pentru prevenirea discriminării minorităților etnice

Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilorpentru prevenirea discriminării minorităților etnice

CULEGERE DE PROGRAME PENTRU CADRE DIDACTICE

Finanțat de Uniunea Europeană

EDUCAREA ȘI PROMOVAREA TOLERANȚEI, EGALITĂȚII DE GEN, DIVERSITĂȚII ȘI INCLUZIUNII COPIILOR PENTRU PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE

CULEGERE DE PROGRAME PENTRU CADRE DIDACTICE

Această culegere de programe a fost elaborată în cadrul proiectului Parteneriate comunitare durabile pentru protecția drepturilor minorităților etnice din Republica Moldova, decembrie 2017 – ianuarie 2020, implementat de Fundația Terre des hommes Moldova, în parteneriat cu Institutul pentru Inițiative Rurale, cu suportul finan-ciar al Uniunii Europene și cu susținerea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova.

Au contribuit: Teodora Rebeja, Liliana Astrahan, Vlad Oleatovschi, Cristina Triboi, Octombrina Moraru, Anatolii Oprea

Coordonare: Teodora Rebeja Redactare: Dumitrița Butnaru

Design și tipar: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”

Terre des hommes este cea mai importantă organizație elvețiană de ajutorare a copiilor. Fondată în 1960, organizația participă anual la eforturile internaționale de a îmbunătăți calitatea vieții a milioane de copii vulnerabili din întreaga lume. Tdh activează în Republica Moldova începând cu anul 2004, fiind dedicată protecţiei copiilor. Programele Tdh sunt orientate spre asigurarea ca toți copiii din țară să beneficieze de un sistem care le poate garanta supraviețuirea, protecția, dezvoltarea și participarea la evenimentele sociale, educaționale, culturale și de sănătate care îi influențează.

Culegerea de față fost elaborată și publicată cu susținerea financiară a Uniunii Europene. Conținutul acesteia reprezintă responsabilitatea exclusivă a Terre des hommes Moldova și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Uniunii Europene.

Terre des hommes Moldova str. Nicolae Iorga, nr. 6, ap. 3 MD – 2009, Chișinău, Moldova, +373 22 23 80 39 / 22 23 86 37 [email protected] tdh-moldova.md | childhub.com facebook.com/tdhmoldova

© Reprezentanța Fundației Elvețiene „Terre des hommes – Lausanne” în Republica Moldova, 2019

Uniunea Europeană

Prevenirea discriminării minorităților etniceEducarea și promovarea toleranței,egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor

SUPORT DE CURS PENTRU CADRE DIDACTICE


CuprinsIntroducere 2

I. Aspecte teoretice privind noțiunile de bază 3

1.1. MODULUL Politica de protecție a copilului în Republica Moldova 3

1.2. MODULUL Politica Tdh de protecție a copilului 18

1.3. MODULUL Drepturile copilului. Abordare bazată pe drepturi 21

1.4. MODULUL Egalitatea de gen 30

1.5. MODULUL Stereotipuri, prejudecați și discriminare în bază de etnie 37

1.6. MODULUL Diversitate, toleranță și incluziune a minorităților etnice 45

II. Dezvoltarea personală și profesională a cadrelor didactice în educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor 50

2.1. MODULUL Percepția și acțiunea 50

2.2. MODULUL Feedback-ul și cunoașterea de sine 55

2.3. MODULUL Leadership-ul 66

2.4. MODULUL Motivația 71

2.5. MODULUL Abordarea pro-socială în lucrul cu copilul (modelarea pro-socială) 77

2.6. MODULUL Instruirea copiilor versus instruirea adulților 86

1

I. Aspecte teoretice privind noțiunile de bază1.1. MODULUL Politica de protecție a copilului în Republica MoldovaSCOPUL

Consolidarea cunoștințelor profesioniștilor cu privire la politica de protecție a copilului în R. Moldova.

OBIECTIVE

«« familiarizarea participanților cu politica de protecție a copilului la nivel national;«« familiarizarea participanților privind rolul specialiștilor cu atribuții în protecția copilului în identificarea și in-tervenția în cazurilor copiilor aflați în situații de risc;«« familiarizarea participanților cu privire la Codul de Conduită în protecția copilului.

DURATA

3 ore

MATERIALE NECESARE

«« baloane, ață«« foi flipchart, cariocă, markere«« film video«« fișe resurse«« laptop, proiector

PAȘI

1. Activitate de grup. Exercițiu „Protecția copilului” (45 min.)

Formaţi 4 grupuri. Aduceţi la cunoștinţa participanţilor instrucţiunile în alt spațiu decât auditoriul.

Instrucţiuni

Grupul I: vă întoarceți în auditoriu, pe masă sunt baloane și aţă, umflaţi câte un balon și legaţi-l de picior (partea de jos a piciorului). În auditoriu să nu vorbiţi cu nimeni;

Grupul II: la comanda „Start!”, fără să folosiţi obiecte ascuţite, spargeţi baloanele membrilor din grupul I. Când intraţi în auditoriu, să nu vorbiţi cu nimeni;

Grupul III: la comanda „Start!”, protejați baloanele membrilor din grupul I de spargere. Când intraţi în auditoriu, să nu vorbiţi cu nimeni;

Grupul IV: înregistraţi reacţiile participanţilor după comanda „Start!”. Când intraţi în auditoriu, să nu vorbiţi cu nimeni.

IntroducereConform studiilor UNICEF, doar jumătate dintre copiii de etnie romă cu vârsta de 7–15 ani din Republica Moldova frecventează școala, comparativ cu o rată a frecvenței de aproape 100 % a semenilor lor de alte etnii. Părinții romi spun că preferă să-și țină copiii acasă de teamă că în instituțiile școlare aceștia vor fi expuși discriminării și bullying-ului. Acestea reprezintă unul dintre principalele motive de abandon școlar printre copiii romi. Totuși, cazurile de discriminare sunt raportate rar către autorități, deoarece romii au o încredere scăzută în acestea și nici nu cunosc mecanismele prin care își pot revendica drepturile.

Toate aceste probleme sunt ținta proiectului „Parteneriate comunitare durabile pentru protecția drepturilor mi-norităților etnice din Republica Moldova”, implementat de Fundația Terre des hommes Moldova (Tdh), cu supor-tul financiar al Uniunii Europene. Prin intermediul acestui proiect, realizat cu susținerea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, Tdh Moldova își propune să obțină schimbări reale în combaterea discriminării minorităților etnice, în mod special a persoanelor de etnie romă, contribuind astfel la inițiativele curente din societate de pe acest segment.

Rezultatele la care mizează Tdh să ajungă în final cuprind consolidarea rolului pe care îl au școlile în educarea și promovarea toleranței, diversităţii și incluziunii sociale, asigurarea dialogului interetnic între membrii comuni-tăților, mobilizarea membrilor minorităților etnice să participe activ la eradicarea stereotipurilor și prejudecăților și să solicite să le fie respectate drepturile, împuternicirea comunităților pentru a le facilita accesul minorităților etnice la sistemele locale de protecție.

Pentru a obține rezultatele propuse, Terre des hommes a elaborat un program de instruire destinat profesorilor care vor lucra cu copiii și părinții acestora. Scopul acestui program constă în educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice.

Programul de instruire este structurat în 3 părți:

Partea I – Aspecte generale privind noțiunile de bază;

Partea II – Activități psihosociale de grup pentru copii;

Partea III – Activități psihosociale de grup pentru părinți.

Acest suport de curs reprezintă prima parte a programului de instruire și conține două capitole:

1. Aspecte teoretice privind noțiunile de bază2. Aspecte ce țin de dezvoltare personală și profesională a cadrelor didactice în educarea și promovarea tole-

ranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor.

2PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICEEducarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor

3

Instrucţiuni:

Rugați participanții să analizeze studiul de caz, referindu-se la următoarele aspecte:

«« Pentru fiecare indicator de bunăstare – să se identifice care dintre specialiști trebuie să intervină.«« Pentru fiecare indicator – să se identifice acțiuni din perspectiva responsabilității unui specialist (de ex.: me-dic, profesor, primar, asistent social, polițist)

Timp disponibil: 20 min.

Debrifare:

– Cum a decurs lucrul în echipă? – A fost dificil de realizat? – Ce anume a fost dificil?

Fiecare grup prezintă rezultatele lucrurului în echipă și se oferă feedback: ce a fost bine, mai puțin bine și sugestii pentru îmbunătățire.

Notă: daţi instrucţiunile fiecărui grup în parte. Odată ce participanții își cunosc sarcinile, se dă startul jocului (15 min.).

Recomandări

În procesul formare a grupurilor, dacă numărul participanților nu este egal, încadrați un număr mai mare de par-ticipanți în grupul I și II.

Discuții

Cum v-aţi simţit, persoanele care au avut baloanele? Cum v-aţi simțit, persoanele care au protejat baloanele de spargere? Cum v-aţi simţit, persoanele care au spart baloanele? Dar observatorii? Ce aţi sesizat?

Cum credeți ce reprezintă fiecare grup? (copii victime – cei cu baloane, adulții – cei care protejau, agresorii (adulți/copii) – cei care spărgeau baloanele, observatorii – cei care văd, dar nu intervin).

Cum putem identifica un copil victimă? Ce tipuri de violență asupra copilului sunt? Cum pot fi protejați copiii victi-me? Cum sunt copii cu comportament deviant/delincvent? Cum pot fi protejați copiii cu astfel de comportament?

Cum credeți, care este motto-ul jocului? Ce ar putea face fiecare grup în parte, pentru a evita spargerea baloa-nelor? (30 min.)

Mesajul cheie: responsabilitatea privind protecția copilului îi revine adultului, copiii trebuie să fie informați, dar ei nu poartă vina pentru ce li se întâmplă.

După timpul rezervat discuțiilor, repetați jocul încă o dată: pregătirea pentru joc – 5 min., jocul – 10 min., discu-ții – 10 min.

2. Discuţie. Politica de protecție a copilului la nivel național (30 min.)

Instrucțiuni

Facilitați schimbul de opinii între participanți cu privire la politica de protecție a copilului și elementele aceste-ia. (Fișa resursă A-C) Analizați împreună cu participanții cadrul normativ internațional și național pentru realiza-rea politicii în domeniul protecției copilului. Identificați autoritățile publice implicate și nivelul lor de localizare. Stabiliți algoritmul de protecție a copilului.

Recomandări:

Puteți utiliza următoarele întrebări pentru precizare:

Cum credeți, care este legătura dintre asigurarea drepturilor copiilor și politica de protecție? Ce înseamnă Politica de Protecție a Copilului? Care sunt prioritățile acesteia? Ce acte normative internaționale și naționale pentru realizarea politicii în domeniul protecției copilului cunoașteți? Care sunt autoritățile publice implicate în politica de protecție a copilului? Unde vă situați dvs. în acest sistem? Care sunt etapele de intervenție în cazurile când copiii se află în situații de risc?

3. Activitate de grup. Analiza studiului de caz (45 min.)

Inițial, prezentați un studiu de caz al unui copil în situație de risc, apoi formați 5 grupuri și oferiți pentru fieca-re dintre ele o foaie flipchart și marchere. Fiecare grup va analiza cazul din perspectiva responsabilităților unui specialist.

(Fișa resursă D, E)


5

Sănătate – suport în adoptarea unui mod sănătos de viaţă și acces la asistenţă medicală pentru atingerea standardelor de sănătate fizică și mintală

Sunt sănătos:

Mama mea a dus un mod sănătos de viaţă în timpul sarcinii;

Mănânc sănătos și la timp;

Sunt înregistrat la medicul de familie și fac vaccinurile și investigațiile medicale periodice;

Fac exerciţii fizice, petrec timpul în aer liber, învăț să duc un mod sănătos de viață;

Sunt îngrijit și primesc ajutor atunci când mă îmbolnăvesc sau mă simt rău;

Sunt învățat și cunosc cum să am grijă de corpul meu;

Știu cum să evit riscurile pentru sănătatea mea (îmbolnăvire, accidentare, dauna drogurilor, alcoolului și fumatului, etc.);

Nu sunt implicat în activități sau munci grele care să-mi pună sănătatea în pericol.

Se evaluează dacă sunt asigurate condiții pentru sănătatea fizică și emoțională a copilului, asigurarea igienei personale, a alimentației adecvate și a regimului de alimentație, a tratamentelor în caz de dizabilitate sau boli cronice. Aici se recomandă, la necesitate, consultarea cu medicul de familie/asistentul medical.

Realizare – susținere și îndrumare în procesul de învățare și de dezvoltare a abilităților, încrederii și a respectului de sine acasă, în instituția de învățământ și în comunitate, în concordanță cu vârsta și potenţialul copilului.

Am realizări:

Vreau să merg la școală;

Mă descurc bine cu temele;

Sunt încurajat și ajutat la pregătirea temelor;

Particip la diferite activități și cluburi de interes în școală și comunitate;

Primesc ajutor la unele obiecte, dacă nu mă descurc;

Știu și pot să soluționez problemele cu care mă confrunt zilnic;

Sunt susținut și încurajat să învăț după un program adaptat la necesitățile mele.

Se evaluează rezultatele copilului în cadrul a diferite activități, prezența condițiilor pentru dezvoltare și învățare, capacitatea copilului de a face față problemelor, gradul de pregătire pentru viața independentă (în funcție de vârsta și potențialul copilului).

Evaluarea acestui indicator nu solicită utilizarea unor tehnici speciale, dar se încadrează în aprecierea generală a indicatorului, în baza cunoașterii normativelor generale pentru fiecare vârstă și realizările copilului.

Îngrijire cu afecțiune – asigurare a unui mediu de creștere și dezvoltare care oferă dragoste, susţinere și încurajare și care răspunde necesităţilor copilului.

Sunt îngrijit cu afecțiune:

Simt dragostea și căldura sufletească din partea celor apropiați;

Sunt susținut și încurajat să mă dezvolt și să fac ceea ce îmi place;

Îmi iubesc familia, mă simt fericit și mulțumit de viață;

Trăiesc într-o casă curată și caldă, am îmbrăcăminte și alimentație;

Sunt ascultat atunci când vorbesc;

Am alături un adult cu care să discut, să-mi împărtășesc bucuria, neliniștea sau tristețea și pe care pot conta dacă am o problemă.

Se evaluează atașamentele copilului, manifestarea afecțiunii părinților/îngrijitorilor față de copil, existența unei persoane cu care ar putea discuta, aspectul exterior al copilului, etc.

Informațiile respective pot fi colectate din discuția cu copilul, observații după exteriorul și comportamentul copilului și relațiile acestuia cu membrii de familie.

Activism – creare a oportunităților și încurajarea participării în diverse activități în concordanță cu interesele, vârsta și potenţialul copilului, care contribuie la o creștere și dezvoltare armonioasă a acestuia.

Sunt activ:

Am timp liber în care fac ceea ce îmi place;

Sunt susținut și încurajat să particip la activități de odihnă, de joc și sport organizate în comunitate;

Merg împreună cu prietenii la cinema, circ, concerte sau alte activități culturale;

Sunt implicat în evenimentele organizate în familie, cu prieteni, rude și vecini;

Sunt ajutat și încurajat să comunic cu semenii și să particip la activități organizate în școală sau comunitate, cu toate că am necesități speciale și nu pot face anumite lucruri.

Se evaluează prin colectarea informației despre activitățile copilului în timpul liber, posibilitatea de realizare a intereselor și capacităților, participare la diferite activități în familie și în afara ei, echilibrul dintre învățare/recreere/responsabilități gospodărești.

Concluzia la acest aspect nu solicită calcularea timpului investit pentru fiecare tip de activitate, ci doar constatarea participării copilului în diferite activități (în funcție de vârsta și posibilitățile copilului).

Fișe resursă POLITICA DE PROTECȚIE A COPILULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Fișa resursă A

Bunăstarea copilului. Domeniile bunăstării

Bunăstarea copilului 1 – satisfacerea necesităţilor copilului în toate domeniile importante pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a acestuia, care îi asigură un început bun în primii ani de viaţă și pregătire pentru reali-zări pe tot parcursul vieţii.

Domeniile bunăstării copilului sunt:2

Domenii de bunăstare

Ține de fiecare dintre noi în activitatea profesională:

să fim atenți la orice fapt îngrijorător pentru bunăstarea copilului, schimbări minore în comportamentul și starea lui emoțională;

să reacționăm prompt la locul nostru de muncă;

să implicăm alți profesioniști relevanți.

Din perspectiva copilului Evaluarea domeniilor de bunăstare2

5 întrebări cheie în procesul de evaluare a bunăstării copilului:

Ce împiedică asigurarea bunăstării copilului?

Dețin toată informația necesară pentru a-l ajuta pe acest copil și pe familia lui?

Ce pot face eu acum pentru a-l ajuta pe acest copil și pe familia lui?

Ce poate face structura/serviciul pe care o/îl reprezint pentru a-l ajuta pe acest copil și pe familia lui?

Ce suport adițional poate fi necesar din partea altor specialiști, servicii sau organizații?

Siguranță – protecţie de violenţă, neglijare, exploatare și vătămare acasă, în instituția de învățământ sau în comunitate.

Mă simt în siguranţă:

Mă simt protejat de vătămare și în siguranță acasă, la școală și în comunitate;

Sunt învățat cum să mă protejez de accidentare și vătămare;

Nu mi-i frică să merg afară și să mă plimb prin localitate;

Nu sunt persecutat, discriminat sau agresat de colegi sau adulți la școală sau în comunitate;

Nu mă implic în activități periculoase sau anti-sociale;

Anunț părinţii unde și cu cine mă duc când ies afară;

Nu sunt lăsat fără supravegherea adulților când sunt mic sau am anumite necesități speciale.

Se evaluează siguranța condițiilor din casa copilului, școală/grădiniță, în comunitate, existența condițiilor de securitate pentru copilul cu dizabilități, precum și prezența unei persoane de referință pentru copil, pentru a se adresa după ajutor.

1 Hotărârea nr. 143 din 12.10.2018 pentru aprobarea Instrucțiunii cu privire la mecanismul de cooperare intersectorială pentru prevenirea primară a riscurilor privind bunăstarea copilului2 Managementul de caz, ghid de suport pentru aplicare practică, aprobat prin ordinul Ministrului Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr.96 din 18.05.2016


7

Fișa resursă B

Politica de protecție a copilului la nivel național

Prioritatea politicii de protecţie a copilului este promovarea drepturilor copilului și protecţia acestuia, ţinând cont de nevoile lui.Realizarea politicii în domeniul protecţiei copilului în conformitate cu cadrul normativ internaţional și naţional: Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Protocoalele opționale ratificate de R. Moldova; Constituţia Republicii Moldova; Strategia pentru protecţia copilului pentru anii 2014-2020; Strategia de dezvol-tare a educației pentru anii 2014-2020; Educația – 2020; Strategia intersectorială de dezvoltare a abilităţilor și competenţelor parentale pentru anii 2016-2022; Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive pentru anii 2011-2020; Legea privind protecţia specială a copiilor în situaţie de risc și a copiilor separaţi de părinţi; Instrucţiunile cu privire la mecanismul de cooperare intersectorială pentru prevenirea primară a riscurilor privind bunăstarea copilului; Regulamentele și standardele minime de calitate pentru organizarea și funcţionarea diferitor servicii sociale adresate copiilor și familiilor.

Pentru implementarea prevederilor art. 20 din Legea 140/2013, în Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asisten-ţa și monitorizarea copiilor victime și potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării și traficului, nr. 270 din 08.04.2014 a fost prevăzut expres faptul că:

1. MSMPS, MECC și MAI vor întreprinde măsurile ce se impun pentru implementarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa și monitorizarea copiilor victime și potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării și traficului.

2. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să întreprindă, în procedurile de lucru interne, mă-surile necesare pentru a asigura aplicarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa și monitorizarea copiilor victime și potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării și traficului.

3. Ministerele cu responsabilităţi în domeniu vor asigura, în limitele competenţelor atribuite, coordonarea acti-vităţilor de implementare și monitorizare a acţiunilor de aplicare a Instrucţiunilor aprobate.

4. MECC și MAI vor prezenta MSMPS anual, până la 15 martie, rapoarte despre rezultatele implementării Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa și monitorizarea copiilor victime și potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării și traficului.

În continuare sunt prezentate schematic responsabilităţile specifice instituţiilor cu atribuţii în domeniul protecţi-ei copilului pentru fiecare nivel a autorităţii publice, în conformitate cu prevederile Instrucţiunilor privind meca-nismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa și monitorizarea copiilor victime și potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării și traficului.

Respect – recunoaștere a importanţei și asigurare a dreptului fiecărui copil de a fi tratat cu stimă și demnitate oricând, indiferent de vârsta, sex sau origine, indiferent de ceea ce a făcut sau nu a reușit să facă.

Totodată, respectul presupune asigurarea condițiilor necesare în care copilul să fie auzit și să participe la luarea deciziilor ce îl vizează, în concordanță cu vârsta și potenţialul său.

Mă simt respectat:

Sunt auzit și luat în serios atunci când adulții iau decizii care mă privesc;

Părinții au încredere în mine că voi lua decizii corecte și nu mă voi lăsa influențat să fac lucruri nepotrivite;

Sunt tratat cu respect de copii și adulți în familie, la școală și în comunitate;

Copiii și adulții de la școală și din comunitate vorbesc amabil cu mine, nu mă bruschează și nu strigă la mine;

Sunt susținut și încurajat când vreau să-mi exprim opinia;

Oamenii din jur nu mă discriminează din cauza etniei, vârstei, a genului, culturii, a necesităților speciale.

Se evaluează prezența respectului de sine la copil, respectului din partea persoanelor de contact (copii și adulți), solicitarea opiniei copilului în familie/școală/comunitate. Informațiile despre faptul dacă copilul se simte important, ascultat, tratat ca individualitate se adună din discuții/observări.

Responsabilitate – încurajare și sprijin în asumarea sarcinilor și rolurilor active acasă, în instituția de învățământ și comunitate, capacitatea de autocontrol, înţelegerea și respectarea normelor morale și sociale, în corespundere cu vârsta și potenţialul copilului

Sunt responsabil:

Sunt susținut și încurajat să respect regulile acasă, la școală și în comunitate;

Știu care sunt așteptările celorlalți de la mine și depun efort să realizez sarcinile care îmi sunt date;

Adulţii au încredere că voi face ceea ce mi-au încredințat;

Ascult ce spun alții și încerc să înţeleg opinia lor;

Știu să fac deosebire între bine și rău;

Sunt încurajat și pot să-mi controlez emoțiile negative și comportamentul;

Sunt grijuliu și îi ajut pe cei din jur dacă au nevoie.

Se constată dacă copilul își asumă responsabilitatea pentru acțiunile proprii, are responsabilități în familie, diferențiază binele de rău.

Incluziune – acceptarea fiecărui copil, fără nicio diferențiere, drept o persoană care poate avea o contribuție valoroasă în familie și comunitate, eliminarea inegalităților sociale, educaționale, fizice și economice și acceptarea ca membru activ al comunității în care trăiește și învață, în concordanță cu vârsta și potenţialul copilului.

Mă simt inclus:

Mă simt parte din familia mea, din grupul de copii de la școală și din comunitate;

Comunic cu alți copii și adulți;

Sunt apreciat de cei din jur;

Am la cine apela și cu cine discuta când am nevoie de suport, încurajare sau vreau să vorbesc despre bucurii ori neplăceri;

Sunt încrezut că oamenii care mă înconjoară mă vor ajuta dacă se întâmplă ceva;

Simt că sunt important pentru familia mea, pot face lucruri frumoase pentru colegi, vecini.

Se evaluează dacă copilul comunică cu semenii/adulții/colegii, participă la activități comunitare, dacă copilul, inclusiv cel cu CES, este integrat în procesul educațional.

Această informație poate fi obținută din discuții cu diriginții de clasă, părinții/îngrijitorii.


9

Fișa resursă C

RESPONSABILITĂŢILE AUTORITĂŢILOR PUBLICE ÎN MECANISMUL INTERSECTORIAL DE COOPERARE

Fișa resursă D

Responsabilitățile specialiștilor din domeniul protecției copilului în promovarea și protecția drepturilor copiilor

Domeniile de bunăstare

Responsabilitățile specialiștilor din domeniul protecției copilului în promovarea și protecția Drepturilor Copiilor

Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Actele normative naționale

DREPTURILE COPILULUI LA SUPRAVEȚUIRE – acoperă cele mai primare nevoi ale vieții și includ: dreptul la viață, nutriție, îngrijire medicală, un standard adecvat de viață și adăpost.

SĂNĂTATE Specialistul în protecția drepturilor copilului sau Asistentul social comunitar

Specialistul trebuie să contribuie la respectarea dreptului copiilor din comunitatea din care fac parte să se bucure de cea mai bună stare de sănătate pe care o pot atinge și să beneficieze de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru a asigura realizarea efective a acestui drept.

Lucrător medical

Personalul medical trebuie să ofere servicii medicale calitative.

Art. 24 al Convenției ONU

Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994.

Hotărârea Guvernului privind aprobarea Strategiei pentru protecţia copilului pe anii 2014–2020, nr. 434 din 10.06.2014. Legea ocrotirii sănătăţii, nr. 411-XIII din 28.03.1995.

Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, nr. 1585-XIII din 27.02.1998.

ÎNGRIJIRE CU AFECȚIUNE

Cadru didactic

Cadrele didactice trebuie să implice părinții în viața școlară a copiilor lor. Școlile care îi consideră pe părinți parteneri ai școlii funcționează, de obicei, mai bine decât celelalte.

Specialistul în protecția drepturilor copilului sau Asistentul social comunitar

Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască părinţii, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu aceștia, cu excepţia cazurilor în care despărţirea de un părinte sau de ambii părinţi este necesară în interesul copilului.

Specialistul trebuie să le ofere sprijin părinților pentru ca aceștia să poată asigura dezvoltarea capacităților copilului și să le ofere îndrumarea și sfaturile necesare pentru ca aceștia să își exercite în mod adecvat drepturile stipulate de lege.

Lucrător medical

Personalul medical trebuie să informeaz părinții și copiii cu privire la sănătatea și alimentația copilului, inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienei și salubrității mediului înconjurător.

Personalul medical poate să informeze și să sfătuiască părinții și copiii cu privire la planificarea familială, educația sexuală și vaccinare.

Art. 5, Art. 7, Art. 9 alin. 4, Art. 18 și Art. 27 al Convenției ONU


Codul Familiei RM, nr. 1316 din 26.10.2000.

Hotărârea Guvernului privind aprobarea Strategiei pentru protecţia copilului pe anii 2014–2020, nr. 434 din 10.06.2014.

Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei intersectoriale de dezvoltare a abilităţilor și competenţelor parentale pentru anii 2016–2022, nr. 1106 din 03.10.2016.

Legea privind drepturile copilului, nr. 338-XIII din 15.12.1994.

Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011–2020, nr. 523 din 11.07.2011.

Legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc și a copiilor separaţi de părinţi, nr. 140 din 14.06.2013.


11

Aut

orită

ţi pu

blic

e ce

ntra

le

GUVERNUL

DASPF Autoritate tutelară

teritorială

Primarul Autoritate tutelară

locală

Aplicarea prevederilor legislative în domeniul protecției copilului Cooperarea multidisciplinară în domeniul prevenirii, evaluării, referirii, asistenţei și monitorizării copiilor victim

Înregistrarea sesizărilor referitor la cazurile de violenţă, neglijare, exploatare și traffic Informarea imediată a autorităţii tutelare locale, precum și alte instituții de resort

Asigurarea protecţiei copiilor în situație de risc Realizarea Managementului de caz, de către specialistul în protecţia drepturilor copilului sau asistentul social

comunitar, în colaborare cu profesioniștii din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia copilului

Aplicarea prevederilor legislative în domeniul protecției copilului. Cooperarea multidisciplinară în domeniul prevenirii, evaluării, referirii, asistenţei și monitorizării copiilor victime.

Dezvoltarea și oferirea serviciilor specializate pentru protecţia copiilor în situaţii de risc. Informarea anuală a angajaţilor despre prevederile legislative în domeniul protecției copilului (inclusiv

modificările și completările operate). Oferirea angajaţilor formulare-tip, registre, precum și asigurarea, la nivelul fiecărei instituţii, a implementării

prevederilor legislative în domeniul protecției copilului. Monitorizarea aplicării prevederilor legislative în domeniul protecției copilului la nivel local.

IMS / CMF / SR

Medicul de familie

DGIT

Instituţii de învăţământ preșcolar, primar,

secundar

IP

Sectorul de poliţie

MSMPS Autoritate centrală pentru protecţia copilului

Elaborarea politicilor în domeniul pe care îl reprezintă. Elaborarea mecanismelor de implementare a politicilor în domeniul pe care îl reprezintă.

Coordonarea activităţilor de implementare a Politicilor de protecție a copilului. Monitorizarea acţiunilor de aplicarea a Politicilor de protecție a copilului, în limitele competenţelor atribuite.

Elaborarea Rapoartelor despre rezultatele implementării Politicilor de protecție a copilului.

MSMPS Autoritate centrală

pentru protecţia copilului

MAI

CNDPC

Aut

orită

ţi pu

blic

e de

niv

elul

II

Cons

iliul

Rai

onal

Aut

orită

ţi pu

blic

e de

niv

elul

I

Cons

iliul

Loc

al

DREPTURILE COPILULUI LA PROTECȚIE – asigură protecția copilului împotriva practicilor periculoase:

abuz, exploatare, violență, război sau orice alt lucru care ar putea să îl pună în pericol pe copil

SIGURANȚĂ Cadru didactic

Cadrele didactice trebuie să asigure respectarea dreptului copilului de a fi protejat împotriva oricăror forme de violență, rele tratamente sau neglijență:

dacă au suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a unui copil, acestea trebuie să sesizeze imediat autoritatea tutelară locală sau teritorială;

trebuie să colaboreze cu reprezentanții EMD și să ofere toate informațiile necesare pentru soluționarea sesizărilor;

trebuie să fie conștienți de situația și sensibilitatea specială a copilului abuzat sau neglijat și să contribuie la readaptarea fizică și psihologică și la reintegrarea lui socială:

să sprijine copilul ca să interacționeze cu ceilalți copii din clasă;

să se concentreze asupra potențialului copilului;

să fie deschis față de nevoile copilului respectiv și să fie protector (într-o măsură adecvată).

Cadrele didactice trebuie să se asigure că, în toate acțiunile lor cu privire la copii, interesul superior al copilului reprezintă o prioritate.

Cadrele didactice trebuie să trateze toți copiii în mod egal și trebuie să promoveze toleranța și înțelegerea față de copiii care sunt percepuți ca fiind diferiți.

Sistemul disciplinar trebuie să ia în considerare interesul superior al copilului. De exemplu, fetele însărcinate nu pot fi trimise acasă/exmatriculate.


Specialistul trebuie să asigure respectarea dreptului copilului de a fi protejat împotriva oricărei forme de violență, abuz, rele tratamente sau neglijare, prin:

monitorizarea situației copiilor din comunitate și menținerea contactului cu alte instituții din comunitate, cum ar fi școala, biserica, unitățile sanitare, poliția, pentru a identifica situațiile de risc și a lua măsurile necesare pentru prevenirea neglijării, violenței sau a exploatării copiilor;

dacă există motive temeinice de a suspecta că viața și securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanții EMD au dreptul să viziteze copiii la domiciliu și să se informeze despre felul în care aceștia sunt îngrijiți, despre sănătatea și dezvoltarea lor fizică, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare;

sesizarea imediată a autorității tutelare în vederea luării măsurilor prevăzute de lege, dacă, în urma vizitelor efectuate, se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită.

Trebuie să se asigure că principiul interesului superior al copilului 3 va prevala în toate demersurile și deciziile privitoare la copii.

Specialistul trebuie să implice familia în toate deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în cadrul familiei.

Specialistul trebuie să trateze toți copiii în mod egal, fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau origine socială, de situația materială, de gradul și tipul unei deficiențe, de statutul la naștere sau de statutul dobândit, de dificultățile de formare și dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinților ori ale altor reprezentanți legali sau de orice altă distincție.

Art. 2, Art. 3, Art. 19, Art. 28, Art. 32, Art. 33, Art. 34, Art. 35, Art. 36 și Art. 39al Convenției ONU



Codul Educației RM, nr. 152 din 17.07.2014

Legea ocrotirii sănătăţii, nr. 411-XIII din 28.03.1995.

Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a educației pentru anii 2014–2020. Educația – 2020, nr. 944 din 14.11.2014


Procedura de organizare instituţională și de intervenţie a lucrătorilor instituţiilor de învățământ în cazurile de abuz, neglijare, exploatare, trafic al copilului (Ordinul

Ministerului Educației nr. 77 din 22.02.2013)

Metodologia de aplicare a Procedurii de organizare instituţională și de intervenţie a

lucrătorilor instituţiilor de învățământ preuniversitar în cazurile de abuz, neglijare,

exploatare, trafic al copilului (Ordinul Ministerului Educației nr. 858 din 23.08.2013)

Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, nr. 1585-XIII din 27.02.1998.

Legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc și a copiilor separaţi de părinţi, nr. 140 din 14.06.2013

Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Instrucţiunilor privind mecanismul

intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa și monitorizarea copiilor victime și potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării și traficului, nr. 270 din 08.04.2014.

Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenţei în familie, nr. 45 din 01.03.2007.

DREPTURILE COPILULUI LA DEZVOLTARE – includ drepturile esențiale la o dezvoltare sănătoasă a copilului, cum ar fi:

dreptul la educație, joacă, acces la informații, libertatea de religie și de a lua parte la activități culturale.

REALIZARE Cadrele didactice trebuie să asigure respectarea dreptului copilului la educație prin:

adaptarea programei, metodelor de predare și modalității în care este condusă clasa la diversitatea de copii din clasă;

asigurarea unei implicări active a fiecărui copil în procesul de instruire și crearea unui mediu stimulant de învățare la școală. În acest fel se poate preveni abandonul școlar;

organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde cerințelor programei școlare naționale, pentru a preveni intrarea acestora prematură pe piața muncii sau, după caz, transmiterea unor asemenea solicitări către inspectoratul școlar.

Cadrele didactice trebuie să se asigure că educația furnizată nu se limitează la transmiterea de cunoștințe și că aceasta cuprinde și formarea de aptitudini pentru viață, cum ar fi: gândirea critică, abilități de soluționare a problemelor, capacitatea de a lua decizii echilibrate și de a avea un stil sănătos de viață, de a deveni o persoană tolerantă, care respectă drepturile celorlalți oameni și alte capacități care oferă copiilor instrumentele necesare să își atingă potențialul și să-și optimizeze șansele de reușită în viață.


Trebuie să sprijine copiii în realizarea dreptului lor de a primi o educație, care să le permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității lor.

Angajați ai poliției

Au un rol în asigurarea respectării dreptului copiilor la educație. În îndeplinirea acestui rol, ei trebuie: să se asigure că acei copii din comunitatea lor care au vârstă școlară merg la școală și nu-și petrec timpul pe stradă, în compania unor persoane dubioase; să se asigure că disciplina școlară este aplicată respectând demnitatea umană a copilului; să intervină atunci când sunt solicitați, în particular pentru a asigura securitatea în jurul școlilor, pentru a reglementa traficul și a preveni accidentele, pentru a preveni șantajul.

Art. 7, Art. 8, Art. 28, Art. 29 și Art. 31 al Convenției ONU




Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a educației pentru anii 2014–2020. Educația – 2020, nr. 944 din 14.11.2014


Instrucţiunea privind evaluarea și dezvoltarea comportamentului elevului din învățământul primar și secundar general (Ordinul Ministerului Educației nr. 1090

din 29.12.2016)

Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Instrucţiunii cu privire la mecanismul de cooperare intersectorială pentru prevenirea primară a riscurilor privind bunăstarea copilului, nr. 143 din 12.02.2018



Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011–2020, nr. 523 din 11.07.2011.

ACTIVISM

RESPONSABILITATE

Cadrele didactice

Trebuie să faciliteze respectarea dreptului copiilor la odihnă și vacanță, asigurându-se că aceștia dispun de timp liber suficient.


Trebuie să sprijine copiii în realizarea dreptului lor de a participa la activitățile recreative, culturale, artistice și sportive ale comunității, sesizând autoritățile publice locale cu privire la serviciile necesare în acest scop (locuri de joacă, cluburi sportive, cluburi ale copiilor, cinematografe, teatre, biblioteci etc.).

INCLUZIUNE Procesul de implementare a educaţiei incluzive este complex și implică participarea autorităţilor publice centrale și locale, a familiei, instituţiilor de educaţie, instituţiilor de cercetare, formare profesională iniţială și continuă, a serviciilor comunitare și societăţii civile.

Promovarea educaţiei incluzive drept prioritate educaţională în vederea evitării excluderii și/sau marginalizării copiilor și tinerilor.

Formarea unui mediu educaţional prietenos, accesibil, capabil să răspundă așteptărilor și cerinţelor speciale ale copiilor și tinerilor. Formarea unei culturi și a unei societăţi incluzive.

3 Interesul superior al copilului– asigurarea condiţiilor adecvate pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului, ţinînd cont de

particularităţile individuale ale personalităţii lui și de situaţia concretă în care acesta se află.


13

DREPTURILE COPILULUI LA PARTICIPARE – asigură faptul că vocea copilului se face auzită în deciziile care îl privesc personal și care privesc și comunitatea din care face parte.

Opiniile copiilor trebuie auzite și luate în considerare și aceștia trebuie să aibă posibilitatea de a se alătura altora și de a-și exprima liber opiniile.

RESPECT Cadru didactic. Copilul capabil de discernământ 4 are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește. Opinia copilului va fi luată în considerare și i se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate ale copilului.

Legislația națională prevede respectarea principiului respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţămînt.


Specialistul se va asigura că, în conformitate cu legea, copilul capabil de discernământ are posibilitatea de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare potrivit vârstei și gradului său de maturitate. Dreptul de a fi ascultat îi conferă copilului posibilitatea de a cere și de a primi orice informaţie adecvată, de a fi consultat, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum și asupra consecinţelor oricărei decizii care îl privește.

Angajat al poliției

Polițiștii trebuie să asigure copilului capabil de discernământ posibilitatea de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare, potrivit vârstei și gradului său de maturitate.

Lucrător medical.

Personalul medical trebuie să asigure copilului capabil de discernământ posibilitatea de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare potrivit vârstei și gradului său de maturitate.

Art. 12 și Art. 37 al Convenției ONU




Legea ocrotirii sănătăţii, nr. 411-XIII din 28.03.1995.



Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Instrucţiunii cu privire la mecanismul de cooperare intersectorială pentru prevenirea primară a riscurilor privind bunăstarea copilului, nr. 143 din 12.02.2018

DREPTURILE LA MOBILIZARE – se referă la modul în care se va realiza punerea în aplicare, monitorizarea și raportarea cu privire la CDC. Acestea angajează la maximum resursele disponibile care urmează să fie mobilizate în vederea realizării drepturilor tuturor copiilor. Ele descriu cadrul în care se vor elabora strategiile pentru mobilizarea tuturor nivelurilor comunităţii globale (internaţional, naţional, regional, local) privind promovarea CDC și protecţia drepturilor copiilor.

Drepturile legate de mobilizare se găsesc în articolele: 1, 2, 4, 5, 18, 26, 27, 41–54.

Aceste articole se referă la următoarele domenii: definiţia de lucru a copilului, respectul pentru părinţii și reprezentanţii legali ai copiilor, asistenţa socială și/sau asigurările sociale, reformă juridică adecvată, reformă administrativă corespunzătoare, mecanismele oficiale de aplicare a CDC, utilizarea la maximum a resurselor naţionale și internaţionale disponibile, raportarea periodică și monitorizarea continuă, dialogul cu Comitetul pentru Drepturile Copilului.

Prin urmare:

Guvernul va întreprinde măsurile ce se impun pentru elaborarea, monitorizarea și implementarea politicilor în domeniul protecției copilului.

Autorităţilor administraţiei publice locale vor întreprinde măsurile necesare pentru a asigura aplicarea politicilor în domeniul protecției copilului în procedurile de lucru interne.

Ministerele cu responsabilităţi în domeniu vor asigura, în limitele competenţelor atribuite, coordonarea activităţilor de implementare și monitorizare a acţiunilor de aplicare a Instrucţiunilor aprobate.

4 Discernământ – aptitudinea unei persoane de a înţelege natura și urmările faptelor pe care le săvârșește.

Angajat al poliției

Polițiștii trebuie să faciliteze realizarea dreptului copilului de a fi protejat împotriva exploatării și de a nu fi constrâns la o muncă ce comportă un risc potențial sau care este susceptibilă să îi compromită educația.

Atunci când sesizează astfel de cazuri în comunitatea lor, ei trebuie să anunțe și să colaboreze cu colectivul de pedagogi, în vederea reintegrării școlare a copilului.

Polițiștii trebuie să contribuie la protecția copiilor împotriva oricărei forme de exploatare și violență. Ei trebuie să contribuie la prevenirea utilizării sau implicării copiilor în activități sexuale, prostituție, pornografie sau alte practici sexuale ilegale.

Polițiștii trebuie să contribuie la protecția copilului împotriva răpirii sau a oricăror forme de traficare.

Polițiștii trebuie să acționeze atunci când văd un copil cerșind sau pierdut pe stradă.

Polițiștii trebuie să sprijine reprezentanții autorității tutelare, atunci când aceștia verifică sesizările privind cazuri de abuzuri și de neglijare a copilului.

Polițiștii trebuie să se asigure că în toate acțiunile lor cu privire la copii, interesul superior al copilului reprezintă o prioritate.

Polițiștii trebuie să fie conștienți de importanța contactului dintre copil și părinți în orice situație, cu excepția cazului în care acesta contravine interesului superior al copilului. Prin urmare, aceștia trebuie să faciliteze posibilitatea părinților și a copilului de a întreține relații personale și contacte directe, inclusiv în situația în care împotriva părinților sau a unuia dintre ei a fost luată măsura reținerii sau a arestării preventive și a fost înștiințată autoritatea tutelară în vederea luării unei măsuri de protecție.

Lucrător medical

Personalul medical trebuie să respecte dreptul copilului de a fi protejat împotriva violenței, neglijenței, abuzului și tratamentului necorespunzător, după cum urmează:

Dacă există suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a unui copil pe care îl tratează, personalul medical este obligat să sesizeze autoritatea tutelată.

Instituțiile medicale trebuie să verifice periodic tratamentul primit de copiii care au fost plasați pentru a primi îngrijire, protecție sau tratament, pentru a evita prelungirea nejustificată a spitalizării și pentru asigurarea reîntoarcerii copilului în familie sau stabilirea unei măsuri adecvate de protecție imediat ce starea sănătății copilului o permite.

Copiii nu trebuie spitalizați în aceleași secții cu adulții și trebuie protejați împotriva abuzului sau neglijării în timpul spitalizării.

Atunci când tratează sau interacționează cu copiii, personalul medical trebuie să acționeze în interesul superior al copilului.

Legea cu privire la activitatea Poliţiei și statutul poliţistului, nr. 320 din 27.12.2012

Codul Penal RM, nr. 985 din 18.04.2002

Codul de Procedură Penală RM nr. 122 din 14.03.2003


15

Mama a avut un frate geamăn, care a murit la vârsta de 21 ani într-un accident rutier. După părerea bunicii, ea nu și-a revenit după această pierdere. Băiatul poartă numele unchiului său. În mod constant, mama îi reproșează fiului că nu este la fel de bun ca și unchiul său și deseori îl agresează verbal. Ea comunică rar cu fiul său și nu manifestă interes pentru preocupările sale. Nu arată multă afecţiune pentru băiat, însă când are bani, îi cumpăra dulciuri, considerându-se o mamă bună.

Familia nu se alimentează bine, mama nu gătește nimic. Dimpotrivă, își încurajează feciorul să fure produse ali-mentare din magazin, fapt pe care copilul refuză să-l facă. El preferă să lucreze în zile de odihnă într-o cantină la spălatul vaselor. Ca recompensă, băiatul primește produse alimentare în fiecare zi. Bunica lucrează în aceeași cantină și face o muncă similară.

În fiecare vară, timp de 5 săptămâni, băiatul stă la rude (mătușa și unchiul), care au o fermă într-un sat la o dis-tanță de 180 km de la Chișinău. La întoarcerea acasă, rudele îi dau produse alimentare. Rudele sunt foarte preo-cupate de situaţia băiatului și au apelat la Primărie și la școală, exprimându-și dorința ca copilul să rămână la ei. Băiatul, însă, nu vrea s-o părăsească pe bunică și să renunțe la școala sa.

Fișa resursă E

Studiu de caz

Familia Moraru este constituită din 3 membri: bunica (63 ani), mama (32 ani) și fiul (9 ani). Ei locuiesc împreună într-un apartament cu o odaie din suburbia municipiului Chișinău, venitul familiei fiind mic.

Bunica este pensionară și venitul ei este mic, fiind constituit din pensia pentru limită de vârstă (800 lei) și venituri din munci prestate ocazional. Starea sănătății este satisfăcătoare, nu se află la evidența medicului cu patologii grave.

Mama nu este încadrată în câmpul muncii și nu se află la evidență la ATOFM în calitate de șomer, respectiv nu are niciun venit. Ea consumă alcool în exces, dar susţine că își ţine sub control dependența alcoolică și nu are nevoie de ajutor. Nu se află la evidența medicului. Este mamă solitară, cu tatăl copilului nu menține niciun contact de la vârsta de 5 ani a copiluli. Din spusele mamei, tatăl lui Dumitru este miner în Ucraina.

Copilul a fost născut prematur și în primii ani de viață a fost internat de mai multe ori în spital. El are mai multe probleme grave de sănătate, este astmatic și deseori are crize respiratorii. Pentru a asigura tratamentul nepotu-lui, bunica împrumută bani de la prieteni/vecini pentru a plăti medicamentele necesare și, în rezultat, acumulează datorii. Medicii au menționat că copilul este slab și anemic, motiv pentru care are capacitate de activitate redu-să, de multe ori adoarme în timpul orelor de clasă. Copilul știe de existența tatălui, deși nu l-a văzut niciodată și spune că atunci când va crește, va merge la el în Ucraina.

Apartamentul în care locuiește familia este foarte mic, dar curat. Cea mai mare parte a mobilei și a lucrurilor din apartament au fost vândute de către mama pentru procurarea băuturilor alcoolice. Bunica încearcă să menţi-nă apartamentul în ordine, dar mama de fiecare dată lasă dezordine în apartament când caută banii sau lucruri pentru vânzare, ca să poată să-și cumpere băuturi alcoolice. Câteodată face cunoștinţă cu bărbaţi în baruri și le propune servicii sexuale pentru bani. Daca bărbatul refuza să plătească, ea devine violentă și în aceste cazuri intervine poliția, însă, oricum, acest fapt nu schimbă situaţia în familie. Dumitru i-a povestit profesoarei sale că, pe parcursul ultimilor 6 luni, mama sa a încercat deja de două să-l prostitueze în apartamentul lor. Bunica a in-tervenit și în consecinţă a fost agresată fizic: s-a ales cu coaste rupte și cu un ochi vătămat. Mulţi dintre vecinii blocului de locuit s-au plâns din cauza zgomotului și a tulburărilor, dar situaţia persistă.

Profesoara de la școală spune că copilul este deștept, învaţă cu plăcere și are capacităţi creative. Recent a fost al 3-lea în clasă după rezultatele testului scris (din cei 35 de elevi). Copilul își face temele pentru acasă, dar nu frecventează școala regulat. Colegii îl tachinează, deoarece, chiar dacă se îmbracă curat, poarta haine prea mici pentru vârsta lui.

Băiatul are din când în când un comportament provocator și atunci comunicarea cu colegii devine dificilă. Partea bună este că el are abilităţi sportive și profesorii vor ca el să frecventeze gimnaziul sportiv local.

Profesoara îl descrie ca pe un copil singuratic, care își exprimă cu greu emoțiile. Atunci când nu reușește să-și exprime sentimentele, este furios și opune rezistenţă oricărei forme de solicitare. Nu-și demonstrează, însă, agresivitatea des și este, de fapt, un copil liniștit, care face diferenţa între bine și rău. De regulă, copilul manifes-tă mai mult un comportament agresiv după zile de odihnă. El comunică mai ușor cu adulţii decât cu colegii săi.

Există o relaţie strânsă între el și bunică. Când mama nu se află în apropiere, ambii ascultă împreună programe la radio sau pregătesc ceva gustos. Bunica vorbește deschis cu copilul despre situaţia lor și se întristează de starea lucrurilor, dar spune că fiica sa este o mamă bună, doar că are nevoie de ajutor. Bunica încurajează bă-iatul în tot ce face și participă la activitățile de la școală, la ședințele pentru părinți. Ei petrec ore întregi privind fotografiile vechi și copilul este foarte mândru de faptul că bunicul a fost un militar important în armata sovietică, decorat cu numeroase medalii. Dorinţa lui este să devină și el militar. Este foarte curios să afle cum au trăit buni-cii în perioada sovietică. Ambii discută mult despre viitor.


17

Fișă resursăPOLITICA TDH DE PROTECȚIE A COPILULUI

Ce este?

Definiția conceptului de „protecție a copilului” Protecţia copilului se referă la responsabilitatea organizaţiei de a se asigura că personalul, operaţiunile și pro-gramele acesteia nu fac rău copiilor. Cu alte cuvinte, nu expun copiii riscului de vătămare sau de violenţă și că orice caz identificat de organizaţie ce periclitează siguranţa copiilor în cadrul comunităţilor din care fac parte este raportat autorităţilor locale competente. Acest fapt înseamnă că organizația nu expune copiii riscului de vă-tămare sau de violență și că orice caz identificat ce periclitează siguranța copiilor în cadrul comunităților unde activează organizația, este raportat autorităților locale competente.345

Scopul politicii de protecție a copilului

Scopul politicii și a procedurilor sale aferente este de a reglementa modul de derulare a activității organizației, astfel încât copiii cu care intrăm în contact (direct sau indirect) să fie protejați și să fie luate cele mai potrivite măsuri în direcția aceasta, iar măsurile întreprinse de noi pentru implementarea programelor sau activităților la nivel instituțional să nu aducă niciun prejudiciu situației copiilor.

Politica de protecție a copilului se bazează pe o serie de principii:

1. Toți copiii au dreptul egal la protecție, să le fie promovate bunăstarea și dreptul lor la participare.

2. Toate acțiunile ce țin de protecția copilului vor fi întreprinse în interesul superior al copilului.

3. Asigurarea protecției este responsabilitatea fiecăruia. Respectarea politicii este obligatorie pentru toți cei care lucrează pentru sau în numele Terre des hommes, incluzând personalul angajat, voluntarii sau partenerii. Deși se va oferi instruire, consiliere și asistență, fiecare trebuie să se implice activ în îndeplinirea responsabili-tăților ce țin de protecția copiilor.

5. Vor fi preluate și analizate conștiincios toate sesizările îngrijorătoare ce țin de securitatea și protecția unui copil. Acolo unde va fi cazul, se vor lua măsurile necesare pentru a proteja copilul și a-l sancționa pe pretinsul făptaș. Acestea ar putea include referiri la organele de drept și de protecţie a copilului. Referitor la posibilele plângeri în adresa personalului, voluntarilor și a partenerilor, măsurile ar putea include suspendarea sau rezilie-rea angajamentului sau oricărui alt tip de colaborare.

6. Nicio organizație nu poate să ofere protecție copiilor lucrând în izolare, din acest motiv vom colabora cu alte organizații, instituții (cum ar fi departamente și ministere cu mandatul de a proteja copiii) și grupuri, după ne-cesitate și caz.

7. Noi respectăm confidențialitatea și nu divulgăm datele personale ale celor implicați în activități ce țin de pro-tecția copilului, inclusiv numele celor care raportează un caz, excepție fiind situațiile când e necesar să se trans-mită informații pentru a asigura protecția copilului (de exemplu, dacă copilul are nevoie de serviciile unui speci-alist sau dacă s-a comis o infracțiune).

8. Noi contribuim la sporirea gradului de conștientizare și sensibilizare a alte persoane cu privire la importanța protecției copiilor, apelând la politica și procedurile sale aferente pentru a sublinia angajamentul nostru și pentru

5 Coaliția Keeping Children Safe – www.keepingchildrensafe.org.uk

1.2. MODULUL Politica Tdh de protecție a copiluluiSCOPUL

Informarea profesioniștilor cu privire la politica Terre des hommes de protecție a copilului.

OBIECTIVE

«« familiarizarea participanților cu politica Tdh de protecție a copilului;«« familiarizarea participanților cu privire la Codul de Conduită în protecția copilului și semnarea lui.

DURATA

35 minute

MATERIALE NECESARE

«« foi flipchart, cariocă, markere«« fișe resurse«« laptop, proiector«« Codul de conduită imprimat

PAȘI

«« Activitate de grup. Brainstorming (20 min.)

Cerem opinia participanților în privința noțiunii de „protecția copilului”. Ce presupune această noțiune? Notăm răspunsurile pe flipchart.

Cum practicăm protecția copilului? Ce fel de metode folosim? Când este nevoie copilul să fie protejat? Unde este nevoie de protecția copilului? Cine se ocupă cu protecția copilului?

(Fișa resursă.)

«« Lucru în perechi. Codul de conduită (15 min.)

Folosiți o metodă creativă pentru a împărți participanții în perechi.

Întrebați participanții dacă există un Cod de etică în domeniul în care activează și ce prevede acest cod? Propuneți să se discute, în perechi – sau, în dependență de dinamică, continuați discuția în grupul mare – asemănările și deosebirile unui Cod de etică (deontologic) și a unui cod de conduită (5 minute). Colectați răspunsurile.

Repartizați fiecărui participant câte o copie a Codului de conduit și propuneți să-l citească individual (3 minute). Discutați în grup eventualele întrebări. Rugați participanții să semneze codul de conduită. Colectați varianta sem-nată și oferiți participanților copia lor.


19

http://www.keepingchildrensafe.org.uk

1.3. MODULUL Drepturile copilului. Abordare bazată pe drepturi SCOPUL

Informarea participanților despre drepturile copilului și abordarea bazată pe drepturi în lucrul cu copiii.

OBIECTIVE

«« cunoașterea drepturilor copiilor;«« cunoașterea abordării bazate pe drepturi.

DURATA

1,5 oră

MATERIALE NECESARE

«« foi flipchart, markere; «« laptop, proiector;«« fișa resursă A-C.

PAȘI

1. Discuție despre drepturi (10 min.)

Întrebați participanții: Ce este un drept? Ce drepturi există? Care sunt diferențele dintre drepturile copilului și ale adultului? Cine asigură/cum sunt asigurate drepturile copilului?

La finalul activității, faceți o generalizare a informației și prezentați informații suplimentare (fișa resursă A).

2. Activitate de grup: scala imaginară (10 min.)

Trasați pe podea o linie, la un capăt al liniei scrieți 0, la celălalt capăt - 100. Împărțiți linia în 4 și marcați puncte-le - 25, 50, 75 și 100. Rostiți enunțurile care exprimă situații ce reflectă cum sunt respectate drepturile copiilor în instituția pe care o reprezintă participanții. Pentru fiecare enunț rostit, participanții trebuie să se poziționeze pe linie în dreptul cifrei care reprezintă cât de mult este de acord sau nu cu situația enunțată.

Enunțuri:

«« Toți copiii își exprimă liber opinia cu privire la problemele care îi privesc.«« Toți copiii au posibilitatea să-și expună nemulțumirea, părerea, indignarea în raport cu problemele care îi privesc.«« Toți copiii se simt în siguranță: în clasă, în hol, în curte, la WC etc.«« Toți copiii se simt protejați de orice formă de violență la școală.«« Toți copiii sunt acceptați așa cum sunt (indiferent de etnie, nevoi speciale, religie, alegeri de stil, de. ex, băiat cu cercel în ureche, păr vopsit etc.).«« Timpul liber al copiilor este respectat.«« Toți copiii se adresează cu respect unul față de altul.«« Copiii au acces la jocuri în cadrul școlii.

a explica valorile după care ne ghidăm. Vom împărtăși practicile noastre cu ceilalți și vom fi deschiși la recoman-dări privind aplicarea și relevanța acestora.

9. Noi lucrăm în cadrul legal al legislației și politicilor naționale și internaționale privind protecția copilului.

10. Nu există un model tip de protecție a copilului și de promovare a drepturilor acestuia. Soluțiile ce țin de pro-tecția copilului trebuie să reflecte cultura și mediul în care se desfășoară activitățile. Cu toate acestea, specificul cultural nu va servi niciodată drept pretext pentru violență. Deși delegațiile naționale pot propune amendamente și modificări la procedurile existente, acestea trebuie să corespundă cerințelor stabilite de prezenta politică. Nu se va accepta oferirea unui nivel mai scăzut de protecție.

Întrebări pentru a facilita discuția

Ce este?

Definiția conceptului ”protecția copilului”.

Scopul politicii de protecție a copilului.

Principiile politicii de protecție a copilului.

Cum?

Curiozitatea profesională – abilitate utilă și necesară. Înainte de a vă face anumite concluzii sau de a întreprinde acțiuni, aflați cât mai multă informație.

Cei cinci pași:

1. Recunoaștem cazul de abuz.

2. Răspundem – intervenim pe loc în cazul în care este nevoie de acțiuni prompte (de ex. oprim abuzatorul, chemăm poliția, medicul), informăm persoanele/organele competente (managerul instituției, poliția, etc.).

3. Înregistrăm – în scris, în formă liberă, datele necesare, comunitatea, data, locul, participanții, vârsta și situația copilului, împrejurările, evenimentul în sine, etc.

4. Raportăm – transmitem informația persoanei de contact pentru protecția copilului din cadrul Tdh.

5. Revenim – peste un timp rezonabil ne interesăm de soarta copilului, a abuzatorului, măsurile întreprinse în instituție.

Când?

Unde?

În ce situații intervenim când suntem martori ai unei situații de abuz, de neglijare a copilului. La serviciu. În magazin. Pe stradă. La vecini. Lucrătorii din domeniile care are tangență cu protecția copilului trebuie să reprezinte un model prin acțiunile sale.

Cine?Fiecare („Eu”) are responsabilitatea de a se folosi de „curiozitatea profesională” și de a interveni, la necesitate, în cazul unui abuz asupra copilului, a neglijării sau exploatării copilului.


21

Fișe resursă DREPTURILE COPILULUI. ABORDARE BAZATĂ PE DREPTURI

Fișa resursă A

Drepturile copilului

Ce este un drept?

Totalitatea regulilor, normelor identificate și recunoscute de stat pentru a reglementa relațiile sociale, a căror respectare este obligatorie și garantată de stat (legi).

Astfel:

«« Drepturile copilului sunt drepturile tuturor persoanelor din momentul nașterii și până la vârsta de 18 ani. «« Drepturile copilului nu sunt diferite de cele ale adultului. Fiecare copil are aceleași drepturi ca și orice altă persoană.«« Drepturile copilului recunosc vulnerabilitățile lui, determinate de vârsta fragedă și lipsa de maturitate a acestora. Copiii deseori întâmpină dificultăți în accesarea propriilor drepturi.«« Drepturile copilului impun o atenție deosebită nevoilor de protecție și îngrijire specială ale copiilor. «« Drepturile copilului asigură tratarea copiilor cu demnitate și respect, protecție împotriva oricărei forme de discriminare, să le fie satisfăcute nevoile primare (siguranță, îngrijire, educație, sănătate, realizare).«« Drepturile copilului pot fi privite mai mult ca „principii” care oferă un cadru comportamental și influențează modul în care specialiștii își realizează responsabilitățile. «« Drepturile copilului sunt stabilite în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și sunt aplicate tuturor copiilor. Convenția este unul dintre cele mai ratificate acte internaționale, la care au aderat 193 state ale lumii.

Principii generale ale Convenției:

«« Non-discriminare (art.2) - copiii au acces la aceleași drepturi, oportunități și privilegii indiferent de rasă, cu-loare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau originea so-cială, de situația materială, incapacitatea fizică, de statutul la naștere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinților sau al reprezentanților legali ai acestuia.

Exemplu: o fată nu trebuie exclusă de la un curs de tâmplărie doar pentru că este fată sau niciun copil cu nevoi speciale nu trebuie exclus din activitățile sportive. Uneori, nevoile sau abilitățile copilului pot impune un trata-ment diferit astfel încât acesta să poată beneficia de pe urma acelorași oportunități ca și alți copii. În astfel de cazuri, nediscriminare înseamnă că aceste diferențe trebuie luate în considerare, deseori printr-o altă modalitate de a oferi sprijin copilului. Copiilor cu nevoi speciale s-ar putea să le fie necesar sprijin fizic sau asistență în a citi sau a înțelege tema; copiii refugiați sau migranți pot avea nevoie de ajutor în învățarea limbii; copiii cu convingeri religioase sau convingeri culturale diferite pot avea nevoie de măsuri speciale de protecție prin care accesul la drepturile minime de bază să fie sprijinit.

În general, atunci când circumstanțele copiilor sunt similare, tratamentul trebuie să fie similar, iar când circum-stanțele sunt diferite, tratamentul trebuie să fie diferit. Evitați să emiteți judecăți de valoare cu privire la ce poate sau nu poate să facă un copil bazându-vă pe caracteristicile pe care le considerați relevante. Adoptați o abor-dare individualizată a fiecărui caz în parte, pentru a preveni izolarea copilului din cauza circumstanțelor sale particulare. Izolarea bazată pe discriminare și stigmatizare va împiedica accesul acestuia la drepturi, alături de ceilalți copii.

«« Interesul superior al copilului (art. 3) - în toate acțiunile care privesc copiii interesele copilului prevalează. Copiilor le sunt asigurate protecția și îngrijirea necesară pentru bunăstarea sale. În toate deciziile care îi

3. Activitate de grup. Asigurarea drepturile copilului în școală (40 min.)

Împărțiți participanții în 5 grupuri și oferiți-le foi flipchart și markere.

Instrucțiune:

Care sunt acțiunile realizate sau care pot fi realizate în cadrul instituției pe care o reprezentați, pentru a asigura:

Grupul I: egalitatea de genGrupul II: nediscriminareaGrupul III: diversitateaGrupul IV: incluziuneaGrupul V: toleranța

Model de lucru:

Grupuri țintă

(de enumerat) Activități/servicii Responsabili

Populație țintă (cei care cauzează probleme)

Beneficiari finali (cei care suportă efectele

negative ale problemei)

Grupurile au la dispoziție 20 min. pentru discuții, apoi vor desemna o persoană care să prezinte rezultatele lucru-lui în grup.

Discuții:

După prezentarea rezultatelor, identificați, cu ajutorul participanților, caracteristicile abordării bazate pe drept și avantajele acesteia atât pentru profesioniști, cât și pentru copii. La sfârșit, faceți o generalizare a activității și oferiți participanților informații referitor la abordarea bazată pe drepturi (fișa resursă B).

4. Studiu de caz (30 min.)

Prezentați un studiu de caz al unui copil de etnie romă care a fost maltratat de către colegii de școală, apoi for-mați 4 grupuri și le oferiți câte o foaie flipchart, markere (fișa resursă C).

Instrucțiune:

Rugați participanții să analizeze studiul de caz și să identifice următoarele:

Grupul I – II: acțiuni pentru a preveni astfel de situații.

Grupul III - IV: acțiuni de intervenție în astfel de situații.

Timp disponibil: 15 min.

Discuție

Prezentarea rezultatelor.


23

perspectiva adultului, trebuie să existe convingerea că opiniile copilului contează cu adevărat, că acestea pot duce la un rezultat mai bun pentru toată lumea. Comunicarea între adult și copil trebuie să fie efectivă, onestă și constructivă. Stabilirea unei relații bazată pe încredere este esențială.

Notă: Cu cât sunt implicați mai mult copiii și cu cât li se acordă mai multă încredere, cu atât vor fi mai mari re-compensele pentru toți cei implicați în proces.

Republica Moldova a ratificat Convenția în 1993. În acest context, Guvernul:

«« Este responsabil prin legea internațională să asigure respectarea drepturilor copilului. «« S-a angajat să adopte toate măsurile necesare pentru a atinge standardele stabilite în Convenție, inclusiv prin adoptarea legislației, modificarea politicilor și practicilor existente.«« Se obligă să aloce resursele necesare pentru implementarea prevederilor Convenției. Când un stat ratifică Convenția, acesta își asumă o răspundere în fața propriului popor și a comunității internaționale și devine principalul responsabil de asigurare a drepturilor copiilor.

Drepturile copilului pot fi grupate în 5 categorii:

Categorie Descriere Articole (Convenție)

Dreptul copiilor la supraviețuire

Asigură nevoile de baze ale copiilor:

asigurarea unor alimente hrănitoare, asigurarea dragostei și grijii din partea familiei și a societății, asigurarea serviciilor de sănătate, asigurarea unor deprinderi de viață adecvate, asigurarea educației, asigurarea unui adăpost și a protecției alternative, rolul opiniei publice în garantarea supraviețuirii și/sau promovarea vieții.

6, 24, 7, 9, 19, 20, 21, 23, 26, 27, 30, 32, 33, 34, 35, și 38

Dreptul copiilor la dezvoltare

Asigură drepturile esențiale la o dezvoltare sănătoasă a copilului:

accesul la informații adecvate, educația, libertatea de gândire, conștiință și religie, dezvoltarea personalității – pe plan social și psihologic, identitatea – cetățenia și numele, sănătatea și dezvoltarea fizică, dreptul la exprimarea liberă a opiniilor, familia.

3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 18, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 31

Dreptul copiilor la protecție Asigură protecția copilului împotriva practicilor periculoase, violențelor, exploatării, războiului sau oricărui alt lucru care ar putea să îl pună în pericol:

nediscriminarea, numele și cetățenia, copiii cu dizabilităţi, copiii autohtoni, reunificarea familiei, transferul ilegal și nereturnarea, intimitatea, protecţia împotriva abuzului și neglijării, protecţia copiilor privaţi de mediul familial, adopţia, verificarea periodică a plasamentului, exploatarea copilului prin muncă, abuzul de droguri, exploatarea sexuală, vânzarea, traficul și răpirea, alte forme de exploatare, tortura și privarea de libertate, serviciile de recuperare, justiţia juvenilă, copiii refugiaţi, conflictele armate.

2, 3, 6, 7, 8, 10, 11, 16, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 30, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40

Dreptul copiilor la participare

Asigură faptul că vocea copilului se face auzită în deciziile care îl privesc pe el personal, precum și comunitatea din care face parte:

opiniile copilului, libertatea de exprimare, libertatea de asociere, accesul la informații corespunzătoare, accesul la informații despre Convenție.

Opiniile copiilor trebuie auzite și luate în considerare și aceștia trebuie să aibă posibilitatea de a se alătura altora și de a-și exprima liber opiniile.

12, 13, 14, 15, 17, 24, 28, 29, 31, 42

Dreptul copiilor la mobilizare

Asigură aplicare, monitorizare și raportare cu privire la Convenție. Acestea angajează la maximum resursele disponibile care urmează să fie mobilizate în vederea realizării drepturilor tuturor copiilor:

definiţia de lucru a copilului, respectul pentru părinţii și reprezentanţii legali ai copiilor, asistenţa socială și/sau asigurările sociale, reformă juridică adecvată, reformă administrativă corespunzătoare, mecanismele oficiale de aplicare a Convenției, utilizarea la maximum a resurselor naţionale și internaţionale disponibile, raportarea periodică și monitorizarea continuă, dialogul cu Comitetul pentru Drepturile Copilului.

1, 2, 4, 5, 18, 26, 27, 41-54

privesc pe copii, interesul superior al acestora trebuie să fie considerat cel mai important. Specialiștii care lucrează cu copiii sunt responsabili să acționeze în cel mai bun mod pentru protecția, dezvoltarea și bunăs-tarea acestora.

!!! Opiniile copilului despre cum este „cel mai bine“ sunt importante, el are nevoie să simtă că a fost ascultat și că opiniile sale au fost luate în serios.

!!! Evaluarea interesului superior al copilului poate fi realizat numai dacă se iau în considerare opiniile acestuia.

!!! Dacă opinia copilului nu este împărtășită de către adult, adultul trebuie să-și susțină poziția cu argumente și să fie sigur că copilul a înțeles că acțiunile pot fi altele.

«« Viața, supraviețuire și dezvoltare (art.6) - copiii au dreptul la viață și dreptul de a se dezvolta fizic și psihic, în egală măsură. Copiii trebuie protejați împotriva amenințărilor și pericolelor externe, cum ar fi violențe, abu-zuri, privare severă și îmbolnăvire, fiindu-le pus la dispoziție tot ce este necesar pentru o dezvoltare sănătoa-să și bunăstarea lor generală.

Niciun copil nu trebuie privat de un serviciu de care ceilalți copii beneficiază din cauza unor caracteristici care nu prezintă relevanță pentru decizia în cauză. Exemplu: un copil s-a comportat necorespunzător și nu i s-a dat mâncare o zi întreagă - dreptul său la hrană nu a fost respectat.

Opinie (art. 12) - copilului capabil de discernământ îi este garantat dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului sunt luate în considerare ținând cont de vârsta sa și de gradul său de maturitate.

Principiul participării este cheia pentru a înțelege mai bine drepturile copiilor. Participarea copilului referitor la luarea deciziilor care îl privesc este un principiu director al Convenției. Copiii au aceleași drepturi ca și adulții și trebuie întotdeauna consultați și ascultați, iar opiniile lor trebuie luate în considerare.

Participarea trebuie să fie autentică:

«« Implicarea „simbolică“ a copiilor este o intervenție ușoară: se solicită opinia pentru a o putea ignora apoi.«« Implicarea „reală” a copiilor este o intervenție mai dificilă, fiind necesară implicarea ambelor părți (adulți și copii), care trebuie să creadă unii în ceilalți și în proces.

Procesul implicării:

1. Informarea copiilor - oferirea informațiilor de care au nevoie pentru a lua parte la procesul decizional. Este necesar ca informațiile să fie accesibile tuturor copiilor: limbajul nu trebuie să fie exagerat de complicat și trebuie să fie luate în considerare nevoile fiecărui copil în parte.

2. Discuție - copiii au nevoie de timp și de spațiu pentru a reflecta și a discuta problemele. În cazul copiilor mai mici sau a celor care au o capacitate mai redusă de a participa și discuta, trebuie să le fie asigurată facilitarea.

3. Ascultare - adulții și copiii - trebuie să aibă, în egală măsură, capacitatea de a asculta! Copiii trebuie ajutați să se asculte unul pe celălalt, iar adulții trebuie să se asigure că aud toate ideile copiilor, fiind contribuția lor la proces.

4. Analiza - decizia finală luată de un adult, care trebuie să țină cont de ideile și preferințele copiilor. Faptul că ideile provin de la copii este important și poate uneori să aibă o pondere mai mare, fie că adulții sunt de acord sau nu cu opinia lor.

5. Feedback - copiii trebuie informați despre modul în care ideile și dorințele lor au fost luate în considerare, iar atunci când acestea nu au fost reținute, să fie informați despre motivul respingerii.

Toate aceste acțiuni necesită timp și răbdare. Din perspectiva copilului, acesta va dori să vadă că opinia lui este luată în considerare și că adulții au dorință să găsească o soluție care să fie construită în jurul acestei opinii. Din


25

De exemplu:«« oferă mai multe realizări, datorită relațiilor bazate pe încredere și respect reciproc; oferă satisfacții pentru ambele părți datorită reușitelor; «« reduce nivelul de stres, ceea ce facilitează identificarea problemelor și o mai mare „responsabilitate“ asupra deciziilor din partea celor care trebuie să le aplice, deci, șanse mai mari de realizare;«« oferă o perspectivă mai mare datorită împuternicirii copiilor: această abordare permite familiarizarea lor cu provocările cu care se vor întâlni mai târziu în viaţă și îi „abilitează“ cu strategii pe care le pot aplica pentru a depăși aceste provocări.

Munca realizată are o valoare enormă și o importanță deosebită, atât pentru copii, cât și pentru mediul social. Deseori, însă, societatea nu reușește să recunoască dificultățile care pot rezulta din responsabilitatea pusă pe umerii profesioniștilor și a stresului cauzat de munca desfășurată:

«« adesea, provocările sunt intrinseci comportamentului copiilor cu care lucrați;«« de multe ori, este necesar să fie luate decizii dificile, mai ales atunci când nevoile sau drepturile copiilor sunt diferite;«« este necesar să fie respectat un set de reguli, politici și legi.

Totodată, găsirea unui echilibru între sarcinile administrative, lucrul direct cu copiii și sprijinul profesional de care este nevoie, de cele mai multe ori poate fi un demers destul de dificil.

Drepturile copiilor nu înseamnă muncă în plus: ele oferă un mod diferit de raportare la munca care se realizea-ză în domeniul protecției copilului.8

Beneficiile pentru profesioniști Beneficiile pentru copii

O mai bună înțelegere a copiilor. Respectarea drepturilor primare.

Strategii în practică, noi abordări. Sentimentul de apreciere.

Limite clar trasate, un proces decizional mai bun. Sentimentul de responsabilitate pentru propriile vieți; abilități de a lua decizii mai bune și în cunoștință de cauză.

Relații de mai bună calitate, un plus de încredere. Relații de mai bună calitate, un plus de încredere.

Rezultate mai bune pentru profesionist și pentru copil. Rezultate mai bune în timpul în care se află în instituție și după ulterior.

Abordarea bazată pe drepturile copilului utilizată în politicile educaționale:

Dreptul la educație nu este numai garantarea accesului universal la educație, ci și educația din perspectiva drepturilor copilului (omului) este baza unei abordări globale, ceea ce înseamnă: «« accesul la educație;«« calitatea învățământului (bazat pe valori și principii ale drepturilor copilului);«« calitatea mediului propriu-zis în care educația se desfășoară.

Prin dreptul la educație se urmărește să se asigure tuturor copiilor o educație de calitate, care respectă și promovează drepturile acestora la respectul de sine și la dezvoltarea personală9. Primul pas necesar pentru a îmbunătăți rezultatele educației constă în construirea unor sisteme de învățământ integratoare, participative și responsabile, care să reflecte în mod direct așteptărilor părților interesate: părinţi și elevi, profesori și autorităţi publice.

Un bun program educativ trebuie să recunoască părinții și elevii ca fiind actorii principali ai educației, nu doar beneficiarii pasivi ai serviciilor furnizate. De aceea, în contextul unei educații bazate pe drepturile copilului/omu-lui, participarea tuturor actorilor comunităţii educaţionale, a copiilor și părinţilor, în mod special, la planificarea, executarea, monitorizarea și evaluarea sistemelor de învăţământ, constituie un drept fundamental, un proces necesar și un rezultat.

8 „Protejarea drepturilor copiilor”, ghid pentru profesioniști care lucrează cu copii în îngrijire alternativă, SOS Satelor Copiilor Internațional9 UNICEF / UNESCO, Une approche de l’éducation pour tous basée sur les droits de l’homme, 2008

Fișa resursă B

Abordare bazată pe drepturile copiilor

Abordarea bazată pe drepturile copiilor - urmărește conștientizarea obligațiilor de către instituții privind garan-tarea, respectarea, protejarea și promovarea drepturilor copilului. La fel, formarea persoanelor și sprijinirea lor pentru înțelegerea drepturilor și cum pot fi utilizate.

Abordare bazată pe drepturi:

«« Îndeamnă și îi împuternicește pe titularii acestor drepturi să le ceară.«« Copiii nu sunt văzuți ca un obiect al binefacerii, ci ca persoane care își cer drepturile legale.«« O abordare bazată pe necesități creează o viziune care ține de soluționarea unor probleme specifice care necesită o atenție imediată și rapidă. În același timp, ea se axează asupra specificului și transformă copilul într-un subiect pasiv6.

Diferența dintre abordarea bazată pe necesități și abordarea bazată pe drepturi7:

Abordarea pe bazată pe necesități Abordarea bazată pe drepturi

Acționează în direcția obiectivelor

de rezultat.

Acționează în direcția obiectivelor de

rezultat și proces.

Accentuează satisfacerea necesităților. Accentuează realizarea drepturilor.

Recunoaște nevoile ca revendicări

întemeiate.

Recunoaște că drepturile

presupun întotdeauna obligații ale Statului.

Satisface nevoile fără a împuternici. Recunoaște că drepturile pot fi

realizate doar prin împuternicire.

Acceptă caritatea ca motivație

determinantă pentru satisfacerea necesităților.

Afirmă că caritatea este o motivație

insuficientă pentru satisfacerea necesităților.

Se axează pe manifestările problemelor

și cauzele imediate ale problemelor.

Se axează pe cauzele structurale ale

problemelor, precum și pe manifestările și

cauzele imediate ale problemelor.

Cuprinde proiecte sectoriale înguste. Cuprinde proiecte și programe intersectoriale,

holistice.

Se axează pe context social, cu puțin accent pe politică. Se axează pe context social, economic,

cultural, civil și politic și este orientată spre

politici.

Exemplu: „Dreptul la vaccinare a fost realizat pentru 80% din toți copiii“.

Exemplu: „Dreptul la vaccinare le-a fost

refuzat la 20% din toți copiii“.

Avantajele abordării bazate pe drepturi:

Acceptarea abordării bazată pe drepturile copilului, în lucrul cu copiii, îmbunătățește atât asigurarea îngrijirii, educațidei și dezvoltrea copilului, cât și activitatea profesioniștilor din diferite domenii cu atribuții în protecția copilului.

6 Roberto Liwski (membru al CRC): “Ghid la Comentariul General 7: Implementarea drepturilor copiilor de vârstă fragedă, Fundația Bernard van Leer7 Agenția Canadiană de Dezvoltare Internațională, Plan de Acțiuni 2001


27

au fost duse la Inspectoratul de Poliție Botanica, unde au depus o declarație. Pe cazul dat a fost pornit proces penal în baza art. 287 „Huliganism”. Persoanele urmează să fie supuse expertizei medico-legale. Reiterăm că Poliția nu favorizează pe nimeni și va investiga obiectiv cazul”, a spus ofițerul de presă al Direcției de Poliție a mun. Chișinău.

Și Direcția generală educație, tineret și sport s-a autosesizat în legătură cu acest caz. Șefa interimară a DGETS a declarat că instituția așteaptă rezultatele anchetei desfășurate de oamenii legii.

„Condamnăm agresiunea în instituțiile de învățământ. Optăm pentru studii de calitate și pentru siguranța fizică și emoțională în instituțiile de învățământ, indiferent de vârstă, gen, etnie, limbă”, a conchis aceasta.

Fișa resursă C

Studiu de caz

Cazul fetei de etnie romă care a fost bătută de o colegă: ce spun Poliția și directoarea Liceului.

O elevă de 13 ani, care își face studiile la Liceul, continuă să fie agresată fizic și verbal de către colegi. Cel puțin, asta susține președinta Platformei femeilor rome „Romni”, care a povestit, în cadrul unei conferințe de presă, despre conflictul în care a fost implicată tânăra de etnie romă. De cealaltă parte, directoarea Liceului spune că este vorba de un conflict interpersonal și că instituția pe care o conduce nu încurajează discriminarea pe crite-riu de etnie.

Potrivit președintei platformei, eleva de etnie romă a fost bătută de o colegă pe data de 22 decembrie. După inci-dent, tânăra a fost internată la Spitalul, având comoție cerebrală. Înaintea acestui caz însă, eleva ar fi fost brus-cată de colegi, împinsă în WC-ul băieților.

„Când a revenit din vacanța de iarnă, pe data de 9 ianuarie, fetița a văzut că nimeni nu vorbea cu ea. A doua zi, colega de bancă a încercat să discute cu ea. Ceilalți elevi au luat acea fetiță (de etnie găgăuză n. red.), au pus-o într-un ungher și i-au spus în felul următor: „Dacă tu vei continua să vorbești cu țiganca aceasta, atunci vei fi și tu bătută”. Fetița s-a dus la directoare și a povestit cele întâmplate”, mai spune președinta Platformei femeilor rome „Romni”.

La 16 ianuarie curent, mama fetei de etnie romă a mers la liceu pentru a discuta problema, însă discuția a dege-nerat într-o nouă confruntare, care s-a încheiat cu o bătaie. Administrația instituției a alertat poliția.

„Discursul de ură provoacă un pericol iminent care duce la violență, care vătămează atât fizic, cât și psihologic. Autoritățile așteaptă să treacă timpul și mediatizarea acestui caz să ia sfârșit. Din păcate, discriminarea ia am-ploare. Noi trebuie să fim acei care vom schimba acest sistem. Această discriminare trebuie oprită împreună cu actorii de stat, cu ONG-urile”, a menționat avocata Victorina Luca.

În acest context, Marin Alla, reprezentantul Coaliţiei „Vocea Romilor”, cere oamenilor legii să fie imparțiali. Coaliția susține că părinții din acea clasă și profesorii s-ar fi unit împotriva fetei de etnie romă, fapt pentru care solicită tuturor instituțiilor abilitate să contribuie la elucidarea cazului și să sancționeze persoanele vinovate.

De cealaltă parte, directoarea Liceului ne-a povestit că este vorba despre un conflict dintre două adolescente care luptă pentru autoafirmare:

„Pe data de 16 ianuarie, mama minorei de etnie romă a intrat în clasă, fără permisiunea administrației liceului, în timpul lecției și a încercat de sine stătător să facă dreptate fiicei sale. Am chemat un echipaj de poliție, pentru că situația scăpase de sub control. Cu regret, niciuna dintre fete nu vrea să cedeze și nici părinții nu doresc să se întâlnească și să discute pentru a soluționa problema. Fetele învață împreună din clasa I, însă conflictul s-a is-cat în acest an. Fetele fac parte din ansamblul muzical al clasei. Una dintre ele merge la lecții de vioară, cealaltă cântă la fluier. Ambele participă la toate evenimentele care se desfășoară în cadrul liceului. Am propus mamelor să o transferăm pe una dintre fete în clasa paralelă, însă nu au fost de acord”.

Directoarea a mai precizat că instituția nu promovează discriminarea persoanelor în bază de etnie. Mai mult de-cât atât, sora fetei de etnie romă, care este elevă în clasa a VI-a, nu s-ar fi ciocnit cu astfel de probleme. La fel, a adăugat că atât elevii, cât și părinții sunt îndemnați la toleranță, înțelegere și respect față de minorități.

Cazul a fost preluat de Inspectoratul de Poliție Botanica. Declarațiile directoarei au fost confirmate de către Poliție:

„În timpul lecției, mama fetei de etnie romă a intrat în sala de clasă, fără permisiune și a îmbrâncit-o pe fata cu care se certase fiica ei. A intervenit profesoara, a fost chemată și Poliția. Toate persoanele implicate în conflict


29

Facilitatorul va împărți grupul în trei echipe, le va pune la dispoziție câte o foaie flipchart și le va oferi spre analiză câte un termen – Gen, Sex, Roluri de gen: fiecare grup va trebui să definească, în 5 minute, cum înțelege acești termeni, după care un membru din echipă va prezenta rezultatul.

Amintiți-le participanților că nu există răspunsuri greșite.

La sfârșitul activității, moderatorul va citi definițiile adoptate la nivel internațional (fișa resursă C).

Exercițiu 2

Înainte de a începe exercițiul următor, explicați participanților că acesta este un exercițiu individual, de intros-pecție, care îi invită la o meditație asupra unor scenarii din viața lor. Cereți participanților să se așeze confortabil și împărțiți-le câte o foaie pentru notițe, pentru a răspunde la următoarele:

«« Gândiți-vă la succesele personale si profesionale pe care le-ați atins. Pe foaia de hârtie enumerați 5 realizări cu care vă mândriți. *(pentru facilitator - nu contează câte realizări vor fi enumerate de participanți, orice re-alizare enumerată contează)«« Acum priviți înapoi și enumerați 5 eșecuri personale sau profesionale, lucruri pe care v-ați fi dorit să nu se fi întâmplat.

Exercițiu 3

După ce participanții au terminat de scris, divizați grupul în patru prin transmiterea unui pachet de cărți de joc. Odată ce membrii activității s-au divizat în patru grupuri, în funcție de simbolul de pe cărțile de joc, le spuneți par-ticipanților că vom încerca să construim o lume alternativă, virtuală. Rugați participanți să-și imagineze că s-au născut pe o altă planetă, o lume care este foarte aproape ca condiții de Terra, unica diferență fiind:

«« Grupul cu simbolul de cupă (roșu, inimă, inimă roșie): în viața așternativă sexul dvs. va fi diferit – dacă sunteți bărbat, veți fi femeie și vice-versa, dacă sunteți femeie, veții fi bărbat, fără alte diferențe față de viața reală. «« Grupul cu simbolul de caro (romb, „tobă”, „dobă”): veți fi de altă rasă – dacă sunteți de rasă caucaziană (albă), în lumea alternativă totul va rămâne la fel, doar că veți fi de culoare. «« Grupul cu simbolul de pică (verde, negru, frunză, inimă neagră): în viața alternativă veți fi provocat fizic – veți fi utilizator de scaun cu rotile din fragedă copilărie. «« Grupul cu simbolul de treflă („ghindă”, cruce): totul va fi la fel, dar veți suferi de un viciu – alcoolismul.

Oferiți-le participanților câteva minute să își imagineze cât de diferită ar fi viața lor în situațiile oferite și să ana-lizeze cum ar influența aceste schimbări lista de succese și eșecuri scrisă anterior. Ce ar fi diferit? Cum ar fi?

Debrifare:

«« După această schimbare unică credeți că viața dvs ar fi mai ușoară sau mai dificilă? Ce schimbări s-ar pro-duce în viața dvs. personală / profesională?«« Care a fost reacția dvs. când ați aflat că trebuie să vă schimbați sexul? «« Ce spune acest lucru despre oportunitățile și opțiunile disponibile femeilor și bărbaților? Pe ce se bazează aceste oportunități? (Abilități fizice, roluri sociale, stereotipuri etc.)

Reflectări

«« Unele dintre realizările noastre se datorează în mare parte oportunităților pe care le-am avut,«« pentru că ne-am născut de un anumit sex, rasă, cu anumite abilități fizice, etnie, cu pașaport.«« Unele dintre eșecurile/dezamăgirile noastre și oportunitățile pe care nu le-am avut/folosit sunt cauzate de sexul, rasa, abilitățile fizice, etnia etc. pe care le avem. «« Privilegiile există și pot influența viețile oamenilor în moduri profunde.

1.4. MODULUL Egalitatea de gen SCOPUL

Distingerea terminologiei si reflectarea asupra noțiunilor de Gen, Sex, Egalitate de Gen, reflectarea asupra rolu-lui societății privind formarea și dezvoltarea anumitor atitudini și comportamente bazate pe apartenența de gen.

OBIECTIVE

«« distingerea noțiunilor de sex, gen și egalitate de gen; «« identificarea barierelor de gen cu care se confruntă la nivel social și cultural atât femeile și bărbații, cât și băieții și fetele;«« analiza rolului societății în formarea și dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor bazate pe apartenența de gen.

DURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

«« Fișa resursă A și B, «« hârtie flipchart, markere, «« foi de carton de culoare albă, «« cărți de jucat.

NOTE DE PLANIFICARE

Mesajul principal al atelierului este că egalitatea de gen nu este o noțiune neclară, dar un termen care poate defini un întreg spectru de atitudi/comportamental cu care ne ciocnim de zi cu zi și este foarte importantă înțele-gerea acestui termen corect, fără a-i atribui sau a-l confunda cu stereotipurile existente.

PAȘI

1. Activitatea interactivă „Cutia cu asocieri” (Fișa resursă A).

Participanții vor fi integrați în cadrul unei reprize de brainstorming, pe durata căreia vor fi rugați să propună lu-cruri sau situații pe care le asociază cu termenii Gen, Egalitate de Gen.

Participanții vor primi fișa resursă A și vor fi rugați să completeze spațiul rezervat exercițiului, descriind printr-un singur cuvânt, o asociere, ce reprezintă pentru fiecare în parte o femeie, un bărbat, o fată și un băiat. Apoi, faci-litatorul va încerca să plaseze răspunsurile prezentate de participanți în două coloane, în concordanță cu sensul social și cel biologic al cuvintelor.

2. Desfășurarea discuțiilor asupra diferențelor de natură terminologică între noțiunile de sex, gen, egalitate de gen și rol de gen.

Exercițiu 1

Participanții vor reflecta și analiza ce impact au avut rolurile de gen asupra vieții lor personale și modul în care societatea reușește să impună un anumit mod de comportamente. De asemenea, participanții vor analiza modali-tățile în care rolurile de gen influențează unele dintre comportamentele negative din societate, cum ar fi violența, abuzul, discriminarea.


31

Fișe resursă Egalitatea de gen

Fișa resursă A

Exercițiu: Caracteristică sau atribut (sesiuni de brainstorming)

Rugați participanții să descrie, printr-un cuvânt, o asociere sau un simbol ce reprezintă pentru fiecare în parte o femeie, un bărbat, o fată și un băiat.

Femeie Bărbat Fată Băiat

«« Pentru a-i înțelege pe alții, trebuie să învățam să avem un anumit grad de empatie față de ceilalți ori să avem abilitatea de a ne pune în locul celuilalt chiar și pentru o perioadă scurtă de timp și să nu judecăm.

3. La scurt timp după acest exercițiu, înmânați-le participanților fișa resursă B, ce conține exercițiul practic și rugați-i să completeze spațiul rezervat exercițiului prin a enumera barierele sociale sau culturale cu care s-au confruntat în mod direct sau indirect. (Participanții nu sunt obligați să-și semneze fișele.)

După încheierea exercițiilor, facilitatorul va oferi mai multe informații desore particularitățile de gen, rolurile de gen în procesul de dezvoltare, importanța și modul prin care genul influențează procesul de dezvoltare a oamenilor.

La sfârșitul activității, rugați-i pe participanți să-și amintească ce și-au dorit în copilărie să devină din punct de vedere profesional:

«« s-a îndeplinit sau nu dorința? «« ce anume i-a ajutat sau i-a împiedicat s-o realizeze? «« dacă erau de alt gen, lucrurile ar fi stat altfel?


33

Pentru participanții de sex feminin:

Sunt o femeie și pot să: Dacă aș fi bărbat, aș putea să:

Fișa resursă B

Exercițiu: Jocul „Eu pot și eu aș putea”

Pentru participanții de sex masculin:

Sunt un bărbat și pot să: Dacă aș fi femeie, aș putea să:


35

1.5. MODULUL Stereotipuri, prejudecați și discriminare în bază de etnieSCOPUL

Scopul de bază este ca participanții să poată conștientiza propriile stereotipuri și prejudecăți și cum pot acestea genera discriminarea.

OBIECTIVE

«« participanții să accepte existența stereotipurilor și a prejudecaților; «« participanţii să cunoască în ce mod prejudecățile duc la discriminare, și apoi la excludere; «« participanţii să conștientizeze consecinţele prejudecaţilor și a stereotipurilor; «« participanţii să înţeleagă cum poate fi evitată prejudecata și discriminarea.

DURATA

120 minute.

MATERIALE NECESARE

«« fișa resursă A; «« fișa resursă B, notată pe flipchart; «« fișa resursă C; «« fișa resursă D; «« fisă resursă E;«« fisă resursă F.

PAȘI

1. Jocul „Etichete pe frunte” (fișa resursă A; durata – 30 min);

2. Discuţie despre prejudecată (fișa resursă B). Se desfășoară în grupuri mici (a câte 3 sau 4 persoane), participanţii analizează și notează ce au învăţat nou în timpul jocului; totodată sunt evidenţiate stereotipurile și prejudecăţile din mediul lor. Sunt definiţi termenii stereotip și prejudecată (durata – 20 min);

3. Jocul „Călătoria cu trenul” (fișa resursă C; durata – 20 min);

4. De la stereotip la excludere (fișa resursă D; durata –10 min). Este constituit și simulat parcursul de la etapa stereotipului la situaţia excluderii;

5. Jocul ”10 pași” (fișa resursă E; durata – 30 min);

6. Prezentare și discuţie. Strategii de succes și eșec (fișa resursă F; durata –10 min).

Fișa resursă C

Cadrul Teoretic

Discuțiile despre gen, tot mai prezente în ultimul atât în cadrul cercetărilor științifice, cât și în mass-media, au contribuind la stabilirea diferenței de terminologie între noțiunile de sex și de gen, reușind, astfel și reducerea nivelului de confuzie asociat cu aceste concepte.

În sociologie, acești termeni acum sunt bine delimitați în două domenii, după conținut diferit:

«« Sexul se referă la caracteristicile biologice care disting bărbații de femei. Această definiție pune accentul pe diferențele de sex masculin și feminin și aduce în prim plan noțiuni precum cromozomi, anatomie, hormoni, sisteme de reproducere și alte caracteristici fiziologice. «« Genul se referă la caracteristicile sociale, culturale și psihologice asociate bărbaților și femeilor în cadrul anumitor contexte sociale.

Sexul ne definește în calitate de bărbați sau femei; genul ne face să fim „mai bărbați” sau „mai femei”. Sexul este un statut atribuit, deoarece o persoană se naște cu acesta, dar genul se dobândește, fiindcă trebuie manifestat. Distincția de terminologie, relativ simplă, camuflează o serie de probleme ce apar în momentul acesteia. Asta ne sugerează că oamenii se pot regăsi oricând în categorii ambigue de genul „ești fie una, fie alta”. Cu siguranță, percepțiile ce țin de statutul de sex, atribuit, este mai puțin probabil să se schimbe decât percepțiile ce țin de statutul de gen, dobândit.

Derivate conceptuale ale noțiunii de gen

Genul – se referă la deosebirile între bărbați și femei, construite sub aspect social și cultural, distinct de sex, care presupune doar diferențele biologice între bărbați și femei. Construcțiile sociale dintotdeauna au variat în funcție de caracteristicile culturale ale societății și de perioada de timp.

Sexul – se referă la deosebirile biologice și fiziologice între bărbați și femei, stabilite în mod natural. Este „dat de la Dumnezeu”, un atribut comun pentru toți oamenii, care nu poate fi schimbat.

Rolurile de gen – se reflectă în activitățile specifice ale bărbaților și femeilor, atribuite pe baza diferențelor de gen acceptate în societate și care prind contur odată cu diviziunea pe genuri a persoanelor în momentul anga-jării lor în câmpul muncii. Aceste fenomene se inoculează în societate încă din primele etape ale vieții în cadrul proceselor de socializare între indivizi, când sunt delimitate clar rolurile specifice masculine sau feminine.

Stereotipurilor de gen – reprezintă acele seturi de convingeri structurate în adresa caracteristicilor individuale ale oamenilor, atitudinile, comportamentele și rolurile unui anumit grup social. Stereotipurile de gen sunt de cele mai multe ori un ansamblu de opinii subiective și adesea exagerate, utilizate zilnic și în mod repetat.

Echitatea de gen – este condiția de a fi corect față de femei și bărbați în egală măsură. Pentru a asigura echitatea într-o relație, trebuie să facem tot posibilul să anulăm handicapul creat de convingerile și atitudinile consolidate de-a lungul istoriei, care împiedică femeile și bărbații să relaționeze în „condiții de echitate”.

Egalitatea de gen – este lipsa discriminării din partea persoanei aflate pe poziție de putere, existența oportuni-tăților egale, alocarea resurselor sau beneficiilor și accesul la servicii în condiții egale pentru toți oamenii. Prin urmare, egalitatea de gen reprezintă tratarea în mod egal de către societate atât a similitudinilor, cât și a diferen-țelor dintre bărbați și femei, precum și a rolurilor diferite pe care aceștia le îndeplinesc.


37

Debrifare

Participanţii sunt rugaţi să formeze un cerc mare și, înainte de a-și scoate etichetele, să ghicească ce este scris pe propria etichetă, să-și expună, pe rând, părerile și abia apoi să citească calificativele.

«« Cât de surprinși sunt? «« Cum s-au simţit pe parcursul jocului? Ce observaţii au făcut? Ce au învăţat nou? «« Cât de dificil a fost să poarte etichetele? «« Cum s-au simţit fiind obligaţi să catalogheze persoanele conform etichetelor pe care le purtau? «« Cât de dificil a fost să facă abstracţie de persoana reală, calificând-o doar după etichetă? «« Ce paralele au sesizat între acest joc și viaţa reală?

Discuţie despre prejudecată

În realitatea, participanţii nu corespund neapărat calificativelor primite, rolurilor jucate, calităţilor sau neajun-surilor atribuite pe parcursul jocului. Obiectivul acestui joc este de a atenţiona despre influenţa etichetărilor și a prejudecăţii asupra relaţiilor dintre oameni.

Prejudecata este în contradicţie cu necesitatea de afecţiune, de recunoștinţă, de apartenenţă la un grup. Judecata stă la baza necazurilor multor persoane. Obiectivul în cadrul jocului este de a înţelege cum apar condi-ţiile care provoacă conflicte și suferinţe. În ce momente observaţia este justă? Când sunt lucrurile percepute așa cum sunt ele, fără a fi judecate, fără a fi trecute prin filtrele percepţiei? Și din contra, în ce momente se judecă, după criterii subiective, ce este bine și ce este rău?

În contextul respectiv, termenul de judecată este utilizat în sens larg, ceva ce conţine o evaluare conform criterii-lor de bine și de rău. Dacă părerea cuiva despre altcineva, despre ceva sau despre propria persoană conţine cea mai mică interpretare asupra valorii aceluia/aceleia, înseamnă că se judecă. În sensul larg al cuvântului, senza-ţia de bine este una ce corespunde expresiei este OK, în timp ce senzaţia de nu e bine va fi percepută ca nu e OK.

Nu te simţi bine? Te simţi frustrat? = OK.

Ești prea sensibil = Nu este OK.

Plângi ca un copil = Nu este OK.

Plângi și este OK = OK.

Mesajele ce exprimă o formă de neacceptare sau de judecată sunt extrem de variate. Chiar dacă nu există un mesaj explicit, simpla aluzie de neacceptare sau de judecată va avea efecte negative.

Fișe resursă STEREOTIPURI, PREJUDECAȚI ȘI DISCRIMINARE ÎN BAZĂ DE ETNIE

Fișa resursă A

Etichete pe frunte

Materiale necesare

Etichete autocolante, pe fiecare dintre ele fiind indicat câte un cuvânt și anume: prost; leneș; inteligent; sportiv; onest; drogat; violent; fragil; slab; puternic; bogat; seducător; cleptoman; competent; corupt; înţelept; mincinos; visător; amnezic; religios; alcoolic; trișor ș.a.

Sunt admise și alte categorii, în funcţie de grupul implicat, printre care: student; director; gardian la închisoare; bucătar; educator; medic; pedagog; director; cerșetor; psiholog; rom ș.a.

Modul de desfășurare

Fiecărui participant i se lipește pe frunte câte o etichetă cu calificative. Participanţii nu cunosc calificativul de pe propria etichetă. Jocul este unul nonverbal, prin urmare, discuţiile în timpul jocului sunt interzise. În timpul jo-cului, comportamentul unei persoane faţă de colegii săi va fi conform etichetelor pe care cei din urmă le poartă. Obiectivul jocului este conștientizarea prejudecăţii, o atenţie deosebită fiind acordată schimbului de priviri între participanţi și gradului de influenţă a privirilor asupra interacţiunilor dintre aceștia. Schimbul de opinii are loc odată cu finalizarea jocului.

Instrucţiuni de aplicare

În momentul repartizării etichetelor sunt interzise reacţiile și gesturile în legătură cu calificativele de pe etiche-tele colegilor.

1. Grupuri din șase persoane – grupurile se formează în conformitate cu numărul total al participanţilor. Odată ce privesc etichetele colegilor săi, participanţii, în tăcere, se grupează în formă de cerc.

2. Un președinte pentru fiecare grup. Participanţii privesc etichetele colegilor săi și evaluează calităţile fiecă-ruia și, fără a vorbi sau a scrie, doar prin gesturi, este desemnat șeful potrivit. Alegerea președintelui trebuie să fie unanimă, adică să presupună și acordul persoanei înaintate de grup. Când este atins un consensus, în tăcere sunt așteptați și colegii din celelalte grupuri. În timpul activităţii, participanţilor li se permite să adre-seze întrebări.

3. Atenţie! Este doar un joc. Participanţii înregistrează propriile senzaţii în procesul derulării acestei activităţi. Relaţiile formate pe parcurs vor fi influenţate de calificativele etichetelor. Evident, calificativul nu corespunde neapărat cu persoana în realitate, este doar un joc. În continuare este aleasă câte o persoană ce urmează să părăsească grupurile, persoana cea mai vulnerabilă și cel mai puţin dorită. Alegerea trebuie să fie unanimă. Un interes deosebit îl prezintă modul de luare a deciziilor, în timp ce acţiunea se desfășoară în tăcere deplină.

4. Pentru etapa următoare, fiecare grup desemnează un ambasador ce va fi trimis în misiune la alte grupuri. Rolul de ambasador nu poate fi preluat de președinte. Decizia trebuie să fie luată în unanimitate.

5. Odată cu desemnarea ambasadorilor, aceștia sunt rugaţi să se îndrepte spre un alt grup (câte un ambasador pentru fiecare grup) și să indice persoana nepotrivită pentru grupul respectiv, cea din urmă fiind obligată să părăsească grupul. Persoanele excluse formează un grup separat și își aleg, la rândul lor, un președinte.

6. Ambasadorii urmează să vorbească și să explice grupului în care se află (în funcţie de facilitator) cum s-au desfășurat lucrurile pentru ei, ce observaţii au înregistrat, ce sentimente i-au copleșit ș.a.


39

Fișa resursă C

Jocul „Călătoria cu trenul”

Participanţilor li se explică că urmează să facă o călătorie îndelungată cu trenul, ce va dura o săptămână. Ei au posibilitatea de a alege alte 3 persoane cu care vor calatori în cupeu și 3 persoane cu care vor cel mai mult să petreacă timpul. Apoi, participanţii sunt rugaţi să aleagă și 3 persoane cu care nu doresc să călătorească.

Notă: Participanţii sunt înștiințați că nu au venit să judece pe cineva, doar să fie onești în cadrul jocului.

Lista persoanelor: «« un poliţist; «« un bancher elveţian gras; «« o adolescentă abuzată sexual; «« o femeie africană care vinde piele; «« un tânăr artist bolnav SIDA; «« un rom; «« un cerșetor; «« un rapper german cu un stil radical; «« un acordeonist austriac orb; «« o tânără moldoveancă cu copil, având probleme cu viza; «« o feministă irlandeză; «« un skinhead rus beat; «« o prostituată poloneză din Berlin; «« un fermier francez ce vorbește doar franceză.

Participanţilor le sunt puse la dispoziţie 10 min pentru a se decide în legătură cu cele 6 persoane. Sunt rugaţi să formeze grupuri mici (3-4 grupuri a câte 3-4 persoane), să explice în grup alegerea făcută, apoi să ajungă la un consens vizavi de cele 6 persoane.

Urmează prezentarea grupurilor cu explicaţii, în timp ce deciziile referitoare la cele 6 persoane sunt notate pe flipchart.

Debrifare:

«« Care au fost factorii decizionali în alegerea persoanelor? «« Descrierea procesului de luare a deciziilor în grup și existenţa divergenţelor. «« Ce stereotipuri sunt recunoscute (vizavi de ce persoane/grupuri/comportamente?) și care este sursa acestor stereotipuri? «« Ce anume a deranjat la persoanele nedorite în tren (persoanele la general sau anumite trăsături ale compor-tamentului acestora)? «« Care sunt senzaţiile și reacţiile persoanelor eliminate?

Fișa resursă B

Definiţii

Stereotipul

În psihologia socială, un stereotip este o reprezentare, o imagine caricaturală, o idee primită, o opinie preconce-pută, acceptată și vehiculată fără o reflecţie, cu privire la un grup uman sau la o clasă socială.

Prejudecata

Prejudecata poate fi definită ca o atitudine a unui individ, având o dimensiune evaluativă, deseori negativă, cu privire la tipurile de persoane sau grupuri, în funcţie de propria apartenență socială. Este o predispoziţie formată, a cărei scop este de a stabili o diferenţiere socială.

Prejudecata este rezultatul credinţelor personale relativ conștiente, pe când stereotipul se bazează pe categorii semiautomate și din acest motiv este mai puţin susceptibil de a fi controlat.

Discriminare

Orice deosebire, excludere, restricţie ori preferinţă în drepturi și libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoa-ne, precum și susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale sau pe criterii presupuse.


41

Fișa resursă E

Jocul ”10 Pași”

Participanții se vor așeza de-a lungul liniei de start și în fața lor, la o distanță de aproximativ 10 pași se va afla o altă linie paralelă celeia pe care sunt aliniați. Scopul fiecărui participant este să ajungă la linia de sosire. Participanților le vor fi adresate o serie de întrebări care îi va determina să face pași înainte sau înapoi:

«« Cine are o dizabilitate fizică, fie din naștere, fie survenită? 1 pas înapoi

«« Cine deține propria casă sau pământ? 2 pași înainte

«« Cine are un venit lunar și crede că acesta ajunge pentru nevoile familie? 3 pași înainte

«« Cine aparține unui grup etnic minoritar și crede că acest grup suferă din cauza discriminării? 3 pași înapoi

«« Cine beneficiază de servicii medicale adecvate? 2 pași înainte

«« Cine beneficiază de apă curată pentru familie? 1 pas înainte

«« Cine are studii superioare? 1 pas înainte

«« Cine este divorțat? 2 pași înapoi

Notă: Jocul va lua sfârșit după runda de întrebări, indiferent dacă cineva a ajuns sau nu la linia de sosire.

Debrifare

«« Cum v-ați simțit atunci când a trebuit să faceți un pas înapoi?«« Credeți că este corect ca, din cauza apartenenței la un grup etnic, să fie nevoie să faci pași înapoi?«« Care este legătura dintre acest joc și situațiile din viață, ați fost martor sau implicat în astfel de situații?«« Formatorul va încheia atrăgând atenția participanților asupra faptului că fiecare dintre noi s-a confruntat cu prejudecăți sau atitudini discriminatorii sub diverse forme. Este important să se recunoască faptul că nu pu-tem schimba ce a fost în trecut dar că trebuie să avem grijă la comportamentul pe care îl avem în viitor.

Fișa resursă D

De la stereotip la excludere


43

1.6. MODULUL Diversitate, toleranță și incluziune a minorităților etniceSCOPUL

Consolidarea cunoștințelor profesioniștilor cu privire la politica de protecție a copilului.

OBIECTIVE

familiarizarea participanților cu privire la noțiunile de diversitate, toleranță, incluziune;

familiarizarea participanților cu educația interculturală;

identificarea avantajelor acceptării diversității, dezvoltarea toleranței.

DURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

«« foi flipchart«« cariocă, creioane colorate, markere«« fișe resurse A-B«« laptop, proiector«« foi A4«« lipici «« foarfecă

PAȘI

1. Activitate de grup. Discuţie. Diversitate. Toleranță. Incluziune (60 min.)

Activitatea va fi realizată în câteva etape:

«« individual – fiecare participant primește o foaie A4 și își ia creioane colorate pentru a desena casa de vis/ideala (timp: 10 minute);«« participanții sunt împărțiți în 4 grupuri - în fiecare echipa, participanții vor face casa ideală folosind casele ideale ala fiecărui membru al echipei. Participanții vor folosi doar desenele create individual, putând decupa și lipi elementele existente (timp: 15 min.);«« reuniți în cerc, participanții vor construi - prin consens - casa ideala pentru tot grupul de participanți utilizând elemente din casele ideale ale fiecareia dintre cele 4 echipe (timp: 15 min.).

Regula de baza – participanții nu au voie să introducă alte elemente în afara primului desen!!

Debrifare

«« Cum arată casa? Ce vă place, ce nu vă place? «« Ași schimba ceva acum, cine ar locui, pe cine ați invita, câte persoane ar încăpea, cum ați împărți spațiul pentru fiecare persoană? «« Cum v-ati simțit pe parcurs, au fost situații de neînțelegere, cum ați depășit, cum ați ajuns la o decizie comu-na, în functie de ce ați decupat elementele? Ce a fost dificil și la ce etapă, de ce? Unde a fost mai ușor, de ce? «« Opinia voastră a fost luată în considerare?

Fișa resursă F

Strategii de succes și eșec

SUCCES EȘEC

«« Eu am prejudecăţi și conștientizez acest lucru pentru a le combate. «« Eu conștientizez că oamenii sunt diferiţi, deoarece vin din diferite familii, comunităţi, ţări, credinţe și religii. «« Eu conștientizez că fiecare cultură are specificuri-le, bogăţiile și particularităţile sale; ceea ce e con-siderat bine pentru o cultură, poate fi considerat rău pentru alta. Aceste diferenţe sunt o șansă de a învăţa despre alte culturi și de a-ți lărgi propria cultură. «« În anumite culturi se mănâncă câini și broaște. «« Eu sunt deschis(ă), curios(oasă) și dau dovadă de respect pentru alte culturi și tradiţii, credinţe, va-lori și limbi. «« Eu conștientizez faptul că nicio cultură, limbă, re-ligie nu poate fi superioară altei culturi, limbi sau religii.

«« Eu nu am prejudecăţi. «« Oamenii sunt diferiţi, dar există rase, limbi, naţiona-lităţi superioare. «« Dacă nu faceţi parte dintr-o anumită clasă socială, ţară sau religie, sunteţi inferior. «« Valorile, credinţa și religia mea sunt unicele ve-ridice, greșiţi să nu le împărtășiți și vă acuz de imoralitate. «« Principiile mele de viaţă sunt cele corecte, voi, de trăiţi diferit, greșiţi.


45

Fișe resursăDIVERSITATE, TOLERANȚĂ ȘI INCLUZIUNE A MINORITĂȚILOR ETNICE

Fișa resursă A

Diversitatea. Toleranța. Incluziune

Diversitate - diferențe între oameni, atât la nivel exterior cât și interior, fiind regăsite în grupuri de două sau mai multe persoane. Diferențele pot fi în funcție de vârstă, etnie, gen, orientare sexuală, educaţie, religie, experien-țele de viață etc. Diferențele dintre persoane oferă avantaje și caracteristici unice și o perspectivă clară asupra vieții. Inițial, este nevoie de recunoașterea punctelor forte ale diversității și apoi să fie identificate beneficiile acesteia. Sunt persoane mai înalte sau mai scunde, mai timide sau mai curajoase; ne îmbrăcăm, gândim, vorbim, visăm diferit – suntem cu toții diferiți. Caracteristicile și particularități sunt diferite și tocmai aceste lucruri îi fac pe oameni să fie unici. Această diversitate salvează monotonia.

Evident că nici școala / educaţia nu sunt excluse din acest proces al diversităţii. Școala este un spaţiu al plura-lităţii, al diferenţelor, al culorilor. În spaţiul școlii se intersectează personalităţi, comportamente diferite, oferind multiple provocări abordărilor educaţionale. În acest context, e nevoie să se găsească răspuns la următoarele întrebări:

«« Care este atitudinea optimă a școlii faţă de această diversitate pe care trebuie să o gestioneze?«« Cine trebuie să se adapteze: elevii sau școala? «« Este necesar ca cei diferiţi să se schimbe pentru a se încadra în fluxul majorităţii sau instituţiile școlare tre-buie să se restructureze pentru a le respecta acestora specificul cultural?

Diversitatea este necesar să fie considerată o caracteristică firească a vieţii cotidiene, care există indiferent de voinţa noastră. Diversitatea va fi tratată ca un privilegiu, o sursă de îmbogăţire culturală, un beneficiu reciproc, dar nu o povară. Datoria respectării diferenţelor dintre elevi revine prioritar școlii și celor responsabili pentru educaţia tuturor elevilor, indiferent de apartenenţa culturală, etnică, religioasă, socială a acestora.

«« Toleranță – abilitatea de a accepta diferența dintre persoane, de a-i respecta pe ceilalți și de a învăța de la ceilalți, înlăturând stereotipurile, valorificând diferențele și creând noi legături de comunicare în baza lor. Componentele toleranței sunt următoarele:

«« Dacă ați face din nou activitatea, ce ați schimba, cum ați proceda? «« Cum se întâmplă în realitate – care e legătura cu realitatea, în viață de zi cu zi cum se întâmplă lucrurile?

Idee:

«« prima etapă (individual) – diversitate«« a doua etapă – toleranță/incluziune într-un mediu restrâns«« a treia etapă – toleranță/incluziune în comunitate.

La final se face o generalizare a discuțiilor și se prezintă informații adăugătoare. (fișa A)

2. Discuții. Educația interculturală (30 min.)

Instrucțiuni

Inițial, facilitați schimbul de opinii între participanți cu privire educația interculturală, utilizând metoda „Ciorchinele”. Fiecare participant spune 3 asocieri/descrieri (un cuvânt) pentru educația interculturală, ulterior fiind grupate în: caracteristici, activități etc.

Apoi se inițiază o discuție despre care sunt avantajele educației interculturale, de ce este nevoie de ea, cum poa-te fi utilizată, cum este un model de școală ce utilizează educația interculturală, cine poate fi implicat în procesul de educație etc.

La final se face o generalizare a discuțiilor și se prezintă informații adăugătoare. (fișa B)

cognitivă (schimbarea reală a perceperii, a înțelegerii, a gândirii)

emoțională (empatia)

comportamentală

verbală


47

Fișa resursă C

Educația interculturală

Educaţia interculturală se regăsește în comunităţile interculturale, unde persoanele de diferite etnii locuiesc în același spaţiu și interacţionează. Pentru o bună convieţuire este necesară implementarea educaţiei intercultu-rale în programele educaţionale, ceea ce ar eficientiza prevenirea conflictelor interetnice, prin promovarea tole-ranţei, a egalităţii de șanse între membrii aceleiași comunităţi.

Educaţia pentru interculturalitate cere din partea angajaților instituțiilor de învățământ o implicare și participare activă, creativitate și responsabilitate. Această educație nu se limitează numai la intenții bune, o acțiune spe-cială și demonstrativă, prezentată doar în cazul unor schimburi de experiență. Educația interculturală este mai mult decât o măsură temporară, de exemplu, o nouă activitate introdusă în orar sau o nouă disciplină școlară etc. Interculturalismul trebuie să fie un element important și esențial în mediul școlar, astfel să devină un mod de viață permanent.

În mediul școlar sunt copii de diferite etnii (români, romi, ruși, bulgari, ucraineni etc. ) și care sunt influențați de adulți (părinți, rude etc.). Este necesar să fie implicați și adulții în procesul de educație interculturală, atât ca par-teneri cât și ca susținători neangajați ai procesului educativ prin participarea la întâlniri peridocie.

În viziunea lui James Banks, educaţia interculturală reprezintă cel puţin trei perspective:

«« o idee/ un concept, o mișcare de reformă educaţională și un proces: toţi elevii, fără deosebire de apartenenţa etnică sau culturală, trebuie să beneficieze de oportunităţi egale de învăţare; «« este o mișcare de reformă capabilă să producă schimbări majore în școală și în cadrul altor instituţii educa-ţionale, astfel încât toţi elevii să beneficieze de egalizarea șanselor de instrucţie;«« este un proces în permanentă derulare, care include idei ca echitatea și preocuparea continuă pentru stimu-larea realizărilor școlare.

Cum este un model de succes al școlii interculturale?școala interculturală reprezintă un spaţiu al comunicării și al respectului pentru cei diferiţi;

«« toţi elevii sunt valorizaţi și stimulaţi să-și dezvolte propriul potenţial, au oportunităţi egale de învăţare, sunt favorizate interacţiunile între elevi, schimbul cultural, munca în echipă; «« cultura școlii este favorabilă promovării diversităţii; «« principiul respectului pentru diferenţe sau cel al egalităţii șanselor fundamentează toate acţiunile și interac-ţinile din școală; «« cadrele didactice promovează dialogurile interculturale în interiorul clasei;«« valorificarea specificificului fiecărui elev și gestionarea adecvată a diferenţelor culturale dintre medii; «« în școală se desfășoară activităţi școlare și extrașcolare care solicită adecvat toate categoriile de elevi, care ţin cont de specificul acestora, de resursele culturale pe care aceștia le pot aduce în spaţiul școlii, din comu-nitatea din care fac parte; «« curriculumul este intercultural, atât în dimensiunile sale explicite, cât și în ceea ce privește aspectele „ascunse”; «« mediul de învăţare al școlii stimulează dezvoltarea și participarea adecvată la viaţa școlară a fiecărui elev, indiferent de apartenenţa sa culturală.

FOI RESURSĂ

Toleranța este necesară atât la nivel de relaționare interpersonală, cât și în familie, comunitate. Conform artico-lului 3 din Declaraţia Principiilor Toleranţei, diversitatea caracterizează orice zonă a lumii și, de aceea, creșterea intoleranței și riscul confruntărilor constituie ameninţări potenţiale pentru orice regiune,

Competenţele esenţiale necesare pentru practicarea cu succes a toleranței, după părerea lui B. Reardon, sunt:

«« a trăi în condiţiile diversităţii; «« a trata conflictele într-o manieră constructivă; «« a exercita propria responsabilitate.

Toleranţa10, ca atitudine și comportament, se învaţă / se preia pe bază de modele începând din copilărie, de la cea fragedă vârstă. Instituțiile de învățământ pot fi numite „laborator principal” pentru practicarea toleranței și un mediu de integrare socială, un centru cultural al comunităţii, reprezentând o mică societate care poate promova toleranța și care să învețe copiii/părinții să practice toleranța în mai multe medii și relații:

Pentru practicarea toleranții în cadrul școlii, sunt propuse următoarele principii:

Pentru părinţi

Planificarea unor acţiuni comune ale clasei/școlii și familiei în vederea realizării educaţiei pentru toleranţă, cum ar fi:

• asumarea de către școală a responsabilității de a educa prin și pentru toleranţă;

• abordarea pozitivă a diversităţii sociale, culturale, etnice, religioase;

• dezvoltarea unui mod pozitiv de a gândi despre ceilalţi;

• integrarea educaţiei culturale și interculturale în școală;

• concentrarea permanentă asupra similitudinilor, asupra lucrurilor care ne unesc și ne fac să ne simţim bine împreună;

• combaterea naţionalismului și a rasismului;

• crearea unei atmosfere pozitive și cooperante în școală.

• ședinţe de informare pentru părinţi vizavi de metodele de educare a copiilor pentru dezvoltarea toleranței;

• organizarea în comun cu părinţii a unor întâlniri ale elevilor cu specialiști și activiști în domeniul drepturilor omului, cu persoane cu dizabilităţi, cu reprezentanţi ai asociaţiilor pentru persoane cu deficienţe, ai unor culte religioase, ai diferitelor minorităţi naţionale;

• organizarea unor activităţi extracurriculare în cadrul cărora elevii să aibă oportunitatea de a afla lucruri noi despre alte culturi, alţi oameni;

• iniţierea unui club al promotorilor toleranţei, în cadrul căruia să se prezinte cărţi, cântece, evenimente culturale, sărbători naţionale și internaţionale etc. în legătură cu subiectul vizat;

• colaborarea cu revista școlii sau cu presa locală;

• sărbătorirea în clasă a zilei Internaţionale a Toleranţei;

• afișarea într-un loc vizibil din clasă a Regulilor de aur ale toleranţei, elaborate împreună cu părinţii și elevii etc.

Incluziune - proces care începe cu aprecierea diversității într-o comunitate și care presupune identificarea as-pectelor pozitive și a talentelor pe care le posedă fiecare, în afara limitelor sale.

Persoanele percepute ca fiind „diferite”, „altfel” din cauza deficienței, originii etnice, limbii, sărăciei etc. sunt, deseori, excluse din societate și din comunitățile locale.

Incluziunea este un proces de abordare și de răspuns la diversitatea nevoilor tuturor persoanelor (copii și adulți) prin creșterea participării la procesul de învățare, la culturi și în comunități și prin reducerea excluziunii din educație.

O societate incluzivă înseamnă societate în care diferența este respectată și valorizată, iar discriminarea și pre-judecățile sunt combătute activ, prin politici și practici adecvate.

10 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/49_51_Educatie%20pentru%20toleranta%20in%20clasele%20primare.pdf


49

2. Discuţie. Filtrele percepţiei (15 min.)

Întrebaţi participanţii care este, după părerea lor, originea acestor interpretări și percepţii. Lansaţi o discuţie asupra diferitelor filtre de percepţie. Demonstraţi prin exemple concrete fiecare tip de filtru. (Fișa resursă A)

3. Activitate de grup. Imagini Zoom (30 min.)

Repartizaţi fiecărui participant câte una sau două imagini pentru observare și analiză.

Instrucţiuni

Scopul acestui exerciţiu este să se găsească legătra dintre imagini și să se formeze un ansamblu în maximum 20 de minute. Începeţi prin a examina imaginea pe care o aveţi și imaginaţi-vă contextul ce i se potrivește (5 min.), apoi apropiaţi-vă, în tăcere, de colegi și încercaţi să uniţi cele 33 de imagini (15 min.).

Debrifare (10 min.)

«« Aţi reușit să asamblaţi toate imaginile în timpul acordat? «« Cum a fost lucrul în grup? V-aţi simţit integrat sau exclus? «« Cum v-aţi simţit să lucraţi în tăcere? Ce strategii aţi folosit? «« A fost unul sau mai mulţi lideri? «« S-a schimbat părerea iniţială asupra propriei imagini? «« Ce vă inspiră imaginea finală asamblată etc.?

(Fișa resursă A și B)

4. Discuţie. O privire asupra intervenţiei (10 min.)

În baza celor realizate în activitatea precedentă, iniţiaţi o discuţie asupra importanţei lucrului în comun, pentru a acţiona într-un mod adecvat. Discutaţi cele trei etape necesare pentru o intervenţie orientată și eficace: obser-varea, analiza, acţiunea. Faceţi schimb de impresii. (Fișa resursă C)

5. Joc de rol. Cum să intervii ? (35 min.)Formaţi patru grupuri. Întrebaţi participanţii dacă doresc să însceneze o situaţie reală, trăită de ei. Dacă nu do-resc acest lucru, propuneţi-le patru situaţii inspirate din experienţele lor de viaţă. Fiecare grup pregătește o si-tuaţie (5 min.), apoi, pe rând, situaţia este jucată și analizată de către observatori. Este important să respectaţi cele trei etape, înainte de a lua o decizie. În caz contrar, puteţi să jucaţi încă o dată situaţia cu un spectator care devine actor și propune o altă soluţie.

II. Dezvoltarea personală și profesională a cadrelor didactice în educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor2.1. MODULUL Percepția și acțiuneaSCOPUL

Scopul de bază al modului este ca participanții să fie conștienți de varietatea percepțiilor și să țină cont de aces-tea atunci când acționează sau iau decizii.

OBIECTIVE

«« experimentarea în grup a varietăţii percepţiilor și recunoașterea opiniei tuturor membrilor grupului;«« înţelegerea funcţionării percepţiei;«« luarea în considerare a contextului și a diverselor opinii, în cazul analizării unei situaţii; «« respectarea celor trei etape de intervenţie în situaţii concrete.

DURATA

120 min

MATERIALE NECESARE

«« zece imagini din ziare sau reviste locale, lipite pe zece foi de hârtie A4, de culoare albă; «« imaginile Zoom imprimate color (fișa resursă B);«« fișa resursă A pe flipchart;«« fișa resursă C pe flipchart.

PAȘI

1. Activitate individuală. Foto - limbaj (30 min.)

Divizați participanții în două grupuri a câte opt, maximum zece persoane. Distribuiţi câte cinci imagini fiecărui grup. Participanţii vor face schimb de imagini între ei. Activitatea are loc în tăcere.

Instrucţiuni

Scrieţi în josul foii ce vedeţi în imagine, îndoiţi foaia în așa mod, încât să ascundeţi cele notate și transmiteţi ima-ginea colegului, care va scrie, la rândul său, sub pliu (dar nu pe pliu). După ce toţi participanţii au adnotat fiecare poză, desfaceţi pliurile și afișaţi foile pe perete. Invitaţi participanţii să viziteze expoziţia improvizată. În cazul în care nu dispuneţi de mult timp, citiţi cu voce cele mai interesante observaţii, pentru a marca similitudinile și dife-renţele. Discutaţi percepţiile fiecărui participant în raport cu una și aceeași imagine.


51

Fișa resursă B

Imagini Zoom

Fișe resursăPERCEPȚIA ȘI ACȚIUNEA

Fișa resursă A

Filtrele percepţiei

Filtrele descrise mai jos sunt parte integrantă a fiecărei persoane. Acest fenomen este valabil pentru toţi și, dacă nu este conștientizat, interpretările, presupunerile sau judecăţile, făcute în mod automat, vor deforma esenţial relaţia cu persoanele din jur. Dimpotrivă, dacă recunoaștem și conștientizăm că părerea personală este subiecti-vă și nu corespunde realităţii obiective, putem să gândim și să reacţionăm, fără a ne baza pe propria experienţă, emoţii, dorinţe sau fobii. Este ca și cum am purta ochelari roz, pe care-i putem scoate.

1. Filtrul fiziologic (sens și emoţie).

Exemplu.

O persoană furioasă nu va putea reacţiona adecvat într-o situaţie de conflict, deoarece este copleșită de emoţii.

O femeie slăbuţă nu va rezista la un concert rock la fel ca și un bărbat viguros etc.

2. Filtrul sociocultural (coduri de conduită, valori, genuri etc.).

Exemplu.

Într-o ţară musulmană, o femeie care vorbește și râde tare, nu va fi bine văzută. Va fi chiar ameninţată că nu se va mărita, dacă se va comporta astfel în continuare.

Pentru un elveţian este inadmisibilă întârzierea trenului cu cinci minute. În aceeași situaţie, un francez va consi-dera că trenul sosește la timp.

Filtrul experienţial (experienţă de viaţă variată, vârstă).

Exemplu.

Dacă nu aţi călătorit niciodată în China și nu știţi că acolo este politicos să faceţi mare zgomot mâncând, pentru a vă manifesta satisfacţia, veţi putea fi șocaţi de o asemenea practică.

O persoană în etate nu are aceeași atitudine faţă de moarte ca și una tânără etc.


53

2.2. MODULUL Feedback-ul și cunoașterea de sineSCOPUL

Scopul modulului este ca participanţii să conțtientizeze importanţa feedback-ului și să-și dezvolte competenţe de a oferi un feedback constructiv atât adulţilor, cât și copiilor.

OBIECTIVE

«« înţelegerea importanţei feedback-urilor și a modalităţii de a da și a primi un feedback;«« punerea în aplicare a feedback-urilor eficiente și constructive, pentru adulţi și copii.

DURATA

120 minute

MATERIALE NECESARE

«« Fișa resursă A;«« Fișa resursă B;«« Fișa resursă C;«« Fișa resursă D;«« Fișa resursă E.

PAȘI

1. Exerciţiu. Aruncarea orbului (30 min.)

Explicaţi etapele primului exerciţiu - Aruncarea orbului. Scopul este de a pune grupul în situaţia unei absenţe a feedbackului, a unui feedback mai puţin constructiv și a unui feedback constructiv, pentru a demonstra utilitatea acestui instrument, precum și modalitatea de a-l pune cât mai bine în aplicare. (Fișa resursă A)

2. Discuţie. Utilitatea şi dificultăţile feedback-ului (15 min.)

«« Reveniţi asupra exerciţiului Aruncarea orbului, pentru a explica utilitatea feedback-urilor în evoluţia pozitivă a unui grup. «« Prezentaţi schema Fereastra Johari (Fișa resursă B) și explicaţi semnificaţia și funcţionarea fiecărui cadran. Discutaţi cu grupul. Clarificaţi, cum văd participanții propria lor fereastră acum, în cadrul acestui grup. «« Abordaţi dificultăţile legate de feedback, mecanismele de apărare. Întrebaţi-i cum se simt atunci când dau sau primesc feedback-uri, ce trebuie să se ia în consideraţie etc.

Purtaţi o discuţie scurtă, deoarece cel mai important, în etapa următoare a misiunilor de grup, este să-i puneți pe participanți în situaţia respectivă.

3. Activitate. Misiune cu feedback-uri eficiente (75 min.)

Separaţi grupul în două subgrupuri, care vor avea fiecare, pe rând, câte o misiune de executat, în timp ce ce-lălalt subgrup observă și dă un feedback la sfârșit. Cereţi unui subgrup voluntar să înceapă cu prima misiune Chibriturile nebune, în timp ce ceilalţi observă.

Odată terminată misiunea (10 min.), organizaţi un ritual de feedback în privința spaţiului, timpului și al conţinu-tul. Pentru acest exerciţiu, în mod excepţional, cuvântul nu este dat grupului care a îndeplinit misiunea, ci direct spectatorilor, care dau fiecare câte un feedback (un punct pozitiv și un punct de ameliorat) asupra diferitelor ni-vele (individual, grup și sarcină) (15 min.).

Fișa resursă C

Privirea de intervenţie

Baza activităţii fundaţiei Terre des hommes o constituie intervenţia. Este important să putem interveni în mod adecvat, ceea ce presupune: observare, analiză și acţiune. Aceste trei etape importante permit să analizăm cele mai diverse situaţii sau proiecte.

1. Faza de observare implică mai multe condiţii: conștientizarea existenţei propriilor filtre, obiectivitate maximă la etapa observării, confruntarea propriei percepţii asupra realităţii nemijlocite cu percepţia altor persoane.

2. Faza de analiză presupune adresarea unor întrebări diferitor persoane și păstrarea abordării faptice, fără a face interpretări.

3. Faza de acţiune presupune, în primul rând, consultarea altor persoane care văd lucrurile diferit și, deseori, posedă informaţii complementare. Este bine ca mijloacele utilizate să fie întotdeauna cunoscute și adaptate persoanelor și situaţiei


55

Fișe resursă FEEDBACK-UL ȘI CUNOAȘTEREA DE SINE

Fișa resursă A

Aruncarea orbului

Material

4 fulare, mingi mici și o găleată (de plastic etc.)

Aptitudini de dezvoltat:

«« la nivel psihosocial, participanţii vor resimţi ce înseamnă să dai sau să primești un feedback; ei își dezvoltă cunoașterea de sine, deschiderea spiritului, încrederea și respectul faţă de celălalt, afecţiunea, comunica-rea și receptarea;«« pe plan mental, ei au nevoie de observare, de concentrare, de gândire creativă și critică, pentru a formula niște feedback-uri constructive;«« la nivel fizic, participanţii care aruncă mingile în coș, își dezvoltă precizia, exactitatea acţiunilor.

În final, scopul pentru toţi este să înţeleagă importanţa modului în care se efectuează un feedback eficient (descriptiv, specific, fără judecăţi etc.), pentru a ajuta pe cineva să realizeze o sarcină sau să amelioreze un comportament.

Desfășurare

În introducere, faceţi legătura dintre performanţă și feedback (exemplu, coaching sportiv). Feedback-ul contribu-ie la ameliorarea acţiunilor, la învăţare și evoluţie. Astfel, este o șansă să primești feedback-uri.

Cereţi unui număr de patru voluntari să părăsească sala, având fiecare câte un fular. Ceilalţi participanţi devin spectatori. Animatorul așează găleata în sală, punând un semn la o distanţă de aproximativ cinci metri, de unde voluntarii vor arunca mingile. Animatorul explică spectatorilor că fiecare voluntar va fi introdus în sală unul după altul, legat la ochi și va trebui să arunce o minge într-o găleată la o distanţă de cinci pași mari. Ei au dreptul la trei încercări pentru a reuși, iar comportamentul spectatorilor se va schimba de fiecare dată, după indicaţiile animatorului.

«« Prima etapă. Animatorul cere spectatorilor să rămână tăcuţi, să nu spună absolut nimic. Apoi, în sală este in-trodus primul voluntar, legat la ochi. Este plasat la locul indicat și animatorul îi dă următoarele instrucţiuni: De aici, trebuie să arunci această minge (i-o pune în mână) într-o găleată, care se află la aproximativ cinci metri în faţa ta. Ai dreptul la trei încercări. Spectatorii păstrează o liniște totală. După ce a aruncat mingea de trei ori, voluntarul își scoate fularul și își expune impresiile. Apoi se alătură spectatorilor.

«« A doua etapă. Animatorul cere spectatorilor să aibă o atitudine total negativă faţă de ceea ce se întâmplă. Al doilea voluntar este adus, cu ochii legaţi, și i dau aceleași instrucţiuni. Spectatorii îl descurajează permanent, îl critică în timpul încercărilor (Ești la kilometri distanţă. Aoleu, ești un zero. Nu vei reuși niciodată. Nu te ajută cu nimic că mai încerci o dată. Este imposibil să reușești etc.). După cele trei încercări, voluntarul se dezlea-gă la ochi și își prezintă impresiile.

«« A treia etapă. Animatorul solicită audienţei să adopte o atitudine complet pozitivă la cele întâmplate. Urmează aceeași desfășurare, cu al treilea voluntar. În timpul încercărilor sale, ceilalţi îl încurajează, îl susţin și dau feedback-uri pozitive, care nu sunt, însă, și constructive (Dă-i drumul. Vei reuși cu certitudine. Continuă, ești genial etc.). După cele trei încercări, persoana respectivă își prezintă impresiile și se alătură grupului.

După primul feedback și înainte ca al doilea grup să-și înceapă activitatea, întrebaţi primul grup care dintre fee-dback-uri au fost constructive și care mai puţin.

Elaboraţi împreună o listă a strategiilor de succes și de eșec când se oferă un feedback. Specificaţi ce atitudine trebuie adoptată sau evitată când primești un feedback (10 min.).

Al doilea subgrup începe activitatea cu realizarea misiunii Căutătorii de aur, în timp ce ceilalţi sunt pe post de observatori (10 min.).

După feedback (15 min), reluaţi discuţia despre mecanismele de apărare și despre modalităţile de protecţie (10 min.).

(Fișa resursă D, C, E)


57

Fișa resursă B

Instrument de cunoaștere a sinelui și a celorlalţi – Fereastra Johari

Fereastra Johari este un instrument care demonstrează utilitatea feedbackului în grupuri. El se compune din pa-tru arii sau cadrane, care simbolizează comportamentele, emoţiile, senzaţiile și sentimentele unui individ, când se află în relaţie cu altul.

Fereastra Johari permite :

«« a-i cunoaște pe ceilalţi: observându-i, stimulându-i, oferindu-le încredere, pentru ca ei să se descopere și să-și deschidă propria arie ascunsă;«« a se cunoaște pe sine mai bine: a-și descoperi aria oarbă și aria necunoscută, ascultându-i pe ceilalţi, obser-vându-i, solicitând feedback-uri, acceptând critici și sfaturi; «« a-i ajuta pe ceilalţi să se cunoască: observând și oferindu-le feedback-uri constructive.

1. Aria deschisă conţine ceea ce cunosc despre mine însumi și ceea ce cunoaște și grupul (Știu că sunt o persoană care are umor. Și grupul știe aceasta.). Ea este caracterizată prin schimburi de informaţii libere și deschise, despre mine însumi și despre ceilalţi. Acest comportament este public și disponibil pentru toţi. Aria deschisă crește, în general, în dimensiune, pe măsură ce crește nivelul de încredere între membrii grupului.

2. Aria oarbă conţine informaţii pe care nu le cunosc despre mine însumi, dar pe care grupul le poate ști (Anturajul meu m-a învăţat și m-a făcut să înţeleg că, într-o conversaţie, nu eram atent la ceea ce spuneau ceilalţi. Eu, însă, nu îmi dădeam seama de acest fapt.) Într-un grup, nu sunt conștient de informaţiile pe care le dau, prin comportamentul meu nonverbal, modalitatea mea de a spune lucrurile sau stilul meu în relaţia cu celălalt. În cadrul acestei arii, feedback-urile celorlalţi sunt utile, pentru a mă ajuta să descopăr mai multe lucruri și să mă cunosc mai bine.

3. Aria ascunsă conţine informaţiile pe care le cunosc despre mine însumi, dar pe care grupul nu le știe (În fond, sunt un solitar, dar nu o afișez. Grupul nu știe acest lucru.). Nu divulg informaţia, deoarece îmi este, probabil, teamă că, dacă grupul va cunoaște sentimentele și opiniile mele adevărate, ar putea să mă atace, să mă res-pingă sau să mă rănească. Înainte de a mă expune celorlalţi, trebuie să simt că ei sunt un suport și că nu mă vor judeca atunci când îmi voi dezvălui emoţiile și gândurile. Experienţele și activităţile ne oferă ocazia să ne dezvăluim mai autentic, uneori chiar în mod inconștient. Există, însă, o parte tainică a sufletului, care nu are

«« A patra etapă. Animatorul îi îndeamnă pe membrii grupului să fie constructivi și să dea feedback-uri specifi-ce și pertinente, care să ajute persoana să-și îndeplinească sarcina. Se repetă aceeași situaţie. Voluntarul realizează cele trei tentative de aruncare a mingii, iar grupul îl ajută cu comentarii, exprimate obligatoriu în-tre aruncări, nu atunci când acesta aruncă mingea (Coșul este la cinci metri în faţa ta. Avansează cu un pas, dacă dorești să reușești. Ţintește direct în faţă etc.). Urmează același ritual: voluntarul își împărtășește im-presiile, apoi se alătură grupului.

Debrifare

«« Cum s-au simţit spectatorii în cele patru etape ale desfășurării jocului? În care etapă li s-a părut mai interesant?«« A fost ușor sau dificil să ajuţi persoana, agreabil sau dezagreabil? De ce?«« Care modalitate de participare a fost, în sfârșit, cea mai constructivă?«« Cum poate fi transferat acest exerciţiu în viaţa de zi cu zi? Ce învăţăminte pot fi preluate?


59

Fișa resursă C

Capcane întinse și dificultăţi legate de feedback

Tradus literalmente, termenul anglofon feedback ar însemna în limba română a hrăni înapoi , dezvăluind, astfel, un aspect fundamental pozitiv, care este parte integrantă a proceselor de comunicare (bucla de retroacţiune) și de învăţare. Această traducere presupune și alte cuvinte, precum încredere, bunăvoinţă, ascultare, deschidere etc. Este, așadar, un concept pozitiv în sine și, totuși, majoritatea oamenilor asociază acest cuvânt cu ceva ne-gativ, o judecată sau o critică.

În funcţie de nivelul de stimă pe care îl au despre ei înșiși, oamenii vor avea tendinţa să se închidă de teama unei provocări a identităţii lor, în timp ce feedback-urile vizează, în mod esenţial, o revizuire a comportamentelor. Rezistenţele și mecanismele de apărare sunt foarte frecvente la cel care primește un feedback, în timp ce riscu-rile de interpretare și teama de confruntare sunt dificultăţi pentru cel care prezintă un feedback.

Mecanisme de apărare

Mecanismele de apărare se pun în funcţiune, pentru a proteja persoana contra vorbelor celuilalt (feedback sau altceva), care ar fi percepute ca niște atacuri externe, ameninţând organizarea sa mentală. Se manifestă, în prin-cipiu, ca niște antiviruși care, de îndată ce se produce anxietatea și teama, protejează stima de sine a individului. Mecanismele de apărare sunt mult mai active la o persoană care, prin istoria proprie, este puţin încrezătoare, are o identitate fragilă și o puternică nevoie de valorificare și de recunoștinţă. Dacă feedback-ul se îndreaptă spre interpretare mai mult decât spre observare, spre judecată mai mult decât spre bunăvoinţă, unele mecanisme de apărare se vor pune, cu siguranţă, în funcţiune. Astfel, ele vor împiedica deschiderea și evoluţia persoanei.

În acest caz apare:

«« negarea: a nu privi în faţă realitatea, a o transforma (Nu, nu este adevărat. Nu am remarcat că copiii nu as-cultă. Totul a fost foarte bine etc.);

«« proiecţia: a interpreta acţiunile și comportamentele celorlalţi în funcţie de propria sa istorie sau de pro-pria stare emoţională (Copiii sunt dificili, pentru că sunt agitaţi. De fapt, eu sunt cel stresat în acest mo-ment. Colegul mi s-a părut foarte puţin cooperant. În realitate, eu sunt cel care nu are chef să lucreze cu el.);

«« justificarea: a manifesta rea-credinţă, a renunţa la responsabilitate (Totul s-a întâmplat din cauza copiilor, care au fost indisciplinaţi în momentul în care dădeam instrucţiuni. În plus, era foarte cald și terenul era prea mic. Da, dar nu a fost ideea mea de a face acest joc așa. Eu am propus cu totul altceva etc.);

«« raţionalizarea: a-și folosi gândirea, raţiunea, pentru a explica acţiuni sau comportamente, evitând aspectul emoţional. (Eu știu că sunt foarte timid și, de altfel, în familia mea, am fost mereu neglijat. De aceea nu îndrăz-nesc să mă impun într-un grup și să stabilesc reguli și sancţiuni concrete etc.);

«« umorul: a face glume, pentru a nu trebui să-și modifice comportamentul. (Da, dar eu mă simt mai bine în pos-tura de jandarm, nu? Așa va răspunde acela, căruia i s-a spus că a fost prea autoritar.).

Este, așadar, foarte important să fim conștienți de tipul de mecanism pe care îl utilizăm cel mai des, pentru a-l putea identifica și dejuca atunci când simțim că baza noastră de securitate este ameninţată. Din fericire, aceste mecanisme de apărare pot să se diminueze în măsura în care celălalt este resimţit ca o resursă binevoitoare (cel care prezintă feedback-ul), o bază de securitate, care înlătură dezechilibrul cauzat de feedback și conduce spre noi învăţături, ce vor necesita reorganizarea convingerilor personale (diminuarea ariei oarbe a ferestrei Johari în favoarea ariei deschise).

nevoie să fie descoperită, cu excepţia cazului în care unele informaţii ascunse prejudiciază buna dinamică a grupului.

4. Aria necunoscută conţine lucruri, pe care nici eu, nici grupul nu le știe despre mine (Eu nu știu cum aș reac-ţiona în faţa morţii. Ceilalţi cu atât mai puţin cunosc.). Această arie necunoscută reprezintă dinamici inter-personale, amintiri din frageda copilărie, potenţialităţi latente și resurse ignorate. Limitele interne ale acestui cadran se modifică în funcţie de numărul feedback-urilor cerute și primite. Unele exerciţii structurate, jocuri sau activităţi creative permit să se facă descoperiri despre sine, datorită propriei explorări a sinelui și obser-vărilor făcute de ceilalţi. Dar este imposibil să se cunoască totul despre sine, o parte va rămâne mereu total necunoscută.

Cadranele ferestrei sunt interdependente. Informaţiile furnizate de feedback-ul pe care îl dăm și de cel pe care îl primim de la ceilalţi le fac să evolueze.

Zona deschisă reprezintă bogăţia comunicării cu ceilalţi. Când o persoană se încadrează într-un grup, rămâne, într-o oarecare măsură, inhibată. Zona sa deschisă este redusă. Pe măsură ce inhibiţiile dispar, această zonă se dezvoltă, iar grupul descoperă treptat persoana respectivă. Cu cât zona deschisă se mărește, cu atât mai bună este integrarea persoanei în grupul respectiv.

Scopul solicitării de feedback-uri este de a se dezvălui celorlalţi. A oferi feedback-uri înseamnă a mări zona des-chisă în detrimentul celorlalte trei zone.

«« Cel care solicită feedback: observă, ascultă, dialoghează și mărește aria deschisă în detrimentul zonei oarbe, și, deci, se cunoaște mai bine pe sine.

«« Cel care oferă feedback: comunică, își dezvăluie personalitatea, mărește aria deschisă în detrimentul ariei ascunse, iar grupul îl cunoaște, astfel, mai bine.

Solicitarea și primirea de feedback presupune, așadar, un proces reciproc indispensabil, dacă se dorește o fe-reastră ideală pentru activitatea în grup, adică o zonă deschisă mare cu alte trei zone mai mici.

Acordarea unor feedback-uri eficiente și constructive presupune relaţii și afecţiune, iar solicitarea unor feed-back-uri necesită încredere în sine.


61

Fișa resursă D

Chibriturile nebune

Misiunea dezvoltă aptitudinile următoare și necesită debrifare.

Aptitudini de dezvoltat:

«« la nivel psihosocial, comunicarea și cooperarea sunt dezvoltate pentru a negocia și a lua decizii în grup, în spiritul respectului faţă de celălalt;«« în plan mental, capacitatea de analiză și gândirea strategică sunt primordiale, pentru a trece în revistă solu-ţiile posibile; «« în plan fizic, coordonarea și agilitatea, precum și precizia, sunt necesare.

Durata

10 minute

Materiale

Un pachet de chibrituri

Desfăşurare

Grupul dispune de șase chibrituri de aceeași mărime. Scopul este să realizeze patru triunghiuri echilaterale iden-tice fără a rupe chibriturile și fără ca acestea să se suprapună.

Soluţie

Debrifare

«« Sarcina a fost clară pentru toţi? Cum vi s-a părut activitatea? Ușoară, dificilă, plictisitoare, motivantă?«« Care au fost comportamentele constructive și cele mai puţin constructive în realizarea sarcinii?«« Au existat persoane influente în cadrul exerciţiului (lideri)? Care sunt acestea și ce au permis să se realizeze sau să nu se realizeze?«« Cum a lucrat grupul? În armonie, confruntare, conflict, cooperare? Ce influenţă a avut această atmosferă de grup asupra realizării sarcinii?«« Cum a fost receptarea și comunicarea în grup? Au existat frustrări și dificultăţi de comunicare? Când, în ce moment și din partea cui?«« Cum s-a desfășurat activitatea la nivelul realizării tehnice (agilitate, coordonare, precizie)?«« V-aţi distrat? Dacă nu, de ce?«« Ce aţi modifica, dacă aţi repeta activitatea? De ce?

Rezistenţe

Dacă, în pofida feedback-ului, persistă același comportament, singurul lucru ce rămâne de făcut este continua-rea confruntării persoanei cu propriul comportament. E bine, însă, să amintim faptul că nimeni nu poate fi forţat să se schimbe. Presiunea poate, din contra, să îl facă pe cineva să afișeze o conformare în fața cerinţelor, antre-nând, concomitent, sentimente de mânie și de ranchiună. În realitate, doar încrederea, adevărul, securitatea și bunăvoinţa, constituie cadrul necesar pentru a determina schimbarea.

Interpretări

Procesul de feedback trebuie să se focalizeze pe comportamente, adică ceea ce se vede în mod obiectiv, și nu pe intenţiile cuiva, pe care nu le putem vedea și pe care doar le presupunem. Interpretarea pură a acţiunilor poate constitui o capcană, deoarece adeseori comportamentele sunt percepute ca fiind rău intenţionate, deși nu este cazul (Ea a pedepsit acest copil, pentru că nu-l iubește sau El nu surâde niciodată, deoarece vrea să fie perceput ca un om cu autoritate.).

Interpretările sunt deseori provocate de proiecţiile propriei istorii asupra altora. Nu este întotdeauna ușor să facem distincţie între ceea ce ne aparţine și ceea ce aparţine, într-adevăr, celui căruia îi oferim feedback-ul. Trebuie, așadar, să fim conștienţi că o parte importantă a feedback-ului își are originea în sentimentele și istoria emiţătorului (proiecţie). De aceea, o bună cunoaștere poate să ajute la păstrarea distanţei și la recunoașterea propriei contribuţii la feedback-ul oferit.


63

Feedback-ul descrie comportamentul.

A descrie comportamentul pe care îl vedem și efectele lăsate asupra noastră. A vorbi despre propriile trăiri și propria percepţie.

Când vorbeam, tu băteai din picior. Și mi-a fost foarte greu să mă concentrez asupra a ceea ce vroiam să spun.

Feedback-ul evaluează, interpretează.

Nu încercaţi să vă imaginaţi motivele unui asemenea comportament. Nu interpretaţi aspectul sau acţiunea unei persoane.

De ce ai bătut expres din picior, pentru a-mi distrage atenţia? Aveai un aer de parcă te-ai fi plictisit.

Feedback-ul presupune un comportament, care poate fi schimbat.

Când vorbești în franceză, nu te înţeleg mereu, din cauza unor greșeli de conjugare.

Feedback-ul presupune calităţi interne care nu pot fi controlate.

Nu înţeleg, când vorbești franceza, accentul tău este prea pronunţat.

Feedback-ul este specific și clar.

Un feedback precis are mai multe șanse să fie înţeles.

Am remarcat că ţi-a lipsit materialul de care aveai nevoie pentru această activitate. A trebuit să întrerupi cursul, pentru a merge să-l cauţi.

Am fost complet fascinat de cursul tău privind rezilienţa, care a fost atât de bine organizat și ritmat.

Feedback-ul este general și vag.

A face generalităţi lasă ușa deschisă interpretărilor.

Nu erai deloc pregătit pentru activitate.

Cursul tău a fost super!

Feedback-ul este dat la momentul potrivit și în doze mici.

Este important ca faptele să fie încă vii în mintea persoanei. A se referi la situaţia respectivă, aici și acum.

Am considerat că momentul în care ai întrerupt jocul a fost, într-adevăr, bine ales.

Este mult mai ușor pentru o persoană să accepte și să integreze câteva feedback-uri în același timp. Este foarte important să se facă trierea feedback-urilor cele mai utile în momentul cel mai potrivit pentru persoana dată.

Feedback-ul este dat prea târziu și este prea încărcat.

A nu face referire la problemele trecutului.

Îţi amintești, când am venit ultima oară pentru coaching, ai întrerupt jocul la momentul potrivit.

Prea multe feedback-uri în același timp pot pune persoana în situaţia de a se apăra și justifica.

Feedback-ul se adresează cuiva în mod special.

A privi persoana atunci când îi adresezi un feedback în mod deosebit.

Feedbackul nu este frontal și direct.

A vorbi pe la spate sau a privi grupul în general, nu permite persoanei să se simtă vizată.

Feedback-ul este așteptat sau cerut și înţeles de persoană.

Oamenii acceptă mai bine feedback-urile atunci când le cer sau când li se cere permisiunea de a le prezenta.

Spune-mi, te rog, ce gândești despre activitatea mea?

Ești de acord să-ţi prezint un feedback?

Este important să acordăm posibilitatea de reformulare, pentru a fi sigur că feedback-ul este bine înţeles.

- Vrei să spui că copiii nu au înţeles instrucţiunile și de aceea nu au respectat întocmai regulile jocului?

- Nu, vreau să spun că este ca și cum nu erai sigur de alegerea jocului și că, la un moment dat, ai devenit timid.

- Și ceilalţi aţi avut aceeași impresie?

Feedbackul este forţat, impus.

Uneori nu este, într-adevăr, momentul bun pentru a oferi un feedback, deoarece persoana nu este pregătită sau este preocupată de altceva și nu are chef să asculte. În așa caz, este mai bine să vă abţineți.

Chiar dacă nu ai chef să auzi ceea ce vreau să-ţi spun, ascultă-mă. Cred că ai nevoie de aceasta.

Modalităţi de primire a unui feedback

STRATEGII DE SUCCES (deschise) STRATEGII DE EȘEC (închise)

Persoana este deschisă și relaxată.

A asculta ceea ce se spune cu mintea deschisă, gata să înveţe ceva. A folosi această ocazie pentru a învăţa și a înţelege ceea ce spun ceilalţi despre munca sau despre comportamentele sale.

Persoana se justifică și se apără.

A explica sau a justifica comportamentele, acţiunile sau alegerile. Nu există noţiunea de atac și de apărare în feedback. Dacă modalitatea de a da un feedback nu este corectă, atunci aceasta poate declanșa mecanismele de apărare.

Persoana reformulează ceea ce a auzit.

Dacă considerăm că o acțiune / un fapt a fost înţeles sau judecat greșit, lăsaţi persoana care face feedback-ul să termine și cereţi formatorului să explice grupului punctul său de vedere.

Persoana se închide și acuză.

A îndrepta atenţia asupra erorilor unui alt grup, pentru a evita responsabilitatea.

Persoana este conștientă de utilitate și de recunoștinţă.

A fi recunoscător persoanei care vrea să ne prezinte un feedback, știind că este util, pentru a ne dezvolta și a progresa. Fiecare, la rândul său, oferă și primește feedback-uri. Întotdeauna există o șansă de a le primi.

A fi conștient că ceea ce este spus se referă la comportamentele noastre și nu la identitatea noastră.

Persoana este ingrată, puţin recunoscătoare.

A purta pică persoanei care ne spune anumite lucruri, uitând că a oferi un feedback cere, de asemenea, curaj.

A avea impresia că persoana noastră, identitatea noastră sunt atacate și a refuza să ascultăm.

Fișa resursă E

Feedback-uri constructive sau mai puţin constructive

Este important să ne îndepărtăm de noţiunile de feedback-uri pozitive sau negative, noţiuni prea binare și pline de judecată, pentru a înţelege feedback-urile ca pe niște instrumente constructive sau mai puţin constructive, în funcţie de conţinutul lor, modalitatea și momentul ales pentru prezentare. Adeseori, feedback-urile se confundă cu critici sau judecăţi, ceea ce nu stimulează deschiderea. Astfel, se recomandă feedback-urile pozitive asupra comportamentelor (cuvinte de laudă, aprecierea unui lucru bine făcut), feedback-urile despre comportamente care frânează, spre exemplu, progresarea în activitate a unui grup. Atenţie, însă, să nu cădeţi în capcana unor feedback-uri formulate printr-un „da, dar...”, deoarece, în acest caz, persoana nu va auzi decât ceea ce urmează după ,,dar”, adică o critică.

Momentele ce urmează permit formularea unor feedback-uri cât mai constructive posibil și evitarea feed-back-urilor mai puţin constructive, ineficiente sau chiar distructive. Acestea orientează atitudinea care trebuie adoptată, pentru a putea accepta un feedback în cea mai bună manieră posibilă.

Ritual de feedback

Este important să se găsească un loc cunoscut, confortabil, calm, la adăpost de priviri indiscrete, unde oamenii se simt în siguranţă (nu la soare, în căldură sau în frig, așezați incomod, în mijlocul unei mulţimi etc.) Este foarte important, de asemenea, să se acorde suficient timp și să nu se forţeze lucrurile.

Feedback-urile care urmează animării unor sesiuni de activităţi formative se pot desfășura după un anumit sce-nariu și într-un anumit cadru: animatorii sunt așezaţi în faţa unui semicerc al celorlalţi membri ai grupului, inclusiv formatorii, punându-i, astfel, în poziţia de concentrare și de receptivitate maximă. Apoi ritualul de feedback se desfășoară în patru timpi:

1. Actorii principali, adică animatorii, spun fiecare pe rând cum se simt și cum li s-a părut sesiunea: ce a decurs bine și ce ar schimba la o reluare a activităţii (autoevaluare).

2. Ceilalţi membri ai grupului, care au participat pe post de ,,copii” sau care au observat activitatea cu copiii, selectează fiecare câte un moment pozitiv și unul care urmează a fi îmbunătăţit, prezentând și sugestii de ameliorare. Formatorul (sau un voluntar) trebuie să fie atent la gestionarea timpului și a luărilor de cuvânt. Deoarece, prea multe feedback-uri omoară feedback-ul.

3. Formatorul completează cu alte aspecte care au fost, eventual, omise (fără să pretindă a fi exhaustiv, va se-lecta doae ce este prioritar).

4. Se oferă apoi cuvântul animatorilor, care vorbesc despre cele două momente importante, pe care le-au reţi-nut din feedback și cum se simt după aceasta.

Modalităţi de acordare a unui feedback

STRATEGII DE SUCCES

(Feedback Constructiv)

STRATEGII DE EȘEC

(Feedback mai puţin Constructiv)

Feedback-ul este bine intenţionat sau binevoitor.

Nu oferiți un feedback decât dacă intenţia este să ajutați persoana să fie mai eficientă. Trebuie să dorești să acorzi timp pentru clarificarea unor lucruri.

Am remarcat că ai avut unele dificultăţi în această dimineaţă cu grupul. Vrei să vorbim despre aceasta ?

Feedback-ul este ofensator și critic.

Nu oferiți niciodată un feedback pentru a vă răzbuna, a pedepsi sau a ofensa pe cineva.

Rar te-am văzut atât de slab în faţa unui grup.

Feedback-ul este formulat la persoana I singular – EU.

A vorbi despre sine, despre ceea ce ai perceput și ai văzut. A-i lăsa pe ceilalţi să vorbească despre ei înșiși.

Am avut impresia că, în momentul în care se făcea instructajul jocului, erai mai puţin sigur pe tine. Am observat că nu ai mai zâmbit.

Feedback-ul este formulat la persoana I plural – NOI.

A îngloba restul grupului într-o reflectare care este personală, pentru a renunţa inconștient la propria responsabilitate.

Ni se pare (s-ar spune) că, atunci când le vorbești copiilor, nu ai încredere în tine.


65

Fișe resursăLEADERSHIP-UL

Fișa resursă A

Misiunea grupului. Triunghiul orbilor

Durata

30 minute pentru activitate și două reprize a câte 15 minute pentru debriefing, în cazul în care vor fi două grupuri de observatori sau 30 minute, dacă va fi un singur grup de observatori.

Materiale

O funie (sau două) cu lungimea de 30 metri, înnodată la capăt, un fular per persoană, pentru a se lega la ochi, un ceas sau un cronometru.

Desfășurarea

Găsiţi un spaţiu suficient de mare, ideal ar fi să fie în aer liber. În funcţie de mărimea grupului, divizaţi-l în două subgrupuri (a câte opt persoane maximum). Dacă aveţi un co-formator, fiecare va gestiona câte un grup, atât în timpul exerciţiului, cât și în cadrul debriefingului. La încheierea activităţii, puteţi propune un schimb de impresii între ambele grupuri. Dacă nu este al doilea formator, puteţi alege între două opţiuni:

«« Două grupuri active concomitent. Veţi selecta, în prealabil, doi voluntari care vor primi anumite instrucţiuni. Fiecare dintre voluntari va observa un grup. Grupurile vor rămâne la o anumită distanţă între ele astfel încât să nu deranjeze comunicarea, dar în așa mod, încât să poată fi observate de către voluntari. Voluntarii pot aplica penalizări, dacă este necesar.

«« Un grup activ și observatori: Puteţi lucra cu opt sau zece persoane maximum, ceilalţi membri vor fi voluntari pentru a observa activitatea. Fiecare voluntar va fi responsabil de o sarcină specifică (de exemplu, crono-metrarea, penalizarea, leadership-ul etc.).

Instrucţiuni

Când grupul este pregătit, aranjat în linie, o funie legată la capete întinsă pe pământ, distribuiţi fiecărui partici-pant câte un fular, pentru a se lega la ochi. Instrucţiunile le veți dat când toţi participanții au ochii legaţi (dacă grupul dvs. are puţină experienţă în realizarea acestui tip de exerciţii, puteţi explica condiţiile până la legarea ochilor, pentru a facilita sarcina). Rugaţi participanţii să se concentreze și citiţi o singură dată cu voce tare și inteligibilă următoarele instrucţiuni:

Obiectivul acestui exerciţiu în grup este formarea unui triunghi echilateral, adică un triunghi cu trei laturi și trei unghiuri egale. Un unghi al triunghiului trebuie să fie îndreptat spre Nord. Toţi participanţii trebuie să menţină contactul cu funia. Trebuie să folosiţi toată lungimea funiei. Trebuie să folosiţi funia simplă, nu dublă. Nu aveţi voie să desfaceţi nodul. Dacă cineva dă drumul funiei, va fi penalizat cu excluderea din grup timp de 3 minute. Puteţi începe când veţi avea funia în mâini și când vă voi deplasa într-un spaţiu sigur”.

Comentarii privind rolul animatorului

«« Nu răspundeţi la întrebările participanţilor după ce au fost date instrucţiunile. Puteţi relua citirea instrucţiu-nilor pe scurt, dacă e necesar.

2.3. MODULUL Leadership-ul SCOPUL

Scopul de bază al modului este ca participanții să înțeleagă importanța de a fi lider pentru copii și tipurile adec-vate de leadership în lucrul cu copiii.

OBIECTIVE

«« înţelegerea diferitelor roluri ale animatorului și competenţelor necesare pentru a fi un bun animator; «« cunoașterea calităţilor de leadership a unei persoane și aplicarea în activitate a leadershipului;«« identificarea propriului stil de leadership și aplicarea în activitate a diferitor stiluri de leadership.

DURATA

120 min

MATERIALE NECESARE

«« Fișa resursă A;«« Frânghie (20m);«« Fișa resursă B; «« Situaţii din Fișa resursă C pe foiţe mici de hârtie.

PAȘI

1. Misiunea grupului. Triunghiul orbilor (60 min.)

În funcţie de mărimea grupului, lucraţi cu două subgrupuri a câte 8 persoane maximum sau cu un grup de maxi-mum 10 participanţi activi și șase observatori. Este important ca numărul observatorilor să nu depășească numă-rul participanţilor activi, deoarece vor fi numeroase interacţiuni și gestionarea debriefing-ului va fi dificilă. Pentru mai multe detalii, consultaţi Fișa resursă A.

2. Discuţie. Funcţionarea leadership-ului (15 min.)

Întrebaţi participanţii care este diferenţa între lider și leadership și ce reprezintă, în viziunea lor, un leadership eficient. Descrieţi împreună modelul de leadership și cele trei părţi componente ale sale. Prezentaţi exemple de cazuri concrete.

3. Joc de rol. Stiluri de leadership (45 min.)

Întrebaţi membrii grupului ce stiluri de leadership cunosc și ce reprezintă aceste stiluri în viziunea lor. Notaţi cele expuse pe flipchart și încheiaţi discuţia asupra celor șase categorii. Apoi, formaţi patru subgrupuri. Fiecare sub-grup primește câte o situaţie pe care trebuie să o însceneze, adoptând cel mai potrivit stil de leadership. După prezentarea fiecărei situaţii, faceţi o scurtă sesiune de feedback (25 min.).

Discutaţi în comun tabelul cu cele șase stiluri (10 min.). Apoi solicitaţi voluntari, pentru a înscena situaţia B, apli-când două sau trei stiluri, la alegere (în funcţie de timpul disponibil). Acest lucru vă permite să înţelegeţi că, în funcţie de situaţie, unele stiluri sunt mai mult sau mai puţin adecvate. După fiecare joc de rol, faceţi o ședință de feedback și discutaţi stilul fiecăruia (10 min.).


67

Fișa resursă B

Definiţia și modelul de leadership

Definiţii

Lider (rol): conducător, ghid, șef care conduce (în engleză „to lead”), care comandă, care dirijează. El ghidează grupul în direcţia dorită.

Leadership (capacitate): influenţă asupra grupului pentru a-l ghida spre un anumit scop. Leadership-ul se împar-te între membrii grupului, fiind transmis de la unul la altul. Persoana care are cele mai bune abilităţi și curaj preia, la un moment dat, leadership-ul.

Liderul numit nu dispune neapărat de leadership, așa cum l-ar putea avea un alt membru al grupului. Toate gru-purile au nevoie de leadership, însă nu toate au nevoie de lider (șef).

A gândi. Un animator trebuie să găsească timp pentru a reflecta asupra scopului pe care vrea să-l realizeze cu copiii într-o perioadă de timp stabilită (o ședinţă, un trimestru sau un an). El trebuie să determine care este vizi-unea și intenţia sa, să stabilească obiective reale, interesante, utile și adecvate. Animatorul este capabil să in-dice un sens, o direcţie activităţii.

A simţi. Un animator trebuie să acţioneze în armonie cu propriile valori și cu valorile instituţiei. Entuziasmul și motivarea de care dispune sunt motorul acţiunilor sale. Animatorul este capabil să fie el însuși, să fie pasionat de ceea ce face.

A acţiona. Un animator trebuie să dispună de abilităţi intrinsece necesare organizării activităţilor. Aceste capa-cităţi vor permite copiilor să-și dezvolte abilităţile personale și sociale în timpul jocului. Animatorul este capabil să acţioneze fiind sigur de propriile abilităţi.

Cele trei aspecte sunt interdependente și nu pot funcţiona separat sau câte două.

«« Să ai entuziasm și să acţionezi, fără a avea un obiectiv clar, este ineficient.«« Să știi ce trebuie să faci și cum să faci, fără a avea energie sau plăcere, este ineficient. «« Să fii motivat și să ai un scop, fără să dispui de abilităţile necesare, este ineficient și frustrant.

«« După ce daţi funia fiecărui participant, conduceţi-i, cu ajutorul acestei funii în alt loc, puneţi-i să se rotească în cerc pentru ca să-și piardă reperele.

«« Când penalizaţi pe cineva cu excluderea din joc timp de 3 minute, nu-i spuneţi nimic și nu daţi grupului nici o informaţie. Dacă persoana penalizată face acest lucru, acceptaţi.

«« Jocul se încheie atunci când întregul grup este de acord că scopul este atins, ridicând mâna dreaptă pentru a-și semnala acordul. Dacă măcar un participant nu a ridicat mâna dreaptă, nu acceptaţi decizia și respingeţi grupul până la luarea unei decizii comune. Dacă grupul nu a reușit să finalizeze jocul, oricum, opriţi-l după 30 minute.

«« Este foarte important ca dvs. (împreună cu fiecare dintre observatori, dacă este cazul) să observaţi și să no-taţi etapele jocului, diverse comportamente de leadership, rolurile asumate care au fost utile și cele care au fost mai puţin utile, menţionând, eventual, penalizările. Acest lucru necesită prezenţă și concentrare maximă pentru un debriefing constructiv. Faceţi notiţe. Nu interveniţi pentru a salva grupul, dacă observaţi că s-a cre-at o ambianţă de tulburare sau de haos. Rămâneţi neutru.

Debrifare

Dacă cele două grupuri au lucrat simultan cu un singur formator, folosiţi metoda acvariului: primul grup se așează în cerc împreună cu animatorul și observatorul. Membrii celui de-al doilea grup stau în picioare în cerc în jurul primului grup, observând în tăcere discuţia. Aceasta le permite să realizeze fenomenele de grup și, în special, ceea ce se întâmplă la nivel mai global. După expirarea celor 15 minute de debriefing, rugaţi grupul exterior să se pronunţe, dacă au comentarii sau observaţii, fără a se referi la propria experienţă din exerciţiul respectiv. Apoi, schimbaţi grupurile, interior și exterior. Reluaţi același proces în decurs de 15 minute.

«« Numiţi o cifră de la 1 la 10, pentru a defini gradul vostru de frustrare: 1 – nivel foarte redus de frustrare, 10 – nivel de frustrare foarte înalt. Este important să discutaţi decalajul dintre cifre: cu cât decalajul este mai mare, cu atât mai mult starea de disconfort a împiedicat grupul la realizarea sarcinii.

«« Cum v-aţi simţit pe parcursul activităţii? Emoţii, frustrare, entuziasm, motivare etc. Rugaţi două persoane, care au dat aprecieri extreme, să-și argumenteze aprecierea. A fost clar de la bun început obiectivul exerci-ţiului? Aţi avut o viziune comună clară înainte de a-l începe?

«« Aţi putea identifica persoana care a preluat conducerea grupului și în ce moment a făcut-o?

«« Care comportamente au contribuit la găsirea soluţiei?

«« Care comportamente au blocat, au tensionat și au dezorganizat grupul?

«« Ce aţi înţeles despre rolul leadership-ului după finalizarea exerciţiului și cum îl veţi aplica în activitatea voastră?

«« Ce schimbări aţi introduce, dacă aţi repeta acest exerciţiu.

Viziune şi Direcţie

Organizare şi EficacitateMotivare şi Valori

A gândi: capacitate de a indica un sens, o direcţie

A simţi: capacitate de a te simţi bine,de a fi energic şi pasionat

A acționa: a dispune de competențe care‐ți dau încredere


69

2.4. MODULUL MotivațiaSCOPUL

Informarea participanților despre mecanismele motivației și experimentarea lor.

OBIECTIVE

înțelegerea mecanismelor de motivare și impedimentele acesteia;

înțelegerea modalității de interacționare, comportamentul și elementele care generează efecte stimulative și po-zitive asupra motivației.

DURATA

80 min

MATERIALE NECESARE

«« șase mingi pentru jonglat (sau mingi de tenis);«« foi flipchart, markere; «« lumânări, chibrituri, 2 cutii cu pioneze«« fișele resursă A, B, C

PAȘI

1. Un mic exercițiu. Jonglarea (15 min.)

Rugați doi voluntari să jongleze în fața grupului. Alegeți o persoană care știe să jongleze și alta care nu știe. Încurajați persoana care știe să jongleze și criticați-o pe cea care nu știe. Insistați asupra eșecului prin conso-lidări negative și tensiuni, impuse în fața tuturor. Valorificați reușita prin consolidări pozitive. Dacă ambele per-soane nu știu să jongleze, alegeți una dintre ele, pentru a-i oferi consolidarea pozitivă. Celei de-a doua persoană aplicați-i consolidare negativă. Starea emoțională și performanțele persoanelor respective vor fi automat influ-ențate de cuvintele dvs. Continuați jocul timp de 3-4 minute.

Exercițiul este o modalitate de a demotiva pe cineva (cel care nu știe să jongleze) și de a-l motiva pe celălalt (care știe deja să jongleze).

Întrebați persoana care nu știe să jongleze cum s-a simțit și rugați-o să facă o mică schema în care să indice curba motivației, descriind etapele prin care a trecut din momentul când a acceptat să fie voluntar. Care i-a fost starea de spirit? Cum și-a apreciat capacitățile? Ce gânduri a avut? Știa din ce motiv participă la activitatea respectivă?

Îndemnați persoana care știe să jongleze să răspundă la aceleași întrebări. Comparați răspunsurile și inițiați o discuție.

2. Discuție. Modalități de funcționare şi stimulare a motivației (25 min.)

Întrebați participanții ce înțeleg prin motivație, apoi discutați împreună definiția prezentată pe flipchart.

Explicați termenii: consolidare pozitivă (încurajare) sau consolidare negativă (critică), convingeri, etc. (fișa re-sursă A).

Fișa resursă C

Situaţii pentru jocuri de rol

A. Exemple de situaţii pentru a fi înscenate cu adoptarea stilului potrivit

Atenţie! Scrieţi pe foi de hârtie situaţiile și distribuiţi foile grupurilor. Nu le sugeraţi care ar fi stilul potrivit pentru situaţiile propuse. Puteţi să vă imaginaţi alte situaţii pentru fiecare stil. Fiţi creativi.

1. Stilul democratic

Patru-cinci copii (10-12 ani) și un adult

Un mic grup de copii vine după amiază la centru ca să participe la activităţi. Copiii discută asupra alegerii activi-tăţii: fotbal, pictură sau lectură. În final, nu ajung la un acord comun. Cum reacţionează animatorul?

2. Stilul de afiliere

Trei copii (6-8 ani) și un adult

În timp ce se desfășoară o cursă cu depășirea obstacolelor în sală, copiii care stau în rând ajung în faţa barei ce trebuie trecută. Primul copil trece fără nicio problemă, cel de-al doilea se teme și blochează restul grupului, refuzând să sară. Al treilea copil împinge și manifestă nemulţumire pentru că trebuie să se oprească. Cum reac-ţionează animatorul?

3. Stilul coercitiv

Patru - cinci copii (8-10 ani) și un adult

Sunteţi în excursie cu un grup de copii și trebuie să traversaţi un pod peste un râu adânc. Podul este pe jumătate distrus și trebuie să găsiţi un alt drum, ceea ce ar necesita o jumătate de oră. Copiii insistă, totuși, să traverseze râul. Care este reacţia animatorului?

4. Stilul de acompaniere

Patru - cinci copii (15-16 ani) și un adult

Un grup de adolescenţi a primit niște bani pentru a monta un spectacol de teatru cu prilejul sărbătorii anua-le a comunităţii. Copiii, însă, nu reușesc să se înţeleagă cum să înceapă această activitate. Care este reacţia animatorului?

B. O situaţie care trebuie diminuată succesiv la fiecare stil (șase modalităţi diferite)

Grupul vostru de copii (12-14 ani) joacă streetball, trei contra trei. Doi adolescenţi mai mari se apropie și vor și ei să joace, însă una din cele două echipe nu este de acord. Tensiunea crește în paralel cu demotivarea. Cum reac-ţionaţi, în funcţie de stilul care vă este propriu:

«« stil vizionar; «« stil democratic;«« stil perseverent;«« stil de acompaniere;«« stil de afiliere;«« stil coercitiv.


71

Fișe resursăMOTIVAȚIA

Fișa resursă A

Definiţii

Ce este motivaţia?

Motivaţia este starea care incită individul să adopte anumite comportamente, ansamblul forţelor conștiente sau inconștiente care determină comportamentul acestuia. Sinonime – ambiţie, dorinţă, voinţă, determinare.

Motivaţia extrinsecă este motivaţia care pornește din exterior. Astfel, subiectul acţionează pentru a obţine o re-compensă ce se află dincolo de limitele activităţii. Spre exemplu, evitarea sentimentului de vinovăţie, aprobarea din partea celor din jur etc.

Aprecierea pozitivă sau negativă, numită și atribuire, este faptul de a atribui anumite calităţi sau caracteristici unei persoane sau unui lucru. Aprecierile pozitive (încurajări, laude, sprijin etc.) motivează, pe când cele negative (critici, aprecieri negative, pedepse etc.) descurajează.

Motivaţia intrinsecă, care vine din interior, sentimentul de satisfacţie ce nu depinde de influenţele din exterior, fiind rezultatul unui impuls interior, în acord cu propriile valori. Motivaţia intrinsecă se caracterizează prin doi factori importanți: «« curiozitatea de a descoperi «« autodeterminarea individului ce își selectează comportamentul.

Tot ce este perceput ca presiune, constrângere sau control, reduce autodeterminarea și diminuează motivaţia intrinsecă. Și din contră, motivația intrinsecă sporește atunci când persoana are posibilitatea de a-și alege sar-cinile și are obiective determinate.

Dacă motivația intrisecă lipsește, nu o putem crea sau înlocui cu motivații externe, cum ar fi banii sau cuvintele de laudă. Și din contra, dacă există o cât de mică motivație internă, ea poate fi stimulată în diferite moduri: prin încurajări sau activități bine construite, care au drept scop ridicarea nivelului stimei de sine și eficiența perso-nală a adultului sau a copilului.

Convingerea, numită și deducere, se manifestă prin crearea și consolidarea mesajelor interne (idei, reprezen-tări). Convingerile se bazează pe niște idei preconcepute, logice sau ipotetic adevărate. Convingerile limitative provin din mesaje reluate din trecut și din fraze negative (nu sunt capabil, nu voi reuși niciodată etc.). Acestea sunt convingeri negative și este important să le identificăm, pentru a le influenţa și a le transforma în gânduri pozitive și în resurse.

Gândirea reprezintă energie, cuvintele sunt energie, sunetele sunt energie. Așadar, gândurile și cuvintele au pu-tere, forţă și, cu cât mai multă forţă și intenţie atribuim cuvântului, cu atât mai mare va fi efectul produs de acesta.

Dacă gândiţi în termeni de demotivare, incapacitate, veţi avea probleme în realizarea sarcinilor propuse. Dacă gândiţi în termeni de motivare, forţă, veţi avea succes.

Gândirea negativă este determinată de sentimentul de frică (lipsă de încredere), limitări și aprecieri negative. Gândirea pozitivă, din contră este orientată spre găsirea soluţiilor și provine din încredere, deschidere și apre-cieri pozitive.

Fiecărei persoane în parte îi revine alegerea modului de gândire care să-i caracterizeze acţiunile.

Prezentați modelul motivației pe flipchart și explicați interacțiunea celor trei dimensiuni prin exemplu exercițiului jonglării. Demonstrați importanța corelării între reprezentare (cunoaștere), stima de sine (abilități de viață) și efi-cacitate (performanțe) / (fișa resursă B).

3. Misiunea grupului. Problema cu o lumânare (40 min)

Pentru această misiune, formați două subgrupuri (8-10) persoane. Fiecare grup va avea în față explicațiile referi-tor la misiune și materialele necesare.

Debriefing-ul asupra acțiunilor desfășurate se va face prin prisma explorării și înțelegerii motivației. Pentru de-talii consultați fișa resursă C.

Propuneți participanților să se gândească (să-și aducă aminte din experiența lor), individual, timp de 3 minute și să noteze în caiet 7-8 lucruri care i-au motivat sau îi motivează în viață. Anunțați participanții că descrierea fie-cărui lucru motivant poate conține nu mai mult de 5-7 cuvinte!

Creați grupuri de 4 - 5 participanți. Oferiți-le 8 foi A5 și markere. Propuneți să împărtășească în grup cele 8 lucruri pe care le-au notat în caiet. Apoi să aleagă cele mai importante 8 dintre ele și să le noteze pe foi A5 (un singur lucru trebuie descris în maxim 5-7 cuvinte, per foaie A5, notat lizibil).

Notați pe flipchart sau plasați pe perete (sticky wall) mai întâi 4 lucruri pe care ei le vor alege ca fiind prioritare. Grupați noțiunile care au ceva în comun, în clustere (limitați numărul clusterelor la maxim 10, pregătiți câte o ima-gine, figuri geometrice, animăluțe, obiecte, pentru a marca fiecare cluster). Apoi solicitați încă 4 lucruri notate pe foi A5, afișați-le pe flipchart sau pe perete (stiky wall) și repartizați-le în clusterele existente.

Propuneți fiecărui grup să-și aleagă câteva clustere și să le atribuie o denumire, reieșind din noțiunile care se regăsesc în el și caracteristicile lor comune.

Introduceți noțiunile de Autonomie, Măiestrie și Apartenență (motivație intrinsecă) și Apreciere din exterior (mo-tivație extrinsecă). Propuneți participanților să se uite peste clusterele existente și lucrurile motivatoare pe care le conțin. Le putem regupa în aceste patru categorii?

Care sunt lucrurile care ne motivează cel mai mult? De ce depind aceste lucruri?

(Fișa resursă C)


73

În scopul creării condiţiilor de asimilare a ceva nou sau pentru a evolua spre ceva mai bun, este nevoie să pro-vocăm destabilizarea convingerilor devenite deja obișnuite, să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă, fără a neglija motivul și direcţia progresării dorite. Pentru a crea o stare de spirit motivată, încercăm să ne concentrăm asupra unuia dintre cele trei elemente menţionate mai sus sau asupra elementelor simultan.

Baza de securitate este fundamentală pentru generarea motivaţiei în realizarea unei acţiuni.

Atașamentul și crearea relaţiilor cu o persoană sau mai multe persoane importante sunt esenţiale în procesul de dezvoltare a copilului sau a adultului. E nevoie de o persoană sau de mai multe persoane binevoitoare, pen-tru a oferi copilului posibilitatea de a se cunoaște pe sine și a se dezvolta în condiţii de încredere. Aceasta îi va stimula și motivaţia.

Relaţiile cu alţii sunt tot atât de importante ca și nevoia de a se separa de ele, pentru a construi, prin cunoaștere de sine, propria identitate. Dimensiunile de existenţă și practică, susţinute de o bază adecvată de securitate, per-mit consolidarea stimei de sine și sporirea încrederii în propriile competenţe pentru a realiza lucruri noi.

Neîncrederea în sine, frica de eșec sau de critică vor frâna mobilizarea energiei în desfășurarea activităţilor. Iată de ce persoana ce ghidează activitatea trebuie să fixeze obiective corespunzătoare și succesive, pentru a asi-gura dezvoltarea competenţelor persoanelor implicate.

Fișa resursă B

Modul de funcţionare și de stimulare a motivaţiei

Acest model ilustrează specificul funcționării motivației, ce se bazează pe trei elemente fundamentale. Dacă unul dintre elemente lipsește, acesta trebuie stimulat în așa fel, încât motivaţia să fie optimă:

«« angajamentul pentru scopul dorit, a ceea ce vrei să realizezi, obiective clare, a ști cauza angajamentului (viziune);«« încrederea în sine, dorința de a deveni mai bun, exprimarea entuziasmului, preţuirea propriei munci (valoare); «« deținerea unor competențe în realizarea unei sarcini (abilități).

Elementele menţionate sunt strâns legate de două aspecte psihosociale foarte importante: starea de spirit și baza de securitate.

Starea de spirit este dispoziția interioară de a acționa sau de a fi pasiv, capacitatea noastră de a cunoaște, de a simţi, de a gândi, de a avea o viziune clară asupra direcţiei în care dorim să mergem și asupra motivului acestei decizii. Starea de spirit declanșează reacţii emoţionale și fizice: dacă e pozitivă, rezultatul va fi, în mod cert, po-zitiv; dacă e negativă și rezultatul va fi pe potrivă.

Gândul este energie și, asociat cuvântului, acesta capătă vigoare și forţă. Gândirea pozitivă depinde de noi înși-ne. Starea de spirit este legată de percepţia individului asupra lumii și de convingerile sale care, uneori, pot de-veni obstacole în calea progresului.

Reprezentările noastre depind, în mare parte, de părerea despre noi înșine și despre lume în general. Creierul selectează și reţine experienţele. O experienţă nereușită se poate transforma, deseori, într-o convingere limitati-vă. Iniţial, creierul reproduce ceea ce cunoaște, cu riscul de a se repeta sau de a se înșela și respinge ceea ce vine din exterior, ceea ce este necunoscut. Iată de ce e important să ieșim din propria zonă de confort, pentru a genera motivaţia de a învăţa, de a progresa și de a evolua.

VIZIUNE ‐ OBIECTIVE

ÎNCREDERE ÎN SINE ‐ VALOARE EFICIENȚĂ ABILITĂȚI

Cunoaştere

Starea de spirit

Baza de securitate

Dorința de a fi mai bun A ști cum


75

2.5. MODULUL Abordarea pro-socială în lucrul cu copilul (modelarea pro-socială) SCOPUL

Conștientizarea avantajelor abordării pro-sociale în lucru copii.

OBIECTIVE

înțelegerea metodei modelarea pro-socială ;

cunoașterea elementelor principale a metodei pro-sociale;

conștientizarea necesității de formare a abilităților necesare în aplicarea modelării pro-sociale.

DURATA

1,5 oră

MATERIALE NECESARE

«« foi flipchart, markere; «« laptop, proiector;«« fișa resursă A-C.

PAȘI

1. Activitate individuală (20 min.)

Rugați participanții să-și amintească cine a fost profesorul favorit și să noteze timp de 10 min. următoarele: de ce v-a plăcut?; care dintre calitățile profesorului v-au influențat?.

Discuții:

Cum vă simţiţi? A fost ușor să vă amintiţi? Ce v-a determinat să alegeți anume acest profesor? Cum v-a influențat?

Împreună cu participanții, identificați metodele pe care le-au folosit profesorii pentru a influența gândirea, com-portamentul și apoi le explicați ce înseamnă modelarea pro-socială (fișa resursă A).

2. Asalt de idei. Identificarea elementelor principale a metodei pro-sociale (10 min.)

Întrebaţi participanţii cum cred, care ar fi elementele principale ale modelării pro-sociale. Notaţi răspunsurile pe foaie flipchart. Continuaţi cu explicarea informației cu privire la elementele metodei pro-sociale (fișa resursă A).

3. Activitate de grup. Competenţele necesare unui profesionist în vederea oferirii unei modelări pro-sociale (40 min.)

Grupaţi participanţii a câte 4 persoane, max. 5, în fiecare grup. Oferiți-le foi flipchart și markere.

Instrucţiune:

Cum credeţi, care sunt caracteristicile unui profesionist ce aplică modelarea pro-socială? Analizați în modul următor:

Fișa resursă C

Problemă cu o lumânare

«« Este un exercițiu clasic pentru a testa rezolvarea creativă a pro-blemelor, elaborat de psihologul Karl Duncker în anul 1945. Participanților li se dă o lumânare, o cutie de pioneze și o cutie de chibrite. Sarcina participanților este să plaseze lumânarea aprinsă pe perete în așa mod, încât ceara care se topește să nu curgă pe masă. Testul pune la încercare rigiditatea funcțională și prejudeca-tă cognitivă care face dificilă utilizarea obiectelor familiare în mod diferit, necorespunzător.«« Creați două echipe. Pregătiți instrucțiunile scrise pe o foaie pen-tru fiecare echipă. Adăugați două condiții separate pentru fiecare echipă în parte.

Condiția 1: Durata soluționării problemei va fi cronometrată pentru a stabili o normă a timpului necesar pentru rezolvarea acestei probleme.

Condiția 2: Veți primi o remunerare în cazul în care veți rezolva problema mai rapid de 15 minute.În mediu, echipa motivată din exterior are nevoie de mai mult timp. Remunerarea, prin natura sa, îngustează focusul şi ne împiedică să privim lucrurile mai larg, în ansamblu. Acest lucru poate fi util atunci când cunoaş-tem algoritmul.

Înțelegerea motivației:

«« Interpretați motivul comportamentului dvs. sau al celorlalți.«« Întrebați-vă „De ce fac ceea ce fac?”«« Când vă vine răspunsul, continuați să vă întrebați „de ce?”.

Motivația intrinsecă (elementele):

«« AutonomieDorința de a-ți controla, de a direcționa lucrurile, în propria viață. Posibilitatea de a decide cum faci lucrurile pe care trebuie să le faci la serviciu.

«« MăiestrieDorința de a fi mai iscusit în ceea ce faci, de a fi priceput, de a-ți îm-bunătăți competențele și de a căpăta mai multe abilități. Dorința de a deveni tot mai bun și mai bun în ceva ce contează, ce are valoare.

«« ApartenențaConexiunea cu un cerc de semeni sau cu o idee mai mare. Sentimentul de a fi conectat. Relații durabile. Dorința de a contribui, prin ceea ce facem, la o cauză mai mare.

Motivație extrinsecă:«« Apreciere din exterior.«« Un salariu mai bun, premii, etc.

Cultivați motivația. Căutați să o creșteți, să o dezvoltați, să o mențineți. Neglijarea elementelor motivației auten-tice – autonomie, măiestrie, apartenență, poate fi cauza limitărilor în atingerea unor performanțe sau realizări posibile.11

11 Daniel H. Pink, Drive, 2009

Problema

Soluția


77

Fișe resursăABORDAREA PRO-SOCIALĂ ÎN LUCRUL CU COPILUL

Fișa resursă A

Ce este modelarea pro-socială12

Felul în care lucrăm, colaborăm cu copiii/adulții determină abilitatea de a putea face intervenții pozitive, care vor genera, la rândul lor, schimbări pozitive.

Odată ce ne angajăm să relaționăm cu copiii sau cu adulții, este important să ținem cont de:

«« modalitatea în care relaționăm;«« abordarea, stilul și abilitatea de angajare și participare în relații.

Calitățile necesare pentru aplicarea modelării pro-sociale sunt:

«« atitudine deschisă, prietenos, binevoitor; «« îți pasă de alții și îi încurajezi; «« ești sigur pe tine dar fără a fi arogant; «« ești calm fără a fi indiferent etc.

Studiul lui Chris Trotter evidențiază faptul că succesul modelării pro-sociale depinde de aceste calități.

Trotter susține că acest model:

«« nu este o soluție simplă, aplicabilă;«« nu există baghete magice care să schimbe peste noapte felul de a fi al oamenilor;«« nu este un proces ușor sau direct pentru obținerea unei schimbări pozitive, de multe ori implică obstacole și multă stăruință; necesită efort susținut în timp;«« nu este o concepție nouă, pentru că am avut cu toții astfel de experiențe pozitive, cum ar fi la școală, acasă, în relațiile noastre.

Elementele principale ale metodei pro-sociale sunt următoarele:

I. Abilitatea de a dezvolta relații de înaltă calitateConform teoriei modelării pro-sociale, un aspect foarte important îl reprezintă abilitatea de a înțelege care sunt limitele unei relații, unde încep și unde se termină. La fel, o relație depinde în mare măsură de caracteristicele, regulile și limitele sale. Mai jos, sunt enumerate unele aspecte ce contribuie la stabilirea unei relații de înaltă calitate:

1. Un stil deschis, cald, înțelegător și entuziast.

2. Abilitatea de a permite altora să exprime ceea ce simt - atât părerile proprii, cât și împărtășirea experienței lor fără a se simți amenințați sau preocupați de faptul că nu sunt ascultați sau luați în seamă.

3. Nevoia de a-i simpatiza pe cei cu care lucrezi sau cel puțin de a avea respect față de ei.

12 Modelarea pro-socială, John Teasdale (Manual de probațiune, coordonatori: V. Schiucu, R. Canton)

Este ... (aspecte pro);

Nu este ... (aspecte contra).

Grupurile au la dispoziţie 10 min., apoi vor desemna o persoană să prezinte rezultatele lucrului în grup.

Discuții:

După prezentarea listelor cu caracteristici, cu ajutorul participanţilor, clasificaţi-le în cunoștinţe, abilităţi și atitu-dini. La sfârșit, faceţi o generalizare a activităţii și oferiţi participanţilor informaţii suplimentare (fișa resursă B).

4. Discuţii. Particularități legate de comportament şi aspectul exterior al profesionistului (20 min.)

Întrebaţi participanţii ce comportament ar trebui să posede un profesionist și notaţi răspunsurile. La fel, analizați și cum ar fi bine să fie aspectul fizic al unui profesionist. La finalul activității, faceţi o generalizare a informației și prezentați informaţii suplimentare (fișa resursă C).


79

«« vorbesc deschis despre anumite probleme pe care le-ar avea, care adesea sunt similare cu dificultățile prin care trec copiii (victime, în conflict cu legea);

Rețineți! Schimbarea are loc în timp, toți suntem oameni și facem parte din umanitatea care include și succese, și eșecuri, bucurie și tristețe, durere și plăcere.

III. Abilitatea de a reafirma comportamentul aşteptat şi de a descuraja celelalte tipuri de comportamente care trebuie schimbate

Susținerea, încurajarea și motivarea comportamentelor pe care dorim să le obținem se poate face mai ușor dacă reușim să acționăm și să răspundem imediat comportamentelor pe care încercăm să le influențăm. Puterea acestei reacții imediate poate fi foarte eficientă în declanșarea schimbării.

Sugestii referitor la cum ar fi bine să reacționăm la anumite comportamente:

«« să dăm explicații clare și realiste referitoare la un comportament care ar fi acceptabil sau inacceptabil;«« să fim foarte clari atunci când încurajăm sau întărim un comportament adecvat, prin transmiterea unui mesaj clar, categoric și susținut cu tărie;«« să venim cu argumente clare atunci când dorim să încurajăm anumite comportamente și să ne asigurăm că beneficiarii înțeleg motivul pentru care le susținem;«« să fim empatici și să arătăm că i-am înțeles pe cei cu care lucrăm, ceea ca va consolida și mai mult această susținere.

Ce poate contribui la motivarea unui comportament pe care dorim să-l obținem?

Cercetările au demonstrat că măsurile pedagogice cu caracter pozitiv (recompensele, laudele) au o influență mai puternică asupra rezultatelor și comportamentului elevului decât măsurile pedagogice cu caracter negativ (sancțiunile, mustrările).

Recompensa reprezintă o formă de premiere în cazul unor rezultate care depășesc nivelul de exigență impus. Problema recompenselor este una dificilă, care depinde de contextul politic, social. De exemplu, unele socie-tăți nu acceptă recompense financiare și în astfel de cazuri ar fi bine să ne gândim la recompense care nu sunt materiale.

Sugestii pentru a oferi recompense nemateriale care are un impact pozitiv asupra schimbărilor comportamentale:

Lauda - este un instrument foarte puternic din inventarul nostru, mai ales atunci când se țintește susținerea, în-curajarea și motivarea schimbării (Trotter)

Știm și noi cum ne simțim atunci când suntem lăudați și complementați de către șefii noștri sau de alții, cum ne motivează și ne încurajează acest fapt, dorind în continuare să avem performanțe și mai bune. Acest efect îl are și asupra altora, motiv pentru care trebuie s-o folosim atunci când este cazul.

Trebuie să avem grijă, totuși, să transmitem aceste laude numai atunci când sunt meritate; laudele trebuie să fie reale, să se simtă că vin din suflet. Atunci când laudele sunt transmise fără tact, pot fi percepute ca fiind o lipsă de respect sau, și mai rău, sarcastice.

Timpul - este important, iar timpul nostru oferit celorlalți poate fi considerat ca o recompensă.

Putem spune „O să petrec mai mult timp cu tine, pentru că văd că răspunzi bine și ești entuziasmat”. În conver-sații, spunem: „Merge bine, faci progrese. Nu trebuie să ne întâlnim atât de des și nu o să-ți mai iau așa de mult din timpul tău”.

4. Abilitatea de a folosi umorul la timpul potrivit este de asemenea crucială pentru a avea succes. Trebuie să fim conștienți de faptul că umorul ne poate ajuta uneori să facem față unor situații foarte dificile și amenin-țătoare. Umorul folosit la timpul potrivit, cu abilitate, poate diminua și dispersa adesea unele dintre cele mai delicate situații.

5. Contact frecvent sau periodic: nu putem să întreținem relații de înaltă calitate cu persoanele cu care nu avem suficient contact.

6. Înțelegerea reciprocă despre cum trebuie să ne încadrăm în limitele relației respective. De exemplu, în lucrul cu infractorii, studiile au arătat că, relațiile bazate pe stimă între infractor și specialist, numărul recidivelor a scăzut cu 40%. La fel, s-a constatat faptul că a plăcea / a nu plăcea pe cel cu care lu-crezi era un aspect care ținea mai degrabă de specialist decât de infractor. (Graham Smith, Oslo, 1994)

II. Abilitatea de a acționa ca model şi de a demonstra prin acțiunile şi comportamentul propriu ce fel de com-portament aştepți de la alții

Inițial, ar fi bine să avem aceeași înțelegere a semnificației termenului „model”:

Model – este o persoană care, prin valoare sau calități, poate servi ca exemplu pentru ceilalți.

Trotter menționează existența a două tipuri de bază:

1. Modelul „suprem” – celebrități care apar în presă, eroi, personaje fictive, pozitive, care fac numai bine, dar care nu pot fi egalate vreodată de noi. În general un model nerealizabil.

2. Modelul „realist/realizabil” - sunt persoanele:

«« cu care putem relaționa în viață de zi cu zi;«« care s-au confruntat cu aceleași probleme ca și noi;«« care s-au afirmat și au relații de succes; «« capabile să se bucure de un stil de viață care implică un comportament pro-social;«« care au satisfacții și împliniri.

În cadrul modelării pro-sociale, este necesar să tindem către al doilea tip de model, care pune accentul pe as-pecte și motivație pozitivă. Cele mai bune modele sunt persoanele care:

«« sunt punctuale și de încredere; «« sunt corecte și deschise; «« sunt capabile să respecte sentimentele celorlalți și manifestă respect față de cei cu care lucrează, nu doar față colegi, dar și cu copiii/părinții cu care interacționează;«« își dau seama că oamenii au uneori puncte de vedere diferite, ceea ce va contribui la înțelegerea viziunii al-tora și respectarea diverselor opinii;«« pot analiza motivele și comportamentul altora în mod pozitiv până când au dovezi contrare;«« vor aproba numai comportamentul pro-social și își vor exprima întotdeauna părerile negative față de efectele comportamentului delincvent;«« vor promova întotdeauna imagini pozitive legate de atitudini sociale constructive, relații bune de familie și im-portanța prietenilor și a partenerilor care nu sunt certați cu legea;«« reușesc să demonstreze concret și real comportamentul pe care ar trebui să-l urmeze ceilalți;«« sunt capabili să se facă înțeleși și să fie interpretați întocmai;«« vor motiva oamenii când aceștia vor face ceea ce li se cere și nu îi vor critica atunci când lucrurile nu merg bine;«« vor lua în considerare faptul că fiecare persoană are temeri față de schimbări și că nu au încredere în speci-aliști și organizații care își manifestă puterea și care încearcă să îi influențeze;«« recunosc faptul că niciunul dintre noi nu este perfect: toți suntem modele care încercăm să reușim;


81

Fișa resursă B

Abilitățile cheie necesare unui specialist în vederea oferirii unei modelări pro-sociale.

Aplicarea eficientă a modelarii pro-sociale depinde și de dezvoltarea abilităților care să completeze practica dvs., permițându-vă să puneți teoria în practică într-un mod în care să poată susține obiectivele pe care doriți să le atingeți.

Abilitățile necesare pentru a obține eficiență:

1. Abilitatea de a transmite un feedback constructiv este crucială și probabil cea mai importantă în interacțiu-nea cu ceilalți. Unele puncte generale legate de feedback pot fi folositoare, dar trebuie să aveți în vedere faptul că, pe mă-sură ce practicați și deveniți mai abili în transmiterea de feedback, o să începeți să aveți o abordare mult mai sofisticată și mai rafinată decât cea oferită de aceste puncte generale.

2. Rezolvarea problemei este o altă abilitate importantă și necesară implementării acestui model. Aceasta este abilitatea de a aduna informații, de a le sorta, de a vă gândi la opțiunile disponibile și la conse-cințele legate de aceste opțiuni și apoi de a acționa.

3. Abilitatea de a asculta. Adesea putem interpreta greșit ceea ce spun oamenii, permitem să fim întrerupți în timp ce dialogăm și facem presupuneri legate de ceea ce ni s-a spus, fără a reflecta și fără a verifica dacă am înțeles corect (v. modulul „Atitudini și percepții. Acțiuni și reacții”).

4. Negocierea. Este foarte importantă posibilitatea de a aduna și centraliza informațiile, de a le transmite al-tora, de a vedea rezultatele și de a găsi situațiile în care aveți numai de câștigat în urma unor compromisuri (v. modulul „Inteligența emoțională și managementul conflictelor”).

Felul în care folosim timpul - mai mult decât timpul în sine – este crucial pentru a fi eficient. Un scop clar definit și o judecată echilibrată conduc spre o reușită sigură.

Înregistrarea comentariilor pozitive în agende/rapoarte etc. - transmiteți copiilor că faceți acest lucru și ară-tați-le ceea ce ați scris.

Adesea înregistrăm numai aspectele negative, incidentele când au apărut probleme sau când cineva nu a avut un comportament adecvat. Trebuie să avem grijă să înregistrăm și progresele făcute, și punctele tari.

Susținerea – trebuie să fie întotdeauna legată de comportament: trebuie să încurajăm numai comportamente bune. Nu putem să lăudăm un comportament fără un anumit motiv. Lauda care este neașteptată, adesea are cel mai mare efect.

Descurajarea, dezaprobarea unui comportament necesită o înțelegere foarte bună, deoarece:

«« anumite comportamente sunt inacceptabile; «« o reacție susținută, categorică și imediată în fața acestor comportamente ar fi foarte eficientă;«« o reacție întârziată nu va avea același efect.

Rețineți! Dacă sunteți capabili să transmiteți căldură, interes și preocupare față de cineva care se comportă bine și, în același timp, să vă schimbați total atitudinea atunci când se comportă rău, veți obține reușite. Un răspuns pozitiv și imediat față de cineva care caută să se schimbe sau să își modifice comportamentul, care exprimă regrete și păreri de rău, va avea cu siguranță efectul dorit.

De obicei, insistăm sau ne concentrăm numai asupra laturii negative a comportamentelor altora și mai puțin pe aspectele pozitive. Studiile referitoare la modelarea pro-socială ne încurajează să reacționăm invers:

«« să ne concentrăm asupra aspectelor pozitive;«« să transmitem patru comentarii pozitive pentru fiecare aspect negativ, cu alte cuvinte, să schimbăm dramatic echilibrul răspunsurilor noastre;«« să avem grijă ca comentariile de dezaprobare să fie orientate spre comportament, nu spre persoană respec-tivă: vrem să schimbăm comportamentul, nu persoana în sine;«« să ne asigurăm de faptul că obiectivul și așteptările stabilite pentru schimbarea comportamentului sunt rea-liste și realizabile: dacă stabilim niște obiective prea mari, cel mai probabil vom avea un eșec.


83

«« să îmbunătățim și să recunoaștem importanța dezvoltării unor relații de înaltă calitate cu cei cu care lucrăm;

«« să ne canalizăm abilitățile către cunoașterea și înțelegerea acestor comportamente pe care dorim să le susținem;

«« să acceptăm faptul că nu putem schimba comportamentul numai prin a evidenția aspectele negative – prin pe-depsirea sau prin concentrarea tuturor eforturilor asupra aspectului negativ din comportamentul persoanelor;

«« să punem accent pe aspectele pozitive din viața copiilor, pe punctele lor forte și pe potențialul pe care aceștia îl au de a se schimba și de a progresa;

«« să știm care este scopul nostru, să știm exact ceea ce dorim să facem și când putem realiza aceasta. Trebuie să avem un obiectiv, o structură și limite clar stabilite care ne vor ajuta să realizăm ceea ce ne-am propus. Trebuie să gestionăm cu grijă aceste limite și să ne asigurăm că le stabilim atât pentru noi, cât și pentru cei-lalți. Nu ne putem supăra pe cineva care a întârziat dacă noi întârziem mereu!;

«« să fim capabili să descriem și să explicăm cerințele, să demonstrăm prin comportamentul propriu ce fel de comportament dorim de la alții;

«« să avem abilitatea de a asculta pentru a-i putea înțelege pe cei cu care lucrăm și pentru a putea interpreta cu precizie ce simt aceștia;

«« să fim empatici și sensibili în fața a ceea ce îi motivează pe oameni și să știm cum să răspundem.

În final, țineți minte că ceea ce spunem și ceea ce facem, dar și felul în care o facem, reprezintă modelul după care se va evalua eficiența noastră.

Fișa resursă C

Comportament și aspect

1. Comportament - este foarte important modul în care te comporți pentru a fi un specialist eficient.

Comportamentul este expresia:

«« Gândirii«« Motivației«« Atitudinii«« Sentimentelor

Rețineți! Acestea nu se pot vedea, dar se reflectă în comportamentul pe care îl aveți. Oamenii vă observă și vă judecă în funcție de comportamentul pe care îl manifestați – ce spuneți și ce faceți!

Din aceste considerente ar fi bine să ținem cont de următoarele:

«« să fim foarte conștienți de faptul că noi suntem responsabili de propriul comportament;

«« comportamentul și atitudinea pe care le manifestăm față de ceilalți vor genera și felul în care se vor comporta și alții cu noi;

«« un anumit tip de comportament dă naștere la același fel de comportament: dacă suntem nepoliticoși cu oamenii, trebuie să ne așteptăm să fie și ei nepoliticoși; dacă nu îi respectăm, nici ei nu ne vor respecta. Comportamentul nostru poate ajuta sau înrăutăți toate tranzacțiile și interacțiunile noastre cu ceilalți.

Rețineți!Dvs. alegeți cum trebuie să vă comportați. Comportamentul este o alegere conștientă pe care o faceți, de aceea trebuie să faceți alegerea corectă. Folosiți-vă comportamentul la muncă în avantajul dvs.

2. Aspectul - este foarte important, pentru că spune multe despre tine.

De exemplu, dacă mă duc la un dentist, mă aștept ca acesta să fie curat, să aibă mâinile curate și să fie îmbrăcat adecvat. Dacă îmi angajez un avocat care să mă reprezinte în instanță, aș dori ca acesta să aibă un aspect de om inteligent, îngrijit, să nu apară în ultimul moment nepregătit.

La fel gândesc și cei cu care lucrăm: nu numai că trebuie să avem un comportament adecvat, să ascultăm ce au de spus și să avem încredere, ci să fim și un exemplu prin aspectul nostru. Nu aș dori ca specialistului care se află lângă de mine să nu îi pese cum este îmbrăcat, pentru că aceasta ar reflecta și o lipsă de atenție față de alte aspecte din comportamentul său. Acesta este un aspect controversat și mereu evităm să-l discutam, dar este, totuși, important.

În concluzie, pentru a fi eficienți în munca noastră, este nevoie:

«« să fim încrezători în noi înșine și siguri pe noi atunci când lucrăm;

«« să fim competenți și eficienți, dar mai ales să demonstrăm un interes entuziast și real în ceea ce facem - mo-delarea pro-socială se bazează în mare măsură pe aceste calități pentru a avea succes;

«« să ținem cont că schimbarea comportamentului copilului pe termen lung trebuie să fie axa pe care ne concentrăm;


85

4. Chestionar pentru determinarea stilului de învățare. (15 min)

Participanții sunt încurajați să completeze un chestionar care îi va ajuta să găsească modul prin care pot învăța mai bine. Completarea chestionarului nu presupune întrebări corecte sau greșite. Participanții își determină sin-guri stilul de învățare în baza unui barem. (Fișa resursă E)

5. Brainstorming (10 min.)

Întrebaţi grupul despre metodele și tehnicile utilizate în instruirea adulților versus cele utilizate în instruirea copi-ilor. Faceţi o generalizare în baza celor expuse de participanţi, apoi prezentaţi materialul teoretic corespunzător. (Fișa resursă B, C și E)

2.6. MODULUL Instruirea copiilor versus instruirea adulțilorSCOPUL

Familiarizarea participanţilor cu principiile, metodele și tehnicile utilizate în învățarea la adulți versus învățarea la copii.

OBIECTIVE

«« participanții vor însuși metodologia de instruire a adulţilor; «« participanţii vor cunoaște diferențele dintre instruirea adulţilor și cea a copiilor;«« participanţii vor însuși principiile de instruire a adulţilor;«« participanţii vor identifica barierele în instruire a adulților și a copiilor;«« participanţii vor însuși metodele și tehnicele utilizate în cadrul instruirii adulților și a copiilor.

DURATA

90 minute

MATERIALE NECESARE

«« fișe resursă;«« foi flipchart; «« cariocă.

PAȘI

1. Discuţie (10 min.)

Întrebaţi grupul ce înţelege prin instruirea adulţilor. Faceţi o generalizare în baza celor expuse de participanţi, apoi prezentaţi materialul teoretic corespunzător. (Fișa resursă A)

2. Activitate de grup (30 min.)

Participanţii formează 4 grupuri (max. 6 pers. în grup). Facilitatorul explică participanților metoda de lucru în grup mic, având la dispoziţie 10 min să răspundă la următoarele sarcini:

Gr. 1, 3 – elementele specifice în instruirea copiilor;

Gr. 2, 4 - elementele specifice în instruirea adulților.

Răspunsurile vor fi scrise pe foaie flipchart. În cadrul grupurilor se desemnează o persoană ce va prezenta rezul-tatele. Odată cu prezentarea rezultatelor activităţii în echipă, sunt identificate și asemănările și deosebirile dintre răspunsuri. Facilitatorul iniţiază discuţii în baza deosebirilor și pe final prezintă materialul teoretic corespunzător. (Fișa resursă B și E)

3. Brainstorming (15 min.)

Întrebaţi grupul despre stilurile de învăţare la adulţi. Apoi, prezentaţi tabelul stilurilor de învăţare al lui D. Kolb. Participanţii sunt invitaţi să identifice propriul stil de învăţare (asimilare). În cadrul activităţii, se discută despre necesitatea recunoașterii stilurilor de învăţare și selectarea metodelor potrivite de instruire. (Fișa resursă D)


87

Fișa resursă B

Principiile organizării activităţilor de instruire a adulţilor

Specificul învăţării la adulţi influenţează în mod decisiv procesul de planificare, organizare și desfășurare a acti-vităţii de instruire. Pentru asigurarea succesului acestuia este necesar ca instructorul să ţină cont de un set de principii ce vor fi integrate în activităţile programului de instruire:

1. Experienţa participanţilor este importantă pentru activităţile de instruire a adulţilor și, respectiv, este inclusă în procesul desfășurării instruirii.

2. Activităţile de instruire sunt centrate pe dezvoltarea abilităţilor necesare adulţilor. Este important ca pre-zentările formatorului să constituie 10-15% din timpul total al instruirii, să fie urmate de exerciţii practice și aplicaţii, ce vor contribui la dezvoltarea abilităţilor de aplicare în practică a noilor cunoștinţe și vor încuraja modificările necesare în performanţele viitoare ale participanţilor.

3. Participanţii simt necesitatea să fie implicaţi activ în activităţile de instruire. Participanţii au nevoie de activi-tăţi prin care să fie încurajaţi să se confrunte experienţele anterioare și cu cele noi, oferite de formator și să deţină un control asupra procesului prin care se desfășoară instruirea. Formatorul va încuraja participarea tuturor celor implicaţi în instruire, ţinând cont de specificul fiecărui individ, valorificându-i pe deplin.

4. Strategiile și tehnicile aplicate sunt semnificative pentru adulţi. Pornind de la premiza că participanţii învaţă mai mult și mai bine prin aplicarea corectă a procesului de instruire, devine important ca formatorul să selec-teze cu grijă strategiile și tehnicile relevante atât pentru valorificarea cunoștinţelor și a experienţei anterioare a participanţilor, pentru încurajarea schimbului de idei și opinii cu privire la posibilităţile ulterioare de aplicare în practică a noilor informaţii, cât și pentru realizarea obiectivelor activităţii.

5. Deoarece există mai multe stiluri de învăţare, strategiile și tehnicile utilizate sunt adaptate la diverse stiluri. Este important ca procesul de instruire să fie conceput și organizat astfel încât acesta să fie relevant din punctul de vedere al diversităţii stilurilor de învăţare.

6. Utilizarea materialelor vizuale contribuie la perceperea și, respectiv, la înţelegerea corectă a informaţiei pre-zentate. Implicarea mai multor canale de percepere a informaţiei contribuie la sporirea gradului de asimilare a acesteia.

7. Informaţia și cunoștinţele noi sunt consolidate prin exersarea lor în activităţile practice. În caz contrar este foarte probabil ca această informaţie, deși importantă și valoroasă, să fie uitată, fără a putea fi utilizată ulte-rior în activitatea profesională.

8. Activităţile de instruire indică, în mod evident, posibilitatea aplicării noilor cunoștinţe și abilităţi. Nu este su-ficient însă ca participanţii să fie implicaţi în orice activităţi practice. Este important ca formatorul să le con-ceapă și să le desfășoare pornind de la relevanţa acestora în raport cu noile cunoștinţe, oferite prin prezen-tare sau materiale distributive.

9. Instaurarea unui climat de respect contribuie simţitor la creșterea eficienţei instruirii adulţilor. Pentru a accentua valoarea personalităţii și experienţei fiecărui participant, este important ca formatorul să asigure atmosfera de respect reciproc atât între participanţi, cât și între trainer și fiecare persoană implicată în activitatea de instruire.

10. Rolul formatorului este cel de a facilita învăţarea și nu de a o impune. Specificul învăţării la adulţi ne oferă o imagine clară asupra rolurilor pe care trebuie să le adopte formatorul în timpul unui eveniment de instruire. Dacă instructorul insistă asupra propriului punct de vedere, nu încurajează exprimarea sau neglijează opiniile participanţilor, o asemenea abordare nu va contribui la instruirea participanţilor. Trebuie de menţionat că mo-dificarea rolului – de la autoritate deplină, ce impune noile cunoștinţe în mod directiv la facilitator – necesită competenţe profesionale suplimentare, ce vor fi cultivate și dezvoltate continuu de către formator.

Fișe resursăINSTRUIREA COPIILOR VERSUS INSTRUIREA ADULȚILOR

Fișa resursă A

Modelul andragogic

Andragogia este arta și știinţa de a ajuta adulţii să înveţe, un cadru conceptual util în organizarea modalităţilor de instruire a adulţilor. Cercetătorul M. Knowles (1984) a pus bazele dezvoltării celui mai elocvent model de instru-ire a adulţilor – modelul andragogic – fundamentat pe ceea ce pare a fi, la o primă impresie, opusul pedagogiei.

Knowles susţine că, metodele andragogice (centrate pe educabil) sunt în opoziţie cu cele pedagogice (centrate pe profesor) și că adulţii deprind modalităţi specifice de abordare a învăţării (asimilarea cunoștinţelor și experi-enţelor). Pentru a înţelege mai bine, propunem următoarea prezentare comparativă.

COPIL ADULT

Caracteristica de bază Dependent Independent, autodirectiv

Experienţa anterioară Neimportantă Importantă, oferă resurse pentru facilitarea învăţării

Montajul psihologic al educabilului Se bazează pe dezvoltarea fizică, mentală și socială Se bazează pe necesităţi

Relevanţa cunoștinţelor Aplicabilitate tardivă Aplicabilitate imediată

Mediul curricular Competitiv, formal, centrare pe disciplină, orientare spre autoritate

Colaborativ, informai, adaptai necesităţilor educabilului, centrare

pe probleme, sarcini, etc.

Planificarea Efectuată de profesor Efectuată în comun cu profesorul

Determinarea necesităţilor Efectuată de profesor Efectuată în comun cu profesorul, autodiagnosticare

Designul lecţieiSecţionată în funcţie de subiect,

focusată pe conţinutul materiei de studiu

Secţionată în funcţie de necesităţi, focusată pe probleme, sarcini, etc.

Activitatea de bază Transmiterea informaţiei Experimentarea

Evaluarea Efectuată de profesor Efectuată în comun cu profesorul și reciproc

EducabiluI

Variabila


89

5. Simulare

a. Definire - executarea unei sarcini corelate muncii în cadrul trainingului.

b. Utilitate în învăţare - îi ajută pe participanţi să înveţe cum se face un lucru „pe viu”, fără a-și face griji în le-gătură cu eventuale greșeli ce pot apărea în timpul executării; este un mod eficient de a aplica cunoștinţe, de a învăţa noi deprinderi și de a analiza dificultăţi în cadrul unei situaţii reale de muncă.

6. Lucru în grupuri mici

a. Definire - un tip de activitate care permite participanţilor să facă schimb de experienţe și idei pentru a rezolva o problemă;

b. Utilitate în învăţare - participanţii au ocazia de a învăţa din experienţele celorlalţi membrii ai grupului:

«« promovează munca în echipă;«« ajută la formarea unor abilităţi de soluţionare a problemelor;«« acordă membrilor grupului o responsabilitate mai mare în găsirea unei soluţii.

7. Prezentare teoretică

a. Definire - este o activitatea realizată de un specialist, care prezintă grupului informaţii teoretice despre un anumit subiect.

Prezentarea teoretică a unui material implică în mod diferit grupul. Astfel, există prezentări teoretice în care gru-pul este doar audienţă pasivă, care primește informaţiile. Există însă și prezentări interactive ale materialului, în care grupul poate interveni cu întrebări și este provocat sa răspundă la întrebări.

b. Utilitate în învăţare - informează participanţii cu privire la aspectele teoretice legate de un anumit subiect; asigură o sinteză, o trecere în revistă a unor materiale teoretice.

8. Lucru individual

O formă de activitate ce poate fi folosită de facilitator când e necesar să se afle opinia, atitudinea fiecărui parti-cipant faţă de un eveniment, subiect sau problemă.

Utilizarea lucrului individual permite:

«« sporirea gradului de implicare a fiecărui participant;«« încurajarea participanţilor pentru a împărtăși idei;«« ascultarea cu respect a opiniilor diferite;«« sporirea încrederii participanţilor în forţele proprii și conștientizarea valorii ideilor și opiniilor susţinute de ei.

Notă: nu se recomandă utilizarea frecventă a acestei forme de lucru, întrucât participanţii se pot plictisi. După lucrul individual, facilitatorul trebuie neapărat să pună în aplicare o metodă interactivă de lucru.13

9. Exerciţii de încălzire

Exerciţiile de încălzire sunt folosite pentru a da participanţilor posibilitatea să se implice mai ușor în activitate sau să-și recupereze resursele interne după anumite activităţi mai dificile. Este, de asemenea, utilizată pentru spo-rirea atenţiei, alteori poate să completeze acţiunile din faza de evocare a activităţii. În literatura de specialitate,

13 http://www.scritube.com/management/Educatia-adultilor203791815.php

Fișa resursă C

Metode și tehnici utilizate în instruirea adulţilor

1. Studiu de caz

a. Definire - prezentarea, analiza detaliată și discuţia unei situaţii reale sau fictive, relevantă pentru problemele grupului.

b. Utilitate în învăţare - pe baza analizei unei situaţii reale sau fictive, membrii grupului învaţă mai multe despre:

«« particularităţile unui anumit tip de situaţie (dacă se prezintă o situaţie de conflict, participanţii pot vedea și înţelege care sunt particularităţile unei situaţii de conflict);«« problema sau dificultatea cu care se confruntă; «« moduri prin care poate fi abordat și rezolvat un anumit tip de situaţie;«« modalităţi de interacţiune în cadrul grupului pentru generarea unor soluţii.

2. Brainstorming

a. Definire - generarea a cât mai multor idei legate de un anumit aspect, de către cât mai mulţi membri ai grupului.

Principiile fundamentale ale brainstorming-ului sunt:«« orice persoană este capabilă să producă idei. În această formă de lucru cu grupul este important să încura-jam toţi participanţii să formuleze cât mai multe idei, soluţii;«« cantitatea stimulează calitatea. Cu cât se generează mai multe idei, de cât mai mulţi participanţi, cu atât mai reușită va fi sesiunea de brainstorming;

b. Utilitate în învăţare - sunt generate cât mai multe idei, soluţii, moduri de a asimila o situaţie pentru a:

«« înţelege cât mai bine acea situaţie;«« avea o bază mare de soluţii, idei pentru abordarea situaţiei;«« implica toţi membrii grupului în acest proces.

Brainstorming cu schimb de roluri – se bazează pe principiile brainstormingului.

3. Joc de rol

a. Definire - punerea „în scenă” de către două sau mai multe persoane a unui joc legat de tema trainingului.

b. Utilitate în învăţare - oferă ocazia participanţilor să înţeleagă consecinţele acţiunilor lor asupra altor persoane:

«« oferă ocazia participanţilor de a înţelege cum se simt și cum reacţionează diferiţi oameni în aceeași situaţie;«« asigură un cadru securizat, în care participanţii pot să discute despre anumite dificultăţi personale, pe care le consideră, în general, ca fiind dificile de abordat; «« participanţii pot înţelege că există mai multe modalităţi de a aborda și soluţiona o situaţie.

4. Demonstrare

a. Definire - prezentarea și exersarea pas cu pas a unei tehnici, deprinderi prin care se poate face un lucru.

b. Utilitate în învăţare - învăţarea unei anumite deprinderi sau tehnici de lucru; exersarea pas cu pas a deprin-derii/tehnicii de lucru de către participanţi.


91

Fișă resursă D

Stiluri de învăţare la adulţi

Stilul convergent – conceptualizare abstractă și experimentare activă: subiecţii convergenţi acumulează cu-noștinţele prin analiză și apoi aplică noile idei/concepte în practică. Abilitatea de a aplica noi idei este punctul forte al acestora. Convergenţii sistematizează informaţia prin intermediul raţionamentelor ipotetico-deductive, pun un accent deosebit pe gândirea raţională și concretă, rămânând relativ „reci”. Decât să „irosească” timpul cu oamenii, ei preferă să mediteze, să inventeze ceva.

Stilul divergent – experienţă concretă și observare reflexivă: divergenţii acumulează cunoștinţe cu ajutorul in-tuiţiei. Subiecţii ce preferă acest stil de instruire își utilizează la maxim aptitudinile imaginative și abilitatea de a vedea situaţii complexe din mai multe perspective, ajungând, prin sinergie, la formarea unui gestalt semnificativ (esenţă sau forma unei entităţi complete). Divergenţii posedă, de asemenea, abilitatea de a integra eficient infor-maţia într-un tot întreg. Punctul forte al divergenţilor îl constituie abilitatea lor imaginativă, fiind consideraţi opușii convergenţilor. Acești subiecţi sunt emoţionali și excelează în artă și literatură.

Stilul asimilator – conceptualizare abstractă și observare reflexivă: abilitatea de a crea modele teoretice și ra-ţional-inductive este punctul forte al asimilatorilor, ce învaţă prin analiză, planificare și reflectare. Asimilatorii nu pun accentul pe aplicarea practică, ci se focusează pe dezvoltarea teoriilor, deseori ignorând faptele dacă aces-tea nu corespund cu teoria.

Stilul acomodator – experienţă concretă și experimentare activă: spre deosebire de asimilatori, acomodatorii vor ignora teoria, dacă faptele nu coincid cu aceasta. Subiecţii stilului dat excelează în situaţiile în care trebuie să aplice teoriile știute unor circumstanţe specifice. Punctul forte al acestora este abilitatea de a realiza ceva și de a se implica într-o nouă experienţă. Acomodatorii abordează problema într-o manieră intuitivă, mergând pe calea încercărilor și erorilor, obţin cunoștinţe mai curând de la alte persoane decât prin intermediul abilităţilor lor analitice. Din toate aceste patru stiluri, acomodatorii sunt cei care-și asumă riscuri.

Alţi discipoli ai lui D. Kolb, cercetătoarele B. McCarthy și S. Leflar, studiind în profunzime teoria originală a aces-tuia, au elaborat în baza ei descrieri pentru patru tipuri fundamentale, care însă se pot combina uneori între ele. În tabelul ce urmează, propunem prezentarea celor patru tipuri „pure”.

aceste exerciţii se mai numesc exerciţii de spargere a gheţii, ce mai au și scopul sporirii nivelului de autoapreci-ere, a climatului psihologic pozitiv și a sentimentului de susţinere reciprocă.

Notă: nu se recomandă folosirea excesivă a exerciţiilor de acest tip. Ele trebuie să corespundă vârstei și speci-ficului participanţilor. 14

14 2 Feedback (vezi modulul ”Feedbackul și cunoașterea de sine”)

Tipul 4 - “Ce-ar fi dacă?”Acești subiecţi solicită opţiuni și vor genera ei înșiși

câteva în procesul de învăţare. Punându-și o astfel de întrebare în orice situaţie, ei descoperă lucruri noi și le împărtășesc și altora. Aceștia interpretează informaţia

bazându-se pe modalitatea în care o pot utiliza și vor experimenta pentru a o face chiar mai eficientă.

Concluziile le trag intuitiv și de aceea uneori nici nu pot explica cum au ajuns la ele. Caută adevărul absolut și

aduc argumente elocvente pentru a-l demonstra.

Tipul 1 - “De ce?”Cei din această categorie mai întâi stabilesc “de

ce” este importantă pentru ei informaţia respectivă. Pentru a prelucra informaţia ei își utilizează intuiţia

și simţurile. Subiecţii din această categorie caută să asocieze informaţia curentă cu experienţa personală. Pentru ei este important ca mediul în care învaţă să

fie plăcut, gălăgia îi deranjează. Cel mai eficient învaţă atunci când văd, aud și își împărtășesc ideile. Cea mai

indicată tehnică pentru ei este discuţia în grup.

Tipul 3 - “Cum?”Subiecţii din această categorie preferă să facă ceva concret, sunt educabilii cei mai nerăbdători, care vor

ca informaţia să le fie prezentată succinct, în teze. Ei se focusează pe întrebarea de tip “cum?” deseori

întrebând: “Cum este (se face) asta în practică?”. Se plictisesc atunci când nu văd utilitate imediată în

ceea ce fac sau când trebuie să citească foarte mult. Execută totul foarte rapid, rezolvă problemele repede și

ard de nerăbdare să știe care sunt rezultatele.

Tipul 2 - “Ce?”Subiecţii din această categorie gândesc predominant

prin termenul “ce?”. Aceștia doresc să obţină informaţia așa cum o prelucrea ză ei înșiși: logic și ordonat. Înainte de a veni la lecţii, ei își recitesc

notiţele. Dacă nu sunt pregă tiţi de lecţie, se simt foarte stânjeniţi. Rareori își exprimă (verbal și nonverbal) dacă

au înţeles explicaţia conceptelor. Tăcerea lor pare rezis tenţă, dar nu e așa: ei, pur și simplu, trebuie să

mediteze, să “treacă” cele aflate prin prisma lor.


93

CHESTIONAR PENTRU IDENTIFICAREA STILURILOR DE ÎNVĂŢARE

Acest chestionar vă va ajuta să găsiţi modul prin care puteţi învăţa cel mai bine.

«« Nu există răspunsuri corecte sau greşite. «« Pentru completarea chestionarului aveţi la dispoziţie atât timp de cât aveţi nevoie, între 10 și 30 minute, dar nu este NICIO PROBLEMĂ dacă durează mai mult. «« Răspundeţi la toate întrebările pentru a obţine cele mai bune rezultate, sinceritatea este foarte importantă pentru completarea acestui chestionar. «« Răspundeţi la întrebări prin DA sau NU. «« Încercuiţi doar un singur răspuns la fiecare întrebare «« Dacă doriţi să răspundeţi prin „uneori”, gândiţi-vă dacă mai mult sunteţi de acord sau mai mult dezaprobaţi enunţul respectiv, și răspundeţi prin Da sau NU.

1 Când descrieţi o vacanţă/ o petrecere a unui prieten, vorbiţi în detaliu despre muzica, sunetele și zgomotele pe care le-ați ascultat acolo? DA NU ■

2 Vă folosiţi de gestica mâinilor când vorbiţi? DA NU □

3 În locul ziarelor, preferaţi radioul sau televizorul pentru a vă ţine la curent cu ultimele noutăţi sau știri sportive? DA NU ■

4 La utilizarea unui calculator consideraţi că imaginile vizuale sunt utile, de exemplu iconițele, imaginile din bara de meniuri, sublinierile colorate, etc.? DA NU ♦

5 Când notaţi anumite informaţii preferaţi să nu luaţi notiţe, ci să desenaţi diagrame, imagini reprezentative? DA NU □

6 Când jucaţi „X și 0”sau dame puteţi să vă imaginaţi semnele „X” sau „=” în diferite poziţii? DA NU ♦

7 Vă place să desfaceţi în părţi componente anumite obiecte și să reparaţi anumite lucruri? De exemplu: bicicleta dvs., motorul mașinii dvs.,etc.. DA NU □

8 Când încercaţi să vă amintiţi ortografia unui cuvânt, aveţi tendinţa de a scrie cuvântul respectiv de câteva ori pe o bucată de hârtie până când găsiţi o ortografie care arată corect? DA NU ♦

9 Când învăţaţi ceva nou, vă plac instrucţiunile citite cu voce tare, discuţiile sau / și cursurile orale? DA NU ■

10 Vă place să asamblaţi diferite lucruri? DA NU □

11 La utilizarea calculatorului consideraţi că este util ca sunetele emise să avertizeze utilizatorul asupra unei greșeli făcute sau asupra terminării unui moment de lucru? DA NU ■

12 Când recapitulaţi / studiaţi sau învăţaţi ceva nu vă place să utilizaţi diagrame și / sau imagini? DA NU ♦

13 Aveţi rapiditate și eficienţă la copierea pe hârtie a unor informaţii? DA NU ♦

14 Dacă vi se spune ceva, vă amintiţi ce vi s-a spus, fără necesitatea repetării acelei informaţii? DA NU ■

15 Vă place să efectuaţi activităţi fizice în timpul liber? De exemplu: sport, grădinărit, plimbări, etc. DA NU □

16 Vă place să ascultaţi muzică când aveţi timp liber? DA NU ■

17 Când vizitaţi o galerie sau o expoziţie, sau când vă uitaţi la vitrinele magazinelor, vă place să priviţi singur(ă), în liniște ? DA NU ♦

18 Găsiţi că vă este mai ușor să vă amintiţi numele oamenilor decât feţele lor? DA NU ■

19 Când fotografiaţi un cuvânt, scrieţi cuvântul pe hârtie înainte? DA NU □

20 Vă place să vă mișcaţi în voie când lucraţi? DA NU □

21 Învăţaţi să ortografiaţi un cuvânt prin pronunţarea acestuia? DA NU ■

22 Când descrieţi o vacanţă/ o petrecere a unui prieten, vorbiţi despre cum arătau oamenii, despre hainele lor și despre culorile acestora? DA NU ♦

Fișa resursă E

Bariere în instruirea adulţilor. Motivarea adulţilor pentru învăţare.

Bariere în instruirea adulţilor

Spre deosebire de copii și adolescenţi, adulţii au mai multe responsabilităţi, fapt ce creează, implicit, mai multe bariere în angajarea într-un proces instructiv.

Motivele evocate cel mai frecvent de adulţi:

«« lipsa timpului: indiferent dacă sunt cursuri serale sau de scurtă durată, oricum, somează adultul să „piardă” ceva timp (să piardă câștigând, de fapt);«« lipsa banilor: în prezent există un număr infim de instituţii ce acordă servicii gratuite de instruire, de aceea, problema banilor este una dintre cele mai importante, în special, în ţările cu o economie șubredă;«« responsabilităţi familiale: grija pentru copii, relaţiile cu soţul/soţia, obligaţiunile casnice etc. „fură” prea mult din timpul predestinat studiilor;«« organizarea orarului: obligaţiunile de serviciu, familia necesită mult timp, iar implicarea în procesul de studiu implică și modificări de orar și sacrificii etc.;«« probleme de motivaţie: adultul trebuie să înveţe deoarece este forţat să o facă;«« lipsa încrederii în sine: stima de sine redusă, un eșec care nu poate fi uitat sau alte lucruri care au marcat adultul, îl va împiedica pe acesta să-și învingă frustrările și temerile.

Motivarea adulţilor pentru învăţare

Un alt aspect de o importanţă incomensurabilă a instruirii adulţilor este motivaţia, ce diferă mult de cea a copiilor. Și asta, pentru că aceste două categorii de vârstă au surse de motivaţie variate.

Sursele motivaţionale ale adulţilor:

«« relaţiile sociale: adulţii vin la cursuri de perfecţionare/reciclare sau la alte activităţi instructive pentru a-și face noi prieteni sau pentru a fi împreună cu prietenii/colegii/rudele;«« expectaţiile sociale: adulţii se angajează în activităţi instructive la insistenţa unei autorităţi, la recomandările soţului, la sugestiile prietenilor;«« bunăstarea socială: pentru a-și dezvolta disponibilitatea de a fi în serviciul comunităţii, de a fi util societăţii, adulţii fac cursuri fără tangenţe cu profesiunea de bază;«« avansarea profesională: adulţii se angajează în procesul de instruire pentru a obţine beneficii materiale, avansare profesională, prestigiu social, pentru a ţine piept concurenţei;«« refugiu sau stimulare: pentru a scăpa de plictiseală, pentru a evita rutina de acasă sau de la serviciu, adulţii își găsesc salvarea în învăţare;«« interes cognitiv: majoritatea adulţilor învaţă de dragul învăţării, caută informaţii noi pentru a-și satisface curiozitatea.

Sursa: http://www.proeducation.md/art.php3?f=%2Ffiles%2FPerfectionarea%20cadrelor%2Fexodul%20adultilor%20in%20instruire.htm&ad=efcinracdeo00000.stf&display=4&page


95

http://www.proeducation.md/art.php3?f=%2Ffiles%2FPerfectionarea%20cadrelor%2Fexodul%20adultilor%20in%20instruire.htm&ad=efcinracdeo00000.stf&display=4&page

http://www.proeducation.md/art.php3?f=%2Ffiles%2FPerfectionarea%20cadrelor%2Fexodul%20adultilor%20in%20instruire.htm&ad=efcinracdeo00000.stf&display=4&page

Note

23 Când începeţi o sarcină nouă, vă place să începeţi imediat și să rezolvaţi ceva atunci, pe loc? DA NU □

24 Învăţaţi mai bine dacă asistaţi la demonstrarea practică a unei abilităţi anume? DA NU ♦

25 Găsiţi că vă este mai ușor să vă amintiţi feţele oamenilor decât numele lor? DA NU ♦

26 Pronunţarea cu voce tare a unor lucruri vă ajută să învăţaţi mai bine? DA NU ■

27 Vă place să demonstraţi și să arătaţi altora diverse lucruri? DA NU □

28 Vă plac discuţiile și vă place să ascultaţi opiniile celorlalţi? DA NU ■

Aflaţi care este stilul dvs de învăţare:

Încercuiţi numai numărul întrebărilor la care aţi răspuns cu DAMarcaţi pe grafic numărul total pentru fiecare stil de

învăţare , după care uniţi cele 3 puncte.

♦

4, 6, 8, 12,13, 17, 22, 24, 25, 29, 33, 35, 37

■

1, 3, 9, 11, 14, 16, 18, 21, 26, 28, 32, 36, 38

□ 2, 5, 7, 10, 15, 19, 20 , 23, 27, 30, 31, 34, 39

13___________________________________13

12___________________________________12

11___________________________________11

10___________________________________10

9____________________________________9

8____________________________________8

7____________________________________7

6____________________________________6

5____________________________________5

4____________________________________4

3____________________________________3

2____________________________________2

1____________________________________1

0____________________________________0

VIZUAL AUDITIV PRACTIC

Total întrebări încercuite

________

VIZUAL


_________

AUDITIV


_________

PRACTIC

Notă: Cea mai înaltă curbă de pe grafic arată stilul dvs. de învăţare preferat. Dacă curba are o evoluţie aproxima-tiv egală înseamnă că vă place să utilizaţi toate stilurile de învăţare.


97

Note

Note


99

Activități psihosociale de grup pentru copiiEducarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor



CuprinsCAPITOLUL I: Aspecte generale privind activitățile psihosociale de grup pentru copii 2

1.1 Abordarea psihosocială în activitățile de grup pentru copii 2

1.2 Competențele animatorului 5

1.3 Metodologia activităților psihosociale pentru copii 6

CAPITOLUL II: Activități psihosociale de grup cu copiii 8

2.1 Haideți să ne cunoaștem! 8

2.2 Suntem diferiți și acceptăm diversitatea! 10

2.3 Ce drepturi am eu, ce drepturi au ceilalți! 12

2.4 Ce este etichetarea? 14

2.5 Avem sau nu stereotipuri și prejudecăți și cum ne influențează acestea? 18

2.6 Ce sunt emoțiile? Harta emoțiilor mele. 19

2.7 Ce se întâmplă în corpul meu când am emoții? 22

2.8 Ce să fac când trăiesc emoții intense? 24

2.9 Conflictul - ce este și cum îi fac față? 28

2.10 Haideți să cooperăm! Împreună este mai bine! 30

1

CAPITOLUL I: Aspecte generale privind activitățile psihosociale de grup pentru copii1.1 Abordarea psihosocială în activitățile de grup pentru copiiActivitățile psihosociale de grup cu copiii (AGC) constituie o parte importantă a intervențiilor de tip psihosocial, ca metodă și strategie. Împreună cu alte tipuri de intervenție, AGC ajută copilul să se dezvolte, întrucât în cadrul activităților de grup un complex de necesități ale copilului pot fi satisfăcute la nivel individual, social și existen-țial. Aspectul social însă rămâne prioritar în cadrul AGC. Atunci când AGC au o dinamică pozitivă, acestea ajută copilul să își satisfacă astfel de necesități ca: securitatea, prietenia, sentimentul de apartenență la un grup, res-pectul de sine, recunoașterea, încredere în sine etc.

Metodologia AGC are la bază conceptul de Abordare psihosocială. Prin psihosocial se înțelege relația strânsă dintre psihologic și social, fiecare dintre acești factori influențând continuu pe celălalt. Mai concret, fiecare per-soană se construiește pe integrarea celor două nivele:

üaspecte psihologice: spirit, gândire, emoții, sentimente și comportamente;üaspecte sociale: contextele sociale în care trăim; contextul, cultura, tradițiile, spiritualitatea, relațiile inter-

personale cu familia restrânsă și lărgită; comunitatea și activitățile școlare și profesionale.

Am împărțit nevoile fundamentale ale bunăstării psihosociale a copilului în trei dimensiuni specifice, interdepen-dente și, totuși, distincte în modul lor de a fi satisfăcute:

üîn câmpul psihologic, nevoile individuale: dezvoltarea personală, afirmarea identității, recunoașterea personală;

üîn câmpul sociologic, nevoile sociale: grupuri de apartenență, recunoașterea socială;üîn câmpul spiritual, nevoile existențiale: religie, credință, sensul vieții.

Dezvoltarea psihosocială a copilului se realizează prin stimularea acestei capacități de a se auto-realiza, ținând cont de trei nevoi fundamentale: individuală, socială și existențială. Aceste nevoi, numite „invizibile”, trebuie să fie alimentate regulat, ca și nevoile materiale de hrană și adăpost.

Este important să nu uităm de ele, mai ales în contexte dificile care, uneori, pot împiedica individul să-și dezvolte capacitățile pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă (catastrofă naturală, sărăcie, foamete, război, trauma-tism etc.).

Intervenția psihosocială va stimula copilul în dezvoltarea:

ügustului său de a fi (identitatea), răspunzând nevoilor sale individuale de iubire, de recunoștință, de tandre-țe, de securitate, de protecție. Fiecare stimulare pe această axă afectivă (necondițională) contribuie la îm-bogățirea încrederii și a stimei de sine;

ügustului său de a face, răspunzând nevoilor sale sociale, legate de natura socială a fiecărui individ. Sunt nevoile de limite, de reguli, de exigențe, de ordine, de autoritate, etc. Fiecare stimulare pe axa normativă (condițională) contribuie la apariția competențelor sociale, cum ar fi interiorizarea legii, cooperarea cu celă-lalt, dobândirea unor abilități, capacitatea de a-și stăpâni frustrarea, însușirea unei meserii care presupune niște calități;

ügustului său de a trăi, răspunzând nevoilor sale existențiale, care sunt legate de nevoile de legitimare a unui proiect de viață, de înțelegere a sensului vieții, a rolului său în lume. Fiecare stimulare pe această axă a

sensului (credință) contribuie la dezvoltarea sentimentului de apartenență la umanitate și responsabilitatea sa în transmiterea valorilor universale.

Aceste trei dimensiuni sunt, într-un fel, alimentele psihosociale indispensabile creșterii și dezvoltării bunăstării copiilor, pentru ca ei să-și poată construi o viață demnă de a fi trăită. Proiectele noastre trebuie, deci, să fie ela-borate în baza acestor nevoi fundamentale, care trebuie întărite, pentru a favoriza cât mai repede cu putință, în-tr-o situație de urgență, întoarcerea la dezvoltarea normală a copilului. Este vorba despre redobândirea, de către copil, a gustului de a trăi, de a face și de a fi, în pofida situațiilor de criză traversate!

În baza contribuției umaniste al lui A. Maslow, care consideră fiecare persoană ca pe un actor al propriei sale vieți, capabilă de alegeri și de inițiative, în funcție de locul pe care îl are în societate, considerăm că orice copil este în măsură să-și dezvolte resursele proprii și, deci, bunăstarea sa, cu condiția, totuși, ca el să fie însoțit de adulți care știu să acorde un suport psihosocial adecvat. Asigurarea bunăstării psihosociale a copiilor înseamnă, deci, o investiție-cheie în capitalul uman, care întărește toate celelalte procese pentru dezvoltarea și stabilitatea societăților.

ABORDAREA PRIN JOC

Jocurile sunt parte integrantă din universul copiilor și sunt necesare dezvoltării lor fizice și psihice. Nu mai tre-buie demonstrat că ele sunt instrumente prețioase pentru achiziții la nivelul gestionării emoțiilor și a relațiilor so-ciale, precum și la nivelul pur recreativ.

Există diferite tipologii ale jocurilor. Noi am ales-o pe cea a psihologiei genetice, care are avantajul de a fi univer-sală din punct de vedere cultural. Este, de asemenea, reluată de CRL1, în patru categorii:

üjocuri de Exercițiu: jocuri senso-motorii simple, jocuri de manipulare simple (jucărioare, …);üjocuri Simbolice: jocuri care permit copilului să imite, să reprezinte: jocuri de rol, de regizare (păpuși,…);üjocuri de Asamblare: etapă intermediară înaintea jocului de reguli, în cadrul căreia copilul combină elemen-

te, jocuri de construcție: puzzle, Lego etc.;üjocuri de Reguli: jocuri în care copilul se inițiază în regulament, trebuie să urmeze un ordin, să urmărească

un raționament logic, să elaboreze strategii.

Toate aceste jocuri pot fi libere, adică copiii aleg ei înșiși ce categorie de joc îi interesează și când vor să-l joa-ce, fără prezența vreunui adult. Ei pot, de asemenea, să fie îndrumați de un adult (animator, educator, profesor etc.). Într-un centru recreativ dedicat activităților pentru copii, ideal ar fi să se găsească un echilibru între cei doi.

Prezentul manual se concentrează pe categoria jocurilor simbolice și de reguli integrate într-un set de activități, pentru a explora noțiunile de discriminare, anti-discriminare, toleranță, diversitate, incluziune, egalitate de gen. Pentru a fi puse în practică, aceste activități necesită prezența unui adult care să le modereze. Paginile următoa-re se adresează profesioniștilor care se ocupă de copii.

Aceste activități și jocuri constituie un instrument puternic de dezvoltare, deoarece ele îl angajează pe copil în globalitatea sa:

a. capul preia comenzile, deoarece trebuie să găsească strategii și să ia decizii adecvate și rapide;b. corpul este în mișcare, simțurile stau de veghe;c. inima are rol important în stăpânirea emoțiilor proprii și față de ceilalți, precum și în aplicarea unor valori

fundamentale.

1 Nicole Dagnino, Philippe Valls, „Copii Refugiați ai Lumii; Lada internațională cu jucării: restaurarea activităților ludice ale copiilor în situație de

criză”, Colecție Practică, Fundația din Franța, 2004.

2ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPIIEducarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice

3

1.2 Competențele animatoruluiCOMPETENȚE PERSONALE

üRecunoașterea, înțelegerea și stăpânirea emoțiilor sale și impactul lor asupra celorlalți.üA avea încredere în sine, a ști să se afirme în fața celorlalți și a fi demn de încredere.üA se adapta la situații schimbătoare sau dificile, a fi deschis în fața diferențelor.üA ști să se autoevalueze și să învețe din propriile experiențe.

COMPETENȚE SOCIALE ȘI PEDAGOGICE

üA avea abilități de conducător, a putea conduce un grup spre un obiectiv, a fi entuziast și comunicativ, a mo-tiva copiii, dându-le feedback-uri constructive.

üA menține o legătură afectivă cu copiii, știind să impună reguli și limite clare, pentru a le permite să integreze norme sociale indispensabile vieții în grup.

üA avea empatie, a ști să recunoască și să răspundă nevoilor tuturor copiilor.üA putea gestiona conflicte în mod pozitiv (fără excludere sau pedeapsă neconstructivă), responsabilizând

copiii în rezolvarea problemelor.

COMPETENȚE METODOLOGICE

üPlanificarea unei activități ținând cont de curba de intensitate, de timpul și de materialul necesar.üFixarea unor obiective clare, adaptate publicului-țintă și care dezvoltă competențe mentale, fizice și

psihosociale.üA conduce copiii spre un obiectiv fixat (formă finală a unui joc, meci, competiție, cursă etc.) în mod progre-

siv, prin intermediul unor exerciții structurate.üOrganizarea unor activități care să permită copiilor să participe cu idei noi și să fie mereu activi (fără

așteptare).üAlternarea momentelor de experimentare, de discuție și de corectare, pentru a asigura activitatea practică.üVarierea exercițiilor și a activităților, pentru a permite copiilor să rămână motivați: exerciții nici prea lungi

(plictisitoare), nici prea scurte (imposibilitatea practicii).üFavorizarea situațiilor de cooperare pentru a construi relații bune între copii.üAsigurarea condițiilor de securitate în orice circumstanțe, pentru a evita accidentele și violența.

COMPETENȚE TEHNICE

üA fi într-o bună condiție fizică și a fi conștient de propriile sale forțe și limite fizice.üA cunoaște regulile jocurilor mici și mari și a le transmite copiilor, pentru ca aceștia să se responsabilizeze

la nivelul arbitrajului.üA cunoaște și a stăpâni un număr suficient de jocuri și de sporturi adaptate publicului-țintă. 3.

a. Fiecare activitate sau joc angajează mentalul copilului, care îşi va desfăşura capacitățile sale intelectuale:üAbilitatea de a se concentra, de a observa, de a anticipa;üAbilitatea de a reflecta, de a elabora o strategie, de a lua o decizie.

b. Fiecare activitate sau joc se face în mişcare şi dezvoltă abilități fizice sau/şi creative:üFizice: suplețe / forță / îndurare / rezistență / viteză;üDe coordonare: orientare / reacție / diferențiere / ritm / echilibru;üCreative: imaginația / sunete / culori / cântec / dans.

c. Fiecare activitate sau joc este de natură să dezvolte capacități psihosociale, care vor conduce la o mai bună gestiune a emoțiilor şi a relațiilor sociale, şi, deci, la o mai bună cooperare între copii:üCompetențe personale: stimă de sine, entuziasm, creativitate, responsabilitate, onestitate, determinare

etc;üCompetențe sociale: încrederea în celălalt, respect, empatie, comunicare, angajament, cooperare etc.


5

1. Introducere, inițiere, încălzire (15 min.)

Începutul activității. Adesea, copiii se prezintă la activități foarte agitați. Inițierea servește la consolidarea gru-pului și la pregătirea minții și a corpului pentru activitate, fie ea fizică, creativă sau mentală. În cazul activităților fizice, este important să se înceapă cu exerciții de intensitate slabă. O încălzire prea energică ar putea fi neplă-cută pentru mușchii reci și pentru inima care n-a avut încă destul timp să-și adapteze ritmul la efort. Pentru acti-vitățile creative este de dorit să se inițieze mintea și inima asupra tematicii care va fi abordată în timpul creației (el însuși, familia, eveniment important, eveniment dificil etc.).

2. Partea principală (35 min.)

Partea principală este adeseori compusă dintr-o singură activitate sau un singur joc, desfășurat în mod progre-siv, și care aprofundează tema. Conștientizați obiectivele fixate, deoarece acum veți putea verifica dacă se pro-duce învățarea și veți putea ajusta nivelul, dacă este necesar. În cadrul activităților creative, aceasta reprezintă adesea o imersiune în sine și o reflecție.

3. Revenirea la calm, întoarcerea la grup și feedback-ul (10 min.)

Este sfârșitul sesiunii și, în cazul jocurilor dinamice, propuneți o activitate care permite tuturor să revină la calm, după agitarea și mișcarea din plin în cadrul părții principale. Există activități simple de întoarcere la calm (rela-xare, respirație, vizualizarea unor locuri unde se simt bine, masaj ușor cu mingi sau cu fulare, întinși pe pământ câte doi etc.). Există, de asemenea, jocuri simple, nonverbale, pentru a ajuta copiii să se calmeze (vezi fragmen-tul încadrat).

Important este, de asemenea, și momentul feedback-ului, în cadrul căruia participanții își împărtășesc impresiile și trăirile, iar animatorul revine asupra obiectivelor și a lecțiilor învățate, a lucrurilor care trebuie ameliorate la o eventuală reluare a activității, sugestii, cuvinte de laudă etc.

În cazul activităților creative, se asistă mai degrabă la o întoarcere la grup, după o imersiune în sine, un moment de împărtășire a experiențelor și a trăirilor în care fiecare spune ceva despre propria creație. Rezervați suficient timp pentru aceasta, deoarece cei mai mulți copii sau adulți sunt încântați și pot afla lucruri interesante despre ei sau despre ceilalți, atunci când au posibilitatea să spună ceva despre unul-două aspecte importante ale creației lor, sau despre modul în care le-ar plăcea să-și continue opera. Gândiți-vă, așadar, la timpul rezervat discuțiilor sau decideți și informați încă de la începutul activității că, de data aceasta, nu va exista un astfel de moment de împărtășire. În schimb, întotdeauna există un moment de feedback, în cadrul căruia se discută despre activitate în general, dacă le-a plăcut, ce au simțit în timpul activității, ce au descoperit etc.

1.3 Metodologia activităților psihosociale pentru copiiMetodologia pe care o propunem aici se inspiră din teoriile practicii experimenta-le. Un număr de teoreticieni și practicieni s-au gândit la procesele de practică, iar conceptul de mai jos, în patru etape, a fost dezvoltat de Kolb:

Convingerea noastră este că practica nu poate să se facă decât prin intermediul unei experiențe urmate de o reflectare. Dacă obiectivul animatorului constă în a pune accentul pe latura ludică, recreativă a jocului, el îl va conduce în manieră clasi-că, adică dând indicații, apoi lăsând copiii să joace o dată, astfel încât aceștia să aibă plăcere și să se defuleze. Dacă obiectivul animatorului este de a pune accentul pe o practică precisă, el va folosi o metodologie care să integreze și să pună în evidență cele trei nivele: mental (capul), fizic (corpul) și emoțional (inima).

Pentru a exista o practică, este necesară o experiență concretă, urmată de un moment de discuție și de corec-tări. Practic, jocul este descompus în patru etape-cheie, care reiau conceptul expus mai sus, în cadrul unui ciclu continuu:

1. Prima experimentare a jocului (practică): după ce s-au dat explicațiile (scurte și clare), copiii descoperă și experimentează jocul.

2. Oprire pentru discuție și corectări (analiza a ceea ce s-a întâmplat și sinteza ameliorărilor de realizat): după un moment suficient de joc, animatorul oprește jocul, adună copiii și îi întreabă ce dificultăți au întâmpinat și cum pot ei ameliora calitatea jocului. Propuneri precise de corectări și de ameliorări. Animatorul focalizea-ză atenția copiilor pe unul sau pe două puncte importante (corespunzând obiectivelor sale psihosociale, de exemplu onestitatea, o mai bună comunicare etc.)

3. A doua experimentare (aplicare și ameliorare): copiii experimentează jocul pentru a doua oară, de data aceasta în mod conștient, deoarece ei au fost atenționați asupra unor elemente importante. Acum se reali-zează practica propriu-zisă, iar calitatea jocului devine mai bună.

4. Oprire pentru feedback și discuție (constatarea ameliorărilor): copiii verbalizează această a doua expe-riență și își întăresc deprinderile. Animatorul este atent la ceea ce se petrece în timpul jocului și restituie elementele observate prin întrebări. Aceste opriri pentru feedback-uri pot fi oricât de dese, timp de mai multe zile, până când obiectivul vizat este atins și compor-tamentul urmărit este obținut. Repetarea aceleiași activități sau a aceluiași joc nu va părea niciodată obositoare pentru copii. Dimpotrivă, ea constituie unul din principiile practicii, pentru ca obiectivele propuse să fie precise și jocul să fie adaptat la nivelul lor. Această metodologie cere animatorului să rămână în afa-ra jocului, pentru a păstra distanța necesară observării desfășurării jocului și a competențelor copiilor, pentru un feedback pertinent și vizat.

Structura activităților psihosociale de grup cu copii

Activitățile de grup sunt realizate în trei etape distincte: introducere, partea de bază și încheierea. Aceste etape pot avea diferită durată, în funcție de numărul de copii în grup, de obiectivul propus și de cadrul în care se re-alizează. Dacă activitatea se realizează în cadrul orelor de clasă, durata ei va fi de aproximativ 45 de minute, și poate fi extinsă până la 1,5 ore.


7

Răcirea / Încheierea activității. „Transmite impulsul”

Profesorul și copiii stau în picioare, în cerc, ținându-se de mînă. Un impuls este transmis fie printr-o strângere de mână, fie prin două strângeri de mână succesive, fie din trei sau patru. Impulsul (secvența de strângere de mână) se transmite atunci când un copil a fost strâns de o mână de un număr de ori (a primit un impuls) și strânge, cu mâna cealaltă, de același număr de ori (trimite impulsul), pe celălalt copil, pe care îl ține de mînă. Copiii trebuie să țină ochii închiși. Impulsul este transmis corect de grup atunci când cel care a trimis un impuls într-o direcție în cerc, îl primește din cealaltă direcție, identic. Impulsurile pot fi trimise de orice participant, de comun acord.

CAPITOLUL II: Activități psihosociale de grup cu copiii2.1 Haideți să ne cunoaștem!Obiective: Copiii vor face cunoștință cu colegii de grup, într-o modaliatate creativă, și vor descoperi lucruri noi despre colegi.

üCopiii vor fi capabili să se exprime prin gesturi și verbal, să povestească despre sine.üCopiii vor fi mai siguri pe sine.üCopii vor învăța să aibă încredere în alți copii.üCopiii vor înțelege că toți suntem unici în felul nostru și toți avem ceva în comun.

bDURATA

45 min. + (în funcție de numărul de copii în grup)

Vârsta: 7–18 ani

Materiale necesare: Foi, creoiane/carioci

PAȘI:

Încălzirea. Numele prin gesturi

Grupul este în picioare, în cerc. Profesorul începe, spunându-și numele cu voce tare și inteligibilă, executând un gest clar care să-l identifice. Ceilalți îl observă atent și, după ce acesta a terminat, imită gestul toți în același timp, repetând prenumele cu aceeași intonație. Următorul se prezintă, la rândul său, cu un gest diferit de primul, și ceilalți îl imită și îi pronunță cu voce tare numele. Și așa mai departe, până când fiecare și-a spus numele în-soțit de un gest.

Partea de bază. „Acesta sunt eu”

Copiii se așază în cerc, primesc o foaie A4 și creioane colorate sau/și carioci (materialele sunt plasate în centrul cercului). Fiecare scrie pe foaie, în centru, numele său, și în jur desenează și/sau scrie lucrurile care îi plac cel mai mult (jocuri, jucării, bucate, prietenii, activități în timpul liber, locurile unde merge, cărți preferate, filme și/sau personaje preferate etc). În perechi sau în grupul mare, fiecare povestește despre lucrurile sale preferate. După ce toți copii s-au prezentat, facilitatorul îi invită să compună o galerie din desenele lor, agățându-le pe perete.

Discuție:

üCum v-ați simțit, când ați povestit colegilor despre lucruri personale?üCe lucruri noi ați aflat despre colegi?üCe ați aflat despre voi?üCum credeți, de ce suntem diferiți?üCum credeți, ce avem în comun?üCum credeți, care sunt avantajele de a comunica și a relaționa cu persoane diferite de noi?üCum putem ajuta oamenii să accepte diversitatea?


9

üDacă ați relua activitatea, ce ați schimba și cum ați proceda?üCum se întâmplă în realitate?üÎn ce situații sunteți mai toleranți și mai puțin toleranți?üCare copii sunt mai des izolați? Din ce cauză?üCe am putea face pentru a schimba situația?

Evaluare:

üCum vă simțiți momentan?üNumiți un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.üNumiți un lucru care v-a plăcut mai puțin în activitatea de astăzi.üCu ce gânduri vă duceți acasă după această activitate?

Notă: prima etapă (individual) – diversitate, a doua etapă – toleranță / incluziune într-un mediu restrâns, a treia etapă – toleranță/incluziune în comunitate.

Fiecare copil are nevoie să fie acceptat, fără a fi judecat, are nevoie de dragoste. Gândiți-vă la ceea ce ați putea face pentru ca colegii voștri să fie acceptați de grup.

Răcirea / Încheierea activității. „Alege un suvenir”

Materiale necesare: obiecte mici: jucării, vederi, figurine, orice obiect de dimensiuni mici care se gasește în clasă.

La finele activității profesorul așază diferite obiecte în mijlocul camerei, iar jucătorii sunt invitați să-și aleagă câte unul dintre ele, care să reprezinte cât mai bine experiența fiecăruia cu restul grupului, din cursul lecției. În conti-nuare, pe rând, fiecare explică de ce a ales obiectul respectiv și cum se leagă el cu cele întâmplate la activitate.

2.2 Suntem diferiți și acceptăm diversitatea!OBIECTIVE: Copiii vor fi capabili să observe diferențele și similitudinile, să identifice frumusețea și unicitatea fie-căruia și vor înțelege în ce mod fiecare persoană adaugă la frumusețea acestei comunități/societăți/lumi.

üfamiliarizarea copiilor cu noțiunile de diversitate și avantajele acesteia;üfamiliarizarea cu noțiunea de toleranță și avantajele ei.

bDURATA

45 – 90 min. (în funcție de numărul de copii)

VÂRSTA: 7 – 18 ani

MATERIALE NECESARE: Foi A4, creoiane/carioci, foarfece, lipici

PAȘI:

Încălzirea. Portretul

Participanții vor fi împărțiți în 2 grupuri și se vor așeza de o parte și de alta a mesei, fiecare având în față un parte-ner. Un rând va fi format din modele, iar celălalt rând va fi format din pictori, ce vor desena portretele persoanelor aflate în fața lor. În fața fiecărui participant se va afla o foaie și o cariocă. Foaia va rămâne pe loc, carioca va fi luată de persoană. Când facilitatorul spune „Start!”, pictorii încep să deseneze portretele, fiecare – al persoanei din fața sa. Când facilitatorul spune „Stop!”, cei de pe rândul pictorilor se vor muta cu un loc înspre dreapta, iar cel de la capăt va merge la celălalt capăt al mesei. Acțiunea se repetă până când pictorii ajung înapoi la modelul inițial. Apoi fac schimb de roluri: pictorii devin modele, iar modelele devin pictori. La final, portretele se lipesc în spațiul de lucru.

Partea de bază. „Casa de vis”


üIndividual – fiecare copil primește o foaie A4 și își ia creioane colorate pentru a desena casa de vis.üCopiii sunt împărțiți în grupuri a cate 4 sau 6 persoane (în funcție de numărul copiilor din clasă). Fiecare grup

va construi o casă ideală a grupului, folosind elemente din casele fiecărui membru al echipei. Copiii vor folo-si doar desenele create individual, vor decupa și vor lipi elemente acceptate de toți membrii grupului. Casa de vis a grupului trebuie să conțină elemente din casele tuturor membrilor echipei.

üDacă va exista posibilitatea (in funcție de numărul de copii din grup), copiii vor construi casa de vis a clasei, utilizând elemente din casele fiecărui grup.

Regula de baza – nu este voie să introduceți alte elemente decât cele existente în desenele grupurilor!

Discuție:

üCum arată casa pe care ați construit-o împreună?üCe vă place, ce nu vă place la ea?üAți schimba ceva acum? Cine ar locui în ea? Pe cine ați invita în ospeție? Ați încăpea toți în această casă?üCâte persoane ar încăpea, cum ați împărți spațiul pentru fiecare persoană?üCum v-ati simțit pe parcursul activității? Au fost situații de neînțelegere, cum le-ați depășit? Cum ați ajuns la

o decizie comună? De ce ați ținut cont când ați decupat elementele?üCe a fost dificil și la care etapa? De ce? Unde a fost mai usor? De ce?üOpinia voastră a fost luată în seamă?


11

üEste acest scenariu real? Se poate întâmpla așa ceva în viața reală?üCunoașteți din istorie exemple de situații în care oamenilor li se negau valorile în acest fel?üPoate exista o autoritate / putere, la un nivel mai înalt, care ar proteja valorile ce ar fi respectate și de inva-

datori și de cei invadați?üCum ar putea această putere/ autoritate să devină eficientă?

Răcirea / Încheierea activității

La final, elevii se adună în cerc, în picioare, stând umăr lângă umăr. Primul elev (voluntar, sau numit de instruc-tor) își întinde brațul spre centrul cercului, cu palma în sus, apoi le spune colegilor ceva ce i-a plăcut și ceva ce nu i-a plăcut în cursul lecției. Vecinul repetă: își întinde brațul spre centrul cercului și pune mâna deasupra celei existente, tot cu palma în sus, apoi le spune colegilor ceva ce i-a plăcut și ceva ce nu i-a plăcut în cursul lecți-ei. Următorul vecin repetă: își întinde brațul spre centrul cercului și pune mâna deasupra celorlalte mâini întin-se deja ș.a.m.d. Activitatea se termină când fiecare membru al grupului are mâna prinsă în coloana centrală de mâini, ce seamănă cu un kebab, și după ce ultimul și-a spus cele două păreri. La final, toți ridica mâinile în sus, exclamând, concomitent, același cuvânt (de ex., URAAAA).

2.3 Ce drepturi am eu, ce drepturi au ceilalți!OBIECTIVE: A înțelege în ce mod se stabilesc valorile/regulile după care este organizată viața lor în comun; cum sunt asigurate și protejate drepturile de către societate și nu de persoane în parte.

bDURATA

45 min.

VÂRSTA: 12 ani +

MATERIALE NECESARE: Hârtie, pixuri, varianta originală sau prescurtată a diferitelor documente internaționale care proclamă drepturile omului (Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția cu privire la Drepturile Copilului, Convenția asupra Eliminării Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeii etc.)

PAȘI:

Încălzirea. Dansul irlandezilor

Elevii se aranjează în perechi, față în față. Profesorul îi întreabă dacă știu cum dansează irlandezii. De regulă, în grup este cel puțin o persoană care va pune mâinile la spate. Pornind de aici, facilitatorul va arăta care este po-ziția: cu mâinile la spate, se va sări când pe un picior, când pe celălalt. Doar că participanții vor avea un scop în plus: să calce (cu grijă) pe picioare persoana din fața sa și să se asigure că aceasta nu îl calcă. După 2 minute, activitatea se oprește. Se poate folosi muzica.

Partea de bază

Explicăm grupului de elevi că ei reprezintă o comunitate de persoane care trăiesc într-o țară în care valorile lor sunt împărtășite și susținute la nivel de stat. Divizăm participanții în grupuri de 4–6 elevi. Fiecare grup va elabora o listă de afirmații despre valorile în care cred (ex.: a spune adevărul, a nu fura, a nu aplica violența asupra altor persoane etc.). Explicăm elevilor condițiile activității:

üVă imaginați că țara voastră a fost invadată și ocupată de o altă țară. Invadatorii au dat populației un șir de instrucțiuni care trebuie respectate cu strictețe. Invadatorii insistă ca toate valorile existente (lista de valori elaborate de grup) să fie anulate; oamenii nu trebuie să aibă în genere nici un fel de valori; oamenii trebuie să facă doar ceea ce le ordonă invadatorii.

üDiscutați în grup despre situația respectivă și răspundeți la următoarle întrebări:

Care dintre valorile stabilite de grup sunt atât de importante, încât invadatorii trebuie și să le respecte și ei?

Ce trebuie să faceți pentru ca să-i convinge pe invadatori de necesitatea respectării acestor valori?

Acțiunile pe care le puteți întreprinde nu trebuie să contravină propriilor voastre valori, pe care le-ați notat inițial. De exemplu: fără violență.

üFiecare grup își va prezenta răspunsurile în fața celorlalte grupuri. După prezentări, elevii discută aceste răspunsuri în grupul mare. Există asemănări sau diferențe între răspunsurile diferitor grupuri? Ideile și gân-durile voastre inițiale s-au schimbat/au evoluat?

La final, profesorul prezintă documentele ONU ca declarații ale principiilor/valorilor universale, utilizând urmă-toarele întrebări:


13

Odată ce aceștia au răspuns la întrebări, solicitați grupului mare de participanți să-și expună opiniile pe lângă jocul de rol.

Oferiți șansa și altor participanți să participe la jocul de rol și acordați-le timp suficient pentru a încerca să ghi-cească etichetele atribuite lor și a reflecta asupra senzațiilor din timpul jocului. De această dată, la fel, integrați grupul larg de participanți în cadrul discuțiilor.

Desfășurarea discuțiilor cu implicarea participanților

Abordați subiectele importanței evitării practicii de a „eticheta” persoanele și modul în care etichetarea poate afecta și conduce la izolarea individului sau încuraja alte forme de abuz;

üCum obișnuiești să reacționezi atunci când ești tratat pe baza unei etichete?üCe atitudine deprinzi când tratezi, sau altcineva tratează o persoană pe baza unei etichete?üSunt aceste etichete atribuite frecvent în comunitatea ta? La ce alte etichete apeleazăüoamenii?üDe ce oamenii se etichetează între ei?üCare sunt potențialele consecințe ale etichetării? Cum se răsfrâng acestea asupra relațiilor între oameni?üSă revenim un pic la subiectele poziția de putere și relaționarea între oameni, și să încercăm să identificăm

elementele de legătură dintre acțiunea de a eticheta și poziția de putere?üCe cunoștințe ați obținut în cadrul activităților de atelier, pe care să le aplicați în viața de zi cu zi și în comu-

nitățile voastre?üCum puteți înceta etichetarea, începând cu faptul că voi să nu mai etichetați pe alții?üÎn ce mod ați putea convinge tinerii să nu mai aplice etichete?

Încheiere. Jocul „Obișnuit sau neobișnuit”

Organizați participanții în grupuri de minimum cinci, până la opt persoane. Oferiți fiecărei echipe o foaie de hârtie și un pix sau creion.

Pentru prima parte a activității, aceștia au sarcina să identifice câte mai multe caracteristici comune între mem-brii fiecărei echipe în parte și să le noteze pe foaia primită. Pentru a obține o listă valoroasă, asemănările trebuie dezbătute în detaliu în cadrul echipelor, încât să fie siguri că acestea se aplică tuturor membrilor și nicidecum să propună o listă de caracteristici obținută doar din priviri reciproce (de genul, activăm în aceeași instituție, avem cu toții păr șaten, purtăm încălțăminte etc.). Rezervați pentru activitate cinci minute, după care, fiecare echipă va nominaliza câte o persoană să prezinte listele de caracteristici.

În cazul în care lucrați cu un număr mare de participanți, pentru a doua parte a activității, fie puteți comasa echi-pele de 5–8 persoane, formând echipe mai mari, fie păstrați echipele în componența inițială. Pe partea verso a hârtiei, rugați echipele să indice caracteristicile individuale particulare ale fiecărui membru de echipă. Din nou, este foarte important faptul că o anumită caracteristică să fie atribuită unei singure persoane și atât (și, la fel, să încercăm să evităm caracteristicile superficiale). Încurajați echipele să indice câte cel puțin două caracteristici pentru fiecare persoană. Rezervați activității timpul de șapte minute și apoi, fiecare persoană va avea ocazia să le spună tuturor prin ce se deosebește de ceilalți membri ai echipei.

Activitatea dată este una excelentă din considerentul că dezvoltă la participanți capacitatea de a soluționa con-flicte și le induce ideea că au foarte multe lucruri în comun, mai multe decât și-ar fi imaginat. Precum și este benefică activitatea de identificare și recunoaștere reciprocă a caracteristicilor individuale particulare între membrii echipelor, deoarece astfel obținem senzația că fiecare din noi putem contribui în echipă cu ceva diferit.

Întrebări de suport:

Ați fost surprinși de cât de multe lucruri aveți în comun?În ce mod acest factor promovează omogenitatea echipei?

2.4 Ce este etichetarea?SCOPUL

Înțelegerea cum etichetarea persoanelor poate limita potențialul individual al acestora și în aceeași măsură să afecteze procesele de relaționare între oameni.

OBIECTIVE: Copiii vor învăța să evite etichetarea; să determine ce ne apropie sau ce ne face diferiți de ceilalți membri ai echipei; să construiască și să consolideze bazele de încredere reciprocă în sânul echipei/clasei.

bDURATA

1.5 ore.

VÂRSTA: 10 –14 ani

MATERIALE NECESARE: Bucăți de hârtie, pixuri/creioane, bandă adezivă și foițe cu lipici.

NOTE DE PLANIFICARE:

Este important să ne asigurăm de faptul că nici unul dintre participanți nu va reacționa agresiv sau se va simți jignit de oricare dintre etichetările utilizate.

PAȘI:

Brainstorming

Ce etichete negative și pozitive se aplică frecvent în clasa, școala și comunitatea voastră?

Printre acestea s-ar putea număra următoarele etichetări, cum ar fi: inteligent, leneș, timid, violent etc.

Încercați să identificați un număr de etichete diferite nu mai mic de numărul participanților la atelier;

Jocul interactiv „Etichetele de pe frunte”

În continuare, indicați etichetările pe bucăți de hârtie și cu ajutorul bandei adezive lipiți-le, câte una, pe spatele fiecărui participant.

Notă: Ca această activitate să reușească, este foarte important ca participanții să nu vadă etichetele indicate pe bucata de hârtie de pe propriul spate; în schimb, aceștia ar trebui să vadă doar etichetările însemnate pe spatele celorlalți;

În mod aleatoriu, rugați doi sau trei participanți să se implice într-un scurt joc de rol pe durata căruia își vor vorbi unul altuia cum consideră ei mai potrivit în funcție de etichetările interlocutorilor; (de exemplu dialogul baiat – fata, soț – soție etc.)

Rugați participanții la jocul de rol să încerce și să ghicească pe ce se bazează etichetările atribuite lor fiind atenți la modul în care au fost tratați și apoi, tot ei, să reflecteze asupra următoarelor întrebări:

üCum te-ai simțit să fii tratat pe baza unei etichete?;üCum te-ai simțit să abordezi o altă persoană pe baza unei etichete?;


15

a FIȘĂ RESURSĂCe numim etichetare?

Etichetarea poate fi înțeleasă în calitate de actul de aplicare a unei etichete unui individ sau plasarea acestuia într-o anumită categorie de oameni. În cele mai multe cazuri, etichetarea are un aspect negativ și dăunează in-dividului. În sociologie, etichetarea este preluată drept concept teoretic în studierea interacționismului simbolic. În această direcție, sociologul american Howard Becker a fost acela care a introdus teoria etichetării în raport cu conceptul de devianță. Acesta era de părerea că, în cadrul numeroaselor relații cotidiene, oamenii își atribuie etichete unii, celorlalți. De exemplu, o persoană poate fi etichetată în calitate de „infractor”. Odată ce o astfel de etichetă este aplicată unui individ, aceasta devine statutul său de bază în societate. Prin urmare, din cauza aces-tei etichete, el niciodată nu-și va putea relua stilul său normal de viață. Acest lucru scoate în evidență caracterul negativ al etichetării și consecințele acesteia pentru viața persoanei etichetate.

Acum, să încercăm să înțelegem aspectele de legătură și diferențiere dintre noțiunile de etichetare și stereoti-pizare. Imaginați-vă că, sunteți la școală și vedeți o fată extrem de frumoasă. Drept urmare, etichetezi această persoană în calitate de frumusețe. În același timp, în mintea Dvs. presupuneți că fata este mândră și arogantă. Anume aceasta din urmă reprezintă convingerea noastră stereotipică sau perceperea generalizată a lucrurilor pe care o avem.

Ce înseamnă stereotipizarea?

Un stereotip este o generalizare efectuată de un grup de persoane. Aceasta se poate baza pe percepția pre-concepută a grupului în legătură cu ceva sau cineva, prin intermediul căreia individul își creează o perspectivă simplificată despre ceva sau cineva. De exemplu, situațiile gen băieții sunt obraznici, fetele sunt neputincioase sunt doar câteva exemple de stereotipizare. Acest lucru subliniază faptul că stereotipizarea ne oferă o opinie generalizată a unui grup, care poate fi considerată falsă de o majoritate sau minoritate de oameni. Pe lângă ste-reotipizarea negativă, există și stereotipizarea pozitivă.

Renumitul psiholog Gordon Allport, a precizat faptul că „stereotipurile apar ca rezultat al gândirii umane norma-le”. Oamenii obișnuiesc să asocieze evenimentele din jurul lor unor categorii logice pentru a asimila mai bine amalgamul de informații. Autorul face referire la aceste procese în calitate de scheme. Schemele sau, în alte cu-vinte, o serie de concepte simplificate ne permit să dăm sens lumii. Odată ce o schemă a fost dezvoltată, acum putem să identificăm și persoanele din cadrul acesteia, în conformitate cu caracteristicile generale ale schemei. De exemplu, cum ar fi cazul unui medic sau profesor. Veți observa că există anumite așteptări cu privire la aspec-tul și comportamentul acestor indivizi. Aceste așteptări și reprezintă schemele.

Stereotipizarea are loc în funcție de diferențele existente între oameni. Stereotipizarea poate fi de gen, religie, rasă etc. Majoritatea convingerilor stereotipe asociate apartenenței oamenilor la diferite religii, rase și națiuni a persoanelor pot fi derogatorii și cad în grupul actelor discriminatorii, care sunt investigate penal.

În ce mod identificarea caracteristicilor individuale comune beneficiază relațiilor?Cum anume cunoașterea caracteristicilor individuale particulare poate beneficia relațiilor?În ce mod acest factor influențează nivelul de încredere reciprocă?În ce mod acest factor influențează capacitatea noastră de a comunica eficient și soluționa conflicte?

Încheiere:

Etichetele și stereotipurile dăunează indivizilor în mod personal și în aceeași măsură afectează și procesele de relaționare între oameni. La acest nivel, devine foarte important că indivizii să preia o abordare critică în ceea ce privește modul în care tratează oamenii și în care sunt tratați ei înșiși de oameni, ca în final să ne debarasăm de unele practici anevoioase prin care interacționăm unii cu ceilalți.

Recomandări:

üSă nu judecăm pe cineva înainte de-al cunoaște mai bine;üSă nu aplicăm persoanelor etichete sau porecle negative;üSă nu discriminăm pe motive de apartenență de sex, religie, etnică sau socio-economică;üSă nu înaintăm pe nimeni din familie și/sau comunitate în calitate de țap ispășitor;üSă nu fim intransigenți și încăpățânați în atitudinile noastre;üSă nu dăm dovadă de indiferență, tăcere sau ranchiună.

Sentimentul de apartenență la un grup și de a fi acceptat așa cum ești, reprezintă elemente fundamentale în cunoașterea și dezvoltarea potențialului nostru individual și general. Ar fi un lucru extraordinar că, după toate aceste ateliere și în continuare, în cadrul tuturor proceselor cotidiene ale vieții Dvs., să încercați să renunțați la aplicarea etichetelor și să fiți mai toleranți în relația cu ceilalți.


17

2.6 Ce sunt emoțiile? Harta emoțiilor mele.Obiective: Elevii vor fi capabili să-și conștientizeze emoțiile și să le poată exprima; să eticheteze corect emoțiile, să învețe cuvinte noi, care denumesc diverse emoții; să conștientizeze trăirile emoționale ale celor din jur și să empatizeze cu ei; să se familiarizeze cu contextul de apariție a emoțiilor, ceea ce facilitează identificarea conse-cințelor trăirilor emoționale.

bDURATA

30 min.

Materiale: Fișe care reprezintă diverse emoții, povești

Vârsta: 7–10 ani

Încălzirea: Jocul – Prinde mingea!

Reguli și detaliere: Jocul va decurge rapid. Participanții stau, formând un cerc. Un voluntar care stă în centru aruncă mingea în sus, spunând un prenume, apoi intră repede in cerc. Persoana numită va prinde mingea, înainte ca aceasta să cadă jos și va repeta procedura. Jocul continuă pană cand toți au prins mingea cel puțin o dată.

Pas cu pas:

üCitiți-le copiilor o poveste. Acolo unde se pot identifica reacții emoționale ale personajelor, cereți-le să le indice cu ajutorul „hărții emoțiilor” („Cum s-au simțit…?”).

üIdentificați împreună cu copiii etichetele verbale corespunzătoare fiecărei emoții.üSolicitați copiilor să noteze pe cartonașe toate emoțiile și trăirile emoționale pe care le-au identificat din

lectura poveștii.üPuneți într-o cutie toate cartonașele cu emoții pozitive, iar în cea de-a doua – pe cele cu emoții negative.

Cereți fiecărui copil să scoată din cele două cutii câte un cartonaș, astfel încât să aibă în mână un cartonaș reprezentând o emoție „pozitivă” (bucurie, surprindere) și una „negativă” (furie, tristețe, teamă).

üCereți fiecărui copil să identifice denumirile emoțiilor de pe cartonașe și să se gândească la o situație în care s-a simțit bucuros; respectiv, o situație în care a simțit tristețe/teamă/furie/dezgust. Încurajați copilul să identifice etichetele verbale ale emoțiilor.

üExplicați copiilor diferența între emoții și trări emoționale funcționale și disfuncționale.üPuteți să repetați această activitate în mai multe situații, utilizând diferite povești. Nu uitați să lăudați copiii

pentru recunoașterea și etichetarea corectă a emoțiilor!

Reflecții:

Copiii ar trebui să reflecteze asupra faptului că fiecare om trăiește o mulțime de emoții și de stări emoționale.

üCum a fost pentru voi să simțiți acea emoție?üCum acționați atunci când ați simțit această emoție?üCum vă simțiți știind că și alți oameni au diverse stări emoționale în baza cărora acționează, uneori adecvat,

alteori, inadecvat?üCum putem să conștientizăm emoția și să acționăm mai potrivit, atunci când avem o stare emoțională

apăsătoare?

Deseori, copiii denumesc greșit emoțiile pe care le trăiesc și aceasta are consecințe negative asupra lor. Ajutând copiii să conștientizeze faptul că o emoție considerată „negativă” poate avea consecințe asupra altora, care nu au legătură cu contextul, minimizăm riscul ca trăirile emoționale intense ale copiilor să determine comportamen-te inadecvate (de exemplu, anumite circumstanțe de familie, precum divorțul, conflictele, abuzul de alcool, pot

2.5 Avem sau nu stereotipuri și prejudecăți și cum ne influențează acestea?Obiective: A înțelege importanța cunoașterii și înțelegerii stereotirpurilor și a prejudecăților care influențează relațiile oamenilor în societate. Această activitate ne ajută să înțelegem ce factori influențează luarea deciziilor individuale și în grup.

bDurata

45 min.

Vârsta: 12 ani +

Materiale necesare: Hârtie, pixuri, varianta originală sau prescurtată a diferitelor documente internaționale care proclamă drepturile omului – Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția cu privire la Drepturile Copilului.

PAȘI:

Încălzirea. „Atinge-ți partenerul”

Etapele jocului:

üElevii merg prin sala de clasă în ritm normal, în direcții aleatorii. La semnalul „Stop” al profesorului, fiecare atinge cu o mână spatele unui alt elev și se oprește.

üProfesorul dă semnal ca să continue jocul, elevii continuă să meargă prin clasă aleatoriu, la semnalul „Stop” fiecare elev atinge cu mâna dreaptă spatele unui elev și cu mâna stângă spatele altui elev.

üJocul continuă – elevii se mișcă aleatoriu. La semnalul „Stop” al profesorului elevii ating cu o mană spatele unui coleg și totodată se feresc să nu fie atinși.

üJocul poate continua cu noi sarcini, mai complexe.

Partea de bază

Selectați și decupați din mai multe reviste poze care reprezintă persoane. Încleiați pozele tăiate pe cartonașe se-parate. Acest proces ar putea face parte din activitate. Împărțiți participanții în 5–6 grupuri mici. Pregătiți câte un set pentru fiecare grup. Explicați grupului că oamenii de pe fișe sunt într-un balon cu aer fierbinte. Balonul este defectat și doar trei dintre acești oameni pot fi salvați. Ei vor fi singurii care vor supraviețui pe pământ. Rugați grupul să decidă pe cine vor salva, de ce anume, și să justifice de ce nu i-au ales pe alții. Discutați deciziile gru-purilor în grupul mare. Folosiți întrebările de mai jos.

üCum a luat deciziile grupul vostru?üCât de importante erau aspectele ca sexul sau vârsta, atunci când se luau deciziile?üCum credeți, de ce am decis să eliminăm anume aceste imagini din joc?üCare sunt aspectele care ajută sau împiedică un tânăr să participe la luarea deciziilor în societate?üCe ar putea facilita implicarea voastră mai activă în comunitate?

Răcirea / Încheierea activității

Să desfacem nodurile. Pentru această activitate avem nevoie de o sfoară lungă. Pe sfoară se fac cât mai multe noduri simple, succesive (nu foarte strânse!), astfel ca fiecărui participant să îi revină cel puțin un nod. Apoi sfoa-ra se trece pe rând pe la fiecare participant, care desface un nod și exprimă o părere despre ce s-a întâmplat la activitate sau ce a învățat el la lecția respectivă, după care transmite sfoara vecinului. Acțiunea se repetă până se desface ultimul nod.


19

a FIȘĂ RESURSĂprovoca dezgust, furie, rușine sau sentimente de inferioritate la un copil, ceea ce îl poate determina să recurgă la comportamente de bullying în raport cu alți copii, iar conștientizarea legăturii „cauză – efect” îl va ajuta să-și controleze emoțiile fără să-și facă rău sie sau altora). De asemenea, le vom explica copiilor că unele emoții, chiar dacă sunt considerate „negative”, pot fi funcționale dacă le analizăm și le înțelegem (de exemplu, frica de câini poate avea un impact benefic, dacă păstrăm o atitudine vigilentă atunci când întâlnim o haită de câini vagabonzi).

Încheiere: Jocul „Prrrrr” și „Pukutu”

Reguli și detaliere: Propune participanților să-și imagineze două păsări. Pe una o cheamă „prrr”, iar pe alta „pu-kutu”. Dacă spui „Prrr!”, toți trebuie să se ridice in varful degetelor, să se miște prin sală și să-și miște coatele in părți, de parcă ar fi păsări care vor să-și intindă aripile. Dacă spuneți „Pukutu!”, toți stau pe loc și incearcă să nu miște nici o pană.


21

üPrezentați următoarea situație: Într-o dimineață, când trebuia să meargă la școală, Marian nu reușea să se trezească. Deși mama lui a venit la el de mai multe ori și i-a cerut să se trezească, el adormea la loc. Într-un final, nervoasă, mama l-a ridicat din pat și l-a trimis la baie să se spele, certându-l îngrozitor. A ajuns la școa-lă supărat, pentru că nu dormise cât și-a dorit, și furios pentru că mama lui l-a certat atât de rău. Mergea încruntat, cu capul în jos, și nu voia să vorbească cu nimeni. Dar Maria, buna lui prietenă care îl aștepta deja de un sfert de oră să vină să se joace cu ea, a și venit spre el: „În sfârșit, ai ajuns și tu! Hai să ne jucăm!”. „Nu vreau!”, i-a răspuns scurt Marian. Maria însă l-a apucat de mână și-l trăgea spre ea spunând „Ba da! Ba da!”. Atunci Marian, nervos cum era, a împins-o tare și Maria a căzut pe asfalt și s-a lovit foarte tare la cap.

üFacilitați discuția pe marginea aceastei situații, subliniind faptul că:• Maria nu l-a ascultat pe Marian atunci când i-a spus că nu vrea să se joace și nici nu a remarcat limba-

jul nonverbal prin care băiatul îi comunica acest lucru. Întrebări ajutătoare: A observat oare Maria că Marian că era supărat? L-a auzit Maria pe Marian atunci când i-a spus că nu vrea să se joace cu ea?

• Marian nu își dăduse seama că, de fapt, nu Maria îl înfuriase, ci tot ce se întâmplase cu el în acea di-mineață, până să ajungă la școală. Întrebări ajutătoare: Marian era supărat pe Maria? Dar de ce era supărat Marian?

• Ce-ar fi făcut Maria dacă observa starea adevărată a lui Marian? Cum ar fi trebuit Marian să reacțio-neze la insistențele Mariei? Ce ar trebui să facă Marian acum? Listați pe tablă / flipchart răspunsurile prosociale oferite de copii.

• Concluzionați că este firesc să ne simțim furioși uneori, furia este o emoție normală, însă este important să ne dăm seama de ceea ce trăim, altfel riscăm să rănim chiar și persoane care ne sunt dragi.

Evaluarea activității: Cereți copiilor să noteze pe o foaie răspunsurile la următoarele întrebări:

üCare sunt emoțiile pe care le trăim cel mai des?üCare sunt schimbările care se produc în corpul nostru când ne înfuriem?üDe ce este important să ne dăm seama de emoțiile pe care le trăim?

Incheiere: Jocul Hopa

Reguli și detaliere: grupul se împarte în grupe de 4–6 jucători care primesc câte un balon ce trebuie umflat. Apoi, tinându-se de maini, membrii grupului formează un cerc și se vor strădui să mențină balonul în aer, lovindu-l, fără a-și desprinde mâinile. Dacă balonul atinge solul, grupa „pierde” pentru inceput mâinile, adică nu mai pot atinge balonul cu mâinile. În continuare, mereu fără a-și desprinde mâinile, de fiecare dată cand balonul atinge solul, jucătorii „pierd” dreptul de a-și folosi coatele, umerii, capetele, picioatele.

2.7 Ce se întâmplă în corpul meu când am emoții?OBIECTIVE: Copiii vor învăța să identifice cât mai multe emoții, să înțeleagă că experimentarea emoțiilor ne aju-tă să ne adaptăm contextului social, să înțeleagă schimbările care se produc în corpul uman atunci când trăim emoții, să înțeleagă importanța controlului emoțiilor.

bDURATA

45 min.

VÂRSTA: 10 ani +

MATERIALE NECESARE: un CD-player sau alt aparat (calculator, telefon), difuzoare și două melodii scurte: una rapidă și una lentă; cartonașe/foi A4 cu figuri care exprimă cele șase emoții de bază: fericirea, furia, dezgustul, uimirea, tristețea și frica.

PAȘI:

Încălzirea. Aranjare în ordine crescătoare

Participanții trebuie să se alinieze în ordinea crescătoare vârstei/zilei și lunii nașterii /înălțimii /numărului de la pantofi etc. Nu se vorbește doar se poate mima.

Acest exercițiu presupune foarte multă atenție, observare și concentrare, cât și muncă în echipă. Este unul foar-te simplu la prima vedere, dar poate fi complicat cu alte sarcini. De exemplu: Așezați-vă în ordine crescătoare a intensității culorii ochilor, de la persoana cu cea mai deschisă culoare a ochilor la persoana cu cea mai închisă culoare a ochilor.

Participanții vor fi amuzați și în același timp derutați, întrucât indiferent dacă membrii grupului se cunosc dinainte sau nu, își vor da seama că sunt detalii importante peste care trecem zilnic fără să le dăm mare importanță și vor realiza astfel că de fapt nu se cunosc foarte bine unii pe alții.

Partea de bază

üPentru introducerea temei, puteți întreba copiii de ce culoare se simt azi. Anunțați-i că astăzi veți vorbi des-pre emoții și rugați copiii să se așeze într-un cerc. Spuneți-le că vor dansa și că ați pregătit două melodii (NU le spuneți că una va fi rapidă și una lentă!). Când, în timpul dansului, veți bate din palme (după 10 de secunde), ei trebuie să rămână „înghețați” în poziția în care se aflau în acel moment (5 secunde). Bateți din nou din palme, urmează melodia lentă și, la fel, după 10 de secunde, „înghețați” elevii. Schimbați consemnul: pe melodia rapidă, trebuie să danseze lent – bateți din palme după 10 secunde -, iar pe cea lentă trebuie să danseze în ritm alert.

üFacilitați discuția privind varietatea emoțiilor întrebându-i cum s-au simțit când: (1) au trebuit să rămână în-ghețați; (2) să schimbe ritmul. Scrieți pe tablă/flipchart emoțiile lor. Repetați exercițiul și reluați întrebările. Listați răspunsurile și întrebați-i de ce există diferențe între cele două momente. Facilitați discuția subliniind faptul că, de data aceasta, emoțiile au fost mai diminuate ca intensitate, deoarece au învățat „regula” jocu-lui. Situațiile noi de viață ne provoacă emoții mai mult sau mai puțin intense; odată cu experiența, învățăm să ne recunoaștem emoțiile și să le controlăm.

üPropuneți următorul exercițiu: urmează să le arătați câte un cartonaș reprezentând o emoție (cele șase emoții de bază: fericirea, furia, dezgustul, uimirea, tristețea și frica). Când ridicați un cartonaș, toți copiii să strige cuvântul „Corina”, astfel încât să reflecte emoția arătată. Încurajați copiii să strige cât mai tare. Facilitați discuția despre schimbările care se petrec în corpul uman atunci când trăim diferite emoții, prin întrebări cum ar fi: Cum a reacționat corpul vostru când ați strigat pe cartonașul cu fericirea/furia/dezgustul/uimirea/tristețea/frica? (ex., schimbările faciale, încordarea mușchilor, senzații de căldură etc.)


23

üCe ați putea face pentru a evita să încercați lucruri care ar putea avea consecințe negative pe termen lung, chiar dacă ați considera că pe termen scurt vă pot face să vă simțiți mai bine?

üLa ce vă veți putea gândi în baza informației învățate în această lecție?

Încheiere: Joc – Așezarea împreună

Reguli și detaliere: la început, jucătorii se grupează în perechi stând spate în spate cu coatele agățate. Perechile vor încerca să se așeze cu fundul pe sol, fără a desprinde brațele. Dupa 2–3 așezări și ridicări reușite, perechi-le se grupează câte două si incearcă să facă exercitiul cu patru jucători sprijiniți spate în spate și brațele agă-țate. Se trece apoi la 4 perechi, pentru ca în final toată grupa așezată spate în spate să se ridice și să se așeze deodată.

2.8 Ce să fac când trăiesc emoții intense?OBIECTIVE: Elevii vor fi capabili să identifice strategii eficiente pentru gestionarea emoțiilor; să distingă între strategii sănătoase și nesănătoase de gestionare a emoțiilor.

bDURATA

45 min.

Materiale și pregătirea activităților: coli de flipchart, markere, plicuri cu carduri din fișa-resursă, pentru fiecare grup.

Vârsta: 12–16 ani

Încălzirea: Jocul Ritzy-Pitzy

Reguli și detaliere: Participanții vor număra de la 1 la orice număr își propun, indiferent de numărul celor implicați.

După prima etapă se trece la cea în care se vor înlocui toate numerele divizibile cu 2 cu cuvântul Ritzy și toate cele diizibile cu 3 cu cuvântul Pitzy. Dacă se dorește complicarea jocului, se va propune grupului și al treilea ele-ment. În loc de numerele divizibile atât cu doi, cât și cu 3 se va spune Ritzy-Pitzy.

Pas cu pas:

üInițiați o scurtă discuție despre necesitatea capacității de a gestiona emoțiile. Cum ar arăta lumea dacă oa-menii nu ar avea această abilitate? Cum se formează abilitatea de a gestiona emoțiile?

üÎmparțiți elevii în grupuri de câte patru și distribuiți câte o foaie de flipchart și un marker, pentru fiecare grup de elevi. Fiecare grup va desemna o persoană care să noteze ideile pe flipchart.

üRugați elevii să discute ce fac ei pentru a-și controla emoțiile. Strategiile identificate în grup vor fi notate pe flipchart.

üDupă ce au terminat, solicitați grupurilor să-și împărtășească ideile. Sunt afișate posterele cu listele de su-gestii, pentru a putea fi văzute ulterior.

üOferiți fiecărui grup Fișa de sortare „Gestionarea emoțiilor” și un plic cu Carduri de joc din Fișa-resursă. Explicați sarcina: Citiți cardurile din plicuri și le sortați pe spațiile din fișa de sortare. Se oferă timp pentru a realiza activitatea, apoi se discută întrebările de Conținut și Personalizare.

Reflecții

üA fost dificil să identificați lucrurile pe care le faceți pentru a vă controla emoțiile? Ideile voastre au fost si-milare cu cele identificate de alte grupuri?

üA fost dificil să decideți unde să plasați sugestiile pentru gestionarea emoțiilor, pe fișa de sortare? Care din-tre ele au fost mai ușoare? Care dintre ele au fost mai dificil de sortat? Ați fost de acord cu cei din grupul vostru în legătură cu sugestiile pe care să le puneți în fiecare spațiu?

üGândiți-vă la itemii pe care i-ați pus în spațiile pentru consecințe negative. De ce credeți că oamenii încear-că aceste lucruri pentru a se simți mai bine?

üAți încercat vreuna din aceste idei pentru a vă controla emoțiile? Care dintre ele au funcționat cel mai bine pentru voi?

üCare dintre idei par mai logic de încercat data viitoare, când veți experimenta suișuri și coborâșuri emoționale?

üAți încercat vreodată ceva care să vă ajute să vă simțiți mai bine pe termen scurt, dar care a avut consecințe negative pe termen lung? (Invitați-i să ofere exemple.)


25

a FIȘA RESURSĂ 2CARDURI DE JOC

A asculta muzică tare. A lua medicamente.

A scrie mesaje răutăcioase persoanelor care te-au supărat. A analiza situația și a vedea totul din altă perspectivă.

A scrie poezii. A încerca să te tai / automutilezi.

A executa activități fizice: la sala de forță, baschet sau plimbări.

A găsi pe cineva mai slab de fire și a-ți descărca emoțiile pe acesta.

A renunța la mâncare. A te răzbuna pe alți oameni.

A pleca din acea situație. A mânca în mod compulsiv.

A spune cuiva. A te izola de ceilalți.

A lovi în perete, în pernă. A vorbi cu unul dintre părinți.

A te concentra pe net, pe rețele de socializare. A te refugia în filme la TV sau pe net.

A discuta cu un adult sau cu un consilier. A vorbi cu un prieten.

A căuta insistent vinovatul stării tale emoționale. A-ți concentra atenția pe ceva pozitiv.

a FIȘA RESURSĂ 1FIŞĂ DE SORTARE

Instrucțiuni: Citiți cardurile din plic şi sortați-le pe spațiile de pe această fişă.


27

Foarte util

Oarecum util

Inutil

Inutil și consecințe

negative

a FIȘĂ RESURSĂMETODE DE REZOLVARE A CONFLICTULUI

üEvitarea: retragerea dintr-o situație de conflict.üAcomodarea: pretinzi că nu există niciun conflict și totul este bine.üCompetiția: obții ceea ce-ți dorești, cealaltă persoană pierde.üCompromisul: renunți la ceva ce-ți dorești pentru a obține altceva ce îți dorești.üNegocierea: rezolvarea problemei într-un mod creativ pentru ca ambele părți să obțină ceea ce-și doresc

sau au nevoie.

Patru pași pentru negocierea de tip câștig-câștig

üAfirmă-ți poziția. Folosește mesaje la persoana I, spune ce dorești sau ai nevoie.üAscultă poziția celeilalte persoane. Află ce vrea sau de ce are nevoie. Repetă ce a zis cealaltă persoană

pentru a fi sigur că ai înțeles corect.üCaută soluții de tip câștig – câștig. Ia în considerare dorințele și nevoile ambelor părți. Fii creativ.üAlege una dintre soluții. Pune-o în practică. Dacă nu funcționează, reia de la capăt.

2.9 Conflictul - ce este și cum îi fac față?OBIECTIVE: Copiii vor explora conceptele de conflict și negociere; vor identifica diferite căi de rezolvare a con-flictelor și vor dezvolta abilități de negociere.

bDURATA

90 min.

VÂRSTA: 10 ani +

Materiale necesare: Hârtie flipchart, hârtie A4, pixuri/creioane, bandă adezivă (scotch) și copii după fișa resursă.

Încălzirea: Jocul Codița

Reguli și detaliere: Toți participanții se împart în perechi. Unuia din pereche i se lipește pe spate o foiță și el va sta la spatele primului, punând mâinile pe umerii lui. La semnalul facilitatorului, perechile încep să se miște prin în-căpere. Scopul lor este să smulgă foițele de pe spatele altor perechi, în același timp păstrand-o pe a lor. Numărul doi din pereche nu trebuie să ia mainile de pe umerii colegului său.

Cine a reușit să-și păstreze foița pe spate? Cine a adunat mai multe foițe? Ce i-a ajutat? Ce strategii au folosit?

PAȘI:

üÎnainte de a începe atelierul, fromatorul pregătește 2 foi de flipchart cu informația din fișa resursă.üDesfășurați o sesiune de brainstorming despre scenariile obișnuite de conflict pe care participanții le întâl-

nesc în relațiile și în comunitatea lor. Încurajați participanții să se gândească la diferite tipuri de relații (pă-rinte-copil, angajator-angajat, soț-soție etc.).

üÎmpărțiți participanții în grupuri mici. Oferiți fiecărui grup câte un scenariu de conflict.üAfișați foaia de flipchart cu titlul „Căi de soluționare a conflictelor” și anunțați că fiecare grup trebuie să

pregătească o schiță și să explice pe foaia de flipchart cum ar folosi una dintre metodele specificate pentru a rezolva scenariul de conflict.

üInvitați grupurile să-și prezinte ideile și rugați participanții să identifice diferite metode de soluționare a conflictului.

üDiscutați cu participanții care sunt avantajele și dezavantajele pentru fiecare metodă.üAfișați foaia de flipchart cu titlul „Patru pași ai unei negocieri de succes”.üRugați participanții să discute în grupuri mici exemple de negociere cu un rezultat pozitiv pentru ambele păr-

ți implicate și să facă un joc de rol.üRugați grupurile să prezinte jocurile de rol.

DEBRIFARE:

ØDin ce cauză uneori este dificil să rezolvi un conflict prin negociere?ØCe factori ușurează procesul de negociere? Care factori îl fac mai dificil?ØCare sunt situațiile în care nu ați vrea să faceți compromisuri?ØCe ați învățat din această activitate? Cum puteți aplica acestea în viața de zi cu zi?


29

Încheiere: Am încredere!!!

Reguli si descriere: Într-un cerc strâns, fiecare stă cu mâinile întinse, palmele în față. În mijlocul cercului va sta o persoană, cu ochii închiși care se va lasa purtata în jurul cercului, pe mâinile celorlalți. Participanții pe rând vor intra în cerc și vor fi cei purtați în interiorul cercului. (Dacă cineva din copii refuză nu se insista, cei care sunt în cerc sunt rugați să fie atenți să nu provoace disconfort celui din interiorul cercului).

2.10 Haideți să cooperăm! Împreună este mai bine!OBIECTIVE: elevii vor fi capabili să facă distincția între comportamente de cooperare și cele necooperante/de opunere; să exerseze modalități de comportament cooperant.

bDURATA

45 min.

Materiale și pregătirea activităților: foi de flipchart sau ziare, două benzi adezive (pentru fiecare grup), o copie a Fișei de Instrucțiuni pentru echipă „Împreună este mai bine” (fișa resursă), pentru ambele grupuri – o copie a Fișei de Observare și un creion pentru fiecare copil care nu este membru al vreunui grup, o cameră video sau un telefon care filmează (opțional), o versiune nouă a Fișei de Observare (pentru activitatea de follow-up, opțional).

Vârsta: 7–10 ani

Încălzirea: Jocul – Apă, Foc, Furtună!

Reguli și detaliere: Aranjează scaunele in formă de semicerc și explică regulile: cand veți rosti „Apă”, toți vor urca pe scaune pentru a nu-și uda picioarele, cand vei striga „Furtună”, toți se vor așeza în pirostrii în mijlocul semicercului, iar la comanda „Foc”, participanții vor fugi afară din semicerc. Alternează comenzile de cateva ori și incheie activitatea pană va scădea energia grupului.

Pas cu pas:

– Explicați copiilor că vor forma două echipe pentru această activitate și fiecare grup va demonstra două mo-dalități diferite de a lucra la un proiect. Copiii trebuie să privească cu atenție și să fie pregătiți să discute diferențele dintre modalitățile de lucru ale celor două grupuri.

– Formați două grupuri a câte 5 copii fiecare. Dați-le elevilor din primul grup Fișa de instrucțiuni „Împreună este mai bine” (nr. 1) și rugați-i să o studieze astfel încât ceilalți copii să nu audă. La fel procedați și cu grupul al doilea, dar oferiți-le Fișa de Instrucțiuni nr. 2.

– Accentuați faptul că ceilalți elevi, care nu sunt în nicio echipă, au un rol foarte important, fiind observatori. Oferiți-le fiecăruia Fișa de Observare. Ajutați-i să înțeleagă cum anume trebuie să urmărească procesul.

– Solicitați echipei nr. 1 să realizeze sarcina descrisă, în 15 minute. După ce au terminat, solicitați observato-rilor să facă notițe și să-și expună observațiile. Extrageți exemple specifice de comportamente adecvate și inadecvate și discutați despre modul în care acestea au afectat rezultatul. Întrebați-i pe membrii echipei ce părere au cu referire la produsul lor final și despre participarea în echipă.

– Solicitați echipei nr. 2 să realizeze activitatea. Utilizați același algoritm ca în cazul primei echipe. Întrerupeți echipa nr. 2 dacă observați că trec cele 15 minute alocate. La fel, solicitați copiii-observatori să-și prezinte observațiile.

– Opțional: facilitatorul poate filma cele două echipe atunci când acestea lucrează asupra proiectului, pentru a folosi înregistrarea atunci când se va discuta despre modalități cooperante și necooperante de participare.

Reflecții:

üCe tipuri de comportamente este indicat să avem atunci când lucrăm într-o echipă?üDacă ați fi cooperanți, ce rezultate credeți că veți obține? Ce rezultate credeți că veți avea dacă acționați

prin opoziție, necooperant, fiind membru al unei echipe?üCredeți că e mai bine sau e măi rău să lucrați împreună cu alții,? Care credeți că sunt motivele pentru care

unii oameni nu cooperează?üCare vi se pare cel mai dificil lucru referitor la cooperare, ca membru al echipei?üÎn ce sens sunteți favorizat, lucrând în echipă? În ce mod sunteți nefavorizat?üCum ați putea deveni mai cooperant, dacă credeți că mai puteți ameliora ceva la voi în acest sens?


31

Note

a FIȘE RESURSĂINSTRUCȚIUNI PENTRU GRUPUL NR. 1

Alegeți un/o lider/ă pentru grupul vostru, prin indicarea lui cu mâna. Liderul/lidera va trebui să prezinte în mod clar problema: să construiți un tunel scurt din hârtie și bandă adezivă, suficient de spațios, încât membrii echi-pei să poată trece prin el, pe rând. Fiecare din grup trebuie să-și spună, pe rând, ideea despre cum să construiți tunelul, înainte ca echipa să înceapă lucrul la proiect. Lider-ul/-a trebuie să fie atent ca toți membrii grupului să nu vorbească și nimeni să nu întrerupă colegii. Lider-ul/a va alege ideea cea mai potrivită dintre cele sugerate și echipa va începe să lucreze la proiect, după ce lider-ul/a va distribui câte o sarcină fiecăruia. Membrii echipei vor lucra într-un mod cooperant, cu respect și cu grijă unul pentru altul, se vor ajuta reciproc.

INSTRUCȚIUNI PENTRU GRUPUL NR. 2

Fiecare începe să spună, concomitent cu alți colegi, cine vrea să fie lider-ul/a echipei. Certați-vă pe acest mo-tiv timp de un minut, după care decideți că nu este neapărat nevoie de un/o lider/ă. După asta, un copil sau mai mulți, întrerupându-se unul pe altul, vor citi sarcina: să construiți un tunel de hârtie și bandă adezivă, prin care să puteți trece cu toții, pe rând. Fiecare din grup trebuie să înceapă să strige idei. Nimeni însă nu ascultă pe nimeni. În cele din urmă, un elev ar trebui să spună ca grupul ar trebui să încerce ideea lui/ a ei. Ceilalți sunt de acord, dar nu reușesc să termine de construit tunelul pentru că se ceartă, se întrerup unul pe altul, nu se ajută, nu împart banda adezivă unul cu altul, își iau unul altuia hârtia, spun unul altuia că ideea lui/a ei e proastă etc.

FIȘĂ PENTRU OBSERVATORI

Nume_______________________________ data_____________

Instrucțiune: Observați modul în care fiecare echipă realizează proiectul. Puneți câte un X lângă fiecare compor-tament pe care îl observați la membrii echipei

Descrieri Echipa nr. 1 Echipa nr. 2

Împărtășesc idei

Se întrerup unii pe alții

Cooperează

Strigă

Se ceartă

Împart între ei materialele de lucru

Sunt de acord unii cu alții

Îi ascultă pe alții din echipă

Nu termină sarcina

Reușesc să termine sarcina în timpul alocat


33

Note

Note


35

Activități psihosociale de grup pentru părințiEducarea și promovarea toleranței,egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor



CuprinsI. Aspecte generale privind activitățile psihosociale de grup pentru părinți 3

1.1. Metodologia realizării activităților de grup cu părinții 3

1.2. Motivarea părinților 6

II. Activități psihosociale de grup cu părinții 10

2.1 ACTIVITATEA Istoria numelui 10

2.2 ACTIVITATEA Desenul copilăriei mele 12

2.3 ACTIVITATEA Diferențe și asemănări 14

2.4 ACTIVITATEA Eu și alții 16

2.5 ACTIVITATEA Egalitatea de gen 19

2.6 ACTIVITATEA Amintiri din copilărie 22

2.7 ACTIVITATEA Eu - model pentru copilul meu 24

2.8 ACTIVITATEA Necesitățile, emoțiile și comportamentele copiilor 26

2.9 ACTIVITATEA Încurajarea copilului meu 35

2.10 ACTIVITATEA Comunicarea cu copiii 38

Surse bibliografice 43

Link-uri utile 45

Acte normative naționale 47

1

I. Aspecte generale privind activitățile psihosociale de grup pentru părinți1.1. Metodologia realizării activităților de grup cu părinții

Motto:„Spune-mi și voi uita.

Arată-mi și voi ține minte.Implică-mă și voi înţelege.”

(Proverb chinezesc)

În general, comportamentul parental este inspirat din experienţa de viaţă a propriilor părinţi, în acest mod perpe-tuându-se, pe parcursul mai multor generaţii, atât aspecte pozitive, cât și negative. Programul pe care îl propu-nem vine în sprijinul tuturor celor implicaţi în educaţia copilului, scopul acestuia constând în modificarea opticii pe care o au părinţii asupra întâlnirilor din mediul școlar. Această schimbare poate fi un pas înainte în îmbună-tăţirea relaţiei dintre părinte și copil și a relației dintre părinte și cadrul didactic.

Educaţia părinţilor poate însemna:– educaţia copilului;– un studiu al dezvoltării copilului;– formare de abilităţi de comunicare și analiză a copilului;– un examen cognitiv al sarcinilor secvenţiale în creșterea, dezvoltarea și educarea copilului.

Programul de față nu-și propune să substituie ședinţele clasice cu părinţii, dar, pe lângă acestea, este oportun să se lucreze cu părinții și întru dezvoltarea relaţiei școală-familie.

Ghidul conţine descrierea a 10 ateliere ce vor fi realizate în cadrul programului. Atelierele sunt interactive, conţi-nând și aplicaţii cu caracter ludic, ce necesită un grad mare de implicare din partea părinţilor, cadrelor didactice și, unde e cazul, din partea copiilor.

Pentru a asigura o participare activă a părinţilor, vă recomandăm să le trimiteţi o scrisoare, înainte de prima în-tâlnire, prin care să-i invitaţi să se implice, alături de copiii lor, în derularea programului.

Vă sugerăm să respectaţi structura fiecărui atelier, având posibilitatea totodată să fiţi creativi, adaptând activi-tăţile propuse la specificul clasei, școlii, mediului dvs.

Pe parcursul implementării programului, indiferent la ce etapă vă aflați:

*Reţineţi: la începutul fiecărei activităţi, pe măsură ce părinţii intră în sală – vă salutaţi, vorbiţi cu ei în grupuri de 2–3 persoane despre ce li s-a întâmplat recent, despre cum le-a decurs ziua, despre vreme sau alte subiecte neutre, dar ușoare pentru conversaţie.

*Evitaţi să staţi de vorbă în grup cu colegii dvs., să ignoraţi intrarea părinţilor, să așteptaţi sosirea participanţilor fără să comunicaţi cu cei care sunt prezenți deja, oricât de obosit ați fi. Lipsa de comunicare de până la ședinţă se va răsfrânge negativ asupra cursului acesteia, deoarece va provoca o închidere a canalelor de comunicare.

2ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚIEducarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor

3

ÎNVĂŢĂTOR TRADIŢIONAL FACILITATOR

Oferă informaţia. Dirijează discuţia.

Propune răspunsuri corecte. Propune întrebări corecte, oferind participanţilor posibilitatea să-și actualizeze experienţa personală.

El vorbește, participanţii ascultă. Vorbește și ascultă în egală măsură, oferind participanţilor posibilitatea să discute unul cu altul.

E figura centrală a procesului de instruire. Coordonează activităţile astfel încât actorii principali devin participanţii, care își asumă responsabilitatea pentru învăţare.

Își centrează atenţia asupra sarcinilor în baza propriei înţelegeri a scopului instruirii.

Își centrează atenţia asupra necesităţilor grupului sau a fiecărui participant în parte.

Există separat de grup. Face parte din grup, dar, totodată, este responsabil de dirijarea acestuia.

Predă conform unui plan întocmit preventiv. Are un plan pregătit din timp, dar este flexibil, introduce modificări în funcţie de necesităţi.

Se consideră expert într-un anumit domeniu. E persoana care posedă cunoștinţe, dar tinde să afle mai multe, permite participanţilor să-și prezinte cunoștinţele lor.

De regulă, povestește puţin despre sine. Povestește despre sine suficient pentru a fi perceput de către grup precum o persoană ca oricare alta, nu doar în calitate de învăţător.

Sugestii pentru facilitatorii activităţilor de grup cu părinţii

Atitudini și practici:

ØAscultaţi activ. Permiteţi-le părinţilor să-și încheie gândurile.

ØCând un părinte vorbește despre copilul său doar în termeni negativi, ajutați-l să-și reorienteze atenția prin întrebarea: „Ce a fost pozitiv în comportamentul copilului?”.

ØÎncurajați părintele în rolul său.

ØPermiteţi părinţilor să-și dezvolte gândurile. Când se discută în grup și credeţi că mesajul unuia dintre părinţi nu a fost clar, puneţi întrebări de concretizare.

ØNu judecaţi comportamentul părintelui, chiar dacă sunteţi de părerea că acesta nu e unul bun. Excludeţi aprecierile de tipul: „Aţi procedat foarte rău sau urât”, „Nu trebuie să procedaţi așa” etc.

ØNu daţi sfaturi; cereţi grupului să se dea cu părerea referitor la o situaţie sau alta.

ØFiţi empatic cu părinţii, însă nu înseamnă să acceptaţi tot ceea ce fac sau cred ei.

ØPermiteţi părinţilor să vorbească despre ce cred pe moment că-i interesează mai mult în legătură cu copiii lor.

ØÎncurajaţi părinţii să participe la discuţie. Întrebaţi-i ce cred despre un subiect sau altul.

ØAscultaţi și dirijaţi discuţia mai mult decât să vorbiţi.

ØDaca nu vă reușește să realizaţi programul la timp, fiţi flexibil, puteţi să-l schimbaţi în funcţie de necesităţile grupului. Astfel, veţi avea mai multe șanse să obţineţi rezultate decât atunci când încercaţi să ţineţi partici-panţii în limitele stricte ale planului.

ØValorificaţi experienţele pozitive ale părinţilor, cerându-le să le împărtășească cu membrii grupului.

ØFiţi tolerant. Acceptaţi faptul că veţi întâlni situaţii sau comportamente inadmisibile. Discutaţi-le în grup, fără a le judeca.

ØCreaţi un mediu favorabil de exprimare pentru toți părinţii.

ØCând nu știţi cum să procedaţi într-o anumită situaţie, nu întreprindeți nimic. Menţineţi o pauză împreună cu grupul, asta o să vă permită să vă adunaţi gândurile.

ØGlumiţi cu părinţii, când e cazul.

*Respectaţi:

FAranjați scaunele în cerc (acest mod de aranjare a scaunelor reflectă poziţii egale pentru toţi participanţii, totodată le oferă participanţilor posibilitatea să se vadă reciproc).

FDacă în sală mai sunt colegi care vă ajută în timpul ședinţei, e bine să vă așezaţi în poziţii diametral opuse, astfel încât să vă puteţi privi permanent pentru a coordona eficient grupul.

Notă: descrierea activităţilor psihosociale de grup cu părinţii se regăsesc în Capitolul II al suportului de curs.

Rolul facilitatorului într-un grup de maturi

În lucrul cu grupurile, în funcţie de împrejurări și de scopul urmărit, facilitatorul poate juca unul – sau mai multe – dintre următoarele roluri:1. Arhitect al relaţiilor sociale – creează atmosfera astfel încât participanţii să se simtă confortabil și în si-

guranţă, că sunt apreciaţi și li se poartă de grijă, ca să obţină cele mai bune rezultate. Acest rol se pune în aplicare din momentul intrării primului participant în sală.

2. Organizator – se asigură că toate lucrurile de care va avea nevoie să fie la locul cuvenit, mobilierul din sală să fie aranjat în așa fel încât să contribuie la realizarea scopurilor urmărite, toate materialele să fie pregătite.

3. Catalizator activ – susţine grupul și îl ajută să progreseze, se asigură că grupul e suficient de energic pentru a realiza activităţile calitativ, stimulează permanent grupul.

4. Interpretatorul sarcinilor şi conceptelor de bază ale cursului – explică de ce li se cere participanţilor să realizeze o activitate sau alta și în ce mod activităţile se integrează în obiectivele generale ale cursului. Motivaţia participanţilor care cunosc scopul activităţilor e cu mult mai mare. La fel, facilitatorului îi revine rolul de a explica momentele-cheie ale discuţiei, ideile de bază și conceptele noi.

5. Compozitor şi dirijor – un program de instruire presupune o mulţime de idei, activităţi, exerciţii; totodată, aici sunt prezenţi participanţii care suplinesc experienţa generală a grupului cu ceva individual. Facilitatorul e compozitor, deoarece proiectează programul cursului, îmbinând eficient activităţile și e dirijor, deoarece contribuie la armonizarea activităţii grupului, încurajând fiecare participant să interpreteze aceeași „piesă” într-o manieră proprie, unică.

6. Antrenor – contribuie la crearea condiţiilor oportune pentru participanţi pentru a le dezvolta noi deprinderi și a le consolida pe cele existente. În acest sens, facilitatorul ajută participanţii să găsească cele mai eficiente căi de aplicare a noilor deprinderi, iar instrucţiunile concrete și precise vor stimula participanţii să încerce noile modele de comportament.

7. Îndrumător – încurajează, conduce și educă, reprezintă modelul tipurilor de comportament pe care partici-panţii le vor prelua pe parcurs. E important să stabilescă relaţii optime atât cu grupul, în întregime, cât și cu fiecare participant în parte.

8. Învăţător – în sens tradiţional, facilitatorul e cel care posedă informaţia pentru a o transmite participanţilor. Informaţia trebuie percepută și înţeleasă de participanţi, astfel încât să înveţe s-o aplice în viaţa de zi cu zi.

9. Iniţiator – provoacă participanţii la anumite acţiuni, reprezintă un imbold pentru a-i ajuta să-și conștientize-ze valorile și convingerile în ceea ce fac. Schimbarea e dificilă, deoarece subiectul schimbării e convins de corectitudinea comportamentului lui. Facilitatorul pune la îndoială aceste convingeri și o face cu mult tact și respect, fără a judeca sau ironiza.

10. Actor – facilitatorul își continuă activitatea chiar dacă e indispus, stresat sau obosit.

Un bun facilitator, deși posedă și însușirile tradiţionale caracteristice învăţătorului, se deosebește de acesta, prin:


5

Bariere în instruirea adulţilor

Spre deosebire de copii și adolescenţi, adulţii au mai multe responsabilităţi, fapt ce creează, implicit, mai multe bariere în angajarea într-un proces instructiv.

Motivele evocate cel mai frecvent de către adulţi:

Flipsa timpului: indiferent dacă sunt cursuri serale sau de scurtă durată, oricum, somează adultul să „piardă” ceva timp (să piardă câștigând, de fapt);

Flipsa banilor: în prezent există un număr infim de instituţii ce acordă servicii gratuite de instruire, de aceea, problema banilor este una dintre cele mai importante, în special, în ţările cu o economie șubredă;

Fresponsabilităţi familiale: grija pentru copii, relaţiile cu soţul/soţia, obligaţiunile casnice etc. „fură” prea mult din timpul predestinat studiilor;

Forganizarea orarului: obligaţiunile de serviciu, familia necesită mult timp, iar implicarea în procesul de stu-diu implică și modificări de orar, și sacrificii;

Fprobleme de motivaţie: adultul trebuie să înveţe, deoarece este forţat să o facă;Flipsa încrederii în sine: stima de sine redusă, un eșec care nu poate fi uitat sau alte lucruri care au marcat

adultul, îl va împiedica pe acesta să-și învingă frustrările și temerile.

Motivarea adulţilor pentru învăţare

Un alt aspect de o importanţă incomensurabilă a instruirii adulţilor este motivaţia, ce diferă mult de cea a copiilor. Și asta, pentru că aceste două categorii de vârstă au surse de motivaţie diferite.

Sursele motivaţionale ale adulţilor:

Frelaţiile sociale: adulţii vin la cursuri de perfecţionare/reciclare sau la alte activităţi instructive pentru a-și face noi prieteni sau pentru a fi împreună cu prietenii/colegii/rudele;

Faşteptările sociale: adulţii se angajează în activităţi de instruire la insistenţa unei autorităţi, la recomandă-rile soţului/soției, la sugestiile prietenilor;

Fbunăstarea socială: pentru a-și dezvolta disponibilitatea de a fi în serviciul comunităţii, de a fi util societăţii, adulţii fac cursuri fără tangenţe cu profesiunea de bază;

Favansarea profesională: adulţii se angajează în procesul de instruire pentru a obţine beneficii materiale, avansare profesională, prestigiu social, pentru a ţine piept concurenţei;

Frefugiu sau stimulare: pentru a scăpa de plictiseală, pentru a evita rutina de acasă sau de la serviciu, adulţii își găsesc salvarea în învăţare;

Finteres cognitiv: majoritatea adulţilor învaţă de dragul învăţării, caută informaţii noi pentru a-și satisface curiozitatea.

Alte sugestii pentru formatori

Formatorul poate motiva adulţii prin câteva mijloace:

Stabilirea unui mediu pozitiv pentru curs. Îndrumătorii ar trebui să asigure o atmosferă deschisă, prietenoasă, ce le va indica participanţilor că rolul lor este de a-i ajuta să înveţe.

Stabilirea unui nivel potrivit de preocupare. Nivelul de preocupare trebuie să corespundă gradului de importan-ţă a obiectivului. Dacă materialul este foarte important, ar trebui să existe în clasă un nivel mai ridicat de preocu-pare și atenţie. Totuși, oamenii învaţă mai bine în condiţii de stres redus sau moderat; dacă aceste condiţii sunt prea ridicate, stresul devine o barieră în procesul de învăţare.

üStabilirea unui grad potrivit de dificultate. Gradul de dificultate ar trebui să fie suficient de mare încât să-i provoace pe participanţi, dar nu atât de mare încât aceștia să devină frustraţi de supraîncărcarea cu infor-maţii. Instruirea trebuie să încurajeze și să răsplătească participarea, culminând cu succesul obținut.

1.2. Motivarea părințilorPrincipii ale organizării instruirii adulţilor

Specificul învăţării la adulţi influenţează în mod decisiv procesul de planificare, organizare și desfășurare a ac-tivităţii de instruire. Pentru a asigura succesul acestuia, este necesar ca instructorul să ţină cont de un set de principii ce vor fi integrate în activităţile programului de instruire:

1. Experienţa participanţilor este importantă pentru activităţile de instruire a adulţilor și, respectiv, este in-clusă în procesul de desfășurare a instruirii.

2. Activităţile de instruire sunt centrate pe dezvoltarea abilităţilor necesare adulţilor. Este important ca pre-zentările formatorului să constituie 10–15% din timpul total al instruirii, urmate de exerciţii practice și aplica-ţii, ce vor contribui la dezvoltarea abilităţilor de punere în practică a noilor cunoștinţe și vor încuraja modifi-cările necesare în performanţele viitoare ale participanţilor.

3. Participanţii simt necesitatea să fie implicaţi în activităţile de instruire. Ei au nevoie de activităţi prin care să fie încurajaţi să confrunte experienţele anterioare cu cele noi, oferite de formator și să deţină un control asupra procesului de instruire. Formatorul va încuraja participarea tuturor celor implicaţi în instruire, ţinând cont de specificul fiecărui individ, valorificându-l pe deplin.

4. Strategiile şi tehnicile aplicate sunt semnificative pentru adulţi. Pornind de la premiza că participanţii înva-ţă mai mult și mai bine prin aplicarea corectă a procesului de instruire, devine important ca formatorul să se-lecteze cu grijă strategiile și tehnicile relevante atât pentru a valorifica cunoștinţele și experienţa anterioară a participanţilor, pentru a încuraja schimbul de idei și opinii cu privire la posibilităţile ulterioare de aplicare în practică a noilor informaţii, cât și pentru a realiza obiectivele activităţii.

5. Deoarece există mai multe stiluri de învăţare, strategiile şi tehnicile utilizate vor fi adaptate la diverse sti-luri. Este important ca procesul de instruire să fie conceput și organizat astfel încât acesta să fie relevant din punctul de vedere al diversităţii stilurilor de învăţare.

6. Utilizarea materialelor vizuale contribuie la perceperea şi, respectiv, la înţelegerea corectă a informaţiei prezentate. Implicarea mai multor canale de percepere a informaţiei contribuie la sporirea gradului de asi-milare a acesteia.

7. Informaţia şi cunoştinţele noi sunt consolidate prin exersare în cadrul activităţilor practice. În caz contrar este foarte probabil ca informaţia nouă, deși importantă și valoroasă, să fie uitată, fără a mai fi utilizată ulte-rior în activitatea profesională.

8. Activităţile de instruire indică, în mod evident, posibilitatea aplicării noilor cunoştinţe şi abilităţi. Nu este suficient, însă, ca participanţii să fie implicaţi în anumite activităţi practice. Este important ca formatorul să le conceapă și să le desfășoare pornind de la relevanţa acestora în raport cu noile cunoștinţe, oferite prin prezentare sau materiale distributive.

9. Un climat de respect contribuie simţitor la creşterea eficienţei instruirii adulţilor. Pentru a accentua va-loarea personalităţii și experienţei fiecărui participant, este important ca formatorul să asigure o atmosferă de respect reciproc atât între participanţi, cât și între trainer și fiecare persoană implicată în activitatea de instruire.

10. Rolul formatorului este cel de a facilita învăţarea şi nu de a o impune. Specificul învăţării la adulţi ne oferă o imagine clară asupra rolurilor pe care trebuie să le adopte formatorul în timpul unui eveniment de instruire. Dacă instructorul insistă asupra propriului punct de vedere, nu încurajează exprimarea sau neglijează opi-niile participanţilor, o asemenea abordare nu va contribui la instruirea participanţilor. Trebuie de menţionat că modificarea rolului – de la autoritate deplină, ce impune noile cunoștinţe în mod directiv, la facilitator – necesită competenţe profesionale suplimentare, ce vor fi cultivate și dezvoltate continuu de către formator.

Sursa: http://hr-club.md/index. php?category=197


7

http://hr-club.md/index.php?category=197

Cum putem depăși aceste situaţii:

Øprezentarea programului faţă în faţă;Øprezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite părinţii care au participat deja la întâlniri;Øpentru unii părinţi va fi suficientă doar lectura unor materiale informative transmise de școală;Øaceste sesiuni nu sunt pentru toţi părinţii (unii au nevoie de programe specializate).

Cele mai frecvente nevoi de instruire ale părinţilor:

Ødisciplinarea și metode de gestionare/modificare a comportamentelor problematice ale copiilor;Øelemente de psihologia dezvoltării copilului;Øabilităţi sociale și emoţionale ale copiilor; managementul furiei sau a altor emoţii negative intense.

üFacilitatorul trebuie să determine scopul implicării adultului în procesul instructiv sau într-un training de perfecţionare.

üUtilizarea metodelor centrate pe educabil (discuţii în grup, sarcini pentru grupuri mici, aranjarea mobilierul într-o modalitate netradiţională, adresarea pe nume etc.).

üFacilitatorul trebuie să cultive tendința de deschidere a adulţilor spre schimbare, creștere personală și profesională.

Motivarea părinţilor de a participa la activităţile psihosociale de grup cu părinţii

Pentru ca părinţilor să le fie încurajată atitudinea de implicare în programele de instruire a adulţilor, este nece-sar ca aceștia să perceapă beneficiile unor astfel întâlniri și să se simtă confortabil emoţional în cadrul întruni-rilor. Dacă părintele este „chemat” la școală doar atunci când copilul are probleme de indisciplină, părintele va asocia școala cu un mediu negativ, ameninţător la adresa rolului de părinte. Similar, dacă părintele este criticat, judecat sau apostrofat în școală, el va avea tendinţa de a evita școala, deoarece îi creează un disconfort emoţi-onal, ce nu îl ajută să rezolve problema de comportament al copilului.

Modalităţi de încurajare a părinţilor să participe la activităţile cu părinţii:

Fîntâlniri individuale cu părinţii, planificate la intervale mici de timp, pentru a le oferi acestora informaţii despre progresele pe care le-a făcut copilul lor (NU se recomandă punerea accentului pe probleme sau pe ceea ce nu știe sau nu poate copilul);

Fîntâlniri de grup cu părinţii ce au ca obiectiv prezentarea și discutarea unor teme de interes pentru toţi pă-rinţii, de exemplu, metode de disciplinare a copiilor sau cum valorificăm timpul liber al copiilor etc.;

Fprimirea de către părinţi a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârșitul fiecărui semestru, cu accent pe aspectele pozitive și pe acele abilităţi și comportamente pe care părinţii să le încurajeze la rândul lor;

Fparticiparea părinţilor la diverse evenimente organizate de școală, festivităţi etc.;Fsusţinerea de către școală a organizării unor asociaţii profesori-părinţi sau a unor asociaţii de părinţi care

să organizeze evenimente în susţinerea implicării părinţilor în viaţa școlară a copilului.

Cum anunţăm părinţii?

Pentru a participa la aceste întâlniri, este nevoie ca părinţii să perceapă beneficiile directe ale sesiunilor, cum ar fi faptul că vor învăţa cum să își rezolve dificultăţile pe care le au în gestionarea anumitor comportamente ale copiilor sau că vor învăţa să optimizeze dezvoltarea cognitivă, socială și/sau emoţională a copilului.

Părinţii au propriile întrebări și temeri despre cum să își educe copiii: de ce copiii lor au un anumit comportament și nu altul, cum să reacţioneze ca părinte în unele situaţii sau cum să îi ofere copilului un mediu cât mai sănătos în care să se dezvolte etc.

Oferirea unui cadru în care părinţii pot găsi răspunsuri la întrebările care îi frământă în legătură cu educația co-piilor este un beneficiu imediat al participării la aceste întruniri.

Temerile și îngrijorările părinţilor

Motivele pot fi multiple:

FFiind o activitate nouă, părinţii nu au experienţa unor întâlniri unde învaţă cum să fie părinţi și ar putea să respingă ideea, deoarece nu își dau seama cum i-ar putea ajuta aceste întruniri.

FUnii părinţi au experienţe negative cu școala și asociază acest program cu respectivele experienţe.FUnii părinţi se pot simţi jenaţi sau rușinaţi să vorbească despre dificultăţile lor, gândindu-se că un părinte

trebuie să știe întotdeauna ce să facă și să fie „perfect”.FUnii părinţi pot avea convingerea că „nimeni nu îmi poate spune cum să îmi cresc copilul”, „nu am nevoie

de sfaturi”.


9

3. Evaluare (20 min.)

– Cum vă simţiţi?– V-a fost ușor sau dificil să faceţi acest exerciţiu?– Ce v-a plăcut cel mai mult în activitatea de azi?– Ce v-a plăcut mai puţin în activitatea de azi?– Ce gânduri v-a provocat activitatea de azi?– Cum puteţi să aplicaţi cele învățate în relaţia cu copilul/copiii dvs.?

Temă pentru acasă:

• Cât de curând posibil, găsiţi timp să staţi de vorbă cu copilul dvs. și să-i povestiţi istoria numelui lui: Cine i-a dat numele? De ce i-a fost dat numele pe care-l poartă? Ce semnificaţie are numele pe care îl poartă (dacă cunoașteţi)? Îi denaturează cineva numele? Cum se simte? Ce se poate face pentru a fi oprit? Etc.

• Încercaţi, ori de câte ori aveţi ocazia, să dezmierdaţi copilul numindu-l cu diminutivul numelui său, întrebân-du-l în prealabil cum îi place să i se spună.

• Observaţi care va fi reacţia copilului dvs.

Notă. La sfârșitul activităţii țineți minte să le mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii încă o dată în ce zi urmează să vă reîntâlniţi și la ce oră.

II. Activități psihosociale de grup cu părinții2.1 ACTIVITATEA Istoria numeluiSCOPUL

Părinţii să realizeze importanța cunoașterii istoriei numelui propriu și să fie conștienți de importanța pe care o poate avea utilizarea numelui diminutiv în relația cu copilul.

OBIECTIVE

ØFamiliarizarea părinților cu privire la importanța cunoașterii numelui asupra dezvoltării copilului.ØFamiliarizarea părinților cu privire la impactul utilizării numelui diminutiv asupra dezvoltării copilului.

bDURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Nu sunt necesare.

PAȘI

1. Activitate de grup. Încălzire (10 min.)

Părinții iau loc pe scaune, care sunt aranjate în cerc. Facilitatorul ține în mână un obiect, care va fi transmis, pe rând, fiecărui participant. Când fiecare dintre părinți primește obiectul, povestește despre cum se simte, ce dis-poziție are, dacă acest fapt are legătură cu venirea lui la activitate sau cu un alt eveniment etc.

2. Activitate „Istoria numelui meu” (60 min.)

ØÎn grupul mare, facilitatorul roagă participanţii să se gândească pentru un moment la numele pe care îl poar-tă fiecare, să-și amintească aspecte legate de istoria acestui nume, de persoana /persoanele care l-au ales, precum și la motivul acestei alegeri.

ØParticipanţii povestesc, pe rând, istoria numelui lor, așa cum o știu ei, cum și-o amintesc sau cum le-a fost povestită de cineva din familie. Totodată, la dorinţă, părinţii pot să numească o calitate care îi caracterizea-ză, să prezinte un lucru pe care știu să-l facă cel mai bine etc.

Analiza activităţii:

– Ce înseamnă pentru voi numele vostru?– Vă place numele pe care-l purtaţi? Dacă ar fi să vi-l schimbaţi cu un altul, care ar fi acesta?– Credeţi că numele persoanei poate să-i influențeze viaţa în vreun fel?– Cât de important este pentru un om să-și cunoască istoria numelui?– Aţi vorbit vreodată cu copiii voștri despre istoria numelui lor? Cum s-au simţit ei? Cum v-aţi simţit voi? – Cum se simte cineva când îi este denaturat numele? Care este impactul? Cum reacționează oamenii la po-

recle? De ce credeți că se folosesc poreclele?– Cum credeți că se simt copiii când le sunt denaturate?– Este important pentru voi să fiţi dezmierdat cu diminutivul numelui vostru? De ce?– Cine vă dezmiardă cel mai des?– Cât de des vă dezmierdaţi copiii utilizând diminutivul numelui lor?– Cum vă simţiţi când faceţi asta? Cum credeţi că se simt copiii când îi dezmierdaţi?


11

Atenţie! Nu li se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi să încerce s-o facă cu prima ocazie.

3. Activitate de grup „Desenul coplăriei” (60 min.)

ØFacilitatorul roagă participanții să se gândească la copilăria pe care au avut-o, să-și amintească evenimen-te din copilăria lor, scenarii care le-au rămas în memorie sau persoane care au avut o atitudine greșită în raport cu ei.

ØParticipanţii sunt invitaţi să utilizeze toate materialele care le sunt puse la dispoziţie: creioane colorate, guaș, cariocă, acuarelă, lipici etc., pentru ca, prin desen/modelare/colaj să reprezinte într-un mod creativ niște „amintiri din copilărie”. Participanţii sunt încurajaţi să utilizeze culorile, materialele care consideră că vor reda cel mai bine emoţiile pe care le-au trăit atunci.

ØDupă 20 minute de lucru individual, lucrările participanţilor sunt aranjate jos pe podea, astfel încât să fie vi-zibile pentru toţi.

ØFacilitatorul invita participanții să prezinte grupului rezultatele lucrului individual.


– V-a fost ușor să vă amintiţi despre copilăria voastră?– Cum vă simțiți acum?– Cum ați retrăit evenimentul/scenariul?– Cum v-ați simțit?– Ce credeți că a determinat să se întâmple astfel de situații? (Notă: discuțiile vor fi orientate spre noțiuni de stereotip, prejudecată.)– Ce stereotipuri/prejudecăți ați întâlnit în copilărie? Dar acum?– V-au afectat în vreun fel? În ce mod?– Ce ați vrea să schimbați? Cum ar influența aceste modificări?– Credeți că astăzi copiii au astfel de amintiri? Dar copilul dvs.?– Cum se simt copiii și cum ați putea să îi ajutați să depășească aceste situații dificile?


– Cum vă simţiţi?– Ce gânduri v-a provocat activitatea de astăzi?– Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.– Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi.– Cu ce gânduri mergeți acasă în urma acestei activități?


• Fiecare copil are nevoie de dragoste, are nevoie să fie acceptat, fără a fi judecat, în special de către părinţii săi (prin vorbele pe care i le adresează copilului, prin atitudinea față de acesta, prin timpul pe care i-l acordă etc).

• Gândiţi-vă la ce aţi putea face pentru copilul dvs. pentru a-i oferi încredere, siguranță.• În următoarea perioadă concentraţi-vă asupra a trei posibilităţi prin care să creșteţi nivelul de dragostei și

de siguranță al copilului dvs. Aplicaţi în practică.


2.2 ACTIVITATEA Desenul copilăriei meleSCOPUL

Părinţii să conștientizeze efectul stereotipurilor și prejudecăților asupra bunăstării copilului.

OBIECTIVE

ØFamiliarizarea părinților cu noțiunile de stereotip și prejudecată.ØFamiliarizarea părinților cu efectele stereotipurilor și prejudecăților.

bDURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Foi albe A4– Pixuri– Cariocă, creioane colorate– Acuarelă– Plastilină– Foarfece– Hârtie colorată, carton colorat– Lipici

PAȘI

1. Tehnica „Măsurarea temperaturii” (10 min.)

APRECIERI: părinţii fac o apreciere a unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau din afara aces-tuia, a unui lucru care le place, a unui eveniment frumos care s-a întâmplat recent în viaţa persoanei care apre-ciază etc.

SPERANŢE ȘI DORINŢE: părinţii pot să vorbească despre speranţele, dorinţele sau așteptările pe care le au în raport cu activitatea curentă / faţă de viitorul apropiat / în raport cu viaţa lor personală sau a copiilor lor ori faţă de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a copiilor lor etc.

2. Discuţii asupra temei de acasă (10 min.)

Notă. Discuțiile au loc cu părinții care au participat la activitatea anterioară.

Facilitatorul le amintește părinţilor care a fost tema pentru acasă și le propune acestora să discute despre rezul-tate, succesele, dar și despre aspectele la care au întâlnit dificultăţi:

– Cum aţi găsit momentul potrivit să vorbiţi cu copilul dvs. despre istoria numelui său?– Cum v-a fost să faceţi asta: ușor sau mai dificil?– Cum v-aţi simţit vorbind cu copilul?– Cum credeţi că s-a simţit copilul vorbind despre aceasta? De ce credeţi astfel?– Copilul v-a relatat dacă are porecle? Cum se simte? Cum ați reacționat? Ce ați decis?– Cât de des aţi folosit diminutivul numelui copilului vostru când aţi comunicat cu el?– Cum a reacţionat copilul?– Aţi observat anumite schimbări în comportamentul copilului? Daca da, care anume?


13

ØÎn grupuri: părinții sunt grupați în 4 grupuri; în fiecare echipă părinții vor face casa ideală folosind casele ideale ale fiecărui membru al echipei. Părinții vor folosi doar desenele create individual, putând decupa și lipi elemente. Timp: 15 minute.

ØReuniți în cerc, părinții vor construi casa ideală pentru tot grupul de participanți, utilizând elemente din ca-sele ideale ale fiecăreia dintre cele 4 echipe (prin consens). Timp: 15 minute.

Regula de bază – participanții nu au voie să introducă alte elemente în afara primului desen!

Analiza activității:– Cum arată casa pe care ați construit-o împreună?– Ce vă place și ce nu vă place la ea?– Ați schimba ceva acum? Cine ar locui în ea? Pe cine ați invita în vizită? Ați încăpea toți în această casă?– Câte persoane ar încăpea, cum ați împărți spațiul pentru fiecare persoană?– Cum v-ați simțit pe parcursul activității?– Au fost situații de neînțelegere? Cum le-ați depășit? Cum ați ajuns la o decizie comună?– De ce ați ținut cont când ați decupat elementele?– Ce anume a fost dificil și la ce etapă? De ce?– Unde a fost mai ușor? De ce?– Opinia dvs. a fost luată în considerare?– Dacă ați face din nou activitatea, ce ați schimba și cum ați proceda?– Cum se întâmplă în realitate? Care ar fi legătura cu viața de zi cu zi?

Notă:*prima etapă (individual) – diversitate;*a doua etapă – toleranță/incluziune într-un mediu restrâns;*a treia etapă – toleranță/incluziune în comunitate.

– Cum sunt copiii cu care învață copilul dumneavoastră? Care sunt deosebirile dintre copii și părinți?– Care sunt avantajele comunicării și relaționării cu cei diferiți de noi?– În ce situații sunteți mai toleranți și mai puțini toleranți?– Cu cine dintre copiii din clasă îi permiteți copilul dvs. să se joace? Cu cine nu? Care ar fi motivele?




• Fiecare dintre noi ne deosebim și, totodată, ne asemănăm. Care sunt deosebirile între adulți și copii? Dar între copii – copii? Încercați să identificați aceste deosebiri / asemănări împreună cu copilul dvs.

• Identificați împreună cu copilul care sunt avantajele deosebirilor / asemănărilor și cum poate fi sporit gradul de toleranță.


2.3 ACTIVITATEA Diferențe și asemănăriSCOPUL

Părinţii să conștientizeze beneficiile pe care le are expunerea la diversitate și educarea toleranței asupra dez-voltării copilului.

OBIECTIVE

ØFamiliarizarea părinților cu noțiunile de diversitate și toleranță.ØÎnțelegerea de către părinți a avantajelor diversității și toleranței sociale.

bDURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Foi albe A4– Cariocă, creioane colorate– Foarfece– Lipici

PAȘI






Facilitatorul le amintește părinţilor care a fost tema pentru acasă și le propune să discute despre rezultate: suc-cesele, dar și aspectele la care s-au confruntat cu dificultăţi.

Atenţie! Nu li se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi s-o facă cu prima ocazie.

3. Activitate de grup. Discuţie: diversitate, toleranță, incluziune (60 min.)


ØIndividual: fiecare părinte primește o foaie A4 și își ia creioane colorate pentru a desena casa de vis/ideală. Timp: 10 minute.


15

ØFiecare grup trebuie să desemneze o persoană care va fi observator și va nota ce fac sau spun membrii grupului.

ØFacilitatorul va trece pe rând pe la fiecare grup pentru a le distribui materialele și instrucțiunile despre ce au de făcut:

• grupul 1 – primește un set de materiale și următoarea instrucțiune:„Aveți o foaie flipchart, o revistă, foarfece, cariocă și lipici. Trebuie să faceți un colaj reprezentând Primăvara. Aveți la dispoziție 15 min. Puteți începe oricând doriți.”

• grupul 2 – i se oferă un set de materiale și primește următoare instrucțiune:„Aveți o foaie flipchart, o revistă, foarfece, cariocă și lipici. Va trebuie să faceți un colaj reprezentând Vara. Aveți la dispoziție 15 min. Puteți începe oricând doriți.”

• grupul 3 – i se oferă un set de materiale și primește următoare instrucțiune:„Aveți o foaie flipchart, o revistă, foarfece, carioci și lipici. Va trebuie să faceți un colaj reprezentând Toamna. Aveți la dispoziție 15 min. Puteți începe oricând doriți.”

• grupul 4 – primește un set de materiale și următorul mesaj:„Mso, flosamd loerabtbz losnise bauqvxa oyeks, nseioamans sajiyudo lavreza losifalitome. Aveți la dispoziție 15 min. Puteți începe oricând doriți.”

ØÎn timp ce grupurile lucrează, facilitatorul trece pe la fiecare grup încurajându-l și sprijinindu-l pe primul, pe al doilea și pe al treilea, dar blamând grupul patru pentru că nu face ce i s-a cerut.

ØDupă 15 minute facilitatorul oprește activitatea și le cere participanților să-i dea colajele. Dacă primul grup nu a terminat încă activitatea, i se mai oferă 3–4 minute în plus.

Analiza activității:

ØFacilitatorul începe prin a face turul celor care au fost implicați în activitate. Sunt încurajați să spună ce im-presie au despre activitate, cum a derulat lucrul în cadrul grupului, dacă au participat toți.

ØDiscuțiile continuă cu implicarea observatorilor, facilitatorul cerându-le să relateze ce s-a întâmplat în fie-care grup.

ØÎn final, sunt implicați toți părinții în discuție, corelând această activitate cu realitatea:

– Există vreo legătură cu viața reală?– Dacă da, cu ce asociați/cu ce se aseamănă?– Ce reprezintă în realitate fiecare grup din cadrul activității?– De ce credeți că se întâmplă ca un grup din comunitate să fie victimă a înjosirii, blamării, să nu fie tratat co-

rect, să fie nedreptățit?– Cum credeți că reacționează oamenii care se simt victime ale nedreptății în comunitate?– Credeți că ei reacționează în același fel ca și membrii celui de-al patrulea grup?– Ce credeți că se poate face pentru a opri astfel de comportamente?– Cine ar putea să le oprească?– Cum ar putea să le oprească?

Sugestie:

Dacă numărul de părinți prezenți la activitate este mic, condițiile jocului sunt adaptate: de exemplu, se formează 2 subgrupuri, primul cu instrucțiuni foarte clare și al doilea cu unele confuze. În locul unei fraze fără înțeles adre-sată celui de-al doilea grup, se poate opta pentru instrucțiuni clare, dar formulate foarte rapid sau în altă limbă.

2.4 ACTIVITATEA Eu și alțiiSCOPUL

Părinții să înțeleagă în ce constă discriminarea altor persoane și care este impactul acestui fenomen.

OBIECTIVE

ØFamiliarizarea părinților cu noțiunea de discriminare.ØExperimentarea discriminării.

bDURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– 4 foi flipchart– 4 reviste vechi– 4 foarfece– 4 seturi de cariocă– 4 tuburi de lipici– Opțional: 4 seturi de alte obiecte, cum ar fi – sfoară, lână, nasturi, agrafe de hârtie– Foi A4 și stilouri pentru observatori

PAȘI








3. Activitate de grup „Doar fă-o!” (60 min.)


ØParticipații sunt divizați în 4 subgrupuri, astfel încât fiecare grup să stea într-un spațiu din sală unde poate lucra confortabil.


17

2.5 ACTIVITATEA Egalitatea de genSCOPUL

Părinții să distingă terminologia și să reflecte asupra noțiunilor de gen, sex, egalitate de gen, precum și asupra rolului societății privind formarea și dezvoltarea anumitor atitudini și comportamente bazate pe apartenența de gen.

OBIECTIVE

ØDistingerea noțiunilor de sex, gen și egalitate de gen.ØIdentificarea barierelor de gen cu care se confruntă la nivel social și cultural atât femeile și bărbații, cât și

băieții și fetele.ØAnaliza rolului societății în formarea și dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor bazate pe apartenența

de gen.

bDURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Hârtie flipchart– Markere– Foi de carton de culoare albă

NOTE DE PLANIFICARE

Mesajul principal al atelierului este că egalitatea de gen nu este o noțiune neclară, dar un termen care poate defini un întreg spectru de atitudini/comportamente cu care ne ciocnim zi de zi, iar înțelegerea acestui termen corect, fără a-i atribui sau a-l confunda cu o multitudine de stereotipuri, este foarte importantă.

PAȘI








Atenție!

Această activitate poate genera reacții puternice din partea membrilor celui de-al patrulea grup, frustrări că nu înțelege instrucțiunile și pentru că sunt criticați. Astfel, este bine ca:

Fgrupurile să fie formate la întâmplare, încât ca nimeni să nu se simtă victimă;Fînainte de a începe analiza activității este esențial să se precizeze că aceasta a fost doar o simulare și că

toată lumea trebuie să iasă din rolurile primite;Fpe parcursul analizei activității este important să i se acorde timp fiecărui participant să-și exprime senti-

mentele, înainte de a trece la analiza a ceea ce s-a întâmplat. În caz contrar emoțiile vor răbufni mai târziu, afectând evaluarea activității.




Până la următoare activitate încercați să observați situații în care sunt discriminate anumite persoane și să ana-lizați ce se întâmplă, cum se simt persoanele în cauză, cum sunt ele, cum reacționează, cine și cum a reacționat, ce se poate întreprinde etc.



19

– Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi.– Cu ce gânduri mergeți acasă în urma acestei activități?


Până la următoare activitate încercați să identificați cele mai frecvente stereotipuri după care vă orientați, care sunt prejudecățile, comportamentul dvs. referitor la aspecte de gender.


3. Activitate de grup „Cum am devenit băiețel sau fetiță?” (60 min.)

ØFacilitatorul inițiază o discuție despre conturarea identității de gen în fragedă copilărie și invită participanții să se gândească și să-și amintească cum anume au perceput ei în copilăria lor că sunt „băieți” sau „fete”.

ØApoi, grupul de participanți se împarte în două grupuri după criteriul de gen. Fiecare grup primește o coală de hârtie de poster care are pe mijloc desenat un cerc mare.

ØDupă ce participanții au meditat asupra propriei lor deveniri ca persoană de sex masculin sau feminin, sunt încurajați să reprezinte grafic pe marginea colii de poster elemente educaționale distincte, specifice per-soanei lor, în raport cu felul în care și-au conturat identitatea de gen.

ØCând fiecare participant încheie prezentarea grafică individuală, grupul discută elementele specifice fiecă-rui membru al grupului și identifică elementele comune, care sunt înscrise (sau prezentate grafic) în cercul din mijlocul colii de poster.

ØFiecare grup va delega o persoană care va face prezentarea activității grupului.

ØDupă prezentările celor două grupuri se discută în grupul mare asemănările și deosebirile dintre socializa-rea de gen a băieților și socializarea de gen a fetelor.

Sugestie:

– Dacă grupul este mare, participanții lucrează individual, omițându-se punctele 2 și 3 din algoritm. După sar-cina individuală, grupul este împărțit după criteriul de gen și fiecare grup notează pe poster care sunt facto-rii care au determinat conturarea identității lor de gen. Se continuă activitatea de la punctul 4.

– Dacă grupul nu este mixt, după criteriul de gen, atunci se formează grupurile de lucru în mod aleatoriu, fără a ține cont de acesta. În asemenea caz, este recomandabil ca în grupuri să fie câte 4 persoane (lucrând fi-ecare în mod individual, la cele 4 colțuri ale colii de poster, iar în mijloc notându-se elementele comune).


– Cum vă simțiți?– Cum a fost să vă amintiți?– Care sunt asemănările și deosebirile?– Cum ați aflat că sunteți fată/băiat?– La ce vârstă ați realizat că sunteți fată/băiat?– Cum apar aceste percepții? Cine le impune?– Ce stereotipuri cunoașteți despre cum trebuie să fie o fată/femeie sau un băiat/bărbat?– V-au influențat aceste stereotipuri? Dacă da, în ce mod?– Ați fi vrut să schimbați ceva? Dacă da, ce anume?– Există diferențe între generații? De exemplu, cum au stat lucrurile în copilăria dvs. și cum e în prezent

copilul dvs.?– Ce stereotipuri au fost depășite și care au mai rămas? Sau au apărut altele noi?– După care stereotipuri v-ați orientat în familie sau în comunitate în creșterea copilului?– În ce mod credeți că l-au influențat acestea?– Cum credeți că se simte copilul dvs.?– Ce ați schimba? Ce ați lăsa neschimbat?


– Cum vă simţiţi?– Ce gânduri v-a provocat activitatea de astăzi?– Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.


21

– Cum reușeați să le realizați?– Ați avut grijă de frați/surori?– Ați primit suport din partea părinților/rudelor?– În ce situații ați primit suport?– Ați avut prieteni?– Ce activități făceați cu ei?

ØParticipanții scriu individual răspunsurile la întrebări. Timp: 10 minute.


– Cum vă simțiți?– Cum a fost să vă amintiți de copilărie?– Cum a fost copilăria dvs.?– La ce întrebări ați răspuns pozitiv și la care nu?– Ați schimba ceva? Dacă da, ce anume?– Credeți că drepturile dvs., în copilărie, au fost respectate? (De clarificat împreună cu părinții noțiunea de

drept.)– Ce drepturi v-au fost respectate și care nu?– Cum vă simțeați, ce gânduri aveați în ambele situații?– Ce credeți că trebuia să se întâmple ca drepturile dvs. în copilărie să fie respectate?– Ce drepturi credeți că aveți acum când sunteți adult?– Există diferențe față de cele din copilărie?– Cum sunt asigurate acum? Cine le asigură?– Credeți că există diferențe între drepturile dvs. și ale copilului dvs.? Dacă da, care sunt acestea?– Drepturile copilului dvs. sunt respectate? Cum pot fi respectate?– Cum credeți, de ce este nevoie să ținem cont de drepturi în creșterea copilului?




Până la următoarea activitate încercați să discutați cu copilul dvs. despre cum înțelege semnificația dreptului, ce drepturi cunoaște, cum sunt îi respectate drepturile, de către cine sunt respectate, care ar fi acțiunile care ar îmbunătăți respectarea drepturilor lui, dar, totodată, și respectarea drepturilor altora.


2.6 ACTIVITATEA Amintiri din copilărieSCOPUL

Părinții să-și perceapă propriile drepturi în raport cu drepturile copilului.

OBIECTIVE

ØFamiliarizarea părinților cu noțiunea de drept și importanța cunoașterii drepturilor.ØAnaliza drepturilor copilului și modalități de abordare.

bDURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Fișa cu întrebări pentru fiecare participant

PAȘI








3. Activitate de grup „Amintiri din copilărie” (60 min.)

ØInițial, participanții sunt rugați să-și aducă aminte de copilăria lor: cum a fost copilăria lor, ce a fost bine și ce a fost mai puțin bine?

ØUlterior fiecare participant primește o fișă cu următoarele întrebări:– La ce vârstă ați mers prima oară la școală? Cum a fost prima zi de școală?– Ați lucrat când ați fost copil?– Cum vă petreceați timpul liber când erați copil?– În copilărie, se ținea cont de opinia dvs.? Cum înțelegeați că sunteți ascultat?– Ce interese/preferințe ați avut în copilărie?– Ce emoții, gânduri ați avut atunci când ați vrut să faceți ceva și nu ați primit permisiunea?


23


– Cum vă simțiți?– Cum a fost să vă amintiți anume de această persoană?– Ce rol credeți c-a avut această persoană pentru dvs.?– Care credeți că este rolul unei persoane model pentru copil?– Credeți că ar mai fi și alte calități pe care ar trebuie să le aibă o persoană pentru a fi model pentru un copil?– Cum trebuie să fie un părinte pentru copilul său, fiind un model pozitiv?– Cum credeți că poate fi modelat comportamentul copilului?




• Până la următoare activitate încercați să observați cine este un model pentru copilul dvs. și cum îl influențează.

• Încercați să identificați metode prin care ați putea să deveniți un model pozitiv pentru copilul dvs.


2.7 ACTIVITATEA Eu - model pentru copilul meuSCOPUL

Dezvoltarea abilităților parentale în raport cu modelarea comportamentelor copiilor.

OBIECTIVE

ØÎnțelegerea rolului unui model în educarea copilului.ØÎnțelegerea faptului că orice comportament poate fi învățat.ØAplicarea tehnicilor de modelare a comportamentului.

bDURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Foi flipchart– Markere

PAȘI








3. Activitate de grup „Rolul unui model” (60 min.)

ØParticipanților li se solicită să-și amintească de cineva dintre rude, prieteni de familie, persoane cunoscute sau o altă persoană pe care o admirau în trecut.

ØFacilitatorul inițiază o discuție despre persoanele respective. Ce i-a determinat să aleagă anume acea persoa-nă? De ce le-a plăcut persoana respectivă? Care dintre calitățile persoanei i-au influențat? Cum i-au influențat?

ØDin cele spuse de părinți, notați pe flipchart aspectele pozitive, factorii ce i-au influențat pozitiv.


25

ØMembrilor grupurilor li se cere să deseneze în centrul foii o floare/un copac/o pasăre/un animal înconjurat/ă de soare, vânt și alte elemente – fiecare grup va avea desenul său.

ØExplicați participanților că trebuie să identifice nevoile florii/ copacului/ păsării/ animalului în comparaţie cu cele ale omului.

ØUn reprezentant din partea fiecărui grup va prezenta ideile scrise. Rugați prezentatorii să formuleze discur-sul cu mesaje de genul: „Așa cum floarea are nevoie de soare, copilul are nevoie de dragoste”.


– Cum v-aţi simţit în timpul activităţii?– Aţi descoperit ceva nou despre nevoile copiilor?– Ce credeţi că stă la baza nevoilor? De unde credeţi că vin ele?– Cum depinde dezvoltarea unui copil de satisfacerea necesităţilor?– Ce credeţi că s-ar întâmpla dacă nu ar fi satisfăcute unele nevoi?– Cum credeți că se simt copiii când nu le sunt satisfăcute nevoile?– Cum putem observa dacă nevoile nu le sunt satisfăcute?– Cum se comportă copilul în astfel de cazuri?– Care credeți că este legătura dintre necesități și comportament?– Credeți că nevoile sunt diferite la băieți și fete, la copii de diferite etnii, la copii din familii sărace sau bogate

etc.?– Cine sunt persoanele responsabile de satisfacerea necesităților copiilor?– Credeţi că unele necesităţi se pot schimba în funcţie de anumiţi factori (vârstă, valori, etnie, zonă geografi-

că, interese, aspiraţii etc.)?

ØLa final, părinții privesc filmulețul „Nevoile copiilor” (20 min):

FPropuneți părinților să vizioneze filmulețul „Nevoile copiilor”.FVizionarea poate fi realizată prin metoda „lectura ghidată”.FFilmulețul este vizionat pe fragmente. După fiecare fragment adresați întrebări astfel încât participanții

să presupună care ar fi conținutul următorului fragment.

Sugestie: Pentru a favoriza mai multe discuții puteți utiliza informația din Fișele resursă A, B, C.




• Până la următoare activitate încercați să observați comportamentul copiilor, să identificați emoțiile trăite și să stabiliți ce necesități solicită copilul să-i fie satisfăcute.

• Identificați care sunt necesitățile de bază ale copilului dvs. Alegeți strategia optimă pentru a le satisface.


2.8 ACTIVITATEA Necesitățile, emoțiile și comportamentele copiilorSCOPUL

Părinții să înțeleagă și să fie conștienți de nevoile, emoțiile și comportamentele copiilor.

OBIECTIVE

ØIdentificarea necesităților copiilor.ØStabilirea legăturii dintre necesitățile copilului și comportamentele acestuia.ØAnaliza importanței satisfacerii tuturor necesităților.ØStabilirea relației dintre nesatisfacerea necesităților și vulnerabilitățile copilului.

bDURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Foi flipchart– Markere– Filmulețul „Nevoile copiilor” din cadrul Curs de lecții video: Aspecte generale privind protecția copilului:

https://www.youtube.com/watch?v=Bo9eol36fpw

PAȘI








3. Activitate de grup „Universul copilului” (60 min.)

ØFacilitatorul repartizează părinții participanți în 3–4 grupuri și le oferă fiecărui grup câte o coală de flipchart și markere.


27

https://www.youtube.com/watch?v=Bo9eol36fpw

ele. Ei își demonstrează astfel lipsa de acceptare. Impactul acesteia este extrem de distructiv. Copilul fie se rupe de propria identitate și se autoconstrânge pentru a răspunde aspiraţiilor părintelui său, de teamă să nu piardă dragostea acestuia, fie rămâne așa cum este și primește mesajul „nu te iubim așa cum ești”. Pentru a evolua și chiar pentru a progresa în raport cu unele limite care i-ar putea dăuna, copilul are nevoie în primul rând de acceptarea necondiţionată a părintelui său, apoi să se accepte el însuși și să fie fericit. Altminteri, va dezvolta sentimente de rușine, de culpabilitate pentru ceea ce este și chiar de teamă că va fi judecat și va ajunge să se respingă pe sine.

• Copilul are nevoie de responsabilitate. Pentru a se dezvolta armonios și a fi apreciat, copilul are nevoie de dobândirea independenţei sale și de recunoașterea treptată a acesteia de către cei din jur. Rolul principal în satisfacerea acestei nevoi o au școala și părinţii.

• Copilul are nevoie de un nume. Această nevoie, ca și celelalte, are o strânsă legătură cu drepturile copilului. Numele face parte din imaginea de sine și din personalitatea copilului.

• Copilul are nevoie de o familie trainică și stabilă. Într-o astfel de familie, el va participa la activităţi comune, simțind spiritul apartenenţei la un grup distinct în care să existe armonie și dragoste, înţelegere și răbdare.

• Copilul are nevoie de stabilirea unor limite. Pe măsură ce crește, copilul are nevoie de ghidare pentru a fi direcţionat pe drumul corect.

Tipuri de nevoi

FIZICE

Necesităţile esenţiale pentru supravieţuirea și dezvoltarea normală.

• Hrană

• Adăpost

• Îmbrăcăminte

• Asistenţă medicală

• Siguranţă/Protecţie

• Bani/Bunuri

PSIHOLOGICE

Necesităţi legate de bunăstarea interioară și dezvoltarea personală.

• Dragostea și grija părinţilor

• Valori/convingeri

• Simţul apartenenţei

• Recunoaștere

• Respect

• Independenţă și libertate

• Amici, prieteni

• Responsabilităţi

• Pace și unitate

SOCIALE

Necesitatea de a trăi în armonie cu alţii în cadrul unei culturi sau comunităţi.

• Familie

• Prieteni

• Școală

• Religie

• Cultură

• Comunitate

• Activităţi

a FIȘE RESURSĂ

FIȘA RESURSĂ A

Necesitatea – o dependenţă eligibilă a organismelor vii de factorii mediului exterior, esenţiali pentru autoconser-vare și autodezvoltare.

Necesităţile determină interesele, dorinţele, aspiraţiile, pasiunile omului, direcţia de gândire, scopurile pe care omul și le propune spre realizare.

Fiecare om se caracterizează prin structura sa unică și ierarhia interioară a necesităţilor de bază (biologice, so-ciale și ideale), care definesc personalitatea lui.

Necesităţile copiilor

Specialiștii în domeniul protecţiei copiilor promovează tot mai mult în ultimii ani mesaje legate de nevoile copi-lului, de respectarea drepturilor lui fundamentale pentru o dezvoltare bio-psihosocială sănătoasă a acestuia. Literatura de specialitate arată că satisfacerea nevoii de fericire, iubire și bucurie a copilului este o condiţie ne-cesară dezvoltării sănătoase a creierului (Siegel, 2001).

Copilul este precum un vas gol care trebuie umplut pe parcursul întregii sale dezvoltări. Pentru a crește și a se dezvolta, este necesar să-i fie satisfăcute nevoile specifice:

• Copilul are nevoie de dragoste. Această nevoie este satisfăcută de relaţii afectuoase ce apar chiar din pri-ma zi, de la naștere. Prin aceste relaţii, inițial cu mama, cu tata, apoi cu un cerc tot mai larg de persoane, copilul își conturează identitatea și devine conștient de sine. Copilului trebuie să i se arate că a fost dorit și iubit, pentru a învăţa, la rândul său, să se iubească pe sine și pe cei din jur. Dragostea oferită de părinţi este necondiţionată, adică fără solicitarea unei compensaţii sau a unei reciprocităţi. Aprobarea și acceptarea au un impact foarte mare asupra dezvoltării autoaprecierii.

• Copilul are nevoie de cele necesare pentru viaţă. Aceasta presupune că trebuie să i se ofere hrană, căldu-ră, îngrijire, somn și să i se asigure igiena.

• Copilul are nevoie de securitate și siguranţă. Aceasta apare odată cu stabilirea relaţiilor familiale, prin ati-tudinea și comportamentul părinţilor. Pentru un copil, tot ce e nou, necunoscut poate prezenta un pericol și numai părinţii sau persoanele care-l înconjoară îi pot oferi securitate.

• Copilul are nevoie de experienţe noi. Interesul pentru ceva nou este prezent întotdeauna, indiferent de vâr-stă. Odată cu învăţarea sau descoperirea unui lucru, apare interesul pentru un altul. Jocul și limbajul sunt principalele modalităţi prin care copilul poate să-și satisfacă această nevoie. Folosind aceste două instru-mente, el descoperă și învaţă despre lume, determinând-și rolul său în aceasta.

• Copilul are nevoie de încurajare, stimulare și apreciere. Creșterea sau trecerea de la copilărie la maturita-te se realizează prin cunoașterea bucuriei și a nevoii de succes. Pentru a obţine rezultate mai bune, fiecare ființă are nevoie ca micile sale succese să fie încurajate. Copilul are nevoie ca părinţii să-i confirme faptul că ceea ce întreprinde el are valoare. Este esenţial să-și păstreze acest elan, voinţa plină de dinamism care îl animă. Prin urmare, are nevoie ca părintele să-l gratifice cu entuziasm pe tot parcursul experienţelor sale, pentru a-și păstra voinţa de a acţiona și a întreprinde.

• Nevoia de a fi important pentru părinţi. Copilul consideră, în mod natural, că este frumos și foarte important, dar mesajele adulților nu-i confirmă întotdeauna acest lucru. În asemenea situații începe să se nască în el sentimentul că e neînsemnat. Este esenţial pentru copil să-și păstreze sentimentul importanţei, pentru a-și dezvolta stima de sine. El are nevoie să i se demonstreze cu regularitate, prin atenţii, gesturi și cuvinte hră-nitoare, faptul că el contează în ochii părinților.

• Nevoia de a fi acceptat de părinţi. Mulţi părinţi, bine intenţionaţi, se străduiesc prin tot felul de mijloace să încerce să elimine unele incapacităţi, limite și defecte ale copilului lor, în loc să-l înveţe cum să trăiască cu


29

FIȘA RESURSĂ B

Evoluţia necesităţilor la copii în funcție de vârstă

Când un copil crește, nevoile lui se schimbă, la fel ca și sprijinul de care are nevoie din partea persoanelor care îl înconjoară. Acest sprijin se schimbă treptat, incluzând tot mai multe persoane și extinzându-se puţin câte puţin de la părinţi la o comunitate mai mare.

COPII ÎNTRE0 ȘI 4 ANI

COPII ÎNTRE5 ȘI 11 ANI

PREADOLESCENŢI ȘI ADOLESCENŢIÎNTRE 12 ȘI 18 ANI

ÎNVĂŢARE

• 5 simţuri

• curiozitate

• interacţiune

• jocuri

• mișcare

• limbaj și plâns

• explorare

• întrebări „de ce”

• joc, imitaţie

• lectură, scris, știinţă

• valori, reguli

• comportament riscant

• afirmare de sine prin critică și rebeliune

• punere în discuţie a sensului vieţii

• modele

• idei noi

• dezvoltare a simţului moral

• separare de familie

NEVOI • atenţie, îngrijiri

parentale

• valori, credinţe

• recunoaștere

• prieteni

• conștiinţă

• jocuri

• valori, credinţe

• independenţă, libertate

• identitate

• conștiinţă și expresie potrivită a sexualităţii

• simţul apartenenţei

• recunoaștere

RĂSPUNS POZITIV

• atenţie fizică și emoţională

• răspunsuri la întrebări

• complimente, elogii

• reacţii pozitive de la prieteni

• învăţare la școală

• responsabilităţi determinate

• directive determinate cu explicaţii

• explicaţii, mărturii

• ascultare, înţelegere

• spaţiu, independenţă mărită și responsabilităţi

• sfaturi și ajutor (dacă e necesar)

• interacţiune pozitivă cu persoanele din afara familiei

• dragoste și sprijin continuu din partea familiei

• modele

RESURSE INTERIOARE

• atașament

• încredere

• simț al apartenenței

• reguli culturale și morale

• încredere, responsabilitate

• competenţe sociale

• simţ al apartenenţei

• cooperare

• conștiinţa de sine și de exterior

• cultură

• scopul vieţii

• identitate

• independenţă

• responsabilitate

• capacitate de a lua decizii și de a soluţiona probleme

• construire de relaţii

Copiii au nevoi fizice ce trebuie satisfăcute pentru o creștere sănătoasă, precum și nevoi psihosociale pentru a se dezvolta la nivel emotional. Au nevoie, de asemenea, de o bază solidă de siguranţă în familiile lor, de unde pot să exploreze lumea. Deseori, în asistenţa copiilor, se pune accent pe soluţionarea necesităţilor materiale și se uită de necesităţile sociale și psihologice.

Dragostea şi grija sunt la fel de importante pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului ca şi alimentaţia potrivită.

Între cele 3 categorii de necesităţi nu există ierarhie, ele se află într-o relație de interacţiune și interdependenţă:

NECESITĂȚI PSIHOLOGICE

NECESITĂȚI SOCIALE

NECESITĂȚI MATERIALE


31

Reducerea tensiunii

Comporta ment de căutare

ImpulsTensiune

FIȘA RESURSĂ D

Vulnerabilitatea copilului

Vulnerabilitatea se referă la aspecte complexe ale securităţii și sentimentului de siguranţă ale unei persoane, legate de supravieţuire, siguranţă personală, încredere în sine, resurse personale, percepţii subiective ale oa-menilor a ceea ce cred ei că înseamnă să fii vulnerabil sau rezilient.

În diferite situații, copilul poate fi vulnerabil în mod diferit. Uneori copilul poate deveni victimă sau să comită une-le acțiuni antisociale.

Copilul vulnerabil este fragil emoțional, lipsit de siguranță și protecție, dar și de capacitatea de a se apăra singur. Este copilul dependent de alte persoane pentru subzistență și protecție. Structura vulnerabilității, existentă în orice copil, se dezvoltă mai mult la unii decât la alții, în funcție de mai mulți factori.

VULNERABILITATE

Incapacitatea copilului de a se proteja, lipsa siguranței și protecției.

Se referă la subiectul/subiecţii expunerii la manifestarea ameninţărilor.

VULNERABILITĂȚILE COPILULUI

Particularitățile și crizele de vârstă

Starea de sănătate/ boli grave

Imagine de sine negativă/ stimă de sine fragilă

Apartenența la o familie dezorganizată și cu o slabă coeziune

Imaturitatea emoțională accentuată

Dificultăţi, dizabilităţi de învăţare

Dizabilităţi fizice

Izolare, nesociabil cu semenii

Dificultăţi în comunicare

Comportament dificil

Dizabilităţi psihosociale, intelectuale

Abuz de substanţe stupefiante/toxice

Comportament autodistructiv, autovătămare

Contextul etnic

Efectele vulnerabilității în dezvoltarea copilului

Vulnerabilitatea nu ține cont de vârstă. Copilul poate deveni vulnerabil în orice etapă a copilăriei. Cu cât este ex-pus mai de timpuriu factorilor care contribuie la dezvoltarea acestei structuri vulnerabile, cu atât efectele ei sunt mai nocive și afectează mai mult dezvoltarea și comportamentul acestuia.

Copilul vulnerabil are dificultăți în a se integra sau adapta în societate și în a duce o viață normală. Are o viață socială precară, iar dezvoltarea emoțională îi este afectată profund – are o stimă de sine fragilă și nu are încre-dere în forțele proprii.

Este copilul predispus la comportamente de risc sau deviante – consum de droguri, tâlhării, alcoolism etc. – fo-losindu-le ca metodă de apărare, pentru a substitui lipsurile și golul afectiv.

FIȘA RESURSĂ C

Legătura dintre necesitate și comportament

Când măcar una dintre nevoile copilului nu este satisfăcută, el se află în dezechilibru psihoemoțional și compor-tamental. Sarcina adultului e să identifice nevoile ce generează comportamentul nedorit al copilului și să caute modalități mai potrivite prin care să realizeze aceste nevoi și să elimine comportamentele nedorite/inadecvate. Comportamentele neadecvate nu trebuie să schimbe percepția părintelui faţă de copil, dragostea și respectul faţă de el.

Comportamentele nedorite sunt considerate cele care apar prea des, în număr prea mare sau în momente nepotrivite.

Situaţii în care ar putea să ne îngrijoreze comportamentul copilului:

• comportamentele ce continuă după o anumită vârstă, când ne așteptăm de la copil să răspundă într-un alt mod;

• comportamente ce se repetă prea des și interferează cu abilitatea copilului de a învăţa sau limitează posibi-litatea copilului de a se dezvolta corespunzător;

• comportamentele ce în alt context sunt adecvate, dar care, într-o anumită situaţie, pot reprezenta un risc pentru copil sau pentru alţii ori pot duce la violarea drepturilor altora.

Când stabilim dacă un comportament e adecvat sau nu, trebuie să ţinem cont de mai mulţi factori, eliminând si-tuaţiile următoare:

ØEste vorba despre un comportament specific vârstei respective (vedeți modulul Particularităţile de vârstă ale copilului).

ØA apărut într-un anumit mediu ce condiționează manifestarea comportamentului. Comportamentul survine de multe ori doar într-un anumit context, apariţia lui fiind condiționată de caracteristicile acelui mediu (pre-zenţa persoanelor semnificative pentru copil) sau modificări ale mediului (schimbarea locului de trai sau părinţii plecaţi, iar îngrijitorii se schimbă frecvent). Putem menţiona câţiva factori externi: stresul familial, conflicte din familie, stilul parental etc.

ØApare datorită caracteristicilor individuale ale copilului. Fiecare copil e unic: nivelul de activitate, sensi-bilitatea, exprimarea emoţională, curiozitatea, toleranţa la frustrare și amânarea recompensei, concentrare etc.

ØStandarde comportamentale ale familiei. Este un comportament acceptabil în alte familii, dar nu corespun-de cu standardele comportamentale ale familiei din care face parte copilul (de ex., toată lumea își lasă pa-pucii la intrare, ora de culcare este 21.00 etc.).

Rețineți:

FNu ne naștem cu un fel de a fi negativ – devenim astfel pentru că suntem neîmpliniți într-o nevoie fundamentală.FNu ne naștem invidioși – devenim astfel pentru că suferim că nu ne-am simțit acceptați și fiindcă am preluat

ștafeta de la părinții noștri și nu ne-am acceptat mai mult decât ne-am simțit acceptați de ei.

Reprezentarea grafică a relației dintre necesitate și comportament

Trebuință nesatisfăcută


33

2.9 ACTIVITATEA Încurajarea copilului meuSCOPUL

Părinții să conștientizeze necesitatea de a-și înțelege mai bine copilul și de a-l încuraja.

OBIECTIVE

ØRecunoașterea necesității de a înţelege mai bine viaţa interioară a copiilor lor.ØIdentificarea comportamentelor proprii care pot înrăutăţi relaţiile cu copiii lor.ØIdentificarea comportamentelor proprii care pot îmbunătăţi relaţiile cu copiii lor.ØDobândirea abilităţilor de relaţionare pozitivă cu copiii lor.

bDURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Foi A4– Pixuri / cariocă– O păpușă desenată pe o coală de hârtie A3

PAȘI








3. Activitate de grup „Încurajarea copilului” (30 min.)

ØFacilitatorul pregătește din timp mai multe foi A4 pe care sunt scrise fraze/expresii care, de regulă, sunt adresate cel mai des copiilor de către părinţii/îngrijitorii lor. Aceste fraze pot să poarte un caracter atât po-zitiv, cât și negativ.

Dacă familia copilului se află într-o situație precară din punct de vedere:

• financiar (părinți șomeri, sărăcie, lipsuri materiale),• social (izolare, privare, absența oricărei interacțiuni),• psihic (tulburări ale sănătății mentale, situații conflictuale, violențe, alcoolism, toxicomanii etc.),

copilul își va accentua treptat această vulnerabilitate, devenind el însuși predispus la diferite afecțiuni (boli, tul-burări de comportament, tulburări psihice).

Familia este cea care îngrijește, investește și oferă copilului o dezvoltare psihosocială de bază, plecând de la siguranță, încredere și iubire. Când această premisă nu poate fi îndeplinită, apare un deficit, iar pe fondul aces-tuia pot apărea și alte situații care vor agrava starea copilului – întârzieri în dezvoltare, retard, tulburări afective, agresivitate.1

Factorii de risc ce duc la vulnerabilitate:

Cercetătorii din domeniul psihologiei și al sociologiei au realizat, în urma unor studii, un set de indicatori de apre-ciere a gradului de vulnerabilitate:

a. Grad de vulnerabilitate foarte înalt: copilul este perceput ca un obiect foarte atractiv pentru un eventual agresor, iar capacitatea de a reacţiona adecvat la situaţia existentă este inadecvată.

b. Grad de vulnerabilitate înalt (atractivitate moderată): potenţialul agresor este convins că va avea succes, acesta fiind asigurat și de faptul că reacţiile de răspuns sunt scăzute (contramăsurile de ripostă), neadec-vate în totalitate cu profilul ameninţării.

c. Grad de vulnerabilitate moderat (atractivitate scazută): potenţialul agresor nu este deplin convins de suc-ces, întrucât există reacţie de răspuns, dar adversarul nu dispune de forţe, resurse suficiente, acesta pu-tând constitui un stimulent, o atracţie pentru agresor.

d. Grad de vulnerabilitate scăzut: vulnerabilităţile existente nu sunt în masură să încurajeze acţiunea unui eventual agresor. La aceasta mai pot fi atribuite și reacţiile adecvate tipului de ameninţare, existând, totoda-tă, resurse și forţe suficiente și adecvate ameninţării.

1 Sursa http://www.copilul.ro/copii-2-3-ani/comportament/Copiii-vulnerabili-cine-sunt-si-cum-pot-fi-ajutati-a10753.html

SOCIETATE

• șomajul• sărăcia• migraţia• nivel minim de școlarizare• nivel scăzut de încrede în

justiţie• educaţia• mediul

• situaţia financiară a familiei• acces limitat la resurse

informaţionale• nivel minim de școlarizare• violenţa domestică/abuzul și

exploatarea• consum de alcool și alte

droguri• divorţ/separare• pierderea unui părinte/deces

• vârstă (particulariăţile de vârstă)

• starea de sănătate/boli grave• prezenţa dizabilităţii• cultura și petrecerea timpului

liber• autoapreciere scăzută• aspecte de comunicare și

relaţionare• valori si atitudini• contextul etnic

FAMILIE

INDIVIDUALI


35

http://www.copilul.ro/copii-2-3-ani/comportament/Copiii-vulnerabili-cine-sunt-si-cum-pot-fi-ajutati-a10753.html




• Pe parcursul săptămânii care urmează, încercaţi să evitaţi să porecliţi copilul, sa-i adresaţi cuvinte urâte sau care poartă un caracter negativ și pot să descurajeze copilul.

• Sporiţi utilizarea cuvintelor și expresiilor care pot să încurajeze copilul.• Observaţi care sunt schimbările în comportamentul copilului vostru.


vExemplu de fraze cu caracter pozitiv: „Te iubesc”, „Ești un copil – minune”, „Cum a fost azi la scoală?”, „Sunt mândră/mândru de tine!”, „Îmi fac griji pentru tine.”, „Ești mândria familiei.” etc.

vExemplu de fraze cu caracter negativ: „Ești un prost.”, „Faci numai prostii.”, „Mai bine nu te nășteai.”, „Închide gura!”, „Mi-ai făcut viaţa un calvar.”, „M-am săturat de tine.” etc.

ØFacilitatorul aranjează foile scrise prin sală, iar participanţii, timp de 10 minute, sunt lăsaţi să citească toate frazele/expresiile scrise, după care vor trebui sa aleagă foaia pe care este scrisă fraza/expresia ce le-a fost adresată cel mai des în copilărie. Dacă participanţii nu recunosc niciuna dintre frazele/expresiile scrise pe foi ca fiindu-le adresate în copilărie, pot să-și ia o foaie și un pix și să scrie o altă frază/expresie, pe care a auzit-o cel mai des în copilăria lor.

ØDupă ce facilitatorul se asigură că toţi participanţii au ales frazele cel mai des auzite în copilăria lor, îi roagă pe aceștia să ia loc pe scaunele aranjate în formă de cerc.


– Rostiţi cu voce tare expresia/fraza pe care aţi auzit-o cel mai des în copilăria voastră.– Cine vă adresa aceste cuvinte?– În ce momente vi se adresa această frază/expresie?– Cum vă simţeaţi atunci când o auzeaţi?– Ce vroiaţi să faceţi auzind această frază/expresie?– Credeţi că această frază/expresie v-a influenţat viaţa? În ce fel?– Cât de des folosiţi fraza/expresia respectivă în comunicare cu copilul vostru?

Notă. Se invită la discuţie doar doritorii. Restul participanților se includ pe parcurs. Participanţii sunt încurajaţi să vorbească, dar nu sunt forţaţi. Respectaţi alegerea participanţilor să tacă atunci când nu doresc să se expună.

4. Activitatea de grup „Păpușa” (30 min.)

Pe o coală de hârtie A3 este desenată, din timp, o păpușă.

ØFacilitatorul le solicită participanţilor să descrie păpușa (de exemplu: este veselă, are ochi frumoși, hăinuţe frumoase, etc.)

ØFoaia de hârtie cu păpușa desenată va trece, pe rând, pe la fiecare participant, iar aceștia vor trebui să-i adreseze păpușii o expresie urâtă din cele care au rămas de la exerciţiul anterior, după care să rupă o parte din desen, respectiv o parte din păpușă.

ØPăpușa va trece din nou, pe rând, pe la fiecare participant, însă de această dată participanții vor trebui să lipească la loc partea pe care au rupt-o, cerându-și scuze pentru vorbele urâte pe care i le-au adresat păpușii.


– Cum este păpușa acum?– Ce s-a schimbat?– A rămas la fel cum a fost anterior? Ce ar putea simboliza semnele de pe „corpul” păpușii?– Ce se întâmplă cu copiii noștri când sunt numiţi cu cuvinte urâte?– Ce semne pot rămâne în sufletul copilului când este numit cu cuvinte urâte?


37

ØOferiți-le participanților posibilitatea să răspundă la întrebare. Dacă nimeni nu oferă răspunsul corect, spu-neți-l dumneavoastră: elefantul cel mare este mama elefantului mic. Întrebați participanții de ce răspunsul la această întrebare nu este întotdeauna atât de evident. Explicați că, uneori, prejudecățile și așteptările noastre ne împiedică să vedem lucruri evidente și este nevoie doar să fim puțin mai atenți.

ØIntroduceți subiectul prin a spune că problemele pe care le întâmpină copiii și părinții lor sunt foarte variate, însă există o problemă care este comună ambelor categorii: nu reușesc să se facă ascultați. Pe de o parte este firesc ca copiii – îndeosebi preadolescenții – să-și dorească să aibă mai multă autonomie, dar la fel de firesc este ca părinții să se asigure că copiii lor sunt în siguranță, că învață și au prieteni care nu-i influen-țează negativ.

ØUn mod de a preveni conflictele dintre părinți și copii este învățarea ascultării active. Întrebaţi părinţii dacă au auzit despre acest concept și ce cred ei că presupune. Folosiţi sau recunoașteţi exemplele lor înainte de a le prezenta ceea ce spun autorii mai multor programe de parenting. Menționați doar sfaturile și solicitați, pentru fiecare sfat, explicații din partea părinților (de ex.: La ce credeți că se referă „Opriți-vă din ceea ce faceți în acel moment”? De ce este important să ne oprim?)

• Opriţi-vă din ceea ce faceţi în acel moment!Să fiţi atent (ă) la ce spune copilul înseamnă să vă opriţi din ceea ce faceţi și să stabiliţi contact vizual cu el. Acest lucru arată disponibilitatea dvs. de a comunica.

• Încurajaţi copilul să spună cât mai multe despre ceea ce gândește și simte!Încurajaţi copilul să spună mai multe despre situaţia sa prin întrebări deschise despre ceea ce gândește și simte și prin atitudini nonverbale (daţi din cap în semn de încuviinţare) sau spunând din când în când „da” sau „a-ha”. Nu adresaţi prea multe întrebări, totuși, pentru că s-ar putea să aibă impresia că sunt interogaţi sau „verificaţi”.

• Verificaţi dacă aţi înţeles corect!Încercaţi să concluzionaţi cele spuse și întrebaţi copilul dacă aţi înţeles corect. Astfel, veţi putea evalua dacă este vorba despre o problemă cu care se confruntă copilul și care necesită mai mult timp sau este vor-ba despre nevoia copilului de a vă împărtăși o experienţă. În situaţia în care este vorba despre o problemă, planificaţi – de comun acord – un anumit moment în care veţi fi disponibl (ă) pentru a ajuta copilul în rezol-varea acesteia. Dacă este vorba despre împărtășirea unei experienţe, mulţumiţi copilului printr-o îmbăţișare sau prin încurajări de tipul „foarte bine!”, „felicitări” etc. Chiar și în cazul (pre) adolescenţilor, care par că se află în tabăra opusă, copiii au în continuare nevoie de afecțiunea părinţilor lor.

ØÎntrebaţi părinţii dacă s-au gândit vreodată la posibile greșeli pe care, neintenţionat (din lipsă de timp, obo-seală etc.), le fac în comunicarea cu copiii lor și care ar fi acelea (nu le listați, ci purtați o discuție liberă cu părinții). Facilități discuţia astfel încât să nu criticaţi părinţii. Menționați că aceste greșeli sunt comune pen-tru aproape toţi părinţii.

ØCompletați exemplele părinților cu exemple din Fișa resursă A – greșeli obișnuite de comunicare. Menționați doar greșeala, întrebând apoi părinții ce anume cred ei că presupune aceasta (ex. Una dintre greșeli este „citirea gândurilor”. La ce anume credeți că se referă acest lucru?). Dacă este cazul, completați explicația. La final, distribuiți Fișa resursă A – greșeli obișnuite de comunicare.

ØSimilar greșelilor de comunicare, introduceți modalitățile de îmbunătăţire a comunicării (Fișa resursă B – Cum poate fi îmbunătăţită comunicarea). Cereţi opinia părinţilor cu privire la sugestiile de îmbunătățire a comunicării și întrebaţi-i dacă cred că sunt ușor de urmat.

ØIntroduceţi principiile sănătoase de disciplinare. Puteţi începe prin a spune „Există situaţii în care, oricât de mult am încerca să comunicăm eficient, copiii întind coarda și nu respectă regulile stabilite de comun acord. Pentru ei este o formă de învăţare și este normal. Pentru dumneavoastră, ca părinţi, este important să-i știţi în siguranţă și să nu le încurajaţi comportamentele nedorite. Aproape orice părinte și-a disciplinat, măcar o

2.10 ACTIVITATEA Comunicarea cu copiiiSCOPUL

Îmbunătățirea comunicării și a relației părinți-copii prin dezvoltarea abilităților de comunicare și ascultare activă.

OBIECTIVE

ØÎnţelegerea importanţei ascultării active a copiilor.ØConștientizarea greșelilor de comunicare cu copiii și cum pot fi îmbunătăţite acestea.ØÎnțelegerea principiilor sănătoase de disciplinare a copilului.

bDURATA

1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Fișele de lucru A și B– Foi / post it-uri,– Pixuri / creioane

PAȘI








3. Activitate de grup „Comunicare și ascultare activă” (60 min.)

ØFacilitatorul anunță participanții că vor asculta o scurtă istorioară, după care vor primi o întrebare, astfel fiind necesar să fie atenți:

Doi elefanți stau în deșert și vorbesc despre vreme. Elefantul cel mic este fiul elefantului cel mare, dar elefantul cel mare nu este tatăl elefantului cel mic.Cum este posibil acest lucru?


39

a FIȘE RESURSĂ

Fișa resursă A

Greșeli obișnuite de comunicare

Citirea gândurilor →

Se referă la faptul că o persoană presupune sau se așteaptă ca o altă persoană să știe ce gândește sau simte, fără să fi discutat aceste aspecte. De cele mai multe ori, „citirea gândurilor” duce la neînţelegeri și la sentimente negative între părinţi și copii.

Evitarea discuţiilor →

Din lipsă de timp, din dorinţa de a nu supăra copilul, din rușine sau din frică, discuţiile sunt evitate. Din păcate, de cele mai multe ori, problema nu dispare, iar evitarea discutării ei poate conduce la sentimente de furie și la frustrări care dăunează relaţiei cu copilul.

Etichetarea →

Spunând copilului că este într-un anumit fel (de ex., neascultător, obraznic sau impertinent) în loc să discutaţi despre comportamentul său și consecinţele acestui comportament, riscaţi să-l îndepărtaţi de dvs. sau să-i provocaţi comportamente de opoziţie care, la rândul lor, vor conduce la și mai multe conflicte.

Mesaje de îndepărtare a copilului →Învinovăţirea, folosirea comparaţiilor negative (de ex: „Ai să ajungi ca X!”), ameninţările sau sarcasmul contribuie la îndepărtarea afectivă a copilului de dvs.

dată, copilul. Dvs. cum aţi făcut acest lucru?” Folosiţi exemplele lor pentru a sublinia principiile sănătoase care stau la baza disciplinării copilului enunțate mai jos. Și în acest caz vor fi enunțate doar principiile, pen-tru fiecare principiu fiind solicitată părerea părinților cu privire la acesta și, eventual, completată cu preci-zările aferente.

Atenție! În cazul în care apar exemple de disciplinare prin pedepse corporale, precizați ferm că acestea sunt ilegale și cu consecințe grave pentru dezvoltarea copilului.

• Fiţi fermi.Consecinţele comportamentelor nedorite trebuie precizate foarte clar și confirmate ca înţelese de copil.

• Fiţi corecţi.Atunci când disciplinaţi copilul, aveţi în vedere gravitatea consecinţelor comportamentului lor. Încercaţi să vă detașaţi de alte probleme sau frustrări pe care le puteţi avea și concentraţi-vă pe comportament și con-secinţe. Pedepsirea prin lovire nu reprezintă o soluţie în disciplinarea copilului; acest lucru nu va produce decât teamă sau împotrivire prin repetarea comportamentului nedorit.

• Fiţi constanţi.Aplicaţi măsurile coercitive (ex. interzicerea unor drepturi: de a merge la discotecă, de a se juca la calcula-tor sau de petrecere a timpului liber cu prietenii o anumită perioadă) de fiecare dată când acestea se repetă. Dacă veţi decide să-l iertaţi „de data aceasta”, copilul nu va integra regula stabilită.




• Pe parcursul săptămânii ce urmează, încercați să ascultați copilul și să a veți o comunicare eficientă.• Încercați să identificați greșelile pe care le faceți în comunicarea cu copilul și să găsiți metode de depășire

a acestora.



41

Surse bibliografice1. Lucrul cu copiii și mediul lor. Material de competenţe psihosociale, Terre des hommes, Chișnău, 2011

2. Învăţ să fiu. Ghid pentru psihologi școlari, diriginţi, profesori, Centrul Educaţional Pro Didactica, Chișinău, 2006

3. Strategii de dezvoltare a gândirii critice. Ghidul II, Centrul Educaţional Pro Didactica, Chișinău, 2002

4. Kari Killen, Copilul maltratat, Editura Eurobit, Timișoara, 1998

5. Kari Killen, Copilăria durează generaţii la rând, Editura Eurobit, Timișoara, 2003

6. Mihaela Penu-Pușcaș, Camelia Tancău, Repere pentru acţiune în educaţie. Ghid de metodologie interactivă, Centrul Român pentru Educație și Dezvoltare Umană, București, 2004

7. Camelia Stavarache, Ghid de psihoterapie pentru reducerea conflictelor, ed. Europa pentru Europa, București, 2000

8. Ghidul Animatorului. Educaţie pentru Dezvoltare, Centrul de Documentare și Informare privind Drepturile Copilului din Moldova, Chișinău, 2001

9. Рай Берк и Рон Херроню, Воспитание на основе здравого смысла, Санкт-Петерсбург, 2001

10. Adele Faber, Comunicarea eficientă cu copiii. Acasă și la școală, ed. Curtea Veche, București, 2002

11. Bătaia părintească înseamnă violenţă. Ghid pentru profesioniști elaborat în cadrul Campaniei naţionale de comunicare „Copilărie fără violenţă”, Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Ministerul Educaţiei și Tineretului, UNICEF Moldova și Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii, Chișinău, 2006

12. Gary Chapman, Ross Campbell, Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor, ed. Curtea Veche, București, 2001

13. Vasile Cantarji, Maria Vremiș, Viorica Toartă, Natalia Vladicescu, Romii din Republica Moldova în comu-nităţile locuite preponderent de romi. Raport elaborat în cadrul Programului comun al ONU „Consolidarea sistemului statistic naţional”, cu susţinerea PNUD, UN Women, UNICEF și sprijinul financiar al Guvernului Suediei, Chișinău, 2013

14. Sorin Cace, Vasile Cantarji, Nicolae Sali, Marin Alla, Romii în Republica Moldova, Raport PNUD Moldova, Chișinău, 2007

15. Ion Duminică, Romii din Republica Moldova, 600 ani: 1414-2014, Chișinău, 2014

16. Eugenis Ghiță, Alina Negraru, Stereotipuri, prejudecăți și discriminare etnică: Perspectiva romilor, Studiu realizat de TOTEM Communication pentru Romani CRISS, București, 2011

17. Uwe Stark, Arnd Weishaupt, Formarea formatorilor: Cum să faci seminare și ateliere reușite în calitate de formator, Material auxiliar pentru seminarele de pe 2/3 mai și 16/17 mai 2011 de la Institutul Național al Magistraturii, București, 2011

18. Respect pentru diversitate (compendiu de exerciții practice la îndemâna facilitatorilor), British Council România, 2010

19. Competența interculturală, Auxiliar didactic, Pro Didactica Auxilia, Recomandat de Consiliul Național pentru Curriculum de pe lângă Ministerul Educației al Republicii Moldova, Chișinău, 2015

20. Ghidul tânărului tolerant, Oficiul Avocatului Poporului, Chișinău, 2014

21. Educație incluzivă, Unitate de curs, Ediţie revăzută și completată, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova, Chișinău, 2017

22. Educaţie incluzivă, Ghid metodologic pentru instituţiile de învăţămînt primar și secundar general, Keystone Moldova, Institutul de Științe ale Educației, Chișinău, 2013

Fișa resursă B

Cum poate fi îmbunătăţită comunicarea

Fiţi un model pentru copilul dvs. →Încercaţi să vă dezvoltaţi propriile abilităţi de comunicare și aplicaţi-le în relaţia cu copilul dvs. Astfel, veţi reprezenta pentru acesta un model de comunicare nu doar în cadrul familiei, ci și în relaţie cu alte persoane.

Vorbiţi despre comunicare →

Când discutaţi cu copilul dvs. și observaţi că apar probleme în comunicare (de ex., nedefinirea corectă a problemei sau devagare de la subiect), precizaţi-i de fiecare dată. În acest fel, copilul va fi conștientizat permanent despre importanţa comunicării.

Învăţaţi să ascultaţi → Pentru a vă înţelege mai bine copilul și pentru a-l ajuta să-și exprime corect emoţiile, mai întâi trebuie să învăţaţi să-l ascultaţi.

Concentraţi-vă pe subiect →Când aveţi o discuţie cu copilul, încercaţi să vă concentraţi pe subiectul respectiv. Veţi evita astfel neînţelegeri și confuzii cu privire la mesajul pe care doriţi să-l transmiteţi.

Evitaţi presupunerile →Verificaţi dacă aţi înţeles corect situaţia și/sau argumentele. Nu presupuneţi că ceea ce vă transmite copilul este exact ceea ce gândiţi dvs.

Practicaţi, practicaţi, practicaţi →Dezvoltarea abilităţilor de comunicare presupune foarte multă practică. Simpla înţelegere a unor sfaturi nu duce la o comunicare eficientă cu copilul. Acestea trebuie aplicate!


43

23. Lilia Ţurcan (Bălţat), Formarea toleranţei pedagogice a cadrelor didactice, Teză de doctor în știinţe pedago-gice, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău (cu titlul de manuscris C.Z.U: 378 (043.3), Chișinău, 2015

24. Oana Băluţă, Egalitate de șanse și de gen - obiectivul oricărei societăţi democratice, Suport curs de compe-tenţe civice, Material elaborat în cadrul proiectului „FA - Femei active pe piaţa muncii”, Beneficiar Fundaţia MULTIMEDIA- pentru democraţie locală”, România, 2015

25. Participarea copiilor și tinerilor, Asociația European Youth Exchange Moldova, UNICEF, Centrul Național de Resurse pentru Tineri, Chișinău, 2004

26. Ghidul de bune practici pentru aplicarea principiului nediscriminării în activitățile didactice, dezvoltat în ca-drul proiectului „Profesionalizarea carierei didactice – noi competențe pentru actori ai schimbărilor în edu-cație din județele Brăila și Prahova, 2010 - 2013”

27. Ivan Mykytyn, Diversitate și valori, Ghidul tutorelui, Unitatea 2, România

28. Educație pentru dezvoltare. Ghidul animatorului, Reprezentanța UNICEF în Moldova și Organizația Radda Barnen-Suedia, Chișinău, 2001

29. Prevenirea violenței în instituția de învățământ. Ghid metodologic, Ministerul Educației, Cercetării și Culturii al Republicii Moldova, Chișinău, 2017

30. A Training Manual for Educators and Youth Workers: Young Men’s Manual, CARE International, NW Balkans Status M, Zagreb Croatia Center for Healthy Lifestyles: E8, Belgrade Serbia Perpetuum Mobile, Banja Luka BiH Association XY, Sarajevo, BiH Promundo, Brazil / US: Program M, 2011

31. Nazir Ahmad, Gulcheen Aqil, Ingrid Nyborg, Training Manual for Gender Awareness/ Sensitisation Workshop for Community Representatives, High Altitude Integrated National Resourse Management Program, 2002

32. Gen și Diversitatea socio-culturală în formarea profesională. Manual pentru abordarea integratoare a ge-nului și diversităţii socioculturale în practica zilnică a educaţiei și pregătirii profesionale în România, pro-iect derulat cu sprijinul Comisiei Europene și Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei și Formării Profesionale din România în cadrul programului Leonardo da Vinci, 2007

33. Curricula pentru curs de formare continuă în domeniul nediscriminării a cadrelor didactice/manageriale, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Chișinău, 2015

34. Curricula pentru programul de formare de formatori în domeniul nediscriminării pentru cadre didactice, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Chișinău, 2015

35. Iustina Ionescu, Nadejda Hriptievschi, Romaniţa Iordache, Pavel Grecu, Istvan Haller, Ghid în domeniul ne-descriminării pentru practicieni, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Chișinău, 2016

36. Iustina Ionescu, Nadejda Hriptievschi, Sorina Macrinici, Romaniţa Iordache, Ghidul Discriminarea – cum să o recunoaștem și cum să ne protejăm împotriva ei?, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Chișinău, 2016

Link-uri utilewww.odorash.md

http://mama.md

http://copil.md

www.sigur.info

www.scoalaparintilor.ro

http://vetkaivi.ru

http://cnpac.org.md

www.salvaticopiii.ro

www.academia.edu

www.roma.md

www.romanicriss.org

www.educatieparentala.ro/

www.parintibuni.ro

www.adolescenteen.ro/ce-inseamna-toleranta-si-cum-sa-o-aplici-in-viata-de-zi-cu-zi

www.psychologies.ro/cunoaste-te/ce-inseamna-sa-fii-cu-adevarat-tolerant-2151499

http://dmpdc.md/toleranta-in-societatea-contemporana

https://philean.wordpress.com/2013/11/16/despre-toleranta

https://www.britishcouncil.ro/despre-noi/sanse-egale-diversitate

www.anfp.gov.ro/R/Doc/36675_ES%20si%20DD.pdf


https://europa.eu/youth/eu/article/39/282_ro

http://egalitate.md/what-is-discrimination

www.equalrightstrust.org/ertdocumentbank/Romanian%20translation.pdf

www.asociatia-profesorilor.ro/despre-educatia-incluziva.html

https://sutliana.wordpress.com/category/indicatori-de-incluziune-scolara

www.creeaza.com/familie/arta-cultura/Interculturalitatea838.php

http://conexiuni-interculturale.ro/2016/02/23/ce-este-multiculturalitatea

http://caravanacarierei.bns.ro/wp-content/uploads/sites/2/2012/12/Egalitatea+de+sanse+si+discriminarea.pdf

www.fonduri-ue.ro/files/programe/CAPACITATE_ADMIN/PODCA/Document-inf-privind-egalit-de-sanse-dezv-durabila-si-achiz-pub1.pdf

http://dpus.usv.ro/docs/A6/A6.4_continut_egalitatea_de_gen.pdf

www.gendernet.at/opencms/opencms/gnet/de/leftNav/Fit/Beratung.ht

http://europa.eu/scadplus/leg/en/cha/c10932.htm

www.gendernet.at/opencms/opencms/system/galleries/download/EUGenderNet/Manual_Vocational_Guidance.pdf

http://library.fes.de/fulltext/id/00551002.htm


45

http://www.odorash.md/

http://mama.md/

http://copil.md/

http://www.sigur.info/

http://www.scoalaparintilor.ro/index.php

http://vetkaivi.ru/

http://cnpac.org.md/

http://www.salvaticopiii.ro/

http://www.academia.edu

http://www.roma.md

http://www.romanicriss.org/

http://www.educatieparentala.ro/

http://www.parintibuni.ro/

http://www.adolescenteen.ro/ce-inseamna-toleranta-si-cum-sa-o-aplici-in-viata-de-zi-cu-zi/

http://www.psychologies.ro/cunoaste-te/ce-inseamna-sa-fii-cu-adevarat-tolerant-2151499

http://dmpdc.md/toleranta-in-societatea-contemporana/

https://philean.wordpress.com/2013/11/16/despre-toleranta/


http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/36675_ES%20si%20DD.pdf


https://europa.eu/youth/eu/article/39/282_ro

http://egalitate.md/what-is-discrimination/

http://www.equalrightstrust.org/ertdocumentbank/Romanian%20translation.pdf

http://www.asociatia-profesorilor.ro/despre-educatia-incluziva.html

https://sutliana.wordpress.com/category/indicatori-de-incluziune-scolara/

http://www.creeaza.com/familie/arta-cultura/Interculturalitatea838.php

http://conexiuni-interculturale.ro/2016/02/23/ce-este-multiculturalitatea/

http://caravanacarierei.bns.ro/wp-content/uploads/sites/2/2012/12/Egalitatea+de+sanse+si+discriminarea.pdf

http://www.fonduri-ue.ro/files/programe/CAPACITATE_ADMIN/PODCA/Document-inf-privind-egalit-de-sanse-dezv-durabila-si-achiz-pub1.pdf

http://www.fonduri-ue.ro/files/programe/CAPACITATE_ADMIN/PODCA/Document-inf-privind-egalit-de-sanse-dezv-durabila-si-achiz-pub1.pdf

http://dpus.usv.ro/docs/A6/A6.4_continut_egalitatea_de_gen.pdf

www.gib.nrw.de/service/downloads/tup-AWO-GenderMainstr.pdf

http://ec.europa.eu/employment_social/gender_equality/index_de.html

www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2007/108/en/1/ef07108en.pdf

www.eubusiness.com/Social/eu-gender-gap

www.apa.org/pi/multiculturalguidelines/conclusion.html

www11.georgetown.edu/research/gucchd/nccc/documents/Checklist.SIDS-ID.pdf

www.apa.org/pi/multiculturalguidelines/conclusion.html

www.ericdigests.org/pre-925/issues.htm

www.schoolcounselor.org/content.asp?contentid=173

www.gendermainstreaming-cop.eu/node/196

www.eycb.coe.int/gendermatters/chapter_4/1.html

www.salto-youth.net/Toolbox

www.vet-research.net/FrontPage/search?SearchableText=diversity

www.undp.org/women

www.cesep.be/INTERNATIONAL/compendium%20final.pdf

http://ec.europa.eu/employment_social/gender_equality/gender_mainstreaming/gender/exp_group_en.html

http://europa.eu/scadplus/leg/en/s50000.htm

http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=422&langId=ro

www.cdep.ro/comisii/integrare/pdf/2002/soe/mt0403.pdf

www.gendermainstreaming.ro

http://europa.eu/youth/studying/for_work/index_ro_en.html

www.romacenter.ro/desprenoi

www.cpe.ro

www.stop-discrimination.info/6998.0.html

www.gallup.ro/romana/poll_ro/releases_ro/pr030527_ro/pr030527_ro.h

http://dirigentia.blogspot.com/2007/08/joc-de-rol.html

www.famouswhy.ro/Tags/discriminare

www.gender.salve.ro

Acte normative naționale1. Protecţia copilului faţă de violență în instituția de învățământ. Culegere de acte normative, Ministerul

Educației, Culturii și Cercetării al R. Moldova, Chișinău, 2017

2. Защита ребенка от насилия в образовательном учреждении. Сборник нормативных актов, Министерством образования, культуры и исследований Р. Молдова, Кишинэу 2017

3. Constituția Republicii Moldova* din 29.07.1994

4. Legea privind drepturile copilului, nr. 338 din 15.12.1994

5. Legea privind prevenirea și combaterea traficului de fiinţe umane, nr. 241 din 20.10.2005

6. Legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc și a copiilor separaţi de părinţi, nr 140 din 14.06.2013

7. Legea cu privire la asigurarea egalităţii, nr. 121 din 25.05.2012

8. Legea privind actele de stare civilă, nr. 100 din 26.04.2001

9. Legea privind regimul juridic al adopţiei, nr. 99 din 28.05.2010

10. Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenţei în familie, nr. 45 din 01.03.2007

11. Legea cu privire la asigurarea egalităţii de șanse între femei și bărbaţi, nr. 5 din 09.02.2006

12. Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor, naţionale și la statutul juridic al organiza-ţiilor lor, nr. 382 din 19.07.2001

13. Legea privind aprobarea Concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova, nr. 546 din 19.12.2003

14. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Nomenclatorului lucrărilor cu condiţii de muncă grele, vătă-mătoare și/sau periculoase la care este interzisă aplicarea muncii persoanelor în vârstă de până la 18 ani și a Normelor de solicitare maximă admise pentru persoanele în vârstă de până la 18 ani la ridicarea și trans-portarea manuală a greutăţilor, nr. 541 din 07.07.2014

15. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa și monitorizarea copiilor victime și potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării și traficului, nr. 270 din 08.04.2014

16. Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Instrucţiunii cu privire la mecanismul de cooperare intersectorială pentru prevenirea primară a riscurilor privind bunăstarea copilului, nr. 143 din 12.02.2018

17. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și funcţionarea Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate, nr. 7 din 20.01.2016

18. Hotărârea Guvernului cu privire la instituirea Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate, nr.1177 din 31.10.2007

19. Hotărârea Guvernului privind aprobarea Strategiei pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020, nr. 434 din 10.06.2014

20. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Planului de acţiuni pentru anii 2016-2020 privind implementa-rea Strategiei pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020, nr. 835 din 04.07.2016

21. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020”, nr. 944 din 14.11.2014


47

Note

22. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei intersectoriale de dezvoltare a abilităţilor și compe-tenţelor parentale pentru anii 2016-2022, nr. 1106 din 03.10.2016

23. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare a sectorului de tineret 2020 și a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia, nr. 1006 din 10.12.2014

24. Hotărârea Guvernului privind aprobarea Strategiei de consolidare a relaţiilor interetnice în Republica Moldova pentru anii 2017-2027, nr. 1464 din 30.12.2016

* Actele normative enumerate mai sus se găsesc pe site-ul Registrului de stat al actelor juridice al Republicii Moldova: http://lex.justice.md/


49

http://lex.justice.md/

Note

Note


51

Teatrul socialMetodologieEducarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor


AUTOR: GABRIELA TEODORESCU


Cuprins1. Context general 2

2. Obiective și competențe 3

3. Ce este teatrul celor opresați? 5

4. Forme ale teatrului celor opresați 6

5. Teatrul imagine 7

6. Teatru forum 8

7. Activități 12

8. Exerciții 16

9. Teatrul legislativ 45

10. Sfaturi și trucuri pentru utilizarea teatrului în lucrul cu tineretul 47

11. Concluzii 48

12. Resurse 49

Anexe 50

1

1. Context general Educația non-formală este abordarea de bază pentru crearea și implementarea activităților de teatru social. Instrumente specifice sunt folosite pentru scopul de a aborda și provoca practicile discriminatorii dăunătoare întâlnite în școli, la furnizori de servicii sociale și la accesarea oportunităților de angajare. De asemenea, sunt vizate egalitatea de gen, incluziunea socială și participarea civică.

Pentru a oglindi practicile discriminatorii din comunitățile locale și pentru a invita oamenii (adolescenți, părinți, profesori, alți adulți relevanți) să devină conștienți de realitățile din jurul lor și a găsi soluții pentru a opri com-portamentele opresive și pentru a împuternici persoanele opresate să acționeze și să reacționeze la orice tip de abuz, pentru toate acestea se pot folosi metode precum teatrul forum și teatrul legislativ.

Mai specific, sunt folosite instrumente precum:

• jocuri și exerciții de teatru inspirate din lucrările lui Augusto Boal, creatorul metodologiei teatrului celor opresați

• tehnici de teatru din Stanislavky, focusate pe arta actorului (conștientizare personal, exprimare personal, integrarea personajelor etc)

• exerciții din aria non-formală, precum activități de construire a echipei, dezvoltarea încrederii, construirea cooperării, rezolvarea conflictelor, găsirea de soluții etc)

Activitățile cu adolescenții sunt bazate pe procesul de învățare experențială, adică un process în patru pași ce începe cu crearea experienței (exercițiul/activitatea), reflecția asupra experienței (fapte, gânduri, emoții), gene-ralizarea și abstractizarea (concluzii, extrapolare, conectare cu viața reală) și care se termină cu transferul (cum pot aplica ceea ce am descoperit în activitate, în viața mea, în următoarele experiențe similare).

Învățarea experențială este un process de învățare cu scopul de a crea context de învățare pentru ca participan-ții să își extragă propriile puncte de învățare despre sine și despre tema propusă, process facilitate de către un trainer ce îi conduce către obiectivele activității (vezi anexa 6).

2. Obiective și competențe Obiective de învățare pentru tinerii particpnați la atelierele de teatru social

• Îmbunătățirea abilităților sociale și a celor legate de educația non-formală (comunicare, leadership, relații sociale etc) și de a acționa precum un catalizator social în școlile lor, implicând treptat alți colegi, profesorii, părinții vecinii, în procesul de schimbare socială

• Analizarea și descrierea scopului, rolului și avantajelor ce decurd din utilizarea metodelor de teatru social• Replicarea reprezentației de teatru social și adaptarea acesteia la contextul local• Aplicarea metodelor însușite în comunitatea locală (școală, ONG etc)• Dezvoltarea de strategii pentru lucrul în echipă ce pot fi transferate în realitatea lor• Creșterea nivelului de participare activă în rândul altor elevi, părinți, profesori, adulți la nivel local, prin pro-

priul exemplu și folosind competențele dobândite• Impulsionarea schimbării de atitudine în rândul participanților• Creșterea nivelului de cunoștințe în rândul participanților cu referire la situațiile și probleme lumii actuale• Dezvoltarea de abilități de facilitare pentru participanții la formare• Creșterea nivelului de cunoștințe despre metode ce pot fi folosite în abordarea problemelor sociale• Dezvoltarea unui plan personal de învățare și de acțiune

Tehnici folosite

• exerciții de spargere a gheții• brainstorming• activități de construire a echipei• sarcini de stimulare a creativității• jocuri de rol• exerciții de improvizație• sarcini de lucru în echipă • discuții facilitate• dezbateri• exerciții din sfera educației pentru drepturile omului • exerciții de relaxare • prezentări• exerciții de actorie

Competențe ce vor fi dobândite sau îmbunătățite de către participanții la training

1. Cunoștințe despre:

• ce este teatrul social (teatru imagine, teatru forum, teatru legislative) – scop, rol, obiective, avantaje, proces, metodologie

• diferențe culturale • educație interculturală• participare activă, voluntariat, incluziune socială și schimbare socială• probleme sociale actuale

2. Abilități:

• comunicare (ascultare activă, feed-back constructiv, comunicare non-verbală, comunicare non-violentă etc) • negociere • leadership• facilitare• flexibilitate, capacitate de adaptare la diferite context• improvizație

2METODOLOGIE TEATRU SOCIALEducarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor

3

3. Ce este teatrul celor opresați?Inspirându-se din Freire, Brecht, și Stanislavski, Augusto Boal a dezvoltat Teatrul celor opresați practicându-l de-a lungul întregii sale cariere, începând cu anii 1950 în Brazilia și, mai târziu, în Argentina, Peru, Ecuador și Franța, în timpul exilului său datorat dictaturii militare.

Teatrul celor opresați oferă instrumente astfel ca oamenii să exploreze dificultăți colective, să își analizeze istoria și circumstanțele curente, iar apoi să experimenteze cu inventarea unui nou viitor împreună prin teatru. Acesta reprezintă un arsenal de tehnici de teatru și jocuri care caută să motiveze oamenii, să restabilească un dialog autentic și să creeze spațiu pentru ca participanții să exerseze moduri de a acționa.

În general, teatrul aplicat este un mod de a utiliza teatrul pentru situații sociale care au nevoie de o abordare di-ferită, mai potrivită pentru educație și dezvoltare comunitară, datorită principiilor care hrănesc practica: interac-tivitate, participare, co-creere, rezolvare de probleme, împuternicire, conștientizare și cetățenie activă.

Teatrul are puterea să educe și să împuternicească grupurile vulnerabile cu atitudini, cunoștințe și chiar cu abi-lități care sunt necesare pentru creșterea rezilienței comunității, a familiei și a indivizilor.

Ceea ce considerăm important de menționat în acest punct este că deși Augusto Boal a lucrat în Europa, cu nu-meroși practicieni în domeniul teatrului și cel social, după ce a fost forțat să părăsească Brazilia, el nu a creat niciodată o metodă structurată de lucru cu Teatrul celor opresați. Nu există un mecanism care să controleze și să valideze practicienii ce utilizează diverse tehnici din Teatrul celor opresați. Cei ce au avut contact cu munca sa au utilizat metodele în propriile lor comunități, adaptându-le și ajustându-le la contextul social local, ceea ce a dus la transformarea, evoluția, adaptarea și schimbarea metodelor. În acest moment, nu există un set de cri-terii care să poată fi utilizat pentru a standardiza metodologia Teatrului celor opresați. Acest fapt poate fi atât un avantaj pentru persoanele care nu au experiență în utilizarea teatrului și care acum au parte de un nou instru-ment pentru intervenții în comunități, dar poate fi și un dezavantaj și un potențial risc pentru cei implicați în pro-cesul creativ, precum și pentru publicul pieselor. Acest risc poate apărea dacă mesajul transmis nu este adecvat (situația de opresiune este prezentată publicului fără a fi însoțită de invitația de a găsi soluții pentru a se opune acesteia și de a nu încuraja și promova asemenea atitudini și comportamente).

Oamenii care decid să utilizeze oricare dintre metodele prezentate mai jos trebuie să fie conștienți atât de liber-tatea cât și de responsabilitatea pe care le au utilizând Teatrul celor opresați în beneficiul comunității.

Acest ghid a fost creat pentru a furniza un cadru pentru lucrătorii de tineret și tinerii care doresc să utilizeze teatrul în activitățile lor. Toate metodele prezentate au în comun ideea de participare și interacțiune cu publicul. Teatrul este utilizat pentru a atrage atenția asupra problemelor sociale într-un mod care permite celor aflați în public să vadă și să simtă povestea și să reacționeze la deciziile, atitudinile și comportamentele personajelor.

Ghidul nu reprezintă un curriculum sau un manual ce oferă descrieri detaliate pentru fiecare metodă, ci mai de-grabă o direcție de urmat dacă cineva decide că teatrul este un mod mai potrivit de a transmite un mesaj.

• luarea deciziilor• gândire critică• aplicarea creativității în abordarea situațiilor problematice• evaluare și auto-evaluare• lucru în echipă• abilități sociale legate de lucrul împreună, relaționarea cu ceilalți, interacțiunea în context noi etc. • abilități de a multiplica teatrul social în comunitățile locale• abilități de măsurare și evaluare a procesului personal de învățare și creștere

3. Atitudini:

• proactivitate• empatie • motivație de a se implica în schimbarea socială de la nivel local • acceptarea diversității și îmbrățișarea ei • deschis la minte și spre învățare, deschidere spre implicare activă în societate • setare metală spre voluntariat


5

5. Teatrul imagine Teatrul imagine face parte din metodologia Teatrului celor opresați, care se dezvoltă continuu din 1960 în întreaga lume, începând cu munca lui Augusto Boal.

Practic, ceea ce se întâmplă aici este ca atunci când apăsăm butonul „pauză” în cel mai relevant moment al ac-țiunii unei povești. Imaginea prezentată publicului prin intermediul statuilor surprinde o situație de opresare și in-clude cel puțin 5 personaje: opresorul, cel opresat, aliatul opresorului, aliatul celui opresat și un personaj neutru. Pot fi mai mult de un aliat și un personaj neutru, dar întotdeauna există un singur opresor și o singură persoană opresată, astfel ca publicul să poată identifica situația în mod correct, precum și posibilele soluții.

Procesul creării imaginii și interpretarea acesteia în fața publicului este ghidat de către un facilitator care trebuie să aibă competențe în facilitarea proceselor de grup și în teatru social. Sunt necesare cunoștințe despre teoria și practica Teatrului celor opresați, despre concepte și scop.

Pași de urmat:

1. Crearea unei echipe de minimum 5 persoane – acestea trebuie să fie motivate să se implice în schimba-resa unei situații problematice – de către un facilitator cu experiență anterioară în domeniul Teatrul celor opresați.

2. Un scurt atelier de pregătire (între 3 și 6 ore) pentru ca membrii echipei să înțeleagă ideea de Teatru imagine și conceptul de opresiune (team building, exerciții cu emoții, exerciții cu statui, exerciții cu opresare) (vezi resursele).

3. Pregătirea imaginii cu toate personajele menționate anterior (se pot face fotografii pentru a discuta ulterior cu grupul, pentru a se găsi cea mai potrivită imagine pentru subiectul ales).

4. Interpretarea piesei de teatru imagine și implicarea publicului în discuții după prezentarea imaginii.

Când imaginea este prezentată publicului, aceștia sunt invitați de către Joker să privească îndeaproape și să descrie ceea ce văd, ce fel de situație, unde cred că are loc, cine sunt personajele și care este problema prin-cipală pe care o văd. Apoi, Joker-ul invită membrii publicului să vină pe scenă cu idei pentru soluții, prezentate de asemenea sub formă de statui. După fiecare intervenție, publicul este întrebat ce se întâmplă mai departe și dacă schimbarea anterioară este realistă și poate ajuta persoana opresată să iasă din această situație de abuz. Continuă astfel până când publicul consideră că situația este îmbunătățită sau rezolvată. La finalul intervențiilor, Joker-ul oferă un sumar, iar participanții sunt invitați să tragă concluzii și să se gândească la ce anume pot folosi în viața de zi cu zi din experiența la care tocmai au luat parte.

5. Evaluare și follow-up (evaluare împreună cu echipa a clarității imaginii prezentate publicului, a relevanței pentru subiectul abordat, a schimbărilor propuse de public ca fiind printre cele anticipate sau nu, etc.) pre-cum și, dacă este posibil, follow-up cu publicul, pentru a verifica dacă unele schimbări propuse sunt utilizate în viețile acestora.

Exemple de situații ce pot fi abordate prin Teatru imagine: bullying (hărțuire la școală), mobbing (hărțuire la locul de muncă), violență domestică, abuzarea copiilor de către părinți, etc.

4. Forme ale teatrului celor opresați Teatru Imagine – invită spect-actorii să formeze un tablou de poziții înghețate pentru a capta un moment în

timp ce dramatizează o situație de opresiune. Imaginea devine apoi o sursă pentru reflectare critică, faci-litată de diferite feluri de intervenții: spect-actorilor li se poate cere să arate o imagine ideală a liberării de opresiune, apoi o serie de imagini de tranziție necesare pentru a o atinge, sau li se poate cere să remodeleze o imagine pentru a arăta perspective diferite.

Teatru Forum – este o o scenă sau o piesă scurtă ce arată în formă dramatică o situație, cu un sfârșit opresiv teribil cu care spect-actorii nu pot fi mulțumiți. După interpretarea inițială, aceasta este jucată din nou, însă de data aceasta spectatorii devin spect-actori și pot striga în orice moment “stop”, pășind apoi pe scenă pentru a înlocui actorul/actorii și a duce acțiunea în altă direcție. Teatrul devine astfel o repetiție pentru ac-țiune în lumea reală.

Teatru Legislativ – duce teatrul forum în contextul guvernului și cere spect-actorilor nu doar să încerce in-tervenții pe scenă, dar și să transforme intervențiile de succes în intervenții pentru legislație și să le înmâ-neze oficialilor aleși public aflați în sală.

Teatru Invizibil – este o piesă deghizată ca realitate, interpretată într-un spațiu public. Obiectivul este să în-trerupă relațiile sociale pasive și să inițieze un dialog critic între spectatori, care nu află niciodată că sunt parte dintr-o piesă de teatru. Augusto Boal spunea despre o intervenție teatru invizibil: “Actorul a devenit spectatorul spectatorului ce a devenit actor, astfel încât ficțiunea și realitatea se suprapun. ”

Teatru Ziar – Caracteristica principală este aceea că ziarele sunt o sursă principală de informație (care mai târziu va fi utilizată în proces). Acestea pot fi utilizate ca inspirație sau ca sursă a materialului principal. Poate avea ca țintă să inițieze o dezbatere cu privire la rolul media ca opresor (sau ca sursă de manipulare) sau să abordeze exemple de opresiune incluse în ziare. Teatrul ziar poate lua diverse forme: poate fi o inter-pretare, poate fi o expoziție, o instalație dinamică, etc. (este foarte deschis din acest punct de vedere, bazat pe inspirația echipei ce lucrează).

Curcubeul dorințelor – Această metodă abordează în principal opresiunea interioară ce există în fiecare dintre noi, în urma a diferite evenimente și relații din trecut. Are o abordare terapeutică și nu este destinată împărtășirii în public. Este o metodă concepută mai ales pentru un proces interior personal, în cadrul unui grup de încredere, care prin exerciții diferite (bazate în principal pe tehnici ale teatrului imagine) va ajuta la împuternicirea membrilor grupului (prin reducerea sau eliminarea opresiunii interioare). Dintre toate meto-dele dezvoltate de Augusto Boal, aceasta este cea mai elaborată din punct de vedere metodologic – există un manual cu instrucțiuni specifice. Având în vedere abordarea extrem de personală a acestei tehnici, ea ar trebui utilizată cu mare grijă, numai de către profesioniști care pot gestiona procese emoționale intense în cadrul unui grup.

Cine poate utiliza teatrul celor opresați? Aceste tehnici sunt potrivite pentru lucrători de tineret, facilitatori, traineri, pentru probleme ce au legătură cu Educația pentru Drepturile Omului, Incluziune Socială, Dezvoltare Comunitară. Experiența anterioară în lucrul cu grupurile nu este obligatorie, dar este importantă.

Cu cine poate fi utilizat? Este de preferat să includă ca actori tineri cu vârsta de peste 13 ani, întrucât este un proces intens, care necesită un anumit nivel de dezvoltare (emoțională și intelectuală). Orice grup care se con-fruntă cu o situație de opresiune (abuz de putere) poate utiliza teatrul celor opresați.

Abuzul de putere = utilizarea puterii într-o relație pentru a controla, domina, manipula cealaltă persoană, creând sentimente de frică, umilire, neîncredere, supunere, lipsă de putere și de voință.


7

2. Team building

Acesta este primul pas în lucrul cu echipa de actori (profesioniști sau amatori) și înseamnă ca aceștia să înceapă să se cunoască între ei, să aibă încredere unul în celălalt, să învețe să comunice și să lu-creze împreună.

3. Exerciții pregătitoare

În această etapă, facilitatorul și echipa trec împreună prin exercițiile care îi pregătesc pentru a inter-preta o piesă de teatru forum: atenție, voce, spațiu, coordonare, cooperare, emoții, conștientizare cor-porală, etc.

4. Putere şi opresiune

Aceasta este etapa în care echipa explorează semnificația conceptelor de putere și opresiune și va simți consecințele “pe propria piele”. Pot fi utilizate exerciții specifice, statui, imagini, improvizație, etc.

5. Alegerea subiectului, scrierea scenariului, definirea personajelor

Acesta este pasul unde ar putea fi necesare mai multe întâlniri ale echipei, deoarece implică multă muncă pentru alegerea poveștii celei mai relevante, pentru a alcătui un scurt scenariu (cine joacă în fiecare scenă, care este scopul fiecărei scene și care sunt intențiile fiecărui personaj în fiecare scenă) și pentru a crea personajele (exerciții dramatice specifice pentru a crea personajele, cum ar fi “scau-nul fierbinte” sau “plimbarea ghidată”).

Este foarte important să se comunice aici echipei că deciziile sunt luate prin consens, nu majoritate. Rolurile sunt alese, nu distribuite, nu recurgem la travesti, avem un număr total de 3-5 scene, cu o du-rată maximă a piesei de 20 de minute, iar prima scenă trebuie să clarifice pentru public care este pro-blema prezentată în piesă. Opresiunea trebuie să escaladeze de la o scenă la alta, iar piesa se încheie în punctul culminant al opresiunii, cu o decizie dăunătoare luată de persoana opresată, ca urmare a opresiunii suferite.

Elemente ale construirii unei piese:

• 3-5 scene;• 5 personaje;• personaje incomplete;• problemă REALĂ ;• problema are o soluție;• este o situație de opresiune, nu un conflict sau un incident;• opresiunea se intensifică începând cu prima scenă și atinge apogeul la sfârșitul piesei; puterea persoanei

opresate descrește de la prima la ultima scenă;• piesa se încheie cu decizia dăunătoare luată de persoana opresată, cu consecințe severe pentru viitorul

acesteia;• opresorul nu poate fi înlocuit de către public în partea de forum a piesei.

6. Repetiții

Repetiția trebuie realizată scenă cu scenă, o scenă este repetată de câteva ori, este schimbat ceea ce nu funcționează, este îmbunătățit ceea ce necesită schimbare. Este necesară însă o repetiție integrală, de la început la sfârșit, pentru a evalua tonul și perspectiva generală ale piesei.

Când există timp disponibil, se poate realiza o repetiție cu public, cu 10-15 persoane, cu care se poate testa structura, claritatea piesei, soluțiile posibile și oportunitățile de improvizare.

6. Teatru forum Aceasta este cea mai comună formă a Teatrului celor Opresați utilizată în întreaga lume. Este o metodă care pre-zintă multiple beneficii pentru „actorii” implicați în piesă, în sensul că este un context în care creatorii piesei pot să dezvolte o serie de competențe (lucru în echipă, comunicare, creativitate, conștientizare de sine, relații mai bune cu ceilalți, etc.). Pentru spectatorii implicați în partea de forum a piesei, devine o oportunitate să se simtă înțeleși, să se exprime într-un mediu sigur, să găsească moduri pentru a se simți împuterniciți, precum și soluții pentru o problemă care îi supără.

Teatrul forum are ca nucleu conceptul de opresiune și se concentrează asupra împuternicirii oamenilor, ca aceș-tia să acționeze împotriva abuzului de putere care are loc în viețile lor și în comunitățile cărora le aparțin. Este extrem de important ca subiectul ales pentru piesă să fie unul care privește și afectează un număr mare de per-soane din comunitatea în care are loc piesa.

Ce este opresiunea? Este un abuz de putere într-o anumită relație (relații de familie, vecini, colegi, etc.). Din această perspectivă, trebuie să facem diferența între conflict și opresiune și între incident și opresiune. Conflictul implică un echilibru relativ al puterii între protagoniști (chiar dacă alternează de la o persoană la alta), în timp ce opresiunea prezintă un dezechilibru al puterii, unde unul dintre protagoniști are mai multă putere și o folosește pentru a face ca cealaltă persoană să se supună ideilor, dorințelor, comenzilor sale. Un incident este un eveni-ment care se petrece doar o dată în viață, cînd un abuz de putere poate avea loc, dar nu în cadrul unei relații și fără aceleași consecințe pe termen lung care ar apărea în cazul unei relații. O situație de hărțuire sexuală în autobuz, furtul unui portofel, o bătaie pe stradă, toate acestea sunt incidente, cu posibile consecințe serioase, desigur, dar care nu pot fi abordate prin teatru forum.

Exemple de situații ce pot fi abordate prin teatru forum: bullying (hărțuire la școală), mobbing (hărțuire la locul de muncă), violența domestică, abuzul părinților asupra copiilor, traficul uman, etc.

Luați în considerare faptul că reprezentația întreagă poate dura între o oră și jumătate și două ore, în funcție de subiect, public și contextul în care se desfășoară. Numărul recomandat de persoane în public este de aproxima-tiv 30, pentru a asigura spațiu pentru intervenții și discuții. Desigur, publicul poate fi mai numeros sau mai puțin numeros, dar dacă sunt implicați prea mulți oameni, există riscul ridicat de a pierde câțiva pe parcurs și poate fi frustrant pentru cei ce doresc să intervină, dar nu au șansa de a o face.

Personaje și roluri

Există 5 tipuri de personaj: opresor, opresat, aliatul opresorului, aliatul opresatului, neutru.

Rolurile pe care le poate avea o persoană în dezvoltarea unei piese de teatru forum sunt: actor în piesă, facilitator al procesului de creere sau Joker în reprezentația piesei.

Pași de urmat

1. Ce vreți să faceți? În această etapă, este posibil ca cineva (organizație, comunitate, școală, etc.) să solicite o piesă de

teatru forum sau decizi că există o problemă socială într-o comunitate anume, care trebuie abordată. Dacă cineva solicită o piesă de teatru forum, este posibil ca aceștia să aibă un subiect în minte sau su-biectul poate fi ales de către echipa de actori.

În orice caz, este obligatoriu ca echipa de actori să realizeze o cercetare asupra problemelor ce afec-tează o anumită comunitate (iar prin comunitate înțelegem o școală, o clasă, un sat, o companie, un cartier, etc.). Piesa ESTE o poveste reală, cu o situație reală de opresiune.

Cel mai important aspect, care decide în cea mai mare proporție impactul piesei asupra publicului, este relevan-ța subiectului pentru comunitate. Problema prezentată în piesă trebuie să fie una care există în comunitate și trebuie să existe interes pentru rezolvarea acesteia.


9

Reguli pentru JOKER

• Rămâne întotdeauna NEUTRU.• Nu încearcă să conducă oamenii spre soluțiile proprii.

7. Reprezentația

Reprezentația este facilitată de Joker, care adoptă o poziție neutră și ghidează procesul atât pentru actori cât și pentru public.

Introducerea de către Joker și încălzirea. Prima reprezentație a piesei. Discuția cu publicul (Joker-ul vorbește cu publicul despre situație, întreabă dacă aceștia văd o proble-

mă și care este problema principală, dacă ei cunosc situații și personaje ca acestea în viața de zi cu zi și dacă ei cred că situația poate fi diferită pentru persoana opresată).

Prezentarea modului în care pot fi efectuate schimbări (scenele sunt jucate din nou, iar în momentul în care cineva din public are o idee pentru schimbarea unuia dintre persoanje, cu excepția opresorului, poate bate din palme, apoi poate veni pe scenă și interpreta schimbarea, fără a recurge la magie și fără violență).

Gestionarea intervențiilor din partea membrilor publicului, până când problema este diminuată sau per-soana opresată nu mai ajunge să ia aceeași decizie prejudicioasă (există două aspecte cheie pentru fiecare intervenție care trebuie discutate cu publicul după fiecare intervenție: este aceasta o schimba-re realistă și ajută această schimbare persoana opresată?). Apoi, publicul decide prin vot dacă schim-barea propusă este păstrată sau nu. Dacă nu este păstrată, atunci piesa revine la ceea ce era. Dacă este păstrată, atunci actorii o încorporează în interpretarea lor și modifică direcția piesei în concordan-ță cu soluția adusă de public. Improvizația bazată pe felul de a fi al personajelor este sarcina actorilor. Aceasta înseamnă că definirea personajelor și o bună integrare a personajelor de către actori sunt aspecte esențiale, care mențin caracterul realist al poveștii (actorii își schimbă modul de a acționa în conformitate cu personajul prezentat inițial).

În momentul în care publicul decide că nu mai sunt posibile sau necesare alte modificări, atunci când problema este diminuată sau rezolvată, iar decizia finală a persoanei opresate este schimbată, Joker-ul face un sumar al intervențiilor și soluțiilor adoptate.

Apoi, Joker-ul întreabă publicul ce au învățat din această experiență, ce concluzii pot trage și ce anu-me, și în ce fel, pot utiliza în viețile lor.

Încheierea.

8. Evaluare şi follow-up

Este necesară întâlnirea de evaluare cu echipa după interpretare, când se pune în discuție atât expe-riența echipei, cât și impactul asupra publicului. Pot fi utilizate formulare de feedback pentru a colecta opinii din partea membrilor publicului, despre emoții, idei, relevanță, etc. Poate fi utilizat și un formular de observații, pentru păstrarea unor informații despre partea de forum (număr de participanți, schim-bări propuse și pentru care personaje, în care scene, concluzii trase, aspecte menționate de către pu-blic ca putând fi aplicate în viețile lor, etc.).

REȚINEȚI...

Piesa prezintă o situație REALĂ. Scopul forumului este să împuternicească persoana opresată, astfel încât aceasta să iasă din situația de

opresare, NU schimbarea opresorului. Intervențiile trebuie să fie realiste și să ajute persoana opresată. Teatrul forum trebuie utilizat doar în urma unei pregătiri serioase.

Reguli pentru ACTORI

• Construiți personajul corect.• Rămâneți credincioși personajului – impovizați.• Fiți realiști, faceți doar ceea ce personajul ar face în realitate.


11

Sesiune Tema Durată Metode și tehnici utilizate

Sesiunea 4 Repetiție 90 min Jucarea piesei și ajustări

În funcție de timpul avut la dispoziție este recomandat ca procesului de creare a piesei de teatru forum să i se acorde timp suficient pentru ca participanții să poată integra informațiile, să își dezvolte abilități legate de acto-rie, să își însușească atitudinile necesare lucrului într-o echipă de teatru social.

O variantă de lucru cu grupuri de tineri, pe termen lung este una cu 10 (zece) ateliere cu durata de 3 ore fiecare, cu o frecvență săptămânală, la care să participe maxim 10 (zece) persoane, ghidate de un facilitator.

Structura unui curs de formare pentru tineri în metoda teatru forum de 10 (zece) ateliere

Atelier Temă Competențe (cunoștințe, abilități și atitudini) dezvoltate / consolidate în rândul participanților

Metode/tehnici/instrumente utilizate

1. Introducere, cunoaștere și formarea echipei

Conexiune cu grupul, colaborare, comunicare, conștiința asupra grupului, luare de deczii, poziționare în grup

Exerciții de energizare/spargere a ghețiiPrezentareDiscuții facilitateExerciții de cunoaștereExerciții de simulareSarcini de grup

2. Introducere în teatru forum și exerciții pregătitoare

Cunoașterea structurii unei piese de teatru forum, a personajelor, a elementelor de luat în calcul, abilități din arta actorului (orientare în spațiu, atenție, concentrare, conectare cu grupul, conectare la sine, intrare în ritm etc)

Exerciții de energizare/spargere a ghețiiPrezentare film Discuții facilitateBrainstorming Exerciții de ritm, atenție, spațiu, concentrare etc

3. Exerciții pregătitoare pentru actorie

Abilități din arta actorului (orientare în spațiu, atenție, concentrare, conectare cu grupul, conectare la sine, intrare în ritm etc), improvizație, exprimare a unei idei, stări, cunoaștere personală (posibilități și limitări)

Exerciții de energizare/spargere a ghețiiExerciții de actorie – ritm, atenție, spațiu, concentrare, expresivitate, improvizație, joc de rol etc.

4. Lucrul cu emoțiile, conceptele de victimă și agresor

Abilități de lucru cu emoțiile proprii și ale celorlalți, exprimarea emoțiilor, gestionarea emoțiilor, generarea de emoții în ceilalți, înțelegerea conceptelor de victimă și agresor, înțelegerea emoțiilor asociate cu diferite roluri

Exerciții de energizare/spargere a ghețiiJoc de rol, simulare, exerciții de expresivitate, discuții facilitate

5. Conceptele de putere și opresiune

Exerciții de energizare/spargere a ghețiiFișe de lucruJoc de rolSimulareExerciții din arta actoruluiExerciții de actorie

7. Activități Structura unui training de teatru forum cu durata de 3 zile

Sesiune Tema Durată Metode și tehnici utilizate

ZIUA 1

Sesiunea 1 Teatru social- introducere 30 min Prezentare

Să ne cunoaștem 60 min Exerciții interactive

Sesiunea 2 Prezentarea programului de ateliere 15 min Prezentare

Așteptări, contribuții și temeri 30 min Lucru individual

Construcția echipei (cooperare, comunicare, încredere etc) 45 min Sarcini de grup

Sesiunea 3 Construcția echipei (cooperare, comunicare, încredere etc) 90 min Sarcini de grup

Sesiunea 4 Pregătire pentru a juca 75 min Exerciții de actorie

Evaluarea zile, închidere 15 min Lucru individual și/sau de grup

ZIUA 2

Sesiunea 1 Recapitulare si energizare 15 min Discuții și energizare

Lucrul cu emoțiile 75 min Exerciții de actorie

Sesiunea 2 Conceptul de putere 90 min Exerciții interactive, joc de rol, exerciții de actorie

Sesiunea 3 Conceptul de opresiune 90 min Exerciții interactive, joc de rol, exerciții de actorie

Sesiunea 4 Explorarea realității și alegerea temei pentru piesă 80 min Discuții în grupuri mici, brainstorming, discuții pe situații/cazuri cunoscute

Evaluarea zilei și închidere 10 min Lucru individual și/sau de grup

ZIUA 3

Sesiunea 1 Recapitulare si energizare 15 min Discuții și energizare

Crearea scenariului 75 min Lucru în echipe mici, de maxim 10 persoane pentru o piesă

Sesiunea 2 Crearea personajelor 90 min Exerciții de actorie

Sesiunea 3 Repetiție 90 min Jucarea piesei și ajutări


13

Sesiune 2 Practicarea ciclului învățării experențiale cu ceilalți 90 min Lucru în echipe mici (3-4 persoane) și

livrarea activității pentru ceilalți participanți

Sesiune 3 Facilitare în teatru imagine și teatru forum 40 min

Formatorul va crea și facilita o reprezentație de teatru imagine pentru tot grupul, ca exemplu pentru rolul de joker

Pregătirea reprezentații de teatru imagine în grupuri mici.

50 min Luru în grupuri mici

Sesiune 4 Practicarea rolului de joker de către participanți 80 min

În grupuri de 5-7 persoane, participanții vor pregăti și livra pentru ceilalți o reprezentație de teatru imagine pentru a-și exersa abilitățile de joker. O persoană din fiecare grup fa fi joker

Evaluare și închidere 10 minEvaluare individuală și de grupÎnchiderea procesului de formare

Atelier Temă Competențe (cunoștințe, abilități și atitudini) dezvoltate / consolidate în rândul participanților

Metode/tehnici/instrumente utilizate

6. Cercetarea realității proprii, alegerea temei pentru piesă

Înțelegerea situațiilor de opresiune din realitatea proprie, conectarea cu experiențele personale, conectare cu grupul, abilități de negociere, de analiză și sinteză.

Exerciții de energizare/spargere a ghețiiDiscuții facilitateSarcini în echipe miciPrezentare, argumentare

7. Transpunerea situației alese în formatul de teatru forum: crearea scheletului de scenariu, stabilirea personajelor

Exerciții de energizare/spargere a ghețiiSarcină de grup, discuții de grup, discuții facilitate, brainstorming

8. Crearea personajelor și improvizație

Asumarea unui personaj, interpretarea unui personaj, intrare în rol, improvizație

Exerciții de energizare/spargere a ghețiiExerciții de intrare în rolExerciții de improvizațieExerciții de creare personaje

9. Repetiții Interpretarea unui personaj, improvizație conform personajului, depășirea barierelor de exprimare, stimularea creativității

Exerciții de energizare/spargere a ghețiiJoc de rolExerciții de intrare în rolExerciții de asumare a personajului

10. Repetiții Interpretarea unui personaj, improvizație conform personajului, depășirea barierelor de exprimare, stimularea creativității

Exerciții de energizare/spargere a ghețiiJoc de rolExerciții de intrare în rolExerciții de asumare a personajului

REPETIȚIE CU PUBLIC – testarea în fața unui public restâns (10 persoane) a jocului actorilor, a mesajului piesei, a clarității, concordanței cu intenția inițială (ce înțelege publicul față de ceea ce ne-am propus să transmitem)

REPREZENTAȚIE TEATRU FORUM

Structura unui training pentru facilitatori de teatru social de 1 zi

Sesiune Temă Durată Metode/tehnici/instrumente

Sesiune 1 Introducere în facilitare 20 min Exercițiu de rol, experimentarea unei situații și realizarea debriefing-ului

Ce este învățarea experențială 30 min Prezentare și discuție facilitată

Pregătirea unei activități pentru ceilalți participanți 40 min Lucru în echipe mici (3-4 persoane)


15

Reguli și detaliere: Aranjează scaunele in formă de semicerc și explică regulile: cand veţi rosti „Apă”, toţi vor urca pe scaune pentru a nu-și uda picioarele, cand vei striga „Furtună”, toţi se vor așeza în pirostrii (suport pe 3 picioare pe care se pune o oală/găleată) în mijlocul semicercului, iar la comanda „Foc”, participanţii vor fugi afară din semicerc. Alternează comenzile de cateva ori și incheie activitatea pană va scădea energia grupului.

Nume joc: RACII

Scop: energizare

Durata: 10 minute

Dificultate: medie

Materiale necesare: -

Reguli și detaliere: Participanţii se aranjează la un perete al sălii câte doi, umăr la umăr. Ei nu-și vor putea folosi mainile în timpul jocului, păstrandu-le încrucișate pe piept, și vor merge doar cu spatele. La semnalul animatoru-lui „racii” incearcă să ajungă la peretele opus, totodată blocând drumul altor echipe.

Nume joc: „PRRRRR” ȘI „PUKUTU”

Scop: energizare

Durata: 10 minute

Dificultate: medie


Reguli și detaliere: Propune participanţilor să-și imagineze două păsări. Pe una o cheamă „prrr”, iar pe alta „pu-kutu”. Dacă spui „Prrr!”, toţi trebuie să se ridice in varful degetelor, să se miște prin sală și să-și miște coatele in părţi, de parcă ar fi păsări care vor să-și intindă aripile. Dacă spuneţi „Pukutu!”, toţi stau pe loc și incearcă să nu miște nici o pană.

2. EXERCIȚII DE CUNOAȘTERE

Nume joc: CE MI-E SCRIS ÎN FRUNTE

Scop: Distractie

Durata: 20 min

Dificultate: medie

Materiale necesare: post-it-uri

Reguli și detaliere: Fiecărui participant i se lipește un bilețel cu un cuvânt pe frunte. Pe rând, fiecare poate să pună atâtea intrebări să afle ce este scris pe bilețel până primește un răspuns negativ, se trece la celălalt jucător și tot așa până participanții ghicesc ce le este scris în frunte.

Nume joc: VÂNĂTOAREA

Scop: cunoaștere

8. Exerciții 1. EXERCIȚII ICEBREAKER / EXERCIȚII DE ENERGIZARE

Nume joc: ASEZAȚI-VĂ DUPĂ... vârstă/înălțime/ziua și luna nașterii/ număr la pantofi etc.

Scop: Icebreaker

Durata: 10-15 minute

Dificultate: medie


Reguli și Detaliere: Participanţii trebuie să se alinieze în ordinea crescătoare sau descrescătoare (se alege de către coordonatorul jocului) vârstei/zilei și lunii nașterii//înălţimii/numărului de la pantofi etc. Nu se vorbește doar se poate mima.

De exemplu, un exercițiu care presupune foarte multă atenție, observare și concentrare, cât și muncă în echipă. Este unul foarte simplu la prima vedere.Așezați-vă în ordine crescătoare a intensității de la persoana cu cea mai deschisă culoare a ochilor la persoana cu cea mai închisă culoare a ochilor.

Participanții vor fi amuzați și în același timp derutați, întrucât indiferent dacă membrii grupului se cunosc dinainte sau nu, își vor da seama că sunt detalii importante peste care trecem zilnic fără să le dăm mare importanță și vor realiza astfel că de fapt nu se cunosc foarte bine unii pe alții.

Nume joc: MÂNCATUL MERELOR DE PE SFOARĂ

Scop: Distracţie

Durata: 10 - 15 minute

Dificultate: medie

Materiale necesare: sfoară și mere

Reguli și Detaliere: Doi participanţi ţin sfoara pe care sunt legate merele. Participanţii trebuie să mănânce merele fără a se ajuta de mâini. Câștigă cel/cea care mănâncă cel mai repede mărul.

!!! Acest joc se poate adapta astfel: în loc de sfoară se folosește un lighean cu apă iar merele trebuie luate din acesta fără a se folosi mâinile!!!

Nume joc: APĂ, FOC, FURTUNĂ

Scop: energizare

Durata: 10 minute

Dificultate: medie

Materiale necesare: scaune


17

Reguli și detaliere: Participanţii se mișcă haotic prin sală și fac cunoștinţă atunci cand se întalnesc unii cu alţii, adresând intrebarea: „Îmi cer scuze, ești Ion (Olga)?”. La care celălalt răspunde „Nu, ai greșit. Eu sunt Alexandru (Valeria). Am ochi căprui, părul blond, nas mare, pistrui etc.”. Peste vreo 10 minute roagă participanţii să formeze un cerc și fiecare iși spune prenumele, iar ceilalţi povestesc cum poate fi recunoscut (ochi căprui, părul blond, nas mare, pistrui).

Nume joc: COȘUL CU FRUCTE

Scop: cunoaștere, atenție, lucru împreună

Durată: 10 minute


Reguli și detaliere: Participanţii formează perechi. Animatorul începe jocul spunând: „Am un coș cu fructe foarte greu, îl va duce Tudor” și face un gest de parcă i-ar arunca ceva lui Tudor. Partenerul lui Tudor va trebui să îl pro-tejeze și să se prefacă că „prinde coșul” și să numească un alt participant: „Nu Tudor, ci Anișoara”. Este rândul partenerului Anișoarei să reacţioneze: „Nu Anișoara, ci Ghenadie”. Jocul continuă până când participanţii își însușesc prenumele.

Nume joc: OBIECTE ZBURĂTOARE

Scop: cunoaștere, atenție, concentrare

Durată: 10 minute

Materiale necesare: minge, măr, hârtie igienică etc

Reguli și detaliere: Facilitatorul aruncă o minge, spunând prenumele celui căruia îi este aruncată. Cel care a prins mingea rostește prenumele altui participant și îi aruncă mingea. Pentru a complica jocul, pe rând, se introduc și alte obiecte (minge, măr, hartie igienică, un șervet etc.). Jocul ia sfarșit când incepe haosul.

Nume joc: CUVERTURA


Durată: 10 minute

Materiale necesare: cuvertură

Reguli și detaliere: Participanţii formează două echipe care se așează pe podea cu faţa una spre alta. Doi volun-tari stau in picioare ţinand o cuvertură intre echipe astfel încât membrii lor să nu se vadă unii pe alţii. În liniște, echipele trimit câte o persoană să se apropie de mijlocul cuverturii. La comanda „1, 2, 3!” cuvertura este dată jos și cei doi pomeniţi faţă în faţă trebuie să numească cât mai repede prenumele adversarului. Cel care reușește primul să o facă, ia participantul de partea sa. După cateva incercări, de cuvertură se pot apropia cate 2 sau 3 participanţi concomitent.

Nume joc: VARIAŢII


Durată: 10 minute


Durată: 15 minute

Materiale necesare: hartie, pix

Regulile si detaliere:Împărţiţi o coală de hârtie în 6 dreptunghiuri. Pe fiecare dreptunghi notaţi:

1. Vorbește fluent limba enegleză (să demonstreze!).2. Are un frate.3. Nu a făcut meditaţii.4. Știe un banc bun (să-l spună!).5. S-a culcat după ora 24.6. Este pasionat de jocurile pe calculator (să enumere trei jocuri).

În cel mai scurt timp, încercaţi să obţineţi câte o semnătură de la 6 persoane distincte ce Corespund acestor ca-racteristici. Cine termină primul strigă BINGO!

!!! Jocul poate fi adaptat cu mai multe întrebări/afirmații sau cerința poate fi să se găsească câte 3 persoane cărora li se potrivesc afirmațiile/ răspund afirmativ întrebărilor. Pentru a ne asigura că este posibilă completarea integrală a foii, adică există persoanele respective în grup, se recomandă cunoașterea inițială de către facilita-tor a grupului !!!

Nume joc: PRINDE MINGEA!

Scop: cunoaștere și energizare

Durată: 10 minute

Materiale necesare: minge

Reguli și detaliere: Jocul va decurge rapid. Participanţii stau, formând un cerc. Un voluntar care stă în centru aruncă mingea în sus, spunând un prenume, apoi intră repede in cerc. Persoana numită va prinde mingea, înainte ca aceasta să cadă jos și va repeta procedura. Jocul continuă pană cand toţi au prins mingea cel puţin o dată.

Nume joc: PRENUMELE VECINULUI

Scop: cunoaștere

Durată: 10 minute


Reguli și detaliere: Fiecare va spune „Mă cheamă...”, pronunţând prenumele vecinului din dreapta. Următorul cerc, participanţii vor zice „Mă numesc...” rostind de data aceasta prenumele următorului vecin din dreapta (peste unul).

Nume joc: ÎMI CER SCUZE, AM GREȘIT

Scop: cunoaștere și atenție

Durată: 10 minute



19

• genul;• vârsta;• localitatea de provenienţă;• un hobby

Se amestecă toate biletele într-o șapcă/pungă, etc., apoi facilitatorul sau unul dintre participanţi extrage un bilet și citește conţinutul acestuia. Participanții trebuie să ghicească despre cine este vorba. Cel recunoscut (sau nu !) preia sarcina jocului.

Nume joc: CULORILE PREFERATE

Scop: comunicare

Durata: 20 minute


Regulile si detaliere: recomandăm folosirea acestui joc la un grup care are probleme cu comunicarea interper-sonală (în cadrul atelierului/formării sau al vieţii obișnuite). Adună participanţii și explică-le că ai dori să-i cunoști mai bine. Pentru aceasta, fiecare să se gândească la culoarea sa preferată, iar la semnalul instructorului (de exemplu: 1,2, gata!), să o strige cu toţii cât mai tare. Apoi întreabă câţiva participanţi dacă pot preciza culoarea preferată de vreunul din colegii/ vecinii lor. Foarte probabil că majoritatea nu va reuși s-o facă. Întreabați DE CE nu pot preciza.

Acest mic joc lămurește foarte bine participanţii că pentru o bună comunicare e nevoie și să vorbești, dar și să asculţi.

3. EXERCITII DE TEAM BUILDING

Nume joc: NUMĂRATUL ORB

Scop: lucru în echipă

Durată 30-40 minute


Reguli și detaliere: Participanții vor sta pe scaune într-o poziție comodă. Facilitatorul îi instruiește pe participanți cu referire la sarcină: ca grup, trebuie să numere până la 20 (dacă grupul este de maxim 10 persoane, dacă gru-pul este mai mare, se crește numărul, de exemplu, dacă sunt 20 de persoane în grup, se va număra până la 25). Vor sta cu ochii închiși, nu pot discuta, pot doar spune numerele în ordine. Dacă 2 persoane spun același număr în același timp, se reîncepe de la 1. O persoană nu poate spune mai mult de 2 numere consecutiv. Nu se fac stra-tegii explicite. Dacă grupul reușește prea repede, este provocat să numere până la 25-30.

Discuția se axează pe cum s-au simțit, dacă au reușit, cum au reușit, dacă nu au reușit, ce i-a împiedicat, au par-ticipat toți membrii, ce au învățat și ce pot folosi mai departe.

Nume joc: CASCADA CUVINTELOR

Scop: lucru în echipă


Reguli și detaliere: Participanţii stau în cerc. Pe rând, fiecare numește 5 variante ale prenumelui său (de exemplu: Catrina, Catrin, Ecaterina, Catiușa, Catinca). După fiecare prezentare tot grupul aplaudă. În următorul tur fiecare participant povestește despre sine doar atât cât vrea să se știe la prima întâlnire.

Nume joc: MINGEA CĂLĂTOARE

Scop: cunoaștere

Durata: 10- 15 min

Materiale necesare: minge sau un obiect ce poate fi pasat

Reguli si detaliere: Participanții se așează în cerc. Facilitatorul aruncă o minge la un participant, își strigă numele și o caracteristică personală proprie și apoi iese din grup. La fel vor proceda și ceilalți. Ultimul va spune o carac-teristică a grupului.

Nume joc: VÂNĂTOAREA DE COMORI SUFLETEȘTI

Scop: cunoaștere, comunicare

Durata: 20 minute


Reguli si detaliere: tema este găsirea lucrurilor valoroase din interiorul fiinţei celuilalt, nu a celor pe care le poar-tă pe el sau cu el. Scopul este găsirea numărului maxim de persoane din grup, care preţuiesc aceleași idei, virtuţi etc. Dacă nu cunoști persoana pe care o descoși, mai întâi vă prezentaţi.

Teme

1. Găsește o persoană care poartă același număr la pantofi - ca și tine;2. Găsește o persoană care poartă șapcă; sau nu-i place șapcă - ca și tine;3. Găsește două persoane care săptămâna trecută au avut teză, lucrare, examen, predare, bilanţ etc.;4. Găsește trei persoane care sunt din același an de studii ca tine;5. Găsește trei persoane care locuiesc în alte condiţii decât tine (cămin, gazdă, rude etc.);6. Găsește două persoane care săptămâna trecută au fost la teatru, operă, cinema, discotecă, meci, sport etc.;

explicaţi-vă unii altora de ce vă place s-o faceţi;7. Găsește două persoane cărora le place același gen de muzică, program TV, revistă - ca și ţie;8. Găsește două persoane cărora le place să bea cafea, coca, bere, apă minerală etc. ca și ţie; discutaţi dacă

e bine, cum se poate scăpa de obiceiurile rele etc.;9. Găsește persoane care pe lângă școală au și serviciu temporar; ce avantaje și greutăţi au din aceasta?

Nume joc: GHICEȘTE CINE SUNT!

Scop: cunoaștere


Materiale necesare: foi, pix

Reguli si detaliere: Fiecare participant scrie pe un bileţel:

• culoarea părului;• culoarea ochilor;


21

Nume joc: SĂ DUCEM MINGEA

Scop: cooperare

Durata: 20 minute

Dificultate: mică

Materiale necesare: un ghem cu sfoară groasă, o minge mare

Reguli și detaliere: Dacă grupul e prea mare se imparte in grupe de 10-14 membri. Jucătorii fiecărei grupe se adu-nă în cerc, apoi fiecare aruncă ghemul spre un jucător aproximativ din față. Sfoara se desfășoară în zig-zag de la un jucător la altul. După ce toți au apucat de sfoară, se leagă capetele sforii care formează o rețea de legături între toți membrii echipei. Facilitatorul așează mingea la mijlocul cercului, pe rețeaua de sfoară. Tema este să se transporte mingea, susținută de firele întinse, fără a o scăpa pe jos, pană in alt loc indicat.

Nume joc: CODIŢELE

Scop: comunicare, coordonare

Durata: 15 minute

Dificultate: mică

Materiale necesare: foi, lipici

Reguli și detaliere: Toţi participanţii se împart în perechi. Unuia din pereche i se lipește pe spate o foiţă și el va sta la spatele primului, punând mâinile pe umerii lui. La semnalul facilitatorului, perechile încep să se miște prin în-căpere. Scopul lor este să smulgă foiţele de pe spatele altor perechi, în același timp păstrand-o pe a lor. Numărul doi din pereche nu trebuie să ia mainile de pe umerii colegului său.

Cine a reușit să-și păstreze foiţa pe spate? Cine a adunat mai multe foiţe? Ce i-a ajutat? Ce strategii au folosit?

Nume joc: GREVIȘTII


Durata: 15 minute

Dificultate: mică

Materiale necesare: foi, lipici

Reguli și detaliere: Explică participanţilor că 2-3 doritori vor avea rolul de poliţiști, iar ceilalţi sunt un grup de gre-viști care au ocupat un pod și au blocat circulaţia. Scopul poliţiștilor este să elibereze podul, încercand să scoa-tă cât mai mulţi greviști din grupul lor. Orice grevist „extras” din grup devine poliţist și, la rândul său, scoate alţi greviști. Grupul greviștilor și grupul poliţiștilor vor avea câteva minute pentru a-și elabora o strategie de acţiune. Violenţa este interzisă!

Nume joc: MOTOR MANIA


Durata: 30 minute

Materiale necesare: foi flipchart, pixuri, markere

Reguli si detaliere: Se împarte grupul în două subgrupe (maxim 7-8 membri în fiecare subgrup!). Fiecare subgrup are o coală de flip-chart. Liderul informal al fiecărui subgrup scrie pe coală un cuvânt de început. Restul membri-lor subgrupului trec pe rând și scriu un cuvânt pentru a alcătui în final o frază. Se precizează: fraza se va referi la .......... (de ex: tabăra educativă de la Paltiniș) Fiecare echipă va prezenta fraza și va face comentariile de rigoare!

Nume joc: HOPA

Scop: cooperare, distracție

Durata: 15 - 30 minute

Dificultate: mică

Materiale necesare: baloane (o buc. la 5 jucatori)

Reguli și detaliere: grupul se împarte în grupe de 4-6 jucători care primesc câte un balon ce trebuie umflat. Apoi, tinându-se de maini, membrii grupului formează un cerc și se vor strădui să mențină balonul în aer, lovindu-l, fără a-și desprinde mâinile. Dacă balonul atinge solul, grupa „pierde” pentru inceput mâinile, adică nu mai pot atinge balonul cu mâinile. În continuare, mereu fără a-și desprinde mâainile, de fiecare dată cand balonul atinge solul, jucătorii „pierd” dreptul de a-și folosi coatele, umerii, capetele, picioatele.

Nume joc: AȘEZAREA IMPREUNĂ

Scop: Cooperare, distracție, energizare

Durata: 20 minute

Dificultate: mică


Reguli și detaliere: la început, jucătorii se grupează în perechi stând spate în spate cu coatele agățate. Perechile vor încerca să se așeze cu fundul pe sol, fără a desprinde brațele. Dupa 2-3 așezări și ridicări reușite, perechile se grupează câte două si incearcă să facă exercitiul cu patru jucători sprijiniți spate în spate și brațele agăța-te. Se trece apoi la 4 perechi, pentru ca în final toată grupa așezată spate în spate să se ridice și să se așeze deodată.

Nume joc: SARDELELE

Scop: distracție

Durată: 10-15 minute


Regulile jocului: jocul e similar cu „de-a v-aţi-ascunselea”, numai că invers: un jucător (numit de facilitator sau voluntar) se ascunde, iar la un semnal restul grupului începe să-l caute. Cine găsește persoana ascunsă, se în-ghesuie și se ascunde împreună cu ea, în același loc. Jocul se termină când ascunzătoarea devine vizibilă din cauza înghesuielii.


23

participanţii să formeze grupuri potrivit culorilor bomboanelor și să elaboreze un set cu recomandări pentru o negociere de succes

Nume joc: DA / NU

Scop: comunicare

Durata: 20 minute

Dificultate: mică


Reguli și detaliere: Participanţii formează două linii, astfel încât fiecare persoană să aibă in faţa sa câte un par-tener. Prima linie trebuie să spună „Da” în cât mai multe moduri posibile. Funcţia liniei a doua este de a incerca să-i facă pe cei din linia unu să se răzgandească, spunand „Nu” cât mai convingător.

Oferă ambelor echipe șansa să spună și „Da”, și „Nu”. Apoi discută cu participanţii despre felul în care s-au simţit în timpul jocului, atunci cand spuneau „Da” sau „Nu”. Care dintre aceste două cuvinte a fost mai greu sau mai ușor de pronunţat și de ce? Câte stiluri/moduri de a spune „Da” și „Nu” au fost găsite? Poţi incepe o discuţie despre stilurile de comunicare: asertiv, agresiv și pasiv.

Nume joc: FÂNTÂNA MIRACULOASĂ

Scop: de exprimare a identităţii

Durata: 15 minute

Dificultate: mică/medie


Reguli si Detaliere: Cercul în care sunt așezaţi participantii se imaginează ca fiind marginea unei fântâni miracu-loase. Fiecare participant își va spune, pe rând, dorinţele. Ex: Dacă aș putea fi o altă vieţuitoare din lumea anima-lă, aș fi ............ , pentru că .......... ; dacă aș putea fi o pasăre (o insectă, o floare, un copac, o mobilă, un instrument muzical, o casă, o mașină, o stradă, un joc, o emisiune TV, un film, un aliment, o culoare, etc.), aș fi ............, pentru că ............ .

Nume joc: SĂ NE SALVĂM IMPREUNĂ!

Scop: cooperare

Durata: 20 minute

Dificultate: mică

Materiale necesare: cateva chingi/sfoară

Reguli și detaliere: jucătorii alcătuiesc un grup de călători în junglă, capturat de canibali. Toți călătorii, stând în picioare și lipiți strâns unul de altul, au fost legați cu o funie ca să nu scape. Totuși, nu sunt paznici, iar dacă gru-pul reușește să se deplaseze pachet, așa legat cum este, pană în alt loc aflat la o oarecare distanță (15-30 m) va gasi acolo ajutor și călătorii vor scăpa de cazanul canibalilor.

Dificultate: medie


Reguli și detaliere: În grupuri de câte 5-8, participanţii vor avea 5 minute pentru a deveni un obiect motorizat. Aceasta inseamnă că fiecare persoană va participa fizic ca element al acelui obiect. Spuneţi-le că după expira-rea timpului fiecare grup va demonstra mișcările obiectului, în timp ce alte echipe vor ghici ce este reprezentat. Dacă nici o altă echipă nu ghicește ce obiect s-a presupus prin mica înscenare, atunci grupul care l-a prezentat va spune denumirea lui.

Nume joc: ÎNTOARCE-TE PE DOS


Durata: 10 minute

Dificultate: medie


Reguli și detaliere: Participanţii se ţin de mâini formând un cerc. La semnalul facilitatorului toţi vor inchide ochii și se vor răsuci „pe dos” în așa fel încât să stea cu faţa spre exterior, adică cu spatele unii la alţii, ţinandu-se în-continuu de mâini.

Nume joc: RULADA


Durata: 10 minute

Dificultate: mică


Reguli și detaliere: Toţi participanţii se aranjează într-o linie dreaptă, ţinându-se de mâini. Ei se vor roti de la un capăt la celălalt în formă de ruladă, până când stau foarte strânși, după care toţi odată se vor așeza jos.

Nume joc: NEGOCIAZĂ CARAMELELE

Scop: comunicare, coordonare, negociere

Durata: 30 minute

Dificultate: medie

Materiale necesare: plicuri/saculeți, bomboane cu ambalaje colorate și diferite

Reguli și detaliere: Pregătește pentru fiecare participant caâe un plic cu 6 bomboane mici învelite în ambalaj de diferite culori. Spune-le că scopul lor este să acumuleze 6 bomboane de aceeași culoare. La inceput vor decide ce culoare doresc să adune, apoi vor purcede la schimb. Poţi schimba doar o singură bomboană cu o singură persoană la un moment dat. Jocul poate dura ceva timp, deoarece mai mulţi participanţi pot decide să acumuleze bomboane de aceeași culoare. Jocul continuă pană cand fiecare participant are toate bomboanele de o culoare. Iniţiază o discuţie despre esenţa procesului de negociere, tacticile folosite etc. Poţi continua activitatea, rugând


25

șir se oprește și așteaptă să fie „spălat”: fiecare participant la joc îi pune mâna pe umăr și îi spune o caracteris-tică, o calitate personală sau o vorbă bună. Cel „spălat” mulţumește și trece mai departe.

Atenţie: se va insista de la început pe caracterul pozitiv al comunicării ! Neapărat trebuie să treacă prin „mași-na de spălat” copiii triști, timizi, negativiști, pentru a le ridica moralul, pentru a le dezvolta încrederea în sine sau pentru a-i stimula să gândească pozitiv.

Nume joc: AM INCREDERE!

Scop: de incredere

Durata: 20 minute

Dificultate: medie

Reguli si descriere: Într-un cerc strâns, fiecare stă cu mâinile întinse, palmele în față. În mijlocul cercului va sta o persoană, cu ochii închiși care se va lasa purtata în jurul cercului, pe mâinile celorlalți.

Nume joc: SĂ DESFACEM NODURILE!

Scop: comunicare, cooperare

Durata: 15 minute

Materiale necesare: o chingă, sfoara

Reguli si detaliere: se fac cât mai multe noduri simple, succesive, pe chingă (nu foarte strânse!). Apoi chinga tre-ce pe rând pe la fiecare jucător, care desface un nod și spune o părere, sau ce a învăţat el în lecţia respectivă, după care dă chinga vecinului. Acţiunea se repetă până se desface ultimul nod.

Nume joc: RETEAUA

Scop: de incredere, conectare

Durata: 30 minute

Dificultate: medie

Materiale necesare: un ghem de sfoară (subţire, colorată).

Reguli și detaliere: grupul se așează în cerc. Un jucător ia ghemul de sfoară, explică cu voce tare de ce îi place grupul, reţine capătul sforii apoi aruncă altui participant ghemul care se desfășoară. Acesta apucă sfoara, ex-plică și el cu voce tare de ce îi place grupul, apoi aruncă ghemul altuia. Și tot așa mai departe, până ce restul ghemului revine la primul jucător, astfel ca toţi jucătorii se ţin de sfoară iar aceasta e desfășurată în zig-zag de la unul la altul. Reţeaua astfel formată ilustrează relaţiile dintre toţi membrii grupului.

Variante: jucătorul anunţă numele celui căruia îi va arunca ghemul și va specifica un motiv pentru care îl apreci-ază favorabil, apoi va arunca ghemul. Declaraţia va fi despre contribuţia celui din faţă la reușita activităţii colecti-ve, sau aprecieri în general despre persoana respectivă. După ce toată lumea e legată prin sfoară, instructorul ia o foarfecă și taie sfoara între fiecare pereche de jucători, explicând: „la terminarea ședinţei , fiecare participant capătă o bucată de sfoară care-i va aminti mereu de prietenii care i-a făcut aici și de cele învăţate”.

4. EXERCIȚII de ÎNCREDERE

Nume joc: ȘIRAGUL DE ACCIDENTAŢI

Scop: cooperare, încredere

Durata: 25 minute

Dificultate: medie

Materiale necesare: fulare, eșarfe pentru legat la ochi

Reguli și detaliere: jucătorii se înșiră într-o linie, ţinându-se de mâini. Toţi se leagă la ochi (sunt accidentaţi), mai puţin primul și ultimul din șir. „Văzătorii” conduc șirul de „nevăzători” într-o călătorie pe un drum presărat cu obstacole pregătite dinainte: scaune, bănci, mese, uși, copaci, gropi, tufișuri, garduri, etc. În timpul călătoriei, mâinile tuturor jucătorilor rămân mereu apucate. „Văzătorii” de la capetele șirurilor vor anunţa mereu obstaco-lele și vor îndruma coechipierii când și cum să le treacă, iar „nevăzătorii” îi vor anunţa problemele pe care le au („opriţi”, „unde să pun iciorul” etc.).

„Accidentaţii” nu vor merge pasivi și docili ci vor participa la rezolvarea problemelor pe parcurs, anunţându-și vecinul de greutăţile pe care tocmai le-au depășit („vezi că e un ciot”, „am dat de un copac” etc) sau sprijinin-du-l la cerere.

Nume joc: MERSUL PE INCREDERE

Scop: incredere


Dificultate: medie

Materiale necesare: legături pentru ochi.

Reguli și detaliere: jucătorii se împart în perechi. Unul din membrii perechii e legat la ochi. Tema jocului e ca nevă-zătorul să fie condus de partener într-o scurtă călătorie, care se poate desfășura în sală sau afară. Conducerea poate fi verbală, sau neverbală: nevăzătorul se ţine cu mâinile de umerii partenerului; ori: partenerul pune mâinile pe umerii nevăzătorului; sau cei doi stabilesc un cod de gesturi: când partenerul atinge nevăzătorul pe umărul drept, acesta se întoarce cu 90º la dreapta și merge înainte etc.

Variante: călătoria poate fi organizată sub forma unei curse cu obstacole

Nume joc: MAȘINA DE SPĂLAT

Scop: incredere, comunicare, deschidere, conectare


Dificultate: medie

Materiale necesare: legături pentru ochi.

Reguli si descriere: Se formează două șiruri de participanți, față în faţă. Un voluntar/cel care rămâne fără pere-che sau facilitatorul trece printre cele două șiruri („mașina de spălat”). Când ajunge în dreptul primei perechi din


27

Nume joc: 1-2-3

Scop: concentrare și încălzire


Dificultate: medie


Reguli și detaliere: Se formează perechi care stau față în față. Se poate începe stând jos sau în picioare.Începeți să numărați alternativ de la 1 la 3 încontinuu, pornind de la 1 din nou atunci când se ajunge la 3 și tot așa. Odată această parte reușită, se poate trece la următoarea etapă.

În loc de 1, se va bate din palme, dar în continuare 2 și 3 vor fi rostite.Se repetă de câteva ori până când tuturor le iese perfect această parte. Se trece la partea în care se bate din palme la 1, iar cel căruia îi vine rândul să spună 3 va trebui să-și îndoaie genunchii. Este ca și cum ai incerca să bați cu o mână pe creștet și, în același timp, cu ceallată să îți masezi stomacul. Exercițiu pe care îl puteți chiar face ulterior acestuia.

A: unu (se bate din palme)

B: doi

A: trei (se indoaie genunchii)

B: unu (se bate din palme)

A: doi

B: trei (se indoaie genunchii)

Fiți siguri că ați acordat suficient timp perechilor să își arate celorlalți cum se descurcă. Va fi amuzant și în ace-lași timp folositor pentru cei care privesc, chiar dacă nu va merge perfect totul după fiecare etapă.

Dacă aveți suficient timp, perechile pot să decidă singure asupra sunetului și/sau mișcării pentru cifra 2.

Pentru a exersa și limbajul/vorbirea, cereți participanților să decidă asupra unui cuvânt sau unei expresii pentru numărul doi, cum ar fi cafeaua de dimineață, un albastru infinit, o noapte furtunoasă, bucurie, ploaie, etc.

Exercitiul este folositor atât pentru concentrare, cât și pentru a dezvolta lucrul în perechi, respectiv echipă.

Nume joc. 1-2-3-4/4-3-2-1



Dificultate: medie


Reguli și detaliere: Membrii grupului (oricât de multi) stau în picioare într-un cerc și numără de la 1 la 4, fiecare membru rostind câte o cifră în ordine crescătoare. Cand se ajunge la patru, cel cu cifra patru o rostește din nou și se reia numaratoarea de data asta inapoi, descrescător. Apoi, din nou crescător. Însă, cel care rostise inițial 2

Nume joc: GENUNCHII SUS


Durata: 10 minute

Dificultate: mică


Reguli și detaliere: Participanţii stau într-un cerc compact cu umerii lipiţi unii de alţii. Apoi toţi se întorc, astfel încat umerii drepţi să fie orientaţi către centrul cercului. Participanţii iși pun mainile pe umerii persoanei din faţă și se așează incet, astfel incat fiecare să se așeze pe genunchii persoanei ce se află în urma sa.

Nume joc: OBIECTUL ACTOR


Durata: 30 minute

Dificultate: mare


Există două moduri de a începe acest exercițiu:

a) protagonistul se ridică pe o masă și se lasă să cadă pe ceilalți actori, aranjați în două rânduri, față în față, cu brațele întinse, ținindu-se bine de mâini și cu mâinile bine întinse, pregatiți să susțină greutatea celui care își dă drumul. Trebuie să își scoată de pe miini: brățări, ceasuri, inele, etc.

b) Actorul se aruncă în brațele celorlalti actori. Înainte de a sări, țipă. după ascultarea strigătului, actorii își ex-tind brațele în față, ținându-se de mâna și formând o rețea.

În ambele cazuri, participantul se aruncă peste patru perechi de brațe care îl sustțn. Un participant îi ține brațele și picioarele încă. Împreună ei îl aruncă pe protagonist în aer de trei ori, cu brațele întinse.

5. EXERCIȚII DE ATENȚIE ȘI CONCENTRARE

Nume joc: SĂ NE ÎNCERCĂM MEMORIA

Scop: memorie

Durata: 10 minute

Dificultate: medie

Materiale necesare: cât mai multe obiecte, foi, pix etc.

Reguli si detaliere: Așezăm pe o masă diferite obiecte, apoi le acoperim cu un prosop. Fiecare jucător are hârtie și creion. Se ridică prosopul timp de 10-15 secunde. Jucătorii trebuie să privească foarte atent obiectele, care vor fi , imediat, acoperite.

Este declarat câștigător cel care poate să noteze din memorie cele mai multe obiecte.


29

Nume joc: RITZY-PITZY


Durata: 15 minute

Dificultate: medie


Reguli și detaliere: Participanții vor număra de la 1 la orice număr își propun, indiferent de numărul celor impli-cați.După prima etapă se trece la cea în care se vor înlocui toate numerele divizibile cu 2 cu cuvântul Ritzy și toa-te cele diizibile cu 3 cu cuvântul Pitzy. Dacă se dorește complicarea jocului, se va propune grupului și al treilea element. În loc de numerele divizibile atât cu doi, cât și cu 3 se va spune Ritzy-Pitzy.

6. EXERCIȚII PENTRU EXPLORAREA SPAȚIULUI

Nume joc: PADUREA DE SUNETE

Scop: încredere, explorarea spațiului, atenție

Durata: 20 minute

Dificultate: medie


Reguli și detaliere: Grupul se împarte în perechi. Unul va fi orbul, celălalt ghidul. Ghidul emite/ăși alege un sunet de animal (pisică, câine, leu, maimuță, etc). Perechea ascultă cu atenție și reține sunetul. Toți orbii închid ochii. Ghizii încep să emită sunetele alese și se plimbă prin spațiul desemnat. Orbii trebuie să se ghideze după sunetul ghidului/partenerului lui. Ghidul este responsabil pentru siguranța partenerului lui și se oprește din emis sunetul dacă partenerul lui este gata sa dea peste un obstacol. Orbul se oprește dacă sunetul nu se mai aude. Ghidul trebuie să se miște prin spațiu și să orienteze orbul doar cu sunetul ales. Orbul trebuie să se concentreze numai pe sunetul lui, chiar dacă în jur se vor mai auzi și alte sunete.

Pentru îngreunarea jocului (daca este prea ușor pt participanți) se mărește distanța dintre ghid și orb. Se schim-bă rolurile și se face același lucru.

Nume joc: AUD - ASCULT

Scop: concentrare, atenție, focus


Dificultate: medie


Reguli și descriere: Coordonatorul va ruga participanții să închidă ochii și să observe ascultând toate sunetele care pot fi distinse în jurul lor, indiferent unde și cât de departe. Apoi participanții vor fi rugați să le descrie.

va rosti 1(unu). Astfel, numărătoarea va ajunge și la al cincilea sau al șaselea membru al grupului din cerc și tot așa. Următorii patru pornesc din nou de la 1 la 4 și înapoi și tot așa.

Etapa urmatoare presupune ca cei care au cifra pară să bată din palme la drumul dus de la 1 la 4 crecător, dar să spună cifra întorcându-se numărătoarea descrescător, astfel încât la întoarcere cei care aveau de spus cifrele impare să bată din palme, iar ceilalți să le spună.Acest lucru presupune pentru cel cu cifra 4 ca la numărătoarea în ordine crescătoare să bată din palme prima dată, iar a doua oară să spună 4.

Jocul se complică pentru că, pentru a merge mai departe, 1 va fi spus de cel care avusese rolul de 2, și tot așa. Până cînd se va ajunge din nou la membrul cu care am început jocul.

În funcție de capacitatea de concentrare a participanților, putem în continuare complica exercițiul, schimbând cifra 1 sau 4 cu alte semne sau gasind alt algoritm.

Exercitiul este folositor atât pentru concentrare, cât și pentru a dezvolta lucrul în echipă.

Nume joc: POVESTE DIN CUVINTE

Scop: concentrare, atenție, lucrul cu sine și cu detaliile


Dificultate: medie

Materiale necesare: pălărie sau traistă, bilețele sau hârtie, pix

Reguli și detaliere: Coordonatorul propune participantțlor să aleagă câte un cuvânt sau un sunet/zgomot sau alege el cuvintele pe care le scrie pe cate un bilețel, le pune într-un joben de unde fiecare participant va extrage câate unul și astfel va fi creată o poveste, folosind în poveste cuvântul extras.

Nume joc: STÂNGA-DREAPTA



Dificultate: medie

Materiale necesare: cană cu apă, farfurie cu mâncare, furculiță, lingură, cuțit, pâine, ață și ac, material, hârtie, pix, pieptene, etc.

Reguli și detaliere: Participantii vor mânca sau vor taia pâine, vor bea apă sau vor coase un material, vor scrie ceva sau se vor pieptana.

În funcție de recuzită și posibilități, cît si de numărul de personaje, coordonatorul va alege câteva acțiuni pe care participanții să le facă întocmai precum într-o scenetă. Vor fi rugați apoi să definitiveze acțiunile, mișcările, să le desfacă, să le puncteze clar și să le știe foarte bine pas cu pas. Vor fi deci și exersate de cateva ori.Apoi, coordo-natorul va ruga participanții să faca aceleași acțiuni, în aceeași ordine și cu același scop, dar cu mâna cealaltă – dacă sunt dreptaci, cu sâanga, daca sunt stângaci, cu dreapta. Se lucrează individual.

Discuția de după se va axa pe cât de dificil sau simplu a fost, cât de mult suntem limitați în acțiunile noastre cu adevărat sau doar de mintea noastră, cum ne putem depăși limitele, cum gestionăm frustrarea, cum ne raportăm la situațiile noi, ce soluții găsim.


31

ochii și mâinile, dacă e cazul.), apoi le duce la extrem, exagerând toate tranformările și ducându-le până la un maxim posibil. Apoi începe să anuleze masca, anulând lent toate elementele și ducându-le, în același mod în par-tea opusa (de la râs la plâns)

Nume joc: SCHIMB DE MĂȘTI

Scop: improvizație

Durata: 30 minute

Dificultate: medie


Reguli și detaliere: Actorii se pun 2 câte 2 și realizează/interpretează un ritual bine cunoscut (la birou, acasă, la joacă, etc) apoi schimbă rolurile în cadrul aceluiași ritual. Exemplu: șeful și angajatul, bărbatul și femeia, profe-sorul și elevul, polițistul și hoțul, etc

Nume joc: VOCEA IMAGINII SI IMAGINEA VOCII

Scop: atenție, concentrare, improvizație


Dificultate: mică-medie


Reguli și detaliere: Se împart actorii în 2 grupe. Pe rând, fiecare grupă va crea jocul și cealaltă echipă va identi-fica imaginea finală. Se creează diferite cuvinte și sunete posibile pentru o imagine, cuvinte și sunete ce se vor combina, mai apoi, cu imaginea. Ex: sunet de claxon, scârțâit de roți, strigăte de atenționare, etc. La pasul doi se va pune și imaginea peste sunete. Personajele vor arăta ce sunet reprezintă. Cel care claxonează poate imita că este la volan. Cel care țipă poate să se prefacă că strigă taxiul, cel care imită scârțâitul de roți poate imita pusul piciorului pe frânî și reculul acestei acțiuni, etc. Rezultatul final: o imagine din trafic cu zgomotul specific.

Faza doi a jocului se poate crea/porni invers: de la imagine la voce/sunete.

Nume joc: FRAZĂ ȘI OBIECT



Dificultate: medie

Materiale necesare: diferite obiecte din spațiu – pahar, scaun, oglindă, pix etc.

Reguli și detaliere: Un actor spune o frază, apoi ceilalți se vor duce la locul cu obiectele respective și repetă fraza. Apoi, relaționându-le cu propriul corp sau alte obiecte din sală le vor schimba și le vor da noi semnificații.

Ex: primul zice “iată o oglindă!”. Altul se duce, ia oglinda și spune “iată o oglindă!”. Apoi o transformă într-o tavă și pune un pahar pe ea spunând “tăvițta și paharul ăsta sunt foarte bune pentru invitați”. Urăatorul vine și repetă fraza, apoi transformă paharul sau oglinda în altceva (ex pune paharul pe cap spunând ”cred că palariuța asta

Pentru o și mai clară și precisă identificare/distingere a acestora, paricipanții pot fi rugați să identifice mai întâi sunetele din interiorul camerei, apoi pe cele de pe stradă și curtea clădirii, apoi să se întoarcă la cele de pe cori-dor. Coordonatorul se poate juca cu focusul participanților sau le poate lăsa libertatea de alegere.

Acuitatea auditivă sau ascuțimea auzului se exersează la rândul său și are un rol important în exersarea simțu-rilor și implicit în dezvoltarea lor. Nu este suficient doar să îți poți imagina sau aminti anumite sunete din natură sau viața de zi cu zi, cât și să poți distinge la distanță între ele sau sa le poți identifica oricât de încet sau tare ar suna. Este valabil pentru oricare dintre simțurile exersate prin exerciții.

Prin acest exercițiu este ajutată și vorbirea.

Nume joc: RÂNDURI DE ORBI

Scop: încredere, atenție, concentrare


Dificultate: medie


Reguli și detaliere: Participanții se așează pe 2 rânduri, față în față. Un rând de participanți trebuie să închidă ochii și cu mâinile să examineze chipul celui din fața lui. Cei examinați se împraștie/amestecă prin sală iar orbii trebuie să îi identifice tot cu ochii închisi și cu ajutorul mâinilor.

Nume joc: COMPLETÂND SPAȚIUL GOL

Scop: coordonare cu celălalt, atenție, concentrare

Durata: 15 minute

Dificultate: mică


Reguli și detaliere: Doi participanți se asează față în față. Unul se misșa, celălalt trebuie să ocupe spațial lăsat gol de primul. Dacă unul își retrage mâna, celălalt trebuie să o pună pe a lui. Dacă unul își trage burta, celălalt o umflă. Dacă unul se strange, celălalt se întinde, dacă unul se lasă pe vine, celălalt se ridică pe vârfuri, etc.

7. EXERCIȚII DE IMPROVIZATIE

Nume joc: EXAGERÂND MASCA ȘI ANULÂND-O


Durata: 15 minute

Dificultate: medie


Reguli și detaliere: Fiecare jucător își alege o mască/acțiune imaginară (râs, plâns, alergare, înot, etc). Pas cu pas dezvăluie toate elementele măștii (ex: râs – întâi zâmbești foarte discret doar din buze/gură, apoi implicit și


33

Reguli și detaliere: Fiecare participant, pe rând, ia o haină, bluză, un obiect de îmbrăcăminte și îl pune pe el/ea, fiind extrem de atent/ă la tot ce face, la fiecare gest sau mișcare.Când este sigur că știe care este desfășurarea exactă a acțiunilor și felul în care sunt făcute, lasă haina deoparte și face totul fără ea, mimând toate etapele identic.Dacă nu iese din prima, participantul se întoarce la lucrul cu haina propriu-zisă, conștientizează etapele și mișcările, apoi încearcă din nou până când reușește.

Nume joc: DESFACEREA UNEI ACȚIUNI

Scop: lucrul cu sine, conștientizare propriei persoane, concentrare

Durata: 30 minute

Dificultate: medie-ridicată

Materiale necesare: hârtie, pix, cartoi, cuțit, trusă machiaj sau aparat ras si spumă ras, haine, valiză, instrumente muzicale, etc.

Reguli și descriere: Alegeți câteva acțiuni organice zilnice sau acțiuni diferite și desfaceți-le în cele mai mic părți constituente ale lor.

• scrieți o scrisoare• curatați cartofi• spalați vasele• bărbieriți-vă sau machiați-vă• împachetați o valiză de voiaj• cântați la un instrument

În cazul acestor exerciții este foarte important să nu se grăbească nimeni și să nu se sară niciuna dintre acțiuni oricât de mică sau neimportantă ar părea. Important este să fie făcute cu multă asumare și atenție, rigurozitate și conștientizare.

Apoi, aceleași acțiuni pot fi mimate, într-un exercițiu ulterior.

Nume joc: SCAUNUL


Durata: 20 minute


Materiale necesare: scaun

Reguli și detaliere: este vorba despre atenția asupra mușchilor care sunt folosiți în anumite acțiuni pe care le fa-cem când mutăm un scaun de la perete în mijlocul camerei și ne așezăm pe el, versus mimarea aceleiași acțiuni dar fără scaun.

De cele mai multe ori, participanții sunt luați prin surprindere și găsesc sau reușesc extrem de greu recrearea tuturor mișcărilor întocmai, astfel încât nici nu își aduc aminte numărul pașilor făcuți de la perete în mijloc sau mâna cu care au apucat scaunul.

Exercițiul se simplifică și se desface, astfel încât sa se poată repeta până când mimarea va fi identică. Se lucrea-ză individual.

se potrivește cu cureaua “ și tot așa până toți actorii creează ceva legând-se de unul obiectele date de cel de dinainte.

Nume joc: SCHIMBÂND ISTORIA OPEREI

Scop: improvizație


Dificultate: medie


Reguli și descriere: Acest joc constă în improvizarea de scene ce puteau sa se întample într-o operă déjà consa-crată, dar nu s-au întâmplat. Schimbă cursul istoriei într-o operă déjà consacrată. ex: Otello o iarta pe Desdemona, nunta lui Hamlet cu Ofelia, etc.

Variante: cărți celebre, filme etc., ce pot fi jucate sau reprezentate prin statui pentru ceilalți. Ceilalți sunt invitați să ghicească despre ce este vorba.

Discuția poate fi despre cum au ales tema, cum au lucrat împreună, cum au ales statuile, dacă au fost relevante pe baza a ceea ce publicul a văzut, cum au gândit să transmit mesajul și ce a văzut publicul, cum ar putea face altfel data viitoare, ce concluzii pot trage, ce pot folosi pentru viitor în crearea piesei

Nume joc: DOUĂ DISTRIBUȚII PENTRU ACEEAȘI OPERĂ

Scop: improvizație


Dificultate: medie


Reguli și detaliere: Un participant povestește o istorie și 2 distribuții (grupuri de actori) le joacă, pas cu pas, fie-care cum crede și cum înțelege povestirea. Se punctează în discuție modul diferit de a percepe aceeași realitate.

8. EXERCIȚII DE CONȘTIENTIZARE A PROPRIEI PERSOANE

Pentru a conștientiza propria persoană este bine să începem cu acțiunile noastre și comportamentul nostru de zi cu zi. Multe dintre acțiunile noastre zilnice sunt automate sau gesturi reflexe. Multe dintre ele sunt acțiuni or-ganice. Așadar, mai întâi este ideal să devenim conștienți de ceea ce facem inconștient și să ne examinăm astfel comportamentul.

Nume joc: MIMAREA ÎMBRĂCĂRII UNEI HAINE

Scop: lucrul cu sine, conștientizare propriei persoane

Durata: 30 minute

Dificultate: medie

Materiale necesare: haină sau bluză


35

Coordonatorul lucrează doar cu cei dispuși și nu îi forțează pe ceilalți. Grupul este încurajat să observe cu atenție exercițiul, fără a avea reacții exterioare puternice și să încerce să se pună în locul celui care lucrează.

Scaunul emoțiilor poate fi înlocuit cu un alt participant drept partener, care să reprezinte persoana căreia i se adresează cel care își exprimă sentimentele. Jocul de rol face trecerea astfel către exerciții mai complexe de intrare in rol.

Nume joc: SOARELE DIN INTERIOR

Scop: lucrul cu sine, conștientizare propriei persoane, concentrare, imaginație

Durata: 10 minute

Dificultate: medie


Reguli și descriere: Un exercițiu de imaginație și concentrare.

Participanții se vor așeza întinși pe jos și vor închide ochii. Coordonatorul îi va conduce într-o călătorie imagina-ră în care aceștia își vor imagina cum o bilă mică de lumină și foc din abdomen va crește usșr-ușor, mai mult si mai mult până când se va face mare și îi va cuprinde cu totul, apoi îi va depași și se va extinde în tot Universul. Participanții sunt invitați să simtă căldura și să vadă cu ochii minții sfera de lumină și foc care le pătrunde in corp și le va da putere și încredere, pace și căldura. Si care poate crește până va cuprinde întreaga camera, clădire, chiar țara sau întregul pamânt.

9. EXERCIȚII DE INTRAT ÎN ROL

Nume joc: RECREEAZĂ FOTOGRAFIA

Scop: asumarea unui personaj


Dificultate: medie

Materiale necesare: fotografie, afiș, tablou

Reguli și descriere: Participanții și coordonatorul vor privi un tablou sau o fotografie special adusă de instructor și vor analiza personajele și actiunile lor. Apoi, vor fi impărțite roluri ale celor din fotografie participanților și vor fi rugați să se aseze în spațiu și respectiv să creeze spațiul, să recreeze acțiunile sau pozițiile personajelor din imagine întocmai precum în fotografia sau tabloul adus, astfel încât la final să fie recreata fotografia/tabloul, de data aceasta cu personajele întruchipate de participanți și chiar refăcută practic.

Nume joc: FABRICA DE OBIECTE

Scop: imaginație


Dificultate: medie


Participanții pot fi întrebați ce au simțit când au realizat că le este greu să mimeze întocmai? Neputință? Frustrare? Ce a declanșat în ei aceste sentimente?

Nume joc: PĂTRATUL EMOȚIILOR


Durata: 15 minute


Materiale necesare: cretă sau scotch de hârtie

Reguli și descriere: Conștientizarea emoțiilor și a trăirilor.

Coordonatorul marchează în spațiul de lucru, cu cretă sau scotch de hârtie, un pătrat împărțit în patru zone dife-rite: pătratul bucuriei, pătratul tristeții, pătratul fricii și pătratul furiei. Participanții sunt încurajați să meargă prin spațiu, analizând fiecare pătrat și încercând să diferențieze mintal emoțiile propuse în pătrat, găsind exemple din propria experiență de viață.Apoi, coordonatorul propune anumite situații de viață, de exemplu: teste la geografie, excursie la munte, colegul de bancă mi-a mâncat sanvich-ul fără să-mi ceară voie, mi-am pierdut cățelul ș.a.m.d. La auzul acestor enunțuri, toți participanții merg în pătratul pe care ei îl consideră corespondent cu situația. Odată ajunși în pătrat, acești observă care dintre colegii lor sunt în același pătrat și care sunt în celelalte. După această observare, participanții din același pătrat se îmbrățișează și reiau jocul, pornind din nou de la mersul relaxat prin spațiul de joc.

Ca o etapă suplimentară, opțional, se poate și discuta despre diferențele între alegerile participanților și de ce unii au ales un anumit pătrat, iar alții un altul.

Nume joc: SCAUNUL EMOȚIILOR


Durata: 15 minute


Materiale necesare: scaun

Reguli și descriere: Conștientizarea emoțiilor și a trăirilor, exprimarea lor.

Participanții stau așezați pe sol, într-un semicerc. În centru semicercului, coordonatorul așază un scaun pe care îl denumește scaunul emoțiilor. Într-o ordine determinată de disponibilitatea participanților, coordonatorul iniția-ză jocul cu fiecare, propunând diferite situații de viață din experiența personală a fiecăruia. Se creează un dialog între participant și scaun, copilul exprimându-și toate sentimentele prin care a trecut în acel moment al vieții sale și nu le-a putut exprima direct atunci. Odată spuse, scaunul înghite aceste sentimente și, indiferent de situații, le transformă în gînduri pozitive(scaun vindecător).

Exemplu: Coordonatorul: ”Adu-ți aminte când te-ai certat ultima dată cu părinții tăi și spune-i scaunului ce îți tre-cea prin cap și ce voiai să spui și nu ai avut șansa”.

Copilul se adresează scaunului: ”știu că am greșit când am spart vaza. Am fost neatent, m-a durut că ai țipat la mine.”


37

Pentru gust

• ciocolată, înghețată• lămâie, portocală, mure, căpșuni• pui la cuptor, friptură cu cartofi• suc de grefuri, miere, dulceață, unt

Pentru atingere:

• mâini pe foc, în apă rece sau fierbinte• textura de lână, catifea, mătase, stofă, blugi• să iți închei nasturii de la palton cu degetele înghețate• ceai fierbinte pe limbă• suprafața unei verze, unui pește, unui ananas

Nume joc: AMINTEȘTE-ȚI

Scop: imaginație, trăirea unor situații


Dificultate: medie

Materiale necesare: fotografie, afiș, tablou

Reguli și descriere: Participanții trebuie să-și amintească evenimente clare din viața lor, in funcție de indicații-le pe care le oferă coordonatorul – amintirile trebuie să fie clare si simple, nimic complicat, cu multe detalii sau ambiguu:

• o petrecere plăcută• ceva dezagreabil• ceva ce te-a enervat• când ai avut un succes• când te-ai simțit ruținat• când ai primit vești bune• când ți s-a spus un secret• când ai invidiat pe cineva• când ai simțit să fii curios• când ai bârfit pe cineva• când ai fost plictisit• când ai dezamăgit pe cineva, când ai fost dezamăgit• când te-ai simțit trist• când te-ai simțit înfricoșat• când a trebuit să fugi departe de cineva• când ți-ai revenit dintr-o boală• când te-ai certat cu familia sau prietenii• când ai primit un cadou• când ai oferit un cadou unui prieten• când ai simțit durere pentru moartea cuiva drag sau a unui animal• când ai cunoscut pe cineva care nu iți plăcea• când ai așteptat acasă un prieten care nu mai venea• când ai aflat că un prieten e bolnav• când ai aflat că o cunoștință e bolnavă

Reguli și descriere: Participanții formează un cerc și plasează un obiect în centru – pornind de la ceva simplu, ajungând la ceva mai complicat – minge, pix, ghiozdan, păpușă, lingură, rachetă de tenis, cutie de pantofi, nă-vod, etc).

Pe rând, fiecare participant acționează cu obiectul, transformându-i utilitatea. Cei de pe margine îl observă și trebuie să-și dea seama în ce s-a transformat obiectul inițial.

De exemplu: dacă se mușcă din mingie, aceasta devine măr; dacă pixul se pune la subraț devine termometru, etc.

Nume joc: CELE CINCI SIMȚURI

Scop: imaginație, conectare la sine


Dificultate: medie


Reguli și descriere: Scopul exercițiului este acela de a aduce la suprafață și a face participantul să-și aminteas-că situații adevărate din viața sa, experiențe reale pe care să le trăiască/simtă din nou imaginativ. Participanții se așează comod, închid ochii și se relaxează. Exercițiul este condus de facilitator.

Pentru vedere imaginați-vă următoarele:

• o casă pe care ați vizitat-o sau în care ați trăit la un moment dat• un elefant, o cămilă, un câine, o pisică, o omidă• o molie, o buburuză, o albină• un soare, un cer noros, o lună• zăpadă, ceață• o clădire celebră din orașul tău

Pentru sunet, auz:

• valurile mării care se lovesc de mal• vântul care bate iarna la fereastră• ploaia torențială• un pian, o trompetă, o vioară• tăierea lemnului• un câine care latră• călcând prin zăpadă cu piciorul• trenul care se apropie de gară• un avion• o orchestră pregătindu-se de concert• pași pe scări

Pentru miros:

• marea• trandafiri, liliac, flori de tei, iasomie• petrol, vin, cafea, ceai• un măr, o portocală• miros de sobă iarna, iarbă proaspăt taiată• friptură, ciorbă, boia iute, piper


39

• un soldat• un avocat• o balerină• un medic• un cerșetor• o gimnastă• un fotbalist• un marinar• un bucătar• un olog• un chior• o babuță• un copil/bebeluș• un reporter• un politist etc.

Nume joc: MINGEA MAGICĂ

Scop: imaginație

Durata: 5 minute

Dificultate: mică

Materiale necesare: o minge sau mai multe mingi

Reguli și descriere: Participanții stau în cerc și pasează de la unul la altul o minge.

Pe parcurs, coordonatorul le indică caracteristici (dimensiuni, forme, greutăți, temperaturi diferite, etc) ale mingii pe care o pasează pe cerc, conform cărora participanții acționează.

Exemplu: Mingea devine foarte grea, arde, îngheață, etc.

Se pot introduce mai multe mingi pe cerc, de diferite dimensiuni sau culori, coordonatorul atribuind fiecăreia o caracteristică diferită, grupul manipulând mingea respectivă conform indicațiilor date.

Nume joc: REGIZORI-ACTORI

Scop: asumarea unui personaj, crearea unui personaj


Dificultate: medie


Reguli și descriere: Grupul se împarte în două. Unii vor fi regizori, alții actori. Regizorii vor așeza câte un actor sau mai mulți în anumite poziții fixe, iar restul grupului va trebui să ghicească intenția avută de regizor.

La rândul lor, actorii implicați în imagine vor avea propriul proces de înțelegere a situației în care au fost puși și implicit își vor crea propriile intenții și motivații.

La final, paricipanții vor explica fiecare situațiile sau intențiile și vor dezbate cum e posibil ca unii să înțeleagă într-un fel și alții total diferit.

Nume joc: CINEVA A PIERDUT O GEANTĂ ÎNTR-O GARĂ

Scop: identificarea caracteristicilor unui personaj

Durata: 20 minute

Dificultate: medie

Materiale necesare: la alegerea facilitatorului (ciocan, ață, card bancar, oglindă etc) pentru a crea profilul unui personaj sau mai multor personaje

Reguli și descriere: Coordonatorul va pune în mijlocul camerei o geantă sau mai multe genți, care cuprind/e dife-rite obiecte care dau indicii participanților cu privire la posesorul ei și cum poate fi găsit acesta.

Participanții vor fi nevoiți să deduca cine este sau cu ce se ocupă și/sau cum poate fi găsit, în funcție de obiec-tele pe care le conține geanta.

De exemplu: o oglindă, un metru de croitorie, ac și ață, foarfecă, un telefon mobil sau un metru de tâmplărie, un ciocan, un card de credit, etc.

Nume joc: DACĂ AȘ FI...



Dificultate: medie


Reguli și descriere: Participanților li se cere să-și imagineze că sunt pentru o clipă altcineva, o altă persoană observată pe stradă de ei, o persoană publică foarte cunoscută sau cineva din familia sau dintre prietenii lor.

Coordonatorul le cere să își amintească cum sunt îmbrăcați, dacă au anumite semne specifice pe corp sau dacă se comportă într-un anumit fel. Dacă vorbesc într-un fel anume sau au un accent anume, dacă merg mai repede sau încet de fel sau au alte trăsături specifice. Apoi, sunt rugați să își imagineze că sunt acea persoană chiar ei și în consecință să se comporte ca ea, să meargă, vorbească, privească precum persoana pe care vor s-o în-truchipeze, etc.

Nume joc: DACĂ AȘ FI UN...


Durata: 10 minute

Dificultate: medie


Reguli și descriere: Coordonatorul va cere participanților să întruchipeze anumite persoane. Să își imagineze cum ar arăta, cum s-ar comporta, cum s-ar mișca, cum ar vorbi sau ar păși, ce ar face specific meseriei sau con-textului în care acele persoane sunt plasate și implicit să mimeze un moment din viața acelei persoane.

Exemple:


41

Se face exercițiul de câteva ori, iar în timp se va face mai puțin lent, odată ce participantul va fi în stare să își relaxeze mai ușor grupele musculare și va identiica din ce în ce mai ușor tensiunile din corp pentru a le elibera.

Nume joc: BRA-BRE-BRI

Scop: respirație/voce

Durata: 10 minute

Dificultate: medie


Reguli și descriere: Participanții împreună cu coordonatorul vor sta în cerc sau față în față pe scaune. Poziția corpului trebuie să fie la 90 de grade față de scaun, la fel și picioarele față de corp și scaun. Tălpile bine înfipte în podea pe toată suprafața lor, iar mâinile pe picioare.

Se pornește cu grupul de silabe bra-bre-bri-bro-bru-bră-brî foarte rar și în șoaptă, astfel încât cu toții să sune ca un singur glas care începe să se audă din ce în ce mai tare.

La următoarea repetiție a acestor silabe se va auzi mai tare grupul, la următoarea și mai tare, pănă când se va striga foarte tare, având grijă ca ritmul să fie menținut, iar membrii să se sincronizeze perfect.

Se poate repeta exercițiul și cu vra-vre-vri-vro-vru-vră-vrî, tra-tre-tri, dra-dre-dri, mra-mre-mri și orice alte com-binații de sunete.

De asemenea, exercițiul poate fi complicat prin grăbirea tempoului în același timp cu ridicarea vocii, astfel încât să fie spuse din ce în ce mai repede grupurile de litere. Iar între ele se pot introduce și bătăi ritmice din palme sau loviri ale scaunului, picioarelor, etc.

Exercițiul exersează atât respirația și capacitatea pulmonară, cât și articularea corectă a sunetelor și volumul vocii. De asemenea, capacitatea de concentrare, sincronizare, legătura voce-corp, emisia vocală și concentra-rea motorie.

Din aceeași categorie Maaaaaaeeeeeiiiiiiooooouuuuăăăăîîîîîîî se poate spune pornind de la șoaptă la voce foarte puternică, strigată sau cântată și înapoi, totul legat.

Emisia vocală este insoțită de gestul coordonatorului cu mâinile care se desfac sau se apropie întocmai ca un acordeon, sugerând astfel cum trebuie emis sunetul.

Exercițiul se face în cor.

Nume joc: 4-4-6; 4-2-8 SECUNDE


Durata: 10 minute

Dificultate: medie


Reguli și descriere: Pentru o bună respirație și dezvoltarea capacității pulmonare, cel mai adesea se inspiră și se expiră pe timpi, astfel încât particpanții vor inspira pe nas timp de patru timpi/secunde își vor ține respirația doi

10. EXERCIȚII DE VOCE/VORBIRE

Nume joc: MĂRIREA CAPACITĂȚII TORACICE ȘI A EXPRESIVITĂȚII:

Scop: respirație, voce

Durata: 5 minute

Dificultate: medie


Reguli și descriere: Etapa 1 - Participanții vor fi rugați să tragă aer adânc, să-l țină, apoi să spună: Bună, ce mai faci? Apoi să lase aerul să iasă (expresivitatea se va simți în expirația de la sfârșitul întrebării).

Etapa 2 – Participanții vor fi rugați să tragă aer adânc în piept, sa-l dea afară, apoi să spună: Bună, ce mai faci ?(expresia va fi pe expirația dinainte de întrebare, astfel că aceasta își pierde din expresivitate)

Etapa 3 – Participanții vor fi rugați să nu respire deloc înainte de a spune Buna, ce mai faci?

(nu există deloc expresivitate în vorbire)

Nume joc: ALINIEREA CORPULUI PENTRU O BUNĂ RESPIRAȚIE ȘI O BUNĂ EMISIE VOCALĂ


Durata: 10 minute

Dificultate: medie


Reguli și descriere: Alinierea este necesară pentru relaxarea grupelor musculare care susțin instrumentul vocal/vocea Relaxarea mușchilor previne blocarea unor mușchi mai mici ai gâtului sau ai feței.

Se dorește relaxarea mușchilor spatelui și gâtului – una dintre marile probleme în emiterea sunetelor – și muș-chilor spatelui sau ai abdomenului.

a. Eliberarea gâtului

Participanții își vor imagina că le este susținut capul de o sfoară legată de tavan, întocmai precum păpușile ma-rionete. Taiați sfoara și lăsați capul să cadă în față. Apoi se aduce capul înapoi sus.Se face același lucru de mai multe ori, observându-se cum se eliberează tensiunea din spatele gîtului.

b. Răsucirea spatelui în față

Se lasă capul să cadă în față. Apoi, participanții se vor răsuci, lăsându-și umerii și pieptul să cadă în față și bra-țele să cadă, bălăngănindu-se.

Apoi, picioarele se îndoaie mereu mai mult până când genunchii vor ajunge la același nivel cu umerii și capul, iar brațele vor atinge podeaua și o vor mătura. Este momentul în care tensiunea se eliberează definitiv, mâinile se balansează măturând podeaua și tot corpul se balansează, capul cade fără nicio oprire sau tensiune. Capul se ridică și se lasă din nou liber de câteva ori. Apoi, corpul se ridică foarte lent, în ordine inversă coborârii. Capul va fi ultimul ridicat. Și din nou se coboară.


43

9. Teatrul legislativ Ce este Teatrul Legislativ?

Teatrul Legislativ este o formă de exprimare a opiniei membrilor comunității față de un proiect legislativ. Ideea și metoda de desfășurare este asemănătoare cu cea a Teatrului Forum. Scopul este de a afla impactul asupra co-munității a anumitor legi, de a primi un feed back referitor la acestea și de a da posibilitatea membrilor comunității de a face schimbări, ori chiar de a crea alte legi noi.

Teatrul Legislativ este o extensie a metodelor și tehnicilor Forumului create și utilizate de Augusto Boal pentru a determina necesitatea/problema, pentru a creea și a adopta legi noi. Acesta permite mai multor persoane să vină împreuna cu scopul de a crea un dialog despre politicile și legile din comunitate.

Ideea de bază a Teatrului Legislativ este faptul că, teatrul este un mijloc de activitate politică, în care alegătorii au posibilitatea de a-și realiza dorințele pentru schimbare politică și să se angajeze în discuții profunde cu legis-latorii cu privire la opiniile lor, să contra-argumenteze și să împartă responsabilitatea pentru guvernare.

Când a început și de ce?

A început în anii 1960, în Brazilia și mai tarziu in Europa. A fost creat de Augusto Boal ca răspuns la opresiu-nea politică exercitată în Brazilia în acea perioadă, alături de alte instrumente similare: Teatrul Forum, Teatrul Imagine, Teatrul Ziar, etc.

El a creat „Teatrul Legislativ” pentru a oferi alegătorilor posibilitatea de a-și exprima opiniile.

Care este scopul Teatrului Legislativ?

Scopul este de a aduce teatrul înapoi în inima oamenilor, pentru a produce nu un șoc, ci o dinamizare în cadul co-munității. Spre deosebire de Teatrul Forum care este o intervenție în comunitate, în grupuri mici, Teatrul Legislativ urmărește să mearga mai departe pentru a transforma această dorință în lege.

La fel ca toate formele de Teatru al Opresaților, Teatrul Legislativ are încredere în înțelepciunea publicului și le oferă oportunitatea de a testa ideile pe scenă pentru a vedea modul în care acestea ar putea interveni în viața reală. Teatrul Legislativ ia pur și simplu acest proces și îl duce cu un pas mai departe, facând o legatură direc-tă între ideile generate în teatru și procesul legislativ, care are nevoie de abordări creative pentru rezolvarea problemelor.

Cum se desfășoară și cine participă?

Teatrul Legislativ începe aproximativ la fel ca cele mai multe spectacole Forum. Un act sau o serie de acte sunt prezentate unui public, care, prin transformarea lui în SPECT-ACTOR, propune soluții sub formă de intervenții.

Teatrul Legislativ este, în esență, un spectacol de Teatru Forum - o scurtă piesă despre o anumită problemă sau un set de probleme care se termină într-o criză, în care publicul este apoi invitat pentru a ajuta la rezolvarea si-tuației/problemei luând locul unuia dintre personajele de pe scenă. Intervențiile sunt urmate de un brainstorming și discutarea politicilor sau legilor care ar putea ajuta la rezolvarea unora dintre problemele care au fost puse în piesă, sau care ar putea ajuta la obținerea unor soluții. Dacă se dorește o performanță mai complexă, în unele cazuri ale Teatrului Legislativ, un pas ulterior implică legislaturile simulate, create pentru a dezbate proiecte de lege elaborate pe baza legilor sau a politicilor propuse.

NON-ACTORII: membrii comunităților care se confruntă cu un anumit tip de opresiune, care încearca să demon-streze/riposteze împotriva opresiunii, prin teatru.

timpi/două secunde sau mai mult și vor da aerul afară cu putere si cu sunet sau pe o anumită consoană până la eliminarea acestuia totală din plămâni, pe 4, 6, 8 sau mai mulți timpi.

Exercițiul se complică din ce în ce mai mult tocmai în ideea exersării și atingerii unor performanțe.

Este bine ca participanții să stea jos sau sa se sprijine de un perete căci pot ameți și cădea în timpul exercițiului.

Nume joc: DICȚIE PENTRU O BUNĂ ARTICULARE ȘI EMISIE A SUNETELOR

Scop: dicție


Dificultate: medie


Reguli și descriere: Repetați în cor:

• Cocorii cocoțați pe cotorul cotoroanței au călătorit prin Colentina• Copoii au copiat copios cu un copiator copiat• Pietrarul Pietricel pietruia cu pietre o pietrărie pietroasă din Piatra Neamț.• Plopul plopițor plopit a plopat un plop propit cu propria plopileală într-o plopă de plopeală.• Pisica pisicește pisicitor un pis-pis ca orice pisică pisăloagă• Pescărușul Piști pește pescuiește, cât ai zice pește• Pescărușul Piști pește nu primește, cât ai zice pește• Pescărușul Piști pește șterpelește, cât ai zice pește• Bruma brumarului din brumărie brumărea o brumă de brumiță brutărească• Bănuții din baniță bănuiau că bănuții din băncuță vor ajunge în banița plină cu bănuți micuți.• Sprâncenilă sprâcenatul sprâncenea sprâncenele sprâncenate ale sprâncenaților• Fermecător fermeca fermecat farmecul fermecătoarei fermiere fermecate de un fermecător cu farmece

fermecate.• Cerșetorul cerea cerșetorilor cercetași niște ceară cerută de la școala de cercetători.• Tocătorul toacă toaca tocită de timp în timp.• Rariștea din Rarău rârâia rău.• Xenia xeroxase axa maximelor axiome.


45

10. Sfaturi și trucuri pentru utilizarea teatrului în lucrul cu tineretul Cercetarea problemei este obligatorie pentru fiecare dintre aceste forme de teatru, deoarece scopul final este să abordeze o problemă ce se regăsește în comunitate și să invite oamenii să găsească soluții. Ideea de bază este utilizarea teatrului ca un canal de comunicare cu comunitatea, pentru a-i stimula să se gândească la soluții și să acționeze legat de o situație în care se află ei sau cineva din comunitate.

Sunt necesare abilități de facilitare pentru ambele aspecte ale lucrului cu teatrul: facilitarea procesului pentru echipa de actori și facilitarea interacțiunilor cu publicul pieselor.

Sunt necesare exerciții dramatice și de actorie, chiar dacă nu aveții pregătire în domeniu, deoarece este impor-tantă crearea unei piese și ghidarea celor ce interpretează rolurile.

Informați-vă în legătură cu problema pe care doriți să o abordați în piesă și, desigur, în legătură cu metoda pe care doriți să o utilizați!

Aduceți împreună un grup de oameni care sunt motivați și interesați să producă o schimbare, să apere drepturile omului și să creeze o schimbare în mediul social în care trăiesc!

Este important să aveții o idee clară asupra a ceea ce doriți să realizați prin utilizarea oricăreia dintre aceste me-tode în lucrul cu tinerii. Se pot forma și dezvolta un set de competențe în rândul participanților și trebuie aplicate exerciții speciale pentru fiecare dintre aceste competențe.

Ca lucrător de tineret, este nevoie să vă evaluații munca referindu-vă la obiectivele stabilite înainte de desfășu-rarea activității. Poate fi util să puteți apela la cineva care să vă ghideze prin acest proces.

JOKER-UL: facilitator al procesului de creare a jocului/spectacolului. La fel ca și Joker-ul dintr-un pachet de cărti, acesta trebuie sa fie imparțial și nu poarte nici costum special.

SPECT-ACTORI: membri ai publicului care intră/participă în/la joc și actionează strategii potențiale de schimbare sau de brainstorming, tactici pentru a lupta împotriva opresiunii: persoana sau persoanele care se confruntă cu un obstacol opresiv în obținerea a ceea ce au nevoie.

INTERVENȚIE: procesul unui SPECT-ACTOR care intra în joc. Acest proces de performare și intervenții este fa-cilitat de Joker.

Despre Teatrul Legislativ

Teatrul Legislativ isi are rădăcinile in ideile participative din democrație. Din acest punct de vedere, democrația este considerată un schimb cu două sensuri intre legiuitor și alegători. Alegătorul nu ar trebui să fie pur și sim-plu un spectator, ci un participant, un SPECT-ACTOR. Relația dintre legislatori și alegatori ar trebui să producă dinamizare, nu catharsis.

În sens mai larg, Augusto Boal solicita o democrație participativă. Centralizarea, tendințele autoritare, normative ale statului ar trebui sa fie demontate și înlocuite cu organele democratice la nivelul de bază. Aceste organe ar trebui să creeze un dialog veritabil între diferite grupuri, regiuni, țări, și așa mai departe.

Ideea Teatrului Legislativ este că problemele sunt înrădacinate în legi proaste iar soluțiile se pot găsi cu ajutorul SPECT-ACTORI-ilor. Rezolvarea problemelor necesită schimbarea legilor. Legea este văzută ca o expresie a do-rinței cuiva. În prezent, ea exprimă dorinta de puterne/opresiune, dar poate fi utilizată în așa fel încat să exprime dorințele oamenilor. Absența unei critici a structurii legii și normativității este o problemă cu care ne confruntăm de mulți ani.

Participarea care implică Teatrul Legislativ, este mult mai profundă decât simpla discuție cu privire la politicile existente. Se desfășoară ca un fel de formare a politicii colective ce are loc în piesă, în care reprezentantul se exprimă, mai degrabă decât decide.

În Teatrul Legislativ, rezultatele trebuie sa fie re-testate. Concluziile și intervențiile au originea într-o comunitate, dar trebuie efectuate și discutate și în alte comunități. Acest lucru este necesar pentru a conecta problemele cu care se confruntă grupuri diferite.


47

12. Resurse A.R.T. Fusion Association (2010). Methods for social change – Image and Forum Theatre.

A.R.T. Fusion Association (2013). Theatre of the Oppressed - Collection of practices from the field.

Boal, Augusto [1974] (2000). Theatre of the Oppressed. London: Pluto Press

Boal, Augusto. [1992] (2002). Games for actors and non-actors. New York: Routledge

Boal, Augusto. (1998). Legislative Theatre. Using performance to make politics. London: Routledge

Benedetti, Jean. (1998). Stanislavski & The Actor. New York: Routledge/Theatre Arts Books

Brander, Patricia; De Witte, Laure; Ghanea, Nazila; Gomes, Rui; Keen, Ellie; Nikitina, Anastasia;

Pinkeviciute, Justina (2012). Compass.Manual for human rights education with young people. Strasbourg: Council of Europe Publishing

Darie, Bogdana; Sehlanec, Romina și Jicman, Andreea. (2016). Jocuri teatrale – Manual pentru clasele V-VIII. București: U.N.A.T.C. Press

Ivanov, Carmen. (2015). Străfurnica și prietenii săi – Manual de dicție pentru copii. București: Editura Favorit

Jones, Chuck. (2005). Make Your Voice Heard. New York: Back Stage Books, An Imprint of Watson-Guptill Publications

11. Concluzii Vă invităm să luați în considerare faptul că acesta este un ghid care poate ajuta lucrătorii de tineret să găsească diferite moduri de a lucra și de a implica tinerii în rezolvarea problemelor comunității! Există un grad înalt de liber-tate în utilizarea teatrului pentru abordarea diverselor probleme sociale, dar în acelși timp și o mare responsa-bilitate și conștientizare. Recomandăm ca înainte utilizării oricărei dintre aceste metode cu alte persoane, să vă pregătiți în mod serios și, dacă este posibil, să luați parte la un curs în cadrul căruia puteți invăța și experimenta metoda, sau măcar să intrați în contact cu cineva care poate adopta rolul de mentor pentru dvs. Puteți găsi infor-mații despre organizații care utilizează Teatrul celor opresați în țara dvs. aici: http://www.jsirri.org.

Este foarte ușor de stabilit legătura dintre lucrul cu tineretul și teatrul aplicat, întrucât tinerii sunt atrași de tea-tru și de orice fel de activitate care înseamnă interacțiune, participare, explorare de sine și exprimare de sine. Teatrul este un instrument care poate fi utilizat pentru a forma și dezvolta competențe care sunt foarte necesare în viață și cel mai adesea rămân în afara sistemului formal de educație.

În mod similar, teatrul este un instrument puternic pentru a transmite un mesaj comunității și pentru a implica oamenii în rezolvarea problemelor care îi privesc. Teatrul aplicat este un mijloc de a împuternici oamenii și de a aborda probleme sociale, motiv pentru care poate fi utilizat cu mare succes în lucrul cu tinerii.


49

http://artfusion.ro/download.php?id=20

http://www.jsirri.org/

Dificultăți întâmpinate în cadrul atelierului sau în pregătirea lui:

Propuneri de îmbunătățire ( atelier, lucrul cu facilitatorii, comunicarea cu biroul/ cu facilitatorii, etc.):

Alte observații sau comentarii:

Anexa 2

Fișa de observatie și evaluare a piesei de teatru forum

Locație Data

Numele piesei

Tema abordată

1. Cât timp a durat piesa (reprezentație și forum)?2. Câte persoane au fost la reprezentație și daca este cazul, câte personae au plecat în timpul reprezentatței?3. Câte fete/femei?4. Câți baieti/barbati?5. Vârsta medie aproximativă a persoanelor din public6. Evaluați nivelul general de interes și participare activă a audienței pe parcursul piesei (scăzut, mediu,

crescut)7. Câte persoane au menționat faptul că știu situații și persoane ca cele din piesă?8. Câte personae au venit pe scenă săa facă intervenții?9. Ce personaje au fost schimbate și în ce scene?10. Ce soluții au fost propuse?11. Număr aproximativ pe personae implicate în discuții în partea de forum12. Ce idei au menționat cei din public la partea de transfer?

Anexa 3

Formular de feed-back de la spectatori (reprezentația de teatru forum)

1. Cât de des este întâlnită tema aleasă pentru reprezentație în comunitatea ta?2. Consideri că este o problemă importantă în comunitatea ta și că este nevoie să se facă ceva pentru a o di-

minua sau rezolva? De ce?3. Dacă da, cine crezi că ar fi cel mai indicat să facă ceva și ce anume?4. Ce schimbare îți propui să faci în viața ta/comunitatea ta după participarea la această piesă de teatru forum?

AnexeAnexa 1

Formular de raportare al atelierelor de Teatru Forum

Locație atelier:

Nume facilitatori:

Durata atelierului:

Număr elevi (mentioneaza daca s-a schimbat față de data trecută - număr elevi sau compoziție:

Număr atelier:

Obiectivele atelierului:

Prezintă pe scurt desfășurarea atelierului:

Prezintă pe scurt prestanța facilitatorilor (cum au lucrat în echipă, cum au facilitat, cât s-au implicat în pregătirea și desfășurarea atelierului, etc.):

Prezintă pe scurt prestanța/nivelul de implicare al elevilor:

Prezintă pe scurt cum ați făcut evaluarea participanților (metoda folosită, ce a reieșit în urma evaluării):

Prezintă pe scurt cum ai făcut evaluarea facilitatorilor (metoda folosită, unde, ce a reieșit în urma evaluării):


51

Subiect/Metodă

TimpCum (descrierea detaliata a metodei, inclusiv energizerele, daca e o metoda cu debrief notati si intrebarile)

Materiale necesare

Cine?

Anexa 5

Jokeraj în teatru forum și teatru imagine

Etape:

1. Introducere si încălzirea publicului

Scopul este stabilirea unei legături cu publicul, pregătirea publicului pentru ceea ce urmează, câștigarea intere-sului și bunăvoinței publicului.

2. Jucarea piesei sau prezentarea imaginii

3. Identificarea problemei

Se urmărește stabilirea problemei prezentate publicului, așa cum publicul a văzut-o.

4. Personajele

Vizează identificarea personajelor conform tipologiilor din TF: Opresor, opresat, aliat opresor, aliat opresat, neu-tru. La fel ca mai înainte, personajele vor fi ceea ce publicul le vede.

5. Procesul de schimbare

Se prezintă regulile de intervenție:

• Intervențiile se fac una câte una• Un personaj nu poate fi schimbat• Schimbările să fie realiste• Nu încurajăm violența• Cum se fac intervențiile – o bătaie din palme• Nu putem da timpul înapoi – interveniți!

6. Mangementul intervențiilor – protocolul discuției pe fiecare intervenție

7. Sumarizarea intervențiilor – de unde am plecat și unde am ajuns

Anexa 4

Model design atelier teatru forum

Atelier numărul

Nume facilitatori

Dată atelier

Obiectivelele atelierului:

La sfârșitul atelierului participanții vor putea să:

Sesiunea 1 – nume sesiune

Scopul sesiunii

Obiectivele sesiunii:

Timp estimat:

Desfășurarea pas cu pas și metodologia:

Subiect/Metodă

TimpCum (descrierea detaliata a metodei, inclusiv energizerele, daca e o metoda cu debrief notati si intrebarile)

Materiale necesare

Cine?

Sesiunea 2 – nume sesiune

Scopul sesiunii

Obiectivele sesiunii:

Timp estimat:

Desfășurarea pas cu pas și metodologia:


53

Ordinea procesului de debriefing este:

1. Reflecția

Se focusează pe întrebarea “ce?”. Scopul acestei etape este amintirea evenimentelor, a reușitelor și a trăirilor de-a lungul experienței. În funcție de tipul de experiență implicat, reflecția poate fi centrată pe momentele cheie și pe reușite sau poate evidenția cele mai bune, cele mai rele, cele mai complexe și interesante momente sau se poate axa pe etapele prin care grupul a trecut pe parcursul unui eveniment s.a.

Intrebări orientative:

• cum te-ai simțit?• ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat apoi?• ce ai observat?• cum ai procedat?• ce a fost dificil?• cum ai ajuns la rezultatul respectiv?

2. Generalizarea

Odată ce faptele au fost evidențiate, urmează întrebări care să îi conducă pe participanți spre înțelegerea infor-mațiilor sau a experienței, ce simt și ce gândesc despre ce s-a întâmplat. În această etapă participanții au ocazia să spună ce a însemnat experiența pentru ei, se aduc în discuție diferite puncte de vedere pentru ca persoanele să dea o semnificație experienței. Participațtii identifică ce au învățat și care este legătura dintre ceea ce au în-vățat și viața ‘reală”.

Întrebări orientative:

• ce înseamnă asta pentru tine?• în ce fel este important acest lucru pentru tine?• ce a făcut ca experiența să fie “pozitivă/negativă” ?• cum ai fi putut face diferit, mai bine?• ce ai învățat și ce legături poțti face cu situații din viața reală?• ce îți spune asta despre tine sau despre grup?• cu ce pleci din această experiență?• cum poți folosi mai departe?• ce concluzii poți extrage?

3. Transferul

În această etapă se face transferul învățării către alte situații. Este o etapă orientată spre viitor, implică schimba-re și creștere și se focusează pe acțiune.

Întrebări orientative:

• ce crezi că ai putea face de acum înainte, în lumina celor întâmplate anterior?• ce ai face diferit?• ce ai vrea să faci din nou?• cum ai putea aborda situația data viitoare?• ce ai vrea să schimbi? Cu ce ai vrea să începi?• ce poți face pentru a pune în practică ce îți dorești să schimbi?• ce oportunități vezi pentru a pune în practicăa ce ai învățat?

8. Transfer – ce ați putea face folosi în comunitatea voastră? Ce este aplicabil? Ce luați cu voi după acest timp petrecut împreună?

9. Concluzie – scurtă concluzie ”Fi tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!”

10. Închidere – La revedere și vă mai așteptăm!

Anexa 6

Ciclul invățării experențiale

Invățarea experențiala are loc atunci când o persoanăa realizează sau simulează o activitate, urmată de reflecția asupra acelei experiențe, analizarea și identificarea elementelor care o vor ajuta să ăți schimbe comportamentul în viitor.

Ciclul invațării experențiale a fost dezvoltată de către Dvid Kolb in anul 1984 șsi are următoarele etape:

1. Experiența concretă

• testare• simțire• trăire a experienței

2. Reflecția

• căutare• observare

3. Conceptualizare/generalizare

• gândire și analiză• dezvoltare de teorii și noi puncte de vedere

4. Experimentare activă

• a face• testarea ideilor• aplicarea ideilor în alte domenii

Pe parcursul unui curs sau a unei faze dintr-un training au loc multe experiențe, dar nu toate sunt în mod nece-sar procesate. De aceea, informația care reiese în timpul procesului reflexiv îi permite subiectului să recreeze experiența și să dobândească o nouă înțelegere sau apreciere, care în cele din urmă va conduce la schimbare. Pentru ca schimbarea să aiba loc, este nevoie ca procesul săa treacă prin etapele 2, 3 și 4, proces numit intero-gare/chestionare (debriefing).

Facilitatorul are rolul de a oferi cadrul în care participanții să atingă o înțelegere mai profundă a experienței și a sinelui.


55

Anexa 8

Fișă de învățare

Personajele dintr-o piesă de teatru forum sunt în număr de cinci

1. Opresor – cel care generează situația de opresiune, care folosește puterea în mod abuziv 2. Opresat – cel care este afectat de comportamentul și atitudinea opresorului . Acesta poate ajunge ca im-

pactul să fie atât de puternic încât să ia decizii cu consecințe serioase pentru propriul viior3. Aliatul opresorului – cel care prin ceea ce face și spune suține și încurajează comportamentul opresorului,

dar nu este niciodată mai puternic decât opresorul4. Aliatul opresatului – cel care îl susține pe opresat, dar într-o mică măsură, acest sprijin nefiind suficient

pentru ca opresatul să poată ieși din situația de opresiune5. Personajul neutru – cel care, deși observă/știe despre situația de opresiune nu intervine pentru a ajuta

opresatul, de cele mai multe ori pentru că este ocupat cu propriile probleme, minimalizează situația și im-pactul, nu dă importanță suferinței opresatului etc.

În construcția unei piese de teatru forum este nevoie ca personajele să fie construite ca incomplete adică situa-ția să aibă posibilitatea de a fi ameliorată sau rezolvată.

Într-o piesă de teatru forum pot exista doar un opresor și un opresat, iar celelalte personaje pot fi mai multe de același fel, păstrând un echilibru: dacă există doi aliați ai opresorului să existe doi aliați ai opresatului

Exemple:

• un aliat de opresor nu va deveni mai puternic ca opresorul pentru că atunci se schimbă rolurile, iar publicul are nevoie să înțeleagă clar cine este sursa situației

• un personaj neuru nu va fi total nepăsător față de situație, chiar dacă nu acționează concret pentru a o schimba

• un opresat nu va fi total neajutorat pentru că atunci oamenii nu vor simți că merită să fie ajutat

Cerințe:

1. Identificați personajele din următoarea poveste:

În clasa de informatică, aproape în fiecare zi se întâmplă ca Ioana să intre ca o furtună în clasă, să vorbească tare și să dea peste caietele Mariei când trece pe lângă banca acesteia. Dar ca să fie mai amuzant, Ioana alege să stea mereu în banca din spatele Mariei și să o șicaneze, să îi ceară temele, să o umilească, să îi ia mâncarea sau să o amenințe că o tunde dacă nu face ce îi cere. Prietena Ioanei, Alexandra se amuză de fiecare dată și o admiră pe aceasta pentru inventivitatea ei de a o hărțui pe Maria. În banca alăturată, stă Mariana, care râde și ea de ”glumele” Ioanei și uneori mai ”pune paie pe foc” cu propriile injurii.

Maria stă în bancă cu Cristina, care uneori încearcă să îi ia apărarea, dar îi este frică să nu devină și ea țin-ta comportamentului agresiv al Ioanei, așa că nu poate face prea mult. Maria are o prietenă în clasă, Irina, cu care își mai petrece timpul în pauze, discută de teme sau alte subiecte ce le interesează pe amândouă. Dar nici Irina nu prea are curaj să îi ia apărarea, să îi spună ceva Ioanei sau celorlalte două prietene ale ei, Alexandra și Mariana.

Corina stă în ultima bancă și vede în fiecare zi ce se întâmplă, dar nu este treaba ei. Ea preferă să stea departe de toate aceste colege pentru că își dorește să învețe și să intre la o facultate bună din Danemarca.

a) Mariab) Ioanac) Corina

Anexa 7

Fișă de învățare

Opresiunea este definită ca un abuz de putere.

Abuzul de putere se referă la folosirea puterii într-o relație unu-la-unu pentru a controla, domina, manipula cea-laltă persoană, producând trăiri de frică, umilire, neîncredere, supunere, neputință sau lipsa voinței proprii.

Bineînțeles că există opresiune și față de grupuri a unei persoane sau opresiunea unui grup față de alt grup, dar în teatru forum lucrăm cu situații în care este vorba de un opresor și un opresat.

O situație poate fi considerată de opresiune atunci când durează suficient de mult timp încât să conducă per-soana opresată spre comportamente, trăiri și/sau decizii cu impact pe termen lung: părăsirea școlii, demisie sau acceptarea abuzului din partea unui superior ierarhic, rămânerea într-o situație de abuz conjugal (verbal, fizic, economic, psihic, emoțional etc.

Exemple de situație de opresiune:

1. În clasă există un băiat care are ca țintă zilnică a distracției un alt coleg, pe care îl ridiculizează, îi pune pie-dică, îi aruncă cu hârtii în cap

2. Într-un cuplu, bărbatul este gelos și îi reproșează permanent partenerei că își dorește să îl înșele, o urmă-rește, în public este tot timpul lângă ea, îi cere explicații pentru convorbirile telefonice, se uită în telefon

3. Într-o companie, șeful pune presiune pe unul dintre angajați să realizeze un plan nerealist și în mod constant îl verifică și îl devalorizează pentru munca sa.

Cerințe:

1. Este o situație de opresiune potrivită pentru a lucra cu ea în teatru forum atunci când într-o clasă:a) există ”grupulețe” care se șicanează între eleb) un profesor adresează cuvinte jignitoare elevilor și țipă la aceștiac) un elev hărțuiește zilnic alt elev, folosind ”glume”, injurii, devalorizări...d) doi colegi se ceartă pentru că unul a dărâmat ghiozdanul celuilalt

2. În care dintre mediile descrise mai jos se pot regăsi situații de opresiune?

a) școalăb) familiec) universitated) fabricăe) partide politicef) companii multinaționaleg) liceuh) grădinițăi) un birou administrativ j) cupluk) relație amoroasă între un băiat și o fată

Fișă autocorectivă

1. c2. a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k


57

1 –

2 –

3 –

4 –

5 –

2. Încercuiți care dintre situațiile de mai jos reprezintă situații de opresiune.

a) Cineva pe stradă împinge pe altcineva în mod intenționat.b) Un coleg de clasă îi spune altuia în fiecare zi. ”GRASULE!”c) Doi colegi se ceartă și încep să se bată.d) Un profesor țipă la elevul Georgescu de fiecare dată când acesta se mișcă sau încearcă să spună ceva.e) Un părinte vine săptămânal la dirigintele copilului său și îi reproșează permanent că nu îi dă copilului

notele care trebuie.f) Într-un autobuz, un bărbat încearcă să pipăie o domnișoară.g) Un șef îi dă angajatului zilnic sarcini suplimentare, în afara fișei postului și dacă nu reușește să le rea-

lizeze, angajatul este certat și învinovățit.h) O prietenă se întâlnește cu iubitul celei mai bune prietene pe ascuns, aceasta află și o confruntă.

Prietena în culpă neagă tot și renunță la prietenie.i) Într-un cuplu, bărbatul îi interzice femeii să se angajeze, deși aceasta își dorește să muncească.

3. Identificați ce rol are fiecare dintre personajele din povestea de mai jos.

Mihai este în clasa a-X-a la Liceul Eliade și îi place să învețe. El vine în fiecare zi de la 30 de km și nu lipsește ne-motivat niciodată. Părinții îl susțin cu greu și uneori toți banii lui îi ajung să își cumpere un covrig.

Colegul de clasă, Andrei vine la școală doar când are chef, nu prea îl interesează să învețe, uneori îi ia temele lui Mihai și spune că le-a făcut el, îl strigă pe acesta tocilar, sărăntoc, țăran.... I se pare foarte amuzant!

Pe Mihai îl deranjează și ar vrea ca Andrei să înceteze, dar nu are curaj să îi spună ceva. Uneori nu poate fi atent la ore, preferă să stea singur în pauze și a ajuns să se gândească să se mute la liceul din orășelui lui, chiar dacă a muncit mult să ajungă unde este acum. Își dorește să intre la Politehnică și liceul acesta îl ajută să se pregă-tească temeinic. Dar este atât de sătul de povestea cu Andrei, încât îi vine să se mute.

Diriginta vede de multe ori felul în care Andrei se comportă cu Mihai, dar de cele mai multe ori le spune ”Potoliți-va!” și își vede de treaba ei. Ce o interesează este să își predea materia.

Mihai stă singur în bancă, iar în banca din față stă Maria, cu care mai vorbește din când în când despre câte o lecție. Uneori Maria îi spune lui Andrei să îl lase în pace pe Mihai, dar atunci reacția lui Andrei este agresivă ver-bal și ea preferă să se întoarcă la banca ei, fără a-i mai spune ceva.

Bineînțeles că Andrei are un coleg de bancă, Lucian care își dorește să fie la fel de cool ca Andrei și îl încura-jează și se amuză de ”glumele” lui. Așa că Andrei se simte important și vrea să primească această atenție în continuare....

a) Mihaib) Andreic) Mariad) Luciane) Diriginta

d) Irinae) Alexandraf) Cristinag) Mariana

2. Care dintre următoarele situații este potrivită pentru transpunerea într-o piesă de teatru forum?

a) trei colege o agresează verbal pe o altă colegă de fiecare dată când o întâlnesc pe hol;b) un coleg îl jignește pe altul în sala de clasă de fiecare dată când acesta greșește ceva, alți patru colegi se

amuză și îl încurajează, iar colegul jignit stă singur în bancă și nu vorbește cu nimeni cât e la școală;c) un elev din gașca celor populari se amuză mereu pe seama altui coleg care umblă cu rockerii, în timp ce alți

colegi de clasă evită să intervină.

3. Care este atitudinea potrivită pentru un aliat al opresorului pentru ca acesta să poată fi aliat și să nu de-vină opresor?

a) râde la glumele opresorului pe seama opresatuluib) plusează la glumele opresorului și îl umilește și mai tare pe opresatc) când opresorul se comportă agresiv verbal față de opresat, aliatul își găsește altceva de făcut și evită să se

implice

Fișă autocorectivă

1. a) Maria - opresatăb) Ioana - opresorc) Corina – neutru d) Irina – aliat opresate) Alexandra – aliat opresor f) Cristina – aliat opresat g) Mariana – aliat opresor

2. c3. a

Anexa 9

Fișă de evaluare

1. În imaginea de mai jos se regăsesc cele cinci personaje din piesa de teatru forum. Notați în dreptul fiecărui număr ce personaj reprezintă.


59

Note

Fișă de autocorectare

1.

1 – aliat opresat2 – opresat 3 – opresor 4 – aliat opresor 5 – neutru

2. b, d, e, g, i

3.

a) Mihai - opresatb) Andrei – opresor c) Maria – aliat opresatd) Lucian – aliat opresor e) Diriginta – neutru


61

Note

Note


63

Documents

pentru prevenirea discriminării minorităților etnice