Embed Size (px)
Citation preview
TEMA PROIECTULUI
Sa se realizeze produsul
„Pantalonul scurt”Începând de la proiectarea acesteia până la
confecţionarea produsului finit
Pag. 0
CUPRINS
Capitolul I
Descrierea produsului .......................... .......................... pag. 03
Capitolul II
Alegerea materialelor de bază şi auxiliare ..................... pag. 07
Capitolul III
Proiectarea tiparului clasic ............................................ pag. 10
Capitolul IV
Transformarea tiparului clasic în modern ....................... pag. 11
Capitolul V
Adaosurile folosite .......................................................... pag. 12
Capitolul VI
Unelte şi utilaje folosite la confecţionarea produsului ... pag. 13
Capitolul VII
Pregătirea materialelor pentru croit ............................... pag. 28
Capitolul VIII
Încadrarea şabloanelor pe material ............................... pag. 34
Capitolul IX
Procesul tehnologic de confecţionare a produsului ....... pag. 36
Capitolul X
Tehnologia călcării finale a îmbrăcămintei .................... pag. 37
Capitolul XI
Norme generale de protecţie a muncii şi P.S.I. .............. pag. 38
Capitolul XII
Reclama produsului ........................................................ pag. 41
Bibliografie ..................................................................... pag. 42
Pag. 1
Capitolul I
DESCRIEREA PRODUSULUI
Generalităţi
Pantalonul scurt e un bun vestimentar destinat în general celor
mici pentru vremea mai puţin rece, se realizează din fire fine şi moi.
Pantalonul scurt poate fi realizat din materiale în culori pastel. cu
diferite imprimeuri sau de culoare albă. E un ansamblu care poate fi
lucrat şi pentru cei mici dar şi pentru alte categorii de vârstă.
Pantalonaşul, în funcţie de vârstă, poate fi purtat scurt sau lung,
cu sau fără bretele şi se poate fixa pe corp printr-un cordon sau o
betelie simplă sau cu elastic. Pe linia de mijloc a spatelui şi în
continuarea celei de mijloc a feţei,
pantalonaşul are o cusătură care îi dă forma.
Pantalonul scurt se proiectează la fel ca pantalonul clasic, fiind
mai redus la lungime.
Acest produs de îmbrăcăminte se foloseşte de către toate
categoriile de vârstă, sex, în funcţie de model.
Pantalonaşul scurt se foloseşte în excursii sau alte activităţi
sportive, deoarece conferă o lejeritate maximă el se foloseşte în
funcţie de model şi de destinaţie.
Îmbrăcămintea este un bun vestimentar pe care oamenii îl
folosesc pentru apărarea corpului de intemperii şi în scop estetic.
Ambele funcţii au determinat o varietate de produse şi de modele care
să satisfacă cerinţele omului în funcţie de necesităţi.
După materia primă folosită, îmbrăcămintea poate fi:
din ţesături,
din tricoturi,
din blănuri.
Pag. 2
După anotimpul în care se poartă, îmbrăcămintea poate fi
folosită în anotimpuri călduroase, răcoroase şi friguroase. În cazul de
faţă, îmbrăcămintea confecţionată se foloseşte în special în anotimpuri
călduroase, fiind destinată timpului liber şi orelor de sport, deoarece
este o ţinută foarte lejeră care asigură confort.
Fiabilitatea îmbrăcămintei este determinată de factori tehnologici
şi naturali, cum ar fi:
Mulajul produsului pe conformaţie;
Comoditatea utilizării produsului;
Aerisirea corpului;
Capacitatea de reţinere a căldurii corpului;
Absorbirea transpiraţiei;
Impermeabilitatea la apă.
PANTALONUL SCURT
În cazul de faţă, vom confecţiona un pantalon scurt, clasic şi
totodată lejer, din material de bumbac în amestec cu fibre sintetice.
Pantalonul scurt, pentru a putea fi îmbrăcat de orice persoană cu
vârsta între 14 -18 ani se va confecţiona dintr-un material de culoare
albă, cu buzunare la cant în părţile laterale, fiind prevăzut cu un şliţ cu
fermoar la partea din faţă şi o betelie la partea superioară, iar la partea
inferioară este prevăzut un tiv de 2 cm.
Pentru a ajusta produsul pe corp, vom realiza pense de ajustare
şi vom confecţiona patru găici pentru susţinerea cordonului sau a
curelei. Finisarea produsului se va face prin tratamentul umidotermic şi
tăierea aţelor şi nu în ultimul rând, coaserea butonierei şi nasturelui.
Pag. 3
Vedere din faţă
Pag. 4
Vedere din spate
Pag. 5
Capitolul II
ALEGEREA MATERIALULUI
Materialele de bază
Pentru prelucrarea îmbrăcămintei se folosesc materiale textile de
bază şi materiale auxiliare. Aceste materiale au roluri diferite şi se
adaugă în funcţie de specificul produsului la care se aplică, dar şi de
destinaţia acestuia în procesul utilizării. Rolul principal în componenţa
unui obiect vestimentar îl îndeplineşte materialul de bază.
Ţesăturile sunt materiale textile obţinute prin încrucişarea firelor
textile, iar ca urmare a modului de realizare a ţesăturilor prezintă o
bună stabilitate şi rezistenţă la purtare.
Industria textilă din ţara noastră realizează o diversitate de
ţesături care sunt utilizate atât pentru confecţionarea îmbrăcămintei
cât şi pentru destinaţia lor.
Materialele folosite pot fi ţesături sau tricoturi uni sau în dungi,
carouri scămoşate, iar alegerea materialului se face în funcţie de
model şi se va ţine cont de destinaţie şi de modă, de vârsta şi sexul
purtătorului, care determină linia produsului, cum ar fi: pentru copii,
pentru adolescenţi şi adulţi, pentru femei şi bărbaţi.
Procesul de elaborare a prototipului cuprinde două etape
principale:
1. Proiectare
2. Confecţionare.
Materiale auxiliare
Ca materiale auxiliare, se consideră materialele utilizate la
confecţionarea îmbrăcămintei, care în funcţie de produs şi de model
pot lipsi din componenţa produsului. Principalele materiale auxiliare
sunt căptuşelile, întăriturile, aţele de cusut furniturile şi garniturile.
Pag. 6
Aţa de cusut
Este o materie auxiliară folosită la asamblarea şi prelucrarea
îmbrăcămintei sau pentru alte scopuri. In industria de confecţii, aţa de
cusut are diferite întrebuinţări şi se produce din fibre naturale sau
sintetice.
În general la alegerea aţei de cusut se cer respectate
următoarele condiţii:
Aţa folosită pentru confecţionare trebuie să corespundă cu
materialul de bază;
Culoarea aţei de cusut să aibă o nuanţă mai închisă decât
materialul de bază.
Fermoarul.
După cum se ştie, fermoarul este un dispozitiv practic folosit
frecvent în croitorie la diferite confecţii, ca: rochii, fuste, pantaloni şi
bluze, etc. Un fermoar incorect montat compromite de cele mai multe
ori, întreaga muncă depusă la croitul şi confecţionarea unei
îmbrăcăminţi, fapt pentru care trebuie acordată foarte multă atenţie.
Nasturii
Sunt furnituri utilizate la încheiat, fixarea şi ajustarea produsului
pe conformaţia corpului.
Au un rol funcţional (încheie şi ajustează produsul) cât şi un rol
ornamental (de a înfrumuseţa produsul confecţionat).
Un nasture supune ţesătura pe care este cusut la un efort de
tracţiune.
Pag. 7
Materiale auxiliare
Pag. 8
Capitolul III
PROIECTAREA TIPARULUI CLASIC
Pag. 9
Capitolul IV
TRANSFORMAREA TIPARULUI CLASIC
Pag. 10
Capitolul V
ADAUSURI FOLOSITE LA PROIECTAREA TIPARULUI
Adausurile care se folosesc la proiectarea tiparelor sunt nişte
mărimi cifrice care se introduc în dimensionarea tiparelor atât pe
lungime cât şi pe lăţime.
După funcţia pe care o îndeplinesc adausurile pot fi:
adausuri de lejeritate
adausuri de contracţie
adausuri de corectare sau modă
Adausuri de lejeritate – adaosurile de lejeritate reprezintă o
mărime numerică exprimată în centimetrii care se introduce în calculul
lăţimii tiparului. Adaosul de lejeritate depinde de vârsta purtătorului, de
destinaţia produsului şi de linia modelului.
Adaosuri de contracţie - reprezintă mărimea cifrică care se
introduce în calcului proiectării tiparelor pe lungimea acestora. Acest
adaos are rolul de a compensa contracţiile care se produc în timpul
prelucrării şi purtării produsului.
Se calculează cu relaţia:
L – este lungimea produsului
C – coeficient de contracţie care se determină
la recepţia materialelor care se măsoară în
procente
Adaosuri de corectare sau de modă se notează cu K şi este
un coeficient care se aplică pentru corectarea dimensiunilor unui
produs în funcţie de modă, valoarea lui poate fi pozitivă sau negativă.
Pag. 11
AC = LC
100
Capitolul VI
UNELTE ŞI UTILAJE FOLOSITE LA CONFECŢIONAREA ÎMBRĂCĂMINTEI
Unelte în cadrul procesului de producţie sunt următoarele:
1. Unelte pentru măsura şi desen
2. Unelte pentru tăiat
3. Unelte pentru cusut
4. Unelte pentru călcat
Unelte pentru măsură şi desen
Panglica centimetru se utilizează la lucrarea măsurilor şi la
construirea tiparelor. Aceasta este realizată dintr-o ţesătură de
bumbac imprimată cu o soluţie chimică care constituie o peliculă
protectoare.
Panglica centimetru are lungimea de 150 cm şi lăţimea de 8 cm
fiind gradată pe ambele părţi, la capete este prevăzută cu două
plăcuţe metalice protectoare de circa 1 cm.
Echerul, rigla şi florarul sunt instrumente confecţionate din lemn
sau material plastic şi sunt folosite la trasarea liniilor drepte (echerul
sau rigla), curbe (florarul)
Ruleta cu dinţi sete folosită la trasarea unor linii sau detalii în
timpul construirii unui tipar. Ruleta este formată dintr-un mâner de
lemn sau plastic şi un disc cu dinţi de metal.
Creta de croitorie – se foloseşte la construirea tiparului pe
material, la croirea semnelor după probă şi la alte însuşiri. Are formă
pătrată sau dreptunghiulară şi nu trebuie confundată cu creta colorată.
Urmele lăsate pe material se şterg foarte uşor.
Pantograful – se foloseşte la executarea desenelor în miniatură
în vederea determinării consumului specific.
Pag. 12
Unelte pentru tăiat
În producţia de serie mică (unică), după încadrarea tiparului pe
material urmează decuparea acestora care se face cu foarfecele de
croitorie.
Foarfecele de croitorie – sunt formate din două părţi prinse
printr-un bolţ cu piuliţă, fiecare parte este compusă dintr-o ureche şi o
lamă iar pentru protecţia utilizatorului un mâner de plastic sau de fier
cu două găuri pentru a putea fi mânuită pe material.
Atât urechile cât şi lamele au forme şi dimensiuni diferite în
funcţie de destinaţia foarfecelui şi de grosimea materialului.
În croirea de comandă se utilizează foarfece :
– pentru material subţire
– pentru ţesături mai groase
– pentru broderie
În general lamele foarfecelui sunt executate din oţel inoxidabil
asigurând condiţia primordială de a putea fi ascuţite periodic.
Lungimea foarfecelor variază:
100 – 160 mm – subţiri
120 – 240 mm – groase
Unelte pentru cusut
În confecţionarea îmbrăcămintei, una din principalele operaţii o
constituie cusutul propriu-zis.
Operaţiile de coasere se realizează manual folosindu-se:
1. Acul de cusut
2. Degetarul
Pag. 13
Acul de cusut
Este un instrument perfecţionat cu care se pot realiza cele mai
deosebite tipuri de consum manuale. În funcţie de felul ţesăturii şi a
cusăturilor de executat se folosesc diverse tipuri de ace de cusut.
Acul de cusut e un instrument format din ureche, corp şi vârf.
Urechea acului poate avea formă circulară sau ovală în funcţie
de destinaţia acului, de grosimea aţei sau a materialului, şi reprezintă
locul pe unde se înşiră aţa de cusut.
Corpul acului se află între ureche şi vârf, având forma şi
dimensiunea în funcţie de natura operaţiei sau de grosimea
materialului. Acele de cusut se fabrică din oţel inoxidabil.
Acele se clasifică în trei grupe după dimensiuni: ace scurte,
semilungi şi lungi.
Fiecare grup de ace e confecţionat pe mărimi: numărului 7 îi
corespunde acul cel mai gros iar numărului 10 cel mai subţire.
Din familia acelor face parte şi acul cu gămălie. Acul cu gămălie
este folosit pentru prinderea detaliilor.
Degetarul
Degetarul este un instrument în realizarea cusăturilor manual.
Este executat din metal în formă de trunchi de con şi se fabrică
în două variante:
– trunchi de con fără fund: acest tip îl folosesc special croitorii
deoarece obijnuiesc ca acul să fie împins cu latura degetarului,
prevăzută cu lăcaşuri în con se aşează capul acului, fiind
uşurată astfel introducerea lui în ţesături.
– trunchi de con cu fund: acest tip îl folosesc în special
croitoresele, obijnuiesc să împingă acul în ţesătură cu această
parte.
Pag. 14
Utilaje folosite pentru confecţionarea îmbrăcămintei
Maşina simplă de cusut
Maşina simplă de cusut reprezintă utilajul principal în
întreprinderile de confecţii. Este întrebuinţată la majoritatea operaţiilor
din produsul confecţionării datorită cusăturilor clasice pe care le
realizează.
În industria de confecţii se folosesc o diversitate de maşini
simple, care pot fi clasificate în funcţie de diverse criterii astfel:
1. În funcţie de destinaţie:
– maşini de cusut industriale – maşini de cusut casnice
2. În funcţie de model de acţionare:
– maşini acţionate mecanic– maşini acţionate prin pedală– maşini acţionate manual
3. În funcţie de forma suveicii:
– maşini de cusut cu suveica rotundă– maşini de cusut cu suveica lungă– maşini fără suveică (cu apucător)
4. În funcţie de mişcarea apucătorului:
– maşini cu apucător rotativ– maşini cu apucător oscilat
5. În funcţie de numărul firelor de aţă, maşinile de cusut
simple pot fi:
– două fire de aţă– trei fire de aţă– patru fire de aţă
6. În funcţie de forma cusăturii:
– maşini de cusut cu tighel simplu– maşini de cusut cu două ace în paralel– maşini de cusut în zig-zag
Pag. 15
Maşina de cusut simplă C4 310
Maşina simplă de cusut reprezintă utilajul principal în
întreprinderile de confecţii.
Este întrebuinţată la majoritatea operaţiilor din procesul
confecţionării datorită cusăturii clasice pe care o realizează.
Maşina simplă de cusut e utilizată pentru formarea cusăturii
tighel formată din două fire de aţă, unul la suveică şi unul la ac.
Este acţionată de un motor electric cu putere de la 0,23 – 0,4 W
asigurând o viteză de coasere de la 2000 – 6000 impulsuri /minut.
Întreprinderile de confecţii sunt dotate cu maşini simple de tipul:
Metalotehnica, Super PFAFF, Dűrkopp, Singer, NEECHI, Minerva
Hazuic.
Pentru studiul de forţă e
folosită maşina Metalotehnică
C4 310 fiind o maşină
modernizată la Întreprinderea
Metalotehnică din Tg. Mureş.
Maşina C4 310 funcţio-
nează cu o viteză de coasere
până la 550 impulsuri /minut.
Maşina funcţionează cu
ace de tip 135 x 5 având fineţea
de 100 pentru materiale groase
şi 80 pentru materiale subţiri. Aţa recomandată este de 562 mm lăţime
şi 1100 mm lungime.
Pag. 16
Maşina de cusut simplă C4 310
Maşina triploc
Caracteristicile tehnico-funcţionale
Maşina triploc face parte din categoria maşinilor speciale de
cusut şi realizează cusătură de încheiere – surfilare.
Cusătura se realizează cu trei fire de aţă înfilate astfel: unul la ac
şi două la cele două apucătoare.
Acţionarea maşinii se face de
la un motor electric cu puterea de
0,25 KW şi turaţia n = 3000 rot/min,
viteza de coasere fiind între 4000 -
4500 impulsuri pe minut.
Maşina poate avea unul sau
două ace şi poate funcţiona cu 2,3,4
sau 5 fire de aţă. Această maşină
funcţionează cu două apucătoare:
– Aparatul superior aflat în partea dreaptă– Aparatul inferior aflat în partea stângă
Descrierea maşinii Triploc
Se compune din două părţi principale: masa şi corpul maşinii.
Organele de lucru ale maşinii Triploc sunt:
– acul– apucătorul inferior şi cel superior – transportatorul– picioruşul de presare– placa acului– cuţitele
Acul: transportă firul prin material şi formează bucle pentru
împletire. Acele utilizate sunt de tipul 1886 – 27 x 32,5 având fineţea
de 70 – 80 – 90 în funcţie de materialele prelucrate.
Pag. 17
Apucătorul inferior : este montat în partea stângă sub placa
acului în vederea formării punctului de legătură a cusăturii.
Apucătorul superior: este organul care conduce al doilea fir şi-l
depune în faţa acului.
Placa acului: fiind organul care fixează materialul de cusut.
Transportorul: care este format din:
– transportorul principal– transportorul secundar
Transportorul principal e montat în faţă, iar cel secundar este
montat în spate.
Picioruşul: este organul de lucru care are rolul de a presa
materialul de cusut pe transportor.
Cuţitele: sunt organele de lucru care au rolul să taie marginea
materialului înaintea coaserii.
Formarea cusăturii triploc este destinată în special operaţiilor de
surfilare sau încheiat surfilat.
Pasul cusăturii este reglabil cu lungimea de 1,2 – 3,5 mm iar
înălţimea de 2,5 – 6 mm cele trei fire de aţă se înfileză astfel:
– firul de coasere este înfilat la ac şi trece prin straturile de material îmbinând detaliile.
– un al doilea fir este condus la apucătorul inferior care e montat în stânga acului având rolul de festonare a marginilor.
– al treilea fir este condus la apucătorul superior care se află în dreapta acului şi are rolul de legătură a firului de la ac şi de la apucătorul inferior.
Deservirea maşinii se face de către un singur muncitor, care
trebuie să respecte toate regulile de pregătire pentru lucru cum ar fi:
– înfilarea aţei– reglarea cusăturii– coaserea şi încheierea lucrării
Pag. 18
Coaserea propiu–zisă se face după ce cusătura este reglată,
prin acţionarea pedalei care ridică picioruşul pentru a introduce
materialul sub picioruş.
Curăţirea maşinii se face zilnic de deşeuri textile.
Normele de întreţinere a maşinii prevăd următoarele lucrări:
– curăţire– ungere– intervenţii accidentale
Procesul umidotermic
Cunoscut sub denumirea de călcare, tratamentul umidotermic
consumă între 10 – 30% din totalul tipului destinat confecţiei unui
produs.
Îmbrăcămintea confecţionată din materiale textile tip lână
necesită o trecere umidotermică mai intensă, iar îmbrăcămintea din
materiale tip bumbac necesită o tratare mai uşoară.
Materialele din fire sintetice, faţă de cele din lână şi bumbac,
necesită o călcare uşoară la temperaturi şi presiuni reduse.
Procesul umidotermic cuprinde operaţii:
– De cutezire– De descălcare a cusăturilor– De presare– De aburire
Netezirea se aplică atât la materiale prime şi semifabricatelor cât
şi la produse finite. La netezirea semifabricatelor sau la produse finite,
netezirea se face normal cu o maşină de călcat iar la ţesături şi
tricoturi cu ajutorul calendrelor.
Descălcarea cusăturilor are ca scop fixarea prin călcare a
rezervelor. Cusăturile se descalcă cu maşina de călcat normal, aplică
direct pe faţa interioară a produsului sau detaliului.
Pag. 19
Presarea şi subţierea produsului se aplică la detalii de
îmbrăcăminte. Astfel de operaţii se întâlnesc la presarea gulerului, a
reverelor, a buzunarelor, a mânecilor.
Modelarea este operaţia de tratare umidotermică prin care
produsul şi detaliile de îmbrăcăminte se modelează prin călcare.
Modelarea se face prin tensionarea sau scăderea detaliilor
îmbrăcămintei, operaţiile executate pe baza proprietăţilor fizico-
mecanice ale materialelor textile.
Aburirea se aplică îmbrăcămintei prin faza finală, cu scopul de a
definitiva forma şi aspectul final al produsului. Aburirea constă în
umezirea prin căldură a detaliilor, a produsului de confecţionare.
Operaţia de aburire se efectuează cu maşina de călcat sau la
prese. Pentru realizarea acestei operaţii, se foloseşte o pânză de
călcat bine umezită sau maşina de călcat cu aburi. Aburirea asigură
produsului un aspect mai plăcut, elimină tensiunea şi luciul apărut la
operaţiile de călcare.
Parametrii tratamentului umidotermic
Tratamentul umidotermic se bazează pe slăbirea moleculară a
materialului care determină trecerea la starea superelastică.
Tratamentul umidotermic se realizează în prezenţa parametrilor
funcţionali ca:
– Umiditatea– Temperatura– Presiunea– Timpul
Pag. 20
Umiditatea (W) respectiv cantitatea de apă necesară în procesul
umidotermic poate fi:
Umiditatea termică (W1) cantitatea de apă ce se găseşte în compoziţia chimică a fibrelor şi care nu poate fi eliminată din material în timpul prelucrării
Umiditatea relativă (W2) este cantitatea de apă determinată de higroscopicitatea materialului şi de umiditatea mediului ambiant. Umiditatea relativă absorbită efectiv la tratarea umidotermică a ţesăturii şi a tricoturilor.
Umiditatea tehnologică (W3) este cantitatea de apă care se adaugă în timpul tratamentului umidotermic.
Această umiditate are rol activ prin adăugarea surplusului de apă, ambienţa căldurii şi obţine încălzirea ţesăturii iar firele trec din starea sticloasă în starea supraelastică.
Conţinutul umidităţii se determină prin însemnarea celor trei umidităţi, exprimarea procentei astfel ca:
-W = W 1 + W 2 + W 3 -
Temperatura de călcare a materialelor textile e determinată de:
Materialul
Felul
Operaţiile
Procedeul de călcare
Durata expunerii la temperatură
Presiunea de călcat
În funcţie de natura materialului, temperatura de lucru în acest proces variază între limite ca:
Pentru materialele din lână ca 150 - 220C
Pentru materialele din bumbac ca 110 - 150C
Pentru materialele din mătase ca 90 – 120C
Pentru materialele din in si cânepă ca 115 - 150C
Pentru materiale din fire sintetice ca 40 – 120C
Pag. 21
Presiunea (p) În procesul umidotermic presiunea exprimă, faţa
de presare pe suprafaţa materialului. Această presiune este în funcţie
de modul cum se efectuează operaţia de călcare (manual sau cu
ajutorul presei) şi de natura operaţiei (netezirea, modelarea, aburirea,
presarea) fiind necesare presiuni diferite astfel:
La operaţii de netezire p = (0,1......5) x 105
N/M2
La operaţii de modelare p = (0,5......1) x 105
N/M2
La operaţii de aburire p = (0,5......1) x 105 N/M2
La operaţii de presare p = (1,1......10) x 105
N/M2
Timpul (T) de tratare umidotermică exprimă durata expunerii
materialului textil în tratament umidotermic.
Timpul de expunere a materialului la călcare trebuie corelată
umiditatea, temperatura şi presiunea de lucru.
În funcţie de operaţiile ce se execută (cutezire, modelare,
presare) timpul de expunere pot fi:
Pentru operaţii de cutezire T = 5.....159
Pentru operaţii de modelare T = 10.....259
Pentru operaţii de aburire T = 5.....109
Pentru operaţii de presare T = 20.....309
Utilaje pentru tratamentul umidotermic
În procesul industrial de confecţii, procesul umidotermic este
dotat cu diferite utilaje pentru tratarea prin călcare a confecţiilor.
Pag. 22
Utilajele de călcat manuale se folosesc pentru aşezarea
materialului şi produselor în procesul de călcat şi se compun din:
Mese pentru călcat, care pot fi: simple, cu dispozitive de aburire şi cu aburi.
Forme de călcat, care pot fi: perne (simple şi cu aspirator de aburi ) sau piese portabile montate la masa de călcat.
Masa de călcat poate fi:
Masă simplă de călcat
Masă de călcat cu aburi
Masă de călcat produse plane
Masă de aburire
Masă de călcat produse tubulare
Masă de călcat cu alimentare centrală
Masă de călcat cu alimentare de călcat
Generator de aburi
Forme de călcat:
Forme portabile
Formele rondabile la masa de călcat
Formele fixe pentru călcat
Formele pentru pantaloni
Formele pentru mâneci
Formele pentru contur
Maşina simplă de călcat
În producţia industrială se folosesc maşini de călcat manual
încălzite electric sau cu aburi. La această maşină căldura se transmite
prin tabla metalică care este în contact direct cu materialele textile sau
Pag. 23
cu produsul călcat. Maşina de călcat manual se construieşte în diferite
forme în funcţie de fabricaţie şi de caracteristici.
Maşina de călcat cu termostat
Progresul termic a determinat obţinerea unor materiale pentru
confecţii care necesită prelucrări umidotermice la temperaturi diferite.
Încălzirea maşinii de călcat la temperaturi impuse de tehnologia
prelucrării materialului se face cu un aparat special denumit termostat
sau termoregulator. Rolul termostatului este asigurarea funcţionării
maşinii de călcat la temperatura terminală de caracteristicile
prelucrate. Trecerea curentului prin termostat are loc numai când
contactoarele sunt apropriate (lipite în poziţia îndepărtată alimentarea
se întrerupe). La punerea regulatorului prin termostat are loc
funcţionarea bună a maşinii de călcat. Se ţine seama de temperatura
de lucru (t) care în funcţie de materialul cu ce se prelucrează este în
funcţie de materialul cu ce se prelucrează este:
Pentru materialul din mătase +100C + 20C
Pentru materialul din bumbac +160C + 20C
Pentru materialul din In şi cânepă +130C+ 20C
Pentru materialele din lână +150C......200C+20C
Maşina de călcat cu aburi
Are o construcţie asemănătoare cu a maşinii simple de călcat
fiind dotată cu un dispozitiv de aburire. Maşina de călcat cu aburi
poate fi încălzită fără exigenţă folosindu-se aburi supraîncălziţi.
Caracteristicile maşinii de călcat încălzit cu aburi sunt:
Pag. 24
Asigurarea unui tratament umidotermic uniform pe toată suprafaţa materialului de călcat.
Reducerea timpului de lucru prin eliminarea timpului de utilizare.
Eliminarea de ardere a materialului, prin reglarea (termostatului) temperaturii cu ajutorul termostatului.
Dispozitive de umezire prin presiune a materialului
Umezirea materialului în procesul călcării poate fi realizat cu un
burete din material textil sau cu mol cu stropitoare.
Dispozitive de umezire prin presiune sunt utilizate la operaţiile de
călcare cu maşini normale. Aceste dispozitive funcţionează datorită
presiunii apei din conducta de alimentare.
Dispozitivul pneumatic: are forma unui pistol cu aer comprimat.
Presele de călcat
Presa de călcat este utilajul principal al producţiei în procesul
umidotermic.
Presele de călcat sunt întrebuinţate la operaţiile de presare,
modelare, netezire a semifabricatelor sau a produselor finite.
Clasificarea şi caracteristicile preselor de călcat.
Clasificarea se face după:
Poziţia organelor de lucru
Destinaţie
Faţa de presare
Sistemul de acţionare
Modul de aşezare a produselor pentru călcat
Pag. 25
Unelte folosite la confecţionarea produsului
Unelte manuale
Unelte pentru călcat
Maşini folosite în confecţionarea unui produs
Pag. 26
Foarfeci Panglica centimetru
Acul Creta de croitorie Degetarul
Maşina de călcat
Maşina de cusut
Capitolul VII
PREGĂTIREA MATERIALELOR PENTRU CROIT
Etapa de pregătire a materialelor pentru croit şi croirea acestora este o componentă a procesului de producţie din fabricile sau secţiile de confecţionare produselor de îmbrăcăminte.
În cadrul acestei secţii sunt executate faze premergătoare confecţionării, a căror complicitate depinde de calitatea şi tipul materialului.
În întreprinderile de confecţii procesul de producţie este astfel organizat încât înainte ca materialul să intre in procesul de croire să fie pregătite în acest scop.
Acest lucru este necesar atât pentru folosirea aproape integral a suprafeţei ţesăturilor şi tricoturilor, prin determinarea materialelor cât şi pentru obţinerea unor produse de bună calitate.
Pregătirea materiilor prime în întreprinderile de confecţii se bazează pe un control cantitativ şi calitativ finalizat cu sortarea baloturilor pe lungimi, lăţimi, desene poziţii coloristice.
Controlul în secţia de preparaţie se realizează în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi utilaje, marcându-se vizibil toate defectele însemnându-se lungimea şi lăţimea se dă la fiecare balot de material.
Croirea materialului realizată prin metodele clasice sau moderne implică corectarea următoarelor operaţii de bază:
Şablonarea Şpănuirea Tăierea şpanului Rihtuirea detaliilor Împachetarea semifabricatelor
Croirea clasică se deosebeşte de cea modernă nu prin operaţiile în sine care se regăsesc în orice sistem şi prin modul de realizare gradul de tehnicitate şi automatizare.
Şablonarea materialelor este operaţia de conturare a şabloanelor pe materialul ce trebuie croit, conturarea se poate realiza în cretă sau creion.
La operaţia de şablonare trebuie respectate o serie de condiţii cum ar fi:
Pag. 27
Aşezarea şabloanelor pe material se va face respectând firul de urzeală.
Pentru aşezarea şabloanelor pe material se va face respectând desenul de pe material şi aducând pierderi cât mai mici de material.
Şablonurile pot fi de mai multe feluri: Prin conturare Cu trafaletele Cu ajutorul calculatorului
Şpănuirea materialului este operaţia prin care materialul se aşează în straturi suprapuse cu lungimi şi lăţimi egale.
După modul de aşezare al straturilor, şpănuirea poate fi realizată pe material dublu sau desfăcut cu faţa întru-un singur sens sau faţă la faţă.
Şpănuirea dublată se aplică la anumite ţesături dublate şi la tricoturile tubulare unde detaliile se desenează pe jumătate iar piesele rezultate sunt perechi.
În practică numărul structurilor de material dintr-un şpan au următoarele valori:
Ţesături subţiri pentru lenjerie 60 – 120 foi Ţesături flanşate pentru lenjerie 60 – 80 foi Ţesături din bumbac pentru rochii şi bluze 60 – 80 foi Ţesături din In, cânepă 50 – 60 foi Ţesături din mătase 60 – 80 foi Ţesături lână pt costume 30–50 foi, sau paltoane 25–40 foi Ţesături simple pentru rochii 40 – 50 foi
Pentru a stabili numărul de straturi de material dintr-un şpan se vor ţine cont de aspectul lucios al materialului care este diferit, acesta se va aşeza în linie dreaptă pe una din laturi.
Şpănuirea se poate efectua: Manual Manual – mecanic Mecanizat
Secţionarea şpanului:
Pentru a putea fi transportat cu uşurinţă la secţia de croit şpanul se va secţiona.
Şpanul se va secţiona transversal, iar numărul secţiunilor va fi determinat de lungimea şpanului.
Pag. 28
Operaţia de secţionare a şpanului se va efectua ţinând cont de următoarele cerinţe:
Respectarea liniilor de trasaj şi evitarea abaterilor de la conturul şabloanelor.
Păstrarea poziţiilor în şpan fără ca acesta să se încline.
Dimensiunea optimă a secţiunilor rezultate din şpan pentru a fi transportate la secţia de croit.
Fixarea prin puncte de coasere sau cleme specifice a straturilor de material pentru a nu se deplasa.
Secţionarea şpanului se realizează cu maşini speciale de secţionat şpan care pot fi:
Maşini de tăiat cu disc Maşini de tăiat cu cuţit vertical
Şpănuirea manuală: este o operaţie de aşezare manuală a straturilor de material cu lungimi şi lăţimi egale pe mese simple.
Pentru executarea şpănuirii manuale sunt necesare următoarele faze de lucru:
Alimentarea mesei de lucru cu material Derularea materialului la capătul activ al mesei Măsurarea lungimii şpanului cu ajutorul şabloanelor ce
trebuie încadrate Aşezarea foii de material cu lungimi şi lăţimi egale în
straturi suprapuse Tăierea foilor de şpan la capăt Fixarea şpanului prin coasere sau cu ajutorul unui
dispozitiv special
Pentru formarea şpanului trebuie respectate următoarele condiţii tehnice:
Pag. 29
Maşina de secţionat şpan cu cuţit disc
Maşina de secţionat şpan cu cuţit vertical
În cazul aceluiaşi şpan se vor folosi materiale de aceiaşi lăţimi
Aşezarea materialului în şpan se va face în funcţie de materialul ce trebuie şpănuit
Tăierea capetelor de şpan se va face cu precizie pentru ca marginea să fie dreaptă
Straturile de material se depun în şpan fără a fi tensionate sau cutate
Formarea capătului de şpan se face prin aşezarea şi tăierea straturilor de material în mod egal pentru ca suprapunerea să rezulte o linie dreaptă
Şpănuirea manual – mecanică
Procesul de şpănuire manual – mecanic este asemănător cu cel al spănuiri manuale cu deosebirea că operaţiile de cutezare a ţesăturii de fixare şi de tăiere a acestuia se realizează mecanic, în cazul acestui proces numai aşezarea foii în şpan se face manual de către operator.
Celelalte operaţii executându-se mecanizat.
Şpănuirea manual – mecanizată se realizează pe un agregat alcătuit din:
Mecanismul pentru derulat ţesătura Masa de lucru Mecanismul de fixat capetele şpanului Mecanismul de tăiat ţesătura
Şpănuirea mecanizată este asemănătoare cu cel al şpanului manual – mecanizată cu deosebirea că toate operaţiile se realizează mecanizat.
Decuparea detaliilor
Decuparea detaliilor este operaţia în care detaliile conturate pe şpan se taie contur, la efectuarea acestei operaţii se vor respecta următoarele condiţii:
Decuparea detaliilor se va face după linia de tiraj pentru a nu se modifica forma şi dimensiunile detaliilor.
La decupare se vor tăia întâi detaliile mari şi apoi cele mici. Şpanurile formate mai întâi din materialele lucioase se vor
fixa cu cleme speciale pentru ca la decuparea straturilor de material să nu se deplaseze
Pag. 30
Cu detaliile decupate di şpan se vor forma pachete pe mărimi.
Pentru decupare se folosesc maşini de tăiat cu cuţit, bandă.
În ţara noastră se folosesc de obicei maşinile de tăiat cu bandă tip TM cu 3 – 4 roţi.
Această maşină se foloseşte pentru tăierea materialelor depuse în şpan până la grosimea de 20 cm.
Decatarea materialelor
Operaţia de decatare şi de călcare a materialelor textile se aplică la începutul pregătirii pentru croit cu scopul de a le da acestora un aspect plăcut şi pentru a le asigura stabilitatea dimensională.
Decatarea materialelor are ca scop eliminarea luciului şi contracţiilor din ţesături, operaţia se realizează prin umezirea ţesăturilor şi uscarea lor cu scopul fixării dimensiunii.
Decatarea se poate realiza manual cu fierul de călcat sau mecanizat cu ajutorul maşinilor de decatat.
Pentru materialele din lână decatarea se face prin aburirea acestora şi apoi prin călcarea lor pe o masă de călcat fără a fi tensionate.
La ţesăturile din bumbac decatarea se face prin introducerea acestora în apă timp de 6 – 8 ore după care se usucă şi se calcă pe direcţie diagonală.
Călcarea este un proces umidotermic care se aplică materialelor textile cu scopul de a le netezi şi a le da un aspect mai plăcut prin eliminarea denivelărilor.
Călcarea ţesăturilor din bumbac se face cu scopul de a le da acestora un aspect mai plăcut, de a le imprima luciul şi moleciunea corespunzătoare.
Ţesăturile din in se calcă cu o maşină specială numită mangăl, iar operaţia de călcare fiind numită măngăluire şi constă în înfăşurarea ţesăturilor pe un cilindru de lemn care se introduce între 2 – 3 cilindri metalici.
Ţesăturile de in astfel călcate devin mai pline şi mai lucioase.
Călcarea ţesăturilor din lână se face asemenea cu cele din bumbac.
Pag. 31
Această operaţie având ca scop de a fixa tricotul la lăţimea necesară.
După călcare tricotul se lasă să se odihnească cu ajutorul procedeului de relaxare el se face cel puţin 24 ore timp în care tricoturile sunt aşezate pe rafturi în magazii sub formă rulantă sau pliantă.
Pentru asigurarea relaxării corespunzătoare magazia trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
Umiditatea trebuie să fie între 60 – 65% Să fie ferită de curenţi de aer Temperatura să nu fie prea ridicată Lumina să fie indirectă
Controlul şi sortarea materialelor
Aparţine operaţiei de pregătire a materialelor pentru croit şi se împarte în două grupe:
1. Controlul – Materialele destinate pentru croit se controlează din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Controlul calitativ are ca scop cunoaşterea caracteristicilor fizico-chimice ale materialelor. Datorită faptului că sub aspectul chimic, materialele textile se controlează în cadrul recepţiei, la pregătirea ţesăturilor pentru croit se controlează numai din punct de vedere dimensional şi al aspectului. Controlul cantitativ are ca scop cunoaşterea dimensiunilor fiecărui balot de material destinat operaţiei de croit, o atenţie deosebită acordându-se lăţimii materialului dintr-un balot.
2. Sortarea – Operaţia este specifică ţesăturilor şi se efectuează deoarece la operaţiunile următoare este necesar să se folosească ţesături cu aceeaşi lăţime. Pentru aceasta, după ce s-a stabilit lăţimea reală a ţesăturii, se sortează pe dimensiuni şi se aşează în rafturi speciale.
Pag. 32
Capitolul VIII
ÎNCADRAREA ŞABLOANELOR PE MATERIAL
Această operaţie are ca scop determinarea formaţiilor în care se amplasează şabloanele pe suprafaţa materialului de croit. Procesul se desfăşoară pe mese de lucru în cdrul serviciului tehnic din întreprindere.
După formare combinaţiilor se procedează la stabilirea consumului de material pentru fiecare combinaţie iar operaţia de trasare a conturului şabloanelor constituie o lucrare de studii, analizându-se toate posibilităţile de amplasare şi reducere a consumului. Şabloanelor se pot aşeza pe material dublu sau desfăcut iar după model de încadrare pe lăţimea materialelor acestea pot fi:
Încadrări pe material dublat iar şabloanelor se amplasează numai pe jumătate, avantajul acestor încadrări constă în faptul că timpul de şablonare este mai mic şi detaliile decupate la croit sunt perechi.
Încadrări pe material desfăcut în care şabloanele se aşează pe întreaga lăţime iar această metodă este larg utilizată având o serie de avantaje economice.
Şabloanele au mai multe posibilităţi de aşezare şi astfel rezultă mai puţine deşeuri.
Operaţia de asamblare a şabloanelor pe material se numeşte încadrare şi poate fi realizată prin diferite procedee.
1. Încadrarea simplă – pe suprafaţa materialului se amplasează şablonul unui singur proces.
2. Încadrarea combinată – pe suprafaţa materialului se amplasează şabloanele a două sau mai multor produse.
Consumul specific pentru croit trebuie însoţit de schiţe în miniatură care să reprezinte încadrarea şabloanelor pe material.
Miniaturile se execută cu ajutorul pantografului, în cadrul serviciului tehnic.
Pag. 33
Pag. 34
Capitolul IX
PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECŢIONARE
A PRODUSULUI „PANTALON SCURT”
Pantalonul scurt se confecţionează din două detalii cum ar fi:
Detalii principale,
Detalii secundare
Detaliile principale sunt:
Faţă
Spate
Detaliile secundare sunt:
Buzunare
Nasturi şi fermoar
Găici
Cordon
După croirea detaliilor se vor verifica dacă toate detaliile sunt croite egale. După aceea vom confecţiona detaliile secundare prin coaserea buzunarului cu punga, executarea găicilor şi a cordonului. Executarea şliţului drept şi stâng.
Asamblarea detaliilor principale:
Încheierea şliţului la partea inferioară,
Asamblarea feţei şi spatelui pe linia laterală,
Încheierea pantalonului între picioare, cusătura interioară,
Încheierea pantalonului în prelungirea şliţului până la partea superioară a spatelui,
Finisarea pantalonului la partea superioară (poziţionarea găicilor împreună cu betelia)
Finisarea beteliei,
Finisarea pantalonului la partea inferioară cu manşeta simplă sau dublă,
Călcatul interfazic,
Finisarea finală: poziţionarea butonierelor, coaserea nasturilor şi a butonierei, coaserea fermoarului, curăţarea de aţe şi călcarea.
Pag. 35
Capitolul X
FINISAREA PRODUSULUI
Procesul de finisare cuprinde următoarele operaţii: Montarea Proba Executarea cusăturilor Călcatul Etichetarea Împachetarea
Finisare produsului se face cu ajutorul tratamentului umidotermic. Acesta constă în umezirea şi apoi presarea detaliilor de îmbrăcăminte şi a produselor finite la temperatura stabilită într-o perioadă de timp determinată de natura operaţiei şi caracteristicile materiilor prelucrării.
Operaţiile tratamentului umidotermic diferă de la un produs la altul în funcţie de materialul din care este confecţionat, de destinaţie şi întrebuinţarea lui, ca şi de locul unde este purtat.
Ţinând cont de aceste caracteristici operaţiile tratamentului umidotermic se clasifică astfel:
Operaţia de netezire : se aplică ţesăturilor şi tricoturilor în scopul de a le pregăti pentru croire.
Operaţia de descălcare constă în desfăşurarea cusăturilor şi de încheiere şi fixare a reverelor respective prin îndoirea şi fixarea lor prin, umezire, căldură şi călcare.
Operaţiile de modelare : sunt operaţii ale tratamentului care se aplică la unele detalii în scopul obţinerii formei necesare fabricaţiei produsului.
Operaţiile de presare : se aplică părţilor de produse care în timpul confecţionării au căpătat în grosime cum ar fi: manşete, tivuri.
Operaţii umidotermice finale : sunt operaţii complexe şi diferit de la un produs la altul. Au ca scop presarea şi modelarea, obţinându-se prin aceasta forma definitivă a produselor.
Tot de procesul finisării aparţine şi tăierea aţelor, coaserea butonierelor şi coaserea nasturilor.
Urmează etichetarea acestora, controlul tehnic final, ambalarea şi formarea loturilor comerciale pentru expedierea la beneficiar.
Pag. 36
Capitolul XI
NORME GENERALE DE PROTECŢIA MUNCII
Definiţie:
Protecţia muncii constituie un ansamblu activităţii instituţionale având scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor persoane participante la procesul muncii.
Normele de protecţia muncii reprezintă un sistem unitar de măsuri şi reguli aplicabile tuturor participanţilor la procesul de muncă. Ele se aplică cursanţilor, salariaţilor, persoanelor angajate, cu convenţie civilă precum şi elevilor, studenţilor în perioada efectuării practicii profesionale.
Persoanele care desfăşoară activităţi sunt obligate să-şi însuşească şi să respecte normele de protecţie a muncii în domeniul în care desfăşoară activitatea:
să desfăşoare activitatea în aşa fel încât sa nu expună pericolului de accidentare profesională atât persoana proprie, cât şi persoanelor participante la procesul muncii;
să aducă la cunoştinţă conducătorului de muncă orice defecţiune tehnică sau alte situaţii care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să informeze de îndată conducătorul locului de muncă;
să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru care a fost aprobat;
să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă accidentele de munca suferite de persoana proprie participantă la procesul muncii;
să respecte regulile de protecţie a muncii, condiţiile în care se desfăşoară activitatea de muncă;
să participe la activitatea de testare şi perfecţionare cu privire la normele de protecţie a muncii.
Pe baza normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, persoanele care lucrează în locuri de muncă cu condiţii grele şi vătămătoare, beneficiază şi de alimente de protecţie.
Pag. 37
Nerespectarea măsurilor stabilite cu privire la protecţia muncii, la locurile de muncă, se sancţionează conform legii, deoarece se creează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.
Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionale, având drept scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii şi a integrităţii corporale a persoanelor participante la locul de muncă.
Printr-un accident de muncă se înţelege starea, vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicarea profesională care are loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care se poate proba ca: invaliditate, incapacitate, deces.
ECHIPAMENTUL DE MUNCĂ PRIVIND LOCUL DE MUNCĂ
Echipamentul individual de protecţie reprezintă mijlocul cu care este dotat fiecare participant în procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva unor factori nocivi. Orice dispozitiv sau mijloc destinat purtării de fiecare participant în procesul muncii, este pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor factori de risc sau îmbolnăvire profesională.
Echipamentul individual de protecţie reprezintă mijlocul cu care este dotat fiecare participant în procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva facturilor de risc.
Factorii de risc sunt factorii proprii elementelor implicate în procesul de muncă şi care pot provoca accidente de muncă sau boli profesionale.
Accidentele de muncă reprezintă vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia profesională, care are loc în timpul procesului de muncă sau în timpul îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile, invaliditate sau deces, precum şi accidentele suferite de elevi, studenţi şi ucenici în timpul efectuării practicii profesionale.
Bolile profesionale sunt afecţiunile care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de factori fizici, chimici şi de suprasolicitare a diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă precum şi defecţiunile suferite de studenţi, ucenici, în timpul efectuării practicii profesionale.
Pag. 38
Practica profesională reprezintă însuşirea practică specifică meseriei şi specialităţilor în care se pregătesc elevii, studenţii sau ucenicii în ateliere, laboratoare sau la agenţii economici.
Documentaţia cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul protecţiei muncii cuprinde:
fişele de protecţie a muncii;
cărţi şi broşuri de specialitate;
dispozitive specifice.
Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor (P.S.I.)
Noţiuni generale despre incendiu
Incendiul este fenomenul de ardere a materialelor combustibile prin care se produc pierderi de bunuri materiale şi uneori vieţi omeneşti.
Pentru combaterea incendiilor pot fi utilizate diferite mijloace, dar cele mai importante sunt:
1. Nisipul : poate fi utilizat în combaterea incendiilor în care ard materialele lemnoase, chimice, electrice şi textile.
2. Apa : este un mijloc principal de combatere a focului care poate fi utilizat prin diferite forme:
a. jet: când ard materiale solide de natură lemnoasăb. ploaie: când ard materiale fibroase(textile) păioasec. pulverizată: când ard materiale combustibile, solide
şi lichided. abur: când ard materialele uscate şi gazoase, iar
arderea se produce în mediul închis.
3. Substanţe chimice : reprezintă un mijloc important pentru combaterea focului în care ard substanţe chimice şi electrice
4. Spuma mecanică : este o substanţă chimică care se produce prin amestec cu emulsie. Amestecul se realizează cu o instalaţie specială acţionată mecanic
5. Bioxidul de carbon : este un gaz incolor care prin presiune trece in stare lichidă fiind rău conductor de electricitate. Este utilizat la combaterea incendiilor electrice.
Pag. 39
Capitolul XII
RECLAMA PRODUSULUI
Pentru ca produsele să fie cunoscute şi apreciate de către cumpărători este nevoie de a promova produsul şi prin reclamă.
Prezint mai jos un model de reclamă sub formă de afiş într-un raion de confecţii pentru copii şi tineret.
Pag. 40
Bibliografie
Gheorghe Ciontea Utilajul şi tehnologia meseriei Confecţioner îmbrăcăminte din ţesături şi tricoturi
Eugenia Creangă Croitoria de la clasic la modern
Simona MoisiuGabriela NeaguLucia Ciubotariu
Utilaje şi tehnologie de profilEditura Economică Bucureşti 2002
Constantin PredaCristian Preda
Metodologii şi aparate pentru controlul calităţii materialelor textile destinate confecţionării produselor de îmbrăcăminteEditura Bid - Iaşi 1995
C. StancuM. LucaciI. CostacheA. Adler
Tehnologia confecţiilor din ţesături şi tricouriEditura Didactică şi PedagogicăBucureşti 1971
Utilajul şi tehnologia confecţiilor textile Editura Didactică şi PedagogicăBucureşti 1989
Studiul materialelor din industria uşoarăEditura Didactică şi Pedagogică - Bucureşti
Manualul croitoruluiEditura Didactică şi Pedagogică - Bucureşti 1995Proiectarea îmbrăcăminteiEditura Didactică şi Pedagogică - Bucureşti
Industria uşoară – Manual de teorieEditura Oscar Print - Bucureşti 2000
Caietul de proiectare
Caietul de utilaj
Pag. 41
Calculele folosite la proiectarea tiparului
IC = 172 cm
Pb = 48 cm
Ad = 2 cm
I. Calculul dimensiunilor de bază:
Pt = Pb – 4 = 48 – 4 = 44 cm
Ps = Pb + 4 = 48 + 4 = 52 cm
II. Trasarea liniilor de bază:
AB = Ps + 12,5 = 52 + 12,5 = 25,5 : 5 = 5,1 cm
AL = AB + 4 = 25,5 + 6,5 = 32 : 5 = 6,4 cm
BB1 = P
b + 0,5 = 17 : 5 = 3 cm
B2B3 = P
S + 0,5 = 6 : 5 = 1,2 cm
B2B4 = P
S = 52
= 10,4 : 5 = 2,1 cm
III. Trasarea liniilor de bază:
A2A’2 = 0,5 : 5 = 0,1 cm
B3b = bb1 = B
2B’
3 = 6
= 2 : 5 = 0,4 cm
A’2A4 = P
t + Ll1= 44
+ 3,5 = 25,5 : 5 = 5,1 cm
A1A3 = 3,5 : 5 = 0,7 cm
L2L3 = 1,5 : 5 = 0,3 cm
Construirea spatelui de pantalon:
AA5 = P
t + 0,8 = 44
+ 0,8 = 5,2 : 5 = 1,4 cm
A5A6 = 22 + 2,5 = 29,5 : 5 = 5,9 cm
A6A7 = 4 : 5 = 0,8 cm
A5P’ = 11,4 : 5 = 2,3 cm
PP’ = 1: 5 = 0,2 cm
PP’2 = 10,4 : 5 = 2,1 cm
Pag. 42
4
4 4
10
5 5
33
22
10 10
b4b6 = 7,5 : 5 = 1,5 cm
L6L7 = 1 : 5 = 0,2 cm
l l1 = 1 : 5 = 0,2 cm
Pa = 10,4 : 5 = 2,1 cm
Lpt = P
S + 0,5 = 17 : 5 = 3 cm
AB = P
b + 10 = 44 + 10 = 10,5 : 5 = 2,1cm
AT = Lt = 41 : 5 = 8,2 cm
AL = Lpr – l Lpr = 4,5 . 16,4 + 6 = 73,8 – 5 = 68,8 cm
AL = 68,8 – 4 = 64,8 : 5 = 12,9 cm
BB1 = Lsp + A
d = 18,6 + 4
= 18,6 + 1,2 = 19,8 : 5 = 3,9 cm
BB2 = Pb + Ad = 44 + 4 = 48 : 5 = 9,6 cm
B2B3 = Lpt + A
d – 1 = 18,6 + 4 – 1 = 18,6 + 1,2 – 1= 18,8 : 5 = 3,7
B1B4 = B
1B
3 + 0,5 AA’ = LL’ = 4 : 5 = 0,8
Pag. 43
4
4 4
3 3
2
3 3
Pag. 44
