MMRP Motorga Andi

Mass-media – puterea a patra sau puterea dominantă?

Mass media reprezintă denumirea generală a tuturor mijloacelor de informare în masă.

Aceste mijloace sunt dintre cele mai variate: începând de la presa scrisă și continuând cu

televizorul, radioul și internetul. Dezvoltarea tuturor acestor mijloace de informare au dus la

răspândirea pe scară largă a informației.

În cartea Introducere în sistemul mass-media1, se specifică faptul că relația dintre

mass-media și societate se poate pune în termeni de consecințe generale (funcțiile presei), de

influențe (efectele presei) sau de misiuni globale atribuite acestor sisteme (rolurile presei).

Mass-media joacă un rol foarte important în societate. Informațiile de orice natură: mai

mult sau mai puțin importante sunt transmise prin intermediul mass-media, care reprezintă

principalul mediu de difuzare a acestora. „Fluxul permanent de mesaje difuzate de mass-

media învăluie aproape în întregime indivizii şi societatea, nelăsându-le timp der eflecţie, de

verficare sau de analiză critică a versiunilor oferite.”2

Pop Doru scrie în cartea Mass-media și democrația că mass-media își exercită forța și

capacitatea de presiune asupra societății din patru direcții: economică, simbolică, politică și

coercitivă: „În sens economic, mass-media constituie un puternic factor de presiune asupra

cadrului general de acțiune al mijloacelor de informare, legile pieței influențând în bună parte

procesele comunicaționale; la nivel simbolic, mass-media pot fi considerate drept principalul

factor de propagare a ideilor, cea mai puternică forță integratoare din societate, singura care

poate să socializeze indivizii. Înțelese în sens pozitiv, mass media devin purtătoarele valorilor

democratice și educă cetățenii în spirit civic, dar componenta negativă majoră rămâne

dependența față de proprietari, față de lumea afacerilor și față de dorințele finanțelor

globale”.3

Conceptul de comunicare de masă  poate fi definit ca "orice formă de comunicare în

care mesajele, având un caracter public, se adresează unei largi audiențe, într-un mod indirect

și unilateral, utilizându-se o tehnologie de difuzare"4. Dimensiunea industrială a comunicării 1 Coman Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 952 Ibidem, p. 743 Pop Doru 2001. Mass-media şi democraţia, Ed. Polirom, Iaşi, 2001, p. 1294 Coman Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 20

1

MMRP Motorga Andi

de masă a dus la crearea unei "culturi de masă". În concepția lui Mihai Coman, comunicarea

de masă "este definită nu de faptul că este cultura maselor sau că este produsă pentru a fi

consumată de mase, ci de faptul că ei îi lipsește atât caracterul reflexiv și subtilitatea culturii

"înalte" a elitelor sociale, culturale și academice, cât și simplitatea și concretețea culturii

folclorice din societatea tradițională"5.

Efectele mass-media

În fiecare zi, oamenii urmăresc programele preferate la televizor, ascultă postul de

radio preferat sau citesc presa. Suntem într-o permanentă căutare a informației, iar aceasta

există oriunde în jurul nostru. În timp, toate aceste mijloace de comunicare au ajuns să joace

un rol foarte important în procesul de educare și culturalizare.

  Prima dată, efectele mass-media au putut fi observate pe parcursul primului război

mondial. Rolul pe care l-a avut mass-media în acea perioadă a fost de a mobiliza populația și

de a-i convinge pe oameni să se alăture armatei. În acea perioadă, societatea de masa era

văzută ca o "trecere de la un sistem social tradițional și stabil, în care oamenii erau strâns

legați unul de altul, la unul de o mai mare complexitate, în care indivizii erau izolați din punct

de vedere social"6. Tot în acea perioadă, mesajele propagandistice au pus stăpânire pe orice

produs mediatic, iar mijloacele de comunicare în masă au devenit principalele instrumente de

convingere și persuadare ale cetățenilor.

Nici viața politică, nici cea economică, nici cultura și nici viața cotidiană nu au putut

scăpa de presiunea exercitată de mesajele transmise prin intermediul mass-media. „Mass-

media ne afectează profund, deoarece constituie o prezență constantă în viața noastră. Alte

instituții pot avea un impact mai puternic, dar nu unul atât de persistent și adânc. Afilierea

familială și prieteniile se schimbă pe măsură ce individul se maturizează și trece prin

diferitele etape ale vieții. Școala ocupă numai o perioadă limitată din existența noastră. Doar o

parte din populație frecventează, în mod regulat, biserica. În antiteză, mass-media face parte

din viața noastră zilnică și ne însoțește din copilărie până la moarte. În plus, mass-media are o

universalitate pe care nu o are nici o altă instituție: presa oferă un bagaj comun de idei și

imagini, care depășește barierele sociale și geografice.”7

5 Coman Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 176 DeFleur Melvin, Ball-Rokeach Sandra, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 1637 Coman Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 149

2

MMRP Motorga Andi

În Introducere în sistemul mass-media8, Mihai Coman expune un exemplu de caz de

influențare a publicului prin intermediul expunerii la acțiunea mass-media: „În 1960, în

timpul campaniei electorale care opunea pe John Kennedy lui Richard Nixon, pentru prima

oară în istoria politică a SUA, dezbaterea finală a fost televizată (până în acel moment, această

confruntare fusese doar transmisă la radio). Ineditul situației (același fenomen transmis

simultan pe două canale de presă diferite) a oferit prilejul unei analize comparative a

receptării mesajelor mass-media. Astfel, dupa consumarea dezbaterii, atât cei care au ascultat-

o numai la radio, cât și cei care au văzut-o numai la televizor au fost întrebați pentru care

dintre cei doi candidați ar vota. Spre surpriza cercetătorilor, primul grup l-a declarat câștigător

pe Richard Nixon, în timp ce al doilea grup l-a preferat pe John F. Kennedy; judecățile erau

diferite, deși ambele grupuri fuseseră confruntate cu mesaje care aveau același conținut.

Pentru cei din fața micului ecran, acest conținut se personalizase prin asocierea cu două

chipuri, două feluri de a vorbi și de a gesticula, într-un cuvânt, două imagini ale posibilului

președinte. Telespectatorii au văzut un tânăr impetuos, sigur pe el, emanând forță și dinamism

– pe de o parte, și un om mai în vârstă, tras la față (Nixon refuzase să fie machiat înainte de a

intra în studio; luminile platoului i-au exagerat cearcanele și ridurile), cu mișcări mai lente,

care sugerau o anumită lipsă de vigoare – pe de altă parte. Tânărul Kennedy a dat “un corp”

spectaculos ideilor sale, în timp ce Nixon a fost handicapat la televizor, tocmai de

“maturitatea” sa. Pentru cei care au ascultat dezbaterea, au contat îndeosebi argumentele,

ideile și calitatea construcției retorice. Pentru cei care au privit, principalul conținut al

comunicării a fost dat de imagine, care a aruncat într-un plan secund elementele raționale și a

scos în prim plan elementele cu încărcătură afectivă. John F. Kennedy a câștigat alegerile.

Diferența dintre el și Nixon, de numai 118.000 voturi, a fost cea mai mică din istoria

alegerilor prezidențiale în SUA. Mulți analiști consideră și astăzi că succesul lui Kennedy s-a

datorat fluxului de simpatie declanșat de apariția sa “telegenică” de pe micul ecran.”

Interesant este că acest mesaj a fost receptat diferit de public. Naturalețea și machiajul

care i-a lipsit cu desăvârșire lui Nixon, i-au adus lui Kennedy funcția de președinte. Este

interesant modul în care mijloacele mass media pot contribui la succesul sau eșecul în cariera

unei anumite persoane – fie ea o persoană cunoscută sau nu. Privitorii sau cititorii sunt cei

care trag concluzia imediat după ce citesc un anumit articol, aud la radio o anumită intervenție

sau știre, și nu în ultimul rând, ajung la o părere după ce urmăresc emisiuni sau diferite

programe tv.

8 Ibidem, p. 149-150

3

MMRP Motorga Andi

Puterea pe care o are mass-media

Sunt foarte multe cazuri în care oamenii se folosesc de puterea pe care o exercită

mass-media pentru a-și atinge anumite obiective și pentru a obține ce își doresc. De cele mai

multe ori, președinții sau candidații la alegerile prezidențiale îi solicită favorului, dar în

același timp, se tem de puterea pe care o poate avea. Nu în ultimul rând, și grupurile de

interese sunt dependente de mass-media pentru a-și atinge scopurile. La fel de interesant este

că în perioada campaniei prezidențiale, candidații partidului aflat în opoziție primesc o mare

atenție din partea mass media în raport cu cei aflați în funcție.

În momentul de față, presa se află la nivelul ei cel mai înalt, iar știrile pe care le putem

citi în presa electronică sau cele pe care le urmărim zi de zi la televizor nu s-au bucurat

nicicând de o răspândire mai amplă.

În lucrarea Mass-media și societatea9, autorii specifică faptul că atunci când vorbim

despre puterea mass-media, accentul cade pe efectele pe termen mediu și lung: „Mass-media

nu au impact de la o zi la alta. Ele nu „iau măsuri”, ca să putem vorbi despre influență

imediată. Ele informează, oferă analize și evaluări, construiesc pentru noi o „realitate”,

realitatea mediatică, un mediu de reprezentări, în funcție de care judecăm, evaluăm, luăm

atitudine. S-a spus cu îndreptățire că media lucrează cu informația, că puterea lor se află în

această marfă extrem de importantă, informația. Mai este o parte de adevăr, la fel de

importantă: mass-media lucrează și cu înțelesul lucrurilor, ele asigură circulația „materialelor

care au semnificație” pentru public. În ambele laturi, timpul este elementul cheie pentru

exercitarea influenței mass-media”.

Un alt exemplu, care este redat în cartea Introducere în sistemul mass-media, este legat

de candidatura la alegerile prezidențiale a lui Ronald Reagan. Ideea principală care se

desprinde parcurgând acest text este legată de imagine, de marketingul politic, de relațiile

publice și publicitate: „În 1984, în timpul campaniei electorale prezidențiale, echipa care se

ocupa de crearea imaginii lui Ronald Reagan și-a propus să utilizeze, pentru a sublinia

contribuția acestuia la prosperitatea Americii, așa-numitele feeling good spots. În mesajele

electorale și în materialele publicitare, Reagan, zâmbitor, proclama realizarea visului

american, subliniind reușita programelor pe care le-a pus în aplicare în timpul primului său

mandat; aceste declarații erau ilustrate prin imagini ce reprezentau în mod idilic realitatea

americană: parade, drapele, chipuri de copii fericiți, oameni muncind, tineri care-și cumpără o

9 Bârgăoanu Alina & Dobrescu Paul, Mass-media şi societatea, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p. 273

4

MMRP Motorga Andi

casă sau o mașină, pensionari care se plimbă liniștiți prin parcuri. În acest context, Leslie

Stahl, jurnalistă la CBS, a realizat, în cadrul programului Face to the Nation un documentar în

care a încercat să arate eșecurile politicii lui Reagan și caracterul iluzoriu al promisiunilor

sale. Ea a adunat diverse secvențe din aceste spoturi și a dublat (prin comentariu off) fiecare

dintre imaginile în roz cu cifre, statistici, evaluări care contraziceau promisiunile lui Reagan.

La câteva ore după difuzarea emisiunii, Leslie Stahl a primit un telefon de la unul din șefii

campaniei electorale a lui Ronald reagan; foarte jovial, acesta i-a mulțumit pentru emisiunea

realizată, declarându-i: Ne-a plăcut la nebunie! Surprinsă, Leslie Stahl i-a răspuns: Cum puteți

spune că v-a plăcut? Am fost foarte dură. Nu vi s-a părut că am fost destul de dură? Replica a

fost promptă: Nu vă faceți iluzii. Publicul nu este atent la ceea ce spuneți, dacă imaginile

arată un lucru total diferit”.

Manipulările de acest tip, concentrate pe atingerea laturei sensibile a cititorilor sau

telespectatorilor, au ca scop constituirea anumitor evenimente publice sau plasarea unor

mesaje în produsele mass-media, în colaborare cu jurnaliștii: „profesioniștii presei afirmă că,

datorită acțiunii acestor producători și distribuitori de informație, ei pierd controlul asupra

fabricării și difuzării știrilor de interes public, devenind doar un suport și un intermediar între

clasa politică și audiență. În aceste condiții statutul de a patra putere nu poate fi câștigat o

dată pentru totdeauna; el apare ca o obligație și ca un privilegiu care trebuie dobândite,

justificate și păstrate prin fiecare act de participare de dezbaterile din spațiul public”10.

O noutate în materie de comunicare, apărută în ultimii ani, este reevaluarea

importanței pe care o are receptarea în procesul comunicării. Un rol important în procesul de

comunicare îl are spiritul critic al publicului. Practic, fără existența lui, totul s-ar rezuma doar

la difuzare și răspândirea unor informații fără a exista un dialog care presupune și un schimb

de replici, păreri sau comentarii: „Capacitatea publicului de a sesiza, interpreta, compara

abilitatea sa, și în anumite limite, competența sa mediatică ne trimit din nou la termenul mediu

și lung, atunci când discutăm puterea media. Această putere se exercită de-a lungul unui

proces, care presupune interacțiune, negociere de înțelesuri, evaluări și reevaluări din partea

audienței. Deci selectivitate, spirit critic și răgazul pe care îl presupun pentru a se forma și

opera”11.

Teritoriul luptelor neîntrerupte: comunicarea politică

10 Coman Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 21611 Bârgăoanu Alina & Dobrescu Paul, Mass-media şi societatea, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p. 274

5

MMRP Motorga Andi

Relația dintre presă și viața politică apare ca un câmp de confruntări în care doi

parteneri care încearcă să-și atingă nevoile și dorințele: „Obiectivele și statutul partenerilor

acestei confruntări nu sunt egale: politicienii folosesc mijloacele de comunicare de masă

pentru a dobândi mai multe voturi și, prin ele, mai multă putere; pentru ei, mass-media

reprezintă doar un intrument, alături de altele, precum întâlnirile electorale, vizitele,

discursurile, afișele, scrisorile etc.; ea are un rol important în comunicarea cu publicul, dar nu

unul exclusiv; oferă prestigiu, dar nu este factorul major de legitimare politică (numeroși

politicieni au o imagine proastă în presă, dar își păstrează electoratul)”12.

În lucrarea O istorie a mijloacelor de comunicare, se arată faptul că în momentul de

față există șase puteri: „Există, în clipa de față, în societatea noastră, șase puteri. Cele trei

descrise de Montesquieu (legislativă, executivă, juridică) și încă trei de primă importanță: cea

tehnologico-științifică, cea financiară și cea mediatică. Cea mai slabă dintre toate a a juns să

fie puterea executivă. Toate puterile au contraputeri. Cu excepția uneia singure: puterea

mediatică. Democrațiile sunt în mare pericol în momentul când o putere nu are contraputerea

ei”.13

În Geopolitica haosului, se arată că locul patru în ierarhia puterilor este ocupat de

puterea mediatică: „În realitate, prima putere astăzi este exercitată în mod evident de

economie. A doua (a cărei suprapunere parțială cu cea dintâi apare foarte puternic) este cu

siguranță mediatică – instrument de influență, de acțiune și de decizie incontestabilă - în așa

fel încât puterea politică nu mai vine decât în al treilea rând”.14

În lucrarea Introducere în sistemul mass-media se arată că spațiul comunicării politice

cunoaște o dezvoltare permanentă: lucrările de profil inventariază mai multe domenii, cum ar

fi comunicarea prezidențială, guvernamentală, a puterilor locale, comunicarea administrativă

și comunicarea de campanie electorală. Toate acestea pot folosi presa de informare (națională

și locală) sau pot face apel la produse mediatice proprii (ziare, programe radio și TV, broșuri,

Internet etc). În prezent, diferitele dimensiuni ale comunicării politice se întrepătrund

permanent: „Mai întâi, după cum se pare, comunicarea politică modernă (adică întrebuințarea

tehnicilor de marketing politic, dacă acesta poate fi separat de marketing) nu este unicul

model folosit, chiar dacă este foarte probabil modelul dominant, cel puțin în alegerile

prezidențiale. Specialiștii observă că alte două modele se mențin încă: modelul dialogic, cel

mai vechi, bazat pe contactul și pe schimbul de idei cu electorul (ce merge de la strângerea de

mână într-o piață sau dezbaterea organizată în curtea unei școli până la miting și la 12 Coman Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 21613 Jeanneney Jean-Nöel, O istorie a mijloacelor de comunicare, Institutul European, Iasi, 1997, p. 714 Ramonet Ignacio, Geopolitica haosului, Editura Doina, București, 1998, p. 44

6

MMRP Motorga Andi

prezentarea solemnă a programului), și modelul propagandistic (care folosește în special

lungi discursuri convingătoare, pe un ton aproape agresiv, încercând să seducă auditoriul”.15

În Cunoașterea absolută, Jean-Francois Revel, dezvoltă o abordare coerentă și greu de

interzis despre presa ca a patra putere. Iată ce spune acesta: „Rolul de supraveghetor, de

judecător și chiar de inchizitor al puterii – rol care i se atribuie presei, absolut salubru și

necesar, ar constitui, după ea, un soi de magistratură. Și deci, ca în orice magistratură, ea

trebuie înconjurată de garanții de competență și imparțialitate. Or a patra putere sau

contraputerea nu este decât o putere de fapt. Ea nu are substanță constituțională, are cel mult

puterea derivată din dreptul oricărui cetățean de a spune și de a scrie tot ce dorește. În vreme

ce contraputerile celelalte, cea judiciară și cea legislativă, sunt prin ele însele niște puteri,

recrutându-și membrii conform unor criterii de reprezentativitate, de competență sau

moralitate definite prin Constituție, prin legi sau regulamente, ziaristica nu are niciun fel de

condiționare de acest gen”.16

Mihai Coman atrage atenția că numeroase strategii și tehnici prin care reprezentanții

politicului încearcă să dobândească un surplus de control în câmpul comunicării (mediatice,

dar și non-mediatice) alcătuiesc domeniul marketingului politic. În linii mari, acesta constă în

„aplicarea tehnicilor de marketing [...] pentru obținerea sprijinului, punctual sau global, al

unor grupuri sociale bine precizate”17. Acest model de marketing se bazează pe „un ansamblu

de tehnici inspirate din metodele comerciale folosite de întreprinderi. El încearcă să vândă un

om politic la fel cum este vândut un produs, prin seducerea cumpărătorului-alegător. Piața

vizată de un candidat este segmentată într-un număr oarecare de ținte (nehotărâții, militanții,

opozanții), care trebuie atrase printr-o publicitate adecvată, o imagine valorizantă sau câteva

sloganuri șocante”.18

În marea majoritate a cazurilor, mass-media atrag atenția, ele nu sunt preocupate să

recomande soluții. În Mass media și societatea, Doru Pop specifică faptul că puterea aparent

neîngrădită a presei este îngrădită de rigorile profesionalismului și de judecata publică:

„Principala vulnerabilitate a media este chiar această putere aparent neîngrădită. Dacă media

vor înțelege să-și exercite libertatea reală de care dispun, și de care trebuie să dispună, fără a

dubla demersul prin profesionalism și prin realism, atunci primul care are de suferit este chiar

creditul public al media”.19

15 Coman Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 21716 Revel Jean Francois, Cunoașterea inutilă, Ed. Humanitas, București, 2008, p. 24017 Coman Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 21718 Idem19 Bârgăoanu Alina & Dobrescu Paul, Mass-media şi societatea, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p. 279

7

MMRP Motorga Andi

Jurnalismul nu poate pretinde că spune adevărul. Atunci când vorbim de adevăr ne

gândim la o informație nealterată, corectă, transmisă într-un mod cât mai corect, obiectiv și

detașat de jurnalist. Adevărul mai înseamnă dialog, un schimb de replici pus la cale de o

persoană, în cazul nostru un jurnalist, care dorește să afle cât mai multe detalii în legătură cu

un caz sau cu o anumită situație. De cele mai multe ori informațiile sunt distorsionate, cu

intenție sau fără, și anumite detalii sunt percepute și interpretate greșit de cei care citesc un

articol sau urmăresc o emisiune.

Puterea mijloacelor de comunicare

Mijloacele mass-media fac legătura cu o realitate la care nu avem acces. De exemplu,

jurnalistul merge în zonele de conflict și transmite informații din mijlocul războaielor în timp

ce noi citim sau vedem știrea confortabil dintr-un fotoliu, acasă. Jurnalistul este mereu în

mijlocul evenimentelor, este implicat în mod direct în astfel de acțiuni, în timp ce noi primim

informația în timp real (în momentul producerii lor) sau după un anumit interval de timp. Însă,

trebuie avut în vedere că știrile sunt perisabile și pot să nu mai manifeste interes dacă nu sunt

difuzate la timp. La fel de importante sunt proximitatea temporală și spațială. Cu cât un

eveniment se întâmplă mai aproape de persoana care urmărește știrea, cu atât este stârnit mai

mult interesul. Să ne gândim la o situație simplă. Un incendiu devastator la o benzinărie din

Timișoara va manifesta interes mai mare pentru locuitorii din oraș sau pentru cei din

București care urmăresc știrea la televizor sau în presă? Cu siguranță, interesul cel mai mare îl

vor avea locuitorii din Timișoara pentru că ei sunt vizați în mod direct.

„Mijloacele de comunicare creează o imagine standard a unei realități și o ilustrează în

milioane de exemplare. Ele induc reprezentările cu care noi operăm , reprezentări ale unei

realități pe care nu o cunoaștem direct. Ele creează un mediu de ficțiuni (ficțiuni în acest

context are înțelesul de imagine reflectată) care se interpune între noi și realitatea propriu-

zisă.”20

Puterea ascultă de presă. Mass-media exercită o influență majoră și modifică

comportamentul politicienilor. În relația sa cu lumea politică, presa are funcția de a transmite

mesajele politice, de a le comenta și de a pune în scenă aparițiile oamenilor politici. Mass-

media influențează comportamentul oamenilor politici și îi obligă să-și adapteze mesajele în

conformitate cu exigențele comunicării de masă.

20 Ibidem, p. 281

8

MMRP Motorga Andi

Până la urmă jurnalismul are ca scop transmiterea unor informații în mod obiectiv, clar

și concis direct către public, iar importanța mass mediei constă mai puțin „în răspândirea

știrilor și informațiilor și mai mult în aceea că este un instrument important prin care cultura

este păstrată și înregistrată, și prin urmare, disponibilă de a fi reconsultată”.21

Motorga Andi

MMRP 1

21 Bârgăoanu Alina & Dobrescu Paul, Mass-media şi societatea, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2003, p. 288

9

MMRP Motorga Andi

Bibliografie:

1. Coman Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007

2. Bârgăoanu Alina & Dobrescu Paul, Mass-media şi societatea, Ed. Comunicare.ro,

Bucureşti, 2003

3. DeFleur Melvin, Ball-Rokeach Sandra, Teorii ale comunicării de masă, Editura

Polirom, Iași, 1999

4. Jeanneney Jean-Nöel, O istorie a mijloacelor de comunicare, Institutul European,

Iasi, 1997

5. Pop Doru 2001. Mass-media şi democraţia, Ed. Polirom, Iaşi, 2001

6. Ramonet Ignacio, Geopolitica haosului, Editura Doina, București, 1998

10