Opera lui Ion Barbu stilul

Valentele cele mai profunde ale lirismului barbian se exprima in poezia din faza a treia, cea ermetica. Poezia devine o stiinta perfecta a semnelor, printr-o precizie extraordinara a simbolurilor, dispuse intr-o "prelungire a geometriei", pastrand, cum insusi autorul marturiseste, "domeniul divin al poeziei." Poezia lui Ion Barbu a fost acuzata de o insuficienta transparenta, de ermetism, de o abstractiune extraordinara a ideilor. Tudor Vianu arata ca acest fenomen nu inseamna a minimalizare a valorii poeziei, pentru ca "nu exista un alt poet roman care sa spuna mai mult in cat mai putine cuvinte. Concizia este virtutea capitala a stilului sau si ar fi o grava eroare sa luam drept lipsa ceea ce sa luam drept lipsa ceea ce este numai lipsa prinosului." Prin concentrarea formei poetice, poezia lui Ion Barbu se apropie de Stephane Mallarme si de Paul Valery. Poezia barbiana este in ansamblul ei o metafora, poetul utilizand simboluri consacrate si proprii intr-o materie lirica sublimata. Scriitorul cultiva o mistica a cuvantului, apeland la puritatea emotionala a simbolurilor si la exprimarea eliptica, astfel ca poeticul se identifica prin desfacerea lui de elementele impure. Matematician de profesie, Ion Barbu valorifica limbajul matematic (cifra reprezinta un model al simbolului poetiC), incercand a reprezenta un mister geometric fie pe calea metaforei, fie pe calea cifrului matematic. Din matematica a preluat principiul combinarii si permutarii, tradus intr-o sintaxa complexa, greu descifrabila. Ion Barbu isi permite mari libertati de limbaj si de tehnica artistica, ceea ce imprima versurilor caracter ermetic: gust pentru cuvantul rar sau neologic, cuvinte ad-hoc create, suprimarea conjunctiilor si a prepozitiilor, saturatie de termeni abstracti, cu sugestie de muzicalitate, tradand o importanta mare acordata invelisului sonor. Poetul creeaza o sintaxa poetica originala, cu dislocari, elipse, pentru a ilustra ideea ca poezia sa, atitudine de vis si extaz", se vrea o explorare textualista a unui discurs care elimina sentimentalitatea. intr-un lirism initiatic, cuvintele sunt transformate in simboluri, in coduri, investindu-le astfel cu mai mult mister, pentru a exprima un mesaj cu rezonante cosmice, telurice, ideale (obiectul este sublimat pana unde ingaduie arta, restabilirea unei ordini pe planul al doilea", poezia initiaza in aceasta ordine prin imagini esentiale si, uneori, muzicalE). Pitorescul folcloric de tip balcanic, limbajul usor arhaic si popular sau termenii neologici (stiintificI), sintagme-simbol, campuri semantice ermetice, jocul de metafore--semn, concentrarea maxima a ideii poetice, dislocari, inversiuni, elipse, structuri sintactice savante, prozodia moderna evidentiaza virtuozitatea poetului matematician intr-o poezie care permite accesul prin revelatie si initiere. Un joc al formei, al imaginii, poezia ca stare de intelectualitate se combina cu simplitatea, pitorescul magiei populare in poeme cu caracter narativ-filosofic, topind in creatia sa formule abstracte, criptice, exercitii de fantezie socante care fac din poezie un pitagorism poetic".

Teme predilecte: - meditatia grava asupra avatarurilor fiintei, de la desfacerea din somn, trecerea prin dragoste si viata pana la intrarea in cosmosul organizat numeric; - initierea in cunoastere (a naturii, cosmosului, vietii, iubirii si creatieI); - geneze si prabusiri cosmice, raportul creat/increat; - miticul si magicul folcloric. Simboluri figurative: melcul, oul, nunta, rapa, somnul, cercurile de mister, jocul, oglinda. Nu trebuie uitat c poetul a fost dublat de un matematician i c modul lui de a gndi n spiritul abstract al matematicii sa impus i n planul reprezentrilor poetice. Ion Barbu nsui afirm: "Ca i n geometrie, neleg prin poezie o anumit simbolic pentru reprezentarea formelor posibile de existen Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aa c, rmnnd poet, n-am prsit niciodat domeniul divin al geometriei

Lirica lui Ion Barbu da limbajului functia paradoxala de a exprima si de a ascunde sensul in acelasi timp, caracterziandu-se prin obscuritate, incifrare, ermetism. Ermetismul (termen derivat de la numele zeului grec Hermes considerat de alchimisti patron al stiintelor oculte) este expresia unei tendinte de ascundere, de incifarare a sensului poeziei printr-o exprimare (vocabular, metafore, structuri gramaticale) care presupune o pregatire prealabila, o initiere a cititorului. Ermetismul solicita intelectul in procesul descifrarii textului literar si mai putin afectivitatea. Reprezentanti de seama: Stephane Mallarme, Pol Valery, G. Ungaretti, I. Barbu. In opera lui Ion Barbu coexista cele doua tendinte apolinic si dionisiac, dar cu dominanta uneia dintre ele, in functie de etapa de creatie. Categoriile estetice complementare apolinic-dionisiac, formulate de Nietzsche, constituie momente esentiale in procesul creatiei si imbolduri: visul/contemplatia si trairea dezlantuita a fortelor inconstiente si abisale, intelepciune si instinct, gandire si viata, plastica si muzica. Ion Barbu este unul dintre poeii romni interbelici care au inovat spectaculos la nivel prozodic, formal i la nivelul coninutului poezia. ntreaga sa oper st sub semnul modernismului. Tudor Vianu vorbete despre mai multe etape n evoluia lirismului barbian: etapa parnasian, n care se remarc preocuparea pentru perfeciunea formal, cultivarea anumitor simboluri i detaarea de coninut a eului liric; etapa baladic i oriental depete caracterul abstract al primelor poeme, orientndu-se spre elemente de mit i de legend balcanic; etapa ermetic, n care se revine la perfeciunea clasic a formei i se abstractizeaz mesajul poetic.

Etapa parnasianPrima etap este cea "parnasian", a versurilor publicate ntre 1919 - 1920 n "Sburtorul". Dintre ele amintim: Lava, Munii, Copacul,Banchizele, Pentru Marile Eleusinii, Panteism, Arca, Pytagora, Rul, Umanizare .a.m.d. Denumirea face aluzie la numeroasele influene ale poeziei afiliabile parnasianismului francez. Scurte i riguroase ca form - cteva sunt sonete -, poeziile propun un univers tematic restrns. Barbu descrie peisaje mineralizate, forme ale geologicului i ale florei , evoc zeiti mitologice sau surprinde procese de contiin, cum ar fi solemnul legmnt al lepdrii de pcatul contemplaiei abstracte n favoarea voinei de a tri cu frenezie, ntr-o total consonan cu ritmurile vii ale naturii. Evitnd poezia - confesiune, exprimarea direct a nzuinelor sufletului su, Ion Barbu le transfer unor elemente ale naturii: copacul, banchizele, munii, pmntul ceea ce indic o tendin de a folosi simboluri " obiective". Peisajele , pasteluri exotice i imaginare, nchid n ele elanuri i ncorsetri ale fiinei umane, aspiraii patetice i ncrncenate refuzuri, ca n aceste solemne strofe din Copacul : "Hipnotizat de - adnca i limpedea lumin A bolilor destinse deasupra lui, ar vrea S sfrme zenitul i - ncremenit s bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalin" sau din Banchizele: "Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi i stttoare pustieti lichide, Sinteze transparente , de strluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar." Poezia Umanizare scoate n eviden un conflict dramatic al fiinei umane, care, n aspiraia ei spre absolut, trebuie s opteze ntre dou principii: intelectual i senzual, ntre contemplaia " apolinic" i trirea "dionisiac". Poezia, declara Ion Barbu, le mpac pe amndou ntr-un proces unic, ntr-o sintez n care Gndirea se transfigureaz lund forme concrete de " sunet, linie, culoare ".

Ideea devine " muzic a formei n zbor, Euritmie", deci intuiie a esenei lumii. Aspiraia spre cunoatere are, n prima perioad, un caracter cam abstract, de unde i, frecvent, rceala versurilor. ncercarea de concretizare se sprijin pe mprumuturi din mitologie, care las de obicei o impresie puternic de livresc. Recurgerea la elemente mitologice greceti i preocuparea deosebit pentru expresie i-au fcut pe unii cercettori (E. Lovinescu) s vorbeasc de un parnasianism al nceputurilor literare ale lui Ion Barbu. Dar poezia parnasian francez, reprezentat prin Leconte de Lisle sau Jos Maria de Hrdia, era fundamental decorativ i antiromantic n coninut nengduind elanuri sufleteti, pe cnd la Ion Barbu, sub mpietrita i recea marmur a versului, se rsucesc pasiuni violente, neliniti i aspiraii tulburi, ceea ce denot deocamdat o structur romantic . Probabil c aceasta este i cauza pentru care i le-a refuzat mai trziu, socotindu-le c " decurg printr-un principiu poetic elementar ". El tinde spre o alt formul poetic, deprtat de romantism, spre "un lirism omogen, instruind de lucrurile eseniale, delectnd cu viziuni paradisiace ", pe care a realizat-o n urmtoarele etape ale creaiei sale.

Etapa baladic-orientalAceasta indic orientarea spiritului poetului spre concretul lumii, cum i anunase n Umanizare. Aici pot fi integrate poeme ca: Dup melci,Riga Crypto i lapona Enigel, Domnioara Hus, Isarlk, Nastratin Hogea la Isarlk, publicate din a doua jumtate a lui 1921 pn n 1925. Mai toate sunt lungi, datorit n mare msur pasajelor descriptive, consecin imediat a preocuprii de concret; au un caracter narativ, "baladic" , pentru c n ele "se zice" o poveste; n sfrit evoc o lume pitoreasc, de inspiraie autohton sau balcanic, asemntoare cu cea din viziunea lui Anton Pann. Excepional este acum sugestia pictural. Expresia este proaspt i pregnant dezvluind n I. Barbu un poet al cuvntului , nu numai al ideii i viziunii, cum l cunoatem la nceput. Descripia ns nu exist exclusiv pictural, ci fixeaz o atmosfer adecvat. Teoria baladescului avea s fie reluat n estetica Cercului literar de la Sibiu de poei ai acestui curent cum ar fi Radu Stanca i tefan Augustin Doina.

Isarlk, (inima mea), spre exemplu, este o cetate ideal, "dat-n alb ca o raia" aezat "la mijloc de Ru i Bun", populatcu oameni care triesc deopotriv deliciile spiritului i pe cele ale vieii " ntr-o slav stttoare": univers fabulos n care se echilibreaz totul. De o deosebit for de sugestie, sub raportul inveniei verbale, este Domnioara Hus a crei valoare st aproape n ntregime n expresie. Poezia vorbete despre povestea unei iubiri ptimae cndva i nefericite i a unei tragicomice eroine, cadn "pezevenche" ce-i cheam de pe lumea cealalt, prin descntece, iubitul care a uitat-o. Dar farmecul ei nu st n ineditul pitoresc al ntmplrii ci n extraordinara incantaie a versurilor i n sugestia de fantastic a descntecului. Substratul simbolic al elementelor narative i descriptive din poeziile etapei a doua poate fi ntlnit n Dup melci, poem lung n care se stilizeaz motive folclorice pentru a se povesti o experien de iniiere n tainele naturii, devenit dram a cunoaterii sau n Riga Crypto i lapona Enigel.

Etapa ermeticUltima etap a poeziei lui Ion Barbu este una de ncifrare a semnificaiilor, numit din aceast cauz etapa ermetic. Dar mai nti a existat un moment de tranziie, reprezentat de Oul dogmatic, Ritmuri pentru nuntile necesare sau Uvedenrode publicate ntre 1925 - 1926. n ele se pstreaz nc legtura cu etapa anterioar att prin pasajele descriptive ct i prin cele narative, care fac poezia mai uor de neles i descifrat. George Calinescu susine c de fapt aici exist ermetismul autentic al poeziilor lui Ion Barbu, pentru c se bazeaz pe simboluri, cel din Joc secund nefiind dect un ermetism de "dificultate filologic", innd de o sintax poetic dificil. Poeziile amintite se nvrtesc, metaforic vorbind, pe ideea " nunii " neleas ca ptrundere n miracolul creaiei universale. "Oul dogmatic" este chiar un simbol al misterului " nunii ", un soi de Cosmoid, pentru c n structura lui dual se reprezint lumea dinaintea nuntirii, creaia de dinaintea Genezei. Banalul ou demonstreaz c "mrunte lumi pstreaz dogma", c macrocosmosul se repet n microcosmos. De aceea el este fcut s devin obiect de contemplaie: "E dat acestui trist norod i oul sterp ca de mncare, Dar viul ou la vrf cu plod Fcut e s-l privim la soare!" Vzut n lumina soarelui, oul relev nsi esena universului, imaginea etern a increatului.

n Ritmuri pentru nunile necesare sunt evocate trei ci de cunoatere: prin eros ( sau senzual), reprezentat astral prin Venus, prin raiune, avnd simbol pe Mercur, i prin contemplaie poetic, care e tutelat de Soare. Fiecare experien este o "nunt", adic o comuniune cu esena lumii, dar prin primele dou contopirea nu este perfect. Senzaiile permit numai un contact fulgerant , iar intelectul ignor, pentru a face operaiile proprii cunoaterii logice, condiia fundamental a universului, care este devenire continu. Aspiraia spre absolut se mplinete doar prin atingerea contemplaiei poetice, prin viziunea direct a principiului universal cnd: "intrm S osptm n cmara Soarelui Marelui Nun i stea, Aburi verde s ne dea, Din cldri de mri lactee, La surpri de curcubee, n Firida ce scntee / Etern" n termeni mai simpli poezia pune problema raportului dintre cunoaterea logic i cea metaforic aa cum o pusese i Blaga n Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. n Uvedenrode pe aceeai tem a nunii e reluat ntr-un material poetic, ideea erosului ca ncercare euat de cunoatere. Titlul, inventat de poet, definete un spaiu de comar, "o rp a gasteropodelor ", reprezentare a purei viei vegetative. Faza de tranziie este de o puternic originalitate, derutant pentru cititor, cruia i se solicit un efort mult mai mare dect de obicei pentru sesizarea semnificaiilor, a viziunii ample nchise n imaginile concrete ale poemului. Limbajul este dens, termenii neobinuii, muli neologistici sau rari.