O ANALIZĂ A STRUCTURII ȘI PERFORMANȚEI … teze doctorat...Page 2 of 40 Page | 2 3.9.2.4 Analiza eșantionului de operatori din Județul Alba 124 3.9.3 Județul Suceava 127 3.9.3.1

O ANALIZĂ A STRUCTURII ȘI

PERFORMANȚEI PIEȚEI ECOLOGICE ÎN

ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2012-2014

REZUMAT TEZA DE DOCTORAT

Drd. Adina Roxana Munteanu

Coordonator Științific: Prof. Univ. Dr. Roxana Sârbu

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

Şcoala Doctorală de Administrarea afacerilor

Page 1 of 40

Page | 1

CUPRINS

Lista Figurilor 4

Lista Tabelelor 8

Lista Abrevierilor 10

INTRODUCERE: SCOPUL CERCETĂRII 11

Contextul cercetării 11

Întrebarea de cercetare 12

Ipoteze și limitări 15

Metodologia de cercetare 15

Contribuțiile de cercetare 16

Contribuțiile academice ale prezentului studiu 17

Contribuțiile practice ale prezentului studiu 17

Structura tezei 18

Referințele capitolului 19

CAPITOLUL 1: AGRICULTURA ECOLOGICĂ: DEFINIȚII, RISCURI ȘI BENEFICII 20

1.1 Definițiile agriculturii ecologice 20

1.2 Standardele agriculturii ecologice în lume 24

1.3 Beneficiile agriculturii ecologice 35

1.4 Riscurile agriculturii ecologice și măsurile de reducere ale acestora 37

1.5 Studiu de caz: cadru de evaluare a riscurilor în vederea reducerii acestora pentru o

platformă de tranzacționare online 46


CAPITOLUL 2: SISTEMUL DE CERTIFICAREA DE TERȚĂ PARTE (CTP)ÎN PIAȚA

ECOLOGICĂ 58

2.1 Sistemul de CTP 59

2.2 Critici și măsuri de îmbunătățire ale sistemului de CTP 61

2.2.1 Organisme de acreditare și certificare 65

2.3 Particularitățile sistemului de CTP în UE 66

2.4 Beneficiile și restricțiile certificării ecologice 72


CAPITOLUL 3: PIAȚA ECOLOGICĂ ÎN ROMÂNIA 84

3.1 Privire de ansamblu asupra pieței ecologice în România 85

3.2 Procesul de certificare ecologică pentru un operator român 88

3.3 Metodologia cercetării de piață 95

3.4 Evoluția numărului de operatori ecologici în România 96

3.5 Tipuri de entități juridice ale operatorilor ecologici în România 98

3.6 Distribuția geografică a operatorilor ecologici în România 101

3.7 Operatorii ecologici după OIC în perioada 2012-2014 109

3.8 Permanența operatorilor în sistem în perioada 2012-2014 112

3.9 Analiza operatorilor ecologici în județe selectate în perioada 2012-2014 115

3.9.1 Note metodologice 119

3.9.2 Județul Alba 120

3.9.2.1 Operatori pe tipuri de entități legale 121

3.9.2.2 Remanența operatorilor în sistem 122

3.9.2.3 Operatori după OIC 123

Page 2 of 40

Page | 2

3.9.2.4 Analiza eșantionului de operatori din Județul Alba 124

3.9.3 Județul Suceava 127




3.9.3.4 Analiza eșantionului de operatori din Județul Suceava 132

3.9.4 Județul Bistrita Nasaud 134




3.9.4.4 Analiza eșantionului de operatori din Județul Bistrita Nasaud 139

3.9.5 Caras-Severin County 142




3.9.5.4 Analiza eșantionului de operatori din Județul Caras-Severin 146

3.9.6 Județul Cluj 149




3.9.6.4 Analiza eșantionului de operatori din Județul Cluj 153

3.10 Discuții și concluzii 155


CAPITOLUL 4: O ANALIZĂ DE BENCHMARKING PENTRU MAGAZINELE ONLINE DE

PRODUSE ECOLOGICE 161

4.1 Stadiul cunoașterii: selectarea criteriilor de benchmarking 161

4.2 Metodologie 165

4.3 Rezultatele analizei de benchmarking a magazinelor online din România 166

4.3.1 Descrierea eșantionului: Magazinele online din România 167

4.3.2 Sortimentul de produse 169

4.3.3 Comanda și politica de retur 170

4.3.4 Plata și livrarea 172

4.3.5 Website-uri prietenoase cu utilizatorul 174

4.3.6 Strategia de marketing online 176



CAPITOLUL 5: ANALIZA PANEL A COMPANIILOR ECOLOGICE DIN ROMÂNIA 186

5.1 Stadiul cunoașterii: Profitabilitea afacerilor ecologice 186

5.2 Stadiul cunoașterii: Măsurarea performanței afacerii 188

5.3 Metodologie: Analiza panel 190

5.3.1 Modelul de regresie fixed effects 193

5.3.2 Procesarea datelor analizei panel 194

5.4 Descrierea eșantionului de companii ecologice 197

5.5 Rezultate: Modele de performanță a afacerii 204

5.5.1 Variabilă dependentă: Retabilitatea activelor 205

Page 3 of 40

Page | 3

5.5.2 Variabilă dependentă: marja de profit216

5.5.2.1 Relevanța naționalității capitalului asupra performanței 221

5.5.2.2 Relevanța stadiului certificării asupra performanței 223

5.5.2.3 Relevanța tipului de activitatea asupra performanței 230



CONCLUZII FINALE 248

CERCETĂRI VIITOARE 258

LISTA REFERINȚELOR 260

Lista de figuri

Figura 1 Mind map-ul structurii de cercetare 14

Figura 1.1 1 Definiții multiple ale agriculturii ecologice 22

Figura 1.2 1 Logo-urile celor mai importante standarde discutate 26

Figura 1.2 2 Aria geografică a standardelor IFOAM 27

Figura 1.2 3 Aria geografică a standardului USDA National Organic Program 28

Figura 1.2 4 Aria geografică a standardului UE 31

Figura 1.2 5 Aria geografică a standardului BioSuisse 34

Figura 1.2 6 Aria geografică a standardului Natureland 35

Figura 1.5 1 Zone de risc ale unei platforme online de tranzacționare a produselor agricole

ecologice 48

Figura 1.5 2 Cadru de evaluare a riscurilor pentru producătorii ecologici 50

Figura 2.1 1 Structura de bază a procesului de certificare 60

Figura 2.3 1 Structura procesului de certificare in UE 67

Figura 2.3 2 Logo-urile organismelor de accreditare 70

Figura 2.3 3 Nivelurile standardelor – un exemplu din piața ecologică din România 71

Figura 2.3 4 Procesul de acreditare al RENAR (adaptare) 72

Figura 2.4 1 Răspunsurile cu privire la acceptarea certificării de grup în UE de către părțile

interesate 76

Figura 2.4 2 Răspunsurile cu privire la acceptarea certificării de grup în UE per țară 77

Figura 3.1 1 Suprafețele cultivate ecologic în România 86

Figura 3.2 1 Pașii procesului de certificare ecologică 89

Figura 3.2 2 Operatori după OIC 2012- 2014 94

Figura 3.4 1 Operatori ecologici în România în perioada 2006- 2014 96

Figura 3.6 1 The GDP per capita per county in euros in România in 2014 102

Figura 3.6 2 Distribuția geografică a operatorilor ecologici în România în 2011 107




Figura 3.7 1 Organic Operatori după OIC 2011-2014 110

Figura 3.7 2 Migrația operatorilor de la OIC-uri între 2012-2014 111

Figura 3.8 1 Operatori ecologici după an de certificare 114

Figura 3.9 1 PIB-ul per capita în euro în regiunile de dezvoltare între 2010-2015 118

Figura 3.9 2.Rata șomajului în regiunile de dezvolatre între 2010-2015 118

Page 4 of 40

Page | 4

Figura 3.9 3 Rata șomajului în județul Alba 120

Figura 3.9 4 PIB-ul per capita în județul Alba 120

Figura 3.9 5 Remanența operatorilor ecologici în SAE în județul Alba 122

Figura 3.9 6 Operatorii ecologici după OIC în județul Alba între 2012-2014 123

Figura 3.9 7 Suprafețele cultivate în agricultura convențională în județul Alba între 2010- 2014

126

Figura 3.9 8 Rata șomajului în județul Suceava 127

Figura 3.9 9 PIB-ul per capita în județul Suceava 127

Figura 3.9 10 Remanența operatorilor ecologici în SAE în județul Suceava 129

Figura 3.9 11 Operatorii ecologici după OIC în județul Suceava între 2012-2014 131

Figura 3.9 12 Suprafețele cultivate în agricultura convențională în județul Suceava între 2010 -

2014 133

Figura 3.9 13 Rata șomajului în județul Bistrita Nasaud 135

Figura 3.9 14 PIB-ul per capita în județul Bistrita Nasaud 135

Figura 3.9 15 Remanența operatorilor ecologici în SAE în județul Bistrita 137

Figura 3.9 16 Operatorii ecologici după OIC în județul Bistrita Nasaud între 2012-2014 138

Figura 3.9 17 Suprafețele cultivate în agricultura convențională în județul Bistrita Nasaud între

2010 - 2014 140

Figura 3.9 18 Rata șomajului în județul Caras Severin 142

Figura 3.9 19 PIB-ul per capita în județul Caras Severin 142

Figura 3.9 20 Remanența operatorilor ecologici în SAE în județul Caras-Severin 144

Figura 3.9 21 Operatorii ecologici după OIC în județul Caras-Severin între 2012-2014 145

Figura 3.9 22 Suprafețele cultivate în agricultura convențională în județul Caras-Severin între

2010- 2014 147

Figura 3.9 23 Rata șomajului în județul Cluj 149

Figura 3.9 24 PIB-ul per capita în județul Cluj 149

Figura 3.9 25 Remanența operatorilor ecologici în SAE în județul Cluj 151

Figura 3.9 26 Operatorii ecologici după OIC în județul Cluj între 2012-2014 152

Figura 3.9 27 Suprafețele cultivate în agricultura convențională în județul Cluj între 2010 - 2014

154

Figura 3.10 1 Cota de piață a primelor 3 OIC-uri în primele 5 județe 156

Figura 4.1 1 Criterii pentru încrederea acordată unui website 165

Figura 4.3 1 Locațiile magazinelor fizice ale companiilor din eșantion 167

Figura 4.3 2 Anul înființării companiilor din eșantion 168

Figura 4.3 3 Anul deschiderii magazinelor online 168

Figura 4.3 4 Scorurile obținute de magazinele online: sortimentul de produse 169

Figura 4.3 5 The Minimum value order accepted for the placement of an order 171

Figura 4.3 6 Scorurile obținute de magazinele online: payment & delivery 172

Figura 4.3 7 Scorurile obținute de magazinele online: user-friendliness 174

Figura 4.3 8 Profilul magazinelor online: user friendliness 175

Figura 4.3 9 Profilul magazinelor online: online marketing strategy 179

Figura 4.3 10 Page rank-ul website-urilor din eșantion 180

Figura 4.3 11 Scorul după page rank - % din cel mai bine clasat 180

Figura 4.4 1 Intervalele de scor ale celor 50 de magazine online după criteriile non-financiare

182

Page 5 of 40

Page | 5

Figura 5.3 1. Variabilele din setul de date procesat în STATA 11 195

Figura 5.3 2 Statistică descriptivă pentru variable marjă de profit 195

Figura 5.3 3 Descrierea datelor folosing comanda summarize 196

Figura 5.3 4. Matricea de corelație a variabilelor independente 197

Figura 5.4 1 Histograma valorii activelor în 2014 199

Figura 5.4 2 Histograma valorii activelor în 2014- Detaliu pentru valoarea activelor mai mică decât

1 milion Euro 199

Figura 5.4 3 Valoarea activelor și numărul de angajați în 2014, exclusiv outlier-i 199

Figura 5.4 4 Histograma valorii capitalurilor pentru companiile din eșantion în 2014 199

Figura 5.4 5 Histograma valorii capitalurilor pentru companiile din eșantion în 2014– Detailii

pentru valori ale capitalurilor între 0 și 1 milion Euro 199

Figura 5.4 6 Numărul de angajați al companiilor din eșantion în 2014 200

Figura 5.4 7 Rata veniturilor per angajat pentru companiile din eșantion după numărul de angajați

201

Figura 5.4 8 Histograma valorilor capitalului de lucru în 2014 204

Figura 5.4 9 Histograma valorilor capitalului de lucru în 2014: detailiu pentru valori mai mici de

1 milion euro 204

Figura 5.4 10 Histograma valorilor datoriilor pentru companiile din eșantion în 2014 204

Figura 5.4 11 Histograma valorilor datoriilor pentru companiile din eșantion în 2014- detalii pentru

valori mai mici de 1 milion Euro 204

Figura 5.5 1 ROA calculat pentru companiile din eșantion 205

Figura 5.5 2 ROA calculat pentru companiile din eșantion: Detaliu pentru ROA < 300 205

Figura 5.5 3 Rezultate pentru Modelul ROA nr 1 208

Figura 5.5 4 P-values pentru Modelul ROA nr 1 209

Figura 5.5 5 Rezultate pentru Modelul ROA 2 210



Figura 5.5 8 Rezultate pentru Modelul ROA 5 – capital românesc 213

Figura 5.5 9 Rezultate pentru Modelul ROA 6 – capital străin 214

Figura 5.5 10 Marja profitului în eșantionul de companii 216

Figura 5.5 11 Marja profitului în eșantion: detalii pentru marja profitului între -20 și 20 216

Figura 5.5 12 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 1 218



Figura 5.5 15 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 4- capital românesc 221

Figura 5.5 16 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 5 – capital străin 222

Figura 5.5 17 Marja de profit pentru operatorii ecologici 223

Figura 5.5 18 Marja de profit pentru operatorii în conversie 223

Figura 5.5 19 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 6A, Status: ecologic 224

Figura 5.5 20 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 6B, Status: ecologic 225

Figura 5.5 21 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 6C, Status: ecologic 226

Figura 5.5 22 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 7A, Status: în conversie 227

Figura 5.5 23 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 7B, Status: în conversie 228

Figura 5.5 24 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 7C, Status: în conversie 229

Figura 5.5 25 Reprezentarea nr de ha cultivate ecologic 230

Page 6 of 40

Page | 6

Figura 5.5 26 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 8A, Tip: Producători 231

Figura 5.5 27 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 8B, Tip: Producători 232

Figura 5.5 28 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 8C, Tip: Producători 233

Figura 5.5 29 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 9A, Tip: Procesatori 234

Figura 5.5 30 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 9B, Tip: Procesatori 235

Figura 5.5 31 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 9C, Tip: Procesatori 236

Figura 5.5 32 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 10A, Tip:Comercianți 237

Figura 5.5 33 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 10B, Tip:Comercianți 238

Figura 5.5 34 Rezultate pentru Modelul marjei de profit nr 10C, Tip:Comercianți 239

Lista tabelelor

Table 1.2 1 Cele mai importante standarde ecologice din lume 25

Table 3.1 1 Schimburile comerciale cu produse agricole în perioada 2013- 2014 87

Table 3.2 1 OIC autorizate de în România între 2012-2015 92

Table 3.2 2 Cifrele de afaceri ale OIC-urilor din România între 2012-2014 93

Table 3.2 3 Cotele de piață a OIC-urilor între 2012-2014 93

Table 3.5 1 Operatorii ecologici după tipul entității legale între 2011-2014 100

Table 3.6 1 Top 5 județe după numărul de operatori ecologici în 2011 104




Table 3.9 1 Top 5 județe după numărul însumat de operatori ecologici în perioada 2012 - 2014

115

Table 3.9 2 Operatorii ecologici după tipul entității legale în județul Alba între 2011-2014 121

Table 3.9 3 Operatori ecologici by type of activities in Alba County in 2014 126

Table 3.9 4 Cele mai populare utilizări ale suprafețelor în eșantionul din județul Alba în 2014

126

Table 3.9 5 Dimensiunile suprafețelor ecologice în eșantionul din județul Alba în 2014 126

Table 3.9 6 Operatorii ecologici după tipul entității legale în județul Suceava între 2011-2014

128

Table 3.9 7 Operatori ecologici by type of activities in Suceava County sample in 2014 133

Table 3.9 8 Cele mai populare utilizări ale suprafețelor în eșantionul din județul Suceava în 2014

133

Table 3.9 9 Dimensiunile suprafețelor ecologice în eșantionul din județul Suceava în 2014

133

Table 3.9 10 Operatorii ecologici după tipul entității legale în județul Bistrita Nasaud între 2011-

2014 136

Table 3.9 11 Operatori ecologici by type of activity in the sample of Bistrita Nasaud County in

2014 140

Table 3.9 12 Cele mai populare utilizări ale suprafețelor în eșantionul din județul Bistrita Nasaud

în 2014 140

Table 3.9 13 Dimensiunile suprafețelor ecologice în eșantionul din județul Bistrita Nasaud în 2014

140

Page 7 of 40

Page | 7

Table 3.9 14 Operatorii ecologici după tipul entității legale în județul Caras-Severin între 2011-

2014 143

Table 3.9 15 Operatori ecologici by type of activity and organic status in Caras-Severin County

sample in 2014 147

Table 3.9 16 Cele mai populare utilizări ale suprafețelor în eșantionul din județul Caras-Severin

County în 2014 147

Table 3.9 17 Dimensiunile suprafețelor ecologice în eșantionul din județul Caras-Severin în 2014

147

Table 3.9 18 Operatorii ecologici după tipul entității legale în județul Cluj între 2011-2014

150

Table 3.9 19 Operatori ecologici by type of activities and organic status in in Cluj County sample

in 2014 154

Table 3.9 20 Cele mai populare utilizări ale suprafețelor în eșantionul din județul Cluj în 2014

154

Table 3.9 21 Dimensiunile suprafețelor ecologice în eșantionul din județul Cluj County în 2014

154

Table 3.10 1 Remanența operatorilor ecologici după tipul entității legale în 5 județe între 2011-

2014 157

Table 3.10 2 Dimensiunile suprafețelor ecologice în eșantionul județelor selectate în 2014 158

Table 4.3 1 Metode de plasare a comenzii oferite de magazinele online din eșantion 170

Table 5.5 1 Sumarul parametrilor de analiză panel pentru modelele ROA 215

Table 5.6 1 Sumarul parametrilor de analiza panel pentru modelele marjă de profit (1/2) 244

Table 5.6 2 Sumarul parametrilor de analiza panel pentru modelele marjă de profit (2/2) 245

Cuvinte cheie: piața ecologică; operator ecologic; România; certificare de terță parte

Adina Roxana Munteanu- A analiză a structurii și performanței pieței ecologice în românia în

perioada 2012-2014

Page | 2

Introducere

De-a lungul ultimilor ani a crescut interesul pentru produsele ecologice, atât din punctul de vedere

al consumatorilor cât și al producătorilor. Valoarea pieței ecologice din România pare a fi în

creștere dar sunt foarte puține estimări legate de volumul pieței. Din puținele estimări disponibile,

la nivelul anului 2008, consumul de produse ecologice a fost de aproximativ 1% din consumul

total de alimente în timp ce așteptările la acel moment erau ca aceste cifre să se dubleze până în

2013 (InfoMina, 2008). Alte estimări mai recente și oficiale pentru piața ecologică din România

nu sunt disponibile.

Principalele caracteristici ale pieței ecologice românești este că acesta este una destul de tânără,

majoritatea operatorilor (producători, procesatori, comercianți) fiind în primele etape de

dezvoltare. Piața se bazează în principal pe importurile de produse finale și exportul de materii

prime. Între timp consumatorii încep să fie din ce în ce mai conștienți de existența etichetelor

ecologice și a produselor certificate și de beneficiile acestora.

Dată fiind importanța sectorului agricol pentru economia națională dar și cea mondială și mai mult,

tendințele observate în agricultura ecologică, autorul consideră extrem de relevantă tematica

modelelor de afaceri și performanța afacerilor în acest domeniu. De accea se ridică întrebarea dacă

producătorii și procesatorii din România sunt performanți pe segmentul lor de piață și câștigă

suficient pentru a dezvolta și extinde afacerea lor.

Din perspectiva consumatorilor este clar că produsele ecologice au câștigat popularitate. În acest

context, există numeroase întrebări cu privire la modelele de afaceri ale operatorilor ecologici ce

trebuie să își găsească răspuns. De asemenea, tiparele care există în piață pot dezvălui tendințe

care trebuie luate în considerare în deciziile de afaceri viitoare.

În general, despre piața ecologică din România sunt foarte puține informații disponibile. Mai mult,

nu par a fi disponibile studii recente - fie academice sau analize la nivel de ramură economică,

efectuate de alte instituții de cercetare a pieței. Din sondajul inițial al literaturii de specialitate, nu

există studii care să răspundă la întrebările de cercetare propuse aici, în special în contextul

românesc. Această cercetare urmărește să furnizeze informații care lipses în acest moment în

literatura de specialitate dar și publicului larg.

Capitolul unul prezintă contextul și motivația cercetării și apoi definește în mod clar obiectivul și

domeniul de aplicare al cercetării, prezentând întrebarea de cercetare. În plus, oferă o scurtă trecere

în revistă a limitărilor și ipotezele de cercetare și a metodologiilor folosite.

Această teză vrea să răspundă la trei întrebări de cercetare. În primul rând, care sunt principalii

factori externi care influențează operatorii ecologici, luând în considerare: legislația, politicile și

reglementările guvernamentale, standardele ecologice și și organismele de inspecție și de


A analiză a structurii și performanței pieței ecologice în românia în perioada 2012-2014

Page | 3

certificare și piețele naționale și regionale (UE)? În al doilea rând, care sunt caracteristicile pieței

ecologice din România, inclusiv distribuția geografică și principalele tipuri de organizare juridică

a operatorilor ecologici? Și în al treilea rând, care este performanța economică a acestor operatori.

A treia întrebare s-a axat pe caracteristicile de performanță a magazinelor online care vând produse

ecologice în România și, de asemenea, asupra indicatorilor financiari ai unui eșantion de companii

certificate ecologic în perioada 2012-2014.

Schema programului de cercetare este prezentată în Figura 1, evidențiindu-se secțiunile principale

ale cercetării, pe partea dreaptă nivelul teoretic iar partea stângă perspectiva practică, inclusiv

colectarea și analiza datelor și rezultatele cercetării.

Figura 1 Structura programului de cercetare

Surcă: autor

În continuare vom urmări structura tezei, în special ne vom concentra pe cele mai relevante

rezultate obținute.

Capitolul 1: Agricultura ecologică: Definiții, Benefnicii și Riscuri

Pentru a înțelege mai bine conceptul de agricultură ecologică, pornim de la definiții. Apoi

continuăm să discutăm despre tipurile de riscuri caracteristice unei afaceri ecologice și apoi

investigăm măsurile de diminuare a riscurilor identificate. Ultima secțiune a capitolului este

dedicată unui studiu de caz referitor la un cadru de evaluare a riscurilor pentru o platformă

internațională de tranzacționare produse agricole ecologice.

În prezent, cele mai multe sisteme de certificare sunt private. Standardul față de care se emite

certificarea poate fi privat sau public iar organisme de inspecție și certificare care certifică și

auditează operatorii sunt organizate ca societăți comerciale sau organizații non-guvernamentale.

Practicile ecologice aduc beneficii, dar, implică și riscuri. Literatura de specialitate prezintă mai

multe tipuri de riscuri pe care o afacere ecologice le poate avea. Capitolul prezintă, de asemenea,

măsuri de atenuare pentru riscurile identificate.



Page | 4

Agricultura ecologică are ca principiu de bază sănătatea solului și managementul agroecologic,

interzicând utilizarea pesticidelor chimice și a îngrășămintelor, ce au efecte adverse pentru

sănătatea unamă dar și a ecosistemelor. Metodele de agricultura ecologice combină și cunoștințele

utilizatorului și tradiția cu inovația și știința.

Din aproximativ două milioane de fermieri certificați ecologic la nivel mondial, aproximativ 80%

sunt în țările în curs de dezvoltate: 34% în Africa, 29% în Asia și 17% în America Latină. În plus,

țările în curs de dezvoltare reprezintă 73% din suprafața de teren certificată ecologic este destinată

colectarării din natură și apiculturii. Nenumărați alți fermieri din țările în curs de dezvoltare aplică

practici de agricultură ecologică (din simplul motiv că nu își permit costul substanțelor chimice),

fără a fi certificate în mod oficial.

Beneficiile agriculturii ecologice

Această secțiune își propune să treacă în revistă cercetările științifice cu privire la efectele

agriculturii ecologice asupra mediului în comparație cu agricultura convențională. Cercetătorul

speră să realizeze o imagine mai realistă a contribuției agriculturii ecologice la o utilizare

judicioasă a resurselor din punct de vedere ecologic. Mai mult decât atât, vom arunca o privire la

impactul economic al unor astfel de practici.

În cuvinte simple, agricultura ecologică este un sistem agricol care produce recolte respectând în

același timp natura. Agricultura ecologică se bazează pe o serie de principii și practici concepute

pentru a minimiza impactul antropic asupra mediului, asigurând în același timp că sistemul agricol

operează pe cât de natural posibil. Un sistem agricol bazat pe această definiție pretinde a fi mai

prietenos cu mediul înconjurător și deci având mai puține efecte adverse decât agricultura

convențională.

În Uniunea Europeană procesul de producție ecologică este reglementat prin intermediul

Regulamentelor nr 834/2007 și nr 889/2008 ale Comisiei Europene. În plus, există reglementări

suplimentare de la instituțiile internaționale (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și

Agricultură (FAO), Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Națiunilor Unite) și asociații

sau organizații la nivel național (de exemplu Bio Suisse, Bioland, Demeter, Naturland).

Conform standardului ecologic, în UE (Comisia Europeană, 2014A) practicile agricole ecologice

tipice includ rotația culturilor, impun limite foarte stricte cu privire la pesticide chimice și utilizarea

îngrășămintelor sintetice, antibioticelor pentru animale, aditivilor alimentari și auxiliari

tehnologici și a altor factori de producție, recomandă valorificare resurselor locale (specii de plante

și animale, care sunt rezistente la boli și adaptate la condițiile locale), creșterea animalelor în

sistemele în aer liber cu libertate de mișcare și furajarea cu furaje ecologice, utilizarea unor practici

de creștere a animalelor adecvate diferitelor specii de animale.



Page | 5

În conformitate cu legislația UE (Comisia Europeană, 2014a), produsele alimentare pot fi marcate

ca fiind „ecologice“, în cazul în care cel puțin 95% din ingredientele lor sunt ecologice. Mai mult,

utilizarea organismelor modificate genetic (OMG) și a produselor fabricate din OMG-uri este încă

interzisă în producția ecologică în UE și produsele care conțin OMG nu pot fi etichetate ca

ecologice.

Riscurile afacerilor ecologice și măsuri de atenuare

În această secțiune vom investiga riscurile specifice agriculturii și comerțului cu produse

ecologice. Examinăm literatura de specialitate în scopul identificării stadiul actual al cunoașterii.

Enumerăm riscurile specifice agriculturii ecologice și mai precis cele aferente activității de comerț

cu materii prime ecologice, precum și măsurile care ar putea fi luate pentru a diminua riscurile

menționate.

Riscurile și evenimentele la nivel de fermă pot fi privite la nivel agregat de piață, iar micile

modificări ale ofertei agregate și a cererii de produse agricole pot duce la schimbări rapide sau

substanțiale ale prețurilor care, la rândul lor, afectează profiturile companiilor agricole.

Această secțiune conține un studiu de caz privind atenuarea riscurilor comerciale ale activității de

comerț cu materii prime ecologice pentru o platformă internațională de intermediere materii prime

ecologice care activează în mediul on-line. Orice tranzacție comercială are riscuri atașate.

Comercializarea produselor ecologice implică, în mod evident, un risc cum ar fi riscul de credit

sau riscul de calitate. În cazul particular al produselor ecologice există un grad de neîncredere în

piață ca urmare a diferitelor cazuri în care produsele etichetate și comercializate la prețuri

ecologice, nu au fost conforme din punct de vedere a calității ecologice. Cu intenții malevolente

sau din simpla ignoranță sau aplicarea greșită a procedurilor, unele materii prime ecologice

contaminate de-a lungul lanțului de valoare până devin produse finite. Prin urmare, cumpărătorii

- fie la nivelul consumatorului final al unei societăți - tind să nu aibă încredere în producători, până

la proba contrarie (adică rezultatele analizei calității susțin pretențiile de eco logic ale

producătorilor).

Rezultatele cercetării din perspectiva abordării Business-to-Business pe piața ecologică au legătură

cu experiența directă a cercetătorului pe piața internațională a tranzacțiilor ecologice. Acest lucru

se datorează unui acord de parteneriat cu o platformă de comerț internațional destinat exclusiv

materii prime ecologice (www.o-tx.com).

Studiului de caz face parte dintr-un proiect care a presupus optimizarea procedurilor de

tranzacționare și creștere a numărului de tranzacții încheiate. Studiul intern desfășurat în cadrul

platformei s-a axat pe evaluarea riscului producătorilor ecologic prin crearea unui sistem de

scoring care este prezentat în figura doi. Informațiile sunt colectate și apoi rezultatele sunt

introduse într-o grila de evaluare care generează un scor final pentru fiecare producător (vânzător).



Page | 6

Concluzia generală a acestei cercetări este că informațiile fiabile privind vânzătorii de materii

prime ecologice au un impact pozitiv asupra competitivității platformei de tranzacționare și duc la

creșterea număruilui de tranzacții. Mai mult, idea de a crea un rating pentru un anumit producător

este apreciată de utilizatorii platformei.

Figura 2 Cadrul de evaluare a riscului de producator in cadrul platformei de tranzactionare

Sursa: Munteanu (2014A)

Capitolul 2: Certificarea de terță parte

„Ecologic“ înseamnă în această teză „certificat ecologic“. Certificarea ecologică se referă la

eliberarea unui certificat de către un organism de inspecție și certificare pentru a dovedi că un

anumit operator se conformează unui anumit standard ecologic. Procesul de certificare aduce atât

beneficii cât și constrângeri pentru operatorii ecologici. Având în vedere că analizele care vizează

afacerile sunt dedicate operatorilor ecologici certificați, procesul de certificare și rolul

organismelor de certificare și inspecție este explicat în capitolul doi.

Ținând cont de creșterea rapidă și structurile relativ slab dezvoltate ale pieței de certificare precum

și lipsa de experiență a actorilor din piață, frauda pe piața ecologică are încă o probabilitate

semnificativă. Capitolul discută atât criticile aduse sistemului de certificare de terță parte cât și

măsurile de îmbunătățire prezente în literatura de specilitate și în practică.

În timp ce certificarea de terță parte este văzută ca un mecanism legitim de guvernare care impune

în mod eficient standardele, există încă unele aspecte problematice, cum ar fi: utilizarea de proxy-

uri pentru a verifica conformitatea, calitatea certificării este direct proporțională cu eficiența și

calitatea inspecției, efectul de reputație și măsurile de meta-control. Aceste aspecte sunt explicate

în capitolul doi.



Page | 7

Capitolul analizează în detaliu structura instituțională a sistemelor de certificare; analiza se

bazează în principal pe analogii din domeniul auditului financiar, dar recomandările propuse pot

fi ușor tranferate către sistemul de certificare de terță parte. Principalele puncte discutate sunt

mecanismele de audit orientate spre risc și stabilirea prețului certificării.

Particularitățile sistemului de certificare de terță pentru operatorii ecologici în UE

Această secțiune este dedicată particularităților presupuse de punerea în aplicare a sistemului de

certificare de terță parte în Uniunea Europeană, în contextul legislației UE pentru piața și operatorii

ecologici. Este prezentată legislația și sinteza procesului de certificare.

În UE, sistemul de certificare este reglementat

prin Regulamentul Comisiei Europene nr

834/2007. Conform acestui regulament,

sistemul de certificare al UE cuprinde următorii

actori: un organism de certificare de inspecție

și/sau certificare locală, un organism de

acreditare, o autoritate competentă la nivelul

statului membru și operatorii ecologici.

Organismul de certificare este organizația care

controlează conformitatea operatoriilor

ecologici cu reglementările ecologic ale UE.

Pentru o perspectivă vizuală, vă rugăm să

vizualizați Figura 2.3-1.

Figura 2.3-1 Stuctura certificării în UE

Source: own design

Beneficiile și constrângerile certificării ecologice

Secțiunea prezintă principalele beneficii și constrângerile implicate de certificarea ecologică, din

perspectiva operatorilor.

Un argument major pentru certificare ecologică este că permite producătorilor să acceseze piața

de nișă și să obțină prețuri premium. Cu toate acestea, prețurile premium nu sunt întotdeauna ușor

de obținut în cazul țărilor în curs de dezvoltare sau a micilor producători. De asemenea, este

relevant faptul că prețurile premium trebuie să acopere costuri mai mari de producție (în special

forța de muncă), precum și costurile de certificare și inspecție (Dankers and Liu, 2003).

Mai mult decât atât, subiectul certificării de grup este prezentat pe fondul dezbaterii cu privire la

introducerea acestui tip de certificare atât la nivel internațional și cât și în cadrul UE. Dezbaterea



Page | 8

vizează beneficiile acestui tip de certifcare și criteriile ca acest tip de certificare să păstreze garanția

de conformitate cu standardul.

O analiză în ceea ce privește suprafața certificată ecologic de producătorii români a fost realizată

pentru a investiga potențialul grup țintă pentru certificarea de grup. A fost analizat un eșantion de

4.989 de certificate ecologice, reprezintă 33% din certificatele ecologic valabile și recunoscute de

către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru anul 2013. Acest eșantion este compus

din 2.319 certificate care sunt emise pentru a confirma perioada de conversie. Pentru aceste

certificate informațiile referitoare la suprafața în perioada de conversie. Considerând 1,929

certificate care conțin informații referitoare la suprafața cultivată în sistem ecologic, 41% dintre

operatorii ecologici au certificat o suprafață de teren sub 5 ha, 31% dintre operatorii au certificat

între cinci și zece ha, 17% dintre operatorii au certificat între zece și 30 ha, 6% dintre operatorii

au certificat între 30 și 100 ha, iar restul de 5% din operatorii au certificat peste 100 ha. O analiză

mai detaliată a impactului potențial al certificării de grup pentru agricultura ecologică din România

a fost publicată în Munteanu (2014B).

Capitolul 3: Piața ecologică în România

Capitolului este dedicat analizei structurii pieței ecologice românești și începe cu prezentarea pe

scurt a abordarii teoretice a cercetării de piață și apoi prezintă în detaliu analiza datelor colectate.

Capitolul cuprinde evoluția numărului de operatori ecologici între 2011 și 2014, tipurile de entități

juridice certificate ecologic, precum și distribuția geografică a operatorilor. În cele din urmă,

capitolul evidențiază principalele rezultate ale unei analize aprofundate pentru cinci județe cu o

densitate relativ ridicată de operatori ecologici.

În primul rând, acest capitol discută unele aspecte teoretice ale cercetării de piață. O bună

informare a pieței este necesară pentru a lua decizii bune de afaceri. Cercetare de marketing este

un proces care își propune să ofere tipul de informații necesare pentru o decizie optimă. Un

manager ar putea avea nevoie să știe ce tipuri de produse / servicii noi pot aduce o anumită rata de

profit așteptată. Mai mult decât atât, cercetarea de marketing ar putea îmbunătăți produsele sau

serviciile actuale pentru a le face mai adecvate nevoilor și așteptărilor clienților.

Privire de ansamblu a pieței ecologica românești

În contextul acestui capitol, sensul termenului „piață ecologică“ se referă strict la produsele

etichetate ca fiind ecologice în conformitate cu prevederile legislației UE transpuse în legislația

națională. Operatorii români certificați ecologic reprezintă oferta națională pe piața analizată iar

importurile de produse certificate vor fi ignorate pentru acest moment.

În țări precum Danemarca, ponderea pieței ecologice în piața totală cu amănuntul ajunge la 7,2%,

în Austria 6%, iar în Franța 2% (Willer și Kilcher, 2012). Presupunând că România va urma acelaș



Page | 9

traseu ca celelalte țări din UE și ținând cont de potențialul agricol al țării, se poate concluziona în

acest moment că există un potențial semnificativ de creștere pe piața ecologică românească. Mai

mult, ținem cont că creșterea ofertei de produse ecologice la nivel național este corelată pozitiv cu

creșterea suprafaței de teren cultivată în condițiile agriculturii ecologic.

În România, conform datelor făcute publice de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

(MADR, 2015a), suprafața agricolă cultivată în regim ecologic a crescut constant din 2006,

ajungând la peste 301 mii ha în 2013 și 289 mii ha in 2014.

Procesul de certificare ecologică pentru un operator român

Orice producător, procesator sau comerciant înregistrat în România poate solicita certificarea

ecologică la orice Organism de Inspecție și Certifcare (OIC) autorizat în România sau în Europa.

Conform legislației UE, orice operator poate obține o certificare ecologic de la orice OIC autorizat

în UE dacă respectă standardul ecologic.

În 2014, în România existau 13 organisme de inspecție și certificare autorizate de MADR ca

autoritate competentă. Cele mai multe dintre aceste organisme de certificare, procesul de

certificare al unui operator este similar în termeni generali. Pentru a obține o certificare ecologică,

un operator trebuie mai întâi să contracteze un OIC. Operatorul și OIC-ul semnează un contract

și apoi operatorul începe adaptarea proceselor interne pentru a fi conforme cu cerințele

standardului ecologic (legislația UE).

Un mod de a evalua un OIC este după numărul de certificare emise. Liderul de piață pe întreaga

perioadă investigată în România este Ecocert (RO-ECO-007), urmat la o distanță semnificativă de

Ecoinspect (RO-ECO-008) și Ceres Happurg (RO-ECO-014).

Ecocert este lider de piață și după cifra de afaceri. Ecocert este o companie înregistrată din 2004

în București care este prezentă în toate cele 41 de județe din România. În 2014, 67% din

certificatele emise de Ecocert sunt pentru operatori din județel Alba, Cluj, Satu Mare, Caraș

Severin și Brasov.

Al doilea OIC după numărul de certificate emise, Ecoinspect este înregistrat din 2002 în Cluj-

Napoca. Are de asemenea o acoperire națională dar cu o prezență mai puternică în Bistrița Năsăud,

Mureș, Suceava și Sălaj (unde sunt emise 53% din certificatele din 2014).

Ceres Happurg GMBH Sucursala Iernut România este al treilea OIC pe piața românească după

numărul certificate ecologice emise. Are o prezență puternică în Bistrița Năsăud, Suceava, Caraș

Severin. Aceste județe totalizează 76% din certificatele emise pentru 2014. Acest OIC a fost

închisă ca filială a Ceres Happurg GMBH, la 28 noiembrie 2014 și înregistrată ca o companie



Page | 10

românească - Ceres Cert SRL (RO-ECO-024) în cursul aceluiași an. Operatorii ecologici români

nu au fost afectați de această modificare deoarece certificatele emise și-au păstrat valabilitatea.

Evoluția numărului de operatori ecologici

Această secțiune prezintă informațiile disponibile cu privire la evoluția numărului de operatori

ecologici în perioada analizată. Evoluția numărului de operatori certificați ecologic este interesantă

în perioada cuprinsă între 2006 și 2014 și este vizibilă în figura 3.4-1. Numărul total urmează o

tendință ascendentă, până în 2012, când au fost înregistrate mai mult de 15.500 operatori ecologici,

urmată de o tendință de scădere ușoară în 2013 și în 2014.

Figura 3.4 1 Operatori ecologici în România în perioada 2006- 2014

Sursă: MARD (2015, 2011) & date colectate

Se poate remarcat faptul că, după un nivel relativ constant între 2006 și 2010, începând cu anul

2011 există o schimbare semnificativă în trend. Mai mult, în 2011, comparativ cu 2010, există o

creștere semnificativă de mai mult de 300% a numărului de operatori ecologici.

Pentru perioada 2010-2011 și 2011-2012, se observă o creștere a numărului de operatori (300% și,

respectiv, 60%), cuplată cu o creștere relativ constantă a suprafeței cultivate ecologic (25% și

respectiv 26%). Această situație se explică prin faptul că mulți dintre operatorii nou certificați au

certificate zone foarte mici de teren. Această explicație este susținută și de o cercetare axată pe

impactul certificării de grup (Munteanu, 2014B).

Evoluția din 2010 este explicată prin introducerea subvențiilor pentru agricultura ecologică.

Începând cu 2010 fermierii ecologici au primit subvenții totale în valoare de 2 milioane de euro

iar pentru perioada 2012-2013 au fost alocate 7 milioane de euro. Agricultura ecologică continuă

3,409 3,834 4,1913,228 3,155

9,703

15,544 15,19414,470

0

2,000

4,000

6,000

8,000

10,000

12,000

14,000

16,000

18,000

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Nr operatori (date MADR)

Nr operatori (date colectate)

3 per. Mov. Avg. (Nr operatori (date MADR))



Page | 11

să primească sprijin în cadrul politicii agricole comune și în intervalul 2014-2020 dar 30% din

subvențiile primite de suprafață vor fi condiționate de luarea unor măsuri de mediu.

De asemenea, este important de remarcat faptul că, începând cu 2013, există o tendință de scădere

a numărului de operatori care continuă până în 2014. În 2013 se înregistrează o scădere de 2% față

de 2012. Mai mult decât atât, în 2014 tendința se accentuează ajungând la 7% în comparație cu

2013. Această tendință în sistemul de agricultura ecologică este cel mai probabil justificată de

faptul că unii operatori au considerat că subvențiile din partea guvernului nu a acoperit costurile

implicate de certificarea ecologică și nu au compensat scăderea producției din perioada de

conversie. Un alt aspect este cel legat de preț. Perioada de conversie implică o structură de prețuri

caracteristică

Producătorii ecologici din România pot fi clasificați în mai multe categorii după tipul de activitate:

producția vegetală (culturi), creșterea animalelor și activități mixte. Așa cum era de așteptat, aceste

categorii evoluează diferit în diferite regiuni ale țării corelat cu condițiile de relief și economie

locală. Această așteptare este confirmată și de analiza detaliată din capitolul trei.

În România sunt foarte puțini procesatori de produse ecologice (mai puțin de 1% din numărul total

al operatorilor certificați ecologic), iar acest lucru stă la baza dinamicii curente de pe piață:

materiile prime ecologice sunt exportate și produsele finite ecologice sunt importate.

Pe măsură ce piața ecologică va crește și se va maturiza, structura actuală se va modifica și este de

așteptat să crească numărul de procesatori din piață. Cu toate acestea, în procesul de dezvoltare a

pieței, managerii și acționarii trebuie să poată să analizeze informația din piață și să ia măsurile

adecvate pentru a crește performanța companiei lor.

Evoluția numărului și tipului de organizare juridică a operatorilor ecologici din România în

perioada 2011-2014 este prezentată în tabelul unu. Sunt prezentat datele referitoare la operatorii

de 2011, dar vă rugăm să rețineți că certificatele nu au fost disponibile cercetătorului la momentul

analizei. Prin urmare, o analiză detaliată este posibilă numai în intervalul din 2012 până în 2014.

În cazul persoanelor fizice autorizate, există 3540 entități distince între 2012 și 2014. În evaluarea

acestui număr s-a luat în considerare că un anumit operator poate apărea într-un an, sau în doi ani

de consecutivi chiar sau chiar a fost constant în sistem începând cu 2012 până în 2014. Numărul

de operatori organizați ca persoane fizice autorizate (PFA) certificate în trei ani consecutivi se

ridică la 1.865. Acest nivel reprezintă 80% dintre operatorii PFA activi în sistem în 2012 și 61%

dintre operatorii PFA din 2014. Putem concluzion în acest moment că operatorii ecologic PFA au

tendința de a ieși din sistem în mai puțin de trei ani.

Table 3.5 1 Operatorii ecologici după tipul entității legale între 2011-2014



Page | 12

2011 2012 2013 2014

Nr operatori,

Din care:

9,907 15,369 14,782 14,113

Asociații 28 22 36 36

Întreprinderi familiale 185 53 64 57

Întreprinderi individuale 205 465 573 608

Firme 938 859 941 984

Persoane fizice autorizate 1,169 2,332 2,878 3,047

Persoane fizice 7,336 11,628 10,280 9,372

Alte tipuri de organizare 46 10 10 9

Sursă: calcule proprii pe baza datelor colectate

Analizând dinamica persoanelor fizice observăm că în perioada din 2012 până în 2014 sunt 14,789

operatori distincți. Numărul persoanelor fizice care sunt certificate ecologic în mod constant în cei

trei ani consecutivi este 6680, reprezentând 57% din persoanele fizice în 2012 și 71% din același

tip de operatori în 2014. Concluzia ar fi că sunt multe persoanele fizice intră și ies din sistem în

fiecare an iar segmentul de operatori care fac parte în mod constant din sistemulul agriculturii

ecologice a fost clar delimitat.

Distribuția geografică a operatorilor ecologici în România

Scopul acestei secțiuni este de a prezenta evoluția numărului de operatori certificați ecologic între

2012 și 2014, în contextul distribuției geografice și a organismului de inspecție și certificare care

a emis certificarea. Cercetătorul se concentrează în mod special pe localizarea operatorilor și

tendințele de migrare a operatorilor de la un organism de certificare la altul.

Este important de remarcat faptul că, această cercetare ce analizează evoluția în timp a operatorilor

certificați ecologic în perioada 2012-2014 este unică, după buna știință a autorului. Mai mult decât

atât, autorul nu are cunoștință de nici o cercetare după metodologii similare din anii precedenți

pentru spațiul geografic românesc.

Pentru 2011, informațiile disponibile sunt denumirea și adresa operatorilor ecologici. Prin urmare,

distribuția geografică a operatorilor poate fi reprezentată vizual, sub forma unei hărți în figura

cinci. Culoarea reprezintă denistatea operatorilor. Astfel, culoarea cea mai închisă sugerează o

densitate mai mare de 1001 operatori. Județele cu mai mult de 1001 de operatori ecologici sunt

Suceava și Bistrița Năsăud. Alte județe cu un număr semnificativ de operatori ecologici sunt Iași

și Caraș-Severin.



Page | 13

Figura 0-1 The geographical distribution of Operatori ecologici in România in 2011

Source: own representation based on MADR data





Page | 14



Figura 0-4 The geographical distribution of Operatori ecologici in România in 2014 Source: own representation based on MADR data



Page | 15

În 2012, există cinci județe cu mai mult de 1.001 de operatori ecologici, care sunt: Alba, Bistrița

Năsăud, Suceava, Iași și Caraș-Severin. Privind la distribuția geografică, zona de nord est a țării și

centru-vest sunt două zone în care există o concentrație mai mare de operatori ecologici. În 2013,

există patru județe cu mai mult de 1.001 de operatori ecologici, care sunt: Alba, Suceava, Bistrița

Năsăud și Cluj. Cluj a intrat în top cinci județe după numărul de operatori ecologici în 2013, în

timp ce, în 2012, a ocupat poziția a șasea. Pe de altă parte, județul Iași a ajuns pe locul șase în topul

din 2013, coborând de pe poziția a patra în 2012. În 2014, sunt trei județe (Alba, Suceava, Sălaj)

și orașul București care au mai mult de 1.000 de operatori ecologici. Primele două sunt aceleași ca

și în anul precedent.

În perioada cuprinsă între 2012 și 2014, primele cinci județe care au înregistrat cel mai mare număr

agregat de operatori certificați ecologic sunt Alba, Suceava, Bistrița Năsăud, Caraș-Severin și Cluj.

Având în vedere faptul că, în aceste județe a existat un mare interes pentru sectorul ecologic,

autorul a decis să acorde o atenție aparte acestor regiuni. Capitolul prezintă o analiză mai detaliată

în scopul de a avea o imagine completă a dinamicii sectorului ecologic în aceste regiuni ale țării și

astfel aruncăm o privire asupra tipului de organizare juridică a operatorilor, permanența lor în

sistem, tipurile de activități ale operatorilor certificați, culturile ecologice comparativ cu cele

conveționale, suprafețele agricole aflate în regim ecologic.

Operatorii ecologici după OIC în perioada 2012-2014

Această secțiune este dedicată distribuției operatorilor ecologici după organismul de inspecție și

certificare în perioada cuprinsă între 2012 și 2014. Vom vedea câți operatori sunt certificați de

fiecare OIC în parte precum și tiparele de migrație a operatorilor ecologici de la un OIC la altul.

Ca un agent economic să poată folosi logo-ul ecologic sau să comercializeze produse ecologic,

acesta trebuie să fie certificat ca și operator ecologic de un organism de inspecție și certificare.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) autorizează în fiecare an lista organismelor

de certificare și inspecție. Din acest motiv există variații în timp, unele organisme OIC dispar în

timp ce altele apar. Distribuția operatorilor ecologici per OIC este prezentată în figura nouă.

Pe piața de certificare, OIC-ul care iese în evidență ca lider în perioada cuprinsă între 2012 și 2014

este Ecocert SRL (RO-ECO-007). În 2014, Ecocert SRL a avut o cotă de piață de 51% (în funcție

de numărul de certificate eliberate). În plus, Ecoinspect SRL (RO-ECO-008), al doilea cel mai

mare organism de certificare și inspecție, a avut un 13% din piață. Al treilea loc este ocupat de

Ceres Happurg GmbH - Sucursala Iernut România (RO-ECO-014), cu o cotă de piață de 10%.

Deci, primele trei poziția pe piață toate adăuga până la 75% din piață. La celălalt capăt al scalei,

nouă organisme de certificare și inspecție au avut mai puțin de 5% din cota de piață, adăugând

până la 18% din piață.



Page | 16

Figura 3 Operatorii ecologici per organisme de inspecție și certificare ăntre 2012 -2014

Sursă: calcule proprii

Un tip de mișcare pe piața ecologică din România este migrarea operatorilor de la un organism de

certificare la altul, un fenomen relativ frecvent. Întrucât legislația permite acest lucru, orice

operator poate schimba organismul de certificare și de inspecție de la care poate obține servicii de

certificare. În perioada analizată, un număr de 1159 operatori ecologici a decis să schimbe OIC-ul

cu care au încheiat un contract de prestări servicii. În 2013, un număr de 286 operatori au migrat

de la OIC-ul cu care au lucrat în 2012 iar în 2014, încă 873 operatori au decis să încheie un contract

cu un alt OIC decât cel din anul precedent. Comparativ cu 2013, în 2014 numărul migrațiilor a

crescut de trei ori.

Având în vedere distribuția geografică a operatorilor ecologici, în perioada cuprinsă între 2012 și

2014, primele cinci județe care au înregistrat cea mai mare densitate de operatori certificate

ecologic sunt: Alba, Suceava, Bistrita Nasaud, Caras-Severin și Cluj. Corelând aceste informații

cu cota de piață a OIC-urile putem observa evoluția cotei de piață (după numărul de certificate

emise) în primele cinci județe în figura zece. Cota de piață variază relativ putin pentru toate OIC-

urile prezente în aceste județe. Putem concluziona că OIC-urile și-a stabilizat poziția pe piață și

clasamentul la nivel de județ se shimbă relativ rar în perioada analizată.

Ecocert SRL deține poziția dominantă în județele Alba, Cluj și Caraș-Severin, cu o cota de piață

de 70-90%. Acest lucru este important pentru că semnalează că în aceste județe am putea cu greu

vorbi despre o concurență între OIC-uri.

1874

1455

1011

701

557

317

298

243

188

153

141

4

0 500 1000 1500 2000 2500 3000

RO-ECO-007

RO-ECO-008

RO-ECO-014

RO-ECO-021

RO-ECO-001

RO-ECO-009

RO-ECO-005

RO-ECO-015

RO-ECO-022

RO-ECO-018

RO-ECO-010

RO-ECO-023

RO-ECO-016

RO-ECO-003

No of operators 2012 No of operators 2013 No of operators 2014

7171



Page | 17

Figura 3.10-1 Cota de piață după nr de certificate a primelor 3 OIC-uri în primele 5 județe

Sursă: calcule proprii

Permanența operatorilor în sistem în perioada 2012-2014

Adoptarea agriculturii ecologice presupune un proces de dezvoltare a unui set de practici în

vederea realizării unui ecosistem agricol viabil și durabil. Acest proces are nevoie de timp - care

este exprimat ca și perioadă de conversie. Pe parcursul acestei perioade activitățile impuse de

gestionarea culturilor și/sau creșterea animalelor sunt adaptate la cerințele standardului ecologic.

În perioade de până la trei ani întreaga fermă, inclusiv culturile și animalele, este transformată ca

să respecte standardul.

Un rezultat important al analizei se referă la cei 9481 operatori ecologici care sunt constant prezenți

în sistemul agriculturii ecologice pe parcursul perioadei analizate. Acești operatori sunt ținta

analizei pentru că ei au cele mai clare intenții să desfășoare activitități și să ofere pe piață un produs

ecologic. În capitolul cinci se prezintă o analiză econometrică dedicată acestor companii și

indicatorilor lor financiari care vor dezvălui mai multe despre modelele lor de afaceri.

Un alt aspect important discutat este permanența operatorilor în sistem corelat cu de tipul lor de

organizare juridică. Tabelul 3.10-1 sintetizează informațiile pentru toate județele analizate în

detaliu.

La nivelul primelor cinci județe din România după numărul certificatelor emise, persoanele fizice

sunt cel mai frecvent tip de organizare juridică a operatorilor care solicită un certificat ecologic

de la un OIC. Per total, între 2011-2014, numărul de persoane fizice este mai relativ stabil. Aceeași

91%

85%

93%

10%

22%

23%

77%

78%

36%

14%

18%

10%

87%

91%

91%

4%

3%

4%

28%

25%

23%

0%

0%

0%

19%

16%

13%

12%

8%

8%

1%

2%

2%

62%

54%

44%

22%

20%

14%

19%

18%

17%

0%

0%

0%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Alba 2012

Alba 2014

Alba 2013

Bistrita Nasaud 2012



Caras Severin 2012

Caras Severin 2013

Caras Severin 2014

Suceava 2012

Suceava 2013

Suceava 2014

Cluj 2012

Cluj 2013

Cluj 2014

RO-ECO-007 RO-ECO-008 RO-ECO-014



Page | 18

tendință de relativă stabilitate este întâlnită în perioada analizată și în rândul companiilor,

întreprinderilor familiale și asociațiilor.

Tabel 3.10-1 Permanența în sistem a operatorilor după tipul de organizare legală în cinci județe între 2011-2014

Județele: Alba, Bistrița Năsăud, Cluj,

Caraș Severin și Suceava 2011 2012 2013 2014

Asociații 9 4 11 9

Asociații familiale 1 0 0 0

Cooperative 2 2 1 0

Mănăstiri și parohii 11 0 0 0

Întreprinderi familiale 38 31 39 31

Întreprinderi individuale 102 114 136 140

Persoane fizice 5,632 6,591 5,990 5,279

Persoane fizice autorizate 515 1,269 1,694 1,782

Companii 82 60 66 74

Direcții Forestiere 2 0 0 0

TOTAL 6,394 8,071 7,937 7,315

Sursă: own calculation

O tendință importantă care este vizibilă în aceste cinci județe este că persoanele fizice autorizate

sunt o categorie care cresc lent, atingând în 2014 un nivel de 3,5 ori mai mare decât în 2011.

Suprafețe cultivate în sistemul ecologic

O statistică importantă este legată de suprafața cultivată în sistemul agriculturii ecologice, atât la

nivel total cât și ca suprafață medie per operator.

România are o suprafață agricolă de 14,8 milioane de hectare (62% din suprafața totală a țării), din

care 10 milioane de hectare sunt teren arabil (INS, 2012B). Dimensiunea medie a unei exploatații

agricole din România este mică în general. Un număr de 2,8 milioane de exploatații (71%) sunt

sub 1 ha în dimensiune. Acestea reprezintă 5 milioane ha, 35% din suprafața agricolă din România

(Page și Popa, 2013).

Un număr de 1,04 milioane de exploatații (27%) sunt între 1 și 10 ha, considerate ca fiind ferme

de semi-subzistență. Acestea reprezintă în total 3,1 milioane de hectare, ceea ce înseamnă

aproximativ 21% din suprafața agricolă utilizabilă (SAU), și cea mai mare parte produc produse

primare pentru consumul casnic. Otiman (2012) estimează că aceste ferme produc 25-30% din

consumul național de alimente.

Conform Page și Popa (2013) 60.000 ferme (1,6% din exploatațiile din România) sunt între 10 și

100 ha. Acestea acoperă 1,49 milioane ha (10% din SAU din România). Mai mult decât atât, doar

12.000 de ferme, 0,3% din exploatații, sunt operațiuni comerciale de peste 100 ha, care nu poate

fi considerat prea mare ca fermele familiale: acestea ocupă 34% din SAU.



Page | 19

Având în statistica suprafațelor de teren deținute la modul general, să aruncăm o privire la

statisticile suprafețelor cultivate în agricultura ecologică, folosind datele colectate din certificatele

ecologice din eșantionul operatorilor din cele cinci județe menționate mai sus. Tabelul 3.10-2

prezintă rezultatele. Astfel, majoritatea operatorilor ecologici (51%) au o supragață ecologică

certificată de 2,8 ha în medie. Alți 33% dintre operatorii din eșantion au certificat suprafețe medii

de 6,8 ha. În extrema cealaltă, zece operatori au certificat împreună 4087 ha.

Tabel 3.10-2 Suprafețele ecologice din eșantionul celor cinci județe în 2014

Categorie de

suprafață (ha) Nr operatori

Suprafață medie

(ha)

Suprafață totală per

categorie (ha)

(0-5) 817 2.8 2,258.2

[5-10) 530 6.8 3,595.7

[10-50) 221 16.4 3,622.8

[50-100) 20 70.8 1,416.6

> 100 10 408.7 4,087.0

Total 1,598 9.4 14,980.3

Sursă: date proprii

Am putea concluziona în acest moment că suprafețele certificate de operatorii ecologici prezintă

aceleași tipare și tendințe de evoluție ca și suprafețele deținute: mulți operatori care dețin puțin

teren și foarte puțini operatori care dețin suprafețe însemnate de teren.

Capitolul 4: O analiză de benchmarking pentru magazinele online

Produsele ecologice au devenit din ce în ce mai apreciate de consumatori și popularitatea se

reflectată în numărul tot mai mare de magazine – atât fizice cât și în mediul online - care le sunt

dedicate. Acest capitol investighează un anumit tip de afacere ecologică: vânzarea cu amănuntul

în mediul online a produselor ecologice. Comerțul tradițional cu amănuntul (în magazine fizice)

este foarte diferit de comerțul cu amănuntul în mediul on-line. Deoarece activitatea tradițională

este destul de bine studiată (chiar dacă nu în mod specific pe sectorul ecologic din România),

autorul a ales să se concentreze în acest capitol pe segmentul on-line de vânzare cu amănuntul de

produse ecologice.

Atât piața ecologică și cât și magazine online sunt segmente destul de tinere în România. Deoarece

magazinele online au o din ce mai mare importanță în România, acest capitol face o analiză de

benchmarking pe magazine online care au produse ecologice în portofoliu. Analiza de

benchmarking vizează în principal aspectele non-financiare ale magazinelor selectate, datele

colectate s-au axat pe următoarele categorii de criterii: produse vândute, plasarea comenzii, plata

și livrarea, ușurința în utilizare, și strategia de marketing online.

Autorul a identificat un eșantion de 50 de magazine în mediul online. Toate aceste magazine vând

produse ecologice și livrează pe teritoriul românesc. Cele mai multe dintre magazine livrează pe

plan local în timp ce altele la nivel național.



Page | 20

Un tip de rezultat al cercetării se referă la schițarea profilului magazinelor online din eșantion pe

anumite categorii de criterii, spre exemplu ușurința în utilizare (figura 4.3-8) sau strategii de

marketing (figura 4.3-9).

Figura 4.3-8 Profilul magazinelor online: criteria

legate de ușurința în utilizare

Sursă: Munteanu (2015A)

Figura 4.3-9 Profilul magazinelor online: strategii de

marketing

Sursă: Munteanu (2015A)

La finalul colectării informațiilor s-a făcut o evaluare a tuturor magazinelor din eșantion după o

formula de scroring care a cuantificat toate criteriile non-financiare utilizate în analiză. Este de

remarcat faptul că 65% dintre scoruri sunt sub medie. Scorurile obținute sunt prezentate în figura

4.4-1.

Figura 4.4-1 The scores ranges for the 50 shops in the non-financial criteria

Source: Munteanu (2015A)

Mai mult decât atât, mergând la analiza indicatorilor financiari ai celor opt magazine cele mai bine

clasate, doar trei au marje de profit net pozitive între 25% și 320%. Celelalte cinci magazine au

înregistrat pierderi. Magazinele online din eșantion au diferite modele de afaceri, prezentând

diferite mixuri de activități în portofoliul lor și diferite proiecte de investiții în curs de desfășurare.

01020304050

Review-uri

Informații

de contact

Asistență

online

Întrebări

frecvente

Harta site-

uluiInformații

legale

Meniu

accesibil

Termeni și

condiții

Căutare

01020304050

Pagina de

Facebook

Cont Twitter

Cont

Google+

Canal

Youtube

Cont

PinterestNewsletter

Blog activ

Prezentă pe

website-uri

Campanii

promotionale

1112

910

4 4

0

5

10

15

0.200-0.300 0.301-0.350 0.351-0.400 0.401-0.450 0.451-0.500 0.501-0.570

No of e-shops in the score range



Page | 21

Tinând cont de aceste aspecte autorul a decis să nu introducă indicatorii financiari în formula de

scoring întrucât rezultatele nu ar fi fost comparabile.

Ca rezultat al analizei de benchmarking, au fost schițate mai multe strategii de a crește performanța

afacerilor magazinelor online. Prima ar fi o personalizare corespunzătoare a experienței on-line

pentru client corelată cu delimitarea clară a segmentelor de clientelă. Cu un profil clar al clientului

dorit, se poate apela la unul din multe instrumente software care pot ajuta cu personalizarea

experienței utilizatorului care ajunge pe site-ul web al magazinului.

Soluțiile de management al relației cu clientul (CRM) sunt vitale, deoarece acestea oferă

informațiile necesare cu privire la client (cum ar fi frecvența și valoare comenzilor, produsele

preferate). Mai mult soluții software specializate pe e-commerce (care pot include sau nu un modul

CRM) furnizează instrumente de analiză și raportare care urmăresc performanța site-ul, stocurile

și vânzările, indicatorii de calitate ai procesului de comanda (de exemplu, numărul de erori de

procesare), etc. necesare pentru orice manager pentru a lua decizii în cunoștință de cauză.

Așa cum indică rezultatele analizei, utilizarea de software-ul de comerț electronic, personalizarea

experienței on-line pentru client, utilizarea posibilităților oferite de social media, segmentarea

clară și targetarea sunt strategii pe care managerii de magazine online le-ar putea folosi pentru a

îmbunătăți performanța afacerii lor. Managerii pot utiliza posibilitățile oferite de social media

pentru a îmbunătăți în mod constant reputația magazinului lor în mediul online ținând cont în

același timp de segmentul de clientelă vizat.

Capitolul 5: O analiză panel a companiilor ecologice în România

Capitolul cinci vizează să răspundă la întrebările: „Din punct de vedere economic, cât de

performanți sunt operatorii ecologici?“ Răspunsul la această întrebare este oferit în prima parte a

capitolului cinci, în descrierea eșantionului de societăți certificate ecologic care fac parte din

analiza panel. Sunt furnizate detalii cu privire la valorile activelor, capitalurile, datoriile, veniturile,

rata de profit și numărul de angajați ai companiilor. În cadrul eșantionului sunt incluse doar acele

companii care sunt certificate în tot intervalul 2012-2014.

A doua parte a capitolului vrea să răspundă la întrebarea „Ce factori influențează performanța

operatorilor ecologici?“. Răspunsurile privind problema performanțelor economice ale

operatorilor ecologici sunt furnizate folosind o metodologie cantitativă - o analiză panel pentru trei

perioade (2012, 2013 și 2014) pentru 410 companii. Analiza panel a evidențiat caracteristicile

financiare ale societăților incluse în eșantion. Acest tip de analiză este oarecum o urmare naturală

a analizei de benchmarking realizată în capitolul patru, dar s-a concentrat în principal pe datele

financiare ale criteriilor.

Astfel, au fost realizate modele cu următoarele variabile dependente: rentabilitatea activelor

(ROA) -șase modele și cu marja de profit- 20 de modele. Fiecare model are propriul mix de



Page | 22

variabile independente, atât variabile macroeconomice (produs intern brut (PIB), rata șomajului,

rata dobânzii) cât și microeconomice (indicatori financiari ai companiilor, număr de activități

certificate ecologic, status: ecologic/ în conversie, naționalitatea capitalurilor, suprafața cultivată

în regim ecologic).

Influența economiei locale

Indicatorul PIB pe județ (exprimat in euro), rata șomajului și rata de dobândă au fost folosiți ca

proxy pentru starea economiei locale – adică a județului ca unitate administrativ teritorială. După

rularea mai multor modele, autorul a renunțat să mai includă rata șomajului și rata dobânzii pentru

că acestea nu îmbunătățeau calitatea modelului.

Având în vedere toate modelele, cu excepția 9B și 10C, putem vedea că influența PIB asupra

marjei de profit este foarte mică. Coeficientul este foarte mic și pozitiv în 12 modele din cele 20

care sunt rulate pentru marja de profit. Ținând cont de teoria economică ne-am putea aștepta ca o

creștere a PIB-ului (ca un proxy pentru un mediu economic bun) să fie corelată cu marje de profit

(ale companiilor) mai mari. Modelele rulate arată că starea generală a economiei locale are un

impact mic asupra modului de funcționare a unei companii.

În modelele dedicate companiilor certificate ecologic și celor în conversie, coeficientul PIB-ului

este foarte mic și pozitiv pentru companiile în conversie (modelele 7A, 7B și 7C) și mic și negativ

pentru companiile cu statut ecologic (modele 6A, 6B și 6C).

Rata imobilizări/ cifră de afaceri

Raportul imobilizări / cifră de afaceri este inclusă ca variabilă independentă în șase modele (1, 6B,

7B, 8B, 9B și 10B). În patru din cele șase modele, coeficientul este negativ și între -0.0773 și -

0.0153. În cele două modele în care coeficientul este pozitiv, acesta variază între 0,0012 și 0,0043.

Modelele care arată că rata imobilizări/ cifră de afaceri este corelată negativ cu marja de profit,

ceea ce implică că o creștere a ratei imobilizări/ cifră de afaceri este corelată cu o scădere a marjei

de profit. Această corelație poate părea contra-intuitivă deoarece ar putea sugera că imobilizările

nu sunt utilizate în mod eficient sau că investițiile mari în active pot duce la o scădere temporară

a marjei de profit (achizițiile fiind finanțate prin datorii).

Analizând coeficienții rate imobilizări/ cifră de afaceri se poate observa că există o diferență între

companiile ecologice și cele în conversie. Modelul 6B arată că valoarea raportului imobilizări/

cifră de afaceri este corelată negativ cu marja de profit pentru companiile ecologice, ceea ce

înseamnă decât o creștere de 1% a raportului imobilizări/ cifră de afaceri este corelată cu o scădere

de 0,5% a marjei de profit. Pe de altă parte, modelul 7B arată că raportul imobilizări/ cifră de

afaceri este corelat pozitiv cu marja de profit pentru companiile aflate în perioade de conversie, cu

un coeficient de 0,0012.



Page | 23

Modelul 8B arată că valoarea raportului imobilizări/ cifră de afaceri este corelată negativ cu marja

de profit pentru producători, ceea ce înseamnă că o creștere de 1% a valorii raportului imobilizări/

cifră de afaceri este corelată cu o scădere de 0,4% a marjei de profit. Pe de altă parte, modelul 9B

arată că valoarea raportului imobilizări/ cifră de afaceri este corelată pozitiv cu marja de profit

pentru procesoare, dar cu un coeficient mai mic (0,0043). Acest lucru ar putea cauza ca activitățile

de prelucrare implică de obicei, o investiție considerabilă în activele fixe.

Pe baza coeficiențiilor raportului imobilizări/ cifră de afaceri se poate observa că există o diferență

între producători, procesatori și comercianți. Pentru producători și comercianți corelația este

negativă în timp ce pentru procesoarele este pozitiv.

Raportul capital de lucru/ cifră de afaceri

Având în vedere toate modelele, coeficienții raportului capital de lucru / cifra de afaceri sunt

pozitivi în trei modele (7C, 8C și 10C) și negativi în alte trei modele (M2, 6C, și 9C).

Coeficienții raportului capital de lucru / cifra de afaceri sunt diferiți pentru companiile aflate în

conversie și cele ecologice. Modelul 6C arată că, pentru companiiile ecologice o creștere de 1% a

raportului capital de lucru / cifra de afaceri este corelată cu o scădere de 0,4% a marjei de profit.

Pe de altă parte, modelul 7C arată că o creștere a raportului capital de lucru / cifra de afaceri este

corelat pozitiv cu marja de profit pentru companiile în conversie, dar coeficientul este foarte mic

(0.0063).

Coeficienții raportului capital de lucru / cifra de afaceri sunt diferiți și în funcție de tipul de

activitate al companiilor analizate. Pentru producători și comercianți, coeficienții sunt pozitivi în

timp ce pentru procesatori coeficientul este negativ. Pentru producătorii, modelul 8C arată că o

creștere de 1% a raportului capital de lucru / cifra de afaceri este corelată cu o creștere de 0,1% a

marjei de profit. Pentru comercianți, efectul unei creșteri de 1% a raportului capital de lucru / cifra

de afaceri se reflectă într-o creștere de 0,4% a marjei de profit. Acest efect este mai mare în cazul

comercianților și se explică ușor prin tipul de activitate (activitate comercială poate necesita mult

mai mult capital de lucru decât producția în valoare absolută pentru anumite companii).

Pe de altă parte, modelul 9C arată că pentru procesatori valoarea raportului capital de lucru/ cifra

de afaceri este corelată negativ cu marja de profit. O creștere de 1% a valorii raportului capital de

lucru / cifra de afaceri se reflectă într-o scădere de 0,08% din marja de profit pentru aceste

companii.

Raportul datorii / cifră de afaceri

Coeficienții raportului datorii/ cifra de afaceri sunt pozitivi pentru toate cele șase modele cu ROA

ca variabilă dependentă. Pentru modelele trei, patru și cinci, coeficienții sunt foarte similari, în

jurul valorii de 1.2. Acest lucru sugerează că o creștere de 1,2% a raportului datorii/ cifra de afaceri



Page | 24

este corelat cu o creștere de 1% a ROA. Comparând cele două sub-eșantioane (capital românesc

și societăți cu capital străin), s-ar părea, că, pentru a obține o creștere de 1% în ROA, creșterea

necesară raportului datorii/ cifra de afaceri în companiile străine este mai mică în comparație cu

companiile românești.

Raportul datorii totale / cifră de afaceri este prezent ca variabilă independentă în opt modele (M3,

M4, M5, M6A, M7A, M8A, M9A și M10A). Corelațiile identificate între raportul datorii pe cifră

de afaceri datoriei și marja de profit sunt atât pozitive, cât și negative.

Pentru categoriile producătorii și procesatorii coeficienții pentru raportul datorii / cifră de afaceri

sunt negativi. Aceasta implică faptul că o ceștere a raportului datorii pe cifră de afaceri se va corela

cu o scădere a marjei de profit. Acest fenomen este de așteptat ținând cont că teoria economică

spune că o creștere a datoriei va duce la o scădere a marjei de profit din cauza creșterii costului

capitalului. Cu toate acestea, se pare că pentru comercianți creșterea raportului datorii pe cifră de

afaceri cu 1% duce la o creștere de 0,02% a marjei de profit.

Rata capitaluri / cifră de afaceri

Rata capitaluri / cifră de afaceri este prezentă ca variabilă independentă în 15 modele. În 13 din

15, coeficienții sunt pozitivi. În aceste modele o creștere de 1% a raportului capitaluri/ cifră de

afaceri conduce la creșterea a marje de profit de 0,0117% respectiv 0.5981%. Modelele 6A și 6C

arată că efectul unei creșteri de 1% a raportului capitaluri/ cifră de afaceri este cea mai mare pentru

companiile ecologice, în timp ce modelele 8A și 8C evidenția, de asemenea, impactul a crescut

pentru producători.

Suprafața ecologică

Variabila hectarele cultivate în sistemul ecologic este prezentă numai modele 8A, 8B și 8C care

se referă la producători. Pentru aceste companii care sunt certificate în calitate de producători

ecologici, în toate modelele, coeficienții pentru variabila ha cultivate ecologic sunt negative.

Aceast lucru implică faptul că o creștere a suprafeței cultivate este corelată negativ cu marja de

profit. Aceast rezultat este relativ surprizător, în sensul că ar fi de așteptat ca creșterea suprafeței

cultivate în sistem ecologic să ducă la creșterea randamentului ecologic și la creșterea veniturilor.

Pentru a clarifica această dinamică este nevoie de cercetări suplimentare.

Numărul angajaților

Numărul de angajați este o variabilă independentă prezentă în toate cele 20 de modele care sunt

rulate pentru marja de profit. Pentru modelele de la unu la nouă (cu toate variantele), coeficienții

pentru numărul de angajați sunt negativi. Acest lucru sugerează că un angajat suplimentar conduce

la o scădere a marjei de profit între -0.0212% și -0.0001%. Deși impactul este mic, corelația

negativă este semnificativă, în sensul că companiile par a fi angajat un număr optim sau chiar un



Page | 25

număr prea mare de angajați. Acest lucru pare să sugereze că eficiența angajaților suplimentari

este limitată.

Singurele modele în care coeficienții pentru variabila număr de angajați sunt pozitivi sunt modele

10A, 10B și 10C, toate referindu-se la comercianți. Acest rezultat este interesant, deoarece

comercianții au în general afaceri de intermediere între operatorii ecologici în piață. Pentru aceste

societăți un angajat suplimentar ar putea însemna creșterea veniturilor (orice broker sau agent de

vânzare anagajat duce la creșterea numărului de tranzacții încheiate).

Numărul activităților certificate ecologic

Numărul de activități certificate ecologic este prezent ca variabilă independentă în 14 modele

pentru marja de profit. În toate modelele în care această variabilă este prezentă, coeficienții sunt

negativi ceea ce înseamnă că o creștere a numărului de activități certificate de către operatori este

corelată cu o scădere a marjei de profit. Modelele arată că marja de profit scade cu creșterea

numărului de activități certificate desfășurate de către o companie. În aceast eșantion activitățile

certificate se referă la producție (cultivarea plantelor, creșterea animalelor), procesare,

comercializare (comerț național și internațional) și de colectare din natură. Ne-am fi așteptat ca

desfășurarea mai multor tipuri de activități de către o societate, ce ar sugera o strategie de integrare

a afacerii pe orizontală sau pe verticală, performanța companiei să crească. Cu toate acestea, se

poare că pentru afacerile din agricultură din eșantion efectuarea mai multori tipuri de activități

ecologice certificate nu este corelată cu o creștere a marjei de profit.

Concluzii

Ultimul capitol prezintă pe scurt cele mai importante concluzii ale cercetării și dă răspunsurile pe

scurt la întrebările de cercetare.

În cele din urmă prezentăm pe scurt contribuțiile acestei cercetări, atât din punct de vedere

academic cât și pentru practica administrării afacerilor.

În această teză este prezentat stadiul cunoașterii pe baza litereaturii științifice specifice pentru

fiecare dintre următoarele subiecte: riscurile și beneficiile agriculturii ecologice, precum și critici

și îmbunătățiri ale sistemului de certificare de terță parte. Citind capitolele doi și trei avem o

înțelegere profundă a temelor, întrucât sunt prezentate principalele studii în aceste domenii.

Teza actuală oferă o agendă de cercetare cuprinzătoare pe piața ecologică din România, ceea ce

înseamnă identificarea statutului pieței ecologice din România. Mai mult decât atât, autorul a reușit

să identifice caracteristicile predominante ale performanței financiare a companiilor care sunt

certificate ca operatori ecologici, iar completarea cunoștințelor a redus decalajul informațional din

literatura academică, în special pentru teritoriul românesc. După buna știință a autorului, există

foarte puține studii care vizează investigarea tema structurii pieței ecologice (pe partea ofertei),

cât și performanța operatorilor ecologici.



Page | 26

Această teză a dus la crearea unei metodologii de benchmarking de cele mai bune practici pentru

magazinele online care pot fi ușor replicabilă de orice manager al unui magazin online. Analiza

facilitează o mulțime de decizii strategice pentru un manager și creează o imagine cuprinzătoare a

activității analizate. Cadrul analizei de benchmarking este prezentat în capitolul patru, împreună

cu recomandările pentru manageri, atât în baza datelor colectate cât și a literatura de specialitate.

Au fost identificate tendințelor generale ale activitățiilor economice certificate ecologic în

România. Analiza panel oferă concluzii aprofundate în ceea ce privește performanța financiară a

unui eșantion mare de companii certificate ecologic, prezente în sistem pe parcusul perioadei 2012-

2014. După buna știință a autorului analiza marjei de profit și rentabilitatea activelor este unic în

literatura de specialitate și se referă la companiile care acționează în România. Atât datele și mixul

de metodologii folosite în sectorul pieței ecologice sunt unice și originale.

Cercetarea actuală este valoroasă deoarece aduce altor cercetători dar și publicului larg date

statisticile detaliate cu privire la operatorii ecologici care nu sunt disponibile în altă parte.

Cercetătorul a creat o bază de date unică de operatori ecologici - compusă în principal din persoane

fizice, persoane fizice autorizate și companii. Un aspect dificil al prelucrării datelor, care adaugă

de asemenea valoare cercetării este urmărirea permanenței în sistemul a fiecărui operator. Analize

mai detaliate sunt concentrate asupra operatorilor care sunt în mod constant certificați ecologic în

perioada analizată.

În general, acest program de cercetare au adunat informații noi într-o zonă în care există un deficit

real (piața organică în România). De informațiile și concluziile acestui studiu pot beneficia toate

părțile interesate în piața ecologică, dar mai ales companiile care au ca scop îmbunătățirea propriei

performanței financiare.

Direcții viitoare de cercetare

Această ultimă secțiune prezintă câteva direcții viitoare de cercetare care au apărut ca urmare a

cercetărilor efectuate. În general, cercetările actuale oferit o mulțime de răspunsuri, dar s-au ridicat

și noi întrebări. Direcțiile de cercetare sunt prezentate pentru fiecare sub-secțiune de cercetare din

cadrul tezei.

Listă completă de referințe

Journal Articles

1. Albersmeier, F., Schulze, H., Jahn, G. and Spiller, A., 2009. The reliability of third-party certification in

the food chain: From checklists to risk-oriented auditing. Food Control, 20(10), pp.927-935.

2. Aldanondo-Ochoa, A.M. and Almansa-Sáez, C., 2009. The private provision of public environment:

Consumer preferences for organic production systems. Land Use Policy, 26(3), pp.669-682.

3. Bánáti, D., 2011. Consumer response to food scandals and scares. Trends in Food Science &

Technology, 22(2), pp.56-60.

4. Barrett, H. R., Browne, A. W., Harris, P. J. C., & Cadoret, K. (2002). Organic certification and the UK

market: organic imports from developing countries. Food Policy, 27(4), 301-318.



Page | 27

5. Béné, C., 2005. The good, the bad and the ugly: Discourse, policy controversies and the role of science in

the politics of shrimp farming development. Development Policy Review, 23(5), pp.585-614.

6. Bernstein, S. and Cashore, B., 2007. Can non‐state global governance be legitimate? An analytical

framework. Regulation & Governance, 1(4), pp.347-371.

7. Bilkey, W.J. and Tesar, G., 1977. The export behavior of smaller-sized Wisconsin manufacturing

firms. Journal of international business studies, 8(1), pp.93-98.

8. Bonaccorsi, A., 1992. On the relationship between firm size and export intensity. Journal of international business studies, 23(4), pp.605-635.

9. Breazeale, M. and Lueg, J.E., 2011. Retail shopping typology of American teens. Journal of Business

Research, 64(6), pp.565-571.

10. Brown, S. and Getz, C., 2008. Privatizing farm worker justice: Regulating labor through voluntary

certification and labeling. Geoforum, 39(3), pp.1184-1196.

11. Burcă‐Voicu, M. 2012. The Evolution of the Organic Food Market in România ‐ Trends, Opportunities

and Threats in the Current International Economic Context, Românian Review of International Studies,

IV(2)

12. Camp, R.C., 1989. Benchmarking: the search for industry best practices that lead to superior performance.

In Benchmarking: the search for industry best practices that lead to superior performance. ASQC/Quality

Resources. 13. Cavusgil, S.T. and Naor, J., 1987. Firm and management characteristics as discriminators of export

marketing activity. Journal of Business Research,15(3), pp.221-235.

14. Crowder, D.W. and Reganold, J.P., 2015. Financial competitiveness of organic agriculture on a global

scale. Proceedings of the National Academy of Sciences, 112(24), pp.7611-7616.

15. Czinkota, M.R. and Johnston, W.J., 1983. Exporting: does sales volume make a difference?. Journal of

International Business Studies. 14(1), pp.147-153.

16. Deaton, B.J., 2004. A theoretical framework for examining the role of third-party certifiers. Food

control. 15(8), pp.615-619.

17. Delbridge, T.A., Coulter, J.A., King, R.P., Sheaffer, C.C. and Wyse, D.L., 2011. Economic

performance of long-term organic and conventional cropping systems in Minnesota. Agronomy

Journal, 103(5), pp.1372-1382. 18. Denis, J.E. and Depelteau, D., 1985. Market knowledge, diversification and export expansion. Journal of

International Business Studies. 16(3), pp.77-89.

19. Diamantopoulos, A. and Inglis, K., 1988. Identifying differences between high-and low-involvement

exporters. International Marketing Review, 5(2), pp.52-60.

20. Dinu, T.A., Stoian, E., Micu, M.M., Condei, R. and Niculae, I., 2014. Study regarding consumption of

organic products in România. Scientific Papers Series-Management, Economic Engineering in Agriculture

and Rural Development, 14(2), pp.113-118.

21. Elmuti, D., & Kathawala, Y. 1997. An overview of benchmarking process: a tool for continuous

improvement and competitive advantage. Benchmarking for Quality Management & Technology, 4(4),

pp.229-243.

22. Engel, S., 2004. Achieving environmental goals in a world of trade and hidden action: The role of trade

policies and eco-labeling. Journal of Environmental Economics and Management, 48, pp.1122–1145. 23. Fan, W.S. and Tsai, M.C., 2010. Factors driving website success–the key role of Internet customisation

and the influence of website design quality and Internet marketing strategy. Total Quality

Management, 21(11), pp.1141-1159.

24. Gambelli, D., Solfanelli, F., Zorn, A., Lippert, C., Dabbert, S. and Zanoli, R., 2011. Modelling risk-

based inspections in EU organic certification: data requirements and analysis tools.Organic is Life,2.

25. Garcia Martinez, M. and Banados, F., 2004. Impact of EU organic product certification legislation on

Chile organic exports. Food Policy, 29, pp.1–14.

26. Getz, C. and Shreck, A., 2006. What organic and Fair Trade labels do not tell us : towards a place-based

understanding of certification. International Journal of Consumer Studies, 30(5), pp.490–501.

27. Ghosh, S. 1998. Marketing business sense of the internet. Harvard Business Review, March–April (1998),

pp. 127–135 28. Gracia, A. and de Magistris, T., 2008. The demand for organic foods in the South of Italy: A discrete

choice model. Food Policy, 33(5), pp.386-396.

29. Hammoudi, A., Hoffmann, R. and Surry, Y., 2009. Food safety standards and agri-food supply chains:

an introductory overview.European Review of Agricultural Economics,36(4), pp.469-478.

30. Hanson, J.; Dismukes, R.; Chambers, W. Greene, C. and Kremen, A. 2004. Risk and risk management

in organic agriculture: Views of organic farmers. Renewable Agriculture and Food Systems. 19(4), pp.218–

227.

31. Hatanaka, M. and Busch, L., 2008. Third-party certification in the global agrifood system: An objective

or socially mediated governance mechanism?. Sociologia Ruralis. 48(1), pp.73–91.



Page | 28

32. Hatanaka, M., 2010. Certification, partnership, and morality in an organic shrimp network: rethinking

transnational alternative agrifood networks. World Development,38(5), pp.706-716.

33. Hatanaka, M., Bain, C. and Busch, L., 2005. Third-party certification in the global agrifood system.Food

policy, 30(3), pp.354-369.

34. Henson, S., 2008. The role of public and private standards in regulating international food markets.Journal

of International Agricultural Trade and Development, 4(1), pp.63-81.

35. Hiziroglu, A., 2013. Soft computing applications in customer segmentation: State-of-art review and

critique. Expert Systems with Applications, 40(16), pp.6491-6507. 36. Holzmüller, H.H. and Kasper, H., 1991. On a theory of export performance: Personal and organizational

determinants of export trade activities observed in small and medium-sized firms. MIR: Management

International Review, pp.45-70.

37. Iyer, E., 2003. Theory of alliances: partnership and partner characteristics. Journal of Nonprofit & Public

Sector Marketing, 11(1), pp.41-57. 38. Jahn, G., Schramm, M., & Spiller, A. (2005). The reliability of certification: Quality labels as a

consumer policy tool. Journal of Consumer Policy, 28(1), 53-73.

39. Jaworski, B.J. and Kohli, A.K., 1993. Market orientation: antecedents and consequences. The Journal of

marketing, pp.53-70.

40. Konefal, J. and Hatanaka, M., 2011. Enacting third-party certification: A case study of science and

politics in organic shrimp certification. Journal of Rural Studies, 27(2), pp.125-133.

41. Konradt, U., Wandke, H., Balazs, B. and Christophersen, T., 2003. Usability in online shops: scale

construction, validation and the influence on the buyers’ intention and decision. Behaviour & Information

Technology, 22(3), pp.165-174.

42. Leifeld, J., 2012. How sustainable is organic farming?. Agriculture, ecosystems & environment, 150, pp.121-122.

43. Lobley, M., Butler, A. and Reed, M., 2009. The contribution of organic farming to rural development: An

exploration of the socio-economic linkages of organic and non-organic farms in England. Land Use

Policy, 26(3), pp.723-735.

44. Lohr, L., 1998. Implications of organic certification for market structure and trade. American Journal of

Agricultural Economics, 80(5), pp.1125-1129.

45. Louter, P.J., Ouwerkerk, C. and Bakker, B.A., 1991. An inquiry into successful exporting. European

Journal of Marketing, 25(6), pp.7-23.

46. Ma, Z., Sheng, O.R.L., Pant, G. and Iriberri, A., 2012. Can visible cues in search results indicate vendors'

reliability?. Decision Support Systems, 52(3), pp.768-775.

47. Malaga, R.A., 2007. The value of search engine optimization: An action research project at a new e-

commerce site. Journal of Electronic Commerce in Organizations, 5(3), p.68. 48. Masters, W.A. and Sanogo, D., 2002. Welfare gains from quality certification of infant foods: results

from a market experiment in Mali. American Journal of Agricultural Economics, 84(4), pp.974-989.

49. Meuwissen, M.P., Velthuis, A.G., Hogeveen, H. and Huirne, R.B., 2003. Traceability and certification

in meat supply chains. Journal of Agribusiness, 21(2), pp.167-182.

50. Moini, A.H., 1995. An inquiry into successful exporting: An empirical investigation using a three-stage

model. Journal of Small Business Management, 33(3), p.9.

51. Morschett, D., Swoboda, B. and Schramm-Klein, H., 2006. Competitive strategies in retailing—an

investigation of the applicability of Porter's framework for food retailers. Journal of Retailing and

Consumer Services, 13(4), pp.275-287.

52. Munteanu, A. R. 2014B. The Potential Impact of Group Certification for Organic Agriculture in România.

SEA-Practical Application of Science, (4), 631-638. 53. Munteanu, A.R., 2014A. The Risk Management Of Organic Products Along The Value Chain -

Proceedings of INTERNATIONAL CONFERENCE ON PRODUCTION RESEARCH - ICPR - QIEM 2014,

1-5 July, Cluj-Napoca

54. Munteanu, A.R., 2015A. Reviewing the Performance of Organic E-Shops in România. In Proceedings of

the INTERNATIONAL MANAGEMENT CONFERENCE (Vol. 9, No. 1, pp. 999-1008). Faculty of

Management, Academy of Economic Studies, Bucharest, România.

55. Munteanu, A.R., 2015B. The dynamics of Organically Certified Operators in România Between 2012 and

2014. Ovidius University Annals, Series Economic Sciences, 15(2).

56. Narver, J.C. and Slater, S.F., 1990. The effect of a market orientation on business profitability. The

Journal of marketing, pp.20-35.

57. Noteberg, A., Christiaanse, E. and Wallage, P., 2003. Consumer trust in electronic channels: the impact

of electronic commerce assurance on consumers' purchasing likelihood and risk perceptions. E-service Journal, 2(2), pp.46-67.



Page | 29

58. Otiman, P.I., 2012. România’s present agrarian structure: a great (and Unsolved) social and economic

problem of our country. Agricultural Economics and Rural Development, 9(1), pp.3-24.

59. Padel, S., Röcklinsberg, H., and Schmid, O. 2009. The implementation of organic principles and values

in the European Regulation for organic food. Food Policy, 34(3), 245-251

60. Papatla, P. 2011. Do online shopping styles affect preferred site attributes? An empirical investigation and

retailing implications. Journal of Retailing and Consumer Services, 18(4), 362-369.

61. Pinto, L. F. G., Gardner, T., McDermott, C. L., and Ayub, K. O. L. 2014. Group certification supports

an increase in the diversity of sustainable agriculture network–rainforest alliance certified coffee producers in Brazil. Ecological Economics, 107, 59-64.

62. Qu, Z., Zhang, H., and Li, H. 2008. Determinants of online merchant rating: Content analysis of

consumer comments about Yahoo merchants. Decision Support Systems, 46(1), 440-449.

63. Reganold, J.P. and Wachter, J.M., 2016. Organic agriculture in the twenty-first century. Nature

Plants, 2, p.15221.

64. Savu, M. and Mindreci, G., 2012. Development Regions in România during the Economic Crisis. Revista

Română de Statistică–Supliment Trim IV, pp.245-248.

65. Schulze, H., Albersmeier, F., Spiller, A. and Jahn, G., 2006, June. Checklist Governance: Risk-oriented

audits to improve the quality of certification standards in the food sector. In Proceedings of the „16th

Annual World Food and Agribusiness Forum, Symposium and Case Conference “IAMA (International

Food and Agribusiness Management Association)“Agribusiness, Food, Health, and Nutrition (Vol. 10, p. 13).

66. Schulze, H., Gyau, A., Albersmeier, F. and Spiller, A., 2008. Improving the Quality of Certification

Standards: The Application of Information Management Systems in the Food Sector. In World conference

on agricultural information and IT, IAALD AFITA WCCA 2008, Tokyo University of Agriculture, Tokyo,

Japan, 24-27 August, 2008 (pp. 911-919). Tokyo University of Agriculture.

67. Serra, T., Zilberman, D. and Gil, J.M., 2008. Differential uncertainties and risk attitudes between

conventional and organic producers: the case of Spanish arable crop farmers. Agricultural

Economics, 39(2), pp.219-229.

68. Slater, S.F. and Narver, J.C., 2000. The positive effect of a market orientation on business profitability: A

balanced replication. Journal of business research, 48(1), pp.69-73.

69. Stolze, M. and Lampkin, N., 2009. Policy for organic farming: Rationale and concepts. Food

Policy, 34(3), pp.237-244. 70. Tanner, B., 2000. Independent assessment by third-party certification bodies. Food control, 11(5), pp.415-

417.

71. Tsai, Y.C. and Cheng, Y.T., 2012. Analyzing key performance indicators (KPIs) for E-commerce and

Internet marketing of elderly products: A review. Archives of gerontology and geriatrics, 55(1), pp.126-

132.

72. Tuomisto, H.L., Hodge, I.D., Riordan, P. and Macdonald, D.W., 2012. Does organic farming reduce

environmental impacts?–A meta-analysis of European research. Journal of environmental

management, 112, pp.309-320.

73. Ward, R., Hunnicutt, L., and Keith, J., 2004. If you can’t trust the farmer, who can you trust? The effect

of certification types on purchases of organic produce. International Food and Agribusiness Management

Review, 7(1), pp.60–76. 74. Williams, C. M. 2002. Nutritional quality of organic food: shades of grey or shades of green? Proceedings

of the Nutrition Society, 61, 19–24

75. Wortzel, L.H., 1987. Retailing strategies for today's mature marketplace. Journal of Business

Strategy, 7(4), pp.45-56.

Books & Book Chapters

76. Cameron, A.C. and Trivedi, P.K., 2009. Microeconometrics using stata (Vol. 5). College Station, TX:

Stata press.

77. Lampkin, N., 1990. Organic farming. Farming Press Books: Ipswich, UK.

78. Luning, P.A., Marcelis, W.J. and Jongen, W.M., 2002. Food quality management: a techno-managerial

approach. Wageningen Pers.

79. Osterwalder, A., and Pigneur, Y. 2003. An ontology for e-business models. In Wendy Currie (ed). Value Creation from E-Business Models. Elsevier Butterworth-Heinemann, pp.65-97.

80. Willer, H. and Kilcher, L. 2012. The world of organic agriculture – Statistics & Emerging Trends 2012

FiBL, Frick and & IFOAM Bonn 2012

81. Willer, H. and Lernoud, J. (Eds.). 2016. The World of Organic Agriculture. Statistics and Emerging

Trends 2016. Research Institute of Organic Agriculture (FiBL), Frick, and IFOAM- Organics International,

Bonn



Page | 30

82. Willer, H., Kilcher, L. (Eds.) 2015. The world of organic agriculture 2015. Frick and Bonn,

IFOAM&FiBL.

83. Tinker, P.B., (Ed.) 2000. Shades of green-a review of UK farming systems. Royal Agricultural Society of England, National Agricultural Centre.

Reports

84. Accenture. 2013. The Secrets of Seamless Retailing Success. [Online]. [Accessed 01 September 2015].

Available from https://www.accenture.com/us-en/~/media/Accenture/Conversion-

Assets/Microsites/Documents9/Accenture-The-Secrets-of-Seamless-Retailing-Success.pdff#zoom=50

85. BIOKAP. 2009. Positive test results: fraud or error. [Online]. [Accessed 01 April 2014]. Available from:

http://www.organic-integrity.org/fileadmin/afi/docs/afi4/residues-in-organic-products_fraud-or-error_2009-12-02.pdf

86. CCIBN. 2010. – Starea Economiei Judetului Bistrita Nasaud [Study Regarding the Staste of the Economy

of the Bistrita Nasaud County] [Online] [Accessed January 2016] Available from:

http://www.cciabn.ro/studiubn/StareaEconomieiJudetuluiBitritaNasaud.pdf

87. Cult Market Research. 2010. - Studiu de piaţă- Produse bio. [Market Study- Organic Products] [Online].

Cult Market Research. ). [Accessed September 2015]. Available from:

http://cultresearch.wordpress.com/2010/09/14/studiu-de-piata-%E2%80%93-produse-bio/

88. Dankers, C., and Liu, P. 2003. Environmental and social standards, certification and labelling for cash

crops (Vol. 2). [Online]. T. Lawrence (Ed.). Rome: Food & Agriculture Organization of the United

Nations [Accessed January 2016] Available from:

http://www.fao.org/docrep/006/Y5136E/Y5136E00.HTM 89. European Commission. 2013A. Facts and Figuras on organic agriculture in the European Union. [Online].

European Commission. DG Agriculture and Rural Development, Unit Economic Analysis of EU

Agriculture. [Accessed 10 September 2015] Available from:

http://ec.europa.eu/agriculture/sites/agriculture/files/markets-and-prices/more-reports/pdf/organic-

2013_en.pdf

90. European Commission. 2013B. Report on the results of the public consultation on the review of the EU

policy on organic agriculture conducted by the directorate general for agriculture and rural development.

[Online]. European Commission. Directorate-General for Agriculture and Rural Development. [Accessed

10September 2014] Available from:

http://ec.europa.eu/agriculture/sites/agriculture/files/consultations/organic/final-report-full-text_en.pdf

91. European Commission. 2014- COMMISSION STAFF WORKING DOCUMENT- Impact Assessment-

Accompanying the document Proposal for a Regulation of the European Parliament and of the Council on organic production and labelling of organic products. [Online]. European Commission. [Accessed 10

September 2014] Available from: http://eur-lex.europa.eu/legal-

content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52016SC0064

92. Forester Consulting. 2009. eCommerce web site performance today: an updated look at the consumer

reaction to a poor online shopping experience. [Online]. Forester Consulting. [Accessed 10 September

2015] Available from: http://www.slideshare.net/mbharath/consumer-reaction-to-a-poor-online-shopping-

portal

93. Forrester Consulting, 2009. eCommerce Web Site Performance Today: An Updated Look At Consumer

Reaction To A Poor Online Shopping Experience [Online] [Accessed September 2016] Available from:

http://www.slideshare.net/mbharath/consumer-reaction-to-a-poor-online-shopping-portal

94. Harwood, J., Heifner, R., Coble, K., Perry, J., and Somwaru, A. 1999. Managing risk in farming: Concepts, research, and analysis. Agricultural Economic Report No. 774, March. Markets and Trade

Economics Division and Resource Economics Division, Economic Research Service, US Department of

Agriculture, Washington, DC.

95. InfoMina.2008. Piața Bio din România [Organic Market in România], [Online]. InfoMina. [Accessed 10

September 2015] Available from: http://www.infomina.ro/pdf/Despre%20piata%20BIO%20din%20Ro.pdf

96. Ipsos and London Economics Consortium. 2013. Consumer market Study on the functioning of

voluntary food labelling schemes for consumers in the European Union EAHC/FWC/2012 quoted in

European Commission (2013)

97. Ministry of Economy. 2013. Strategia Naționala de Export 2014 – 2020 [National Export Strategy 2014-

2020] Ministry of Economy - The Department of External Commerce and International Relations

[Online] [Aceesd January 2016] Available from:

http://www.minind.ro/strategia_export/SNE_2014_2020.pdf 98. NCP. 2012. Proiecţia principalilor indicatori economico – sociali în PROFIL TERITORIAL până în 2015

[Online] [Aceesd January 2016] Available from: http://www.cnp.ro/ro/prognoze



Page | 31

99. NCP. 2014. Proiecţia principalilor indicatori economico – sociali în PROFIL TERITORIAL până în 2017


100. NCP. 2015. Proiecţia principalilor indicatori economico – sociali în PROFIL TERITORIAL până în 2018.


101. Page, N. and Popa, R. 2013. Family Farming in România [Online] [Accessed November 2016] Available

from: http://ec.europa.eu/agriculture/consultations/family-farming/contributions/adept_en.pdf

102. Stolze, M., Hartmann, M. and Moschitz, H., 2012. Report on Total Costs of Three Organic Certification

Systems in Six European Countries with Particular Focus on Organic Supply Chains. D 21, Part B [Online]. Research Institute of Organic Agriculture (FiBL). [Accessed September 2014]. Available from:

http://www.certcost.org/Lib/CERTCOST/Deliverable/D21_B.pdf.

103. Tuson, J., and Lampkin, N. 2007. Organic farming policy measures in pre-2004 EU member states and

Switzerland, 1997-2004. Further Development of Organic Farming Policy in Europe with Particular

Emphasis on EU Enlargement (QLK5-2002-00917), Aberystwyth University. Quoted in European

Commission (2013B)

Working papers

104. FAO. 1994. - International trade in non-wood forest products: An overview; Working Paper -

http://www.fao.org/docrep/x5326e/x5326e0e.htm

Phd Thesis

105. Asandei, N. 2011. Studii privind organizarea şi eficienţa fermelor ecologice vegetale în zona colinară a

judeţului Bacău. Iaşi, 2011 [Studies regarding the organization and efficiency of the organic vegetal farms

in the hill area of Bacau County] - Iasi, România

Legislation

106. Commission Regulation (EC) No 1254/2008 of 15 December 2008 amending Regulation (EC) No

889/2008 laying down detailed rules for implementation of Council Regulation (EC) No 834/2007 on

organic production and labelling of organic products with regard to organic production, labelling and

control, Official Journal of the European Union, L 337/80, (16.12.2008)

107. Commission Regulation (EC) No 765/2008 of the European Parliament and of the Council setting out the

requirements for accreditation and market surveillance relating to the marketing of products and repealing

Regulation (EEC) No 339/93, Official Journal of the European Union, L 218/30, (13.8.2008) 108. Commission Regulation (EC) No 889/2008 of 5 September 2008 laying down detailed rules for the

implementation of Council Regulation (EC) No 834/2007 on organic production and labelling of organic

products with regard to organic production, labelling and control, Official Journal of the European Union,

L 250/1 (2008). Pp.1-84 (18.09.2008)

109. Commission Regulation (EC) No. Regulation No 1235/2008 of 8 December 2008 laying down detailed

rules for implementation of Council Regulation (EC) No 834/2007 as regards the arrangements for imports

of organic products from third countries, Official Journal of the European Union. L 334/25 (12.12.2008)

110. Council Regulation (EC) No 834/2007 of 28 June 2007 on organic production and labelling of organic

products and repealing Regulation (EEC) No 2092/91 Official Journal of the European Union, L189

(2007), pp. 1–23 (20.7.2007)

111. Council Regulation (EEC) No 2092/91 of 24 June 1991 on organic production of agricultural products and indications referring thereto on agricultural products and foodstuffs, Official Journal of the European

Union, L189 (2007), pp. 1–23 (20.7.2007)

112. Government Ordinance 130/2000 -Ordonanța nr 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea

şi executarea contractelor la distanţă [Government Ordinance regarding the consumers’ protection

regarding the execution of distance contracts]

113. Government Ordinance 34/2014 - Ordonanţa urgenţă nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în

cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte

normative [Government Ordinance regarding therights of the consumers in the contracts closed with

professionals, modifying other normative acts]

114. European Commission. 2010. Commission Communication — EU best practice guidelines for voluntary

certification schemes for agricultural products and foodstuffs. Official Journal of the European Union 2010/C 341/04

Press articles & blogs



Page | 32

115. Charlton, G. 2011. Which e-commerce trustmarks are most effective? [Blog]. Econsultancy.com/blog.

Available at: https://econsultancy.com/blog/7941-which-e-commerce-trustmarks-are-most-effective

[Accessed 10 September 2015]

116. Agerpress. 2012. Daniel Constantin: Agricultura ecologică este un sector de nișă în care România a

excelat în ultimii ani [Daniel Constantin: Organic agriculture is a niche sector in which România has

excelled in the last couple of years] ] [Online] [Accessed January 2016] Available from:

http://www.agerpres.ro/economie/2012/05/14/daniel-constantin-agricultura-ecologica-este-un-sector-de-

nisa-in-care-România-a-excelat-in-ultimii-ani-13-01-59 117. Fuchshofen, W. 2009 Risk Management for Organic Ingredients, Organic Processing Magazine, May-

June 2009

118. Irish, E. 2014. Google Trusted Stores vs. Amazon [10 July 2014) [ROI Revolution] [Online] [Accessed 10

September 2015] Available from:

http://www.roirevolution.com/blog/2014/07/google_trusted_stores_vs_amazon/

119. Ivanescu, M. 2015. PFA sau SRL? Pentru ce tip de activitate alegi o forma juridica sau alta, cu ce avantaje

si dezavantaje [PFA or SRL? For what type of activity you choose a legal form or another, what advantages

and disadvantages are there] [Online] [Accessed November 2016] Available from:

http://www.startupcafe.ro/stiri-howto-20356773-pfa-sau-srl-pentru-tip-activitate-alegi-forma-juridica-sau-

alta-avantaje-dezavantaje.htm

120. PMR Consulting. 2015. Cum este împărţită piaţa comerţului alimentar în România şi ce strategie au cei care fac jocurile [Online] [Accessed May 2016] Available from: http://www.economica.net/exclusiv-

efectele-exapansiunii-n-retail-la-ce-cote-de-pia-au-ajuns-marii-retaileri-dup-20-de-

ani_108731.html#ixzz4YxIsMzY0

121. Profitul Agricol. 2014. Pro Agro va crea un Fond mutual agricol [Pro Agro will create an agricultural

mutual fund]. Available at http://www.agrinet.ro/content.jsp?page=1430&language=1 [accessed September

2014

122. Radu, A. 2015. In 2014, romanii au cumparat online produse de peste 1 miliard de euro! [In 2014

Românian bought online products over 1 billon euro!] [9 February 2015).. [Online]. [Gpec] [Accessed

August 2016] Available from: http://www.gpec.ro/blog/in-2014-romanii-au-cumparat-online-produse-de-

peste-1-miliard-de-euro

123. Rosca, C. 2016. Diavolii se îmbracă de la Prada. Românii preferă online-ul [The Devil Wears Prada.

Românian prefer the online] Online]. [Accessed August 2016] Available from: http://www.businessmagazin.ro/analize/comert/diavolii-se-imbraca-de-la-prada-romanii-prefera-online-ul-

15106910

124. Sherman, C. 2005. How are search marketers performing? [Online]. [Accessed January 2016] Available

from: http://searchenginewatch.com/ searchday/article.php/3551921

125. Stanciu, A. 2016. Strategia Kaufland România: comerţul online este "deosebit de important pentru noi"

[Online] [Accessed May 2016] Available from: http://www.economica.net/strategia-kaufland-România-

comertul-online-este-deosebit-de-important-pentru-noi_120101.html

126. Ungureanu, A. 2016. Românii îşi cumpără din ce în ce mai multe haine de pe internet [Românians buy

more and more clothes online ] [Online]. [Accessed August 2016] Available from:

http://www.curierulnational.ro/IT&C/2016-08-

18/Romanii+isi+cumpara+din+ce+in+ce+mai+multe+haine+de+pe+internet 127. Wall-street.ro. 2012. Oficial Cora: Avem in strategia de dezvoltare parteneriate cu producatorii romani

[Online] [Accessed May 2016] Available from: http://www.wall-street.ro/articol/Companii/134685/oficial-

cora-avem-in-strategia-de-dezvoltare-parteneriate-cu-producatorii-romani.html

Press releases

128. European Commission. 2012. European Union and United States agree to Historic New Partnership on

Organic Trade [Press Release]. [Accessed 5 September 2014]. Available from:

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-12-138_en.htm

129. Institutul National de Statistica (National Institute of Statistics). 2011. – Rezultatele provizorii ale

Recensământului General Agricol 2010 (The 2010 General Agricultural Census – partial results June 30th

2011). [Press Release]. [Accessed 20 January 2013] Available from: http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/RGA%202010/RGA2010_data%20provizo

rii.pdf

130. Institutul National de Statistica (National Institute of Statistics). 2012B. Recensământul General Agricol

2010 - date definitive –( The 2010 General Agricultural Census – final results July 2nd 2012). [Press

Release]. [Accessed 20 January 2013] Available from:

http://www.insse.ro/cms/files/RGA2010/comunicate/RGA2010_date%20statistice_r.pdf

http://www.startupcafe.ro/stiri-howto-20356773-pfa-sau-srl-pentru-tip-activitate-alegi-forma-juridica-sau-alta-avantaje-dezavantaje.htm

http://www.startupcafe.ro/stiri-howto-20356773-pfa-sau-srl-pentru-tip-activitate-alegi-forma-juridica-sau-alta-avantaje-dezavantaje.htm



Page | 33

Datasets

131. INS. 2012A. Anuarul Statistic 2011 (Statistical Yearbook 2011). Institutul National de Statistica, (National

Institute of Statistics). [Online]. [Accessed 15 January 2015]. Available from:

http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20arhive/serii%20de%20date/2011/pdf/ASR%202011_romana.pdf

132. INS. 2012B. Recensământul Agricol General 2010 (The 2010 General Agricultural Census), Institutul

National de Statistica (National Institute of Statistics). [Online]. [Accessed 15 January 2015]. Available

from:

http://www.insse.ro/cms/files/RGA2010/Rezultate%20definitive%20RGA%202010/rezultate%20definitive%20RGA%202010.htm

133. INS.2015. Tepo Database [Online]. [Accessed 15 January 2015]. Available from:

134. MADR. 2011 – Operatorii Inregistrati in Agricultura Ecologica la MADR (2011) – (Operatori ecologici

registered at MARD-2011) [Online]. [Accessed 5 January 2013]. available at

http://www.madr.ro/pages/page.php?self=01&sub=0107&tz=010713

135. USDA. 2012. - 2011 Certified Organic Production Survey. National Agricultural Statistics Service

[Online]. [Accessed September 2014]. Available

from:http://usda01.library.cornell.edu/usda/current/OrganicProduction/OrganicProduction-10-04-2012.txt

136. USDA. 2014A. The 2012 Census of Agriculture Reveals New Trends in Farming. National Agricultural

Statistics Service. [Online]. [Accessed 15 April 2014]. Available from:

http://www.agcensus.usda.gov/Newsroom/2014/05_02_2014.php

Websites

137. Aditi. 2014. Group Certification and the Risk Assessment. [Online]. [Accessed April 2014]. Available

from: http://aditicert.net/policy/group-certification-and-the-risk-assessment/

138. Canadian General Standards Board. 2011. Organic Production Requirements - August 2011 revision –

Online]. [Accessed 1 June 2016] Available from: http://www.tpsgc-pwgsc.gc.ca/ongc-cgsb/programme-

program/normes-standards/internet/bio-org/documents/lsp-psl-eng.pdf

139. CFIA. 2011. Letter to the Directorate-General for Agriculture and Rural Development, European

Commission. [Online]. [Accessed 1 September 2014] Available from:

http://www.inspection.gc.ca/food/organic-products/equivalence-arrangements/european-union-letters-

exchanged/eng/1328075123452/1328075318193

140. CFIA. 2012. Canada Organic Regime are set out in the Canada Organic Office Operating Manual, part F. [Online]. [Accessed 1 September 2014] Available from: http://www.inspection.gc.ca/food/organic-

products/certification-and-verification/operating-manual/eng/1389199079075/1389199224543

141. CFIA. 2014. Standards 32/20. [Online]. [Accessed 1 September 2014] Available from: http://www.tpsgc-

pwgsc.gc.ca/ongc-cgsb/programme-program/normes-standards/comm/32-20-agriculture-eng.html

142. DGAGRI. 2011. European Commission, Directorate General for Agriculture and Rural Development – EU

Agriculture Economic Briefs: Brief No 2, What is a small farm?. [Online]. [Accessed 1 September 2014]

Available from:http://ec.europa.eu/agriculture/rural-area-economics/briefs/pdf/02_en.pdf

143. European Commission. 2014A. What is organic farming? [Online].- [Accessed 1 April 2014] Available

from: http://ec.europa.eu/agriculture/organic/organic-farming/what-is-organic-farming/index_en.htm

[accessed April 2014]

144. European Commission. 2015. Brief overview of organic agriculture. [Online].- [Accessed 1 April 2015] Available from: http://ec.europa.eu/agriculture/organic/eu-policy/eu-legislation/brief-

overview/index_en.htm

145. IFOAM. 2014A. The IFOAM Norms for Organic Production and Processing Version 2014, IFOAM Bonn,

Germany

146. IFOAM. 2008. Definition of Organic Agriculture. [Online]. [Accessed April 2014]. Available

from:http://www.ifoam.bio/en/organic-landmarks/definition-organic-agriculture

147. USDA. 2007. The 2007 Census of Agriculture. [Online]. [Accessed 15 April 2014]. Available from:

https://www.agcensus.usda.gov/Publications/2007/

148. MAFF. 2014. Japanese Agricultural Standard. [Online]. [Accessed 15 April 2014]. Available from:

http://www.maff.go.jp/e/policies/standard/jas/index.html

149. MARD. 2014a. - Dinamica operatorilor și a suprafețelor în agricultura ecologică [The dynamics of the operators and surfaces in the organic agriculture] [Online]. [Accessed April 2014]. Available

from:retrieved from http://www.madr.ro/ro/agricultura-ecologica/dinamica-operatorilor-si-a-suprafetelor-

in-agricultura-ecologica.html

150. MARD. 2014b. Lista organizaţiilor din domeniul agricultură ecologică, dezvoltarea rurală, protecţia

mediului şi dezvoltare durabilă [The list of organizations in organic agriculture, environmental protection



Page | 34

and sustainable development] [Online]. [Accessed April 2014]. Available from:

http://www.madr.ro/ro/agricultura-ecologica/organizatii-non-guvernamentale.html

151. MARD.2011. Operatorii inregistrati in agricultura ecologica la MADR [The operators registered in the

organic agriculture system at MARD ] [Online]. [Accessed January 2013]. Available from:

http://www.madr.ro/pages/page.php?self=01&sub=0107&tz=010713

152. MARD.2015. Dinamica operatorilor și a suprafețelor în agricultura ecologică [The dynamics of the

operators and surfaces in the organic agriculture] [Online]. [Accessed September 2015]. Available from:

http://www.madr.ro/ro/agricultura-ecologica/dinamica-operatorilor-si-a-suprafetelor-in-agricultura-ecologica.html

153. NPOP. 2005. Indian National Programme for Organic Production. [Online]. [Accessed September 2014].

Available from:

http://www.apeda.gov.in/apedawebsite/organic/ORGANIC_CONTENTS/English_Organic_Sept05.pdf,

section 5.

154. USDA Risk Management Agency. 2014b. Risk management planning. [Online]. [Accessed 2

April 2014]. Available from: http://farm-risk-plans.rma.usda.gov/index.aspx?action=riskman.home