi se adaugă în siropului standard. „Acest sirop pentru albine este foarte necesar, atât toamna, cât şi primăvara. Toamna îl consumă albinele care urmează să treacă peste iarnă, şi atunci au o rezistenţă mai mare, vor trăi mai mult şi vor putea să îngrijească puietul, iar primăvara, la primele şarje de puiet, acesta fiind hrănit cu siropul acesta de ceapă, li se măreşte durata de viaţa, iar la primul cules vom avea două sau trei generaţii de albine în aceeaşi ladă. Un efectiv mult mai mare. Vom avea mult mai multe lucrătoare şi astfel producţia va fi crescută”, a precizat Ionel Togan.Apicultorul a mai adăugat că siropul de stimulare trebuie neapărat să conţină şi polen, care se dizolvă foarte bine, sau înlocuitor de polen.

A doua fază

Ionel Togan spune că, în ceea ce priveşte a doua fază - pregătirea pentru iernare din punct de vedere al cantităţii de mâncare - dacă în stup sunt în jur de 14 - 16 kilograme de miere, atunci apicultorii pot sta liniştiţi până în ianuarie, chiar februarie. Dacă nu, trebuie ca până în 15 - 20 septembrie să se facă o hrănire de completare, cu miere lichidă sau cu miere cristalizată, sub formă de turte. „În această miere este indicat să se bage şi protofil, tot pentru nosema, şi polen sau înlocuitor de polen, pentru că puietul, puţin cât este pe timp de iarnă, are nevoie de proteine”, a spus apicultorul.

A treia fază

A treia fază - poziţionarea stupilor - este, de asemenea, foarte importantă. „Să fie puşi cât mai aproape unul de celălalt, pentru a împiedica formarea curentului între lăzi. Pe timp de iarnă albinele nu suferă de ger, ci de curent. Gerul nu le face nimic. Ele au o metodă să se apere de ger - printr-un consum mai mare de miere. Albina poate rezista până la minus 52 - 55 de grade Celsius, dar curentul o termină. Pot fi şi doar minus 4 - 5 grade. Din cauza aceasta, mare grijă unde se fac adăposturile! Să fie puse nişte perdele de coceni, de stuf, folie, dar atenţie dacă punem folia în stupină pe timp de iarnă. Aceasta trebuie prinsă foarte bine, ca vântul să nu o fluture să facă zgomot, pentru că orice zgomot în plus duce la mărirea consumului de miere”, aşa sună alte sfaturi date de Ionel Togan.

De asemenea, foarte important este şi ca lăzile să fie bine chituite, cu toate că pe interior albinele şi le chituiesc cu propolis şi, mai ales pentru apicultorii fără mare experienţă, atenţie la ventilaţie! „Trebuie să le asigurăm o ventilaţie corectă. Dacă stupul face condens, apa deranjează albinele şi chiar poate să omoare familia”, a mai spus apicultorul.@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Ramele din interiorul stupului orizontal au următoarele dimensiunile exterioare: lungimea 435mm, lăţimea 300mm, speteaza de sus are 470mm lungime, 25mm lăţime şi 20mm grosime, iar spetezele laterale au grosimea de 10mm, lăţimea de 37mm în partea superioară şi de 25mm în partea mijlocie şi inferioară, având în partea de jos un canal dreptunghiular în care intră şi se fixează speteaza inferioară care are o secţiune pătrată (10 x 10mm).

Diafragmele sunt construite din scânduri de 15mm grosime sau placaj şi sunt întărite jur împrejur cu o ramă de 30mm lăţime, prevăzută cu nut iar la dimensiuni şi funcţionalitate nu sunt identice. Prima diafragmă serveşte la separarea familiei de albine ajutătoare (diafragmă etanşă sau separatoare) şi are dimensiunile de 484 x 330 x 15mm, speteaza de sus 470 x 20mm care formează umeraşe de 20 x 11mm pentru sprijinirea diafragmei pe falţurile corpului de stup. Cu ajutorul acestei diafragme interiorul stupului se împarte în două compartimente, izolate unul de altul. Diafragma ajunge până la fundul stupului, iar sus până la faţa inferioară a scândurelelor podişorului, astfel că albinele nu pot trece dintr-un compartiment în altul. Pentru o mai bună etanşeizare, pe fundul stupului şi pe pereţii laterali, lângă diafragmă, pot fi bătute şipci subţiri care acoperă eventualele spaţii libere create de suprafaţa deformată a pereţilor sau a marginilor diafragmei.

Cea de-a doua diafragmă se foloseşte pentru reducerea cuibului, are aceleiaşi dimensiuni ca şi prima, în afară de înălţime, fiind mai scurtă cu 20mm (310mm) deci este la nivel cu speteaza de jos a ramelor, permiţând circulaţia albinelor în spaţiul liber format între partea de jos şi fundul stupului. Diafragma reductoare a cuibului, pe o faţă, în partea de sus, este prevăzută cu câte două distanţatoare.

@@@@@@@@@@@@@@@@@

Pavilionul apicol Fişa tehnică a pavilionului apicolVisul de aur a celor mai mulţi apicultori este remorca apicolă pavilionară. De multe ori acest vis se transformă însă în chin şi asta fiindcă de la început nu au fost respectate o serie de reguli obligatorii, de ordin tehnologic, constructiv, sau de circulaţie. De aceea, doresc să vă informez în domeniu, folosindu-mă de experienţa şi cunoştinţele căpătate pe parcursul a 12 ani lucraţi în cadrul Institutului de Cercetare-dezvoltare pentru Apicultură Bucureşti precum şi ulterior.

Pavilioanele apicole sunt de două feluri, fixe sau mobile.

Pavilioanele fixe sunt utilizate de regulă în zone cu climă mai rece, cu ierni aspre şi viscol.Familiile de albine iernează mult mai bine într-un spaţiu închis, ferite de intemperii, dar la temperatura mediului ambiant. Pereţii sunt realizaţi din elemente uşoare, de regulă din lemn, acoperişul de asemenea din lemn cu învelitoare uşoară (tablă, carton asfaltat etc.). Latura dinspre sud a construcţiei are prevăzute spre exterior fante în dreptul urdinişurilor stupului, care în timpul gerurilor sau a viscolului pot fi închise. Accesul în pavilion se face printr-o uşă bine închisă. Toata construcţia se vopseşte în culori brune (închise) pentru absorbţie calorică, în acest fel, pe timpul zilei temperatura din interior creşte faţă de exterior cu câteva grade. Stupii sunt aşezaţi pe unu, două sau trei nivele, pe latura dinspre sud, iar în spatele lor se află o alee de lucru. Imaginaţia şi posibilităţile apicultorului au făcut uneori din aceste pavilioane adevărate minuni de confort şi funcţionalitate, demne de invidiat. Tehnologia apicolă utilizată este interesantă şi poate fi studiată în bogata literatură de specialitate editată de-a lungul timpului.

Pavilioanele mobile sunt de regulă remorci de uz general transformate artizanal. Denumirea corectă a acestora este de „Remorcă apicolă pavilionară”.Remorca apicolă pavilionară este în principiu adaptarea unui pavilion fix la o remorcă, dar cu o serie de transformări importante, de ordin constructiv şi tehnologic. Capacitatea de transport variază de la 20 la 100 familii de albine. În unele cazuri pavilionul apicol este montat pe un şasiu autopropulsat, astfel că nu mai este necesar un vehicul trăgător.Viteza de deplasare admisă este de până la max. 30 km/h pentru remorcile lente, tractate obligatoriu numai de tractor rutier, sau peste 30 km/h pentru remorcile rapide, tractate de autovehicule. Remorcile lente sunt restricţionate la circulaţia pe drumuri naţionale sau autostrăzi.Voi trata problemele legate de remorcile apicole pavilionare în ordinea capitolelor din fişa tehnică ce se întocmeşte pentru omologare la Registrul Auto Român.

Actul de proprietate a remorcii apicole pavilionareDe cele mai multe ori, remorca este construită artizanal, din elemente procurate din diferite surse. Cele mai importante sunt şasiul şi punţile. Pentru acestea proprietarul trebuie să posede un act legal de procurare (act de vânzare-cumpărare de la un particular sau de la o unitate economică), dar în nici un caz de la un depozit de fier vechi. Pentru restul de materiale (scândură, profile metalice, lămpi şi cabluri electrice etc.), vor fi prezentate bonuri sau facturi de provenienţă. Cu toate aceste facturi şi bonuri apicultorul se prezintă la un notar public în faţa căruia dă o "Declaraţie notarială". Această declaraţie notarială devine unicul act de proprietate luat în considerare de către RAR şi Poliţie. Declaraţia va cuprinde pe lângă elementele de ordin notarial şi datele tehnice necesare identificării remorcii, care sunt: numărul de stupi transportaţi, anul de fabricaţie, seria saşiului, culoare. Subsemnatul lucrez curent cu un notar care s-a specializat în astfel de declaraţii.

Tipul remorciiCel mai important element al remorcii apicole îl reprezintă tipul remorcii folosite. Se preferă doar remorcile cu peridoc deoarece manevrabilitatea acestora faţă de remorcile cu trapez de direcţie este mult mai mare. De cele mai multe ori deplasarea în pastoral se face pe drumuri înguste de câmp, prin păduri, sau se fac manevre pe spaţii mici unde, remorcile cu trapez de direcţie sunt supuse la eforturi mari în mecanismul de direcţie cu frecvente deformări sau ruperi. Remorcile cu peridoc pot fi agricole sau cu tracţiune auto, cele din prima categorie fiind de regulă mai joase.Pentru cei interesaţi vă prezint tipurile de remorci fabricate în România, recomandate pentru a fi transformate în remorci apicole pavilionare:

În afara celor enumerate mai sunt o serie de variante care nu diferă substanţial.În cazul în care cineva doreşte să-şi construiască o remorcă apicolă folosind unul din tipurile de mai sus, la procurarea remorcii trebuie să fie atent la starea tehnică a şasiului, punţilor şi a peridocului care nu trebuie să prezinte deformări, ruperi sau degradare accentuată.

Dimensiunile de gabaritMăsurătorile pe o direcţie se fac între punctele extreme, care pot fi capul unui şurub, limita unui reper etc., remorca încadrându-se între două planuri paralele teoretice, tangente la reperele extreme. De aceea este necesar să nu iasă din plan anumite valori (clanţa uşii de la cabină, diverse aripioare, sau alte forme) care dau o dimensiune deformată a gabaritului.Lungimea totală - se măsoară de la vârful cuplei proţapului la cel. mai depărtat punct din spate care formează în acest fel un plan de fund teoretic. Lungimea maximă admisă de normele RAR este de 10 metri şi este notată în Planşa 1 cu „L max". Din această lungime proţapul ocupă cam 1800-2200 mm. Un proţap scurt amplifică mişcările de şerpuire dar este mai prompt la manevre, în timp ce un proţap lung oferă o deplasare mai bună dar este ceva mai dificil la manevre dar, în acelaşi timp suntem obligaţi să reducem dimensiunea caroseriei pentru a ne încadra în limita maximă.Lăţimea totală se măsoară între punctele laterale extreme şi nu se admite să depăşească 2.500 mm, deoarece ar incomoda deplasarea în trafic. Este notată în desen cu "I max”O construcţie îngrijită, cu streşini scurte, fără alte elemente detaşate în exterior, permite să se câştige cât mai mult la lăţimea liberă, interioară, practic lăţimea coridorului de lucru.Înălţimea totală, notată în desen cu "H max." se măsoară de la carosabil până la cel mat înalt punct şi nu poate depăşi 3.500 mm. O înălţime mai mare poate crea probleme la trecerea, unor pasaje. Se preferă remorci cu înălţimea platformei de 900-1400 mm=(h) care asigură o înălţime interioară a caroseriei de 2.000-2.200 mm şi o stabilitate crescută la răsturnare.Consola faţă, notată în desen cu „Cf”, este cea originală, deoarece alungirea saşiului nu afectează această cotă şi vă. recomand să nu măriţi consola faţă, deoarece la virajele efectuate în locuri strâmte muchiile din faţă al vagonului se pot lovi de obstacole De asemenea, o consolă faţă mare şi un proţap scurt duce la acroşarea cabinei de către tractor, la viraje. Valorile uzuale ale consolei faţă sunt de minim 750 mm şi maxim 1.200 mm.Consola spate, notată în desen cu "Cs" se măsoară între axa din spate şi cel mai depărtat punct din spatele remorcii. Valorile întâlnite la pavilioanele cărora le-am întocmit documentaţia pentru omologare RAR, au avut valori cuprinse între 1.000 şi 2.540 mm. Modificările aduse la şasiu se fac pentru a se asigura lungimea caroseriei ce va permite o cabină comodă dar şi 10-12 stupi dispuşi pe primul nivel. În acest fel se poate acţiona doar asupra două cote: consola spate şi ampatamentul, aflate într-un raport bine definit. O consolă spate mare face dificilă manevra în spaţii înguste, deoarece zona măturată de remorcă la virare este mai largă. În acelaşi timp colţul din spate al remorcii nu este în zona vizibilă a tractoristului. Un lucru de asemenea esenţial este şi încărcarea excesivi a punţii din spate ca şi o sporită solicitare dinamică a saşiului la trecerea peste obstacole.Consola excesiv de mare duce de asemenea la o pendulare puternică a spatelui şi în acest mod sunt deranjate în

plus familiile de albine dispuse în spate. O consolă spate mai scurtă duce la o încărcare mai echilibrată a celor două punţi. Se recomandă o dimensiune medie de 1.500-1.700 mm.Ampatamentul este distanţa .dintre axa. din spate, notat in desen cu „A”. Ampatamentul este alături de consola din spate cea de a doua cotă asupra căreia se acţionează la modificarea artizanală a saşiului. În Planşa 2 sunt reprezentate patru cazuri de rapoarte între cele două cote, ampatamentul şi consola din spate, întâlnite de asemenea la întocmirea documentaţiilor pentru omologarea RAR a unor remorci. În cele patru cazuri concrete încărcarea şasiurilor se face uniform distribuit, stupii, care dau cea mai mare încărcare, sunt dispuşi de regulă pe trei nivele. Caroseria, ca şi alte elemente încarcă suplimentar şasiul. Forţele normale distribuite pe toată lungimea saşiului conduc la apariţia forţelor tăietoare şi a momentelor încovoietoare ce solicită şasiul. Pe lângă forţele statice, în timpul mersului apar forţele dinamice ce se suprapun primelor, mărind solicitările prin însumare. Din calculele individuale efectuate pentru fiecare caz la data întocmirii documentaţiilor a rezultat că forţele tăietoare nu au valori periculoase în schimb momentele încovoietoare sunt cele de luat în consideraţie. Deoarece în construcţiile artizanale se procedează empiric şi de multe ori greşit apar unele rezultate nedorite. Punctele solicitate sunt acelea unde şasiul se reazemă pe capetele arcurilor suspensiei şi între axe, spre centru. O construcţie echilibrată, cu încărcări minime, evită apariţia greşelilor grave, în timp ce contrariul poate duce la distrugerea saşiului. în Planşa 2 sunt redate numai diagramele momentelor încovoietoare în cele patru cazuri reprezentative.În cazul "a", Cs = 2.540 mm; A = 4.030 mm; Cf = 850 mm, momentul încovoietor maxim are valoarea negativă de -818 daNm, cu tendinţă de deformare a saşiului în punctul 3. Numărul de stupi pe remorcă este de 60 şi o greutate totală a remorcii de 6.400 kg.În cazul "b", Cs = 1.890 mm; A = 5590 mm; Cf= 830 mm, momentul încovoietor are valoarea maximă de +1.021 daNm în punctul 4. Numărul de stupi pe remorcă este de 50 la o greutate totală a remorcii de 6.500 kg.În cazul "c", Cs = 2.160 mm; A = 5.590 mm; Cf = 850 mm, momentul încovoietor are valoarea maximă de -1.534 daNm în punctul 3. Numărul de stupi transportaţi este de 66 şi o greutate totală a remorcii de 7.200 kg.În cazul "d", Cs = 1.660 mm; A =* 4.720 mm; Cf = 780 mm, momentul încovoietor maxim are valoarea de +512 daNm. Numărul de stupi transportaţi este de 54 la o greutate totală a remorcii de 5.500 kg. Se observă că în acest ultim caz încărcarea saşiului este cea mai echilibrată, deoarece cotele sunt cele recomandate anterior ca valori optime.Rezultă că dimensiunea optimă a ampatamentului este de 4.500-4.800 mm, alături de dimensiunea optimă a consolei din spate, recomandată la 1.500-1.700 mm. Pentru primele trei cazuri există pericolul deformării sau chiar a ruperii saşiului la suprasolicitări în transport. De o foarte mare importanţă este fireşte şi realizarea unei construcţii suple.Ecartamentul se notează cu "E" şi reprezintă distanţa dintre roţile dispuse pe aceeaşi punte. În cazul roţilor simple ecartamentul se măsoară între planurile mediane ale celor două roţi. Pentru roţile duble se consideră distanţa dintre planurile mediane ale fiecărui grup de două roţi. De cele mai multe ori ecartamentul roţilor din faţă nu este egal cu cel al roţilor din spate. La alegerea unei remorci, ecartamentul este un element demn de luat în seamă, deoarece un ecartament mai mare oferă o stabilitate mărită la răsturnare. Cotele optime ale ecartamentului sunt cuprinse între 1.800 şi 2.000 mm.Garda la sol transversală se măsoară între punctul cel mai de jos al punţii, între roţi, şi are valori mai mari în cazul roţilor cu diametru mare şi invers pentru roţile cu diametru mic. Se recomandă să nu se monteze în partea inferioară a punţii anumite repere, deoarece se reduce garda la sol. O gardă la sol mare oferă siguranţă în deplasare pe drumuri de câmp sau în pădure, acolo unde şleaurile sunt de multe ori profunde. Se recomandă o gardă la sol de 360-400 mm.Garda la sol longitudinală se măsoară între cele două punţi şi reprezintă cota între carosabil şi punctul cel mai de jos. Foarte multe remorci apicole au sub şasiu magazii de diferite forme şi dimensiuni. Unele sunt exagerat de profunde, ceea ce scade mult din garda la sol longitudinală, lucru foarte periculos deoarece remorca poate rămâne suspendată la trecerea unor obstacole mai mari, cum ar fi dâmburi dar mai ales pasaje de cale ferată. Este indicat să se asigure o gardă la sol de 500-600 mm.

fig.1 Dimensiuni pavilion apicol

Remorca apicolă pavilionară:Dimensiuni de gabarit:lungimea totală (cu proţap) L.max.lungimea caroseriei L.c.lăţimea totală l.max.înălţimea totală H.max..înălţimea platformei h.consola faţă C.f.consola spate C.s.ampatamentul A.ecartamentul faţă E.f.ecartamentul spate E.s. lungimea cadrului (saşiului) L.s.garda la sol transversală G.s.t.garda la sol longitudinală G.s.l.

Mase"Masa totală maximă autorizată" a remorcii nu va depăşi 8.000 kg, în conformitate cu normele R.A.R. Constructorul care va realiza o remorcă apicolă va trebui să asigure un număr cât mai mare de stupi transportaţi, în raport cu alte anexe. Este necesară o construcţie suplă a remorcii, cu o suprastructură simplă, din profile metalice uşoare, care să asigure rezistenţa necesară în toate regimurile de lucru. Sunt împotriva unor depozite mari fie deasupra, fie în partea de jos, sau a unei cabine prea generoasă. O remorcă grea ridică probleme în trafic, dar şi în teren accidentat sau moale. Orice reper sau obiect pe care îl includem în inventar trebuie bine apreciat în privinţa strictei sale utilităţi sau a greutăţii proprii, deoarece în pastoral trebuie duse albinele şi nu tot felul de alte lucruri."Masa proprie" a remorcii reprezintă masa constructivă strictă a remorcii, fără nici o încărcătură."Masa maximă autorizată pe axa din faţă" reprezintă greutatea la încărcarea maximă a remorcii, din care o parte se distribuie pe puntea din faţă."Masa maximă autorizată pe axa din spate" este acelaşi lucru pentru puntea din spate, în toate cazurile puntea din spate este mai încărcată decât puntea din faţă deoarece consola spate este mai mare decât cea din faţă şi cu cât este mai mare cu atât va fi mai încărcată.Dispunerea cabinei în faţă sau în spate influenţează de asemenea încărcarea axelor Este preferabil ca axa din faţă să suporte 35-40% din masa totală a remorcii, în acest fel solicitările transmise în mecanismul de direcţie vor fi mai reduse. Un caz aparte îl reprezintă remorca apicolă cu cabina centrală, în acest caz încărcarea celor două axe fiind egală.Esenţial este faptul că nu trebuie depăşită masa maximă a remorcii din care derivă pavilionul nou construit. De

exemplu, dacă remorca originală putea avea max. 7150 daN pentru 2R5A (vezi articolul anterior), în acest caz remorca nou construită, complet încărcată şi cu stupii încărcaţi cu miere nu poate depăşi masa maximă autorizată a remorcii originale. Pot fi aduse anumite modificări la unele subansamble şi această masă maximă autorizată să poată fi ceva mai mare, dar oricum sub 8000 daN pe durata transportului.

Caracteristicile încărcăturiiÎncărcătura unei remorci pavilionare este dată de suprastructură, care cuprinde tot ansamblul de elemente: stupi, cabină, inventare apicole etc. Acestea toate sunt incluse într-o caroserie. Forma şi structura acesteia diferă de la remorcă la remorcă, în funcţie de inventivitatea şi posibilităţile fiecărui apicultor.Caroseria unei remorci apicole pavilionare are de regulă trei volume: compartimentul pentru stupi, cabina de lucru şi odihnă şi depozitul.

Cabina de lucru şi odihnăpoate fi dispusă central, în spate sau în faţă, raportat la sensul de mers. Dispunerea cabinei în centru echilibrează încărcarea pe punţi şi solicită mai puţin şasiul în zona de centru. împarte în două frontul de lucru al albinelor ducând la dezaglomerarea acestora în timpul culesului şi deci la o orientare mai uşoară. Dezavantajul acestei amplasări este ca accesul în cabină în timpul culesului se face printr-o aglomerare de albine aflate în zbor. Acest tip de remorcă a fost executat de I.C.-D.A. în mai multe exemplare şi s-a dovedit foarte practic în exploatare (planşa 1).Pentru reducerea lungimii remorcii în timpul transportului s-au realizat baterii de stupi extensibile. Cabina a fost executată în două variante, cu lungime mărită, ca în figura şi/sau varianta scurtă de 2500 mm şi un plus de 20 roi pe 5 rame, aşezaţi în baterii.Dispunerea cabinei în spate (planşa 2) permite realizarea unei console spate mai mare, fără a încărca prea mult puntea. Accesul în cabină este comod, ferit de traficul albinelor. Dezavantajul este că se încarcă ceva mai mult puntea din faţă De asemenea, oferă mai puţină securitate a tractorului în timpul unor opriri în marş, pe timp de noapte.Amplasarea cabinei în faţă (planşa 3 şi 4), descarcă parţial puntea, cu efecte benefice. Accesul în cabină este oarecum îngreunat de prezenţa proţapului. Unii apicultori au realizat însă o mică platformă de acces cu o scăriţă laterală.Există şi remorci apicole pavilionare fără cabină, numărul de stupi fiind considerabil mai mare, un exemplu fiind cel din planşa 5. în acest caz apicultorul avea două remorci cuplate, în care cea de a doua era prevăzută cu cabină.Un alt exemplu interesant îl oferă semiremorca din planşa 6, la care cabina a fost înlocuită cu o cuşetă cu peretele frontal extensibil şi pat rabatabil, astfel că la staţionar lungimea cuşetei devine 1500 mm. Această semiremorcă este tractată de un autoturism ARO 244 şi face parte din categoria semiremorcilor (o singură axă) rapide. Toate exemplele din planşele 1-6 au fost selectate dintre remorcile la care subsemnatul le-a întocmit documentaţia de omologare la Registrul Auto Român.Organizarea internă a cabinei este oarecum clasică. Are două uşi de acces de aproximativ 800 mm, pentru un acces comod cu centrifuga de extras mierea, cutii de stupi etc. pe partea stângă faţă de sensul de mers sunt dispuse două paturi suprapuse, cel de sus fiind rabatabil, iar cel de jos cu ladă pentru aşternuturi şi haine mai groase. Lungimea patului şi deci a cabinei la interior va fi de 1800 mm, dar nu mai mult de 1900 mm. înălţimea patului de jos se recomandă la 400-500 mm. Saltelele pot fi din latex de 80 mm, învelit cu material textil, totul montat pe un pod de scândură de brad articulat cu balamale.Pe latura opusă sunt dispuse în linie spălătorul cu apă în rezervor, masa şi arzătorul cu gaz lichefiat. Dispunerea buteliei se va face obligatoriu în afara cabinei, de regulă sub caroserie, în spaţiu asigurat. înălţimea mesei va face posibilă montarea centrifugii de miere sub blatul rabatabil. Fiecare apicultor este însă liber să amenajeze cum doreşte acest spaţiu pentru a se simţi cât mai bine.Iluminatul interior se face natural prin fereastra dispusă deasupra zonei de lucru şi la partea de sus a uşilor. Ferestrele exterioare vor fi asigurate cu grile antiefracţie. Pe timp de noapte iluminatul se realizează cu lampa electrică fluorescentă cu convertor, având un consum de doar 6 W la 12 V.Pereţii vor fi executaţi stratificat cu lemn de brad sau tablă la exterior, strat de polistiren de 30 mm pentru termoizolaţie şi PFL melaminat la interior. Nu vă recomand folosire de vată minerală ca strat termoizolant,

deoarece în timpul transportului pot trece în cabina scame fine printre spaţiile de la îmbinări, cu consecinţe din cele mai neplăcute.În plafon, se va monta o trapă de aerisire protejată cu sită contra insectelor. Este foarte bine dacă una din ferestre se poate deschide.

Compartimentul stupiloreste destinat exclusiv amplasării stupilor. Aceştia sunt dispuşi în două zone laterale, cu o alee de acces pe mijloc. La fiecare capăt al aleii există câte o uşă de acces, de aproximativ 800 mm lărgime.Stupii folosiţi în remorca pavilionară sunt in principal fie de tipul vertical corp Dadant şi magazin, fie stupi orizontali cu 16-18 rame mari sau stupi orizontali cu 12 rame şi magazin scurt.Este foarte importantă alegerea tipului de stup precum şi dimensionarea strictă a cotelor pentru o economie severă de spaţiuStupii verticali sunt aşezaţi cu ramele în pat rece (planul ramelor este perpendicular pe urdiniş), astfel că lăţimea ocupată de stup este de 420 mm. Stupii orizontali sunt aşezaţi cu ramele în pat cald (planul ramelor este paralel cu urdinişul). Lăţimea ocupată de stup este de 490-500 mm.Amplasarea stupilor în pavilion se face în baterii. Acestea sunt construcţii metalice din profile T, corniere şi platbande asamblate prin sudură formând colivii individuale în care sunt plasaţi stupii.Amplasarea stupilor verticali se face pe două nivele, având avantajul că distanţa dintre nivele este destul de mare, iar aglomerarea albinelor este mai redusă. Ratarea aterizării albinelor pe puntea de zbor este mai mică şi implicit depopularea stupilor de la etaj mai slabă. Stupii verticali se pot amplasa şi pe trei nivele dar creşte pericolul la răsturnare prin ridicarea centrului de greutate.Stupii orizontali sunt amplasaţi pe trei nivele. Creşte numărul stupilor de pe pavilion dar şi depopularea etajului superior.Se va acorda o atenţie foarte mare la blocarea stupilor în baterii pe timpul transportului, precum şi a părţilor componente ale fiecărei cutii, deoarece în caz de accident de circulaţie cutiile să nu cadă din locul lor, sau să nu se desfacă, permiţând albinelor să invadeze zona. Aceste accidente s-au mai întâmplat şi rezultatele sunt uşor de bănuit.Cutiile de stup utilizate în pavilion sunt prevăzute cu site de ventilaţie atât la partea de sus cât şi la sita suplimentară fie lateral fie la fund. Acest lucru este foarte important în marş pe timp foarte călduros când oricum noaptea urdinişurile sunt deschise în timpul mersului, dar mai ales când apar diverse defecţiuni fie la remorcă fie la tractor, cu staţionări mai mari Dacă staţionarea este de durată se recomandă deschiderea urdinişurilor şi reluarea marşului în noaptea următoare.Compartimentul stupilor va fi prevăzut cu trape de aerisire care să permită o ventilare bună atât la staţionar, dar mai ales în timpul deplasării. Tot din acest motiv se recomandă eliminarea pereţilor laterali, deoarece pereţii stupilor asigură o bună protecţie termică, iar o construcţie îngrijită a bateriilor împiedică apariţia curenţilor de aer între stupi.Iluminatul natural al compartimentului se face atât prin plafon cât şi lateral, la partea superioară a bateriilor prin închideri acoperite cu fâşii din plăci din fibră de sticlă de 3 mm grosime. Lumina cernută prin aceste luminatoare este de calitate, suficientă şi în acelaşi timp accesul prin efracţie nu este posibil. La partea superioară a luminatoarelor se vor lăsa fante libere prin care să poată ieşi albinele scăpate în timpul lucrului.Dimensiunile de gabarit ale caroseriei vor fi de maxim 8000 mm lungime, pentru ca împreună cu cei 2000 mm ai proţapului să nu se depăşească 10.000 mm lungime maximă admisă. Lăţimea maximă măsurată la streaşină nu va depăşi 2500 mm. Se impune din acest motiv realizarea unor streşini scurte, astfel ca lăţimea efectivă a caroseriei să fie cât mai aproape de cota maximă admisă.Înălţimea caroseriei este dependentă de înălţimea platformei originale a remorcii de bază, socotită la faţa de sus a saşiului, astfel că înălţimea maximă a pavilionului să nu depăşească 3500 mm De regulă caroseria are o înălţime de 2000-2200 mm.Structura caroseriei se va realiza din profile metalice îndoite şi nu trase, cele din urmă fiind mult mai grele şi va fi corespunzătoare cu eforturile dinamice rezultate în timpul transportului pe drumuri neamenajate.Se vor executa cât mai puţine suduri la poziţie pentru o calitate superioară a acestora.

Depozitele sunt dispuse sub caroserie şi sunt destinate păstrării alimentelor, a inventarelor apicole şi altor

accesorii. Ele sunt confecţionate din structuri metalice (oţel cornier, profile U, platbande) şi pereţi din tablă. Accesul în depozite se face fie prin podea, fie din lateral.În conformitate cu noile norme tehnice se impune ca întreg spaţiul lateral dintre cele două punţi să fie protejat contra pătrunderii accidentale în timpul mersului a unor pietoni, biciclişti sau a unor vehicule Aceste depozite fac şi acest oficiu.De foarte mare importanţă este garda la sol longitudinală, adică distanţa de la fundul depozitului la sol, care se recomandă să fie de 500-600 mm, pentru ca remorca să nu rămână suspendată la trecerea unui pasaj de cale ferată sau alte obstacole.

fig.2 Dimensiuni pavilion apicol

ŞasiulŞasiul este partea cea mai importantă a remorcii, pe el fiind montate toate subansamblele. La partea superioară (suprastructura), se află caroseria de tipul şi forma dorită de apicultor, iar în partea de jos (infrastructura), se găsesc celelalte subansamble care vor fi tratate în continuare.Şasiul este format din două lonjeroane paralele executate din profil U îndoit, cu înălţimea de 180 mm, uneori şi de altă dimensiune. Grosimea profilului diferă de la un tip de remorcă la altul, după capacitatea remorcii. între cele două lonjeroane sunt sudate din loc în loc traverse din profile U mai înguste, având rolul de a consolida şasiul. în acest fel sunt împiedicate în mare măsură torsiunile la trecerea peste obstacole şi în general se asigură o mai mare robusteţe. Pe acest schelet se mai sudează diferite piese de legătură cu alte subansamble. Toate sudurile sunt executate electric.Şasiul original este prea scurt pentru caroseria nou construită şi de aceea el trebuie alungit. Se păstrează consola faţă, eventual se poate majora foarte puţin atunci când proţapul este mai lung, se majorează ampatamentul şi consola spate. Din articolele precedente rezultă următoarele cote recomandate:consola faţă min. 750 mm max. 1200 mmconsola spate min. 1500 mm max. 1700 mm ampatamentul min. 4500 mm max. 4800 mm

Total min. 6750 mm max. 7700 mmSe observă că lungimea maximă a saşiului se recomandă undeva pe la 7700 mm. Se poate atinge şi cota de 8000 mm, dar se impun anumite măsuri speciale.Alungirea saşiului original trebuie să-i asigure aceleaşi performanţe şi noului şasiu. De la început vă atrag atenţia că un şasiu greu nu este neapărat şi robust. Se recurge la soluţia secţiunilor variabile, conforme cu sarcina care le solicită. În calcul se poate considera că descărcarea maselor ce compun caroseria se realizează cu sarcini uniform distribuite. De aceea alungirea consolei din spate se va face cu un profil U mai îngust (U-120, U-140). Ampatamentul se majorează prin intercalarea unui segment nou între axe. Dimensiunea acestui segment va fi cel puţin egal cu secţiunea celui original, sau mai mare, deoarece solicitările vor fi mai mari. Dimensionarea profilelor ca şi locul de îmbinare se face pe baza unor calcule de rezistenţă, deoarece dimensionarea empirică poate aduce surprize. Acesta este şi motivul pentru care nu se poate spune la simpla apreciere care să fie cotele optime necesare. Ceea ce pot să spun este că îmbinarea segmentelor de lonjeroane se recomandă să se facă obligatoriu respectându-se normele tehnice. Sudura capetelor de lonjeroane să nu se facă "la poziţie". Toate segmentele se vor înşira, poziţia lor să fie verificată permanent pentru a se asigura paralelismul şi coplaneitatea lor. Mai întâi se vor face suduri în puncte şi doar după verificare se trece la sudura definitivă. Deoarece profilele sunt masive şi sudurile profunde^ vă propun sudarea alternativă care evită deformările termice ireversibile ale saşiului. îmbinările sudate vor fi întărite cu gusee (plăci) sudate pe exterior şi corniere suprapuse pe interiorul profilului U, în acest fel sudura nu va ceda. Grosimea guseului se recomandă să fie 0,8 din grosimea profilului.Pe porţiunea alungită, lonjeroanele vor fi întărite cu noi traverse dispuse în nodurile de descărcare a eforturilor.Montarea caroseriei pe şasiu se realizează cu ajutorul unor traverse ce pot fi dintr-o singură bucată, sau din console sudate perpendicular pe lonjeroanele saşiului.lată cum se derulează corect proiectarea unul ansamblu "caroserie-şasiu" pentru o remorcă apicolă, avându-se în vedere tot ce am scris în acest articol serial.Se stabileşte tipul de stup cu care se va lucra. Spre exemplificare adoptăm stupul vertical cu un corp normal (rama Dadant) şi magazin ME, cu dispunerea ramelor în pat rece. În acest caz dimensiunile stupului vor fi de 420 mm la faţadă, 490 mm în profunzime, cu o înălţime de 660 mm.Dacă se utilizează un stup pătratic la care cele 12 rame de cuib se pot dispune fie în pat cald fie în pat rece, cu magazin scurt, atunci dimensiunile vor fi de 490-490-590 mm. În cazul stupului orizontal, cu dispunerea ramelor doar în pat cald, dimensiunea în fronton va fi de 490 mm, în profunzime va fi condiţionată de numărul de rame, iar în înălţime depinde de prezenţa sau nu a magazinului.Fiecare stup va sta în propria sa colivie, recomandându-se un joc lateral de 10 mm şi un spaţiu liber deasupra de 40-80 mm.Se alege numărul de nivele de dispunere a stupului, două sau trei. La dispunere pe trei nivele se va face o economie maximă în cotele pe verticală pentru păstrarea centrului de mase cât mai jos posibil.În funcţie de tipul de stup folosit se stabileşte numărul de stupi pe un nivel.Se dimensionează bateria de stupi avându-se în vedere cotele stupilor, jocurile recomandate, dimensiunile geometrice ale profilelor.Cabina de lucru şi odihnă se recomandă să aibă o lungime de 1800-1900 mm, la care se mai adaugă grosimea pereţilor aproximativ 2x50 mm. Se alege varianta de dispunere a cabinei, faţă sau spate.Toate cotele rezultate formează un lanţ a cărui valoare totală se va situa undeva între 6750-7700 mm, dar nu mai mult de 8000 mm.Lăţimea caroseriei se stabileşte la max. 2400 mm pentru a face posibilă realizarea pe fiecare parte a unei straşine de 50 mm. Înălţimea caroseriei se stabileşte în funcţie de numărul de nivele a stupilor. Atenţie însă ca împreună cu înălţimea platformei să nu depăşească 3500 mm.Se face o repartiţie teoretică a cotelor pentru ampatament şi console, cu plasarea punţilor la cotele recomandate în articol.Se întocmeşte bilanţul sarcinilor pentru absolut toate forţele care solicităşasiul.Se calculează şasiul la solicitări statice şi dinamice pentru sarcinile din bilanţ şi se întocmesc diagramele privind repartizarea sarcinilor, a forţelor tăietoare şi a momentelor încovoietoare.Se aleg constructiv profilele necesare la alungirea saşiului şi se verifică la solicitările calculate anterior. În cazul

în care dimensiunile alese sunt prea mari, ele se reduc şi invers.Se repartizează consolele laterale, sudate pe lonjeroane. La capătul liber al acestor console se sudează o ramă perimetrală care va marca marginea scheletului. Principala grijă a constructorului va fi aceea de a realiza un cadru în care descărcarea sarcinilor să se facă doar în noduri (intersecţia profilelor metalice).Vă recomand să folosiţi un stup de verificare pe care să-l introduceţi în fiecare colivie şi să observaţi modul în care culisează sau se etanşează la faţadă.Deoarece proiectarea ansamblului caroserie şasiu este de cea mai mare importanţă vă recomand să consultaţi un specialist. în cazul în care nu aveţi la cine să apelaţi, vă stau la dispoziţie pentru o proiectare integrală care să vă asigure realizarea unei remorci apicole pavilionare performante, precum şi întocmirea documentaţiei necesare la omologarea RAR, care în aceste condiţii nu mai devine o problemă.

Puntea din faţăPuntea din faţă este directoare şi cuprinde osia, roţi complete, butuc cu tambur, elementele mecanismului de frânare. În funcţie de tipul mecanismului de direcţie se disting două categorii de punţi, cu ax rigid sau cu capete articulate prin pivoţi şi fuzete.La remorcile cu peridoc osia este executată din ţeava de oţel de calitate, având sudate la capete cepuri şi talerele saboţilor de frână.În cazul remorcilor cu mecanism de direcţie la capetele osiei se găsesc furcile pivoţilor. Fuzetele se rotesc în plan orizontal în jurul pivoţilor.Butucul cu tamburul, două piese distincte formează un bloc, asamblarea făcându-se prin intermediul a 8 şuruburi. Butucul, executat din oţel turnat, are două lăcaşuri pentru rulmenţii conici cu role. Montarea ansamblului butuc-tambur pe fuzetă se face cu mare atenţie, atât la ordinea de aşezare a semeringurilor şi a rulmenţilor, cât şi a jocurilor recomandate La presarea rulmenţilor pe ax, se va urmări ca aceştia să culiseze până în poziţia de capăt, pentru că altfel vor apărea jocuri foarte mari cu consecinţe nefaste. Semeringurile să fie în perfectă stare, fără ciupituri, cu manşeta neuzată şi arcul de strângere a manşetei întreg. în caz contrar, în teren, va pătrunde apa spre rulmenţi şi aceştia vor rugini. Întregul spaţiu interior al butucului, rămas liber se umple cu vaselină de calitate, dar fără să se exagereze, deoarece manşetele de cauciuc se pot rupe.Reglarea jocului pentru rulmenţii conici se face cu roata demontată, axa suspendată pe un suport şi în această situaţie se strânge piuliţa de pe fuzetă cu putere, rotind permanent tamburul. Se simte la mână cum treptat rotirea devine mai greoaie şi cu o uşoară tendinţă de blocare. În această poziţie se bate în butuc cu un ciocan de cauciuc. Dacă jocul la rulmenţi creşte, lucru sesizabil la rotirea tamburului, înseamnă că rulmenţii nu s-au aşezat încă corect în lăcaşuri şi în acest caz se reia strângerea după care se slăbeşte piuliţa cu 60 de grade, urmărindu-se practic ca una din laturile hexagonului să ocupe poziţia celei vecine şi se asigură piuliţa. La final, rotirea tamburului trebuie să fie uşoară şi fără blocări. O strângere prea puternică sau un joc mare duc la distrugerea rulmenţilor.Se recomandă ca la primul drum să se verifice temperatura butucului. încălzirea sa excesivă indică un reglaj prost al jocului. Toate reglajele descrise se vor face cu saboţii de frână strânşi.Pe talere se găsesc toate elementele de frânare, saboţi, arcuri, mecanism de reglare. Pentru o reglare corectă a

frânelor este bine să se apeleze la un mecanic auto, deoarece operaţia implică o oarecare experienţă. Nituirea ferodourilor pe saboţi, montarea saboţilor pe talere, reglarea jocurilor la saboţi pentru ca toate frânele să lucreze egal, nu sunt operaţii la îndemâna oricui. În cazul în care jocurile sunt prea mici sau saboţii se blochează, roţile merg frânate. Are loc distrugerea ferodourilor, topirea vaselinei de la rulmenţi şi în scurt timp griparea lor. Un joc prea mare reduce eficienţa frânării.Pe osie se găsesc montaţi unul sau doi cilindri de frână de tipul cu o singură cameră. La frânare, tija cilindrului de frână acţionează cu forţa asupra unor pârghii şi tije care transmit mişcarea la camele ce împing saboţii pe pereţii tamburului şi astfel roata este frânată. întreg acest lanţ cinematic trebuie verificat periodic şi întreţinut corespunzător.În cazul remorcilor cu mecanism de direcţie cilindrii de frână sunt plasaţi la roţi şi cinematica frânei diferă faţă de cazul precedent.

Puntea din spatePuntea din spate este în mare măsură asemănătoare cu puntea din faţă de la remorcile cu peridoc, diferenţa fiind în special la dimensiunea cilindrilor de frână.Elementul cel mai important în cazul celor două punţi îl constituie ecartamentul roţilor Un ecartament mic şi un centru de greutate plasat mai sus conduce la o instabilitate în teren accidentat sau în curbe şi invers Sunt preferate ecartamente între 1800 şi 2000 mm.

fig.5 Dimensiuni pavilion apicol

În fig. 5 au fost ilustrate două cazuri:a) O remorcă cu un ecartament mic de 1500 mm cu dispunerea stupilor pe trei nivele,la o curbă la stânga, sub acţiunea forţei centrifuge, prin deformarea arcurilor din dreapta şi a pneurilor caroseria se înclină şi deplasează centrul de mase spre roţile din dreapta. Forţa centrifugă creează un moment de răsturnare care poate fi mai mare decât momentul dat de greutatea remorcii şi în acest caz remorca se va răsturna. Condiţia de stabilitate a remorcii este îndeplinită în cazul în careG x -1 > Fc x -3unde G - greutatea remorcii, Fc - forţa centrifugă, -1 şi -3 - distanţe raportate la centrul de mase.Pentru ca inegalitatea de mai sus să existe permanent este obligatorie:- Descărcarea pe cât posibil a etajelor superioare şi astfel se coboară centrul de mase (scade -3 şi creşte -1).Menţinerea presiunii ridicate în pneuri.

Viteza de rulare în curbe să fie mică.b) Remorca are un ecartament mare, de 2000 mm, şi dispunerea stupilor se face pe două nivele. Centrul de mase se află mai jos şi în acest caz inegalitatea celor două momente creşte în favoarea stabilităţii.Cele constatate anterior ne obligă să alegem un tip de remorcă cu un ecartament mare iar soluţia adoptată la dispunerea stupilor să asigure o plasare a centrului de mase cât mai jos.Se atrage atenţia în mod deosebit că nu se admit modificări sau intervenţii majore în structura punţilor, care trebuie să fie originale.

ProţapulProţapul remorcii face legătura cu vehiculul trăgător şi asigură tracţiunea şi direcţia. Este o construcţie sudată din profile de tablă îndoită formată din doi tiranţi dispuşi în formă de săgeată şi una sau mai multe traverse sudate care-i măresc rezistenţa. În partea din faţă se află inelul de tracţiune ce poate fi demontabil sau sudat şi este executat din oţel forjat. Este obligatorie păstrarea formei iniţiale a inelului, fără schimbarea soluţiei originale. Diametrul interior poate fi 40 sau 55 mm.În cazul în care interiorul inelului se ovalizează exagerat se recurge la înlocuire. Unele inele au la interior o bucşă de uzură ce poate fi înlocuită.La capătul opus proţapul este articulat cu puntea din faţă prin intermediul a două bolţuri cu diametrul de 25-30 mm. Acestea trebuie gresate periodic şi verificată siguranţa împotriva desprinderii lor accidentale. La verificarea tehnică periodică nu se admite funcţionarea cu bolţuri şi lagăre ovalizate sau cu proţapul deformat, suduri improvizate sau modificări artizanale.

DirecţiaRemorcile apicole pot avea direcţia cu peridoc sau cu mecanism paralelogram de direcţie. Cele mai practice sunt cele cu peridoc datorită manevrabilităţii ridicate, dar prezintă dezavantajul unei platforme mai ridicate, undeva pe la 1250-1350 mm, ceea ce ridică centrul de mase, lucru ce se poate compensa printr-o judicioasă organizare pe verticală. Remorcile din categoria doua au platforma mai joasă, aproximativ 1100 mm, dar se manevrează mai greu în spaţii înguste.Peridocul este format din două piese circulare, una fixă montată pe şasiu iar cealaltă mobilă pe un cadru ce aparţine punţii din faţă. Ele sunt suprapuse şi se pot roti una faţă de cealaltă datorită unor role sau bile. Sistemul trebuie întreţinut prin ungeri şi verificări periodice, deoarece o uzură sau defecţiuni majore pot duce la accidente grave.Mecanismul de direcţie cu paralelogram este întâlnit mai mult la remorcile agricole sau la remorci apicole care folosesc şasiul de la autocamioane. Are o construcţie clasică, leviere, pivoţi, bare de direcţie şi capete sferice de bară. Se vor urmări şi întreţine pivoţii cu bucşele lor, capetele de bară şi se va verifica la nevoie unghiul de convergenţă, care trebuie să aibă o valoare uşor negativă.Deschiderea în faţă a roţilor (unghi de convergenţă pozitiv) duce la încălzirea şi uzura rapidă a pneurilor. închiderea peste valoarea de 4-5 mm a roţilor are acelaşi efect. Jocurile existente în mecanismul de direcţie duc la uzuri neuniforme ale pneurilor din faţă şi la un mers şerpuit al remorcii.

SuspensiaPentru această categorie de remorci suspensia este asigurată de arcuri cu foi cu braţe egale. La un capăt arcul este articulat prin bucşă şi bolţ iar la celălalt capăt flotează fie cu patina, fie cu cercel în funcţie de sarcina remorcii originale arcurile au un număr mai mare sau mai mic, dar în general de 10 foi şi o secţiune a acestora în medie de 80x10 mm. Bineînţeles că pot avea şi alte valori.Deschiderea medie (distanţa între capete) are valoarea de 1000-i 100 mm. Arcurile mai lungi lucrează bine faţă de cele scurte care sunt mai rigide, dar săgeata lor este mai mare ceea ce ridică înălţimea platformei. O soluţie bună este dublarea arcului principal de pe fiecare roată cu un arc secundar, mai scurt, care intră mai târziu în funcţiune şi doar la suprasarcini. Se asigură astfel o protecţie a familiilor de albine pe un drum accidentat, dar şi menajarea saşiului la şocuri puternice.Din construcţie arcurile cu foi sunt proiectate pentru o sarcină maximă la care deformarea lor are o săgeată dată. Pentru a nu se depăşi această săgeată se montează tampoane limitatoare din cauciuc. Dacă arcurile se deformează cu vremea sau încărcarea remorcii este peste limită, remorca stă pe tampoane până la distrugerea

lor şi suspensia este scoasă din funcţiune. Există chiar pericolul ca arcurile să fie date peste cap şi roata să se blocheze pe şasiu.La remorcile auto construite mai pretenţios sunt prevăzute amortizoare şi bare antiruliu. Acestea asigură o stabilitate accentuată în teren accidentat sau în curbe, permiţând o rulare la viteză mai mare.RoţileRoata completă se compune din discul cu janta asamblată, cercul roţii, inelul de închidere şi anvelopa. Există o corespondenţă între jantă şi anvelopă în sensul dimensiunii lor, astfel că nu se poate monta pe o jantă decât anvelopa recomandată de fabrică.Remorcile apicole pavilionare derivă dintr-o remorcă originală căreia i-au fost aduse modificări. Cel care construieşte o astfel de remorcă trebuie să calculeze numărul de roţi necesare, în funcţie de încărcarea rezultată pe fiecare punte şi practic pe fiecare roată. Dacă încărcarea pe roata originală este în limitele normale se poate păstra aceeaşi anvelopă. Dacă încărcarea este mai mare se alege o anvelopă mai mare. în cazul remorcilor cu consola spate mare, încărcarea pe puntea din spate creşte şi va fi nevoie de roţi duble. în acest caz creşte însă şi rezistenţa la mers, simultan cu creşterea consumului de combustibil.Nu se recomandă utilizarea unor baloane mari în ideea amortizării mai bune a şocurilor deoarece în condiţii de ploaie şi noroi se intră uşor în regim de acvaplanare cu derapaje nedorite.Deşi o remorcă apicolă nu rulează mai mult de 2000 km într-un sezon, ceea ce ar însemna o durată mare de exploatare a anvelopelor (mulţi ani de zile), se întâmplă frecvent ca într-un singur sezon şi uneori la un singur drum să distrugem o anvelopă. Pentru a evita astfel de situaţii vă fac următoarele recomandări privind exploatarea corectă a pneurilor.

Factorii care influenţează durata de serviciu a pneurilor sunt:a. Presiunea de regim din pneu.Fiecare fabricant indică presiunea optimă de lucru în funcţie de tipul pneului, destinaţie şi regim de lucru. În tabelul anexat sunt redate pentru diferite tipuri uzuale caracteristicile tehnice între care apare şi presiunea de regim în funcţie de încărcare.Subpresiunea distruge rapid pneul, deoarece straturile de cord şi pelicula de cauciuc ce le acoperă suferă deformaţii mari cu degajări puternice de căldură locală. Au loc desprinderi ale stratului de cord cu ruperea acestuia, desprinderea straturilor carcasei, uzura avansată a benzii de rulare. Concomitent creşte mult consumul de combustibil. Practica rulajului cu pneuri în subpresiune pentru îmbunătăţirea confortului este profund dăunătoare.Suprapresiunea provoacă uzura pe coama pneului datorită deformării sale în zona benzii de rulare. Din acelaşi motiv apar şi crăpături în canalele profilului şi treptat apa şi nisipul vor pătrunde la straturile de cord cu urmările previzibile. Contactul cu obstacolele din drum va fi mai dur, cu urmări nedorite asupra benzii de rulare, iar confortul la drum scade.b.Sarcina de încărcare.Încărcarea peste sarcina admisă de fabrică, chiar în condiţiile unei presiuni normale duce la aplatizarea pneului în zona de contact cu drumul. Efectele resimţite de pneu sunt cele de la punctul "a" cumulate, iar efectul distructiv este mai rapid.c. Viteza şi temperatura.Cu cât viteza creşte, deformările straturilor de cord cresc în frecvenţă iar disiparea căldurii se face mai greu. în această situaţie distrugerea pneului este mai rapidă. Dacă temperatura mediului ambiant ca şi a căii de rulare este ridicată, toate efectele menţionate la punctele "a" şi "b" se accelerează. Este greşită practica de a se dezumfla pneurile atunci când ele se încălzesc şi devin mai rigide.Presiunea în pneu se realizează înainte de cursă, la rece, fără încărcătura suplimentară şi nu se mai corectează pe traseu. Dacă temperatura pneurilor a crescut prea mult, se va opri pentru răcire. Temperatura limită la care omul poate suporta un contact prelungit cu palma pe un corp cald este de aproximativ 65°C. Dacă la control se constată depăşirea acestei temperaturi se recomandă oprirea imediată. Este de preferat o staţionare scurtă, programată, decât una mai lungă, forţată de explozia pneului.d. Montarea şi demontarea.Cu ocazia diferitelor intervenţii pneul se demontează de pe jantă. Operaţia trebuie făcută cu grijă şi cu scule adecvate, fără deteriorarea talonului. Se va evita pătrunderea în interiorul pneului de corpuri străine sau noroi,

care în timp vor distruge camera.Foarte mare importanţă are împerecherea roţilor mai ales când pneurile nu sunt noi. Este recomandat să se aibă în vedere tipul profilului, uzina furnizoare, dimensiunea şi gradul de uzură.Deşi rulajul nu este mare în decursul unui sezon, este bine ca la 4000-6000 km să se facă permutarea roţilor după una din schemele prezentate în fig. 6, mai ales la remorcile cu mecanism-paralelogram de direcţie. La permutare se schimbă roata cu totul, fără demontarea pneului.

fig.6 Schema de permutare a pneurilor la pavilionul apicol

e. Starea tehnică a remorcii.Unghiul de convergenţă prost reglat, o punte deformată, suspensia defectă, mecanismul de frânare defect, mecanismul de direcţie uzat, cu jocuri, o supraîncărcare, iată neglijenţe care pot scoate definitiv sau parţial din funcţiune, la o singură cursă uneori, un pneu. În cel mai fericit caz vor apărea uzuri tip dinte de ferăstrău. În timpul mersului se vor auzi lovituri sacadate la contactul cu asfaltul, lovituri receptate defavorabil de rulmenţi.f. Modul de conducere.Pe drumurile cu gropi sau piatră se va reduce vitezadeplasare deoarece şocurile primite de pneu vor grăbi uzura sau chiar distrugeri locale, în curbe viteza va fi adecvată. în fig. 1 din articolul precedent este reprezentată forţa rezultantă "R" a celor două forţe, "G" şi "Fc" care are tendinţa de a descălţa pneul de pe jantă. Cu cât viteza creşte cu atât efectul se amplifică.g. Condiţiile de drum şi mediu.Rulajul se poate face pe asfalt, beton, pavaj,drum pietruit, piatră mişcătoare, drum neamenajat. în ordinea de mai sus creşte şi uzura pneului, astfel că ultimele situaţii reduc la jumătate durata de viaţă a unui pneu. Dacă se mai adaugă şi condiţiile meteo defavorabile, ploi şi noroi, deteriorarea se accentuează.La staţionar, se recomandă acoperirea roţilor cu prelate de culoare deschisă, cartoane sau frunze, deoarece razele ultraviolete duc la o îmbătrânire rapidă a cauciucului.h. Contactul cu substanţe chimice şi petrochimice.Dacă pe una din roţi se scurge un produs petrolier sau se rulează într-o zonă cu astfel de produse pe carosabil, se procedează la curăţirea mecanică mai ales a canalelor profilelor până dispare orice urmă de petrol. Dacă pneul vine în contact cu produse acide sau bazice se curăţă cu apă din abundenţă.În tabelul următor sunt prezentate o serie de tipuri de anvelope recomandate pentru remorci şi semiremorci. Primele 10 tipuri sunt anvelope reşapate la care s-au utilizat anvelope originale de firmă, Good-Year, Firestone, Michelin, Fulda, uzate. Calităţile tehnice ale unor astfel de anvelope sunt apropiate de cele noi, originale, dar preţul este la jumătate. Se recomandă să se respecte întocmai recomandările de fabrică privind presiunea de lucru. Personal folosesc de multă vreme anvelope reşapate la autoturismele de la societatea mea, cu rezultate excelente, astfel că le recomand cu toată încrederea.

Instalaţia de frânareReproduc integral descrierea şi recomandările făcute de IMU Medgidia în notiţa tehnică pentru remorcile proprii. Remorca este prevăzută cu o instalaţie de frânare pneumatică cu o singură conductă principală pe principiul frânei cu depresiune pe conducta principală.Comanda frânării se realizează din cabina conducătorului tractorului prin apăsarea pedalei de frână. Sistemul de frânare dă posibilitatea de reglare a presiunii în cilindri de frână, astfel încât momentul de frânare realizat de saboţi prin frecare pe tamburi să nu depăşească cuplul roţilor şi deci să nu se producă patinarea remorcii pe calea de rulare, evitând astfel uzura neuniformă şi prematură a anvelopelor.Întrucât în timpul procesului de frânare, datorită forţelor dinamice, osia din faţă este încărcată iar osia din spate parţial descărcată, cilindrul de frânare din faţă are diametrul mai mare decât cilindrul de frânare din spate.Pentru a se obţine un reglaj corect, în circuitul aerului din faţă este introdus un regulator de presiune suplimentar.Începerea frânării roţilor din spate ale remorcii trebuie să se realizeze înaintea începerii frânării roţilor din faţă, iar începerea frânării remorcii trebuie să fie înaintea începerii frânării autovehiculului tractor, astfel încât după frânare, autotrenul să rămână întins.Frânarea la staţionare, în pantă, cu autotrenul cuplat, se realizează pe roţile din spate prin acţionarea manuală a dispozitivului de frânare.La staţionarea singulară a remorcii, în afară de frânarea pe roţile din spate trebuie realizată şi frânarea roţilor din faţă prin apăsarea în jos a proţapului.Elementele constructive ale instalaţiei de frânare sunt indicate în schema cinematică alăturată şi sunt următoarele:- semicuplele asamblate SC1 şi SC2; filtrul decantor F; inversorul I; regulatorul de sarcină RS; regulatorul de presiune RP; rezervorul de aer R; conductele de legătură şi armăturile C.

Semicuplele asamblate realizează legătura sistemului de frânare a remorcii cu sistemul de frânare a tractorului.Filtrul decantor purifică aerul care pătrunde în circuitul instalaţiei de frânare.Regulatorul de sarcină reglează presiunea din camerele de frână în funcţie de sarcina remorcii, astfel încât momentul de frânare realizat de frecarea saboţilor pe tamburi să nu depăşească momentul exterior, pentru a nu se produce patinarea roţii pe calea de rulare în momentul frânării.Regulatorul de presiune este introdus în circuitul pneumatic al frânei roţilor din faţă şi are rolul de a realiza un reglaj suplimentar de presiune în camera de frânare faţă, datorită repartizării neuniforme a sarcinii pe cele două osii în momentul procesului de frânare. Are în acelaşi timp rolul de a întârzia frânarea roţilor din faţă ale remorcii în raport cu roţile din spate, pentru a evita atât tangajul cât deraparea spatelui remorcii de frânare.Inversorul are rolul de a inversa circuitul aerului în momentul apăsării pe pedala de frână, adică întrerupe circulaţia aerului între tractor şi rezervorul tampon al remorcii şi stabileşte legătura între rezervorul tampon şi camerele de frânare ale remorcii.Rezervorul de aer are rolul de a înmagazina aerul sub presiune pe care îl cedează camerelor de frânare în timpul procesului de frânare.Conductele de legătură şi armăturile asigură căile de acces a aerului între diferitele părţi ale sistemului de frânare.La staţionare în pantă sau la pastoral se recomandă folosirea a doua cale pentru blocarea uneia din roţile din spate.

Fig7. Instalaţia de frânare la pavilionul apicol

SC.1 Semicupla asamblatăSC.2 I InversorR Rezervorul de aerF Filtru decantorRS Regulator de sarcină RP Regulator de presiune Conducte de legătură şi armături

Instalaţia electrică de iluminare-semnalizareÎn acest articol este tratat ultimul capitol din fişa tehnică, ce se referă la dotarea remorcii apicole pavilionare cu propria instalaţie electrică necesară pentru a se marca atât prezenţa în trafic pe timp de noapte cât şi pentru semnalizarea manevrelor de frânare sau schimbare a direcţiei de mers.Remorcile apicole pavilionare au în general dimensiuni de gabarit apreciabile, care pe timp de zi sunt uşor de remarcat, dar care în timpul nopţii, când se fac deplasările în majoritatea cazurilor, trebuie foarte bine

semnalizate şi ca prezenţă în trafic dar şi ca dimensiuni. În acest sens este obligatorie montarea pe remorcă a unor lămpi cu specific auto şi a unor catadioptri.Efectuarea unor manevre de schimbare a direcţiei de mers sau a frânării precum şi starea de avarie este obligatoriu să fie semnalizată luminos cu ajutorul unor lămpi specifice. Tipul tuturor lămpilor, puterea becurilor, precum şi poziţia lor sunt precis stabilite prin norme şi sunt prezentate în planşa alăturată. Pentru o siguranţă sporită unele lămpi sunt dublate de catadioptri de diferite culori. De menţionat că trebuie respectate cu stricteţe datele din planşa prezentată, fără inovaţii, fără adaosuri şi fără lipsuri. Se recomandă utilizarea lămpilor auto inscripţionate cu «E 19» acestea fiind omologate în ţara noastră.Tensiunea de lucru a lămpilor este de 12 V şi în cazuri deosebite 24 V. O polaritate a lămpilor este conectată la masa metalică a remorcii, iar cealaltă polaritate este alimentată prin cablaj din cupru liţat, izolat în manta din polivinil. Secţiunea conductorului de cupru este dictată de intensitatea curentului din circuit precum şi de durata de folosire. Deoarece în timpul mersului au loc vibraţii sau frecări ale cablajului de părţile metalice cu pericol de scurtcircuit, cablajele sunt protejate prin matisare şi tunele de cable (conducte pozate pe şasiu sau caroserie).Conectarea electrică a remorcii la vehiculul trăgător se face printr-un racord flexibil şi o priză multipolară. Traseul racordului şi lungimea lui se va alege astfel încât la manevre să nu se producă întinderi sau chiar ruperea sa. în practică recomand ca la efectuarea manevrelor în locul de pastoral să se decupleze priza de la vehiculul trăgător deoarece virările sunt foarte ample şi pericolul ruperii racordului sunt mai mari. De asemenea recomand montarea pe remorcă a unei prize auto la care să se cupleze cel de al doilea capăt al racordului. La staţionare, la cules racordul se demontează şi se păstrează în cabină.Execuţia unei instalaţii electrice se va face doar de un electrician auto profesionist şi cu materiale în perfectă stare, pentru evitarea unor incidente nedorite.Recomand de asemenea ca în cabina remorcii să se găsească câteva becuri de schimb în caz de defecţiune precum şi siguranţele auto recomandate. Folosirea unor siguranţe majorate pot duce la incendierea instalaţiei şi chiar a vagonului.

Fig.8 Instalaţia de iluminare şi semnalizare la pavilionul apicol

Fig.8 Instalaţia de iluminare şi semnalizare la pavilionul apicol