Partile componente ale unei flori

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Ion Ionescu de la Brad Iasi

Botanica Inginerie Economica in Agricultura

An IPartile componente ale unei floriMardare Alexandru-Ionut

02-02-2016Partile componente ale unei flori

Floarea este o ramura scurta cu crestere limitata si cu frunze metamorfozate, astfel adaptata pentru indeplinirea functiei de reproducere. La origine, floarea provine sau ia nastere din muguri florali sau micsti.O floare tipica este formata din: peduncul (codita), receptacul, invelisuri florale (periant), androceu si gineceu. Periantul, gineceul si androceul se prind de receptacul, unde formeaza mai multe etaje (cicluri, verticele) de frunze metamorfozate. Astfel in functie de numarul de etaje (cicluri), floare este tetraciclica cu patru cicluri, pentaciclica cu cinci cicluri etc. Numarul componentelor florale dintru-un ciclu (verticil) al florii se mai numesti merie iar in functie de acesta florile pot fi: dimere (2 componente intr-un ciclu), trimere (3 componente), tetramere (4 componente), pentamere ( 5 componente), polimere ( numeroase componente intr-un ciclu).

Pendunculul reprezinta internodul bazal, ce uneste floarea de tulpina ori se prinde de ea ( la unele flori, pendunculul poate lipsi si atunci florile se numesc sesile).

Receptaculul este situate in partea superioara a pedunculului, fiind format din noduri foarte aproapiate, care practic se suprapun; la aceste noduri se prind toate celelalte piese ale florii, pe mai multe verticele. Receptaculul poate avea forme diferite, care deriva de la trei tipuri de baza: plat, convex (conic), concave (in forma de cupa).

Periantul (invelisul floral) protejeaza partile reproducatoare si atrage prin coloritul viu insectele polenizatoare. La unele flori sunt lipsite de periant, acestea se mai numesc flori nude (floare la salcie), insa la majoritatea plantelor periantul este alcatuit din doua verticele de frunze modificate. Cand frunzele celor doua verticele nu se deosebesc prin forma, marime si culoare, ele se numesc tepale, iar totalitatea lor alcatuiesc un periant simplu sau perigon. In cazul cand frunzele verticilului extern se deosebesc de cele ale verticilului intern prin forma, culoare sau marime, periantul florii este dublu; in aces caz, verticilul extern se numeste caliciu si este format din sepale, de obicei verzi si mai mici, iar verticilul intern se numeste corola, alcatuita din petale de diferite colori.

Caliciul poate fi: dialisepal ( cu sepale libere), sau gamosepal ( sepale concrescute prin marginile lor). De obicei sepalele florii cad dupa fecundatie, dar la unele plante acest fenomen se intampla chiar in momentul infloririi ( caliciul caduc, ca la Papaverum somniferum- pop. mac); la alte plante sepalele nu cad nici dupa fencundatie, insotind fructul pana la maturitatea acestuia (caliciu persistent). In unele cazuri, caliciul persistent se dezvolta mult si inveleste complet fructul ( caliciu acrescent, ca la Physalis alkekengi- pop. Lampion chinezesc). La multe Asteraceae, caliciul este reprezentat de numerosi perisori, care insotesc fructul la maturitate sub forma unor umbrelute si in asemenea cazuri caliciul poarta numele de papus. La Malvaceae si unele Rosaceae, spre exteriorul florii se dezvolta un caliciu suplimentar numit calicul.

Corola poate fi: dialipetala ( cu petale libere) sau gamopetala ( cu petale concrescute prin marginile lor); dupa simetrie corola poate fi: actinomorfa ( cand toate petalele sunt egale intre ele, corola avand un contur regulat, circular si putand fi impartite in doua parti egale doar printr-un singur plan, ce rece de-a lungul sau).

Corolele dialipetale actinomorfe se intalnesc la numeroase familii cum sunt: Rosaceae, Linaceae, Brasicaceae, Apiaceae.

Corolele dialipetale zigomorfe se intalnes, spre exemplu, la platelet din familia Fabaceae.

Corole gamopetale actinomorfe pot avea diferite forme: tubuloasa ( forma de tub), infundibuliforma ( in forma de palnie), campanulata ( in forma de clopot), hipocrateriforma ( in forma unui tub, care in partea superioara se largeste brusc si se rasfrange in unghi drept), rotata ( petale unite se dispun perpendicular pe axul florii).

Corolele gamopetale zigomorfe sunt de trei tipuri si anume: bilabiata ( tubul corolei se desface in partea in doua buze sau labii, indepartate intre ele la Lamiaceae, unele Scrophulariaceae), personata ( se deosebeste de corola bilabiata prin faptul ca cele doua buze sunt apropriate intre ele), ligulata ( tubul corolei se desface intr-o aripioara laterala, plana, numita ligula la Chicorioideae).Androceul este partea mascula a florii si este alcatuit din totalitatea staminelor ( micro-sporofilelor). O stamina este constituita din trei parti: filamentul sau codita, care este partea sterile a staminei, conectivul (partea superioara a filamentului ) si antera (partea fertile a staminei, formata din doua loji separate prin conectiv, fiecare loja fiind alcatuita din cate doi saci polenici (sporangi masculi). Din celule diploide (2n) ale sacilor polenici tineri, prin diviziune meiotica, rezulta celule haploide (n) numite microspori sau spori masculi, care germineaza pe loc, dand nastere la doua celule: una mai mica, numita celula generatoare ( care prin diviziune va forma, mai tarziu, doi gamete masculi) si una mai mare, numita celul vegetative (protalul mascul); cele doua celule sunt inconjurate de membrana dubla a microsporului, numita intina si alta externa, groasa si diferit ornamentata, numita exina). Celula vegetative si cea generative, inconjurate de sporoderma formeaza impreuna un grauncior de polen. Cand graunciorii de polen ajung la maturitate, ei sunt eliberati, prin craparea peretilor anterei.

Androceul poate fi: dialistemon ( stamina libere intre ele) sau gamostemon (stamina unite intre ele).

Androceul dialistemon, la cele mai multe plante, prezinta toate staminele cu filamentele egale. In acest caz androceul poate fi: didinam (patru stamine nu au toate aceasi lungime, iar doua mai scurte la Lamiaceae, unele Scrophulariaceae); tetradinam (6 stamine, dintre care doua au filamente mai scurte, iar patru mai lungi la Brassicaceae).

Androceul gamostemon poate fi: monadelf, diadelf, poliadelf (staminele concresc prin filamentele lor in unul, respective doua, sau mai multe manunchiuri); sinanter (staminele concresc prin anterele lor, ca la Asteraceace).

Gineceul reprezinta partea femela din floare si este format din totalitatea carpelelor (macrosporofilelor). In functie de numarul acestora, gineceul poate fi: monocarpelar (cu o singura carpela), bi-tri-poli-carpelar (cu doua , trei sau mai multe carpele). Cand carpelele sunt unite intre ele gineceul este apocarp, iar cand carpelele sunt untie prin marginile lor, gineceul este sincarp.

Indiferent de numarul carpelelor si de raportul dintre acestea, gineceul prezinta trei parti: ovarul, stilul si stigmatul.

Ovarul este partea bazala, mai dezvoltata a gineceului, in interiorul caruia se afla una sau mai multe camarute numite loje, in care se formeaza unul sau mai multe ovule (sporangii femeli). Un ovul se prinde de peretii ovarului prin intermediul unui pedicel numit funicul si prezinta la exterior doua invelisuri sau integumente, care inched un tesut numit nucela. In partea apicala integumentele lasa un orificiu numit micropil.

Dintr-o celula diploida (2n) a nucelei, prin diviziune meiotica, rezulta patru celule haploide (n), numite macrospore sau spori femeli, dintre care trei se dezorganizeaza, iar al patrulea germineaza pe loc, dand nastere, in urma a trei diviziuni consecutive, la opt celule haploide (n), care formeaza sacul embrionar. Dintre aceste celule, una reprezinta gametul femel (oosfera), iar celelate sapte reprezinta protalul femel, organizat astfel: 2 celule (sinergide) inspre micropil, de o parte si de alta a oosferei; 3 celule la polul opus (antipode), 2 celule in zona centrala a sacului embrionar (acestea din urma fuzioneaza intre ele, formand celula secundara, diploida, a sacului embrionar.

Dupa pozitia pe receptacul, ovarul poate fi: superior (se prinde in varful receptaculului, care este plan sau conic); semiinferior ( este partial scufundat in receptaculul concave); inferior (complet scufundat in cupa receptaculului si concrescut cu acesta).

Stilul reprezinta o prelungire subtire, cilindrica a ovarului. Numarul stilelor din floare este in functie de numarul carpelelor gineceului precum si de nivelul de concrestere al acestora.

Stigmatul se afla la extremitatea superioara a stilului, cu suprafata marita, papiloasa, secretoare, favorizand retinerea si germinarea grauncioarelor de polen. Numarul stigmatelor in floare este si acesta in functie de numarul carpelelor si de nivelul de concrestere al acestora.