O DESCOpERIERE ARHEOLOGICĂ DE EXCEpŢIE – „GALERIA

O DESCOpERIERE ARHEOLOGICĂ DE EXCEpŢIE – „GALERIA DESENELOR” DIN pEŞTERA COLIbOAIA, MUNŢII ApUSENI (ROMâNIA)

Călin GHEMIŞ* Jean CLOTTES**Bernard GELY***Francoise PRUD’HOMME****

AN EXCEpTIONAL ARCHAEOLOGICAL DISCOvERY – THE GALLERY WITH DRAWINGS’ FROM COLIbOAIA CAvE, ApUSENI MOUNTAINS, ROMANIA

Abstract

On 20 september 2009 a team of speolaelogists1 discovered the „Galery with Drawings” in the Coliboaia Cave. On the walls of this gallery has been made 13 drawings representing: rinoceroses, bears, probably an horse or an felinae, bison and some unidentified figures.

From the chronological point of view thes drawings are placed in Gravettian (29.000 – 23.000) or Aurignacian (35.000 – 29.000) in the old period of Upper Palelolithic. The researches are in progress.

Key Words: Prehistoric archaeology, Upper Paleolithic, Rock art, caves archaeology.

Nu putem discuta despre o abordare stiinţifică din prisma arheologie preistorice a peşterilor din spaţiul transilvan fără a aminti contribuţiile esenţiale ale lui M. Roska, H.Breuil, C.S Nicolaescu – Plopşor, B. Jungbert, L. Roşu,I. Viehmann,V. Boroneanţ, D. Ignat, S. Dumitraşcu S.A.Luca, Al. Păunescu sau M. Cârciumaru. Trebuie însă subliniat că aceste contribuţii aduse la cunoaşterea arheologiei spelale nu a putut fi efectuată fără aportul substanţial al speologilor amatori (în perioada romantică a arheologiei transilvane) iar mai apoi a cluburilor speologilor amatori reunite după 1990 în cadrul Federaţie Române de Speologie.

Timidă în anii regimului comunist mişcarea speologică românească face totuşi progrese notabile. Ne referim aici în primul rând la câteva descoperiri arheologice de excepţie datorate în primul rând speologilor fie ei amatori sau profesionişi.

Trebuiesc amintite în acest scurt istoric al cercetărilor, descoperirile arheologice din

* Muzeul Ţării Crişurilor Oradea. [email protected]**Expert internaţional în artă rupestră I.C.O.M.O.S. - U.N.E.S.C.O. Franţa.***Arheolog expert Direcţia Regională pentru Afaceri Culturale, Rhone – Alpi – Franţa.**** Conservatoare Muzeul regional de preistorie Orgnac, Grande site de France.1 M. Besesek, V.A.Radu, R.T.Tociu,T. Rus,M. Kenesz.

Călin Ghemiş, Jean Clottes, Bernard Gely, Francoise Prud’homme52

peşterile de la Vârtop2, Ciur - Izbuc3, Igriţa4, Devenţ5, Izbucu Topliţei6, Roşia – Peştera Vacii7, Şuncuiuş: Unguru Mare8, Mişid9, Moanei10, Izbândiş11, Remetea – peştera Meziad12 şi altele. Aceste descoperiri întâmplătoare, unele cu caracter unicat în peisajul arheologiei pre şi protoistorice central - europene, completează informaţiile referitoare la imaginea evoluţilor culturale din unele zone ale Carpaţilor Apuseni, aducând noi şi noi informaţii.

O primă sinteză a descoperirilor arheologice din peşteri o datorăm lui M. Roska13, acesta în monumentalul său Repertoriu, înregistrează nu mai puţin de 154 de peşteri cu descoperiri arheologice. Evident numărul peşterilor cu descoperiri s- a modificat substanţial în decursul anilor.

Meritul deosebit al lui M. Roska este acela că a sistematizat descoperirile arheologice din întreg spaţiul intracarpatic, opera sa reflectând nu doar densitatea descoperirilor cât mai ales istoricul şi stadiul cercetărilor arheologice din endocarstul transilvănean, cunoscute până atunci.

Anii care au urmat războiului sunt marcaţi de asidue căutări şi reverificări ale repertoriului lui Roska, pentru a pune o serie de artefacte pe un făgaş logic în cadrul unei evoluţii cuturale fireşti sunt reluate cercetările de data aceasta în termeni moderni pentru acea dată, în unele peşteri cum este cea de la Ohaba – Ponor14 sau chiar puncte cu descoperiri paleolitice15.

Un moment deosebit de important pentru cercetarea paleoliticului transilvănean este apariţia seriei de articole semnate de B. Jungbert în perioada 1978 – 198216, Jungbert îşi propune verificarea punctelor semnalate de Roska fiind extrem de critic în cercetarea sa şi aducând o serie de corecturi şi preţioase informaţii de teren legate de descoperirile paleolitice din Transilvania.

Descoperirea întâmplătoare a picturilor din peştera Cuciulat17 a redeschis problema descoperirilor paleolitice din peşterile din Transilvania, fără însă a fi elaborată o abordare sistematică la nivel regional sau zonal, a acestor descoperiri, până târziu când regretatul Al. Păunescu realizează o sinteză a descoperirirlor paleolitice şi mezolitice din Transilvania18.

Pe de o altă parte, din lipsă de specialişti arheologia paleoliticului transilvan intră din această perioadă într-un con de umbră, până la apariţia unei noi generaţii de paleoliticieni

2 Viehmann, Lauritzen, Onac, 1996,170 sqq.3 Viehmann, Racoviţă, Riscuţia, 1970, autorii discută pe larg descoperirile de urme plantare din peştera Ciur – Izbuc, de o deosebită importanţă sunt analizele de antropologie fizică efectuate de Dr. Cantemir Rişcuţia, concluzia acestuia fiind că urmele plantare aparţin unui grup format din trei indivizi.4 Vasiliev, 2004, 133 sqq. Autorul trece în revistă literatura arheologică legată de problematica culturii Igriţa,omiţând însă, cercetarile mai noi. 5 Vlassa, 1976,pass, sunt prezentate cercetările din peşterile Devenţ l şi Devenţ ll, de o importanţă deosebită pentru cunoaşterea procesului de neolitizare a defileului Crişului Repede.6 Molnar, Ghemiş, 2007, 67 sqq, cu toată bibliografia mai veche referitoare la această descoperire.7 Roman, 1981,165. 8 Ghemiş 2003,101 sqq. 9 Ignat, Ghemiş, 2001,248sqq; Ghemiş,2002, 214 sqq, în zona portalului peşterii Mişidului a fost cercetată o depunere cu caracter ritual – funerar aparţinând epocii dacice, până în prezent aceasta este unică în cadrul descoperirilor dacice din peşteri, ea se remarcă mai ales prin bogaţia inventarului. 10 Ghemiş, Sava,2004,19 sqq. 11 Emodi, 1988,485 sqq. 12 Cercetări inedite, C. Ghemiş, E. Posmoşanu.13 Roska, 1942, pass. o sinteză deosebit de preţioasă ca informaţie a apărut la 1863 şi se datorează părintelui speologiei explorative: Adolf Schmidl, lucrarea acestuia (Schmidl, 1863) oferă un volum considerabil de date istorice, etnografice şi statistice, lipsind însă observaţiile de natură arheologică.14 Plopşor, 1957a, 41 sqq.15 Plopşor, 1957 b, 281 sqq, în mod explicit autorul îşi propune verificarea unor puncte semnalate de Roska.16 Jungbert, 1978 (l), 1 sqq; Jungbert, 1979 (ll), 389 sqq; Jungbert (lll) 1982, 543 sqq. 17 Carciumaru, 1987, 79 sqq, o ultimă trecere succintă în revistă a acestei descoperiri la Mărgărit, 2003.18 Păunescu, 2001,pass, am omis intenţionat descoperirile din “Peştera cu oase din Banat” dar şi alte descoperiri aparţinând unor alte epoci, acestea făcând obiectul unui studiu de sine stătător.

2

O descoperiere arheologică de excepţie – „Galeria desenelor” din peştera Coliboaia 53

a căror preocupări ştiinţifice vizează tangenţial şi paleoliticul transilvănean19. Deşi cunoscută în literatura speologică încă dinainte de 1900, peştera Coliboaia a

fost abordată din punct de vedere explorativ abia în 1981, cand G. Halasi parcurge galeria activă ajungând până la sifonul 4. nefiind remarcată intrarea în „Galeria desenelor”.

În 1997, sunt reluate explorările în această peşteră de o serie de speologi din cadrul FRS, însă cu toate acestea „Galeria desenelor” ramâne în anonimat până în septembrie 200920 când sunt remarcate desenele de aici.

Echipa de speologi fiind axată în principal explorarea speologică a peşterii a anunţat conducerea FRS despre existenţa acestor desene, moment în care au fost luate o serie de măsuri de protecţie a acesteia21.

Situată în versantul drept al văii Sighiştelului, la o altitudine de 560 metri, peştera Coliboaia face parte dintr un sistem carstic mai vast, denumit „Dealul Secăturii - Coliboaia”. Portalul orientat est – vest are dimensiuni considerabile, intrarea în peşteră fiind de dimensiuni medii, după coborârea unei pante de aproximativ 1,50 – 2,00 metri, se pătrunde într – o sală de dimensiuni considerabile cu prăbuşiri. Pentru a ajunge în galeria activă a acestei cavităţi trebuie traversat un lac natural, rezultat din prăbuşirea tavanului „Sălii mari”.

Această galerie este în întregime drenată de apele unu pârâu subteran, pe câteva segmente de parcurs acesta formează trei sifoane, cu dimensiuni variabile, după traversarea acestora se ajunge într - un sector în care galeria se bifurcă, galeria principală continuă, iar după escaladarea unei cascade din calcit se pătrunde în „Galeria Desenelor”, situată la o altitudine de aproximativ 7 metri de la nivelul actual de călcare din peşteră.

Desenele în negru, au fost realizate probabil în cărbune de lemn, reprezentând animale incluzând bizoni, cai, animale nedeterminate (cal sau felină), unul sau poate două capete de urşi, un posibil mamut şi capete de rinoceri. Sunt vizibile , de asemenea, unele gravuri.

Dispoziţia desenelor este organizată pe ambii pereţi ai galeriei, fără a fi sesizată o căutare a simetriei, cu excepţia probabil a desenelor din partea interioară (un cal şi un rinocer afrontaţi).

Absenţa până în prezent a unei topografii detaliate a sectorului nu ne permite să fim foarte precişi cu privire la locul lucrărilor şi al semnelor descrise22.

A-peretele din dreapta intrării în “Galeria Desenelor” 1) Panou la 1,50 m înalţime mai jos de bizon, grifadele de urs sunt întretăiate

de impregnarea cu cărbune. Posibile gravuri (semne, vulva?) şi impregnări erodate.

2) Desenat din faţă apare un bizon de sex masculin cu coarnele tratate din perspectivă frontală. Relieful peretelui (fisură, concavitate) este deosebit de bine exploatat. Situat între 143 şi 202 de mai sus sol. Lungimea totală: 83 cm. Trasajul, erodat, 2,5 cm lăţime; culoarea este o nuanţă de gri - albăstrui (generaţia mai timpurie a desenelor?) el este întrerupt în două locuri de grifade

(vârful cornului din dreapta şi extremitatea spinării) şi de zgârieturi de liliac pe trasajul capului.

19 Generaţiile formate în jurul profesorului M. Cârciumaru la Universitatea din Târgovişte s- au axat cu preponderenţă în cercetarea paleoliticului din zonele extracarpatice. Dealtfel într – un articol recent (Cârciumaru, Dobrescu, 2010, 185 sqq) sunt discutate observaţiile facute în cursul unor cercetări de teren din 1988, cercetări care au dus la concluzia că există peşteri în valea Sighiştelului, care ar fi putut fi folosite de omul paleolitic pentru adăpost, dar lipsesc materiile prime pentru confecţionarea uneltelor (Cârciumaru, Dobrescu, 2010, 189.).20 Informaţiile legate de explorarea peşterii Coliboaia se păstrează în arhiva Federaţiei Române de Speologie.21 Besesek, Radu,Lascu, Gely, 2010, 8 sqq22 Clottes, Besesek, Gely, sub tipar.

3


Alte, două trasaje sunt realizate deasupra capului, o altă grupare de două linii sunt realizate mai sus de spate şi probabil două trasaje sugerează unul sau două picioare din faţă.

3) La 60 cm de la Bizon, într-o cavitate alungită şi pronunţată, o serie de linii negre,redau o siluetă incompletă de animal utilizând mai multe fisuri din perete. Desenul afost realizat în altitudine, are o culoare gri - albăstrui similară cu cea a bizonului. Situat între 117 şi 142 cm de podea. Lungime: 32 cm.

4) 30 cm mai jos, între 179 şi 202 cm de mai sus de podea un posibil cap de urs privind spre stânga. Suprafaţa rocii este alterată,de mici exfolieri. Aspectul mai pronunţat şi necalcifiat evocă o a doua serie de desene.

5) 70 cm, în continuare, 170 – 195 cm de la sol, un animal nedeterminat până în prezent (cal sau felină?) este de 89 cm lungime şi 39 cm înălţime. Silueta cu aspect mai pronunţat şi necalcifiat, este incompletă, segmentată, conturul concav natural al peretelui este folosit pentru a sugera partea de sus a capului, trasajul desenului este intersectat de zgârieturi de liliac.

6) La 210 cm de figura precedentă, două trasaje verticale destul de erodate sunt vizibile la 120-132 cm deasupra solului.

7) Mai jos pe o fisură/ treaptă a peretelui, cu multe resturi mici de cărbune, se poate observa o impregnare reziduală şi alte câteva (2 sau 3) apăsări de sprijin sunt vizibile pe tavanul galeriei, la aproximativ 2 m deasupra solului.

8) La zece metri distanţă, în dreptul rinocerului de pe celălalt perete, se află, o figură de cal. Pentru al observa trebuie să te aşezi în poziţia culcat pe spate în nişa unde este desenat. Figura este realizată foarte aproape de sol, în bolta unei concavităţi (1 m lăţime, 50 cm adâncime şi 50 cm înălţime). Un cal negru (L.: 45 cm) orientat spre dreapta, capul este înclinat şi coama este tratată ca o «creastă». Linia din spate este întreruptă la nivelul de înşeuare (11 cm de spaţiu), nara are corespondent într-o formă de excavaţie a peretelui.

9) Imediat după cal, în aceiaşi adâncitură, a fost descoperit, un posibil cap de rinocer (L. 20 cm), trasajul (cu două coarne şi ochi?) este foarte erodat.

b- peretele stâng al “Galeriei Desenelor” Este mai puţin propice pentru decorare, repertoriul este mai sărac.

10) Un cap de rinocer negru (L. 47 cm) este situat în dreptul calului de pe peretele opus, între 59 şi 98 cm deasupra solului cu calcit. Vârful cornului nazal dispare sub calcit, trasajul are un aspect albastrui identic cu cele din prima generaţie. Figura este încadrată între două fisuri paralele din perete.

11) Pe domul calcitic central al galeriei şi în faţa "pseudo-mamutului" un chenar negru. L. 35 x 23 cm), sugerează un cap de urs privind spre stânga. Acesta este situat între 12 şi 134 cm deasupra solului.

12) În faţa precedentelor, dar pe peretele din stânga, o serie de linii negre cu aspect vechi, întersectate şi organizate în jurul unui escavaţii fund de ceaşcă ("pseudo-mamut") (36 x 7 cm înălţime) se află la 90 - 107 cm deasupra solului.

4


13) La debutul galeriei în pantă şi aproape în faţa panoului 1, câteva trasaje negricioase rămân inaccesibile, deoarece aici solul este foarte argilos şi degradabil fără o pregătire tehnică a accesului.

Autenticitatea preistorică a acestor desene este poate fi argumentată în mai multe moduri.

În primul rând, trasajele sunt erodate şi uneori concreţionate (rinocer, bizon). Nu au în nici un caz prospeţimea unor desene recente. Pe de altă parte, mai multe reprezentari sunt suprapuse de grifade, şi de zgarieturi de liliac, aspect care probează vechimea lor relativă. În cele din urmă, ca subiecte şi mod de redare (utilizarea frecventă a contururilor naturale sau de relief, convenţiile stilistice) sunt în întregime în concordanţă cu ceea ce cunoaştem despre arta paleolitica Europeană.

Judecând după comparaţii cu arta paleolitică occidentală, desenele din peştera Coliboaia pot să aparţină Paleoliticului Superior Vechi - Gravettian (29 000-23 000) sau Aurignacian (35 000-29 000).

Subiectele tratate, rinocerii, urşii, cunosc o frecvenţă mai redusă spre finalul şi după aceste perioade, unele convenţii folosite în reprezentarea unor imagini – coama redată ca un fel de creastă în cazul calului, coarnele de bizon tratate din perspectivă frontală - sunt de asemenea rare şi pot fi folosite ca argumente în stabilirea poziţiei cronologice a desenelor.

Profilul capului de urs, precum şi figura nedeterminată au o vechime sensibil mai mică ( ductul desenului este mai închis la culoare decât în cazul celorlalate desene care au o nuanţă gri). Ele pot să aparţină, fără a avea o certitudine, unei faze ulterioare. Un argument în sprijinul acestei ipoteze fiind faptul că nu au fost observate grifade care să suprapună imaginea.

Simple contururi, fără o minimă redare a formelor, tratate dintr – perspectivă cromatică redusă, autorul sau autorii desenelor s – au rezumat doar la redarea stilizată a animalelor, şi în acest caz doar a capetelor acestora, singura imagine redată în întregime fiind cea a bizonului.

Ansamblul desenelor din “ Galeria Desenelor “ în sine nu dă impresia unei unităţi fapt care duce la ipoteza potrivit căreia desenele au fost executate în câteva etape.

Stabilirea caracterului acestei descoperiri, analiza ei interdisciplinară, publicarea exhaustivă a observaţiilor echipei de cercetare rămâne un deziderat de viitor, intenţia noastră fiind aceea de a pune la dispoziţia specialiştilor informaţiile primare.

Lista planşelorFig.1 Amplasarea peşterii Coliboaia.Fig.2 Sistemul carstic „Dealul Secăturii - Coliboaia”Fig.3. 1.Sala Mare – Lacul; 2. sifonul llFig.4. Galeria desenelor, 1. Panoul Bizonului;2.Figură nedeterminată.Fig.5 Galeria desenelor, 1 Panoul Rinocerului; Panoul Calului.Fig.6 Galeria desenelor – intrare. - orizontalFig.7 Planul general al peşterii cu amplasarea desenelor. - orizontal

Lista abrevierilorActa M.P.- Acta Musei PororlissensisActa M.N.- Acta Musei NapocensisAn.Univ.Oradea- Analele Universităţii din OradeaC.C.A.R. – Cronica cercetărilor arheologice din România. Eph. Nap.- Ephemeris NapocensisM.C.A.- Materiale şi Cercetări Arheologice

5


P.A.S.- Prahistorische Archaologie in SudosteuropaSCIV- Studii şi Cercetări de Istorie vecheSCIVA- Studii şi Cercetări de Istorie veche şi ArheologieThr.Dac.- Thraco Dacica

bIbLIOGRAFIE / LITERATURE

BESESEK, RADU, LASCU, GELY, 2010 M.Besesek, V.Radu, V.Lascu, B.Gely – Decouverte d'une

nouvelle grotte ornee paleolithique (Peştera Coliboaia), Roumanie, Departement du Bihor, în, I.N.O.R.A.57, 2010,p.8 – 11.

CÂRCIUMARU, 1987 M. Cârciumaru – Mărturii ale artei rupestre preistorice în

România. Temoinages de l'Art rupetre prehistorique en Roumanie, Bucureşti, 1987.

CÂRCIUMARU, DOBRESCU, 2010 M. Cârciumaru, R. Dobrescu – Recherches sur le terrain et

sondages archeologiques dans le Valee du Sighiştel, comune de Câmpani, departement de Bihor, în, A.U.V.T. 2010, t. Xll,1,185 – 189.

EMODI 1988 I.Emodi,- Ceramica ornamentată cu şnur din peşterile Igriţa şi

Izbândiş, în Acta M.N.XXlV – XXV, 485 – 505.

GHEMIŞ 2002 C.Ghemiş, - Cercetări arheologice în endocarstul Munţilor

Pădurea Craiului.Archaeological research in the endokarst of Pădurea Craiului Mountains, în, Monografia carstului din Munţii Pădurea Craiului (ed.Gh. Racoviţă, O. Moldovan, B.Onac), Cluj Napoca, 2002. p.214 – 227.

GHEMIŞ 2003 C.Ghemiş, - Piese inedite din primul depozit de la Şuncuiuş.

Peştera Unguru Mare. Unpublished pieces from the first bronze Age deposit from Şuncuiuş – Unguru mare cave, în In memoriam Nicolae Chidioşan (ed. L.Cornea, C.Ghemiş, G. Moisa), Oradea, 2003,101 – 113.

GHEMIŞ 2004 C. Ghemiş, V. Sava – Descoperiri arheologice aparţinând

culturii Coţofeni din peştera Moanei. Archaelogical finds belonging to the Coţofeni culture from Moanei Cave (com. Şuncuiuş, jud. Bihor), în Crisia, XXXlV, 2004, 19 – 33.

IGNAT, GHEMIŞ 2001

6


D. Ignat, C. Ghemiş – Şuncuiuş – Peştera Mişidului, în, C.C.A.(2000), Suceava, 2001, p.248 – 249.

JUNGBERT 1978 B. Jungbert, - Repertoriul localităţilor cu descoperiri paleolitice

din Transilvania, (l), în, Acta M.N. XV, 1978, p. 1 – 19.


din Transilvania, (ll), în, Acta M.N. Xvl, 1979, p. 389 – 411.


din Transilvania, (lll), în, Acta M.N. 1982, p.543 – 557.

MĂRGĂRIT, 2003 M. Mărgărit, - Raportul dintre arta mobilieră şi arta parietală

paleolitică, Târgovişte 2003, 170 p..MOLNAR, GHEMIŞ 2007 Zs. Molnar, C. Ghemiş, - Kora bronzkori leletek a Fekete es

Sebes – Koros – Videki barlangokbol. Adatok a Rosia Csoport kerdeskorehez, în Dolgozatok, U.S. ll. (Xll), 2007,p. 67 – 97.

PĂUNESCU, 2001 Al. Păunescu – Paleoliticul şi Mezoliticul din spaţiul

Transilvan. The paleolithic and mesolithic in the Transylvan area, Bucureşti, 2001, 574 p.

PLOPŞOR, 1957A C.S. Nicolaescu – Plopşor – Şantierul arheologic Ohaba –

Ponor, în Materiale lll, p.41 – 49.

PLOPŞOR 1957B C.S.Nicolaescu – Plopşor – Cercetări asupra paleoliticului

timpuriu, în Materiale lll, p. 281- 291.

ROMAN 1981 P. Roman, - Zur Rumanischen Fruhbronzezeit ( Der

Forschungstand,), în, Die Fruhbronzezeit im Karpatenbecken und in der Nachbargebieten, Syimposium, Budapest – Velem (1977), Budapesta, 1981, p. 157 – 169.

ROSKA 1942 M.Roska,- Erdely Regeszeti Repertoriuma, Kolozsvar, 1942.

SCHMIDL, 1863 A. Schmidl – Das Bihar – Gebirge an der Grenzen von Ungarn

und Siebenburgen, Viena, 1863.

7


VASILIEV 2004 V. Vasiliev, - Despre Grupul cultural Igriţa, în, Acta.M.P. XXX,

2004,p. 133 – 140.

VIEHMANN, LAURITZEN, ONAC, 1996 I. Viehmann, S.E. Lauritzen, B.P.Onac – The Vârtop Cave

man and his Radiometric Age, în, Climate Change: The Carst Record. Karst Water Insitute Special Publication,1996, p.170 – 172.

VIEHMANN, RACOVIŢĂ, RIŞCUŢIA 1970 I.Viehmann, Gh. Racoviţă, C. Rişcuţia, - Decouvertes

traseologiques concernant la presence de l'homme et de l'ours de caverne dans la Grotte „Ciurului- Izbuc” de monts Pădurea Craiului, în, Livre du centenaire „ Emile Racovitza ” 1868 – 1968. Bucureşti, 1970, 521 – 527.

M. BESESEK, V. A. RADU, P. BRIJAN, T. TULUCAN, 2008 M. Besesek, V. A. Radu, P. Brijan, T. Tulucan - Sistemul Peştera

din Dealul Secăturii-Peştera Coliboaia. în Speomond, 13, 2008, 19-22.

J. CLOTTES, M. BESESEK, B. GéLY (A PARATRE) J. Clottes, M. Besesek, B. Gély, M. Kenesz, V. T. Lascu, M.

Meyssonnier, M. Philippe, V. Plichon, F. Prud’homme, V. A. Radu, T. Rus, R. L.Tociu - Découverte d’une nouvelle grotte ornée paléolithique en Roumanie, dans le département du Bihor, in Actes du Congrès international de l’I.F.R.A.O. International Federation of Rock Art Organisations, 6-11 sept. 2010, Tarascon-sur-Ariège, à paraître.

8


Fig.1 Amplasarea peşterii Coliboaia.


Fig.2 Sistemul carstic „Dealul Secăturii - Coliboaia”


Fig.3. 1.Sala Mare – Lacul; 2. sifonul ll


Fig.4. Galeria desenelor, 1. Panoul Bizonului;2.Figură nedeterminată.


Fig.5 Galeria desenelor, 1 Panoul Rinocerului; Panoul Calului.


Fig.6 Galeria desenelor – intrare. - orizontal

Fig.7 Planul general al peşterii cu amplasarea desenelor. - orizontal

Documents

O DESCOpERIERE ARHEOLOGICĂ DE EXCEpŢIE – „GALERIA