Nuvela realist – psihologicăI.L.Caragiale – I.Slavici

Până la Caragiale nuvela atinsese momentul de maturizare artistică prin: „Alexandru Lăpuşneanul”, de C. Negruzzi, prin nuvelele cu caracter romantic şi realist ale lui Vasile Alecsandri, N. Filimon şi Al. Odobescu.

Epoca marilor clasici reprezintă momentul diversităţii tematice şi al desăvârşirii artistice în evoluţia nuvelei.- M. Eminescu – nuvela romantică de factură filosofică şi erotică- I. Creangă, I. L. Caragiale şi I. Slavici – nuvela realistă şi psihologică.

I. Creangă, încadrat în realismul popular, creează un anumit tip de nuvele:- nuvele fantastice - nuvela (povestiri) cu aparenţă realistă (mimetice).

Adevăraţii creatori ai nuvelei realist - psihologice sunt consideraţi I. L. Caragiale şi I. Slavici. În spirit realist, nuvelele celor doi scriitori se caracterizează prin:

La Caragiale: etapa nuvelelor tragice (1890 – 1898)- În vreme de război + drama „Năpasta”- O făclie de Paşte- Păcat

- omul nu mai e o rezultantă a acţiunii modelatoare a mediului social – istoric asupra unui fond originar – ca în comedii.- istoricitatea personajului rămâne o valoare aproape nulă – el nu are propria istorie internă.- experimentări naturaliste - ca mijloc de expresie foloseşte analiza psihologică

La I.Slavici: etapa nuvelelor – publicarea în 1881 a volumului „Novele din popor”Sunt caracterizate prin tematică variată:- evocarea satului transilvănean cu mentalitatea şi viaţa socială: - Gura satului - Pădureanca- rolul intelectualului în luminarea oamenilor: - Budulea Taichii - Popa Tanda- Procesul de dezumanizare în goana după bani:

- Moara cu noroc - Comoara

- în nuvele Slavici este reflexiv şi moralist, sancţionând fără cruţare, potrivit unei teze morale, lipsa măsurii, a cumpătului, a stăpânirii de sine („În stăpânirea de sine constă vieţuirea morală şi libertatea voinţei omeneşti”)- în „Moara cu noroc” şi „Comoara” Slavici urmăreşte, cu ajutorul analizei psihologice, efectul pe care îl are patima banului asupra unui om care are un fond cinstit.- având ca principal mijloc de expresie analiza psihologică, accentul cade pe realizarea personajelor. O să urmărim deci, să creăm un paralelism între:

- mijloacele specifice de realizare a personajelor la cei doi scriitori - contextul extern (mediul) în care evoluează- relaţii între personaje (din care va rezulta caracterizarea protagonistului)Textele pe care le vom urmări sunt:- I. L. Caragiale – În vreme de război (O făclie de Paşte)- I. Slavici – Moara cu noroc (Comoara)

Mijloace de realizare :

1

- nuvele realist – psihologiceÎncadrarea în curent:- realitatea este prezentată obiectiv (din perspectivă auctorială) - naraţiune la persoana III - personajele sunt prezentate într-o strânsă legătură cu mediul de viaţă- tipologii umane complexe (avarul)- scriitorul este – omniscient (ştie totul despre personajele sale de la naştere până la moarte)

- omnipotent (are o putere absolută asupra eroilor pe care îi aduce în scenă) - ubicuu (este prezent tot timpul în orice loc al acţiunii)

2

Mijloace de expresie: analiza psihologică3

AsemănăriCaragiale – În vreme de războicurentul – realismmijloace de expresie – analiză psihologicătematica – alienarea provocată de obsesia banului Structura compoziţională 3 capitole: desfăşurarea în ordinea cronologică a desfăşurării conflictului interiorcompoziţia echilibrată pe două planuri: - al realităţii - al visului care alternează.momentele subiectului se respectă Personaje complexe, verosimile, tipice (realiste) Hangiul Stavracheambele personaje pornesc în evoluţia lor de la aceeaşi premisă: dorinţa de înavuţire, setea de bani. în caracterizarea lor scriitorii folosesc în primul rând analiza psihologicălumea din nuvela „În vreme de război” este o lume creată în sufletul lui Stavrache pe care o proiectează şi în exterioranaliza se realizează pe fundalul imposibilităţii lui Stavrache de a distinge cele două planuri (real şi ireal) = acestea se confundă generând incertitudine şi tensiune crescândăinvestigaţia neliniştii, a obsesiilor, a spaimei lui Stavrache se face din perspectiva stării fiziologice şi psihologice, care se reflectă în gânduri, atitudini şi comportament

Celelalte personaje:Popa Iancu avocatulfetiţaStilul: se caracterizează prin sobrietatea şi concizia stilului, fără podoabe metaforice.

DeosebiriTematica:nuvelele lui Caragiale abordează o tematică structurată pe analiza unor factori genetici sau de rasă (O făclie de Paşte) care evoluează în declanşarea unor adevărate maladii - în spirit naturalistnuvelele lui Caragiale sunt mai diverse ca tematică: - nuvele – tragice - nuvele fantastice (inspiraţie folclorică)

Slavici – Moara cu noroccurentul - realismmijloace de expresie - analiză psihologică

tematica - dezumanizarea provocată de obsesia banului Structura compoziţională 17 capitole – ordonate cronologic după conflictul interior

compoziţia unitară – construcţia simetrică – dată de începutul şi sfârşitul nuvelei cu vorbele bătrâneimomentele subiectului se respectă Personaje complexe, verosimile, tipice (realiste) Hangiul Ghiţăambele personaje pornesc în evoluţia lor de la aceeaşi premisă: dorinţa de înavuţire, setea de bani.în caracterizarea lor scriitorii folosesc în primul rând analiza psihologicăSlavici este un observator nepărtinitor, personajele evoluează în funcţie de propriul destinaccentul pus pe portretul moral, alcătuit din trăsături contradictoriicaracterizarea rezultă din fapte şi întâmplări şi cu ajutorul analizei psihologice ce rezultă din monolog şi din sondajul autoruluiprotagonistul are un destin tragiceste un caracter slab, neputând să reziste tentaţiei banuluianaliza urmăreşte transformarea omului cinstit, liniştit, într-un ins cuprins de sentimentul nesiguranţei cu efecte devastatoare în plan psihic Celelalte personaje: Ana, Lică Sămădăul, bătrânaStilul: se caracterizează prin sobrietatea şi concizia stilului, fără podoabe metaforice.

Slavici limitează universul tematic la evenimentele petrecute în lumea satului, urmăreşte mutaţiile pe care le au vieţile eroilor săi în concepte diferite: legate de marile evenimente din lumea satului, de viaţa socială sau de patima banuluisubiectul nuvelei „Moara cu noroc” este preluat din lumea satului şi ilustrează tezele lui Slavici privitoare la moralitate

4

ale căror întâmplări se petrec în medii diverse: de la lumea satului la mahalaua bucureşteană a secolului trecut- nuvelele lui Caragiale se deosebesc şi prin caracterul scenic al demersului epic:în nuvele planul autorului alternează cu cel dialogat (important în analiza personajelor)se creează impresia unui joc al măştilor: Stavrache se preface a fi un frate iubitor; se produce o permanentă schimbare de roluri: Stavrache devine duhovnic la începutul nuvelei pentru ca apoi să înnebunească şi să „cânte popeşte”influenţe naturalistepersonajul central este creat în manieră naturalistă- naturalismul – curent literar desprins din realism; caracteristici: opera literară trebuie să fie o copie fidelă a realităţii, să ilustreze toate aspectele ei, mai cu seamă pe cele mai dure, surprinse în imagini frapante, adeseori violente: mizeria, suferinţele, maladiile devin teme predilecte ale prozei naturaliste- personajul lui Caragiale este construit prin secvenţe de factură naturalistă: - obsesia se instalează treptat, personajul are viziuni chinuitoare - starea obsesională este ilustrată prin descrierea amănunţită a halucinaţiilor în care sunt inserate elemente care au generat boala - evoluţia personajului de la sentimentul de vină la teama devoratoare este ilustrată prin gesturi şi atitudini abia schiţate - concentrarea frământărilor în replica: „Gândeai c-am murit, neică?” - descrierea amănunţită a simptomelor bolii, imaginile penetrante de coşmar, prezentarea treptată a degradării – sunt metode ce ţin de construcţia naturalistă a personajului - deznodământul este concentrat în jurul stărilor clinice, urmărit în detalii groteşti: contracţii musculare, expresia împietrită, repeziciunea şi violenţa mişcărilor, spuma roşie care-i acoperă gura – studiu de caz

Slavici este cel care deschide seria scriitorilor ardeleni (Agârbiceanu, Rebreanu, Titus Popovici) - direcţia realismului socialel îşi propune să realizeze un tablou real şi autentic al satului ardelenescproza sa are ca trăsături esenţiale spiritul moralizatordeci la eroii lui Slavici găsim altă origine a dorinţei de înavuţire; aflată în mecanismele după care funcţionează satul: pentru ţăran, averea este echivalentul prestigiului şi al onoarei, ea dând echivalentul muncii şi al strădaniei sale de gospodar, este un criteriu al valorii umane- problema setei de înavuţire, deci a dorinţei de ascensiune socială se pune la eroii lui Slavici în raport cu firea acestora şi cu morala- Ghiţă este un om slab, nepotrivit pentru a ajunge la dorinţa sa- Slavici analizează remarcabil momentul de tensiune din sufletul eroului, când se simte nehotărât, tras în direcţii contrare de forţe potrivnice şi la fel de puternice- în „Comoara” este evidentă teza moralizatoare că banii îngropaţi în pământ, comorile, aparţin diavolului şi nu aduc fericire- în „Moara cu noroc„ apare aceeaşi idee a banilor nemunciţi într-o serie de fapte care duc la ciocnirea dramatică a mai multor caractere şi la moartea tragică a eroilor- personajele lui Slavici sunt mai numeroase, individualizate prin trăsături contrastante – în spirit romantic – lucru ce nu se întâmplă la Caragiale- cele două figuri autentice: Lică şi Pintea exteriorizează, în plan etic, lupta din sufletul hangiului Ghiţă

5

Ştefan Cazimir remarcă la Caragiale şi Delavrancea, spre deosebire de Slavici „predilecţia ambilor prozatori pentru personaje cu statut de izolare, pentru figuri aflate în dezacord pronunţat cu mediul până la ruperea totală de acesta.”

6