Upload
others
View
6
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Paștele care a schimbat lumea
de Dr. R. Baruch
Un studiu al ultimelor evenimente din Prima venire a lui Yeshua – Explicații a afirmațiilor aparent
contradictorii despre Paște, relatate în cele patru Evanghelii.
Paștele este cunoscut ca și Sărbătoarea răscumpărării. Yeshua a afirmat în Marcu 10:45 că El a venit să-
și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. În timpul „Ultimei cine” când au terminat de mâncat, Yeshua
a luat paharul și l-a binecuvântat spunând că acest pahar (vinul din pahar) reprezintă sângele Său, care
va fi vărsta pentru iertarea păcatelor și pentru validarea Noului Legământ. Profetul Ieremia a vorbit
despre Noul Legământ în lumina răscumpărării și iertării păcatelor (vezi Ieremia 31:30-33). Aceasta
fiind situația, nu ar trebui să fie surprinzător faptul că Sărbătoarea Paștelui ar fi folosită ca și fundalul
pentru evenimentele cheie în Prima venire a lui Yeshua.
Prima întrebare de care se va ocupa acest studiu este, evenimentele despre care se vorbește în cele
patru Evanghelii sunt de încredere? Multe persoane s-au uitat la ceea ce par a fi afirmații
contradictorii și au ajuns la concluzia că Noul Testament nu oferă o relatare istorică precisă a
evenimentelor din ultima oră a lui Yeshua și prin urmare nu ar trebui să ne bazăm pe ele ca și baza
pentru credința cuiva.
Înțelegând natura Scripturii
Chiar dacă Biblia este exactă din punct de vedere istoric, scopul primordial al lui Dumnezeu nu a fost
să scrie o arhivă istorică. Ci, mai degrabă, scopul Său a fost să dezvăluie adevărul omenirii. Pavel o
spune cel mai bine când scrie, „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să
mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit
și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei 3:16-17. Pentru ca acest scop să fie împlinit,
acest studiu va arăta cum Dumnezeu i-a inspirat pe autorii Biblie ca să înregistreze evenimentele
istorice într-un așa mod, încât cititorul să culeagă revelația spirituală care va împlini ceea ce Pavel a
spus în fața mesajului menționat. Acest studiu va oferi o mulțime de explicații și exemple demonstrând
că martorii Evangheliei sunt de încredere și adevărați; și prin urmare, se merită să fie acceptați.
Metodologia
Acest studiu va examina optsprezece conflicte aparente, din cele patru Evanghelii, cu privire la ultimele
zile din viața lui Yeshua. Fiecare exemplu va fi evaluat în conformitate cu câteva criterii. În primul rând
trebuie văzut dacă acest „conflict” se datorează erorilor de traducere. Adică, atunci când textul a intrat
într-o altă limbă, traducătorul a eșuat să traducă toate nuanțele textului Biblic într-un mod corect.
Problemele de traducere pot să nu fie doar gramaticale, ci și contextuale. Adică, traducătorul nu
înțelege pe deplin contextul cultural al textului. În al doilea rând, dacă există un conflict între două sau
mai multe relatări de text, se poate explica acest conflict într-un mod rezonabil? În al treilea rând,
dispozitivele literare joacă un rol în conflict. În ultimul rând, conflictul este scriptural în natura sa,
adică, există într-adevăr un conflict în textul biblic sau există doar un conflict între ceea ce a fost larg
acceptat și înțeles și ceea ce afirmă textul biblic.
Conflictul nr.1. Când a avut loc „Cina cea de taină”?
Conflictul nr.2. În ce zi a fost răstignit Yeshua?
Aceste două conflicte vor fi evaluate împreună, deoarece în centrul problemei este stabilirea unui
calendar exact, pentru săptămâna pascală în cauză. În relația cu aceste aspecte, trebuie abordate o serie
de chestiuni periferice. În primul și în primul rând, printre acestea trebuie să înțelegem faptul că
termenul ”Paște” și ”Praznicul Azimilor”(sărbătoarea pâinii nedospite) sunt folosite ca și sinonime în
Noul Testament. Din punct de vedere tehnic, există o diferență între ele. Paștele se referă la jertfa
mielului în după-amiaza zilei a 14-a din luna Nissan. Praznicul Azimilor (Matzot) începe în ziua a
cincisprezecea (apusul în ziua a paisprezecea) și continuă timp de șapte zile. Prima zi a Praznicului
Azimilor (ziua a cinsprezecea din luna Nissan) și ziua a șaptea (ziua douăzeci și unu din luna Nissan)
sunt zile speciale în cadrul sărbătorii. Aceste zile sunt tratate ca și zile de Sabat, indiferent în ce zi a
săptămânii pică.
Dacă există o diferență între „Paște” și Sărbătoarea „Pâinii nedospite”(Praznicul azimilor), atunci de ce
Noul Testament aduce în ceață distincția dintre ele? Trebuie să ne amintim că Noul Testament a fost
scris în greacă și audiența lui nu erau doar evrei, ci întreaga lume. Adevărul este, că atunci, ca și astăzi,
oamenii se referă la întreaga perioadă a sărbătorii prin aceste două nume. Adică, oamenii folosesc
acești termeni interschimbabil. Chiar dacă Noul Testament urmează acest obicei, le definește separat
și oferă indicații clare cititorului, dacă vorbește despre Paște sau Praznicul Azimilor. Problema
este că de multe ori, traducătorul și cititorul Noului Testament nu sunt conștienți de aceste indicii și
deduc impresii false care nu sunt în text.
Greaca Noului Testament este foarte precisă. Din păcate, mulți traducători nu transmit toate indiciile de
traducere pe care textul le oferă în alte limbi. De multe ori, problema este o lipsa de cunoaștere a
limbajului, dar de cele mai multe ori traducătorul eșuează în a recunoaște problema datorită factorilor
culturali. Avem aici un exemplu de deficiență în traducere.
În Matei 26:17, textul spune, în traducerea King James,
”Acum, în prima zi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Yeshua, spunându-i, Unde să pregătim
pentru Tine ca să mănânci Paștele?”
Cu toate acestea, dacă cineva citește cu atenție textul în limba greacă, există câteva diferențe
semnificative.
th de prwth twn azumwn proshlqon oi maqhtai tw ihsou legonteV, pou qeleiV etoimaswmen soi fagein
to pasca;
„Și datorită primezi zile a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Yeshua spunând, unde vrei să
pregătim pentru Tine să mănânci Paștele?”
Traducerea King James nu a reușit să transmită semnificația faptului că fraza „prima zi” th de prwth,
este la diateza pasivă. Aceasta înseamnă că nu era prima zi a sărbătorii Praznicului Azimilor când
ucenicii L-au întrebat pe Isus întrebarea, ci mai degrabă ei au pus întrebarea cu privire la prima zi a
sărbătorii. De unde, nu putem deduce nimic cu privire la timpul când a fost pusă întrebarea, doar din
acest versest. (Același lucru este adevărat și cu privire la Marcu 14:12).
În relatarea lui Luca despre Paștele lui Yeshua, există două versete adiționale care ne oferă informații
cu privire la această problemă. Primul este Luca 22:1,
hggizen de h eorth twn azumwn h legomenh pasca.
„Și sărbătoarea Praznicului Azimilor, numită și Paștele, se apropia.”
Semnificația acestui verset nu se află în nuanțe gramaticale sau lingvistice, ci în mesajul simplu pe care
versetul îl conține. Versetul oferă niște indicații la ceea ce deja a fost afirmat, și anume, faptul că
termenii Paște și Praznicul azimilor sunt folosiți interschimbabil în Noul Testament. Luca 22:7
demonstrează același lucru în direcția opusă.
hlqen de h hmera twn azumwn, [en] h edei quesqai to pasca
Uitându-ne la acest verset, întrebarea la care trebuie să răspundem, care este data la care ucenicii lui
Yeshua s-au apropiat de el și i-au pus întrebarea cu privire la pregătirile necesare? La prima vedere,
pare a fi ziua a paisprezecea din luna Nisan, ziua în care mieii sunt sacrificați, dar evidențe interioare
din Noul Testament nu susțin această dată.
Este interesant de remarcat faptul că în Matei 26:2 și Marcu 14:1 există un verset care ne spune că
„după două zile este Paștele”. De ce să sublinieze „două zile”? Deoarece acei ucenici care au venit
din Galileea aveau o tradiție oarecum diferită de cei din Iudeea. Acest fapt este întregistrat în Mishnah,
Tractate Pesachim capitolul 4 Mishnah 5,
כל עושין היו לא ובגליל חצות עד פסחים בערבי מלאכה עושין יוה ביהודה אומרים וחכמים החמה הנץ עד מתירין הלל ובית אוסרין שמאי בית הלילה עיקר
„Învățătorii spun că în Iudeea, puteau să lucreze în ajunul Paștelui până la amiaz (munca era permisă
până la amiaz în a paisprezecea zi din Nisan), dar în Galileea (printre galileeni) ei nu munceau deloc (în
ziua a paisprezecea din luna Nisan). Seara (după apusului soarelui în ziua a treisprezecea), școala
Shammai interzicea munca, dar școala lui Hillel permitea munca până la răsărit.
Acest fapt are niște implicații semnificative. Yeshua și ucenicii săi erau din Galileea. Prin urmare ar fi
urmat tradiția savanților care spuneau că nici un fel de muncă nu se făcea în ziua paisprezece din luna
Nisan. Ziua de pregătire pentru galileeni era ziua a treisprezecea din Nisan; adică, orice muncă trebuia
terminată până la apusul soarelui. Acesta este motivul pentru care, ucenicii lui Yeshua l-au întrebat
despre aranjamentele pentru Paște, nu în ziua a paisprezecea din Nisan, așa cum presupun în mod
eronat mulți, ci în ziua a treisprezecea. Acest lucru este susținut și de alte părți de informație din
Evanghelii. De exemplu, aflăm în Matei 26:5 și Marcu 14:2 că liderii care au uneltit ca să-l omoare pe
Yeshua, nu voiau ca moartea Sa să se întâmple în ziua sărbătorii, adică în ziua cincisprezece Nisan.
„Dar ei (preoții de seamnă, cărturarii și bătrânii) au spus, nu în ziua sărbătorii, ca nu cumva să fie o
tulburare printre oameni.”
Când luăm în considerare toate faptele, următoarele concluzii pot fi trase. Prima, termenul tradițional
de „Cina cea de taină” nu era un „Seder de Paște oficial”, adică în ajunul zilei cinsprezece din Nisan. Ci
mai degrabă, cina avusese loc cu o seară înainte. Așa cum am văzut afirmat în Mishnah, evreii galileeni
țineau ziua a paisprezecea Nisan, ca o zi specială, în care nu se efectua nici un fel de muncă, decât de a
îndeplini obligația de a aduce o jertfa pascală. Evreii galileeni, aveau toate pregătirile terminate în ziua
a treisprezecea Nisan și mâncau o masă în acea seară. Această masă avea o semnificație specială pentru
primul născut. Tradiția evreiască a stabilit ziua paisprezecea Nisan ca o zi specială de post pentru toți
întâii născuți de parte bărbătească, pentru a-și aminti de a zecea urgie care a venit asupra Egiptului.
Postul începe la răsărit, în ziua paisprezecea și se încheie cu masa Seder. Yeshua a fost primul născut al
lui Miryiam și Yoseph, și ar fi postit în ziua a paisprezecea, prin urmare această masă ar fi fost ceea ce
este cunoscut ca și seudah maphsehket sau „ultima cină”.
מפסקת סעודה
În Luca 22:15 apare un verset foarte important,
kai eipen proV autouV, epiqumia epequmhsa touto to pasca fagein meq umwn pro tou me paqein:
„Și El le-a spus, am dorit mult să mănânc acest Paște cu voi înainte de suferința Mea.”
Pentru un evreu galileean, Paștele începe cu masa din ziua treisprezece Nisan și continuă până la însăși
ziua sărbătorii. Observați ceea ce Yeshua spune în următorul verset (Luca 22:16), că El nu va mai
continua să sărbătorească, până ce scopul Paștelui, Răscumpărarea va avea loc.
legw gar umin oti ou mh fagw auto ewV otou plhrwqh en th basileia tou qeou.
„Căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăția lui
Dumnezeu.”
Este clar faptul că Yeshua a început cu observarea galileeană a Paștelui, dar El le descoperă acum că nu
va putea continua să țină această sărbătoare cu ei (ucenicii), deoarece El trebuie să sufere și să moară,
pentru a putea împlini scopul Paștelui, să aducă răscumpărare omenirii.
Deci, în răspunsul pentru Conflictul nr.1: În ce zi a avut loc „Cina cea de taină”? Răspunsul este, în
ajunul zilei paisprezece din luna Nisan.
Punctul de vedere cum că, evangheliile sinoptice (Matei, Marcu și Luca) au Cina cea de taină în diferite
zile în comparație cu Evanghelia după Ioan, este nefondat. Toate cele patru Evanghelii arată că „Cina
cea de taină” a avut loc cu o zi înainte de masa tradițională Seder, așa cum Ioan scrie foarte clar,
pro de thV eorthV tou pasca eidwV o ihsouV oti hlqen autou h wra ina metabh ek tou kosmou toutou
proV ton patera, agaphsaV touV idiouV touV en tw kosmw, eiV teloV hgaphsen autouV.
„Și înainte de Sărbătoarea Paștelui, Yeshua, știind că ora Sa se apropie, pentru a pleca din lumea
aceasta la Tatăl, iubindu-i pe cei a-i Lui care erau în lume, până la sfârșit i-a iubit.”
Acest verset ne oferă motivul pentru care era atât de important pentru Yeshua să mănânce o ultimă dată
cu ucenicii Săi, înainte de a muri. Evanghelia după Ioan include și momentul în care Yeshua se
smerește și spală picioarele ucenicilor Săi. Acest act de dragoste, împreună cu ceea ce a rostit la Cina
cea de taină a slujit ca și o modalitate prin care ucenicii Săi să înțeleagă ce avea să facă pentru ei. Și, a
fost înregistrat într-un mod pentru ca viitorii cititori să înțeleagă cu aceeași semnificație.
Ioan dezvăluie în câteva locuri adiționale, faptul că răstignirea lui Yeshua a avut loc înainte de a mânca
Paștele,
agousin oun ton ihsoun apo tou kaiafa eiV to praitwrion: hn de prwi: kai autoi ouk eishlqon eiV to
praitwrion, ina mh mianqwsin alla fagwsin to pasca
„Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca
să nu se spurce și să poată mânca Paștele.” Ioan 18:28
hn de paraskeuh tou pasca, wra hn wV ekth. kai legei toiV ioudaioiV, ide o basileuV umwn.
„Era ziua pregătirii Paștelor, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”
Ioan 19:14
Din aceste versete, nu există nici un dubiu cu privire la ce zi a avut loc răstignirea lui Yeshua.
Deci, răspunsul pentru Conflictul nr.2.În ce zi a fost răstignit Yeshua? Există o înțelegere între toate
cele patru evanghelii, că Yeshua a fost răstignit în ziua paisprezece, Nisan.
Conflict nr3. Cine a purtat crucea?
Evangheliile sinoptice ne spun că un om, cu numele de Simon din Cirena a purtat crucea pentru Yeshua
(vezi Matei 27:32, Marcu 15:21 și Luca 23:26). Cu toate acestea, când citim Evanghelia după Ioan,
pare că Isus a purtat singur crucea.
kai bastazwn eautw ton stauron exhlqen eiV ton legomenon kraniou topon, o legetai ebraisti golgoqa,
„Și suferind el însuși crucea, a mers la locul numit căpățânii, evrei îl numesc Golgota.”
În timp ce, este adevărat că Ioan nu-l menționează pe Simon din Cirena, observăm niște detalii
interesante când comparăm ceea ce este inregistrat și modul în care sunt inregistrate de către scriitorul
Evangheliei. Ioan subliniază faptul că Yeshua Însuși a purtat lemnul. Cu toate acestea, trebuie să
spunem faptul că Ioan a subliniat și timpul din care vorbea, când Yeshua a plecat din locul numit
„Pardosit cu pietre”, iar evreiește „Gabata” Ioan 19:13. A fost după ce Yeshua a fost chinuit și bătut și
nu dormise cu o seara înainte, momentul în care versetul cu pricina apare. Sublinierea lui Ioan este
suferința lui Yeshua și astfel alege un cuvânt bastazwn care subliniază și mai mult suferința lui Yeshua.
Chiar dacă majoritatea traducătorilor, traduc acest cuvânt ca și „purtat”, nu acesta este scopul acestui
pasaj. Cel mai semnificativ este faptul că în Matei 27:23 și Marcu 15:21, acest cuvânt bastazwn nu
apare. Ci mai degrabă este folosită fraza în limba greacă, ina arh ton stauron autou , (pentru ca să-și
poarte crucea). Cuvântul gresesc cheie care este folosit în acest verset este arh, care nu conține nici o
nuanță de „suferință”, ci doar „a ridica”, „a purta” sau „a lua”.
Evangheliile sinoptice ne dezvăluie un fapt, că Simon din Cirena a fost obligat să ducă crucea care era
pe Yeshua. Evanghelia după Ioan alege să nu includă această informație, ci mai degrabă se concetrează
și subliniază gradul de suferință a lui Yeshua, chiar și înainte ca răstignirea să aibă loc. Deci, prin
urmare, nu există nici un conflict. Problema apare doarece, cititorul este îndrumat greșit de alegerea
majorității traducătorilor de a traduce bastazwn ca și „purtat” în loc de semnificația corectă „suferință”.
Conflictul nr.4 La ce ora a fost răstignit Yeshua?
Deja am stabilit faptul că Yeshua a fost răstignit în ziua paisprezece Nisan, dar există un conflict
aparent între Marcu și Ioan cu privire la ora la care a fost răstignit.
hn de wra trith kai estaurwsan auton.
„La ceasul al treilea (ora 9:00 dimineața) L-au răstignit.” Marcu 15:25
hn de paraskeuh tou pasca, wra hn wV ekth. kai legei toiV ioudaioiV, ide o basileuV umwn.
„Era ziua pregătirii Paștelor, cam pe la ceasul al șaselea (ora 12:00 la amiaz). Pilat a zis iudeilor: Iată
Împăratul vostru!” Ioan 19:14
Există câțiva factori care joacă un rol în a ne ocupa de acest conflict aparent. Cum deja am afirmat,
scopul Scripturii nu este doar de a oferi niște evenimente istorice. Chiar dacă Scriptura este adevărată și
precisă din punct de vedere istoric, scopul primordial al Scripturii este dezvăluirea adevărului spiritual.
Numerele pot juca un rol important în acest proces. Numerele pot conține un mesaj teologic. În Marcu
15:25 este menționat „ceasul al treilea”. Numărul „trei” când este aplicat la om, pune asupra pasajului,
ideea de „testare”. Spre exemplu, Iona a stat în burta peștelui timp de trei zile și trei nopți. Iona fugea
de prezența Domnului, ba chiar își dorea să moară. Dumnezeu l-a pus pe Iona în burta peștelui timp de
trei zile și trei nopți pentru a testa dorința lui Iona de a fugi de Dumnezeu și a muri. La final, Iona s-a
rugat lui Dumnezeu și tânjea după Templu – locuința lui Dumnezeu (vezi Iona 2). Prin urmare, cele trei
zile și trei nopți au dovedit faptul că Iona nu a vrut cu adevărat lucrurile pe care le-a rostit.
Având aceste lucruri în minte, Marcu a fost inspirat să scrie despre răstignire într-un mod în care a
subliniat suferința lui Mesia ca și dovadă a dragostei Sale pentru om. Cu alte cuvinte, răstignirea lui
Yeshua și toată suferința care a condus la acel moment a testat angajamentul Său de la răscumpăra
omul din păcat.
Numărul trei poate și să dezvăluie conceptul de sfințire și perfecțiune. În Isaia 6:3 este scris: „Sfânt,
sfânt, sfânt, este Domnul Oștirilor.” Cuvântul sfânt apare de trei ori, accentuând sfințenia lui Dumnezeu
și perfecțiunea Sa. Uitându-ne la răstignirea lui Yeshua, prin fraza „în ceasul al treilea”, Marcu
dezvăluie faptul că Yeshua a fost pus deoparte (sfințit) pentru acest scop și că moartea Sa a fost
ispășirea perfectă pentru păcat.
Luând în considerare, relatarea lui Ioan și folosirea numărul șase, putem ajunge la următoarea
concluzie. Numărul șase din numerologia ebraică vorbește despre „har”. În timp ce Marcu accentuează
testarea lui Yeshua și suficiența ispășirii Sale, Ioan dezvăluie rezultatul morții și ispășirii Sale. Acest
rezultat este faptul că harul lui Dumnezeu care asigură răscumpărare este acum disponibil oamenilor.
Chiar dacă folosința numerelor ne dezvpluie diferite aspecte ale aceluiași eveniment, istorisirea cu
privire la timpul crucificării lui Yeshua nu ar trebui să fie precisă? Răspunsul este da. Dacă studiem
textul cu atenție, atunci o soluție simplă poate fi găsită cu privire la acest aparent conflict. Vorbind
despre „ceasul al șaselea”; Evangheliile sinoptice scriu,
apo de ekthV wraV skotoV egeneto epi pasan thn ghn ewV wraV enathV.
„De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.” Matei 27:45
kai genomenhV wraV ekthV skotoV egeneto ef olhn thn ghn ewV wraV enathV .
”La ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.” Marcu 15:33
kai hn hdh wsei wra ekth kai skotoV egeneto ef olhn thn ghn ewV wraV enathV
„Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.” Luca
23:44
Este clar din contextul acestor versete că Yeshua era deja pe cruce atunci când Evangheliile sinoptice,
înregistrează acest verset. Cu toate acestea, când Ioan vorbește despre ceasul al șaselea, Pilat tocmai
dăduse ordinul ca Yeshua să fie răstignit. Dacă studiem versetele în cauză, Evangheliile sinoptice spun
doar cam pe la ceasul al șaselea și Ioan folosește fraza wra hn wV ekth „era cam pe la ceasul al
șaselea”. Prin urmare, putem ajunge la concluzia că era pe aproape de ora șase când Pilat a dat ordinul
ca Yeshua să fie răstignit. Din locul în care ordinul a fost dat (locul numit, Pardosit cu pietre) până afară
din cetate, unde Yeshua a fost răstignit e doar o distanță scurtă. Pironindu-l pe lemn și ridicând crucea
la locul ei nu era un proces lung. Putem estima că de la ordinul lui Pilat până la crucificarea lui Yeshua
și ridicarea lui pe cruce, nu ar fi trecut mai mult de o ora. Nici unul dintre scriitori Evangheliilor nu au
fost specifici în ce privesc minutele, ei doar au specificat că era undeva pe la amiaz când ordinul ca
Yeshua să fie răstignit, a fost dat. Exactitatea orei nu a fost preocuparea primordială a Scripturii. Ci mai
degrabă, accentul a fost pe faptul că asigurarea lui Dumnezeu de har pentru omenire a fost ceva obscur
omenirii. Din această cauză ni se spune că în jurul ceasului al șaselea (al șaselea har dezvăluit), s-a
făcut întuneric (neînțeles de lume) până când Yeshua a murit și lucrarea ispășirii a fost completă.
Acest lucru ne aduce înapoi la motivul pentru care Evanghelia după Marcu a conținut versetul că era la
ceasul al treilea când Yeshua a fost răstigni? Marcu folosește ceasul al treilea pentru a informa cititorul
că suferința lui Yeshua a început atunci, bătaia, tortura, și celelalte abuzuri pe care El le-a suferit înainte
de răstignirea propriu zisă. Marcu vrea să sublinieze toată suferința Sa și să o pună în contextul
menționat anterior.
În concluzia acestui aparent conflict, scopul primordial al faptului că avem un orar nu este pentru a reda
o linie temporală precisă, ci pentru a plasa unele evenimente istorice din ultimele ore a lui Yeshua, în
contextul teologic corect.
Conflict nr.5. A băut Yeshua în timp ce era pe cruce? Și dacă da, ce a băut?
Nu există nici un conflict aparent cu privire la această problemă. Acesta este un exemplu perfect a
oamenilor care atacă validitatea Noului Testament, complotând conflicte care nici măcar nu sunt
prezente. Rabbi Tovia Singer, în seria sa și studiul „Let Get Biblical”, afirmă că există un conflict între
faptul că Yeshua a băut sau nu, în timpul cât a fost răstignit, și ceea ce ar fi băut exact (vezi paginile 94-
95).
Rabbi Singer afirmă că Evangheliile după Matei și Ioan sugerează că Yeshua a băut, în timp ce
Evanghelia după Marcu nu spune acest lucru. Rabbi Singer spune că Evanghelia după Luca nu se
ocupă de această problemă. De asemenea el arată că există o confuzie între scriitorii Evangheliilor, cu
privire la ceea ce Yeshua ar fi băut de fapt sau ar fi refuzat.
Cu privire la ceea ce a fost băut sau oferit lui Yeshua, Rabbi Singer spune că Matei scrie că era vorba
despre vin amestecat cu fiere, Marcu scrie că ar fi fost vin amestecat cu mir, Luca a scris că era oțet
(vin acru), și Ioan a scris că era oțet (vin acru).
Eroarea lui Rabbi Singer este aceea că el amestecă două situații separate în una. El nu reușește să
recunoască că prima dată, i se oferă o bătură înainte de răstignire și apoi, apoi, i se oferă o altă băutură
în timp ce era pe cruce. Când studiem aceste evenimente din Evanghelii, cu atenție, vedem că nu există
nici un conflict.
Aceste două evenimente au un context diferit și diferite mesaje teologice. Prima dată i se oferă o
băutură înainte de răstignire. Matei scrie că i-au oferit lui Yeshua, oțet amestecat cu fiere, și chiar dacă
El a gustat-o, a refuzat să o bea (vezi Matei 27:34). Următorul verset, informează cititorul că Yeshua a
fost răstignit. Care era scopul acestei băuturi? Scopul era să aline durerea pe care persoana ar fi îndurat-
o în momentul răstignirii. Din nou Yeshua a refuzat să bea! Evanghelia după Marcu ne dezvăluie
aceeași informație (vezi Marcu 15:23). Și anume, că i-au dat lui Yeshua, un amestec pe care El l-a
refuzat. Luca și Ioan nu spun nimic despre acest evenimnet. Deci, din nou, nu există nici un fel de
conflict.
Cu privire la primul incident, înainte de răstignire, există vreun conflict între Matei și Marcu cu privire
la băutura care i-a fost dată lui Yeshua? Matei spune că lui Yeshua i s-a oferit vin cu fiere oinon meta
colhV memigmenon și Marcu afirmă că i s-a oferit un amtestec de vin esmurnismenon oinon. Există
vreun conflict între o persoană care descrie o băutură ca și „un amestec de vin și fiere” și altcineva care
spune simplu „un amestec de vin”? Rabbi Singer intră din greșeală în ecuația descrierii lui Ioan despre
al doilea incident în care Yeshua bea și spune că „există un conflict”.
Acum, haideți să ne uităm la al doilea incident. Acesta a avut loc când Yeshua era deja pe cruce de o
perioadă de timp. Este adevărat că o altă băutură i s-a dat lui Yeshua în timp ce era pe cruce, diferită de
cea care i s-a oferit înainte de răstignire. În timp ce era pe cruce (al doilea incident), toate cele patru
Evanghelii spun că era vorba despre oxoV. Acest vin acru/amar. Nu există nici un conflict! Singurul
conflict este cel la care au ajuns cei care vor să discrediteze autenticitatea Noului Testament la fel ca și
Rabbi Singer, confundând cele două incidente ca și unul.
Evangheliile sinoptice spun că în timp ce Yeshua se afla pe cruce, i s-a oferit o băutură, în timp ce doar
Ioan ne spune în mod empatic că Yeshua a primit-o. În timp ce Evangheliile sinoptice, relatează despre
al doilea incident, Evanghelia după Ioan dezvăluie un aspect adițional cu privire la motivul pentru care
incidentul a avut loc. Ioan începe relatarea acestui eveniment în Ioan 19:28 care spune, „După aceea,
Isus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura a zis: „Mi-e sete”. Ioan informează
cititorul că a fost afirmația lui Yeshua, că El a zis „Mi-e sete” și care a adus la a doua băutură. Prima
preocupare nu a fost setea fizică a lui Yeshua, ci mai degrabă dorința (setea) pentru fiecare detaliu al
lucrării Sale de răscumpărare să fie împlinit. Acest studiu a început prin faptul că am declarat că
lucrarea lui Yeshua de răscumpărare este prezentată omenirii în contextul sărbătorii Paștelui.
În capitolul nouă din cartea Numeri, Moise poruncește revizuirea legilor pentru Sheni Paștelui* copiilor
lui Israel. Una dintre legile Paștelui este aceea că Matzah trebuie să fie luată cu ceva amar.
:יאכלהו ומררים מצות על אתו יעשו הערבים בין יום עשר בארבעה השני בחדש... .
„Și să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara, să le mănânce cu azimi și ierburi
amare.” Numeri 9:11.
Yeshua, dorind să împlinească fiecare aspect al Paștelui și să facă clar pentru toți că El era într-adevăr
jertfa de Paște care răscumpăra omenirea din lanțurile păcatului și a încheiat exilul spiritual departe de
Dumnezeu, a strigat „Mi-e sete”, pentru ca vinul amar să-i atingă buzele și prin urmare să împlinească
textul care spune că El, „Pâinea vieții” (Matzah) și ierburile amare vor fi oferite Tatălui împreună.
Ioan arată că odată ce El a gustat vinul amar a spus, ”S-a terminat” și a murit. Fraza (un singur cuvânt
în greacă) „S-a terminat” are o mare semnificație. Cuvântul grecesc este tetelestai și dezvăluie un
aspect important care trece neobservat în engleză. Acest cuvânt nu înseamnă doar că ceva s-a terminat
sau încheiat, ci că scopul a fost împlinit. Când acest cuvânt este construit ca și substantiv este de multe
ori tradus în engleză ca și „final”. Cu toate acestea, nu înseamnă întotdeauna „sfârșit” sau „terminat”.
Ci mai degrabă înseamnă „scop” sau „obiectiv principal”.
În contextul lui Ioan 19:30, da, ispășirea necesară pentru răscumpărare a fost făcută. Dar mai mult
decât acest lucru, cititorul este instruit că această jertfă a împlinit scopul pentru care Yeshua a fost
trimis în lume.
*Sheni Paștelui este o observare a Paștelui în luna a doua pentru cei care nu au putut să-l
sărbătorească în prima lună. Această lege se cere și pentru Paștele obișnuit.
Conflictul nr.6. S-a pocăit vreunul dintre tâlhari?
Conflictul aparent este un mare exemplu pentru criteriul numărul doi sub Metodologie de pe prima
pagină, „dacă există un conflict între două sau mai multe relatări textuale, poate acest conflict să fie
explicat într-un mod rezonabil?” Au fost persoane care au arătat spre faptul că în relatările din
Evangheliile sinoptice erau doi tâlhari care erau răstigniți de fiecare parte a lui Yeshua. Matei și Marcu
relatează faptul că amândoi tâlhari îl batjocoreau și ocărau pe Yeshua. Nu există nici o relatare în aceste
două Evanghelii cum că unul dintre ei s-ar fi pocăit. Cu toate acestea, în Evanghelia după Luca citim,
eiV de twn kremasqentwn kakourgwn eblasfhmei auton legwn, ouci su ei o cristoV; swson seauton kai
hmaV. apokriqeiV de o eteroV epitimwn autw efh, oude fobh su ton qeon, oti en tw autw krimati ei; kai
hmeiV men dikaiwV, axia gar wn epraxamen apolambanomen: outoV de ouden atopon epraxen. kai
elegen, ihsou, mnhsqhti mou otan elqhV eiV thn basileian sou. kai eipen autw, amhn soi legw, shmeron
met emou esh en tw paradeisw.
„Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: ”Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și
mântuiește-ne și pe noi!” Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: ”Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești
sub aceeași osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar
omul acesta n-a făcut niciun rău.” Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în
Împărăția Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” Luca 23:39-43
Există o explicație rezonabilă și posibilă la acest conflict? Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem
este de ce Marcu și Matei nu includ relatarea despre pocăința tâlharului? Trebuie să ne amintim că
există un motiv pentru care Dumnezeu a inspirat patru relatări a Evangheliei. Acest motiv este pentru a
dezvălui un adevăr adițional despre aceeași situație. Când considerăm tema principală a Evangheliei
după Matei, suferința lui Mesia ca o împlinire a profețiilor Vechi Testamentale, nu este ceva
surprinzător faptul că Mesia este prezentat pe cruce, total respins. Cu toate acestea, Evanghelia după
Luca se concentrează pe Mesia ca și Mântuitor al lumii; prin urmare nu este suprinzător că și prin
punctul culminant al respingerii lui Yeshua, există un mesaj de mântuire.
Chiar dacă Evangheliile sunt inspirate de Dumnezeu și fără eroare, ele reflectă personalitatea autorilor
lor. Cu nici un chip, acest lucru nu slăbește autoritatea lor. Ca și orice relatare a unui martor, persoanele
vor sublinia diferite aspecte ale aceluiași eveniment. Unii vor alege să ignore lucruri pe care alții le simt
ca fiind centrale pentru acel eveniment. La final, cititorul are o înțelegere mai amplă a revelației lui
Dumnezeu omului.
Această explicație a naturii Evangheliilor este o introducere bună pentru următorul conflict.
Conflictul nr.7 Care au fost ultimele cuvinte ale lui Yeshua?
Din nou, cei care doresc să atace validitatea Noului Testament, nu înțeleg esența Scripturii. În timp ce
Yeshua stătea pe cruce, El a vorbit din când în când. În Matei și Marcu, afirmația lui Yeshua din
Psalmul 22 este notată ca și ultimele cuvinte pe care El le-a rostit. În timp ce Luca notează afirmația lui
Yeshua „în mâinile Tale îmi încredințez sufletul” ca și ultimele sale cuvinte. Ioan afirmă „S-a sfârșit” ca
fiind ultima frază care a venit de la Yeshua.
Cu toate acestea, ceea ce trebuie să realizăm este că nici una dintre Evanghelii nu au afirmat niciodată
că ultimele cuvinte pe care le-au atribuit lui Yeshua, să fie chiar „ultimele Sale cuvinte”. Ci mai
degrabă, aceste cuvinte au fost ultimele cu care Evanghelia, dorea să-l lase pe cititor, înainte de moartea
lui Yeshua.
Din nou, dorința lui Matei și Marcu de a sublinia respingerea lui Yeshua, i-a influențat să înregistreze
ultimele cuvinte așa cum au făcut-o. Luca, dorind să accentueze relația inseparabilă dintre Yeshua și
Dumnezeu, îl lasă pe cititor cu afirmația despre Yeshua încredințându-și Duhul, Tatălui. Ioan, care a
dedicat aproape jumătate din Evanghelia sa evenimentelor Paștelui, folosește afirmația lui Yeshua
despre una dintre legile Paștelui pentru a încheia mărturia lui Yeshua de pe cruce.
Putem fi siguri că Yeshua a rostit toate aceste fraze în timp ce se afla pe cruce, cu puțin timp înainte de
a muri. Care dintre aceste afirmații a fost ultima? Cu scopul revelației, această întrebare nu este
relevantă. Ceea ce este relevant este mesajul teologic pe care fiecare dintre aceste afirmații le fac atunci
când sunt considerate ca și „ultimele cuvinte” ale lui Yeshua. Din nou, dacă oricare dintre Evanghelii ar
fi scris, ”Ultimele cuvinte ale lui Yeshua au fost...”, atunci am fi avut un conflict.
Atât de des conflictele pe care oamenii le comentează provin dintr-un eșec în a realiza faptul că
Scriptura nu are intenția de a fi o scriere istorică cronologică. Mai degrabă, Scriptura este o muncă
literară care folosește instrumente literare bine cunoscute pentru a trasnmite adevărul și a revela
concepte teologice pe care scrierile istorice nu le-ar putea transmite. Din nou spun, acest lucru nu este
ca să spunem că Biblia nu este precisă din punct de vedere istoric, deoarece este exactă din punct de
vedere istoric! Dar, deoarece Scriptura folosește evenimente pentru a ajuta cititorul să înțeleagă și să
interpreteze mărturia ei, am putea citi despre un eveniment într-o Evanghelie care are loc într-un
anumit context, și același eveniment având loc într-un context și timp diferit într-o altă Evanghelie.
Deoarece, Evangheliile, și de fapt toată Biblia, nu afirmă niciodată să fie o prezentare cronologică,
astfel de instrumente literare nu ar trebui folosite pentru a ataca validitatea mărturiei Scripturii. De fapt,
aceste scrieri asistă Biblia în revelarea adevărului ei.
Nu este un lucru surprinzător faptul că evenimentele care au loc în apropierea învierii, baza
Evangheliei, primesc cele mai multe atacuri de la cei care doresc să submineze autenticitatea Noului
Testament. Conflictele adiționale pe care restul acestui studiu le va dezbate, toate au de a face cu
evenimente după moartea lui Yeshua.
Conflictul nr.8 Cine pregătește uleiurile pentru înmormântarea lui Yeshua...și când?
Problema cu miresmele și uleiurile este centrală în a-l ajuta pe cititor să înțeleagă timpul pentru mai
multe evenimente din jurul înmormântării și învierii lui Yeshua. Criticii Noului Testament afirmă că
Evangheliile după Matei și Luca spun că a fost Maria cea care a pregătit uleiurile și miresmele pentru
înmormântarea lui Yeshua, în timp ce Evanghelia după Ioan spune că Nicodim este cel care le-a
pregătit, înainte de Sabat. Pentru a adăuga confuziei, Marcu spune că Maria a pregătit uleiurile după
Sabat și Luca este de acord cu Marcu că este Maria cea care le-a pregătit, dar spune că a făcut acest
lucru înainte de Sabat. Sună derutant? Deloc, există o soluție simplă la aceste contradicții aparente care
joacă și un rol în a rezolva întrebarea despre cât timp a fost Yeshua în mormânt.
Aceste contradicții pot fi rezolvate înțelegând două lucruri. Unul, au existat două ocazii separate în care
miresmele erau pregătite. În al doilea rând, termenul de Sabat poate fi folosit atât pentru prima zi din
Praznicul Azimilor cât și pentru ziua a șaptea normală de Sabat.În a rezolva problema cu „cine a
pregătit miresmele și uleiurile?” este clar din Evanghelia după Ioan că Yeshua a murit în ziua
paisprezece Nissan, cu puțin după apusul soarelui.
oi oun ioudaioi, epei paraskeuh hn, ina mh meinh epi tou staurou ta swmata en tw sabbatw, hn gar
megalh h hmera ekeinou tou sabbatou, hrwthsan ton pilaton ina kateagwsin autwn ta skelh kai arqwsin.
„ Prin urmare, evreii (iudei)* din moment ce era pregătirea, pentru ca trupul să nu rămână pe cruce de
Sabat, deoarece era o Zi Mare acea zi de Sabat, l-au rugat pe Pilat să le rupă fluierele picioarelor și să
fie dați jos (de pe cruce).”
Deci, Sabatul la care făcea referire Ioan nu este ziua a șaptea de Sabat, ci prima zi din Praznicul
Azimilor, care este tratată ca o zi de Sabat, cu toate restricțiile sale. Un trup mort care nu era
înmormântat prezenta o problemă pentru legea evreilor; acest lucru explică de ce liderii evrei au cerut
ca picioarele celor răstigniți să fie zdrobite, pentru a grăbi procesul morții. Ca să poată fi îngropați.
Acest verest face clar faptul că timpul era un element cu privire la înmormântarea lui Yeshua.
Evangheliile sinoptice ne spun că un om drept și neprihănit, care era un ucenic al lui Yeshua, pe nume
Iosif, a mers și a cerut trupul lui Yeshua lui Pilat, pentru a-L îngropa. Iosif era dintr-un oraș evreu numit
Arimateea. Evanghelia după Ioan ne spune aceste lucruri, de asemenea, dar mai include și un alt om,
Nicodim a venit și s-a alăturat lui Iosif și l-a ajutat la înmormântare. Ioan ne informează și că Nicodim
a adus miresme (vezi Ioan 19:39-40).
*Termenul de „evreu” literar „iudeu” nu se referă la evrei în general, ci la un grup mic de lideri
evrei.
Din moment ce Iosif și Nicodim au luat trupul lui Yeshua și l-au pus într-o pânză cu toate miresmele în
concordanță cu obiceiurile evreiești (vezi Ioan 19:40), atunci de ce Maria și alte femei au pregătit de
asemenea, miresme și când s-a întâmplat acestu lucru de fapt? Evanghelia după Luca, care ne oferă cele
mai multe informații despre femei și miresme spune,
kai hmera hn paraskeuhV, kai sabbaton epefwsken. katakolouqhsasai de ai gunaikeV, aitineV hsan
sunelhluquiai ek thV galilaiaV autw, eqeasanto to mnhmeion kai wV eteqh to swma autou, upostreyasai
de htoimasan arwmata kai mura. kai to men sabbaton hsucasan kata thn entolhn,
„Era Ziua Pregătirii și începea ziua Sabatului. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe
Iosif, au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors și au pregătit
miresme și miruri. Apoi în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.” Luca 23:54-56
Din nou, Scriptura face clar faptul că a fost în ziua paisprezece Nissan când Yeshua a murit și a fost
înmormântat. Aceste lucruri s-au întâmplat înainte ca legea Sabatului să intre în vigoare pentru prima zi
din Praznicul Azimilor. Evanghelia după Luca folosește epefwsken (începea) pentru a sublinia cât de
aproape era Sabatul, atunci când Yeshua a fost înmormântat (vezi Luca 23:54). Putem spune cu toată
certitudinea că Iosif și Nicodim au trebuit să se grăbească pentru a termina îngroparea înainte de Sabat.
Următorul verset (Luca 23:55) spune că femeile (inclusiv Maria) au văzut mormântul și „felul cum a
fost pus trupul lui Isus în el”.
„Felul” wV în care trupul Său a fost pus este accentuat în textul din limba greacă. Este spus clar faptul
că femeile nu au văzut doar locul, adică mormântul; ci și cum (felul) Iosif și Nicodim l-au pus.
Următorul cuvânt din text este upostreyasai, cu referire la femeile care s-au întors și au pregătit
miresmele și uleiurile. Trebuie să răspundem la o întrebare importantă. Dacă femeile au văzut că
Yeshua a fost înmormântat și că s-au folosit miresme, atunci de ce au pregătit și ele? Poate pentru că nu
erau mulțumite cu modul în care bărbații l-au înmormântat pe Yeshua. E posibil ca din cauză că bărbații
au trebuit să se grăbească să termine treaba înainte ca Praznicul Azimilor să înceapă, femeile au trebuit
să îmbunătățească îngroparea mai târziu? Prin urmare, nu este un conflict despre faptul că Nicodim sau
femeile au pregătit miresmele. Atât Nicodim cât și femeile au pregătit miresme, dar pentru perioade
diferite.
Acum, întrebarea „când au fost pregătite miresmele” trebuie să fie tratată. Cu privire la miresmele pe
care Nicodim le-a adus, au fost pregătite înainte de îngroparea lui Yeshua în ziua paisprezece Nissan. E
posibil ca Nicodim nici să nu le fi pregătit, ci doar să fi avut acces la ele și să le ia cu sine la mormânt.
În schimb, femeile le-au pregătit ele însele. Întrebarea este, când?
Evanghelia după Marcu spune că înainte de Sabat, în timp ce Luca spune că după Sabat. Cum se poate
acest lucru? Foarte simplu, la care Sabat se referă fiecare Evanghelie? În primul rând, Marcu nu
informează cititorul momentul în care au fost pregătite miresmele, ci doar când au fost aduse la
mormânt (după Sabat). Confuzia poate fi rezolvată foarte ușor, realizând cu exactitate ce vrea să spună
de fapt Evanghelia după Luca.
În primul rând, Evanghelia după Ioan informează cititorul de faptul că Iosif și Nicodim au trebuit să se
grăbească să termine îngroparea înainte de Sabat, prima zi din Praznicul Azimilor. Ei au început acest
proces în timp ce Sabatul începea, cu femeile privindu-i (vezi Matei 27:62, Marcu 15:40 și Luca
23:55). Luca 23:56 accentuează faptul că femeile țineau legea evreiască și în conformitate cu Tora, s-au
odihnit de Sabat, kai to men sabbaton hsucasan kata thn entolhn. La care Sabat se referă textul?
Răspunsul este ziua normală, a șaptea de Sabat și nu prima zi din Praznicul Azimilor.
Cititorul deja a fost informat că după ce Yeshua a fost îngropat nu mai era nimic de făcut decât să țină
Sederul de Paște. Imaginează-ți cum a fost pentru ucenici și femei care acum luau parte la masa Seder,
reflectând la tot ceea ce Yeshua a încercat să-i învețe cu o seară înainte la „Cina cea de taină”.
În pasajele sale narative, Luca spune, „Și s-au întors să pregătească miresme și uleiuri...” Luca 23:56,
când s-a întâmplat asta? Luca nu vorbește despre întoarcerea de la mormânt după ce Yeshua a fost
îngropat. Ci mai degrabă, Luca se referă la ziua după prima zi din Praznicul Azimilor. Prin urmare,
după ce au plecat de la mormânt, femeile ar fi sărbătorit Paștele Seder în acea seară și nu ar fi făcut nici
un fel de lucru până după apusul soarelui din următoarea zi. Cu aceste lucruri în minte, pregătirea de
miresme și uleiuri ar fi avut loc în ziua șaisprezece din Nissan.
Munca care este necesară pentru pregătirea miresmelor și uleiurilor pentru o îngropare cum se cuvine
nu este simplă. Trebuie să ne amintim că femeile care au participat la acest lucru nu erau din Ierusalim,
ci din Galileea ceea ce ar fi însemnat că trebuiau să cumpere ingredientele necesare. Acest lucru ia
timp. Ar fi fost imposibil pentru ele să facă acest lucru înainte ca legea Sabatului să intre în vigoare, în
seara Seder. Deci, femeile ar fi așteptat până în șaisprezece Nissan pentru a începe procesul de
achiziționare a tuturor ingredientelor și a înfăptuirii muncii necesare în pregătirea propriu-zisă. Din nou
amintim, această pregătire ia timp. Prin urmare, Luca informează cititorul că femeile, deși și-au
terminat treaba nu era suficient timp rămas în ziua șaisprezece Nissan să meargă la mormânt să termine
munca care doreau să o facă. Așa că Luca scrie, „Apoi, în ziua Sabatului s-au odihnit, după lege.”
(Luca 23:56).
Femeile au pregătit miresmele și uleiurile înainte sau după Sabat? Răspunsul este da! Dacă vorbim
despre Sabatul primei zile din Praznicul Azimilor, atunci le-au pregătit după. Dar, dacă ne referim la
Sabat ca și a șaptea zi, atunci răspunsul este înainte. Această explicație este centrală pentru a ne ocupa
de următorul conflict.
Conflict nr.9 Câte zile a stat Yeshua în mormânt?
Yeshua a spus că la fel cum Iona a stat în burta peștelui timp de trei zile și trei nopți, la fel și Fiul
Omului va sta în adâncimile pământului pentru trei zile și trei nopți. (Matei 12:40). Chiar dacă
numeroși critici au spus că acest lucru nu a fost împlinit de Yeshua și alții au apărat acest lucru în multe
moduri creative. Adevărul este că nu există nici un fel de conflict în ceea ce privește afirmația lui
Yeshua și mărturia Evangheliei. Acest conflict apare doar datorită tradiției bisericii.
Tradiția bisericească spune că Yeshua a fost răstignit vinerea. De fapt, această zi este cunoscută ca și
„Vinerea mare” în multe spectre creștine. Baza pentru această tradiție care a fost rostită mai devreme în
acest studiu este faptul că a fost o grabă în a da jos trupurile de pe cruce și a-i înmormânta înainte ca
Sabatul să înceapă. Biserica a presupus că Sabatul la care se referă Scriptura este ziua a șaptea de
Sabat, de unde, Yeshua ar fi fost răstignit și ar fi murit vinerea. Dar acesta nu este cazul, Sabatul la care
se referă Scriptura este numit în Evanghelia după Ioan ca o zi „Mare” de Sabat hn gar megalh h hmera
ekeinou tou sabbatou. Ioan încearcă să informeze cititorul că nu era vorba despre ziua a șaptea de
Sabat, ci prima zi din Praznicul Azimilor.
Acest lucru înseamnă că Yeshua a fost pus în mormânt la începutul serii, concluzia zilei paisprezece
Nissan * Masa Seder a fost ținută în acea seară și nici un fel de muncă nu s-ar fi făcut până la
terminarea zilei cincisprezece din Nisan. La finalul zilei cincisprezece Nissan, Yeshua ar fi fost în
mormânt timp de o zi completă.
Deja am vorbit de faptul că femeile ar fi cumpărat ingredientele pentru miresme și uieluri în ziua
șaisprezece Nissan, dar nu au avut suficient timp să folosească miresmele și uleiurile deoarece ziua a
șaptea de Sabat se apropia. Deci, cu începutul Sabatului, la apus, Yeshua ar fi stat în mormânt două zile
complete.
După Sabat, Yeshua a împlinit cea de-a treia zi întreagă și învie din morți. Trebuie să avem grijă să nu
confundăm faptele precise din Scriptură cu tradiția bisericii și ceea ce a fost acceptat în mod general și
înțeles (vezi pagina sub Metodologie). Tradiția pune învierea lui Yeshua ca având loc devreme în prima
zi a săptămânii. Cu toate acestea, Scriptura spune că atunci când mormântul a fost vizitat, devreme în
prima zi a săptămânii, Yeshua era deja înviat. Tradiția învierii care a avut loc devreme dimineața în
prima zi a săptămânii nu are suport în textul biblic cu privire la înviere. Prin urmare, Yeshua a înviat
din morți la scurt timp după ce ziua a șaptea de Sabat s-a terminat. Doar dimineața devreme, cei care au
mers la mormânt au aflat că a înviat. Vom prezenta mai multe cu privire la acest aspect când ne vom
ocupa de alte conflicte aparente.În concluzie, Yeshua a stat în mormânt timp de trei zile și trei nopți
exact cum a profețit.
*În concordanță cu legea evreiască, sfârșitul zilei din calendar este apusul și seara începe o nouă
zi.
Zilele calendaristice pentru moarte, îngropare și înviere.
Vineri, ziua nouă din Nissan: Yeshua ajunge în Betania.
Sabatul, ziua zece Nissan: Intrarea triumfală și Yeshua îi învață pe oameni în Templu și pe Muntele
Măslinilor.
Luni, doisprezece Nissan: Două zile înainte de Paște.
Marți, treisprezece Nissan: Ucenicii îl întreabă pe Yeshua cu privire la pregătirile pentru Paște.
Marți seara (sub legea evreiască era considerată deja miercuri), paisprezece Nissan: Yeshua
mănâncă „Cina cea de taină” și pleacă să se roage în Grădina Ghetsimani.
Continuarea pentru Miercuri, paisprezece Nissan: Yeshua este arestat în timp ce se ruga în orele
dimineții (după miezul nopții).
El este luat ca să fie judecat. Îl găsesc vinovat de blasfemie, de către marele preot și Sinedriu (orele
devreme ale dimineții – poate că undeva între orele 2:00 și 6:00 dimineața).
A fost apoi adus înaintea lui Pilat din Pont și apoi la Irod, care l-a trimis din nou la Pilat pentru a fi
judecat. Amândoi bărbații erau în Ierusalim și Pilat a fost cel care a dat ordinele ca El să fie biciuit.
Procesul a început la ceasul al treilea.
Biciuirea, bătaia și alte acte de abuz până aproape la ceasul al nouălea când Pilat îl examinează din nou
pe Yeshua. Pilat a dorit și a căutat să-L elibereze, oferindu-le oamenilor o alegere între Baraba și
Yeshua, conform tradiției romane de a elibera un prizonier înainte de Paște. Oamenii l-au ales pe
Baraba și la cererea oamenilor, Yeshua a fost răstignit. Acest lucru a început undeva aproape de ceasul
al nouălea.
De la ceasul al șaselea (amiaz) până la ceasul al nouălea (3:00 după masa) întuneric a cuprins întreaga
țară. În această perioadă de timp, perdeaua din Templu (care conducea spre Sfânta Sfintelor) s-a rupt
prin mijloc de sus în jos. La scurt timp după aceasta Yeshua și-a dat duhul și a murit.
Trupul Său a stat pe cruce până seara s-a apropiat. După ce liderii evrei au cerut ca trupurile să fie date
jos, Iosif din Arimateea a venit și a cerut trupul lui Isus. Iosif din Arimateea împreună cu ajutorul lui,
Nicodim l-au îngropat pe Yeshua în timp ce femeile îi priveau.
Miercuri seara (Joia, cincisprezece Nissan): Toți evreii, inclusiv ucenicii lui Yeshua au mâncat
paștele și au sărbătoril Sederul.
Continuarea pentru joi, cinsprezece Nissan: Oamenii s-ar fi trezit, observând ziua ca și o zi de Sabat,
prin urmare orice fel de munca era interzisă. Yeshua și-a împlinit prima zi plină în mormânt.
Vineri, șaisprezece Nissan: Femeile au pregătit miresmele și uieiurile pentru a termina munca pe care
Iosif și Nicodim au început-o miercurea, târziu după-amiaz. Chiar dacă femeile au terminat de pregătit
miresmele și uleiurile pentru îngropare, ziua a șaptea de Sabat s-a apropiat și au ascultat de porunci
așteptând până în prima zi a săptămânii pentru a putea pregăti așa cum trebuia, trupul lui Yeshua pentru
îngropare. Yeshua împlinește a doua zi completă în mormânt.
Sabatul, ziua șaptesprezece Nissan: Sabatul este ținut de toți.
Când Sabatul s-a încheiat (la scurt timp după apusul soarelui sâmbăta – potrivit cu legea evreiască era
prima zi a săptămânii) Yeshua a stat trei zile și trei nopți în mormânt și învie.
Duminica- prima zi a săptămânii, optsprezece Nissan: Yeshua învie din morți la începutul acestei
zile (Duminică noaptea). Dimineața devreme, merg la mormânt.
Acum vom prezenta un studiu detailat al învierii și conflictelor aparente ce înconjoară aceste
evenimente.
Conflictul nr.10. Scriptura spune că Yeshua a înviat în primele ore ale dimineții ale primei zile a
săptămânii?
Dacă ar fi să întrebăm oamenii care au cunoștințe de Noul Testament, când a înviat Yeshua din morți?
Majoritatea răspunsurilor ar fi că duminica dimineața devreme. Mulți oameni sunt șocați când află că
Scriptura nu susține un astfel de punct de vedere. Este foarte clar din Evanghelii, faptul că atunci când
femeile au mers la mormânt dis de dimineață, în prima zi a săptămânii, Yeshua era deja înviat.
Evanghelia după Matei
Matei nu ne spune nici un detaliu cu privire la învierea propriu zisă a lui Yeshua. Când Matei începe să
dezvăluie că Yeshua a înviat, el începe prin a informa cititorul, NU despre înviere în sine, ci despre cei
care au vizitat mormântul. Așa cum am menționat deja, femeile, și mai precis Maria Magdalena și
cealaltă Marie, care au dorit să finalizeze procesul de îngropare pentru Yeshua. Matei este foarte clar
asupra faptului că ajunseseră acolo dimineața, deoarece se iveau zorii.
oye de sabbatwn, th epifwskoush eiV mian sabbatwn, hlqen mariam h magdalhnh kai h allh maria
qewrhsai ton tafon.
„La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria
Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.” Matei 28:1
Mai devreme să ajungă femeile, a avut loc cutremurul. Acest „cutremur” a fost îngerul Domnului
coborând din cer. Îngerul a fost trimis să dea piatra la o parte. După ce și-a terminat treaba, îngerul a
stat pe piatra mare, care a fost folosită pentru a sigila mormântul. Observați că femeile care au ajuns la
mormânt căutându-l pe Yeshua nu au observat îngerul în acel moment. Prima dată au vorbit cu îngerul
care le-a spus că Yeshua nu era în mormânt, deoarece a înviat. Apoi, îngerul le-a arătat locul unde
Yeshua a fost întins.
ouk estin wde, hgerqh gar kaqwV eipen: deute idete ton topon opou ekeito.
„Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul.” Matei 28:6
Multe Biblii traduc hgerqh cu cuvintele „El a înviat.” Acest lucru nu este corect. Cuvântul grecesc este
construit în aoristul pasiv. Acest lucru înseamnă că Yeshua nu a înviat El singur, ci mai degrabă a fost
făcut să învie, de Dumnezeu Tatăl. Chiar dacă nu sună bine în engleză, diateza pasivă cere ca cititorul
să înțeleagă că învierea din morți, depindea de Tatăl ceresc.
Evanghelia după Marcu
Marcu, ca și Matei, nu ne spune despre înviere în sine. Marcu ne dezvăluie motivul pentru care femeile
au venit la mormânt.
kai diagenomenou tou sabbatou maria h magdalhnh kai maria h [tou] iakwbou kai salwmh hgorasan
arwmata ina elqousai aleiywsin auton.
„După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat
miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.” Marcu 16:1
Marcu, de asemenea ne descoperă că femeile erau îngrijorate cu privire la piatra care era pusă la
mormânt. Amintiți-vă că ele au văzut cum Yeshua a fost îngropat, și piatra uriașă care a fost pusă la
intrare. Marcu spune că pe când au ajuns femeile la mormânt, piatra era dată la o parte. (Chiar dacă
Matei ne spune cum cei care săteau de gardă s-au temut de înger, Marcu nu ne spune asta).
Evanghelia după Luca
Luca, la fel ca și Marcu ne informează despre motivul pentru care femeile au mers la mormânt. El este
de acord, de asemenea, cu tot ceea ce Evangheliile spun, că era dis-de-dimineață.Din nou, Evangheliile
sunt clare asupra faptului că Yeshua era deja înviat, până să ajungă cineva la mormânt. Există câteva
detalii interesante în Luca, cu privire la îngerul care a dat piatra la o parte. Luca ne spune că erau doi
„bărbați” la mormânt. Acest fapt și altele pot fi văzute ca și „detalii ce par a fi conflictuale”. Ne vom
ocupa de aceste detalii mai târziu în acest studiu.
Evanghelia după Ioan
Ioan vorbește doar despre Maria care a mers la mormânt dis-de-dimineață. Nu există nici un incident cu
nici un bărbat și nici un înger, ci mai degrabă că ea a găsit piatra dată la o piatră și mormântul gol.
Apoi ea pleacă să-i spună lui Petru și ucenicului pe care Yeshua îl iubea. Maria s-a întors la mormânt
după ce Petru și celălalt ucenic au venit și au plecat. După ce Petru și celălalt ucenic au plecat, Maria
vorbește cu doi îngeri. De data aceasta, îngerii doar o întreabă de ce plânge. În timp ce se întoarce, se
întâlnește cu Yeshua, care o atenționează să nu-L atingă și să meargă să spună și celorlalți despre planul
Său de a se înălța la Tatăl. Examinând Evangheliile vedem alte conflicte adiționale care ies la suprafață.
Primul conflict este: „Cine a mers la mormânt dimineața, și era încă întuneric sau lumină?”
Al doilea conflict este: ”A fost un înger sau îngeri care au întâmpinat vizitatorii sau erau bărbați?
Al treilea conflict este: ”Yeshua sau îngerii sau cei doi bărbați au vorbit cu femeile înainte ca ele să se
întoarcă și să spună ucenicilor despre înviere?”
De aceste conflicte ne vom ocupa mai târziu în acest studiu.
În concluzie la întrebările puse, Yeshua nu a înviat din morți duminică dimineața așa cum mulți oameni
au spus, ci mai degrabă, El a înviat înainte de ivirea zorilor în prima zi a săptămânii. În lumina
promisiunii Sale că va sta în mormânt trei zile și trei nopți, cel mai probabil timp al învierii Sale ar fi
imediat după terminarea zilei a șaptea de Sabat, sâmbătă seara (în concordanță cu legea evreiască, a
faptului că seara începe o nouă zi – prima zi a săptămânii).
Conflictul nr.11. Cine a mers la mormânt în acea dimineață și era lumină sau încă era întuneric
afară?
Matei vorbește despre Maria Magdalena și cealaltă Maria că au vizitat mormântul. Marcu spune că a
fost Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și Salome. Luca spune că erau femei. Luca
menționează că printre femeile care erau la mormânt și care au mers să le spună ucenicilor erau Maria
Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov (Luca 24:10). Iar, Evanghelia după Ioan o menționează pe
Maria Magdalena. Oare aceste afirmații reprezintă un conflict între Evanghelii? Nu. Luca subliniază că
un grup de femei au mers la mormânt dimineața. Faptul că celelalte Evanghelii dau doar numele a
uneia, două sau trei dintre femei care erau parte din grup nu reprezintă nici pe departe un conflict. De
exemplu, chiar dacă Ioan spune despre Maria Magdalena, el nu spune niciodată că doar Maria
Magdalena a mers. La fel, Matei și Marcu o include pe Maria, mama lui Iacov și Salome, dar nu spune
niciodată că Ioana nu e acolo. Nici nu spun că alții nu ar fi putut fi prezenți. De fapt, o citire atentă a
pasajelor, dezvăluie că și alte femei erau prezente la mormânt, pe lângă cele menționate.
Acesta este un alt exemplu a motivului pentru care Dumnezeu a inspirat patru Evanghelii diferite, dar
neconflictuale. Dumnezeu a vrut să dezvăluie nuanțe teologice diferite cititorului, dar făcând acest
lucru nu aduce nici un fel de conflict istoric sau altfel.
Partea a doua a acestui conflict are de a face cu timpul la care femeile au ajuns la mormânt. Multe
femei au vizitat mormântul, devreme, exact așa cum spune Scriptura, dar există indicatori în text
că femeile nu toate au mers împreună la mormânt, și nici la precis același timp. Acest fapt va fi
examinat mai în detaliu, mai târziu în acest studiu:
Matei vorbește despre timpul când au ajuns la mormânt, scriind,
th epifwskoush eiV mian sabbatwn
„...când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii.” Matei 28:1
Matei alege un cuvânt care conține cuvântul „lumină” dar atașează un prefix acestui cuvânt care
înseamnă „aproape” sau „înspre”. El folosește de asemenea, participiul prezent pentru a arăta intenția
sa. Acest lucru înseamnă „că devenea lumină”, dar lumina încă nu era vizibilă. Deja am vorbit despre
faptul că limba greacă este mult mai precisă. Matei folosește un cuvânt care informează cititorul că era
foarte devreme dimineața, chiar înainte de ivirea zorilor. Ar trebui să menționăm faptul că în Ierusalim,
în această perioadă din an, se poate vedea întunericul risipindu-se cu mult înainte de ora 5:00
dimineața.
Marcu este mai puțin precis decât Matei și folosește fraza,
kai lian prwi th mia twn sabbatwn
„În ziua dintâi a săptămânii....” Marcu 16:2
Marcu folosește cuvântul lian care înseamnă „extrem de” sau „teribil de”. Este dificil să traduci acest
cuvânt în mod literar în engleză (sau română) în acest context. Următorul cuvânt prwi înseamnă
„dimineață”, de unde ideea prezentată aici este extrem de dimineață. Dacă este lumină sau nu, nu se
poate extrage din acest verset.
Luca scrie,
th de mia twn sabbatwn orqrou baqewV
„În ziua întâi a săptămânii, did-de-dimineață...” Luca 24:1
Luca folosește expresia orqrou baqewV. Primul cuvânt înseamnă „dimineață” și al doilea cuvânt
înseamnă „adânc”. Majoritatea cercetorilor spun că această frază înseamnă cel mai devreme în zori.
Acest lucru înseamnă că nu era încă lumină perfect, dar întunericul începe să se ridice.
Evangheliile sinoptice nu conțin nici o urmă de neînțelegere, dar Ioan prezintă cea mai mare problemă.
Evanghelia după Ioan spune următoarele,
th de mia twn sabbatwn maria h magdalhnh ercetai prwi skotiaV eti oushV eiV to mnhmeion
”În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă
întuneric...” Ioan 20:1
Ioan informează cititorul că era dimineață, și că era întuneric, când Maria Magdalena „s-a dus” ercetai
la mormânt. Cuvântul grecesc este la indicativul prezent, adică, când Ioan a scris că „încă era întuneric”
Maria s-a dus la mormânt. Evangheliile sinoptice folosesc același cuvânt dar în aorist, lucru care
informează cititorul că Maria nu era în procesul de a veni la mormânt, dar că ea ajunsese deja la
mormânt când celelalte femei sunt menționate.
În concluzie la acest punct, putem rezuma corect, faptul că Evangheliile Sinoptice spun că era când se
crăpa de ziuă, chiar cu puțin mai devreme, când femeile au ajuns la mormânt, în timp ce Ioan dezvăluie
simplu fapt că momentul când Maria și-a început călătoria la mormânt, încă mai era întuneric. Ioan
scrie „întuneric de dimineață” pentru a arăta că nu era întunericul gros al nopții. Deci, conflictul aparent
reiese din a nu înțelege nuanțele pe care timpurile limbii grecești le poate avea asupra textului.
E posibil să fie o explicație mai bună cu privire la această problemă. Deja am spus că femeile, nu au
călătorit împreună. O citire atentă a lui Ioan și Marcu, pare a implica faptul că Maria Magdalena a mers
la mormânt de două ori (Ioan 22:1-2, 11-18 și Marcu 16:9-10)*. Prima dată a fost de fapt singură și era
întuneric, iar a doua oară când Scriptura vorbește desprea ea la mormânt, erau și alte femei prezente la
mormânt. De această dată este mai târziu și era la ivirea zorilor. Explicația va fi studiată mai în detaliu
în următorul conflict și va da cheia hermeneuticii pentru a îndepărta multe dintre conflictele aparente
care apar în studierea pasajelor despre înviere, din Evanghelii.
*Este foarte recomandat să citiți aceste versete și contextul în care apar, pentru a fi pregătiți
pentru următoarele probleme.
Conflictul nr.12 Piatra a fost dată la o parte înainte sau după ce au ajuns femeile?
Acesta este un exemplu al persoanelor care fac o afirmație bazată pe o lectură sumară a textelor. Toate
Evangheliile, cu excepția lui Matei, fac clar faptul că piatra a fost dată la o parte înainte ca femeile să
ajungă la mormânt. Întrebarea este, Matei spune clar că piatra nu a fost dată la o parte până ce au ajuns
femeile?
Răspunsul este nu! Versetele relevante spun,
oye de sabbatwn, th epifwskoush eiV mian sabbatwn, hlqen mariam h magdalhnh kai h allh maria
qewrhsai ton tafon.
„La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria
Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.” Matei 28:1
Acest verset este folosit de către scriitorul Evangheliei pentru a seta scena, pentru a explica
evenimentele de la mormânt. Cititorul primește următoarele informații:
Sabatul era încheiat
Era prima zi a săptămânii și lumina dimineții se apropia
Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit „să vadă mormântul”.
Era evident că aceste femei nu au mers doar să vadă mormântul, ci că au avut un scop mai măreț. Este
clar din celelalte Evanghelii faptul că ele au venit ca să termine procesul de îngropare a lui Yeshua.
Matei nu menționează nimic de miresmele și uleiurile pe care femeile le-au adus.
Matei a fost inspirat să scrie despre condiția mormântului la momentul în care au ajuns femeile. Confuzia apare din motivul că majoritatea traducătorilor eșuează în a pune accentul potrivit pe fapte.
Matei continuă în următoarele trei versete pentru a explica ce a avut loc.
kai idou seismoV egeneto megaV: aggeloV gar kuriou katabaV ex ouranou kai proselqwn apekulisen
ton liqon kai ekaqhto epanw autou. hn de h eidea autou wV astraph kai to enduma autou leukon wV
ciwn. apo de tou fobou autou eseisqhsan oi throunteV kai egenhqhsan wV nekroi.
„Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit
și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și
îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui și au rămas ca niște morți.” Matei
28:2-4.
Matei spune că femeile au ajuns la mormânt și thenhe inserează ceea ce s-a întâmplat ca să facă
mormântul să arate în condiția în care femeile l-au găsit, adică faptul că îngerul a venit și a dat
piatra la o parte. Verbele folosite în aceste versete sunt la timpul trecut. Faptele oferă și o altă dovadă a
faptului că activitatea îngerului era deja finalizată când femeile au ajuns la mormânt.
Trebuie să arătăm că nici una dintre Evanghelii nu spun că femeile au văzut sau au interacționat cu
garda menționată în versetul patru. Se pare că deja ei au plecat. În următorul verset, Matei scrie,
apokriqeiV de o aggeloV eipen taiV gunaixin, mh fobeisqe umeiV, oida gar oti ihsoun ton
estaurwmenon zhteite:
„Dar îngerul a luat cuvântul și a zis femeilor: Nu vă temeți, căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost
răstignit.”
O greșeală comună pe care traducătorii și interpreții o fac este în legătură cu acest pasaj în asumarea că
îngerul a răspuns femeilor cu „nu trebuie să vă temeți” datorită cutremurului căruia i-ați fost martore.
Acesta nu este cazul. Frica se datora faptului că văzuse îngerul.
Prin urmare, toate Evangheliile dezvăluie că piatra a fost dată la o parte înainte ca femeile să
ajungă la mormânt.
Conflictul nr.13. Această secțiune va continua focusul nostru asupra a ceea ce au văzut femeile
când au ajuns la mormânt. Există conflicte aparente a faptului că au fost unul sau doi îngeri; și
dacă a fost un înger (îngeri) sau doar un bărbat (bărbați) tânăr, obișnuit. De asemenea, vom
discuta dacă această întâlnire a avut loc (înăuntru sau afară din mormânt) și îngerul (îngerii) sau
bărbatul (bărbații) stăteau jos sau în picioare?
În primul rând există câteva relatări în Biblie în care la un moment dat îngerii sunt descriși ca și îngeri
și alte dăți când sunt raportați drept bărbați. În cartea Geneza citim despre trei „bărbați” care au apărut
înaintea lui Avraam,
יַניו ָוִיַשא ַנִשים ֵשלַשה ֵוִהניה ,ָוָירא ,וי .רַצהאַ ,ָוִיֵשָתחו ,ַהֹאֶהל ִמֶפָתח ִלקראַתם ָוַירץ ,ָוָירא ;ַוַליו ִנַצִבים ,אי
„Avraam a ridicat ochii și s-a uitat, și iată că trei bărbați stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a
alergat înaintea lor, de la ușa cortului, și s-a plecat până la pământ.” Geneza 18:2
În următorul pasaj, doi dintre bărbați pleacă de la Avraam, și nu sunt denumiți bărbați, ci îngeri.
י ָוַיבֹאו ב ,ֵולוו ,ַבֶורב ,ֵסדַמה ָהָמֵלַאִכים ֵשני .ַארַצה ָאָפִים ָוִיֵשָתחו ,ִלקראַתם ָוַיקם לוו-ָוָירא ;ֵסדם-ֵבָשָור ֹישי
„Ce-i doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, și Lot ședea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a
sculat, le-a ieșit înainte și s-a plecat până la pământ.” Geneza 19:1
Deci, fie că Evangheliile spun că femeile au văzut îngeri sau bărbați, nu este un punct critic pentru
discuția noastră. Realitatea este că doar îngeri erau prezenți, dar unele femei au descris îngerii drept
bărbați. Deci, nu există nici un conflict într-o persoană care descrie ceva în modul în care ea l-a
perceput.
Pentru a înțelege corect evenimentele de la mormânt din acea dimineață, trebuie să studiem cu atenție,
exact ceea ce Evangheliile au spus și cum au spus.
Evanghelia după Ioan spune doar că Maria Magdalena a mers la mormânt și spune că era încă
întuneric. Ioan ne informează că Maria a văzut mormântul care era deschis și imediat a alergat să le
spună lui Simon Petru și celuilalt ucenic, pe care Yeshua l-a iubit. Ea le spune că „l-au luat pe Domnul
din mormânt, și nu știm unde l-au pus.” (Ioan 20:1-2)
Dacă luăm doar modul lui Ioan de a spune lucrurile la valoarea sa nominală, acesta poate fi împăcat cu
celelalte Evanghelii dacă Maria Magdalena a mers singură la mormânt, înaintea celorlate femei.
Indiciul care ne ajută să confirmăm aceasta este faptul că Ioan spune că era încă întuneric afară și nu
mai spune despre nici un alt vizitator împreună cu ea.
Ioan ne spune că după ce Maria i-a informat pe Petru și pe celălalt ucenic, ei imediat au alergat la
mormânt. Celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt, dar nu a intrat
în mormânt. Petru, ajungând imediat după el, a intrat în mormânt. Ioan ne spune că Petru a văzut
pânzele. Este clar faptul că Ioan accentuează aceste pânze. Când celălalt ucenic a intrat în sfârșit în
mormânt, Ioan scrie că el „a văzut și a crezut.” La ce se referea Ioan când spune că celălalt ucenic a
văzut și a crezut? Ioan informează cititorul că celălalt ucenic a observat că o altă pânză, un ștergar care
era împăturată și era pusă deoparte de restul pânzelor. Ioan ne spune că acest ștergar a fost în jurul
capului lui Yeshua,
kai to soudarion, o hn epi thV kefalhV autou, ou meta twn oqoniwn keimenon alla cwriV
entetuligmenon eiV ena topon.
„Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt
loc, singur.” Ioan 20:7
Era o tradiție pentru evreii religioși ca să fie îngropați cu talitul (șalul de rugăciune) înfășurat în jurul
capului lor, dar fără* tassles. Când celălalt ucenic a văzut felul în care șalul, care fusese în jurul
capului lui Yeshua, era împăturat și pus deoparte de celelalte pânze de îngropare, acest ucenic știuse că
un evreu religios fusese înăuntru. La cine se gândise ucenicul că fusese acest evreu religios? Yeshua!
Yeshua împăturase talitul și-l tratase cu respectul cuvenit pentru a sluji drept semn celor care aveau să
meargă să vadă mormântul gol și să le dea un indiciu cu privire la ce se întâmplase.
ציציות
Continuând cu relatarea lui Ioan, el spune că Maria Magdalena plângea afară la mormânt și uitându-se
înăuntru văzuse doi îngeri șezând. Când a avut loc acest lucru? Este foarte probabil ca după ce i-a
informat pe Petru și celălalt ucenic despre faptul că mormântul era deschis și văzându-i pe amândoi
grăbindu-se spre mormânt, să se fi întors la mormânt.
Amintiți-vă că ea deja alergase de la mormânt la locul unde se afla Petru și celălalt ucenic și a fost mai
înceată în a ajunge a doua oară la mormânt. Când ajunsese acolo, Petru și celălalt ucenic deja plecase.
Faptul că Petru și celălalt ucenic plecase de la mormânt pe când ajunsese ea, este susținut de versetul,
aphlqon oun palin proV autouV oi maqhtai.
„Apoi, ucenicii s-au întors acasă.” Ioan 20:10
Textul din limba greacă subliniază faptul că ucenicii au plecat de la mormânt, înapoi în locul unde
stăteau în Ierusalim. Traducerea oferită este mult mai ciudată pentru a demonstra felul în ca Maria
Magdalena s-a întors la mormânt.
Deja am spus că femeile au pregătit miresme și uleiuri după ce au văzut modul în care Iosif și Nicodim
s-au grăbit să-l îngroape pe Yeshua la scurt timp înainte ca legea Sabatului să intre în vigoare în prima
zi din Praznicul Azimilor. Femeile au fost de acord să se întâlnească la mormânt după ziua a șaptea de
Sabat, dimineața devreme.
Confuzia apare din relatările Evangheliilor atunci când asumăm faptul că femeile au venit împreună ca
un grup. Acest lucru nu este susținut de relatăriile Evangheliilor. Cu mare atenție consideră relatarea lui
Matei despre înviere,
oye de sabbatwn, th epifwskoush eiV mian sabbatwn, hlqen mariam h magdalhnh kai h allh maria
qewrhsai ton tafon.
„La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria
Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.” Matei 28:1
La prima privire nu pare a fi nimic unic cu aceste cuvinte din acest verset, asta, până la o examinare la
ce se spune despre ajungerea Mariei Magdalena la mormânt. Verbul folosit este unul la singural hlgen.
Problema este că textul ne spune că Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit la mormânt.
Construcția din greacă informează cititorul că Maria Magdalena a venit la mormânt și cealaltă Marie
era prezentă, dar face clar faptul că cele două nu veniseră împreună. Fatpul că Maria Magdalena este
menționată prima și verbul folosit „a venit” modifică doar indicile cititorului a faptului că Maria
Magdalena a ajuns prima și cealaltă Maria a ajuns mai târziu.
Chiar dacă Matei nu mai menționează alte femei prezente la mormânt, acest lucru nu înseamnă că nu
mai erau alte femei acolo. Marcu și Luca spun de fapt, că și alte femei erau la mormânt (vezi Matei
16:1 și Luca 24:1,10). Este destul de probabil ca femeile să fi avut o înțelegere să se întâlnească la
mormânt devreme în prima zi a săptămânii și femeile care stăteau în diferite locuri în Ierusalim să fi
ajuns la mormânt separat. Maria Magdalena a fost prima să ajungă (în timp ce era încă întuneric) și
văzând mormântul deschis a alergat la Petru și celălat ucenic și apoi i-a urmat înapoi la mormânt.
În timpul vizitei de-a doua, celelalte femei au început să ajungă la mormânt. Evangheliile sinoptice se
concetrează pe timpul când Maria Magdalena a ajuns a doua oară și celelate femei au venit. În timpul
acestei vizite, avem relatarea cu îngerii. Chiar dacă Evangheliile ne relatează apariția îngerilor în mod
colectiv, e posibil să fi fost un aspect individual cu privire la ele. Și anume, femei individuale e posibil
să fi experimentat ceva diferit, pe care celelalte femei nu le-au experimentat.
Dacă femeile au ajuns la momente diferite la mormânt și se uitau la mormânt și/sau au intrat în
mormânt, e posibil să fi avut experiențe diferite (au văzut lucruri diferite). Fiecare relatare din
Evanghelii e posibil să ne spună doar o întâmplare și să o atribuie la general „femeilor”, când de fapt au
avut loc diferite astfel de experiențe. Din nou, Duhul Sfânt a inspirat autorul să relateze evenimentul
care ar fi transmis obiectivul teologic al acelei Evanghelii particulare.
Ceea ce au văzut femeile:
În a continua discuția cu privire la ceea ce au văzut femeile, Matei ne spune despre cum femeilor li s-a
spus de către un înger că Yeshua nu era acolo, ci că a înviat din morți. Apoi îngerul le-a arătat locul
unde fusese întins. Apoi, îngerul le poruncește femeilor să plece și să le spună ucenicilor tot ceea ce au
văzut și au auzit. Femeile pleacă să spună ucenicilor, dar îl întâlnesc pe Yeshua (Matei 28:9). Când Îl
văd I se închină și îi țin picioarele.
Criticii au spus că există câteva conflicte în această relatare. Observați că femeile au ținut picioarele lui
Yeshua, în timp ce Ioan ne spune că Yeshua i-a spus lui Maria Magdalena să nu-L atingă (Ioan 20:17).
Este acesta un conflict? Nici pe departe, ci este un exemplu a două relatări diferite.
Greșeala pe care majoritatea interpreților o fac este asumând că relatarea lui Ioan este același
eveniment cu cel la care face referire Matei. Acest conflict aparent poate fi ușor rezolvat cu ajutorul
informației pe care o oferă Evanghelia după Marcu.
Marcu ne spune că un grup de femei au intrat în mormânt și au văzut un bărbat tânăr stând de partea
dreaptă, îmbrăcat în alb și că le era frică (Marcu 16:5). Acest bărbat tânăr le spune să nu le fie frică
deoarece Yeshua a înviat. Apoi le spune femeilor să meargă să le spună și celorlați ucenici și lui Petru,
să meargă în Galileea unde Îl vor vedea (Marcu 16:6-7).
Apoi, Matei ne informează că atunci când femeile pleacă să le spună ucenicilor, îl întâlnesc pe Yeshua.
wV de eporeuonto apaggeilai toiV maqhtaiV autou * kai idou ihsouV uphnthsen autaiV legwn, cairete.
ai de proselqousai ekrathsan autou touV podaV kai prosekunhsan autw. tote legei autaiV o ihsouV, mh
fobeisqe: upagete apaggeilate toiV adelfoiV mou ina apelqwsin eiV thn galilaian, kakei me oyontai.
„Dar iată că le-a întâmpinat Isus și le-a zis: „Bucurați-vă!” Ele s-au apropiat să-i cuprindă picioarele și
I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: ”Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în
Galileea; acolo Mă vor vedea.” Matei 28:9-10
Acum, să ne întoarcem la relatarea lui Marcu, unde ni se oferă o informație critică. Marcu spune
cititorului că întâlnirea femeilor cu Yeshua, nu a fost prima astfel de întâlnire. Marcu spune clar că
prima întâlnire a fost cu Maria Magdalena singură și că ea a mers și le-a spus altora care au fost cu El.
anastaV de prwi prwth sabbatou efanh prwton maria th magdalhnh, par hV ekbeblhkei epta daimonia.
ekeinh oreuqeisa aphggeilen toiV met autou genomenoiV penqousi kai klaiousin:
„Isus, după ce a înviat, în dimineața zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena,
din care scosese șapte draci. Ea s-a dus și a dat de știre celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau
și se tânguiau.” Marcu 16:9-10
Marcu confirmă că Yeshua s-a arătat Mariei Magdalena prima dată, separat de momentul când femeile
au plec să răspundă poruncii de a le spune celorlalți ucenici și s-au întâlnit cu Yeshua în drumul lor
(Matei 28:5-10). Acesta fiind cazul, Marcu ne oferă o informație cheie în a rezolva acest conflict
aparent cu privire la îngeri.
Evanghelia după Ioan ne spune că după ce i-a spus lui Petru și ucenicului pe care-L iubea Yeshua
despre mormânt, Maria Magdalena s-a întors la mormânt. În acest moment, Ioan ne oferă următoarea
informație,
maria de eisthkei proV tw mnhmeiw exw klaiousa. wV oun eklaien parekuyen eiV to mnhmeion, kai
qewrei duo aggelouV en leukoiV kaqezomenouV, ena proV th kefalh kai ena proV toiV posin, opou
ekeito to swma tou ihsou. kai legousin auth ekeinoi, gunai, ti klaieiV; legei autoiV oti hran ton kurion
mou, kai ouk oida pou eqhkan auton. tauta eipousa estrafh eiV ta opisw, kai qewrei ton ihsoun estwta,
kai ouk hdei oti ihsouV estin. legei auth ihsouV, gunai, ti klaieiV; tina zhteiV; ekeinh dokousa oti o
khpouroV estin legei autw, kurie, ei su ebastasaV auton, eipe moi pou eqhkaV auton, kagw auton arw.
legei auth ihsouV, mariam. strafeisa ekeinh legei autw ebraisti, rabbouni {o legetai didaskale}. legei
auth ihsouV, mh mou aptou, oupw gar anabebhka proV ton patera: poreuou de proV touV adelfouV
mou kai eipe autoiV, anabainw proV ton patera mou kai patera umwn kai qeon mou kai qeon umwn.
ercetai mariam h magdalhnh aggellousa toiV maqhtaiV oti ewraka ton kurion, kai tauta eipen auth.
„Dar Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. Și
a văzut doi îngeri în alb, sezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la
picioare. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu
și nu știu unde L-au pus.” După ce a zis aceste vorbe, s-a întors și a văzut pe Isus stând acolo în
picioare, dar nu știa că este Isus. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că
este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau.”
Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabuni!” adică ”Învățătorule!” ”Nu mă ține”,
i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl
Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.” Maria Magdalena s-a dus și a vestit
ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri.” Ioan 20:11-18
Există mulți factori semnificativi care sunt dezvăluiți în acest pasaj. Primul, unde era Maria Magdalena
când i-a văzut pe cei doi îngeri? Majoritatea traducătorilor trasmit acest pasaj într-un fel care ar
conduce cititorul să creadă că Maria era afară din mormânt, uitându-se înăuntru, dar nu a intrat efectiv
în mormânt. De exemplu, versiunea King James spune,
„Dar Maria stătea afară la mormânt și plângea: și în timp ce plângea, ea s-a aplecat și s-a uitat în
mormânt.” Ioan 20:11
O astfel de traducere arată o înțelegere necorespunzătoare a cuvântului grecesc parekuyen. Chiar dacă
multe dicționare traduc acest cuvânt ca și „ a se apleca” sau „a privi înăuntru”, aceasta nu se potrivește
contextului pentru celelalte locuri în care apare acest cuvânt în Noul Testament. Luați în considerare
următoarele exemple,
„Dar oricine parakuyaV în legea perfectă a libertății, și continuă....” Iacov 1:25
Este clar că a traduce cuvântul cu „a se apleca” nu se potrivește contextului. Fraza „a privi înăuntru”
este mai bună, dar intenția lui Iacov este de a spune „oricine intră în legea desăvârșită și continuă..” Nu
există nici un beneficiu cu doar „ a privi înăuntru” în ceva, ci beneficiezi când iei un angajament, adică
când intri în legea desăvârșită a libertății și continui în ea.
Petru scrie,
„....în care îngerii doresc să parakuyai.” 1 Petru 1:12
Acest pasaj discută gloria pe care mântuirea o aduce. Îngerii nu sunt candidați pentru mântuire. Acei
îngeri care au căzut sunt pierduți și cei care au rămas credincioși vor continua în această stare. Dar,
persoanele care sunt răscumpărate prin harul lui Dumnezeu și experimentează mântuirea, au
promisiunea gloriei lui Dumnezeu în a fi peste ei. Acest lucru înseamnă că un om care este mântuit se
va rididca deasupra îngerilor. Despre acest lucru vorbește Petru și încheie acest verset cu afirmația că
îngerii nu doresc doar să „vadă” acest lucru, ei vor vedea acest eveniment, ci mai degrabă, ei își doresc
să „intre” în această stare, de asemenea.
Prin urmare, Maria nu doar „s-a uitat” în mormânt. Ea a intrat în mormânt și a văzut pe cei doi îngeri.
De ce este acest lucru important? Deoarece Marcu și Luca a scris clar că întâlnirea cu îngerul(ii) sau
bărbatul (ii) a avut loc în mormânt. Dar Matei?
Amintiți-vă că Matei începe relatarea acelei dimineți spunând că Maria Magdalena a venit împreună cu
cealalată Maria să vadă mormântul (Matei 28:1). Deja am spus că verbul folosit este la singular și o
modifică doar pe Maria Magdalena. Din punct de vedere tehnic, acest verset nu spune că fie Maria
Magdalena sau cealaltă Marie au ajuns la mormânt. Versetul doar insinuează că această călătorie spre
mormânt a început. Accentul în acest verset nu este pe unde erau femeile, ci de ce au început călătoria
lor? Răspunsul este clar, pentru „a vedea mormântul”. Din nou trebuie să accetuăm faptul că Matei
informează cititorul despre condiția mormântului. Doar umătoarele versete (Matei 28:2-4) ne
informează despre ce s-a întâmplat de fapt. Matei spune tot ceea ce celelalte Evanghelii ne dezvăluie,
că toate femeile au fost șocate de faptul că mormântul era deschis și erau îngrijorate cu privire la faptul
că cineva a luat trupul lui Yeshua.
Legea evreiască cerea o îngropare corectă în concordanță cu un set specific de standarde. Îngerii le
spun femeilor să nu se teamă. Această teamă nu era generată de apariția îngerului, ci de îngrijorarea
femeilor cu privire la trupul lui Yeshua care a fost luat și astfel nu ar primi îngroparea cuvenită.
Un studiu atent al Evangheliei după Matei ar arăta că Evanghelia sa are cele mai puține detalii cu
privire la experiența femeilor de la mormânt. Matei alege să rezume câteva puncte importante pe care
celelalte Evanghelii le descriu în detaliu. Acesta este doar un alt exemplu al modului în care cele patru
Evanghelii lucrează împreună pentru a oferi o „revelație mai mare” a adevărului, mult mai mult decât
ar putea face doar o Evanghelie singură.
Relatarea lui Matei este unică și acest lucru, deoarece este singura Evanghelie care dezvăluie
următoarele:
Spune despre cum piatra de la mormânt a fost dată la o parte (vezi Matei 28:2-4)
Vorbește despre gărzile care stăteau la mormânt (vezi Matei 28:4, 11-15)
Când Matei scrie despre acea dimineață el face acest lucru sumarizând evenimente majore. El nu este
clar în ceea ce privește cât timp a trecut între aceste evenimente. De exemplu, oferindu-ne informația că
gărzile ce stăteau la intrarea în mormânt au tremurat în frică la apariția îngerului care a dat piatra la o
parte și cutremurul care a acompaniat acțiunea sa, cititorul nu știe cât timp a trecut înainte să ajungă
femeile. Chiar dacă Matei ne spune că după ce îngerul și-a terminat lucrarea el s-a așezat pe piatră, nu
știm cu certitudine dacă îngerul mai stătea pe piatră când au ajuns femeile.
Amintiți-vă că multe femei au venit la mormânt în acea dimineață și relatările pe care Evangheliile le
oferă sunt diferite din cauză că aceste relatări de fapt oferă diferite experiențe de diferite femei. Pentru
a finaliza vizita femeilor la mormânt, considerați ceea ce scrie Luca,
alla kai gunaikeV tineV ex hmwn exesthsan hmaV: genomenai orqrinai epi to mnhmeion kai mh
eurousai to swma autou hlqon legousai kai optasian aggelwn ewrakenai, oi legousin auton zhn. kai
aphlqon tineV twn sun hmin epi to mnhmeion, kai euron outwV kaqwV kai ai gunaikeV eipon, auton
de ouk eidon.
„Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, nu I-
au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii
din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au
văzut.” Luca 24:22-24
Aceste versete confirmă faptul că multe femei au vizitat mormântul. Că Yeshua s-a arătat unora și
altora nu. Acesta fiind cazul, este ușor de explicat „așa zisele” conflicte de care unii oameni acuză Noul
Testament că le-ar conține.
Acest studiu va examina acum conflictul cu privire la îngeri.
Lista de conflicte:
Matei are un înger.
Marcu are un tânăr care stătea în partea dreaptă.
Luca are doi bărbați care stăteau în picioare și văzuți de femei. Luca ne informează doar că
Maria Magdalena, Ioana, Maria (fie mama sau soția) lui Iacov erau printre femei care au spus
ucenicilor despre evenimentele de la mormânt. Luca nu specifică cine dintre femei i-au văzut pe
cei doi bărbați stând și au auzit proclamația că Yeshua a înviat. Nici nu specifică cu exactitate
timpul în care a avut loc această viziune. Prin urmare, Evanghelia după Luca nu poate fi
folosită pentru a oferi mărturie cu privire la oricare informație conflictuală cu privire la
vizita de la mormânt din moment ce se referă la această problemă. Motivul pentru aceasta
este deoarece relatarea lui Luca, e posibil să nu fie în legătură cu exeperiențele pe care celelalte
Evanghelii le adresează.
Ioan are doi îngeri care stau jos văzuți de Maria Magdalena.
Deja am arătat că Biblia vorbește despre îngeri ca și bărbați de câteva ori. Motivul pentru acest lucru
este faptul că uneori Biblia vorbește din perspectiva celor care mărturisesc apariția angelică și martorii
pur și simplu nu sunt conștienți că ceea ce văd sunt de fapt îngeri. Nu există nici o problemă cu aceasta,
așa cum scriitorul cărți Evrei spune,
„Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit fără să știe pe îngeri.” Evrei 13:2
Examinând această problemă mai în detaliu putem de asemenea, ajunge la concluzia că relatarea lui
Marcu despre femeile care au văzut doi bărbați tineri stând de partea dreaptă nu este în conflict cu
relatarea lui Ioan. Punctul de vedere poate fi susținut în două feluri. Primul, Marcu spune că femeile au
vorbit despre un bărbat stând în partea dreaptă, în timp ce Ioan vorbește despre faptul că erau doi îngeri
stând, unul la cap și celălalt la picioare. Faptul că Marcu alege să se concetreze doar pe unul dintre
bărbați/îngeri nu înseamnă că celălalt nu era acolo.
Chiar dacă Dumnezeu a insuflat Biblia să fie scrisă, este clar faptul că scriitorii Scripturii s-au bazat pe
diferite surse. Una dintre aceste sursa sunt martorii oculari. E posibil ca un grup de femei să se fi
îngrămădit în mormânt și au relatat celor patru scriitori ai Evanghelilor ceea ce au văzut. Poate că
cea(cele) care au relatat lui Marcu nu i-a văzut pe amândoi bărbații stând în locul unde fusese trupul lui
Yeshua.
Poate că cea(cele) care i-au relatat lui Marcu au avut viziunea blocată datorată faptului că erau un grup
de femei într-un spațiu mic și nu fiecare femeie a avut punctul vizual optim.
Dacă am considera relatarea Evanghelilor ca o mărturie într-o sală de judecată ar fi subliniat faptul că
nu există nici un conflict între martori când unul spune că a văzut un suspect și un alt martor spune că a
văzut doi suspecți. Orice avocat ar întreba martorul care a spus că era doar un suspect, „Este posibil ca
să fi fost prezent un alt suspect pe care nu l-ai văzut?” Dacă martorul ar spune, ”Nu, nu există nici o
posibilitate să fi fost prezent un alt suspect” atunci am avea un conflict. Dar dacă martorul ar răspunde,
”Eu am văzut doar unul, dar presupun că există posibilitatea ca alți suspecți să fi fost prezenți, dar eu
nu i-am văzut.” Mărturia martorului care a mărturisit că a văzut doi suspecți nu este pusă sub îndoială.
Al doilea mod în care puntem spune că nu există nici un conflict între relatarea lui Marcu și relatarea
lui Ioan este bazat pe faptul că Marcu ne spune că femeile care l-au întâlnit pe Yeshua în timp ce plecau
nu au fost primele care să-L întâlnească pe Yeshua. Ci mai degrabă, Marcu ne spune că Maria
Magdalena a fost prima care să-l vadă pe Yeshua ( vezi Marcu 16:8-10). Când acesta este comparat cu
relatarea lui Ioan, cititorul este informat că Maria Magdalena când s-a întors de la cei doi îngeri l-a
văzut pe Yeshua. Prin urmare este rezonabil să ajungem la concluzia că relatarea lui Marcu despre
viziunea femeilor în mormânt nu este același eveniment la care se referă Evanghelia după Ioan.
Acest studiu a arătat că nu există nici un conflict în ceea ce privește relatările din Marcu, Luca și Ioan
în ceea ce privește viziunea îngerilor. În ceea ce privește Evanghelia după Matei, deja am spun că
Evanghelia lui are cele mai puține detalii în ceea ce privește exeperiența femeilor de la mormânt. Matei
alege să rezume câteva puncte majore pe care celelalte Evanghelii le descriu în detaliu. Totuși, Matei
oferă câteva detalii pe care celelalte Evanghelii nu le oferă. Cu aceasta în minte, este posibil ca unele
femei să fi văzut un înger șezând pe piatră și să fi auzit invitația sa de a intra în mormânt, în timp ce
celelalte Evanghelii relatează despre ceea ce femeile au văzut în mormânt. Această posibilitate va fi
reexaminată în următorul conflict.
În rezumatul conflictului „angelic” putem spune cu acuratețe următoarele:
Multe femei diferite au vizitat mormântul gol în acea dimineață – Evangheliile au relatat
experiențe diferite. Conflictele apar doar atunci când privim relatările ca a unui singur eveniment în următoarea ordine:
Toate femeile au mers împreună la mormânt
Toate femeile au intrat în mormânt împreună
Toate femeile au trebuit să aibă parte de aceeași experiență
Evangheliile nu confirmă astfel de condiții.
Conflictul nr.14. Ce au spus îngerii femeilor?
Există savanți care lasă loc pentru posibilitatea de experiențe multiple, la mormânt în acea dimineață,
dar care spun că totuși există inconsistență în instrucțiunile îngerilor.
Ce a spus de fapt îngerul (îngerii)?
Matei 28:7
kai tacu poreuqeisai eipate toiV maqhtaiV autou oti hgerqh apo twn nekrwn, kai idou proagei umaV
eiV thn galilaian, ekei auton oyesqe: idou eipon umin.
„Și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți. Iată că El merge înaintea
voastră în Galileea; acolo îl veți vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”
Marcu 16:6-7
o de legei autaiV, mh ekqambeisqe: ihsoun zhteite ton nazarhnon ton estaurwmenon: hgerqh, ouk estin
wde: ide o topoV opou eqhkan auton. alla upagete eipate toiV maqhtaiV autou kai tw petrw oti proagei
umaV eiV thn galilaian: ekei auton oyesqe, kaqwV eipen umin.
„El le-a zis: „Nu vă înspăimântați! Căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este
aici; iată locul unde Îl puseseră. Dar duceți-vă de spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că merge înaintea
voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, cum v-am spus.”
Luca 24:5b-7
...eipan proV autaV, ti zhteite ton zwnta meta twn nekrwn; ouk estin wde, alla hgerqh. mnhsqhte wV
elalhsen umin eti wn en th galilaia, legwn ton uion tou anqrwpou oti dei paradoqhnai eiV ceiraV
anqrwpwn amartwlwn kai staurwqhnai kai th trith hmera anasthnai.
Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-
vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în
mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze.”
Înainte de a ne întoarce la relatarea lui Ioan, acest studiu va examina prima dată Evangheliile sinoptice.
Chiar dacă Matei, Marcu și Luca, fiecare a conținut o informație puțin diferită, nu există nimic
contradictoriu în relatările lor. Cei care prezintă conflicte, de obicei spun că în Matei și Marcu, ucenicii
sunt însărcinați să meargă în Galileea și mai târziu în Luca, li se spune să rămână în Ierusalim. Acest
conflict aparent este prezent doar dacă nu ești bine familiarizat cu Noul Testament. Rabi Tovia Singer
care a fost deja menționat în acest studiu, spune,
„În relatarea lui Luca (24:5-7), femeilor li se spune specific să nu meargă în Galileea, ci să rămână în
Ierusalim (24:49).
kai [idou] egw apostellw thn epaggelian tou patroV mou ef umaV: umeiV de kaqisate en th polei ewV
ou endushsqe ex uyouV dunamin.
„La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor
celorlalți.” Luca 24:9
În primul rând, îngerii nu le-a oferit niciodată instrucțiuni ucenicilor să meargă în Galileea, doar
că Yeshua va merge acolo înainte lor și că ei Îl vor vedea acolo. În al doilea rând, istorisirea lui
Luca, când Yeshua poruncește ucenicilor (nu îngerilor) să rămână în Ierusalim se întâmplă mult mai
târziu. Această poruncă este dată după ce ucenicii au fost de fapt în Galileea și s-au întors în Ierusalim
să țină sărbătoarea Shavuot (Sărbătoarea săptămânilor). Cum știm acest lucru? Evanghelia după Ioan ne
spune de momentul în care Yeshua s-a întâlnit cu ucenicii la malul mării Tiberiade (Maria Galileei) și li
s-a arătat (vezi Ioan 21). După acest eveniment are loc pasajul din Luca (Luca 24:49-53). Putem fi
siguri că aceasta este ordinea cronologică? Absolut, deoarece în această secțiune din Luca, când Yeshua
poruncește ucenicilor să rămână în Ierusalim este în aceeași zi în care s-a înălțat la cer.
„Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer.” Luca 24:51
Aceasta a avut loc la patruzeci de zile după învierea Sa. Deci, Yeshua a mers de fapt înainte ucenicilor
în Galileea, și ucenicii L-au văzut acolo, exact așa cum îngerii au promis. Datorită faptului că Yeshua a
poruncit ucenicilor să rămână în Ierusalim pentru Rusalii, după ce aceste lucruri s-au întâmplat, nu
prezintă nici un conflict.
Deci, când Rabbi Singer spune cu curaj,
„Relatarea lui Luca de după înviere nu permite urmașilor Lui să plece din Ierusalim deoarece Luca
spune că apostolii au trebuit să rămână în Ierusalim pentru Rusalii.”
El ignoră complet relatarea din Ioan 21 și faptul că patruzeci de zile au trecut între afirmația îngerilor
ucenicilor și porunca lui Yeshua. El de asemenea ignoră Matei 28:16 care spune,
„Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.”
Evanghelia după Ioan nu aduce nici o problemă, deoarece Ioan relatează cuvinte diferite ale îngerilor,
față de Evangheliile sinoptice. Din nou, Ioan ne dezvăluie un cu totul alt eveniment. Prima dată, Ioan
vorbește despre Maria Magdalena care a venit la mormânt devreme, în timp ce era încă întuneric. Ea
vede că mormântul era deschis și aleargă la Petru și celălalt ucenic pe care Yeshua îl iubea. Doar la
întoarcerea sa la mormânt, ea îi întâlnește pe cei doi îngeri. Nu este nimic contradictoriu în ceea ce îi
spun Mariei, de ceea ce este relatat în Evangheliile sinoptice. Cu toate acestea, conversația Mariei cu
îngerii este diferită? Da, și cu motive bune, este o conversație complet diferită.
Criticii au arătat că de fapt Yeshua a dezvăluit că a înviat Mariei și nu îngerii așa cum spun
Evangheliile sinoptice. Acesta, pur și simplu, nu este cazul. Evangheliile sinoptice subliniază câteva
femei care au venit la mormânt în acea dimineață, și le spune pe nume, dar cu privire la experiența
angelică de la mormânt, nu putem fi siguri care dintre femei au fost prezente și au experimentat
viziunea relatată. Prin urmare, Maria Magdalena e posibil să nu fi fost la mormânt cu celelalte femei
care au auzit îngerii vorbind. Acest punct de vedere este foarte susținut de Evanghelia după Marcu care
informează cititorul că Maria Magdalena a avut parte de o experiență diferită de celelalte femei (vezi
Marcu 16:9-10).
Într-un rezumat, nu există conflicte în proclamația angelică femeilor.
Conflictul nr.15. Există inconsistențe în plecarea femeilor de la mormânt, plecând să informeze
ucenicii?
Toate patru Evangheliile spun despre femeile, care după ce au primit porunca de la îngerii să meargă și
să le spună ucenicilor, au plecat să împlinească porunca. Cu toate acestea, Matei ne spune că în drumul
lor de a-i informa pe ucenici, femeile îl întâlnesc pe Yeshua. Marcu și Luca nu spun nimic despre
această întâlnire. Ioan se concetrează doar pe experiența Mariei Magdalena. Nu există nici o problemă
dacă o parte din informație este lăsată la o parte. Un atlfel de incident nu reprezintă un conflict.
Problema este că Evanghelia după Marcu spune,
kai exelqousai efugon apo tou mnhmeiou, eicen gar autaV tromoV kai ekstasiV: kai oudeni ouden
eipan, efobounto gar.
„Ele au ieșit din mormânt și au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur și de spaimă. Și n-au
spus nimănui nimic, căci se temeau.” Marcu 16:8
Versetul pare a fi în contradicție cu celelalte Evanghelii, dar doar dacă presupunem că femeile au rămas
tăcute și după ce au ajuns la locul unde stăteau. Această presupunere întră în contradicție cu ceea ce ne
spun celelalte Evanghelii și cu o judecată sănătoasă. Există un mod de a interpreta acest verset care să
de-a la o parte toate inconsistențele.
Este posibil ca acest verset să nu vorbească de femei în ceea ce privește comportamentul lor odată ce
au ajuns acasă, ci doar descrie comportamentul lor în timp ce se găbeau să facă exact ceea ce îngerii le-
au spus? Adică, femeile erau cuprinse de cutremur și de spaimă și nu ai zis nimic una alteia în timp ce
s-au grăbit să le spună ucenicilor. Scopul lui Marcu nu este de a informa cititorul că femeilor au rămas
tăcute, ci pentru a dezvălui condiția emoțională datorată a ceea ce au fost martore.
E foarte posibil ca după ce au călătorit o distanță, așa cum ne spune Matei, ca femeile chiar într-adevăr
să-l întâlnească pe Yeshua, Care a confirmat cuvintele îngerului și le-a spus de asemnea să le spună
ucenicilor. Marcu ignoră acest fapt, nu pentru că nu s-a întâmplat. Ci mai degrabă el este condus să
informeze cititorul că prima apariție a lui Yeshua nu a fost la un grup de femei care se grăbeau de la
mormânt pline de cutremur și spaimă, ci lui Maria Magdalena, așa cum scrie Evanghelia după Ioan.
Prin urmare, toate Evangheliile pot fi împăcate împreună.
Conflictul nr16. I s-a permis Mariei Magdalena să-L atingă pe Yeshua?
Acest conflict apare din faptul că Yeshua îi poruncește clar Mariei să nu-L atingă (vezi Ioan 20:17), în
timp ce în relatarea lui Matei, femeile îl ating de fapt pe Yeshua. Problema este că se pare că Yeshua nu
are nici o problemă cu femeile care se țineau de picioare Lui, și nu le spune să se oprească (vezi Matei
28:9). Acest conflict aparent este mai ușor de explicat. Deja am menționat de câteva ori în acest studiu,
că Evangheliile nu vorbesc despre un eveniment cu privire la faptul că femeile au mers la mormânt în
acea dimineață, ci mai multe evenimente. Este clar că Yeshua s-a arătat prima dată Mariei Magdalena și
după aceea femeilor despre care Matei scrie „I-au cuprins picioarele și I s-au închinat.” (Matei 28:9)
Prin urmare, a trecut puțin timp de la prima apariție cu Maria Magdalena și a doua cu femeile. Este clar
din context, că de data aceasta e posibil să fi fost doar câteva minute, dar acest timp ar fi fost suficient
pentru Yeshua să împlinească câteva activități. Dacă citim în întregime versetul în care Yeshua îi
poruncește Mariei să nu-L atingă, atunci am aflat că Mariei i s-a dat un motiv pentru care să nu facă
acest lucru.
legei auth ihsouV, mh mou aptou, oupw gar anabebhka proV ton patera...
„Nu mă ține”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu...” Ioan 20:17a
Această afirmație sugerează în mod clar că după ce Yeshua s-a suit la Tatăl, interdicția ar fi fost dată la
o parte. De aceea, când Yeshua s-a arătat femeilor, El trebuie deja să se fi suit la Tatăl și să se fi întors.*
*Vă rog să fiți atenți: această suire nu se referă la înălțarea finală a lui Yeshua la sfârșitul celor
patruzeci de zile. Cu privire la înălțarea Sa finală, un alt cuvânt grecesc este folosit, anefereto.
Acest lucru este susținut de faptul că au fost și alte instanțe în care oamenii nu doar că L-au atins pe
Yeshua, dar El i-a invitat să facă acest lucru (Vezi Ioan 20:27, Luca 24:39).
Cei care atacă mărturia Noului Testament pe baza acestei probleme (și multe altele la fel), eșuează în a
accepta că timpul poate altera interdicțiile și chiar să le anuleze complet.
Spre exemplu, un polițist spune unei persoane că îi este interzis să conducă o mașină deoarece nu are
permis. Această persoană obține un permis în aceeași zi și același polițist când aude această nouă
informație, îi spune persoanei să conducă prudent. Am putea spune că afirmația polițistului este
contradictorie? Bineînțeles că nu! Cu toate acestea, cei care atacă credibilitatea Noului Testament fac
acest lucru, fără a lăsa loc posibilității că alte evenimente e posibil să fi avut loc care au reconciliat
conflictele opozante.
Conflictele rămase implică arătările invierii lui Yeshua.
Conflictul nr.17. Cui i se arată prima dată Yeshua?
Evanghelia după Marcu afirmă explicit că Yeshua s-a arătat prima dată Mariei Magdalena (vezi Marcu
16:9). Nu există nimic în Evanghelia după Ioan ca să contrazică acest lucru. Evanghelia după Matei
trasnmite că amândouă, atât Maria Magdalena cât și cealaltă Maria au venit la mormânt în acea
dimineață și în timp ce femeile răspundeau poruncii îngerilor de a merge și a le spune celorlați ucenici,
atunci l-au întâlnit pe Yeshua. Așadar, sunt cei care văd un conflict deoarece Ioan scrie clar că Maria
Magdalena era la mormânt când l-a întâlnit pe Yeshua și Matei care are femeile în călătoria lor spre a le
spune ucenicilor.
Două obervații trebuie făcute, nu există nici un motiv să nu putem presupune că atunci când Matei
vorbește despre femeile ce l-au întâlnit pe Yeshua în drumul lor de la mormânt să spună ucenicilor, că
Maria Magdalena Îl întâlnise deja pe Yeshua. Relatarea din Matei și Marcu sunt similare și Marcu
spune cititorului că experiența Mariei a fost într-adevăr separată de cea a femeilor.
Rabbi Singer scrie în legătură cu acest lucru,
„Relatarea lui Marcu nu indică unde a avut loc arătarea. Cu toate acestea, este destul de clar că are loc
cândva după ce Maria fugea de la mormânt.” (16:8-9)
Rabbi Singer face acest comentariu deoarece, dacă nu ar fi spus că Marcu face referire la o locație
diferită de Matei, Marcu și Ioan nu ar prezenta nici o dificultate. Problema este că deși face această
afirmație îndrăzneață, „Este destul de clar,...” nu oferă nici un motiv pentru suport.
Textul pe care Rabbi Singer îl citează este inserat în relatarea lui Marcu pentru a informa cititorul că
femeile care s-au întâlnit cu îngerul și s-au grăbit să spună ucenicilor nu au fost cele care l-au întâlnit
prima dată pe Yeshua. Marcu nu oferă nici o informație adițională despre experiența Mariei Magdalena,
despre unde și când. Prin urmare, afirmația lui Rabbi Singer nu are nici o bază.
Până aici, acest studiu nu a făcut nici un comentariu asupra relatării lui Luca în ceea ce privește această
problemă. Din nou, Rabbi Singer atacă Evangheliile prezentând informații ce par contradictorii. De
această dată, Rabbi Singer oferă suport pentru afirmația sa. El afirmă că în timp ce Matei, Marcu și
Ioan spun că Maria Magdalena este cea care-l întâlnește prima pe Yeshua, Evanghelia după Luca îl are
pe Cleopa și o altă persoană ca fiind primele persoane ce-l întâlnesc pe Yeshua prima dată (vezi Luca
24:13,18).
Rabbi Singer afirmă, de asemenea,
„Contradictoriu cu povestea lui Marcu despre înviere, Luca declară (24:34) că atunci când cei doi
urmași ai lui Isus în drumul spre Emaus s-au întors la Ierusalim și le-au spus celor unsprezece despre
întâlnirea lor, ucenicii au declarat „Este adevărat!”, unde Marcu insistă că atunci când cei doi le-au
spus despre întâlnirea lor, ucenicii nu au crezut! - Marcu 16:13” (vezi pag 95)
Oare relatarea lui Luca chiar prezintă un conflict? Nu. Luca nu spune că cei doi urmași sunt primit care
l-au întâlnit pe Yeshua. De fapt, acolo unde celelalte relatări vorbesc despre Yeshua care s-a arătat
prima dată femeilor, dimineața devreme, Luca afirmă că Yeshua s-a arătat celor doi călători mult mai
târziu în acea zi.
„Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au
stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut...” Luca 24:28-29
Luca îl are pe Yeshua care își dezvăluie identiatea Sa bărbaților, doar după ce au mâncat masa de seară.
Nu este rezonabil să ajungem la concluzia că acesta este prima întâlnire pe care cineva a avut-o cu
Mesia. În timp ce celelalte Evangelii relatează despre întâlnire lor care au avut loc dimineața devreme,
în timp ce Luca documentează întâlnirea sa, undeva la doisprezece ore mai târziu.Luca alege pur și
simplu să nu documenteze ceea ce documentează celelalte trei Evanghelii, ci mai degrabă se
concentrează pe o relatare la care doar Marcu face o aluzie. În afirmația scurtă a lui Marcu despre cei
doi călători, Rabbi Singer găsește un alt conflict.
Rabbi Singer afirmă că în relatarea lui Luca, ucenicii i-au crezut pe cei doi urmași, în timp ce el susține
că în Marcu, ucenicii nu îî cred.
Rabbi Singer călătorește în întreaga lume vorbind la grupuri mari de oameni, are și un program radio și
îl găsești în ziare chiar și în Israel. Mereu, la el se face referire ca la un expert în Noul Testament și este
cel la care apelează mulți alți rabini pentru a descuraja evreii să accepte afirmațiile Noului Testament.
Chiar dacă Rabii Singer este numit „expertul” Noului Testament, el eșuează în a arăta că de multe ori el
atribuie afirmații în mod incorect.
Dacă verificăm ceea ce de fapt este scris în Evanghelii cu privire la această problemă, afirmația lui
Rabbi Singer nu doar că nu este fără nici o bază, ci este și opusul a ceea ce este de fapt scris. El afirmă
că în relatarea lui Luca „ucenicii au declarat 'Este adevărat!”
Problema este că nici o astfel de afirmație nu se găsește în Evanghelia după Luca. Observați că Rabbi
Singer nu oferă nici un citat despre unde s-ar găsi o astfel de afirmație. Chiar dacă îl considerăm
nevinovat și permitem acestei afirmații (Este adevărat!) să fie o afirmație generală oferind un rezumat
pentru Luca 24:32 „Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne
deschidea Scripturile?”
Problema este că acest verset vorbește despre cei doi călători și citatul pe care Rabbi Singer îl oferă este
o evidență a unui conflict despre cei unsprezece ucenici (Marcu 16:13).
Nu există nici un conflict, dacă o relatarea a unei Evanghelii spune că cele două persoane care
călătoreau spre Emmaus au crezut după ce Yeshua l-i s-a arătat, și celelalte Evanghelii vorbesc despre
cei unsprezece ucenici cărora cei doi călători le-au povestit întâlnirea lor cu Mesia și care nu au crezut.
Prin urmare, nu există nici un conflict cu privire la cine s-a arătat prima dată Yeshua.
Conflictul nr.18. Inconsistențele cu privire la arătările lui Yeshua după înviere.
Noul Testament afirmă relatări conflictuale cu privire la arătările lui Yeshua după înviere? Răspunsul
este clar, nu. Atunci, de ce atât de mulți oameni atacă Noul Testament afirmând că există conflicte în
ceea ce privește numărul arătărilor lui Yeshua, ce a spus celor cărora S-a arătat, și ordinea apariților?
Răspunsul este simplu, o credință că Noul Testament prezintă evenimentele în mod cronologic și toate
cele patru Evanghelii trebuie să prezinte aceeași informație. Adică, dacă unul dintre scriitori este
inspirat să includă informații și evenimente adiționale, în timp ce omite alte evenimente, acest lucru
reprezintă un conflict. Este interesant de notat că regulile evidențelor într-o sală de judecată nu au nici o
problemă cu astfel de testimoniale și nici nu-i discreditează pe cei care asigură astfel de relatări. Așa
cum deja am prezentat în acest studiu, scriitori Evangheliilor nu au început să ofere o descriere doar
istorică a evenimentelor din viața lui Yeshua.
Rabbi Singer și cei care împărtășesc comentariile sale, trebuie să ia în considerare ceea ce Ioan scrie,
„Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că
nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris. Amin.” Ioan 21:25
Cu aceste versete, cele patru Evanghelii se încheie. Afirmația lui Ioan are o valoarea hermeneutică
extraordinară. Rezumând munca și persoana lui Yeshua, Ioan afirmă că multe lucruri au fost omise de
către scriitori Evangheliilor. În versetul precedent, Ioan etichetează relatările Evangheliilor ca și
mărturii, nu narațiune istorică. Mărturiile sunt diferite de narațiunea istorică în multe feluri. În timp ce
o narațiune istorică are relații cronologice, mărturia este o alcătuire a unei sau multe persoane care
mărturisesc cu privire la ce au văzut. Percepția este un aspect important. Chiar dacă Evangheliile conțin
mărturii și poate sta în fața oricărei forme de criticism, nu ar trebui considerată doar ca și o mărturie în
sensul unei depoziții.
Trebuie puternic subliniat faptul că principala preocupare a Noului Testament este revelația. Adică, a
dezvălui un adevăr spiritual pentru ca omul lui Dumnezeu să fie complet echipat să-L cunoască pe
Dumnezeu și să-L slujească cum se cuvine.
Întorcându-ne la problema cu arătările lui Yeshua după înviere, trebuie să prezentăm următoarele
îndrumări:
Oare raporturile Evangheliilor, afirmă vreodată că ele dezvăluie ordinea aparițiilor Sale?
Oare raporturile Evangheliilor afirmă vreodată că există un număr precis al arătărilor Lui?
Răspunsul la aceste întrebări este nu. Acesta fiind cazul, putem noi spune fără știm ordinea exactă și
numărul, că există un conflict cu privire la locul unde au avut loc arătările lui Yeshua? Din nou
răspunsul este nu. Motivul pentru aceasta este că cititorul nu poate fi sigur că mai mult de un scriitor al
Evangheliilor face referire la aceeași arătare.
Arătările de după înviere
Matei:
Evanghelia după Matei, înregistrează două arătări de după înviere.*
Prima este când femeile sunt în drumul lor să le spună ucenicilor și îl întâlnesc pe Yeshua (vezi Matei
28:9-10).
A doua este după ce cei unsprezece ucenici se depărtează de Ierusalim și intră în Galileea. Îl întâlnesc
pe Yeshua la un munte unde le-a spus că îi va întâlni (vezi Matei 28:16-20).
*Te rog să notezi că Matei include a doua arătare cu cuvintele pe care Yeshua probabil le-a spus
la înălțarea Sa. Este comun ca Scriptura să fie folosită într-un alt context decât acolo unde a
apărut original. Matei plasează această afirmație autentică a lui Yeshua ca și concluzie a arătării
lui Yeshua în Galileea. Aceasta nu înseamnă ne-apărat că Yeshua a rostit aceste cuvinte la acest
timp. Ci mai degrabă, după arătarea din Galileea, Matei a fost inspirat să finalizeze Evanghelia
sa. Făcând acest lucru, Duhul Sfânt l-a inspirat pe Matei să lase cititorii cu unele dintre ultimele
instrucțiuni ale lui Yeshua lăsate ucenicilor Săi. Deci, aceste cuvinte pot dezvălui o a treia arătare
după înviere în Evanghelia după Matei.
Marcu:
Evanghelia după Matei relatează despre patru arătări post-înviere.
Prima este atunci când cititorul este informat despre experiența Mariei Magdalena (vezi Marcu 16:9)
A doua este atunci când Marcu îi menționează pe cei doi călători, cel mai probabil arătarea în drumul
spre Emmaus (vezi Marcu 16:9).
A treia arătare este atunci când Yeshua îi ceartă pe cei unsprezece pentru necredința și împietrirea
inimii lor (vezi Marcu 16:14)
A patra arătare este atunci când Yeshua li se arată și apoi se înalță la cer (vezi Marcu 16:19)
Luca:
Evanghelia după Luca înregistrează trei arătări după înviere.
Prima este arătarea Sa în drumul spre Emmaus (vezi Luca 24:13-35)
A doua este în timp ce cele două persoane cărora Yeshua li s-a arătat în drumul spre Emmaus explicau
ucenicilor ceea ce li s-a întâmplat. (vezi Luca 24:36-48).
A treia este atunci când El le oferă instrucțiuni și apoi se înalță din Betania (Luca 24:50-52).
Ioan:
Evanghelia după Ioan relatează patru arătări după înviere.
Prima este atunci când Maria Magdalena îl întâlnește pe Yeshua, dimineața devreme în grădină (Vezi
Ioan 20:14-17).
A doua oară este tot în prima zi a săptămânii, dar seara când ucenicii erau în spatele ușilor înuiate și
Yeshua li s-a arătat (vezi Ioan 20:19-23). Vă rog să notați că Toma nu era prezent la această arătare.
A treia este la opt zile după a doua arătare. Toma era cu ceilalți ucenici și Yeshua îl invită pe Toma să-i
verificie mâinile și coasta Sa ca și dovadă a faptului că a înviat (vezi Ioan 20:26-29).
A patra arătare este în Galileea la Marea Tiberiadei. Întregul capitol douăzeci și unu din Ioan este
dedicat acestei arătări.
Faptele Apostolilor:
Luca continuă relatarea sa în cartea Faptele Apostolilor. El scrie,
”După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de
zile, și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.” Fapte. 1:3
Luca scrie, de asemenea despre înălțarea lui Yeshua la cer (vezi Fapte. 1:4-11).
Pavel: Apostolul Pavel, de asemnea oferă o listă a arătărilor după înviere,
„și S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați
deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. În urmă, S-a arătat lui Iacov,
apoi tuturor apostolilor. După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie.” 1 Corint. 15:5-8
Inconsistențe cu privire la arătările lui Yeshua de după înviere:
Există o problemă cu numărul ucenicilor care L-au văzut pe Yeshua după înviere?
Matei spune că Yeshua s-a arătat celor unsprezece ucenici în Galileea (vezi Matei 28:16)
Marcu spune că Yeshua s-a arătat celor unsprezece ucenici (vezi Matei 16:14). Această arătare
cel mai probabil a avut loc în Galileea sau Ierusalim. Textul nu specifică. Marcu spune, de
asemenea despre o altă arătare când Yeshua s-a înălțat la cer (vezi Marcu 16:19). Textul nu este
clar cu privire la numărul ucenicilor prezenți.
Luca spune că Yeshua s-a arătat celor unsprezece ucenici în timp ce ei erau în Ierusalim (vezi
Luca 24:33). Luca, mai relatează și arătările de mai târziu care a avut loc în Betania în ziua când
Yeshua S-a înălțat la cer (vezi Luca 24:50-51). Nu există nici un mod să știm câți ucenici erau
prezenți.
Ioan spune că Yeshua s-a arătat ucenicilor de trei ori. Una dintre acele dăți, Toma nu a fost
prezent. Acest lucru ar însemna, că numărul maxim de ucenici care ar fi putut fi prezenți la
prima arătare* a lui Yeshua ar fi fost zece.
Mulți văd că prezența a doar zece ucenici, când Matei, Marcu și Luca relatează despre unsprezece, ca și
inconsistență. Acesta nu este cazul.
*Aceasta este prima arătare înregistrată de Ioan.
Când Matei vorbește despre unsprezece ucenici, el se referă la o arătare în Galileea,
„Atunci cei unsprezece ucenici au mers în Galileea....” Matei 28:16
Când Marcu vorbește despre cei unsprezece ucenici el se referă la o arătare despre care textul nu este
foarte clar cu privire la când a avut loc (vezi Marcu 16:14). Prin urmare nu există nici un motiv să
presupunem că aceasta este aceeași arătare ca și cea în care Ioan are doar zece ucenici prezenți.
Când Luca scrie despre cei unsprezece ucenici este atunci când călătorii s-au întors la Ierusalim și au
început să le spună cum Yeshua li s-a arătat (vezi Luca 24:33). În timpul acelei seri, Yeshua li se arată.
Punctul care trebuie accentuat este posiblitatea ca Toma să fi fost prezent când cei doi călători au ajuns,
dar cândva mai târziu a plecat, înainte să li se fi arătat Yeshua. Există suport textual al acestui punct de
vedere în relatarea lui Ioan despre acest eveniment.
Când Ioan afirmă că Toma nu era prezent, el califică perioada de timp când Toma nu era acolo.
qwmaV de eiV ek twn dwdeka, o legomenoV didumoV, ouk hn met autwn ote hlqen ihsouV.
„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.” Ioan 20:24
Trebuie să ne întrebăm de ce subliniază Ioan faptul că Toma nu era acolo când Yeshua a venit ouk hn
met autwn ote hlqen ihsouV? Motivul este simplu, deoarece când scriitorii Evanghelilor (Marcu și
Ioan) își încep povestirea acestui eveniment, Toma era prezent,
„În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii...”
Ioan 20:19
Ioan oferă indicii cititorului în faptul că atunci când Yeshua s-a arătat ucenicilor, Toma nu era cu ei.
Acesta este motivul pentru cuvântul grecesc ote(când) și de ce Ioan adaugă fraza „când a venit
Yeshua”. Dacă Toma nu ar fi fost deloc prezent acolo în acea seară, Ioan ar fi putut scrie simplu,
Dar Toma unul dintre cei doisprece, numit și Geamăn, nu era cu ei.
Dumnezeu a inspirat fiecare cuvânt inclus în Sfânta Scriptură. Nu există cuvinte care să nu aibă un
scop. Acesta fiind cazul, Ioan a fost inspirat să scrie acest verset (Ioan 24:20), în acest fel pentru a da la
o parte orice conflict între numărul de ucenici relatați prezenți când Yeshua s-a arătat în acea seară.
Mulți au arătat spre o altă inconsistență cu privire la numărul de ucenici cărora Yeshua s-a arătat. Pavel
scrie în 1 Corinteni 15:5.
„Apoi a fost văzut de Chifa, apoi de cei doisprezece.”
Cum ar fi putut Yeshua să se arate celor doisprezece ucenici, întreabă criticii? Scepticii cu privire la
validitatea Noului Testament își bat joc de Pavel întrebând dacă Pavel știa că Iuda se sinucise (vezi
Matei 27:5 și Fapte 1:18)?
Din nou, acesta este un alt exemplu în care mulți atacă o carte cu care ei nu sunt foarte familiari. Cu
mult înainte ca Pavel să devină un urmaș al lui Yeshua, cei unsprezece ucenici l-au ales prin tragere la
sorț pe Matia (vezi Fapte 1:26).
„Și au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece
apostoli.”
Matia a fost ales înainte de Rusalii, adică în perioada de cincizeci de zile după înviere. O altă
presupunere incorectă pe care criticii o fac este că Pavel, în 1 Corinteni 15:5 afirmă că Yeshua a trebui
să se arate celor „doisprezece” împreună. Acesta nu este cazul. Atâta timp cât Yeshua, în timpul celor
patruzeci de zile a fost văzut de Matia este o afirmație corectă pentru Pavel să o facă. Pavel scrie în
următorul verset, 1 Corinteni 15:6 că cinci sute de bărbați l-au văzut deodată. Nu e posibil ca Matia să
se fi aflat printre ei? Poate toți doisprezece erau prezenți. Pentru criticii care spun că 1 Corinteni 15:5
este o „inconsistență serioasă”, așa cum mulți o fac (Rabbi Singer fiind unul dintre ei, pag 95 din
studiul său) demonstrează o deficiență serioasă cu privire la conținutul de bază a Noului Testament.
Este ceva bine stabilit că înainte de a încerca să interpretăm Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să avem o
înțelegere profundă a conținutului său.
Inconsistența finală pe care acest studiu o va examina cu privire la arătările lui Yeshua de după înviere,
are de a face cu momentul când ucenicii au primit Duhul Sfânt?
Criticii îl citează pe Luca din cartea Faptele apostolilor (Fapte. 2:1-4) care spune că a fost de Shavuot
(Sărbătoarea săptămânilor) când Duhul Sfânt a fost dat, în timp ce Ioan pare a spune că Duhul Sfânt a
fost pus peste ucenici în seara ce a urmat învierii lui Yeshua (vezi Ioan 20:22).
Aceste evenimente separate au avut două scopuri distincte. Ceea ce s-a întâmplat în Ioan nu a fost
coborârea Duhului Sfânt peste toți cei care au crezut în El. Acest lucru a vut loc în Fapte capitolul doi.
În Ioan, Yeshua își trimitea ucenicii nu ca și ucenici, ci au graduat devenind cei pe care El îi trimitea să-
I continue lucrarea. Yeshua a venit să aducă reconciliere între om și Dumnezeu. Moartea Sa a oferit
ispășirea pentru păcate (vezi 1 Ioan 2:2). De aceea, imediat după ce a suflat peste ei Duh Sfânt, Yeshua
a spus în următorul verset,
„Celor ce le veți ierta păcatele vor fi iertate și celor ce le veți ține vor fi ținute.” Ioan 20:23.
Prin urmare, evenimentul relatat în Ioan 20:22 este similar cu atunci când profetul ungea regele și îi
turna undelemn peste cap și Duhul venea peste el. Ioan ne arată faptul că ucenicii au primit Duhul Sfânt
este o dovadă că au fost chemați la această poziție la fel cum avea loc coborârea Duhul Sfânt asupra
regilor, arătând selecția lor ca și liderii Israelului.
În rezumatul celui de-al optsprezecelea conflict, nu există nici o mărturie cu privire la arătarea lui
Yeshua în Scriptură care nu poate fi explicată în mod rezonabil.
În concluzie, după aproape două mii de ani de critici, martorii Evangheliei Noului Testament au stat
împotriva atacurilor criticilor. Putem fi siguri că atunci când credem în revelația atât a Vechiului cât și a
Noului Testament este revelația completă și scrisă a lui Dumnezeu omului.
Autorul acestui studiu mic are o convingere de nestrămutat că acele cuvinte pe care Ioan a fost inspirat
să le scrie pentru a închiea cartea Apocalipsa sunt, de asemenea potrivite pentru toată Scritpura,
„Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la
ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
Și, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de
la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.
Cel ce adeverește aceste lucruri, zice: „Da Eu vin curând.”
Amin! Vino, Doamne Isuse! Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi toți! Amin.”
Apocalipsa.22:18-21