Perf Audit Manual Ro

8/18/2019 Perf Audit Manual Ro

1/98

RO

Manual de audit alperformanței

CURTEA DECONTURI

EUROPEANĂ

2015


2/98

Introducere generală - pagina 1

MANUAL DE AUDIT AL

PERFORMANȚEI

PREZENTARE GENERALĂ

Numărul paginii CAPITOLE DIN MANUALUL DE AUDIT AL PERFORMANȚEI

Pagina 2 Introducere generală

Pagina 6 Capitolul 1 - Cadrul aplicabil auditurilor performanței efectuate deCurtea de Conturi Europeană

Pagina 13 Capitolul 2 - Abordarea auditului performanței și cei 3 „E”

Pagina 26 Capitolul 3 - Planificarea auditului

Pagina 53 Capitolul 4 - Faza de examinare

Pagina 68 Capitolul 5 - Faza de raportare

Pagina 89 Cuprins detaliat

Contact

Orientări, bune practici, exemple, asistență și îndrumări pentru punerea în practică aprezentului manual de audit al performanței pot fi obținute de la unitatea Sprijin și metodologie

în audit (SAM) din cadrul Camerei CEAD a Curții de Conturi Europene.

Vă rugăm să consulta ți pagina intranet a unității CEAD SAM sau să trimiteți un e-mail laadresele: SAM CONTACT/ECA sau [email protected].

Suntem de acord cu reproducerea și difuzarea prezentului manual, nefiind necesară obținerea unei autorizații speciale în acest sens dinpartea Curții de Conturi Europene.


3/98


MANUAL DE AUDIT AL

PERFORMANȚEI

INTRODUCERE GENERALĂ

Contact

Pentru orice informații suplimentare, vă rugăm să contactați:Curtea de Conturi Europeană - Camera CEADUnitatea Sprijin și metodologie în audit (SAM)E-mail: SAM CONTACT/ECA sau [email protected].

Capitole - Manualul de audital performanței CUPRINS

Introducere generală

Capitolul 1: Cadrul aplicabilauditurilor performanțeiefectuate de Curtea deConturi Europeană

Capitolul 2: Abordareaauditului performanței și cei3 „E”

Capitolul 3: Planificareaauditului

Capitolul 4: Faza deexaminare

Capitolul 5: Faza deraportare

Obiectivul și conținutul manualului de audit al performanței

Structură

Glosar de concepte și de termeni tehnici


4/98


OBIECTIVUL ȘI CONȚINUTUL MANUALULUI DE AUDIT AL PERFORMANȚEI

Manualul de audit al performanței face parte din ansamblul de proceduri șiorientări stabilite de către Curte. Obiectivul său este:

Obiectivul - Calitatea • de a contribui la atingerea unui înalt grad de calitate al activităților de

audit al performanței și • de a consolida competențele profesionale ale auditorilor în acestdomeniu.

Conținutul Manualul a fost redactat pentru a răspunde nevoilor auditorilor și alepersonalului de conducere din domeniul auditului. Acesta explică în termenigenerali modul în care ar trebui planificate, desfășurate și raportate activități lede audit al performanței.

Rolul esențial al raționamentuluiprofesional

Manualul se bazează pe principii general acceptate aplicabile audituluiperformanței, astfel cum reies acestea din standardele și liniile directoareformulate de INTOSAI pentru auditul performanței1

Caracterul obligatoriu alformulărilor care conțin verbul „a

trebui”

, precum și din bunele

practici actuale în domeniu. Acesta încurajează exercitarea raționamentuluiprofesional în toate etapele procesului de audit, ceea ce este esențial, având în vedere diversitatea potențialelor teme de audit, a obiec tivelor, precum și ametodelor de colectare și de analiză a datelor disponibile în auditulperformanței.

Procedurile de audit al performanței, prezentate prin formulări care conținverbul „a trebui”, derivă din politicile de audit ale Curții, având un caracterobligatoriu.

1 ISSAI 300 „Principiile fundamentale ale auditului performanței” și ISSAI 3000 „Linii directoare pentru efectuarea auditului performanței:Standarde și linii directoare pentru auditul performanței” și ISSAI 3100 „Linii directoare pentru auditul performanței — principii de bază”.


5/98


STRUCTURĂ

Manualul conține cinci capitole. Primele două capitole oferă informațiile debază necesare, în timp ce capitolele 3-5 oferă orientări mai detaliate pentrufiecare fază a auditului performanței – planificare, examinare și raportare.Manualul este structurat după cum urmează:

CAPITOLUL 1 prezintă contextul auditului performanței în instituțiile UE,precum și misiunea și obiectivele Curții în astfel de audituri.

CAPITOLUL 2 descrie abordarea auditului performanței, aplicarea conceptelorde economicitate, eficiență și eficacitate în contextul Uniunii Europene, precumși calitățile esențiale ale unui bun audit al performanței.

CAPITOLUL 3 prezintă procesul de planificare a auditului, în care se încadrează și planul auditului.

CAPITOLUL 4 descrie faza de examinare din cadrul auditului, și anumedesfășurarea auditului, comunicarea constatărilor auditului, gestionareaacestuia, precum și măsurile de control al calității.

CAPITOLUL 5 prezintă procesul de raportare, inclusiv activități precumplanificarea, redactarea, revizuirea, validarea, distribuirea și urmărirea situațieiacțiunilor întreprinse în urma raportului.


6/98


GLOSAR DE CONCEPTE ȘI DE TERMENI TEHNICI

O parte dintre definițiile următoare se bazează pe cele care se regăsesc învolumul 6 din colecția MEANS a Comisiei Europene, care stabilește cadrulmetodologic de evaluare în domeniul politicilor structurale. Aceste concepte suntaplicabile și altor domenii, în care este posibil să se utilizeze terminologii diferite.

DESTINATAR DIRECT Persoană sau organizație afectată în mod direct de intervenție. Termenul de„beneficiar” este de asemenea adesea utilizat. Destinatarii direcți primesc sprijin,servicii și informații și beneficiază de facilitățile create prin intermediul intervenției(de exemplu, agricultori care utilizează o rețea de irigație creată printr -un proiectde dezvoltare).

DESTINATAR INDIRECT Persoană sau organizație care nu are contact direct cu o intervenție, dar careeste afectată de aceasta prin intermediul destinatarilor direcți, fie în mod pozitiv(de exemplu, o persoană care obține un loc de muncă pentru că unei altepersoane i s-a acordat dreptul la pensionare anticipată în cadrul unei intervenții),fie în mod negativ (de exemplu, firme care pierd contracte în favoarea altor firmece au utilizat rețele de transfer de tehnologie create în cadrul unei intervențiivizând inovarea).

EFECT Schimbare care apare în urma execuției unei intervenții și care este legată, deregulă, de obiectivele intervenției respective. Efectele includ rezultate și impacturi.Efectele pot fi prevăzute sau neprevăzute, pozitive sau negative (de exemplu, onouă autostradă atrage investitori într -o regiune, dar cauzează un nivel depoluare inacceptabil în zonele traversate).

FACTOR EXOGEN Factor independent al unei intervenții publice care este, parțial sau integral, cauzaunor schimbări (rezultate și impacturi) observate la nivelul destinatarilor (ex.:condiții climatice, evoluția situației economice, performanța contractanților,comportamentul beneficiarilor).

IMPACT Consecințe socio-economice pe termen lung care pot fi observate după o anumităperioadă de timp de la încheierea unei intervenții și care pot afecta fie destinatariidirecți ai intervenției, fie destinatarii indirecți din afara cadrului intervenției, care sepot număra printre cei care au câștigat sau cei care au pierdut în urma acesteia.

INTERVENȚIE Orice acțiune sau operațiune desfășurată de autoritățile publice sau de alteorganizații, indiferent de natura sa ( politică, program, măsură sau proiect ).Mijloacele de intervenție utilizate sunt subvențiile/granturile, împrumuturile, ratelede dobândă subvenționate, garanțiile, participațiile la capital și schemele deinvestiții cu capital de risc sau alte forme de finanțare.

MĂSURĂ În cadrul unei politici, unitatea de bază a gestionării programelor , constând într -unansamblu de proiecte de același tip și dispunând de un buget clar definit. Fiecaremăsură face, în general, obiectul unui mecanism de gestionare special.

NEVOIE Problemă sau dificultate care afectează grupurile implicate și pe care intervențiapublică intenționează să o rezolve sau să o depășească.

OBIECTIV• obiectivele globale corespund impactului global al unei intervenții și sunt, îngeneral, definite în legislația UE în termeni foarte largi (de exemplu,recuperarea decalajului în ceea ce privește nivelul de dezvoltare); de obicei,sunt transpuse de către Comisie și de către statele membre în obiectiveintermediare care corespund impacturilor intermediare estimate în urmaprogramelor finanțate (de exemplu, îmbunătățirea competitivității

întreprinderilor);

• obiectivele imediate se referă la rezultatele unei intervenții pentrudestinatarii direcți și sunt stabilite, de regulă, de statele membre în cadrulimplementării programelor finanțate (de exemplu, creșterea cu 20 % a cifrei

de afaceri a întreprinderilor care beneficiază de sprijin tehnologic); • obiectivele operaționale se referă la realizările care urmează să fie obținute (de exemplu, prestarea a 500 de ore de servicii de consultanță pentru

întreprinderi mici și mijlocii).


7/98


POLITICĂ Un set de acțiuni și operațiuni diverse (programe, proceduri, legislație și norme)orientate spre un singur scop sau obiectiv general (de exemplu, politicaeuropeană în domeniul coeziunii economice și sociale). Aceste activități seadaugă adesea una peste alta de-a lungul anilor.

PROCESE Procedurile și activitățile folosite pentru a transforma resursele în realizări (deexemplu, procedurile de acordare a subvențiilor sau de selectare a proiectelorpentru finanțare). Conceptul cuprinde, de asemenea, elaborarea informațiilor degestiune, precum și utilizarea acestora de către personalul de conducere.

PROGRAM Un set organizat de resurse financiare, organizaționale și umane mobilizate pentru atingerea unui obiectiv sau a unui set de obiective într -o perioadădeterminată. Programul este delimitat în ceea ce privește calendarul și bugetul,iar obiectivele sale sunt stabilite în prealabil. Acesta intră mereu subresponsabilitatea unei autorități sau a mai multor autorități care iau parte laprocesul decizional. Programele sunt defalcate, în general, în măsuri și proiecte.

PROIECT Operațiune indivizibilă, delimitată în ceea ce privește calendarul și bugetul șiplasată sub responsabilitatea unei organizații care pune în aplicare, cât maiaproape de locația proiectului, resursele alocate intervenției .

REALIZARE Ceea ce se produce sau se realizează cu resursele alocate unei intervenții (de

exemplu, subvenții distribuite agricultorilor, cursuri de formare profesională pentrușomeri, drumuri construite într -o țară în curs de dezvoltare).

RESURSE Mijloace financiare, umane și materiale mobilizate pentru execuția unei intervenții.

REZULTAT Schimbările imediate care se produc pentru destinatarii direcți în urma participăriiacestora la o intervenție (de exemplu, accesul îmbunătățit într -o anumită zonădatorită construcției unui drum, stagiari care au găsit un loc de muncă).


8/98

Capitolul 1: Cadrul aplicabil auditurilor performanței efectuate de Curtea de Conturi Europeană - pagina 7

MANUAL DE AUDIT AL

PERFORMANȚEI

CAPITOLUL 1CADRUL APLICABIL AUDITURILOR PERFORMANȚEIEFECTUATE DE CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ

Contact

Pentru orice informații suplimentare, vă rugăm să contactați:Curtea de Conturi Europeană - Camera CEAD

Unitatea Sprijin și metodologie în audit (SAM)E-mail: SAM CONTACT/ECA sau [email protected].

Capitole - Manualul de audit

al performanței

CUPRINS







1.1 Introducere

1.2 Auditul performanței și buna gestiune financiară în Uniunea

Europeană

1.2.1 Auditul performanței

1.2.2 Buna gestiune financiară: tratat și Regulamentul financiar

1.2.3 Metode de gestiune aplicate în execuția bugetului

1.2.4 Sistemul de control intern necesar pentru a garanta o bunăgestiune financiară

1.2.5 Relația dintre auditul performanței și auditul financiar și auditulde conformitate

1.2.6 Relația dintre auditul performanței și evaluare

1.3 Misiunea Curții și obiectivele auditurilor performanței

1.3.1 Obligațiile legale ale Curții

1.3.2 Obiectivele Curții


9/98


1.1 INTRODUCERE

Acest capitol oferă un cadru de referință pentru auditurile performanțeiefectuate de Curte, prezentând contextul pentru astfel de audituri în UniuneaEuropeană, precum și misiunea și obiectivele Curții în acest domeniu.

Textul face referire în principal la bugetul general al Uniunii Europene(„bugetul”) și la Comisie, întrucât acestea reprezintă principalul domeniu deaudit al Curții. Totuși, acest cadru se aplică tuturor auditurilor performanțeiefectuate de Curte, inclusiv celor cu privire la fondurile europene dedezvoltare, la agenții și la Banca Centrală Europeană.

1.2 AUDITUL PERFORMANȚEI ȘI BUNA GESTIUNE FINANCIARĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

1.2.1 Auditul performanței

Definiție

Un audit al performanței este o examinare independentă, obiectivă și fiabilăcare urmărește să determine dacă întreprinderile, sistemele, operațiile,programele, activitățile sau organizațiile analizate funcționează în conformitatecu principiile economicității, eficienței și eficacității și dacă se pot realizaprogrese din acest punct de vedere2

.

1.2.2 Buna gestiune financiară: tratat și Regulamentul financiar

Tratat

Articolul 317 din textul consolidat al Tratatului privind funcționarea UniuniiEuropene (TFUE) stipulează: „Comisia [...] execută bugetul [...] pe propria

răspundere [...] în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare”, iar„[s]tatele membre cooperează cu Comisia astfel încât creditele să fie folosite înconformitate cu principiile bunei gestiuni financiare”.

Regulamentul financiar

Conform articolului 30 din Regulamentul financiar (2012) aplicabil bugetuluigeneral al Uniunii3

(„Regulamentul financiar”), conceptul de bună gestiunefinanciară cuprinde principiile economiei (economicității), eficienței șieficacității, care sunt definite după cum urmează:

principiul ECONOMICITĂȚII prevede ca resursele utilizate de instituție pentru desfășurarea activităților sale să fie puse la dispoziție în timp util, încantitatea și la calitatea adecvate și la cel mai bun preț;

principiul EFICIENȚEI privește raportul optim între resursele utilizate șirezultatele4

obținute;

principiul EFICACITĂȚII privește îndeplinirea obiectivelor specifice stabiliteși obținerea rezultatelor scontate.

2 Politicile și standardele de audit ale Curții din 2015 și ISSAI 300. 3 JO L 298, 26 octombrie 2012. 4 Termenul de „rezultate” utilizat în contextul eficienței și al eficacității trebuie interpretat într -un sens larg care să acopere realizările,

rezultatele și impacturile (a se vedea Glosarul de la paginile 5-6).


10/98


1.2.3 Metode de gestiune aplicate în execuția bugetului

Comisia este responsabilă de execuția generală a bugetului; totuși,Regulamentul financiar (articolul 58, 2012) prevede trei metode diferite degestiune:

Gestiunea directă •

gestiune centralizată; această metodă este utilizată, în principal, îndomeniul acțiunilor externe și al cheltuielilor administrative și implicăgestiunea directă, care este responsabilitatea direcțiilor generale din cadrulComisiei5

Gestiunea partajată (articolul 59 dinRegulamentul financiar)

;

• gestiune partajată sau descentralizată; gestiunea partajată constă îndelegarea sarcinilor de execuție statelor membre și se referă, în principal,la cheltuielile din agricultură și la cele legate de acțiunile structurale;

Gestiunea indirectă (articolul 60 dinRegulamentul financiar)

• gestiune indirectă, încredințată țărilor terțe sau organismelordesemnate de acestea, organizațiilor internaționale, Băncii Europene deInvestiții, Fondului european de investiții sau altor organisme menționate laarticolul 58 alineatul (1) litera (c) (Regulamentul financiar, 2012); aceastămetodă constă în delegarea sarcinilor de execuție țărilor beneficiare șiorganizațiilor internaționale, în general în domeniul acțiunilor externe, sauunor agenții ale UE și unor organisme din sectorul public sau privat, înspecial în domeniul politicilor interne.

Metoda de gestiune are un impactsemnificativ asupra auditului

Fiecare metodă implică o repartizare diferită a rolurilor și a responsabilităților înmaterie de execuție a bugetului, care trebuie luate atent în considerare laplanificarea și desfășurarea unui audit al performanței și în procesul deraportare cu privire la acesta.

5 Comisia poate transfera responsabilitățile de pregătire și executare a activităților către delegațiile din țările terțe.


11/98


1.2.4 Sistemul de control intern necesar pentru a garanta o bună gestiune financiară

Pentru a obține o asigurare rezonabilă că obiectivul unei bune gestiunifinanciare este atins, Comisia și celelalte entități auditate trebuie să instituieun sistem de control intern adecvat6

.

Sistemele informatice (IT) reprezintă o parte a sistemuluide control intern din

cadrul Comisiei, care urmează modelul propus de COBIT7

COSO și ABB/ABM

în materie deguvernanță IT în gestionarea informațiilor și a resurselor informatice.

Comisia dispune de un sistem de control intern care se bazează pe cincicomponente de control interdependente identificate de COSO, precum și peconceptele de gestiune pe activități ( Activity -Based Management - ABM) și de

întocmire a bugetului pe activități ( Activity -Based Budgeting - ABB), după cumurmează:

COMPONENTA DE

CONTROLOBIECTIVE

Mediul de control

Permite stabilirea structurii organizaționale, a regulilor și a valorilor

fundamentale ale Comisiei, în contextul celor trei metode diferite deexecuție bugetară descrise anterior, creând astfel cadrul adecvat pentruasigurarea unei bune gestionări a resurselor încredințate.

Cinci componente de control Evaluareariscurilor

Permite identificarea și analiza riscurilor interne și externe care pot împiedica îndeplinirea obiectivelor Comisiei. În cadrul sistemului de controlintern al Comisiei, componenta „gestionarea performanței și a riscurilor”include stabilirea de obiective la nivel strategic, operațional și tactic încadrul abordării gestiunii pe activități. Astfel, toate activitățile trebuie sădispună de obiective definite în mod exact, măsurabile, realizabile,relevante și cu termene de îndeplinire precise (SMART - specific,measurable, achievable, relevant and timely ). De asemenea, trebuie săexiste o analiză și o gestionare a riscurilor aferente principalelor activități.

Activitățile decontrol

Permit definirea politicilor și a procedurilor specifice aplicate de Comisie

pentru a se asigura că riscurile identificate sunt gestionate în modcorespunzător; includ o serie de activități diverse, cum ar fi aprobări,autorizări, verificări, examinarea performanței operaționale, raportareaexcepțiilor și supravegherea.

Informațiile șicomunicarea

Permit crearea unui cadru corespunzător pentru stabilirea obiectivelor șimonitorizarea și raportarea în ceea ce privește îndeplinirea acestora.

Această componentă include sistemul de informații de gestiune necesarpentru stabilirea indicatorilor de performanță, financiari sau de altă natură,pentru evaluarea îndeplinirii obiectivelor, precum și pentru întocmirearaportului anual de activitate.

Monitorizarea Asigură evaluarea permanentă a performanței; aceasta include auditulintern și evaluarea, precum și examinarea anuală a controlului intern.

6 COSO (Committee of Sponsoring Organisations of the Treadway Commission - Comitetul Organizațiilor de Sponsorizare a ComisieiTreadway) definește controlul intern ca fiind un proces desfășurat de către consiliul de administraț ie, conducerea și alți membri aipersonalului unei entități, cu scopul de a oferi o asigurare rezonabilă cu privire la îndeplinirea următoarelor categorii de obiective: • eficacitatea și eficiența operațiunilor; • fiabilitatea informațiilor financiare raportate; • respectarea legilor și a reglementărilor aplicabile.

7 COBIT (Control Objectives for Information and Related Technology - Obiective de control pentru tehnologia informaț iei și tehnologiiconexe).


12/98


1.2.5 Relația dintre auditul performanței și auditul financiar și auditul de conformitate

Auditul performanței diferă sub multe aspecte de auditul financiar ; principalelediferențe sunt sintetizate după cum urmează:

ASPECTE Auditul performanței Auditul financiar și auditul deconformitate

Obiectiv Evaluează dacă fondurile UE aufost utilizate în mod economic,eficient și eficace.

Evaluează legalitatea și regularitateaoperațiunilor financiare, precum șifiabilitatea conturilor.

Domeniu deaplicare

Politică, program, organizare,activități și sisteme de gestiune.

Operațiuni financiare, proceduri decontabilitate și controale-cheie.

Bază academică Economie, științe politice,sociologie etc.

Contabilitate și drept.

Metode Variază de la un audit la altul. Cadru standardizat.

Criterii de audit

Libertate mai mare pentruauditori în selectarea criteriilor.

Criterii unice pentru fiecareaudit.

Mai puțină libertate pentru auditori înselectarea criteriilor. Criterii standard stabilite de legislație

și reglementări, aplicabile tuturorauditurilor.

Rapoarte

Rapoarte speciale publicatead hoc . Structura și conținutul variază înfuncție de obiective.

Raport anual. Mai mult sau mai puțin standardizat.

Realizarea unui audit integrat

În cadrul unui audit al performanței se pot include și aspecte care țin de auditulfinanciar și auditul de conformitate8, precum și considerații de mediu încontextul dezvoltării sustenabile9

trebuie analizată cu prudență.

. Auditul care combină toate aceste aspectese numește un „audit integrat”. Decizia de a efectua un audit al performanței

sau un audit integrat depinde de raționamentul profesional, iar ea trebuie luată în funcție de caz. Auditorii trebuie să fie conștienți că efectuarea unui auditaxat exclusiv pe performanță reprezintă deja o sarcină dificilă și că efectuareaunui audit integrat ar fi o misiune și mai solicitantă.

Realizarea unui audit integrat trebuie, așadar, să fie întotdeauna analizată cumare prudență și un astfel de audit ar trebui să fie întreprins doar în cazurile încare este clar că vor fi posibile obținerea unor probe de audit suficiente,pertinente și fiabile, precum și emiterea unor informații clare, utile și oportune

în faza de raportare, pentru a îndeplini atât obiectivele auditului performanței,cât și cele ale auditului financiar și/sau ale auditului de conformitate. Cele douăelemente trebuie să fie clar diferențiate în planul de audit și în programul

auditului, astfel încât echipa de audit să poată face clar distincția între diferiteleobiective de audit din cadrul sarcinii de audit și să le acorde atenția cuvenită.

În cazul în care există o suprapunere între alte tipuri de audit și aud itulperformanței, clasificarea misiunii de audit în cauză trebuie să fie determinatăde obiectivul principal al auditului respectiv10

.

8 Standardele de audit din seria 4000 a standardelor ISSAI. 9 Standardul de audit ISSAI 3100. 10 Standardul de audit ISSAI 3100.


13/98


1.2.6 Relația dintre auditul performanței și evaluare

Evaluarea reprezintă un element important al sistemului de control intern alComisiei. Conform acesteia din urmă11

, evaluarea înseamnă apreciereaintervențiilor în funcție de rezultatele și impacturile acestora, precum și înfuncție de nevoile pe care intenționează să le satisfacă.

Principalele obiective ale evaluărilor sunt:

• de a contribui la conceperea intervențiilor, inclusiv la stabilireapriorităților politice;

• de a acorda sprijin în procesul de alocare eficientă a resurselor;

• de a îmbunătăți calitatea intervenției;

• de a raporta cu privire la realizările intervenției (răspunderea pentruactul de gestiune).

Similitudini Există similitudini și diferențe între auditul performanței și evaluare. Ambele

activități implică examinarea concepției politicilor, precum și a proceselor depunere în aplicare și a consecințelor acestora, în scopul evaluăriieconomicității, a eficienței și a eficacității unei entități sau ale unei activități.Cunoștințele, competențele și experiența considerate necesare sunt similare,la fel ca și metodele de colectare și de analiză a datelor. Principala diferențăeste dată de contextul în care au loc cele două activități, precum și deobiectivul fiecăreia.

Diferențe Auditul performanței se înscrie într -un cadru de răspundere de gestiune, careimplică faptul că răspunderea pentru gestiunea fondurilor UE este a Comisiei șia altor instituții și organizații vizate, acestea având obligația de a furniza

informații pertinente și fiabile pentru a demonstra rezultatele obținute și pentrua-și asuma responsabilitatea pentru obținerea acestora, din perspectivaașteptărilor convenite. Auditurile performanței sunt efectuate de auditori care

își păstrează independența în selectarea și stabilirea modului în care își vordesfășura activitatea, comunicând rezultatele autorității responsabile dedescărcarea de gestiune (Parlamentul European, la recomandarea Consiliului).

Așadar, scopul auditurilor performanței efectuate de Curte nu este de a realizaevaluări complete ale activităților UE. Aceasta este responsabilitatea Comisiei,a statelor membre și a altor responsabili de activitățile UE. Totuși, auditurileperformanței tind să includă elemente de evaluare ale anumitor subiecteselecționate și să analizeze sisteme de evaluare și informații cu scopul de aaprecia calitatea acestora; atunci când informațiile rezultate în urma evaluăriisunt considerate satisfăcătoare și pertinente, ele vor fi utilizate ca probe deaudit.

11 Commission's Communication on evaluation (Comunicarea Comisiei cu privire la evaluare) [SEC (2000) 1051]


14/98


1.3 MISIUNEA CURȚII ȘI OBIECTIVELE AUDITURILOR PERFORMANȚEI

1.3.1 Obligațiile legale ale Curții

Tratat

Cadrul legal pentru auditurile performanței efectuate de Curte cu privire laactivitățile Uniunii Europene este stabilit prin tratat. La articolul 287 alineatul (2)din textul consolidat al tratatului se stipulează următoarele: „Curtea de Conturi[...] asigură buna gestiune financiară”.

1.3.2 Obiectivele Curții

Declarația cu privire la misiunea Curții stipulează că:

Misiune și rol:

Misiune

Auditorul extern independent al UE

În calitate de auditor extern independent al UE, Curtea contribuie la îmbunătățirea gestiunii financiare a UE, promovează răspunderea pentru actul

de gestiune și transparența și joacă rolul de gardian independent al intereselorfinanciare ale cetățenilor Uniunii. Curtea verifică dacă bugetul UniuniiEuropene a fost executat în mod corect și dacă fondurile UE au fost colectateși cheltuite cu respectarea legislației și a principiilor bunei gestiuni financiare. În condițiile în care Europa se confruntă cu provocări din ce în ce mairedutabile și cu o presiune crescută asupra finanțelor sale publice, rolul Curțiidevine din ce în ce mai important.

Rol

Auditor extern

În societățile democratice, pentru a se asigura o supraveghere și un proces

decizional eficace, este esențial să se dispună de informații complete, exacteși ușor accesibile cu privire la execuția bugetului și la implementarea politicilor. Aceste informații contribuie la promovarea bunei gestiuni financiare, servindtotodată drept bază pentru obligația de a răspunde pentru actul de gestiune.Ca și statele membre, UE are nevoie de un auditor extern care să joace rolulde gardian independent al intereselor f inanciare ale cetățenilor.

Gardianul finanțelor UE

În condițiile în care Europa se confruntă cu provocări din ce în ce mairedutabile și cu o presiune crescută asupra finanțelor sale publice, rolul Curțiide Conturi Europene devine din ce în ce mai important. Curtea avertizează cuprivire la riscurile existente, oferă asigurări și formulează recomandări adresate

factorilor de decizie din UE cu privire la modalități de a îmbunătăți gestiuneafinanțelor publice și de a se asigura că cetățenii europeni știu cum sunt utilizațibanii lor. Aceasta reprezintă, în esență, contribuția Curții la consolidarealegitimității democratice și a sustenabilității Uniunii Europene.

acces la sisteme și proceduri înstatele membre

Activitatea de audit de sistem a Curții în statele membre poate consta numai într -o evaluare a sistemelor și a procedurilor care au fost instituite în scopulgestiunii veniturilor și cheltuielilor Uniunii. Un audit al procedurilor exclusivnaționale, aferente finanțărilor care provin exclusiv de la bugetul național șicare nu au legătură cu gestiunea veniturilor și cheltuielilor Uniunii, nu intră înmandatul Curții. Curtea are totuși dreptul de a efectua vizite de colectare ainformațiilor în statele membre, dar numai în măsura în care astfel de vizitesunt necesare pentru a se determina modul în care Uniunea se achită deatribuția sa de gestionare a veniturilor și cheltuielilor Uniunii.


15/98


acces la sisteme și proceduri înțările terțe

Nu există un temei juridic clar prin care să se acorde Curții acces la sistemelețărilor terțe, chiar și în cazurile în care regulamentul în baza căruia se acordăfinanțarea UE conferă Comisiei competența de a delega unor experți sarcinade a efectua „activități de control”, cu alte cuvinte, verificări la fața locului.Fiecare regulament aferent unei politici anume trebuie analizat independent.Curtea este însă îndreptățită să solicite prezența unor reprezentanți ai Comisiei

în timpul unor astfel de verificări la fața locului. Această participare trebuie săaibă loc sub rezerva acordului Comisiei.

furnizarea unor informațiiindependente

După cum s-a indicat mai sus, auditurile performanței efectuate de Curte se înscriu într -un cadru de răspundere de gestiune publică. Obiectivul Curții este,așadar, să furnizeze informații independente autorității responsabile dedescărcarea de gestiune, precum și cetățenilor europeni, în general, cu privirela:

cu privire la cei 3 „E”

• economicitatea, eficiența și eficacitatea cu care Comisia și alte entitățiauditate au utilizat resursele UE și

• eficacitatea sistemelor de gestiune a performanței din cadrul Comisiei și

al altor organisme auditate, inclusiv fiabilitatea declarațiilor cu privire la performanța obținută.

și formularea unor recomandări. Curtea urmărește să contribuie la îmbunătățirea gestiunii financiare a fondurilorUE prin formularea de recomandări. Astfel de îmbunătățiri pot implica:

• economii financiare;

• metode de lucru mai bune;

• evitarea risipei;

• îndeplinirea obiectivelor declarate într -un mod mai eficient din punctulde vedere al costurilor.

De asemenea, trebuie luată în considerare, acolo unde este cazul,perspectiva cetățeanului în legătură cu performanța entității auditate12

12 Punctul 10 din standardul de audit ISSAI 3100.

.


16/98

Capitolul 2: Abordarea auditului performanței - pagina 15

MANUAL DE AUDIT AL

PERFORMANȚEI

CAPITOLUL 2ABORDAREA AUDITULUI PERFORMANȚEI ȘI CEI 3 „E”








2.1 Introducere

2.2 O abordare a auditului orientată spre performanța obținută

2.2.1 Auditul direct al performanței

2.2.2 Auditul sistemelor de control

2.3 Modul de aplicare a celor 3 „E”

2.3.1 Utilizarea modelelor logice în auditurile performanței

2.3.2 Aplicarea conceptelor

Economicitate

Eficiență

Eficacitate

2.4 Calitățile esențiale ale unui bun audit al performanței

2.4.1 Exercitarea unui raționament echilibrat pe tot parcursul procesului deaudit

2.4.2 Utilizarea unei combinații de metodologii adecvate pentru a colecta oserie de date

2.4.3 Formularea întrebărilor de audit de așa manieră încât pe baza lor săpoată fi trase concluzii

2.4.4 Analiza și gestionarea riscurilor care pot afecta întocmirea raportului deaudit

2.4.5 Utilizarea instrumentelor necesare pentru a realiza cu succes activitateade audit

2.4.6 Probe suficiente, pertinente și fiabile care să vină în sprijinulconstatărilor auditului

2.4.7. Luarea în considerare a concluziilor și a recomandărilor posibil să fieformulate în raportul final încă din faza de planificare

2.4.8 Este adoptată o abordare bazată pe transparență – o abordare „fărăsurprize” – față de entitatea auditată și de alte părți interesate

2.5 Controlul calității

Contact

Pentru orice informații suplimentare, vă rugăm să contactați:Curtea de Conturi Europeană - Camera CEADUnitatea Sprijin și metodologie în audit (SAM)

E-mail: SAM CONTACT/ECA sau [email protected].


17/98


2.1 INTRODUCERE

Este important să se utilizeze o abordare de audit care va produce rezultatecât mai relevante, la cele mai mici costuri. Pentru orice audit, se poate utiliza ocombinație de abordări diferite.

2.2 O ABORDARE A AUDITULUI ORIENTATĂ SPRE PERFORMANȚA OBȚINUTĂ

Auditurile performanței trebuie să furnizeze informații orientate spreperformanța obținută și care reprezintă un interes deosebit pentru ParlamentulEuropean, Consiliu, Comisie și alte organisme auditate. Acest lucru înseamnăcă, în loc să se acorde prioritate controalelor și proceselor, auditurileperformanței efectuate de Curte trebuie să fie orientate spre performanțaobținută și să permită evaluarea efectului pe care îl au constatările auditului înceea ce privește economicitatea, eficiența sau eficacitatea. Auditurileperformanței vor combina următoarele abordări, punând accentul în moddeosebit pe una sau pe alta dintre acestea, în funcție de circumstanțelespecifice ale auditului:

Abordare Accent pus pe

Auditul direct alperformanței

Resurse, realizări, rezultate și impacturi.

Auditul sistemelor decontrol

Gradul de adecvare a politicilor și a procedurilorimplementate de către administratori pentrupromovarea, monitorizarea și evaluareaperformanței.

2.2.1 Auditul direct al performanței

Această abordare este axată direct pe performanța obținută, accentul fiind puspe resurse, realizări, rezultate și impacturi . Ipoteza pe care se bazează esteaceea că, în cazul în care performanța obținută este satisfăcătoare, risculexistenței unor probleme grave la nivelul concepției sau al execuției activitățiisau la nivelul sistemelor de control este scăzut. Astfel de audituri pot, deexemplu, să evalueze dacă politicile adoptate au fost puse în aplicare în modcorespunzător și dacă obiectivele propuse au fost îndeplinite sau dacă deciziileluate referitor la politici au avut consecințe financiare, economice, sociale și demediu nedorite.

Criteriile adaptate sunt esențiale.

Examinarea directă a performanței este indicată atunci când există criteriiadaptate pentru a măsura cantitatea, calitatea și costurile aferente resurselor,realizărilor, rezultatelor și impacturilor. Atunci când se constată că performanțaobținută este nesatisfăcătoare, examinarea activității și a sistemelor de controleste aprofundată astfel încât să poată fi identificate cauzele.


18/98


2.2.2 Auditul sistemelor de control

Verificarea concepției și a punerii

în aplicare a sistemelor,

Scopul acestei abordări este de a determina dacă entitățile auditate și Comisiaau elaborat și au pus în aplicare sisteme de gestiune și de monitorizare caresă permită optimizarea economicității, a eficienței și a eficacității, respectând înacelași timp constrângerile existente. Activitatea de audit implică analiza,

examinarea și testarea elementelor -cheie din cadrul acestor sisteme. Acest tipde audit va examina adesea dacă măsurile alese corespund obiectivelorpoliticii și dacă acestea din urmă au fost transpuse în planuri operaționale careconțin obiective operaționale, a căror realizare este evaluată ulterior.

inclusiv a sistemelor de informații.

Această abordare constă, de asemenea, în a verifica dacă sistemele existenteproduc informații pertinente, fiabile și oportune cu privire la mobilizarearesurselor financiare, umane și de alt tip (intrări), la desfășurarea activităților(proceselor) și la obținerea realizărilor, care trebuie comparate cu obiectiveleoperaționale prin intermediul indicatorilor de performanță. Atunci când apardiscrepanțe, se va examina dacă sunt luate măsuri corective corespunzătoarela timp pentru a adapta planul operațional, mobilizarea resurselor și/saudesfășurarea activităților. Această abordare implică adesea examinareasistemului de evaluare și a informațiilor furnizate de acesta pentru a apreciacalitatea lor și pentru a utiliza ca probe de audit constatările, concluziile șirecomandările rezultate în urma evaluării, atunci când sunt consideratesatisfăcătoare și relevante pentru obiectivele auditului.

2.3 MODUL DE APLICARE A CELOR 3 „E”

2.3.1 Utilizarea modelelor logice în auditurile performanței

Stabilirea logicii intervenției Indiferent de natura sa (politică, program, măsură, proiect), o intervenție publică poate fi analizată ca un set de resurse financiare, organizaționale șiumane mobilizate pentru a îndeplini, într -o anumită perioadă de timp, unobiectiv sau un ansamblu de obiective, cu scopul de a rezolva sau de adepăși o problemă sau o dificultate care afectează anumite grupuri-țintă.Utilizarea modelelor logice poate ajuta echipa de audit să identifice și săstabilească relația dintre nevoile socioeconomice care trebuie soluționate cuajutorul intervenției și obiectivele, resursele, procesele, realizările și efectele acesteia – acestea din urmă incluzând rezultatele (schimbări imediate pentrudestinatarii direcți după ce au luat parte la o intervenție publică) și impacturile

(efectele pe termen mai lung ale intervenției). Următoarea diagramă prezintăun exemplu de model logic pentru un program.


19/98



20/98


Teoretic, auditurile performanței ar trebui să permită examinarea tuturorelementelor și a relațiilor care apar în astfel de modele, concentrându-seasupra celor 3 „E” – economicitate, eficiență și eficacitate.

2.3.2 Aplicarea conceptelor

Utilizarea riscurilor care pot afectacei 3 „E” în formularea întrebărilor

de audit.

Auditorii trebuie să identifice riscurile care pot afecta economicitatea, eficiențași eficacitatea și să formuleze, pe baza acestora, întrebările de audit. Fiecaredintre aceste trei concepte are practic o importanță egală, acordarea uneipriorități unuia sau altuia făcându-se în funcție de fiecare caz în parte; totuși,auditorii sunt încurajați să ia în considerare eficacitatea ca element de analizăori de câte ori este posibil. Auditul performanței nu presupune și nici nu trebuie să aibă ca scop o examinare simultană și exhaustivă a tuturor aspectelorlegate de economicitate, eficiență și eficacitate. Acesta va examina maidegrabă anumite aspecte legate de oricare dintre aceste trei principii sau ocombinație de aspecte legate de toate aceste trei principii, în funcție de

riscurile potențiale majore identificate. Prin realizarea unei astfel de selecții,există mai puține riscuri ca auditul să fie exagerat de ambițios.

În paginile care urmează, se prezintă, pentru fiecare dintre conceptele deeconomicitate, eficiență și eficacitate:

• riscurile generale care pot afecta buna gestiune financiară;

• problemele care trebuie abordate în cadrul unui audit;

• exemple de riscuri în contextul UE;

• exemple de întrebări de audit legate de fiecare dintre cele trei concepte;

• elementele principale pe care se va concentra un audit într -un domeniu

dat.

Economicitate

Problemele legate de economicitate se pun atunci când o entitate sau oactivitate ar putea reduce costurile resurselor în mod semnificativ pentru unanumit nivel de realizări sau de rezultate. Printre riscurile generale din acestdomeniu se numără cele care privesc:

Menținerea unui nivel scăzut alcosturilor

• risipa, adică utilizarea unor resurse care nu sunt necesare pentru

obținerea realizărilor sau a rezultatelor dorite;

• plățile în exces, adică obținerea unor resurse care sunt utilizate, darcare ar fi putut fi obținute la un cost mai scăzut, și

• încorporarea unor elemente costisitoare și inutile (gold - plating ), adicăachiziționarea unor resurse de o calitate mai ridicată decât cea necesarăpentru a obține realizările sau rezultatele dorite.


21/98


pentru îndeplinirea obiectivelorfixate,

Auditul economicității are ca scop, așadar, să stabilească dacă resursele alesepentru atingerea obiectivelor fixate sunt cele mai corespunzătoare și dacă suntobținute la cel mai scăzut cost. Acesta va stabili, de exemplu:

• dacă entitatea auditată achiziționează la cel mai mic cost resursecorespunzătoare din punctul de vedere al naturii, al calității și al cantitățiiacestora;

• dacă entitatea auditată își gestionează resursele astfel încât să reducăcheltuielile generale la minimum;

• dacă intervenția ar fi putut fi concepută sau executată într -un mod diferitcare să fi permis reducerea costurilor.

Exemplu de risc - Regimul de pensii de invaliditate în cadrul instituțiiloreuropene

Cu unele excepții rare, dosarele examinate nu conțineau niciun indiciu care săarate că se depuseseră, în prealabil, eforturi serioase cu scopul de a se găsi osoluție alternativă. Sugestiile din partea medicului, în principal în ceea ceprivește schimbarea postului, nu au fost practic niciodată urmate. Foarte rarera oferită o alternativă la pensia de invaliditate sau aceasta era oferită preatârziu. Un sfert dintre foștii membri ai personalului incluși în eșantion careprimeau pensii de invaliditate și-ar fi putut continua probabil activitatea dacăinstituția ar fi detectat și tratat invaliditatea acestora într -o fază incipientă. Acestlucru este confirmat de răspunsurile primite la chestionar: 20 % din foștiimembri ai personalului considerau că și-ar fi putut continua activitatea dacă lis-ar fi oferit o alternativă. Pe această bază, se poate estima că, în principiu, înfiecare an, s-ar fi putut economisi aproximativ 10 milioane de euro din costulnet al pensiilor de invaliditate acordate în cursul anului, prin punerea înaplicare a unei politici de detectare și de tratare din timp a absențelor repetate

sau prelungite pe motiv de boală.

Exemple de întrebări de audit referitoare la economicitate

Auditul direct al performanței

• Au fost obținute cele mai bune prețuri pentru serviciile de consultanțălegate de programul de sprijin pentru IMM-uri?

• Este posibil să se reducă în mod echitabil costurile cauzate deabsențele pe motiv de boală?

Auditul sistemelor de control

• Gestionarea de către Comisie a programului de sprijin pentru producțiade bumbac include analizarea și monitorizarea costurilor, inclusiv a celorsuportate de consumatori?

• Au fost stabilite proceduri care să garanteze că cheltuielile privindtransportul ajutoarelor alimentare sunt cele mai mici posibil și sunt maibune în comparație cu cheltuielile suportate de alți donatori? Sunt acesteproceduri adecvate și aplicate în mod corespunzător?


22/98


cu un accent pus adesea peprocedurile de achiziții.

Examinarea aspectelor legate de economicitate conduce deseori auditorul laanalizarea procedurilor și a deciziilor de administrare din interiorul entitățilorauditate cu privire la achiziționarea bunurilor, a lucrărilor și a serviciilor.

Auditorul va stabili, în special, dacă procesul de achiziție a permis obținereacelui mai bun raport costuri-beneficii. Domeniile care vor fi auditate vorcuprinde, de exemplu, definirea cerințelor exacte ale utilizatorilor pentru a se

determina ceea ce se dorește să se obțină prin intermediul contractelor deachiziție de bunuri, lucrări și servicii, identificarea calității necesare pentrurealizările cerute și stabilirea termenului de livrare a bunurilor, lucrărilor șiserviciilor. De asemenea, auditorul va examina adesea modul în care au fostelaborate și aplicate criteriile de selecție și de atribuire.

Eficiență

Problemele legate de eficiență se pun atunci când o entitate sau o intervențiear putea crește cantitatea sau calitatea realizărilor sau a rezultatelor fără a

crește volumul resurselor utilizate. Printre riscurile generale din acest domeniuse numără cele care privesc:

Exploatarea la maximum aresurselor disponibile

• pierderile (resursele utilizate nu conduc la realizările dorite);

• un raport resurse/realizări neoptim (de exemplu, rata eficienței forței demuncă este scăzută);

• execuția lentă a intervenției și

• neidentificarea și necontrolarea externalităților, cum ar fi costurileimpuse persoanelor fizice sau entităților din afara intervenției sau aorganizației.

pentru optimizarea„productivității”,

Auditul eficienței constă, așadar, în a evalua dacă raportul care există întreresursele utilizate și realizările sau rezultatele obținute este unul optim.Eficiența este strâns legată de conceptul de „productivitate”, iar demersul celmai important constă în a determina dacă realizările sau rezultatele au fostobținute la un nivel optim în ceea ce privește cantitatea, calitatea șirespectarea termenelor în contextul resurselor disponibile. Auditul va stabili, deexemplu:

• dacă realizările sau rezultatele au fost obținute la un raport cost -eficacitate optim;

• dacă există blocaje sau suprapuneri inutile care ar fi putut fi evitate.

Exemplu de risc - măsuri forestiere în cadrul politicii de dezvoltare rurală

În ceea ce privește obiectivul de extindere a suprafețelor împădurite, existădiferite tipuri de terenuri care pot fi împădurite. Regulamentul prevede căsprijinul acordat pentru împădurirea terenurilor agricole aflate în proprietateaautorităților publice va acoperi doar costul de instalare. Acest lucru înseamnăcă nu se acordă niciun sprijin pentru compensarea pierderilor de venituri saupentru costurile de întreținere, așa cum se procedează în cazul împăduririiterenurilor aflate în proprietate privată. Astfel, teoretic, ar fi mult mai eficaceorientarea sprijinului către terenurile aflate în proprietatea autorităților publice,deoarece acest lucru ar permite împădurirea unei suprafețe mult mai întinse cu

aceeași finanțare.


23/98


Exemple de întrebări de audit legate de eficiență


• Cum se situează costul per loc de muncă creat în cadrul programuluiUE de formare profesională pentru șomerii pe termen lung în comparațiecu alte costuri per loc de muncă din cadrul unor inițiative similare?

• Ar fi putut proiectele să fie executate într -un mod diferit care să ficondus la rezultate mai bune în ceea ce privește respectarea termenelor șicalitatea?


• Există proceduri adecvate pentru ierarhizarea în funcție de priorități șipentru selectarea proiectelor de infrastructură în domeniul transporturilorastfel încât să se obțină un impact maxim cu ajutorul fondurilor acordate deUE? Sunt adecvate criteriile utilizate și sunt acestea puse în aplicare așacum s-a prevăzut inițial?

• Instituțiile UE dispun și utilizează în mod consecvent, în cadrul

procesului decizional, informații de gestiune esențiale în ceea ce priveștesuprafața, starea, gradul de utilizare și costurile aferente spațiilor debirouri?

prin examinarea realizărilor

Atunci când auditul eficienței are ca obiectiv examinarea realizărilor, auditoriiprocedează adesea la examinarea proceselor prin care o organizațietransformă resursele în realizări. Evaluarea poate include calcularea costuluiunitar al realizărilor obținute (de exemplu, costul mediu pe oră de formareprofesională) sau a ratei de eficiență a forței de muncă (de exemplu, numărulde cereri de finanțare procesate pe zi) și compararea acestora cu criteriiacceptate, care pot fi stabilite prin raportarea la organizații similare, la perioadeanterioare sau la standarde pe care entitatea auditată le-a adoptat în mod

explicit.

și/sau a rezultatelor.

Atunci când auditul eficienței are ca obiectiv examinarea rezultatelor, estenecesar, de regulă, să se recurgă la anumite instrumente economice pentru ase aprecia capacitatea reală sau potențială a unei entități auditate, a uneioperațiuni sau a unui program de a obține anumite rezultate la un anumit cost.De exemplu, se poate proceda la o analiză a raportului dintre costuri șieficacitate pentru a se stabili legătura dintre efectele nete ale unei intervenții șiresursele financiare necesare producerii efectelor respective; criteriile deapreciere pot fi, de exemplu, costul per unitate de rezultat obținut (de exemplu,costul per loc de muncă creat), care este apoi comparat cu costul altorintervenții alese ca etalon. În funcție de abordarea auditului, auditorii fie vor

examina fiabilitatea analizei efectuate de organismul auditat, fie vor efectua ei înșiși o astfel de analiză.


24/98


Eficacitate

Problemele legate de eficacitate se pun atunci când o entitate sau o intervențienu produce realizările, rezultatele sau impacturile scontate. Printre riscurilegenerale din acest domeniu se numără cele care privesc:

Atingerea scopurilor sau aobiectivelor stabilite,

•

deficiențe la nivelul concepției politicii, de exemplu, evaluareainadecvată a nevoilor, obiective neclare sau incoerente, modalități deintervenție inadecvate sau imposibilitatea de a le pune în practică, și

• deficiențe la nivelul procesului de gestiune, de exemplu, obiectiveneîndeplinite, personal de conducere care nu stabilește prioritățile în

îndeplinirea obiectivelor.

Auditul eficacității constă, așadar, în aprecierea măsurii în care au fost atinsediferitele tipuri de obiective:

care pot fi operaționale (realizări),

• obiective operaționale: auditul evaluează măsura în care au fostproduse realizările scontate și implică, de regulă, examinarea operațiunilor

interne ale organizațiilor responsabile de punerea în aplicare a intervenției;

imediate (rezultate),

• obiective imediate: auditul constă în a evalua dacă intervenția a avutrezultate clare și pozitive pentru destinatarii direcți după participareaacestora la intervenție și implică, de regulă, analiza informațiilor demonitorizare furnizate de organismele responsabile de punerea în aplicare,precum și obținerea de informații de la destinatarii direcți;

intermediare sau globale(impacturi).

• obiective intermediare sau globale: examinarea se extinde în afaraentității auditate, scopul acesteia fiind de a măsura impacturile intervențieipublice. În consecință, auditul trebuie să ia în considerare factorii exogeniși să producă probe care să ateste faptul că impacturile observate suntgenerate efectiv de intervenția publică respectivă și nu sunt consecințeleunor astfel de factori exogeni.

Exemplu de risc - Programul de sprijin pentru producția de furaje uscate

Programul prevede două rate de ajutor: o rată scăzută pentru furajele uscate lasoare și o rată ridicată pentru furajele uscate cu ajutorul mașinilor pentru acompensa cheltuielile suplimentare de combustibil.

Această diferențiere între ratele de ajutor a avut un impact considerabil asupramodului de uscare a furajelor. În momentul aderării Spaniei la Comunitate

în 1986, doar 61 000 de tone de furaje erau uscate artificial în fiecare an; în 1996/1997, erau uscate prin această metodă 1 414 000 de tone, deoarece

producătorii considerau că rata de ajutor mai ridicată este mai profitabilă.Consumul anual de energie generat de acest program doar în Spania estesuficient pentru a răspunde nevoilor anuale de curent electric ale uneicomunități de mărimea orașului Alicante (285 000 de locuitori). Sunt necesaremai mult de 200 000 de hectare de pădure pentru a absorbi cantitățilesuplimentare de dioxid de carbon produse prin procesul de uscare.


25/98


Exemple de întrebări de audit referitoare la eficacitate


• Au avut programele de sprijin pentru pensionarea anticipată afermierilor vârstnici și pentru instalarea tinerilor fermieri un impact pozitivevident în ceea ce privește modernizarea și viabilitatea economică aexploatațiilor agricole din zonele defavorizate?

• Au contribuit proiectele de infrastructură la fluidizarea traficului,reducând, în același timp, durata călătoriei și îmbunătățind siguranța?


• Au elaborat și au pus în aplicare statele membre în mod corespunzătormăsuri adecvate pentru monitorizarea și limitarea impactului producției dezahăr asupra mediului?

• În fundamentarea deciziei de finanțare, au efectuat Comisia și statelemembre o evaluare adecvată a nevoilor și a posibilelor avantaje generatede programul pentru prevenirea abandonului școlar timpuriu?

Auditul eficacității va fi, prin urmare, orientat spre realizări, rezultate sauimpacturi:

Evaluarea impactului este dificilă,

• Evaluarea impactului unei intervenții, și anume evaluarea măsurii încare au fost îndeplinite obiectivele globale sau chiar intermediare aleacestei intervenții, se poate dovedi destul de dificilă. Dificultatea estedeterminată de faptul că obiectivele sunt exprimate, de obicei, în termeni atât de generali încât nu pot fi asociate unor indicatori măsurabili, gradulde îndeplinire a acestor obiective devenind, așadar, dificil de verificat. Deasemenea, în cazurile în care obiectivele sunt identificate mai clar,procesul de colectare și de analiză a probelor de audit necesare ar puteaimplica recurgerea la resurse de audit disproporționate în cazul în careinformațiile respective nu sunt deja disponibile și imediat accesibile încadrul entității auditate. În plus, este dificil să se aprecieze dacăimpacturile observate sunt într -adevăr efectele intervenției sau ale unorfactori exogeni . În astfel de cazuri, în cadrul abordării auditului, trebuie săse examineze mai întâi dacă sunt disponibile informații fiabile și pertinentepentru evaluare și dacă acestea pot fi utilizate ca probe de audit.

însă evaluarea realizărilor sau a

rezultatelor este mai ușoară.

• Un obiectiv de audit mai realist constă adesea în evaluarea realizărilorsau a rezultatelor unei intervenții, și anume a gradului în care au fost

îndeplinite obiectivele operaționale sau imediate. Cu condiția ca acesteobiective să fie SMART – definite în mod exact, măsurabile, realizabile,

relevante și cu termene de îndeplinire precise –, în conformitate cuabordarea Comisiei în materie de performanță și de gestionare a riscurilor,și ca îndeplinirea lor să fie monitorizată cu ajutorul unor indicatori deperformanță, o astfel de abordare poate constitui o bază de referință clarăși adecvată pentru evaluarea eficacității.


26/98


2.4 CALITĂȚILE ESENȚIALE ALE UNUI BUN AUDIT AL PERFORMANȚEI

Procesul de audit al performanței cuprinde trei faze - planificarea, examinareași raportarea. Pentru a garanta cât mai mult posibil reușita unui audit alperformanței, toate cele trei faze trebuie să prezinte anumite calități.

Pentru a stabili un cadru care să permită întocmirea unor rapoarte de audit de înaltă calitate și în timp util, precum și pentru a evita orice activitate inutilă,auditurile performanței trebuie realizate cu ajutorul abordării prezentate încontinuare (cunoscută în limba engleză sub acronimul SMARTEST):

Important de la începutul până lasfârșitul auditului

Auditorul trebuie să se asigure că:

este exercitat un raționament echilibrat (S ound judg ement ) pe toată durataprocesului de audit;

se utilizează o combinație de metodologii (M ethodologies) adecvate pentru acolecta o serie de date;

se formulează întrebări de audit [ Audit questions(s)] pe baza cărora se pot

trage concluzii; sunt analizate și gestionate riscurile (R isks) care pot afecta întocmirearaportului de audit;

sunt utilizate instrumentele (T ools) necesare pentru a realiza cu succesactivitatea de audit;

probele (E vidence) sunt suficiente, pertinente și fiabile pentru a sprijiniconstatările auditului;

concluziile semnificative (S ignificant )/de fond și recomandările care este posibilsă figureze în raportul final sunt avute în vedere încă din faza de planificare;

este adoptată o abordare bazată pe transparență (T ransparency ) – o abordare

„fără surprize” - față de entitatea auditată.

Elementele esențiale ale acestor calități pot fi descrise după cum urmează:

2.4.1 Exercitarea unui raționament echilibrat pe tot parcursul procesului de audit

Aspect hotărâtor pentru calitateaactivității și a raportului de audit

Prin natura sa, auditul performanței acoperă un teren vast și face în maremăsură apel la raționament și la interpretare; într -adevăr, pentru fiecare aspectal auditului performanței, trebuie exercitat raționamentul profesional și este

necesară inițiativa personală. Reputația și credibilitatea Curții, raportul costuri

-eficacitate al auditului, precum și calitatea raportului depind de exercitarea unuiraționament echilibrat pe toată durata procesului de audit.

Raționamentul echilibrat trebuie exercitat, în special, în procesele de stabilirea obiectivelor de audit (denumite și „întrebări de audit”), de definire a criteriilorde audit relevante, de stabilire a cantității și a calității adecvate pentru probelede audit, de elaborare a constatărilor auditului, de formulare a concluziilor,precum și în procesul de raportare.

2.4.2 Utilizarea unei combinații de metodologii adecvate pentru a colecta o serie de date

Combinarea metodologiilorsporește calitatea probelor

Metodologia este tehnica utilizată pentru colectarea și analiza datelor, careajută la stabilirea probelor ce permit formularea concluziilor în urma activitățiide audit. În mod ideal, vor fi utilizate mai multe metodologii diferite pentru a


27/98


colecta o serie de date și pentru a corobora constatările din surse diferite,sporind astfel calitatea și fiabilitatea probelor de audit pe care se bazeazăconstatările, concluziile și recomandările auditului.

și depinde de întrebarea de audit.

Printre exemplele de metodologii se numără: examinarea dosarelor sau studiulliteraturii de specialitate, organizarea de interviuri sau efectuarea de sondaje.

În mod normal, auditul performanței va combina, de asemenea, mai multe

metodologii pentru a obține date cantitative și calitative; datele cantitative suntnumerice, spre deosebire de datele calitative, care pot fi de altă natură. Înfuncție de subiectul auditului și de întrebările de audit formulate, trebuie să sestabilească cea mai adecvată combinație de metodologii.

2.4.3 Formularea întrebărilor de audit de așa manieră încât pe baza lor să poată fi trase concluzii

În cazul auditurilor performanței, este recomandabil ca obiectivele de audit săfie stabilite sub forma unor întrebări la care auditul va trebui să răspundă.Pentru a oferi o orientare adecvată auditului și pentru a evita ca echipa de

audit să întreprindă activități de audit cu o sferă prea extinsă, trebuie să seformuleze o întrebare generală de audit, însoțită de un număr limitat de

întrebări secundare, pe baza cărora urmează să fie trase concluziile. Modul deformulare a acestor întrebări este decisiv pentru rezultatele auditului – acesteasunt întrebări de fond la care auditorii caută răspunsuri, astfel încât trebuieevitate întrebările ambigue sau vagi.

Întrebările de audit trebuie apoi subdivizate în întrebări de nivel inferior, nivelulcel mai scăzut fiind cel la care pot fi aduse răspunsuri prin efectuarea unorproceduri de audit specifice. Toate întrebările secundare din cadrul acesteiierarhii trebuie, în mod concomitent, să se excludă reciproc și să fieexhaustive împreună (să permită, împreună, găsirea răspunsului la întrebarea

de la nivelul imediat superior).

Fiecare întrebare, indiferent de nivelul acesteia în cadrul ierarhiei, trebuie săpermită furnizarea unui răspuns prin „da” sau „nu”, astfel încât activitatea deaudit să poată fi orientată spre un rezultat final precis. Totuși, acest lucru nu

înseamnă că singurul răspuns posibil la o astfel de întrebare este „da” sau„nu”; răspunsul trebuie să fie, desigur, mult mai elaborat. În plus, termenii „da”sau „nu” nu trebuie să figureze în raportul de audit; această metodă este doarun instrument care ajută la consolidarea unei abordări riguroase a întrebărilorde audit și la direcționarea activității de audit. În concluzie, întrebările de auditnu trebuie să fie formulate într -un mod care poate duce la un răspunsneconcludent (de exemplu formulări de genul „Evaluarea măsurii în care...”),

deoarece acest lucru ar putea avea ca rezultat o activitate de audit fără o sferăclar definită, devenind prea vastă și necesitând prea mult timp.

Pentru a facilita elaborarea unor întrebări de audit structurate într -o ierarhieadecvată, echipele de audit trebuie să procedeze, înaintea redactării planuluide audit, la o analiză a potențialelor probleme 13

.

13 Documentul CH 324/11 din 30 septembrie 2011 referitor la gestionarea calității auditurilor.


28/98


2.4.4 Analiza și gestionarea riscurilor care pot afecta întocmirea raportului de audit

Curtea trebuie să se asigure că perioada cuprinsă între adoptarea planului deaudit și adoptarea raportului special nu depășește, în general, 13 luni14.Punctul de la care se calculează începutul acestei perioade îl reprezintăadoptarea planului de audit (sau o dată ulterioară la care auditul este planificat

să înceapă, astfel cum este specificat în planul de audit); sfârșitul acesteiperioade îl reprezintă data la care se adoptă versiunea APC 15

a raportuluispecial, la care se mai adaugă cinci zile pentru procedura de „frânare deurgență”.

Printre riscurile care pot afecta întocmirea la timp a unui raport de audit decalitate se numără dificultățile întâmpinate în obținerea datelor, personalulinsuficient și lipsa de cooperare din partea entității auditate. Prin elaborareaunei strategii de gestionare a riscurilor, comunicarea acesteia membrilorechipei de audit și utilizarea ei ca referință pe măsură ce auditul evoluează,echipa de audit poate gestiona mult mai bine riscurile și poate reacționaeficient în cazul în care intervin anumite probleme.

În toate fazele auditului, echipa de audit trebuie să identifice:

• problemele care ar putea apărea;

• care este probabilitatea ca aceste probleme să apară;

• care ar fi impactul acestor probleme;

• care ar fi măsurile de diminuare a riscului de apariție a acestora și

• cum ar putea fi gestionat acest risc, în cazul în care s-ar concretiza.

2.4.5 Utilizarea instrumentelor necesare pentru a realiza cu succes activitatea de audit

Utilizarea unor instrumente corespunzătoare va contribui la garantareaelaborării unui plan realist și va facilita monitorizarea și examinarea continuă aprogreselor efective în raport cu planul.

Instrumentul de bază pentru planificare – planul de audit – este un „contract” încheiat între membrul responsabil și camera de audit. Planul de auditdefinește auditul, produsul ce urmează să fie predat, resursele care vor fiutilizate și data de prezentare a raportului. Planul cuprinde evaluarea riscurilorcare pot afecta buna gestiune financiară, întrebările și criteriile auditului,probele care urmează a fi colectate sau generate și metodologia care urmează

a fi utilizată.

14 Articolul 163 alineatul (1) din Regulamentul financiar aplicabil de la 1 ianuarie 2016 prevede că rapoartele speciale ale Curții trebuie întocmite și adoptate într -un interval de timp adecvat, care nu poate depăși, în general, 13 luni.

15 APC – „Après procédure contradictoire” (după procedura contradictorie).


29/98


Printre instrumentele și activitățile care contribuie la realizarea cu succes aunui audit se pot enumera:

• analiza problemelor și formularea concluziilor de așa manieră încât săse producă rapoarte de calitate clare, succinte și riguroase, care săproducă un anumit impact;

•

definirea și repartizarea în mod clar a responsabilităților; • un program de lucru care să indice membrii echipei de audit șicalendarul etapelor-cheie;

• instrumente de monitorizare cu ajutorul cărora să se asigure căactivitățile se desfășoară conform planului;

• evaluarea progresului înregistrat și luarea de măsuri corective acolounde este necesar;

• instituirea unui sistem de gestionare a documentelor pe suport hârtie și în format electronic (ASSYST);

• proceduri de control al calității care să fie integrate în toate aspectele

procesului de audit.

2.4.6 Probe suficiente, pertinente și fiabile care să vină în sprijinul constatărilor auditului

Probele colectate pe parcursul auditului constituie o bază obiectivă pentruformularea observațiilor și a concluziilor pe marginea întrebărilor de audit.

Aceste probe contribuie la demonstrarea în mod convingător a unei fapte sau aunui punct examinat. Astfel, probele sunt cele care trebuie să vină în sprijinulconținutului unui raport de audit, în special în sprijinul tuturor observațiilor și alconcluziilor din care decurg recomandările. Probele de audit colectate trebuie,

așadar, să fie suficiente (cantitativ), pertinente (în raport cu întrebările de audit)și fiabile (obiective și de încredere).

Cantitatea și calitatea probelor necesare depind de subiectul și de întrebărileauditului. Probele – fie furnizate de auditor, fie obținute din mai multe surse –au mai multă greutate atunci când sunt coroborate.

2.4.7. Luarea în considerare a concluziilor și a recomandărilor posibil să fie formulate în raportul final încădin faza de planificare

Echipa de audit trebuie să evalueze din timp dacă activitatea sa estesusceptibilă să conducă la formularea unor concluzii și a unor recomandăriclare. Acest lucru va încuraja auditorii să aibă în vedere încă de la începutposibilele mesaje care urmează să fie transmise destinatarilor, precum șimaximizarea utilității și a impactului raportului.


30/98


2.4.8 Este adoptată o abordare bazată pe transparență – o abordare „fără surprize” – față de entitateaauditată și de alte părți interesate16

Dezvoltarea unor relații bune și corecte cu părțile interesate constituie un factoresențial pentru obținerea unor rezultate eficace și eficiente în urma auditurilorperformanței. Având în vedere că, de regulă, nu au loc periodic (în fiecare an)

audituri ale performanței care să vizeze aceleași entități deja auditate, esteposibil să nu existe încă canale de comunicare deja deschise. Auditoriitrebuie, așadar, să încerce să stabilească și să mențină relații profesionalebune cu toate părțile interesate care sunt implicate într -un audit, să promovezeun flux liber de informații, bazat pe corectitudine, în limitele permise denormele privind păstrarea confidențialității, și să poarte discuții într -o atmosferăcaracterizată de respect reciproc și de înțelegere a rolurilor și aresponsabilităților fiecăreia dintre părțile interesate.

Procesul de comunicare dintre auditor și entitatea auditată debutează în fazade planificare a auditului și continuă pe toată durata procesului de audit, grațieunui proces constructiv de interacțiune, pe măsură ce sunt evaluate diferite

constatări, argumente și puncte de vedere.

Discutarea auditului cu entitatea auditată cât mai timpuriu posibil în faza deplanificare diminuează riscul apariției de neînțelegeri într -o etapă ulterioară aauditului. Acest lucru permite entității auditate să înțeleagă scopul auditului,

întrebările de audit analizate, precum și criteriile și metodologia de audit careurmează să fie aplicate. Întrucât, de cele mai multe ori, nu există criterii deaudit predefinite pentru un subiect dat care urmează să facă obiectul auditului,este necesar un schimb complet de opinii cu entitatea auditată. De asemenea,cu ajutorul unor astfel de discuții preliminare, se va putea stabili încă de la

început dacă tema auditului este într -adevăr pertinentă și dacă poate constituiobiectul unui audit. În plus, stabilirea din timp a unui contact ajută la crearea

unei atmosfere de dialog constructiv, care trebuie menținută pe parcursultuturor fazelor procesului de audit.

Această abordare este în concordanță cu bunele practici în materie de audit,precum și cu abordarea „fără surprize” a Curții. În special, trebuie comunicateobiectivul, întrebările, criteriile și sfera auditului, de preferat în scris, și, înmăsura în care este posibil, acestea trebuie stabilite de comun acord, depreferință între membrul responsabil și directorul general din cadrul Comisiei,

înainte ca planul de audit să fie prezentat camerei de audit.

În cazul în care, în urma auditului, se conturează constatări importante,acestea trebuie comunicate în timp util persoanelor responsabile de

guvernanța corporativă. Fără a aduce atingere acestei cerințe, auditorii nutrebuie să comunice terților, nici în scris, nici verbal, nicio informație care afost obținută în cursul activității de audit, cu excepția cazurilor în care Curteatrebuie să se achite de obligațiile sale legale sau de reglementare. Orice astfelde comunicare trebuie să fie în conformitate cu regulamentul de procedură alCurții. Cu toate acestea, auditorii pot face schimb de informații cu auditoriiinterni în legătură cu deficiențele de la nivelul administrării, cu condiția caaceste informații să nu fie de natură confidențială sau să nu prezinte implicațiipentru securitatea datelor, cu scopul de a se asigura că se procedează laremedierea insuficiențelor identificate.

16 Punctul 29 din ISSAI 300 „Principiile fundamentale ale auditului performanței”.


31/98


2.5 CONTROLUL CALITĂȚII

Standardele de audit ISSAI 40 și ISQC 117

prezintă cele șase componentecare alcătuiesc un sistem de control al calității:

• responsabilitățile liderilor;

• cerințele relevante de etică; • acceptarea și continuarea relațiilor cu entitățile auditate și a misiunilorspecifice;

• resursele umane;

• efectuarea auditului și a altor activități – a se vedea mai jos;

• monitorizarea – în limbajul Curții, aceasta corespunde exercițiului anualde asigurare ex post a calității, întreprins de Direcția A din cadrul CamereiCEAD.

Cea de a cincea componentă, efectuarea auditului și a altor activități, cuprinde

două funcții principale: supervizarea și revizuirea, pe de o parte, și revizuireacontrolului calității misiunii. Supervizarea și revizuirea se referă la activitateanormală de monitorizare întreprinsă de nivelurile ierarhice superioare cu privirela activitățile derulate de către echipa de audit. Astfel, la nivelul cel mai debază al controlului calității, coordonatorul monitorizează activitățile derulate demembrii echipei, iar membrul raportor monitorizează activitateacoordonatorului. Echipa de audit poate conveni însă împreună cu echipadirecției camerei cu privire la furnizarea unui sprijin suplimentar pentruactivitatea de supervizare și revizuire, sub formă de consiliere și îndrumărioferite de un manager principal sau sub formă de expertiză pusă la dispozițiede un expert în domeniu.

Cea de a doua funcție corespunzătoare acestei componente este revizuireacontrolului calității misiunii, această revizuire fiind o evaluare obiectivă araționamentelor semnificative efectuate de echipa de audit și a concluziilor lacare s-a ajuns în elaborarea raportului. În cazul auditurilor performanței,revizuirea controlului calității misiunii trebuie realizată (cel puțin) în etapaelaborării planului de audit și în etapa formulării observațiilor preliminare. Acestexercițiu este întreprins de membri ai personalului care sunt independenți deechipa de audit și este destinat să furnizeze camerei o asigurare suplimentarăcă auditurile în cauză au fost efectuate cu respectarea standardelorprofesionale și a cerințelor legale și de reglementare aplicabile, precum și cărapoartele elaborate sunt corespunzătoare în raport cu circumstanțele date.

Vademecumul de proceduri de audit generale — Gestionarea calității cuprindedetalii suplimentare cu privire la modul în care funcționează revizuireacontrolului calității misiunii în contextul auditurilor performanței.

17 ISSAI: Standardele internaționale ale instituțiilor supreme de audit (International Standards of Supreme Audit Institutions). ISQC: Standardinternațional de control al calității.


32/98

Capitolul 3: Planificarea auditului - pagina 31

MANUAL DE AUDIT AL

PERFORMANȚEI

CAPITOLUL 3PLANIFICAREA AUDITULUI

Contact

Pentru orice informații suplimentare, vă rugăm să contactați:Curtea de Conturi Europeană - Camera CEADUnitatea Sprijin și metodologie în audit (SAM)E-mail: SAM CONTACT/ECA sau [email protected].




Capitolul 2: Abordarea

auditului performanței și cei3 „E”

Capitolul 3: Planificarea auditului



3.1 Introducere

3.2 Faza de planificare a auditului 3.2.1 Scopul planificării auditului

3.2.2 Activitățile preliminare

3.2.3 Dobândirea unor cunoștințe actualizate în domeniul auditat

Identificarea obiectivelor și a logicii intervenției, precum și a indicatoriloraferenți

Determinarea resurselor puse la dispoziție pentru intervenție

Determinarea responsabilităților diferiților actori

Identificarea principalelor procese de gestiune și de control, inclusiv aprincipalelor sisteme informatice

Definirea cerințelor de informații pentru gestiune și control

Identificarea riscurilor pentru buna gestiune financiară

3.2.4 Conceperea în linii mari a auditului Luarea în considerare a auditurilor și a evaluărilor anterioare

Analizarea posibilelor întrebări, criterii, probe, metodologii și sferă ale auditului,precum și a impactului potențial al acestuia

Analizarea calendarului și a resurselor pentru auditul propus

3.2.5 Aprecierea caracterului realist și realizabil și a potențialei utilități ale auditului

3.3 Planul de audit

3.3.1 Obiectivele și conținutul planului de audit

Formularea întrebărilor de audit

Stabilirea sferei auditului

Stabilirea criteriilor de audit care urmează a fi utilizate

Identificarea probelor de audit necesare și a surselor acestora

Definirea metodologiei de audit care urmează a fi utilizată Analiza posibilelor observații și recomandări și a impactului potențial aleauditului

Stabilirea calendarului, a resurselor și a modalităților de supervizare și derevizuire

Comunicarea cu entitatea auditată

3.3.2 Întocmirea planului de audit

3.4 Rapoarte speciale accelerate

Anexa I: Conținutul unui plan de audit

Anexa II: Planul de colectare a probelor

Anexa III: Prezentare schematică a programului de audit


33/98


3.1 INTRODUCERE

O bună planificare este esențială,

Având în vedere caracterul variat al auditurilor performanței, o bună planificareeste în mod deosebit necesară. Cu ajutorul acesteia, se poate stabili dacăauditul este util și realizabil, se pot fixa obiective clare și rezonabile, se poatedefini o abordare de audit realistă și solidă și se pot determina resursele

necesare. În cazul în care auditul nu este corect planificat, există riscul caactivitățile de audit să nu fie eficiente sau eficace.

Planificarea auditului include:

ea stând la baza planului de audit. • faza de reflecție cu privire la riscurile semnificative pentru buna gestiune

financiară, la obiectivele, abordările și metodologiile potențiale aleauditului, precum și la caracterul realist și realizabil și la potențiala utilitatea auditului;

• redactarea planului de audit, care face obiectul aprobării în cadrulcamerei de audit și care definește sfera, obiectivul (obiectivele) și

metodologia auditului, resursele care urmează a fi utilizate, precum șiprincipalele obiective de etapă care trebuie atinse pe parcursul audituluipropus.

Diagrama următoare prezintă faza de planificare a auditului. În prezentulcapitol, sunt descrise în detaliu atât planificarea auditului, cât și planul de audit.


34/98



35/98


3.2 FAZA DE PLANIFICARE A AUDITULUI

3.2.1 Scopul planificării auditului

Activitățile preliminare

în vederea întocmirii planului deaudit

Curtea solicită camerelor de audit să elaboreze propuneri de audit pentru

fiecare dintre temele stabilite ca priorități

18

. Aceste propuneri conțin informațiilerelevante necesare pentru a decide dacă auditul va fi sau nu inclus înprogramul anual de activitate. Activitățile preliminare vor aprofunda și completaaceste informații, ele putând determina reconsiderarea oportunității de a seefectua sau nu auditul, astfel cum a fost acesta planificat deja în programulanual de activitate.

3.2.2 Activitățile preliminare

Utilizarea informațiilor existente

Amploarea activităților preliminare necesare depinde de cunoștințele pe care le

posedă deja echipa de audit în domeniul auditat, însă ea trebuie să fiesuficientă pentru a permite întocmirea planului de audit. Pentru a decide dacăauditul este realist și realizabil și dacă poate prezenta utilitate, auditorii trebuiesă dobândească cunoștințe actualizate în domeniul care face obiectulauditului. În cazul în care domeniul respectiv și întrebările posibile ale audituluisunt cunoscute în mod aprofundat sau în cazul în care subiectul auditului estederivat din audituri financiare sau din audituri de conformitate deja efectuate,este posibil să nu mai f ie necesară realizarea unor activități preliminare. Înaceastă fază, nu trebuie efectuate teste de audit detaliate; accentul se punemai degrabă pe analizarea disponibilității informațiilor și a aplicabilitățiimetodelor.

18 Sistemul de programare al Curții – Instrucțiuni și orientări detaliate, CA 073/13.


36/98


Efectuarea activităților preliminare

DOBÂNDIREA UNOR CUNOȘTINȚE ACTUALIZATE ÎN DOMENIUL AUDITAT

Identificarea obiectivelor și a logicii intervenției, precum și a indicatorilor aferenți

Determinarea resurselor puse la dispoziție pentru intervenție

Stabilirea responsabilităților diferiților actori

Identificarea principalelor procese de gestiune și de control, inclusiv a principalelor sistemeinformatice

Definirea cerințelor de infor

Documents

Perf Audit Manual Ro