o dimineata pierduta -G.Adamesteanu

8/16/2019 o dimineata pierduta -G.Adamesteanu

1/7

Inclusiv în lecturile aplicate şi profunde făcute cărţii, care n-au lipsit, se observă oanumită glisare a comentatorilor într-o altă direcţie decât cea jalonată deromanul însuşi. Ducându-l la bun sfârşit, analistul îl va "desface" critic insistândpe structura sa globală şi pe compartimentele identicate! de aici până aici se

întinde monologul icăi Delcă, urmat de conversaţiile ei cu Ivona# mai departe

avem imersiunea adâncă într-un alt timp istoric şi reproiectarea unui episod dinung$iurile mai multor personaje de belle époque# în continuarea scenelor desalon şi de grădină citim jurnalul profesorului %ironescu, tatăl ga&dei iniţiale#cadru tăiat brusc şi revenire la pre&entul bătrânesc al icăi şi Ivonei... 'omanul,astfel privit, e considerat dintr-un punct supraînălţat, de la care se poate vedea

întregul desen. De la acest nivel pornind şi la el urmând să revină în punctelenodale ale comentariului, cititorul profesionist va ajunge, desigur, şi la materiaistorică şi umană care umple cadrul, iată, conturat al romanului, şi la sesi&areacâtorva tipologii, pe lângă cea mereu anali&ată a icăi Delcă. Dar într-o astfel delectură, făcută cu un indiscutabil efort (şi merit) de grupare şi sistemati&are, se

pierd, pe de o parte, efectele i&bitoare de autenticitate pe care numeroasele voci ale romanului le dispută cu guraliva ica# şi se interpretea&ă totodată, în termeniirealismului obiectivat, o pro&ă puternic psi$ologi&ată şi profund interiori&ată.*arado+al, plasându-ne în cea mai "generoasă" perspectivă asupra cărţii (a

întregului epic şi a structurii comple+e), ajungem la o eroare de perspectivă.

vedea din afară şi de foarte sus nişte personaje pe care abriela dameşteanule construieşte şi le rulea&ă din interiorul (re)proiecţiilor, intervenţiilor şilimbajului lor comportă riscul unor etic$etări omnisciente ce patinea&ă de fapt peadevărul conţinut al ecărui eu. Dimineaţă pierdută nu îşi introduce şi devoalea&ă

gradat personajele, apropiindu-le oportun de oc$ii cititorului şi depărtându-le lafel, pentru a e+pune o altă individualitate. u-şi +ea&ă un set limitat de eroi pecare, în mai multe capitole lineare ori concentrice, să-i facă să treacă prin

întâmplări şi evenimente formative. ici acumularea, nici tensionarea epică nu sereali&ea&ă prin intrigă. /n loc de siluete căpătând treptat corporalitate şi carnaţie,până la tridimensionalitatea realistă a unui protagonist memorabil, vedem unpersonaj numai în măsura în care îl auzim - sau în care îl a0ăm evocat,portreti&at, bârt de o altă voce.

*ractic, nu e+istă caracteri&are auctorială, e+plicare şi e+plicitare din of a

vorbitorilor "din interior", vreo descriere mai susţinută a înfăţişării,comportamentului şi motivaţiilor personajelor. *asajele descriptive nedatorateacestora sunt e+trem de rare. utoarea intervine narativ doar, aşa &icând, înca&uri de forţă majoră. u când se întâmplă un eveniment nemaivă&ut(nemaiau&it), ci atunci când ica, de pildă, "urcă greoaie scara tramvaiului. /şiscoate monedele pregătite din bu&unar şi-şi face drum până la scaunele din faţă,printre trupurile îng$esuite" (p. 12), nemaiavând - logic - răga& şi dispo&iţiepentru văicărelile şi bombănelile ei mute, topite în consistentul, aproapepermanentul, monolog interior. /ncă un e+emplu cu regim de e+cepţie! ajunsă însfârşit în casa Ioaniu şi urcând pentru a se aşe&a în fotoliul cu piele ple&nită al

fostei proprietărese, madam Delcă "îşi întinde picioarele um0ate - o înjung$ie de-isar oc$ii din cap -, oftea&ă, îşi rea&emă ceafa de spătar" (p. 342). 5$iar şi în


2/7

această minimală, indispensabilă suplinire auctorială, se văd însemnele de stilindirect liber şi de emisie directă a ofurilor bătrâneţii bolnave....

5omparată în mod repetat şi inerţial, până la saturaţia analogiei, cu 6ortensia*apadat-7engescu (feminitatea e+purgată de sentimentalism şi obiectivată prin

cru&ime pro&astică), abriela dameşteanu urmea&ă aici, cu o consecvenţăminuţioasă, programul de moderni&are a romanului auto$ton sc$iţat de 5amil*etrescu. 8n fragment din Noua structură şi opera lui Marcel Proust (391:)

încadrea&ă şi e+plică mai bine, în avans, Dimineaţă pierdută decât jumătate dincronicile şi studiile dedicate, din 39;< încoace, cărţii în discuţie! "5are era până la*roust concepţia romancierilor, cam din orice şcoală s-ar declarat şi oricât demari ar fost, despre artist, despre om, despre artă= > construire raţionalistă,deductivă, apodictică, tipi&antă. 'omancierul e mai întâi un om omnipre&ent,omniscient. 5asele par pentru el fără acoperişuri, distanţele nu e+istă, depărtarea

în vreme de asemeni nu. /n timp ce pune să-ţi vorbească un personaj, el îţi spune

în acelaşi aliniat unde se găsesc şi celelalte personaje, ce fac, ce gândesc e+act,ce nă&uiesc, ce răspuns plănuiesc. (...) 5a să evit asemenea grave contradicţii, casă evit arbitrariul de a pretinde că g$icesc ce se întâmplă în cugetele oamenilor,nu e decât o singură soluţie. ?ă nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceeace înregistrea&ă simţurile mele, ceea ce gândesc eu... ceasta-i singura realitatepe care o pot povesti... Dar aceasta-i realitatea conştiinţei mele, conţinutul meupsi$ologic... Din mine însumi, eu nu pot ieşi... >rice aş face, eu nu pot descriedecât propriile mele sen&aţii, propriile mele imagini. @u nu pot vorbi onest decâtla persoana întâi (...) e e+plicăm deci de ce opera lui A*roustB e constituităoarecum ostentativ ca un lung monolog.". /nc$eind citatul din 5amil *etrescu, să-l

complete& cu un bonus de informaţie din 5ronologia acestei ediţii a romanuluiscris de abriela dameşteanu! "392C-392:! 8rmea&ă cursurile acultăţii deEimba şi Eiteratura 'omână din cadrul 8niversităţii 7ucureşti, pe care le înc$eiecu susţinerea lucrării de licenţă Modicări în structura personajului la Proust ".5oincidenţă= 5oincidenţe, simetrii, pregurări, anticipări, circularităţi apar într-unalt gen de viaţă cţională, într-un alt tip de roman.

/n această Dimineaţă pierdută, parte monologată, parte dialogată, lumeae+terioară apare numai ca o răsfrângere (retroproiectivă sau simultană) a unorrealităţi interioare distincte, a unor subiectivităţi an+ioase, care se e+primă.

'ealitatea nu mai este un dat. @a se naşte din actul vorbirii, ind multiplicată şimodelată de amintiri personale, sc$imbată deodată sau progresiv prin stările şiumorile personajelor. ?âmbăta de sfârşit de iarnă bucureşteană, &iua care sedilată pentru a cuprinde aproape tot romanul, trece cu o lentoare ce poate păreaucigătoare unui cititor neatent. %ai ales unuia care aşteaptă orele acelea pline ale acţiunii şi acţiunilor, momentele şi datele ce scurtcircuitea&ă şi structurea&ăevenimenţial desfăşurătorul epic post-bal&acian.

?ă mai spun că mi&a romanului-cronică e complet diferită de cea a ego-romanului= 5$iar dispunerea termenilor ne poate orienta lectura. /n primul ca&,

romanul face cronica unei familii, a unei epoci, marcând în tablou rele re&istenteale unor individualităţi. /n al doilea, un subiect sau mai mulţi îşi asumă,


3/7

dinlăuntru, compunerea romanului! prin scrisori, pagini de jurnal şi alte însemnări# prin monolog interior accesibil doar lectorului şi i&bucniri de către toţiaudibile# prin conversaţie, debit dialogic şi e+ces de replici sau, dimpotrivă, printăceri lăsând să se desfăşoare verbal interlocutorul# prin întrebări, mirări, stupori,câte o uluială mută ori locvace# prin imprecaţii şi afurisenii, de care ica Delcă nu

e străină# prin văicăreli, jelanii, plângeri pe umărul altuia# prin maliţii, ironii nesau cuvinte mai neted batjocoritoare# prin bârfă sau, la antipod, prin confesiune#nu mai puţin, prin ceea ce unul dintre personaje simte şi, simţind, e+primă într-oformă sau alta# prin ceea ce, au&ind şi vă&ând, ţine să relate&e# prin ceea ce îşiaminteşte şi, amintindu-şi, povesteşte# sau, neamintindu-şi bine, dar vrând totuşisă povestească, preia din altă parte, improvi&ea&ă, pune cap la cap, pune de lael...

Dacă abriela dameşteanu a luat Eumea ca sistem şi a spart-o în repre&entărileproprii ecărui personaj în parte, îmi pare cu totul impropriu să coborâm, în mod

tradiţional, dinspre o cupolă a+ială a romanului şi a semnicaţiilor lui cătrenivelele caracterologice "de jos". ără e+agerare, aş răsturna complet acesttraseu interpretativ, pornind de la eul manifest al ecărui personaj ce se e+primăşi reconstituind, prin diferitele prisme, realitatea multiplă şi mobilă a romanului.

5ă&ând ca într-o capcană în propriile aşteptări, destui comentatori au "identicat"imediat protagonistul cărţii, concentrându-se pe ma$alagismul icăi Delcă şicentrând Dimineaţă pierdută pe el. utomat, celelalte voci şi e+perienţe dinroman au fost împinse în umbră şi subevaluate în comentariu, într-o ilu&oriecompetiţie tranşată cu personajul cel mai convinător , mai verosimil. /n fapt, în

realitatea descentrată şi multiplu focali&ată a acestei cărţi, majoritateapersonajelor sunt remarcabil calibrate! de la omnipre&enta ica la "omuF ei"mereu rămas acasă, "lig$ioana bătrână" care-i smulge, de la distanţă, suspineafectuoase# de la urâţica şi atât de înţelegătoarea Ivona, ga&da de-o sâmbătălungă a vi&itatoarei pisăloage, la soţul ei, "putoarea" de iGi, dus iarăşi la o"matracucă"# de la mama Ivonei, vitala şi apriga ?oa Ioaniu, între timp trecută lacei drepţi, c$iar dacă a mai păcătuit cu unul, cu altul, la sora ei %argo, al căreisfârşit e rememorat de nepoată într-un fragment de o intensitate epicăneobişnuită# de la profesorul %ironescu (Papa pentru Ivona), primul soţ al ?oei,la amantul ei şi discipolul lui, Hiti Ialomiţeanu# în ne, de la prinţesa care în anii

F:C ajunge să spele rufele altora, la sinistra ma$alagioaică 5ristide, în comparaţiecu care calicarea bietei ica Delcă solicită, pentru toată dimineaţa pierdută,grade de nobleţe şi accesorii de neţe...

emei şi bărbaţi. emei îmbătrânite sau deja dispărute, dar care au fost, pe rând,fetiţe, adolescente, tinere cu poftă de viaţă şi de toate bucuriile ei. 7ărbaţi care-şiamintesc, la maturitate, de bâjbâielile juvenile (profesorul %ironescu, la începutulsecolului ) şi tineri din anii F2C-FJC, care încă nu prea au ce să-şi amintească, înafara unei prime "e+perienţe" erotice, complet ratată (elu, nepotul icăi). ?oţivă&uţi de consoarte! %ironescu prin oc$ii ?oei, iGi prin cei ai Ivonei, "lig$ioana

bătrână" invocată la tot pasul de ica. Ki reciproca valabilă! neveste anali&ate, încadre diferite, dar cu aceeaşi dureroasă acuitate, de către bărbaţii lor. mante


4/7

vă&ute în public şi mângâiate în particular de către amanţii lor# amanţi vă&uţi şirevă&uţi în salon de soţi, ca şi de soţiile acestora# amante şi amanţi surprinşi defetiţe c$ipurile neştiutoare. 8n om bolnav aşa cum este privit de cei sănătoşi,rude de sânge sau prieteni de familie (boala lui Ktefan %ironescu, agonia lui%argo, sclero&a ?oei, spitali&area icăi). elul cumplit în care omul că&ut la pat îi

vede şi îi aude, îi înţelege şi nu-i mai înţelege pe cei în putere din jur. esturitipice de copil răsfăţat (Ivona, mică) şi repetitivităţi senile (?oa Ioaniu, fostă%ironescu, fostul cap al familiei, care tot fuge de-acasă). 7ăieţi isteţi, dacă nu$iperinteligenţi, care ar învăţa toată &iua (iculaie, fratele icăi, mult mai târ&iuelu, nepotul ei de la celălalt frate, ori Hudor, băiatul Ivonei şi nepotul în liniedreaptă al ?oei), şi taţii lor &gârciţi sau absenţi. %omente istorice şi ani întregide viaţă, epoci sociale şi vârste recompunându-se şi reproiectându-se din toateaceste "contribuţii" intens-personale.

După cum nu are un centru care să disemine&e şi să ordone&e semnicaţiile, şi

nici un personaj privilegiat, din a cărui perspectivă să se conture&e totul,Dimineaţă pierdută nu pre&intă un moment sau o secvenţă temporală dislocate,prin propria importanţă, de restul. %oartea regelui 5arol I, anunţată pe cuvenitulton dramatic în casa antebelică a profesorului %ironescu, în salonul ei desc$isoricărui musar, e un eveniment decisiv numai în ordine istorică. /n lumeamultiplanară şi multifaţetată a cărţii, în acest spaţiu elastici&at de subiectivităţileatâtor personaje, decesul capului 5oroanei e la fel de important ca întâr&ierile,din epoca socialistă, ale "pramatiei" de iGi, rătăcirea portofelului care o aducepe ica la disperare, în dimineaţa sâmbetei romaneşti, ori milităria pe care aaplicat-o, cât a trăit, ?oa Ioaniu într-un menaj destul de complicat.

stfel că, în loc să interpretăm romanul abrielei dameşteanu din afara poeticii,a mi&ei, a compo&iţiei şi a particularităţilor lui, sărăcindu-i registrul narativ şireducându-l la "esenţe" pentru a intra într-o sc$emă de realism obiectiv, mai bineo luăm pe urmele icăi Delcă, într-o dimineaţă de sâmbătă, în 7ucureştii cu&ăpadă înnegrită - şi vom vedea noi unde ajungem.


5/7

5artea este in cea mai mare parte dialogul - punctat de monologuri interioareparalele - a doua batrane cat se poate de diferite! ica, fosta croitoreasa si

negustoreasa, ma$alagioaica vorbareata, bagareata si cam vulgara, respectiv Lvonne (Ivona pentru ica) femeie na, distinsa apartinand lumii bune dedinainte de ra&boi (dar nu burg$e&iei sau mosierimii ci intelectualitatii - e ica deprofesor universitar).

oarte reusit, autentic, colorat e limbajul icai, femeie din popor fara multascoala, "transcris" intocmai cu toate agramatismele, de&acordurile, e+presiilecolocviale, uneori vulgare. ica e cea care vorbeste pe portiuni intinse - nu numaireplicile sau monologurile ei dar si multe alte pasaje narate la persoana a III-asunt privite din perspectiva ei si povestite in limbajul ei. %i-a adus aminte de

"5um mi-am petrecut vacanta de vara" de H.>. 7obe (carte mai recenta cu vreo4C de ani) nu numai prin oralitatea limbajului in multe privinte asemanator inciuda diferentei de timp, varsta si mediu dintre cei doi protagonisti, ci si prinlo&oa lor de viata ca sa &ic asa, care nici nu e a lor (mai ales la copilul Euca) ciabsorbita din mediu, din "gura lumii", prin acele clisee frecvent repetate de genultoata lumea umbla numai dupa interes M pe deeaba nu!ti da nimeni nici uncapat de ata etc. ica ar putut bunica lui Euca. De altfel e+act aceeasiconceptie de viata o are si iGi, sotul Ivonei, doar ca o e+prima mai elevat (vorbabancului).

Desi uneori este vocea adevarului in c$estiuni pe care Lvonne ocoleste sa lespuna sau c$iar sa le gandeasca, ica nu este tocmai personajul-cliseu "omul din

http://raftdecarti.blogspot.ro/2009/09/ce-s-intamplat-in-vacanta-de-vara-crime.htmlhttp://raftdecarti.blogspot.ro/2009/09/ce-s-intamplat-in-vacanta-de-vara-crime.html


6/7

popor simplu dar intelept"! e bagareata, in stare sa se serveasca pe furis dinbucataria altora, bartoare, inclinata sa-i judece dur pe ceilalti, dar si sa-sisc$imbe judecata de la un moment la altul! "omu ei" e "li#ioanabatrana", "ursuz$ mut$ rau de clanta" dar mai are pentru el si cate un gand bun,ca totusi "stau impreuna de patruj!noua de ani% &tau'" ?i mai sc$imbatoare e

parerea ei despre Ivona! de la "(umsecade biata )vona$ *ata buna$ o stie de!oviata", cand nu o gaseste acasa ajunge la "pre*acuta$ dar si zarcita +''', si datadracului"$ "zurlie si otravita", "(and te uiti la ea$ parca!i dracu'" ca in nal,imbunandu-se cand e tratata cu cafea, s-o considere doar "bleaa de )vona","(asu-et rau n!ar avea" dar e " zurlie"'

*e ica "istoria mare" nu o interesea&a decat in masura in care se intersectea&acu "istoria mica" a ei si a celor din jurul ei. stfel, desi femeie matura pe atunci,nu-si aminteste de cedarea 7asarabiei si a rdealului de ord, care nu au atins-oin niciun fel - la uimirea Ivonei, raspunde ca n-o interesa politica# in sc$imb isi

aminteste bine din copilarie "tipiligu", Neppelin-ul pe care bucurestenii il priviserafascinati pe cer, pana a dat drumul la bombe - era primul ra&boi mondial# si tot deatunci, co&ile unde, la 33 ani, statea de cu noapte ca sa ia o paine neagra si tarepentru fratiorii de care ea avea grija, mama murindu-i de tifos iar tatal ind pefront.

In felul asta nu e prea atinsa nici de istoria (si mentalitatea) ociala comunista,stie mai degraba istoria reala a vremurilor din perspectiva "istoriei mici" a alor eisi a familiilor cunoscute, in primul rand a familiei Ivonei. u e o "babacomunista", dar nici anticomunista nu e. u se indignea&a - atat de incercata de

mica, greutatile vietii, de orice fel si de oriunde vin, i se par resti. u areconstiinta politica si nici simtul tragicului si povesteste lucruri grave pe tonul celmai resc!

"&i n!a stiut ele nimic$ nici madam )onaiu$ nici i!sa$ ca )oaniu murise in puscarie$

numa dup!un timp$ pan vara$ le!a venit lor #artie' &i s!a dus ele la cimitir sa!i

inrijeasca mormantu' &!a dus sa!i *aca pomenile!acolo$ ce!o vrut sa!i *aca

baba$ ca nu se prea omora ea cu de!alde astea' &!a dus ele la cimitir$ da cum sa

dea acolo de el% (a cica era pooane de cruci$ numa morti noi +''',"

Din rememorarile celor doua se inc$eaga povestea familiei Ivonei, completataprin cateva capitole narate omniscient din timpul primului ra&boi mondial, pecand madam Ioaniu, mama Ivonei, este inca ?op$ie %ironescu, tanara sifrumoasa sotie a unui distins profesor universitar inteligent si cultivat, bun sidelicat, dar batran si bolnav# plictisindu-se langa sotul ei, cauta aventuri discrete,pentru ca, asa cum ii va spune mult mai tar&iu icai!

"&a tii tu minte de la mine$ .ica$ sa tii tu minte ca nu!i bine sa traiesti viata *ara

bucurie''' /lt*el esti tot timpul morocanos si prost dispus si!ti otravesti si su-etul

tau$ si!i otravesti si pe ceilalti' 0 bine sa!ti *aci si tu placerile in viata$ ca nu pierde

nimeni nimic'''"


7/7

Documents

o dimineata pierduta -G.Adamesteanu