ADRIAN NIŢU

PIAŢA DE CAPITAL Piaţa financiară.Instrumente financiare.

Instituţii financiare

curs

pentru studenţii de la ID

Contabilitate şi Informatică de Gestiune şi

Finanţe Bănci

2008

PIEŢE DE CAPITAL

2

PIEŢE DE CAPITAL

3

CUPRINS

I. STRUCTURA ŞI FUNCŢIONAREA PIEŢEI FINANCIARE ............................... 7

I.1........................................................................................................................................... 7 Obiective specifice: ........................................................................................................ 7 Cuvinte cheie:................................................................................................................. 7

I.2. INVESTIŢII FINANCIARE ................................................................................... 9

I.3. PIAŢA FINANCIARĂ ........................................................................................... 11 I.3.1. Circuitul resurselor, bunurilor şi serviciilor în economie. Model economic ....... 11 I.3.2. Circuitul între piaţa financiară şi economia reală ................................................. 12 I.3.3. Activele financiare, piaţa bancară şi piaţa de capital............................................ 13 I.3.4. Valori mobiliare. Instrumente bursiere ................................................................. 15

I.4. PIAŢA DE CAPITAL ........................................................................................... 17 I.4.1. Structura funcţională a pieţei de capital................................................................ 17 I.4.2. Teoria pieţei eficiente de capital ........................................................................... 18

Aspectele eficienţei pieţei de capital............................................................................ 18 Nivelele eficienţei de piaţă. .......................................................................................... 19 Norme de conduită pe piaţa de capital ......................................................................... 20

I.5. PIAŢA FINANCIARĂ ÎN ROMÂNIA ................................................................ 20 Întrebări ........................................................................................................................ 25 Test grilă....................................................................................................................... 25 Teme de studiu şi referate ............................................................................................ 28 Bibliografie selectivă ................................................................................................... 28

II. INSTRUMENTE TRANZACŢIONATE PE PIEŢE DE CAPITAL ............... 32

II.1. ...................................................................................................................................... 32 Obiective specifice: ...................................................................................................... 32

PIEŢE DE CAPITAL

4

Cuvinte cheie: .............................................................................................................. 32

II.2. TITLURI PRIMARE............................................................................................. 33 II.2.1. Acţiuni............................................................................................................... 33

Clasificarea acţiunilor .................................................................................................. 33 Emisiunea acţiunilor .................................................................................................... 35 Tehnici de vânzare sau de cumpărare a acţiunilor ....................................................... 36 Admiterea acţiunilor la cota bursei. ............................................................................. 36 Dreptul de vot .............................................................................................................. 39 Dreptul de preferinţă .................................................................................................... 41 Plata dividendelor ........................................................................................................ 42 Valoarea acţiunilor....................................................................................................... 42

II.2.2. Obligaţiuni ........................................................................................................ 43 Elementele obligaţiunii ................................................................................................ 44 Clasificarea obligaţiunilor............................................................................................ 45 Emisiunea obligaţiunilor.............................................................................................. 47 Admiterea obligaţiunilor la cota bursei........................................................................ 47 Codificarea obligaţiunilor ............................................................................................ 48 Calculul dobânzii acumulate, preţul obligaţiunii, data de referinţă ............................. 48 Cursul obligaţiunilor .................................................................................................... 49

II.2.3. Titluri de stat ..................................................................................................... 50 Obligaţiuni de stat ........................................................................................................ 50 Bonurile de stat ............................................................................................................ 51

II.2.4. Riscul de neîndeplinire a obligaţiilor emitentului titlurilor de credit – Ratingul… ........................................................................................................... ………53

Întrebări........................................................................................................................ 58 Test grilă ...................................................................................................................... 58 Probleme ...................................................................................................................... 62 Teme de studiu şi referate ............................................................................................ 63 Bibliografie selectivă ................................................................................................... 63

III. INSTITUŢIILE PIEŢEI DE CAPITAL .............................................................. 65

III.1. .................................................................................................................................... 65

III.2. ORGANIZAREA ŞI SUPRAVEGHEREA PIEŢEI DE CAPITAL.............. 66

III.3. AUTORITATEA PIEŢEI DE CAPITAL ........................................................ 67

III.4. FONDURILE ŞI SOCIETĂŢILE DE INVESTIŢII ...................................... 68 III.4.1. Fondurile de investiţii. Definiţie. Caracteristici................................................ 68 III.4.2. Fondurile de investiţii. Clasificare. ................................................................... 72

Valoarea unitară a activului net ................................................................................... 72 Fondurile de investiţii şi piaţa financiară..................................................................... 73

III.5. ELEMENTE DE MANAGEMENT DE PORTOFOLIU ............................... 74 III.5.1. Strategii investiţionale ale managementului de portofoliu pentru activele de capital…........................................................................................................................... 74 III.5.2. Procesul de investiţie pe piaţa de capital (plasamentul) ................................... 74 III.5.3. Filozofia procesului de investiţie financiară ..................................................... 75 III.5.4. Managementul activ de portofoliu .................................................................... 76 III.5.5. Managementul pasiv de portofoliu ................................................................... 77

PIEŢE DE CAPITAL

5

III.6. FONDURI DESCHISE DE INVESTIŢII(OPEN – END FUNDS ) ............... 78 III.6.1. Titlurile de participare....................................................................................... 78

Emisiunea şi răscumpărarea titlurilor de participare.................................................... 78 III.6.2. Prospectul fondului deschis de investiţii........................................................... 80 III.6.3. Constituirea şi administrarea fondurilor deschise de investiţii ........................ 80 III.6.4. Structura organizatorică a unui fond deschis de investiţii................................. 81

Adunarea membrilor .................................................................................................... 81 Consiliul de Încredere .................................................................................................. 81 Societatea de Administrare a Investiţiilor .................................................................... 81 Depozitarul ................................................................................................................... 82 Distribuitorul ................................................................................................................ 82 Custodele...................................................................................................................... 82

III.6.5. Determinarea valorii unitare a activului net al fondului deschis de investiţii .. 83 III.6.6. Obiectivele managementului de portofoliu al FDI............................................ 84

III.7. FONDURI ÎNCHISE DE INVESTIŢII(CLOSED–END FUNDS) ................ 85 III.7.1. Mecanismul de funcţionare al unui fond închis ................................................ 85 III.7.2. Discontul şi prima acţiunilor fondurilor închise ............................................... 86 III.7.3. Riscul investiţiei în fondurile închise................................................................ 88

III.8. FIRME DE INTERMEDIERE PE PIAŢA DE CAPITAL............................. 89

III.9. BURSA DE VALORI ......................................................................................... 91 III.9.1. Definiţie. Clasificare ......................................................................................... 91

Clasificarea burselor..................................................................................................... 91 III.9.2. Instituţia bursei.................................................................................................. 92

Organizarea şi funcţionarea bursei............................................................................... 92 Statutul şi regulamentul bursei..................................................................................... 92 Membrii bursei ............................................................................................................. 93 Conducerea şi administrarea bursei ............................................................................. 93 Test grilă: ..................................................................................................................... 95 Bibliografie selectivă ................................................................................................... 97

PIEŢE DE CAPITAL

6

PIEŢE DE CAPITAL

7

Capitalul este fructul muncii, şi nu ar fi putut exista dacă munca nu ar fi existat mai întâi. Capitalul conferă drepturi, care sunt la fel de demne de protecţie ca oricare alte drepturi.

Abraham Lincoln

I. STRUCTURA ŞI FUNCŢIONAREA PIEŢEI FINANCIARE

I.1.

Obiective specifice: Asimilarea noţiunilor generale despre piaţa financiară, active de capital, active monetare, structura pieţei financiare, piaţa financiară şi piaţa de capital în România, apariţia şi dezvoltarea ei titluri financiare, titluri primare, titluri derivate, titluri sintetice, piaţa eficientă de capital.

Cuvinte cheie: Piaţa financiară, piaţa primară de capital, piaţa secundară de capital, titluri

primare, valori mobiliare, titluri derivate, titluri sintetice, active hibride, piaţă eficientă, eveniment important, informaţii confidenţiale, persoane implicate

„Majoritatea economiştilor monetarişti sunt de acord că sistemul financiar este un complex de pieţe interdependente de active şi datorii. Preţurile şi ratele dobânzii care sunt determinate de aceste pieţe, precum şi cantităţile la care ele se referă, influenţează şi sunt influenţate deopotrivă de „economia reală”, - complexul de pieţe care produc curent bunuri şi servicii. Aceste interdependenţe sunt uşor de înţeles în principiu, dar dificil de onorat în practică, atât folosind analiza teoretică cât şi investigaţia empirică”.1 În acest complex de pieţe interdependente, piaţa care tranzacţionează active şi care stabileşte preţul acestora, o denumim piaţă de capital, iar pe cea care tranzacţionează datorii şi stabileşte dobânzi, o denumim piaţă monetară. Interdependenţa acestor două pieţe cu economia reală este evidentă, în condiţiile în care capitalul, factor de producţie derivat, dar esenţial în creşterea economică, are la rândul lui în componenţă active reale dar şi active financiare, simbolice. Aceast curs îşi propune să prezinte doar componenta financiară a pieţei de capital, respectiv piaţa pe care americanii o denumesc „equity market”. Structura funcţională a acestei pieţe, precum şi mecanismele prin care această piaţă acţionează şi interacţionează 1 William C. Brainard, James TOBIN –Yale University – Pitfals in Financial Model Building- Cowles Foundation Paper 279 – Retipărită din American Economic Rewiew Vol LVIII, Nr.2, mai 1968 pag 99.

PIEŢE DE CAPITAL

8

cu celelalte pieţe componente ale pieţei financiare va fi preocuparea de căpătâi a acestei lucrări. Pentru a înţelege o piaţă, în cazul nostru pentru a înţelege piaţa de capital, este necesar să parcurgem mai întâi modelele economice şi financiare care descriu echilibrul acestei pieţe. Sigur că aceste modele nu dau soluţia ideală, dar vor fi analizate prin prisma rezultatelor pe care le oferă pe piaţa română de capital. Validarea acestor modele trebuie măsurată faţă de realitatea pieţei, iar acceptarea sau respingerea unui model va fi consecinţa confruntării cu datele culese de pe piaţă. Un model este de succes dacă oferă rezultate mai aproape de condiţiile concrete ale pieţei decât modelul imediat următor. Demersul acesta va fi structurat într-o succesiune graduală parcurgând mai multe etape. În primul rând este nevoie să cunoaştem cadrul macroeconomic în care piaţa de capital activează, precum şi relaţia pieţei de capital cu cea monetară, în al doilea rând este necesar să cunoaştem, instrumentele acestei pieţe, respectiv activele de capital, apoi instituţiile ce funcţionează ca actori ai acestei pieţe, mecanismele pieţei de capital şi interrelaţiile acesteia cu alte pieţe. Instituţiile pieţei de capital, cadrul juridic şi de autoritate al acestei pieţe, precum şi elemente de management de portofoliu vor face obiectul unui capitol special. Dezvoltarea pieţei de capital în România, sursele iniţiale ale capitalului autohton, modul de formare al acestuia, structura de proprietate a capitalului român, căile de interacţiune a acestuia cu procesul de privatizare, dar şi evoluţia pieţei române de capital în ansamblu vor fi analizate de asemenea.

PIEŢE DE CAPITAL

9

I.2. INVESTIŢII FINANCIARE

Cumpărarea de acţiuni, obligaţiuni sau alte valori mobiliare sau titluri primare reprezintă un proces investiţional, dar de tip financiar. Acest proces este de fapt o investiţie financiară, deci această piaţă este ceea ce numim o piaţă financiară. Procesul investiţional pe această piaţă este denumit plasament. Însă terminologia monetaristă utilizează denumirea de investiţie şi în cazul procesului de tranzacţionare propriu-zisă de acţiuni.

„Investiţia în sens larg înseamnă sacrificiul dolarilor curenţi pentru dolari viitori”2. Sacrificiul este actual, iar viitorul câştig este virtual, incert. Din această cauză investiţia are două atribute timpul şi riscul. Investiţia real economică şi investiţia financiară sunt complementare şi nu competitive. În economiile primitive piaţa investiţională în active real economice predomină, pe când în economiile evoluate, investiţiile financiare au o mai mare pondere în valoare. În lucrarea Investments - WILLIAM SHARPE 1995 dă un exemplu edificator pentru a ilustra această aserţiune. Dacă General Motors are nevoie de fonduri pentru construirea unei hale noi va efectua o emisiune de acţiuni pe piaţa primară. Pentru cumpărător aceste acţiuni reprezintă o investiţie financiară, el putând ulterior să le tranzacţioneze pe piaţa secundară de capital. Tranzacţiile de pe piaţa secundară nu generează venituri pentru GM, dar faptul că

această piaţă există, face ca aceste acţiuni să fie atractive, lucru care are ca urmare facilitarea investiţiilor real economice. Acţiunile nou emise care nu au piaţă secundară, nu au succes pe piaţa primară de capital.

PIAŢA FINANCIARĂ (active financiare)

Piaţa monetară Active monetare–titluri financiare pe termen scurt

Piaţa de capital Active de capital – titluri financiare pe termen lung Piaţa primară

Piaţa secundară

Fig. I-1 Piaţa financiară, de capital şi piaţa monetară

2Sharpe W, Alexander G., Bailey J. Investments Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey 07632 - 1995

Piaţa primară de capital, componentă a pieţei financiare facilitează de fapt legătura sau poate fi considerată un canal de transmisie între plasament şi economia reală. În accepţiunea economică piaţa de capital este compusă din piaţa primară constituită dintr-un proces investiţional de fapt (financiar în primă instanţă – din punct de vedere al cumpărătorului,) dar care facilitează investiţiile în sens economic, din partea ofertei de titluri respectiv a cererii de investiţii manifestată de emitenţii de titluri de valoare în scopul achiziţionării de active fixe necesare producţiei şi serviciilor, şi piaţa secundară care este o piaţă financiară pură pe care cererea se realizează prin necesitatea de restructurare a portofoliilor deţinătorilor de active financiare iar oferta apare concomitent datorită acestei funcţii de restructurare, precum şi din economii.

PIEŢE DE CAPITAL

10

Cele două componente ale pieţei de capital sunt indisolubil legate în existenţa şi funcţionarea lor. Putem concluziona deci că piaţa de capital facilitează investiţiile real economice.

Capitalul a fost şi este un factor de producţie derivat. El este una din categoriile economice cu cea mai importantă dinamică şi de aceea este privit diferit

din punct de vedere economic , în funcţie de perioada istorică în care se realizează analiza sau modelul economic. Marx a surprins în lucrarea lui de căpătâi ceea ce el numea „acumularea primitivă de capital” şi mai mult a descris munca în calitate de sursa primară a capitalului. El a avut ca model mediul economic din secolele XVIII-XIX care am putea afirma că era într-o criză de capital.

Abraham Lincoln contemporan cu Marx spunea „Capitalul este fructul muncii şi nu ar fi putut exista niciodată dacă nu exista mai întâi munca”. Dar, spre deosebire de acesta, el completa „Capitalul conferă drepturi care sunt la fel de demne de protecţie ca oricare alte drepturi” deci nu considera acest proces de formare a capitalului ca o justificare a unor acţiuni politice „de clasă”. Ulterior, datorită unor performanţe tehnice şi tehnologice, capitalul ca agregat macroeconomic a câştigat active reale de înaltă performanţă prin procese investiţionale.

În prezent activele simbolice sau financiare sunt într-un raport de aproximativ 100:1 faţă de activele real economice. Din această cauză analiza şi modelele economice actuale consideră capitalul financiar ca element fundamental şi când vorbesc de piaţa de capital se referă la piaţa activelor financiare.

Piaţa primară de capital este o piaţă investiţională simbolică dar de legătură cu economia reală, precum piaţa secundară de capital este o piaţă pur simbolică ambele incluse în piaţa financiară.

PIEŢE DE CAPITAL

11

I.3. PIAŢA FINANCIARĂ I.3.1. Circuitul resurselor, bunurilor şi serviciilor în economie.

Model economic Cetăţenii, persoanele private sunt de fapt deţinătorii finali ai tuturor resurselor productive respectiv ai factorilor de producţie: munca, resursele naturale (pământ), capitalul precum şi o resursă tot mai importantă care este abilitatea managerială. Economişti actuali consideră şi ştiinţa ca un important factor de producţie. Pentru a ilustra circuitul venitului, resurselor, bunurilor şi serviciilor, circuit care descrie în general mecanismul economic, am reprezentat în figura I-2 relaţiile ce apar într-o economie liberă în care proprietatea privată este majoritară şi cum se realizează acest circuit. Venitul obţinut de cetăţeni prin valorificarea resurselor, este cheltuit pentru procurarea de bunuri şi servicii. Pe de altă parte firmele productive, societăţile comerciale, operatorii economici în general utilizează venitul realizat din vânzări pentru a plăti resursele asigurate în definitiv de cetăţeni, persoane fizice. Operatorii economici analizează preţurile şi profitul ca semnale ale pieţei şi folosesc rata salariului ca plată a aptitudinilor de muncă, renta pentru pământ şi rata profitului pentru capital, pentru a da o măsură a cererii de resurse pentru producţie . Operatorii economici, firmele, fiind în proprietatea privată a unor persoane fizice, rezultă că proprietarii finali atât ai resurselor cât şi ai produselor sunt cetăţenii, persoane fizice. Astfel încât nu firmele utilizează profitul, ci ele le transferă proprietarilor lor. Similar nu firmele suportă plata taxelor, ci tot proprietarii lor, practic cetăţenii sunt cei ce plătesc taxe şi impozite cu adevărat.

Fig. I-2 Circuitul resurselor, venitului, bunurilor şi serviciilor în economie

Aceasta pentru că întregul sistem al unei economii de piaţă gravitează în jurul sectorului privat, statul având în principal doar rolul de mecanism de alocare şi reglementare a circuitului resurselor şi de administrare a sectorului public.

Intrări de bani

Ope

rato

ri ec

onom

ici

Piaţa bunurilor şi serviciilorBunuri şi servicii

Cetăţ

eni p

erso

ane

fizic

e

Resurse Piaţa

resurselor Salarii, rente, etc.

Cheltuieli

Bunuri şi servicii

Încasări

Resurse

PIEŢE DE CAPITAL

12

Între cetăţeni, persoane fizice ca centre de consum şi proprietarii finali de factori de producţie şi operatorii economici se realizează un circuit prin intermediul pieţei resurselor şi a pieţei de bunuri şi servicii aşa cum este arătat în fig.I-2. Circuitul astfel prezentat arată că cetăţenii sunt receptori finali ai venitului produs de agenţii economici prin utilizarea resurselor. În general renta, profitul şi dobânda produc 25% din venitul populaţiei într-o economie de piaţă. Venitul astfel obţinut este utilizat pentru procurarea de bunuri şi servicii. Venitul provine din salarii ca retribuţie a muncii. Bunurile şi serviciile se tranzacţionează pe piaţa specifică, unde oferta este susţinută de operatorii economici. Operatorii economici asigură o mare parte a locurilor de muncă şi în acelaşi timp un procent însemnat din sectorul producţiei de bunuri şi servicii. Restul procentului este asigurat de guvern, respectiv de autorităţi locale. Operatorii economici sunt organizaţi sub forma unor societăţi comerciale, întreprinderi, fabrici, magazine etc, alcătuind industrii specializate. Ei prelucrează resursele, factorii de producţie, producând bunuri şi servicii. (fig.I-2) Se observă că circuitul real economic al transformării resurselor în bunuri şi servicii este dublat de un circuit simbolic în sens invers, denumit circuit financiar. Resursele naturale (pământul) şi munca precum şi abilitatea managerială sunt consideraţi factori de producţie originari, pe când capitalul este considerat de către economişti un factor de producţie derivat. Pentru reprezentarea acestui factor de producţie se folosesc titluri financiare, înscrisuri ce conferă drepturi patrimoniale asupra operatorilor economici în general. Dar abilitatea managerială este resursa ce realizează eficienţa celorlalţi factori de producţie care astfel sunt puşi în valoare.

I.3.2. Circuitul între piaţa financiară şi economia reală Circuitul capitalului financiar în economie se realizează între deţinătorii unui surplus de fonduri şi utilizatorii de capital. Cei dintâi plasează resursele financiare în scopul valorificării capitalului (obţinerii de rentabilitate) iar ceilalţi emit active financiare în schimbul resurselor obţinute. Profitului îi corespunde un risc într-o relaţie directă, risc ce însoţeşte profitul în procesul de transfer. Astfel, putem spune că activele financiare cu risc mai mare au un profit estimat mai mare, respectiv activele financiare cu risc minim

Capitalul este o resursă economică şi este reprezentat de activele economice, care se valorifică în timp. El are două componente: capitalul real, compus din bunuri, utilaje, echipamente, clădiri ce contribuie la activitatea de producere de bunuri sau servicii şi capitalul financiar sau simbolic ce reprezintă procesele de tip informaţional legate de mişcarea banilor şi a titlurilor de valoare. Componentele capitalului real sunt active reale, bunuri corporale şi intangibile iar componentele capitalului financiar sunt active financiare ce consacră drepturi ale deţinătorilor asupra veniturilor generate de valorificarea activului (dobânzi, dividende, profit, rentă, etc). În mod corespunzător se poate spune că economia de piaţă are un caracter dual distingându-se economia reală alcătuită din procese de producere a bunurilor materiale şi serviciilor pentru consum şi/sau reluarea producţiei, şi economia simbolică de mişcare a capitalului financiar. (vezi fig.I-2)

Transferul de fonduri dinspre economia financiară spre economia reală prin plasament se realizează pe piaţa primară de capital. Pe piaţa secundară de capital se tranzacţionează titluri deja emise între investitori şi/sau investitori de portofoliu care urmăresc fie să speculeze o mai bună estimare a evoluţiei viitoare a pieţei, fie o investiţie strategică pe termen lung.

PIEŢE DE CAPITAL

13

generează un profit estimat minim dacă piaţa este eficientă. Transferul de fonduri între deţinătorii şi utilizatorii lor, asigură şi transferul de fonduri între economia financiară, simbolică şi cea reală, utilizatorii de fonduri valorificând activele financiare în procese direct productive.

Fig. I-3 Circuitul capitalului financiar

Deţinătorii de fonduri ce transferă surplusul spre utilizatori în scopul valorificării acestui capital financiar şi cu intenţia de a obţine profit din dividende sau dobânzi la activele financiare respective se numesc investitori. „Acel investitor care are capacitatea de a evalua riscul investiţional şi resursele necesare pentru a-şi asuma acest risc se numeşte investitor sofisticat.” Operaţiunea de transfer de fonduri se numeşte plasament sau investiţie financiară.

I.3.3. Activele financiare, piaţa bancară şi piaţa de capital Pentru început să analizăm activele financiare care fac obiectul pieţei de capital şi să arătăm cum clasificăm activele financiare şi ce caracteristici au acestea. Capitalul financiar este compus din active financiare. În această categorie includem două tipuri de active: titlurile financiare şi activele de capital. Un activ de capital este un contract dintre un investitor şi lumea exterioară pe când un titlu financiar este un contract între investitori. Titlurile financiare reprezintă părţi proporţionale de proprietate a activelor de capital. Un titlu financiar reprezintă de fapt perspectiva unei încasări viitoare. Activele de capital consacră deţinătorului, drepturi asupra veniturilor viitoare rezultate din valorificarea fondurilor investite. [SHARPE, 1970]. Capitalul financiar spunem că are în componenţă două categorii distincte de active:

active monetare; active de capital .

titluri de capital acţiuni şi alte valori mobiliare asimilabile acţiunilor, precum şi orice alt tip de valori mobiliare, conferind dreptul de a le dobândi ca urmare a unei conversii sau a exercitării acestui drept, în măsura în care valorile din a doua categorie sunt emise de acelaşi emitent sau de către o entitate care aparţine grupului din care face parte respectivul emitent;

Operatori economici Autorităţi locale Guvern Persoane fizice

Emisiune și transferde active financiare

Deţinătoride

fonduri

Operatori economici Autorităţi locale Guvern Persoane fizice

Cererea de

fonduri

Transferul dreptuluide administrare

PIEŢE DE CAPITAL

14

Capitalul bancar sau monetar este constituit din titluri emise de bănci, sau prin intermediul băncilor, în calitate de instituţii financiare specializate pe piaţa monetară, care din această cauză se numesc active monetare sau câteodată şi active bancare. Activele monetare sunt titluri financiare cu următoarele caracteristici:

− sunt emise ca rezultat a unui plasament pe termen scurt; − produc dobândă; − au risc scăzut ( sunt mai sigure); − nu sunt negociabile (nu au piaţă secundară); − au grad ridicat de lichiditate.

Activele de capital sunt activele financiare care alcătuiesc capitalul pur financiar. Piaţa acestor active este cea cunoscută sub numele generic de piaţă de capital sau „equity market” în terminologie engleză. Activele de capital sunt emise de societăţi comerciale, administraţii locale sau guverne şi au următoarele caracteristici:

− sunt emise ca urmare a unui plasament pe termen lung;

− produc dobânzi sau dividende, etc; − sunt negociabile pe pieţe organizate(au piaţă secundară); − au gradul de lichiditate mai mic decât activele monetare; − au risc mai ridicat decît activele monetare.

Fig. I-4 Structura pieţei financiare

Capitalul hibrid este alcătuit din active hibride care au proprietăţi comune celor monetare şi celor de capital în acelaşi timp. Sunt emise de obicei pe termen scurt ca şi activele monetare dar au şi unele caracteristici ale activelor de capital care le conferă proprietăţi datorită cărora pot fi tranzacţionate pe pieţe organizate.

În această categorie includem şi contracte între investitori asupra altor active de capital sau sintetice, contracte care dacă sunt standardizate reprezintă titlurile financiare derivate şi sintetice iar dacă nu sunt standardizate sunt titluri financiare.

Piaţa de capital asigură, aşa cum menţionam anterior, rolul de canal de transmitere între economia simbolică şi cea reală. Acest lucru se realizează în momentul în care fondurile sunt transferate spre utilizatori şi aceştia le folosesc în economia reală. O dată cu

Piaţa de capital pe care are loc transferul direct de fonduri şi titluri financiare între investitori şi utilizatori se numeşte piaţă primară de capital. Ulterior titlurile emise îşi formează piaţa lor specifică în care cererea şi oferta se manifestă între investitori formându-se astfel piaţa secundară de capital.

PIAŢA FINANCIARĂ

PIAŢA MONETARĂ

PIAŢA DE CAPITAL

Piaţa primară

Piaţa secundară

ACTIVE MONETARE

ACTIVE DE CAPITAL

ACTIVE FINANCIARE

ACTIVE HIBRIDE TITLURI

PIEŢE DE CAPITAL

15

acest circuit are loc emisiunea şi transferul iniţial al titlurilor. Majoritatea tranzacţiilor în bursă se referă la piaţa secundară a titlurilor financiare.

Totuşi bursa tranzacţionează şi valori mobiliare nou emise în cadrul ofertelor primare pe o piaţă primară (fig.I-3).Corespunzător categoriilor de capital financiar aşa cum a fost clasificat anterior, piaţa acestei resurse economice, denumită generic piaţa financiară, se compune din piaţa bancară şi piaţa de capital.

Aşadar oferta de fonduri din partea deţinătorilor se orientează pe cele două direcţii: piaţa bancară, respectiv piaţa de capital sau piaţa activelor de capital. (fig.1-5)

Pe piaţa bancară activează instituţiile bancare, iar pe piaţa de capital, instituţii financiare ce îndeplinesc rolul de intermediari între ofertanţii şi utilizatorii de fonduri. Societăţile bancare şi cele financiare se aseamănă prin faptul că îndeplinesc rolul de intermediar financiar, dar se deosebesc prin elementele prezentate în tabelul I-1;

Instituţii bancare

• Acceptă depozite şi dau împrumuturi;

• Joacă rol de intermediar financiar;

• Deschid conturi pentru clienţi;

• Emit active bancare (perfect lichide şi au risc mai redus).

Instituţii financiare • Atrag fondurile investitorilor pe piaţa

primară şi le plasează clienţilor (agenţi economici, organe ale administraţiei locale, stat );

• Facilitează finanţarea directă a clienţilor; • Transferă titluri financiare furnizorilor de

fonduri (nu sunt perfect lichide şi au risc mai mare);

Tabel I-1 Comparaţie între instituţiile bancare şi cele financiare Fig. I-5 Oferta şi cererea de fonduri

I.3.4. Valori mobiliare. Instrumente bursiere Valorile mobiliare sunt exprimarea materială a celor mai reprezentative active de

capital. Ele sunt reprezentate printr-un înscris în forma materială sau prin înscrieri în cont, conferind deţinătorilor drepturi patrimoniale asupra emitentului. Conform definiţiei, valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise în formă materială sau evidenţiate prin înscrisuri în cont, care conferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii şi în condiţiile specifice de emisiune a acestora.

Valorile mobiliare sunt instrumente financiare, şi în această categorie sunt incluse: acţiunile, obligaţiunile, titlurile de stat, drepturile de preferinţă, drepturi de conversie a creanţelor în acţiuni, alte instrumente financiare.

Dintre instrumentele componente ale pieţei financiare altele decât valorile mobiliare şi care sunt caracteristice pieţei române menţionăm: titlurile de participare la

PIAŢA BANCARĂ

CEREREA DE FONDURI

PIAŢA DE CAPITALInvestiţii financiare

Împrumuturi

Plasament

OFERTA DE FONDURI

Depozitare

PIEŢE DE CAPITAL

16

organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, instrumentele financiare derivate, contractele de report, alte instrumente financiare.

Activele financiare sunt reprezentate în formă materială de instrumente financiare, dintre care valorile mobiliare sunt componente ale pieţei de capital pentru că au piaţă secundară şi sunt emise pe termen lung. Instrumentele financiare sunt tranzacţionate pe pieţe reglementate.

Printre acestea, cele mai importante pieţe de tranzacţionare a instrumentelor financiare o reprezintă bursele. În burse sunt tranzacţionate şi alte titluri financiare, nu numai valori mobiliare.

Bursele care tranzacţionează valori mobiliare sunt denumite burse de valori. Bursa este cea mai reprezentativă instituţie a pieţei de capital şi din această cauză o componentă importantă a pieţei financiare o formează piaţa bursieră.

Piaţa bursieră este compusă din

totalitatea tranzacţiilor cu titluri financiare, care se desfăşoară sub auspiciile bursei. Am văzut că valorile mobiliare fac obiectul tranzacţiilor în bursele de valori. Celelalte titluri financiare care au piaţă, adică se tranzacţionează pe timpul lor de viaţă, dintre care cele mai importante ca volum sunt instrumentele derivate şi cele sintetice, formează de obicei obiectul tranzacţiilor în bursele de mărfuri.

Bursele de mărfuri sunt cunoscute în general ca pieţe ale instrumentelor financiare derivate ce funcţionează împreună cu pieţe la disponibil care realizează tranzacţii spot sau cash sau contracte la termen de tipul forward.

Titlurile financiare negociabile pe piaţa

bursieră sau alte pieţe reglementate se mai numesc şi instrumente bursiere şi se clasifică

în trei mari categorii: • titluri primare; sunt instrumente financiare ce consacră drepturi patrimoniale şi

asupra veniturilor financiare viitoare ale emitentului; în această categorie includem acţiunile, obligaţiunile şi titlurile de stat. • titluri derivate; sunt titluri ce generează drepturi asupra altor active, denumite

active suport sau active de bază. Activele suport pot fi active reale, cum ar fi mărfurile bursiere, sau active financiare, cum ar fi titlurile primare sau alte titluri derivate. În această categorie sunt incluse contractele futures şi contractele de opţiune („options”). • titluri sintetice sunt titluri financiare de tipul celor derivate (contracte standardizate

între investitori asupra altor active), dar cu referire la active financiare sintetizate. Sintetizarea activelor se realizează prin modele de active constituite din indici de bursă de exemplu, sau alte mărimi cum ar fi temperatura care devin astfel active virtuale, suport pentru titlurile financiare.

Valori mobiliare: a) acţiuni emise de societăţi comerciale şi alte valori mobiliare echivalente ale acestora, negociate pe piaţa de capital; b) obligaţiuni şi alte titluri de creanţă, inclusiv titlurile de stat cu scadenţă mai mare de 12 luni, negociabile pe piaţa de capital; c) orice alte titluri negociate în mod obişnuit, care dau dreptul de a achiziţiona respectivele valori mobiliare prin subscriere sau schimb, dând loc la o decontare în bani, cu excepţia instrumentelor de plată;

Valori mobiliare. Elemente caracteristice.

− sunt titluri de valoare (instrumente financiare) consemnând o creanţă asupra emitentului;

− sunt negociabile pe piaţa de capital;

− sunt purtătoare de drepturi înscrise în prospectul de emisiune;

− sunt titluri primare, în sensul că transformă active reale (pământ, clădiri, utilaje) în instrumente financiare (negociabile, transferabile);

− au o valoare nominală şi respectiv o altă valoare de piaţă ca urmare a cererii şi ofertei manifestate pe piaţa de capital;

PIEŢE DE CAPITAL

17

I.4. PIAŢA DE CAPITAL I.4.1. Structura funcţională a pieţei de capital După cum am prezentat în capitolele anterioare: Piaţa primară de capital este în esenţă piaţa procesului investiţional. Ea este

canalul de legătură între economia financiară şi economia reală, este modalitatea de transformare a activelor financiare în active real economice. Investiţia economică înseamnă creştere de capital real economic. Determinant însă pentru activitatea productivă este accesul la capital ca resursă economică, respectiv factor de producţie. Aceasta se face prin intermediul pieţei primare de capital, care acţionând ca o componentă majoră într-o economie cu mecanisme financiare dezvoltate este inclusă în piaţa de capital.

Piaţa secundară de capital este simbolică, dar folosind instrumente de tipul acţiunilor, obligaţiunilor care poartă în ele atributele dreptului de proprietate, conferă imaginea economiei reale, fiind o măsură a capitalului real economic. Investiţia pe piaţa secundară de capital, plasamentul, este un proces pur financiar, simbolic ce tranzacţionează titluri financiare, active pur financiare care se constituie în instrumentele acestei pieţe.

În ansamblul ei, piaţa de capital mijloceşte şi acţiunea instituţiilor financiare de tipul fondurilor mutuale, al fondurilor de investiţii şi în general al altor intermediari financiari cu acţiune şi activitate diferită în spectrul economiilor naţionale după cum aceste pieţe sunt reglementate.

Noţiunea de piaţă de capital este însă definită diferit de şcolile economice mondiale, accepţiunea ei derivând din structurile diferite de piaţă pe care economiştii le îmbracă în această noţiune. Şcoala americană include piaţa de capital în piaţa financiară, care este considerată macropiaţa pe care se manifestă oferta şi cererea de fonduri în economie. Piaţa de capital include atât tranzacţiile cu titluri pe termen lung cât şi cele cu instrumente monetare (pe termen scurt), piaţa care este în general denumită piaţa monetară. Spre deosebire de aceasta, pentru şcoala franceză, piaţa de capital reprezintă piaţa ofertei şi cererii de active financiare în general, deci cea pe care americanii o denumesc piaţă financiară. În accepţiunea economiştilor francezi, piaţa de capital cuprinde atât piaţa monetară (piaţa bancară), piaţa valorilor mobiliare (care este denumită piaţa financiară în acest caz), cât şi piaţa monetară. În accepţiunea acestei lucrări prin piaţa de capital înţelegem piaţa pe care se tranzacţionează valori mobiliare, respectiv titluri financiare negociabile pe termen lung şi care sunt în fapt active financiare dar care poartă atributele capitalului, fiind imaginea acestuia.

Sistemele financiare, respectiv structura şi mecanismele pieţei financiare sunt diferite de la o ţară la alta, pieţele formate în diferite ţări având o tradiţie şi evoluţie bazată pe istoria, obiceiurile şi cultura ţării respective. Dar există câteva caracteristici, principii ale pieţei care se regăsesc în toate sistemele financiare din ţările în care este organizată o piaţă financiară. În această categorie se înscrie principiul de organizare şi supraveghere al pieţei.

Piaţa financiară în general, şi piaţa de capital în particular, au organisme cu rol de reglementare şi control care supraveghează piaţa şi care îndeplinesc rolul primordial de protecţie a investitorilor individuali - participanţi la piaţă - prin asigurarea unor reglementări instituţionale (cu referire la instituţiile ce activează pe această piaţă) dar şi instrumentale (cu referire la instrumentele ce se tranzacţionează pe această piaţă), pentru asigurarea unor condiţii concurenţiale cât mai apropiate de condiţiile de concurenţă pură şi perfectă. Aceste organisme poartă denumirea generică de autoritate a pieţei de capital, în acest caz.

PIEŢE DE CAPITAL

18

Piaţa de capital se manifestă în economia unei ţări prin mecanisme specifice şi funcţionează într-un cadru legal, structural şi organizatoric, de autoritate, instituţional şi instrumental, specific. De aceea, pentru a analiza cu eficienţă o piaţă de capital specifică, este necesar să cercetăm cele patru elemente care caracterizează structura şi funcţionarea ei:

1. Autoritatea pieţei; 2. Instrumentele ce fac obiectul pieţei; 3. Instituţiile care activează pe piaţă; 4. Mecanismele de manifestare a cererii şi ofertei pe această piaţă;

Instrumentele pieţei de capital vor fi prezentate la capitolul II al cursului iar autoritatea şi instituţiile pieţei de capital vor fi descrise în ultimul capitol. Mecanismele de tranzacţii pe pieţele de capital fac obiectul unui capitol special în cursul de Burse de valori. În România, piaţa de capital a apărut şi apoi a evoluat spre structura ei actuală după apariţia bursei de valori în 1995. Până atunci, cele două pârghii de apariţie a capitalului privat şi a pieţei de capital au fost libera iniţiativă şi privatizarea.

I.4.2. Teoria pieţei eficiente de capital

"O piaţă de capital eficientă este acea piaţă care procesează eficient infomaţii. Preţurile acţiunilor la orice moment sunt bazate pe o corectă evaluare a tuturor informaţiilor disponibile la acel moment. Într-o piaţă eficientă de capital, preţurile oglindesc pe deplin informaţia disponibilă.". ( FAMA,1965)

O piaţă financiară în general se spune că este eficientă dacă preţurile de pe acea piaţă reflectă în totalitate întreaga informaţie

disponibilă şi care este relevantă pentru evaluarea titlurilor cotate. Aceasta înseamnă că întreaga informaţie referitoare la emitentul titlurilor trebuie să fie disponibilă pe piaţă astfel încât investitorii să poată avea acces la ea. Informaţia se referă în principal la următoarele elemente: veniturile, dividendele, creditele, istorice, prezente şi estimările viitoare ale acestora, ratele estimate de creştere, nivelul de risc al emitentului. De asemenea sunt importante, cu relevanţă în tendinţele generale de evoluţie a preţului titlurilor, informaţiile cu referire la situaţia economică a ramurii industriale în care activează firma, abilitatea managementului şi chiar starea de sănătate a celui ce controlează activitatea companiei.

Piaţa de capital, se spune că este eficientă dacă există informaţie disponibilă pe piaţă. Aceasta înseamnă că informaţia cu referire la titlurile financiare de pe acea piaţă să fie accesibilă participanţilor la piaţă la un cost relativ scăzut. În plus, preţul titlurilor negociabile trebuie să includă întreaga informaţie relevantă ce poate fi obţinută.

Aspectele eficienţei pieţei de capital Eficienţa pieţei de capital se referă la două aspecte:

♦ eficienţa operaţională; ♦ eficienţă a alocării.

Eficienţa operaţională se referă la accesul ofertanţilor şi utilizatorilor de fonduri la costuri de tranzacţii ieftine. Aceasta înseamnă ca intermediarii de pe piaţă să fie într-o strânsă competiţie, astfel încât preţul serviciilor de intermediere pe piaţa de capital să fie minim.

Eficienţa de alocare se referă la relaţia între profit şi risc, şi anume presupune ca preţurile să se stabilească astfel încât titlurile cu acelaşi nivel de risc să ofere acelaşi profit estimat. Într-o piaţă cu eficienţă la alocare, economiile care în fond reprezintă resursa

EUGENE FAMA

PIEŢE DE CAPITAL

19

ofertei de fonduri, sunt alocate prin investiţii într-un mod optim astfel încât participanţii la piaţă să profite fiecare în parte. Pentru ca o piaţă să fie eficientă este necesar ca în mod continuu preţurile să reflecte toate informaţiile relevante, astfel încât orice nouă informaţie trebuie să fie integrată în preţul titlului, imediat şi corespunzător cu importanţa ei, atât ca mărime cât şi ca sens. Aceasta înseamnă că atunci când apare o veste bună despre emitent cei ce nu deţin titlul respectiv pot să-l cumpere la un preţ care să includă vestea bună. Similar pe o piaţă eficientă dacă apare o informaţie nefavorabilă despre emitent, deţinătorii de titluri ai emitentului pot să le vândă la preţul ce ţine cont (include) vestea proastă. În general, asta înseamnă că investitorii nu pot să realizeze regulat venituri mai mari decât media pieţei. În condiţii de piaţă eficientă, acest lucru se realizează în titluri de risc foarte mare sau prin şansă.

Ne putem pune întrebarea: în realitate, cât de bine absoarbe piaţa informaţiile noi? Pentru a vedea dacă piaţa se ajustează după informaţie, avem nevoie de un model de evaluare. De obicei un model este mai bun dacă prin verificarea lui cu datele reale ale pieţei dă rezultate mai bune decât modelul imediat următor. Orice test de eficienţă al unei pieţe de capital este de fapt un test compus, între testul de eficienţă şi modelul de evaluare. Aceasta înseamnă că în condiţiile unui model de evaluare putem ajunge la concluzii care infirmă eficienţa pieţei. O altă interpretare este că piaţa este eficientă, dar modelul de evaluare este eronat. Aceasta este dilema uzuală ce apare în cazul utilizării în testare a unor ipoteze compuse.

Nivelele eficienţei de piaţă.

Piaţa de capital este eficientă în condiţiile reflectării “ în totalitate, a întregii informaţii” relevante despre emitent. Dar, sistematizând categoriile de informaţii cu referire la titluri şi emitenţi se definesc 3 nivele de eficienţă:

eficienţă redusă. O piaţă de capital are o eficienţă redusă, dacă preţul titlurilor reflectă informaţia cu referire la evoluţia cursului trecut al titlurilor. Această informaţie nu este în totalitate relevantă, astfel încât conform cercetărilor lui Maurice Kendall, cursul are o evoluţie aleatoare (“random walk”); nici un investitor nu poate avea câştiguri anormale prin dezvoltarea unor unor reguli de tranzacţii bazate pe preţurile istorice sau informaţiile legate de rentabilitate. Informaţia despre rentabilităţile trecute este disponibilă la un cost foarte mic. Este rezonabil să considerăm că aceste rentabilităţi trecute nu pot fi folosite pentru a previziona viitorul.

eficienţă semiputernică (medie) se realizează pe o piaţă în care preţurile titlurilor reflectă în totalitate întreaga informaţie disponibilă publicului. În această categorie sunt incluse: informaţiile cu referire la venituri, dividende, produse noi, fuziuni, raporturi anuale, informaţii cu referire la management etc.; nici un investitor nu poate să obţină rentabilităţi anormale din tranzacţionarea titlurilor pe baza unor reguli ce se bazează pe informaţiile publice ce apar în raporturile anuale ale firmelor, ziarele financiare, internet. Toate acestea pot fi procurate la preţuri foarte mici.

eficienţă puternică, este bazată pe întreaga informaţie publică sau privată. Aceasta înseamnă că preţul titlurilor reflectă totalitatea informaţiilor. În acest tip de piaţă nu se pot crea avantaje nici pentru cei ce deţin informaţii confidenţiale sau privilegiate. Deci investitorii nu pot obţine rentabilităţi anormale utilizând aceste informaţii publice sau private. Informaţiile private sunt de obicei foarte costisitoare. De aceea putem spune că în principiu nimeni nu crede că pieţele de capital ar avea o eficienţă puternică.

Maurice Kendall

PIEŢE DE CAPITAL

20

Norme de conduită pe piaţa de capital

Această teorie de eficienţă a pieţei de capital a impus norme de conduită pe piaţă, norme ce sunt fie reglementate de autoritatea pieţei, fie sunt respectate în spiritul unui comportament etic al participanţilor la piaţă. Aceste norme se referă la condiţiile necesare pentru ca informaţia să fie disponibilă simultan pentru toţi participanţii la piaţă. Astfel, sunt definite categorii de informaţii ce trebuie raportate de emitenţii de valori mobiliare în ideea îndeplinirii condiţiilor de eficienţă semiputernică. Sunt definite de asemenea categorii de evenimente ce pot influenţa preţul valorilor mobiliare şi care trebuie să facă subiectul unei informări pentru că reprezintă un eveniment important.

O altă categorie de informaţii o reprezintă informaţiile privilegiate care nu au devenit publice, sau care nu sunt adresabile publicului, dar care pot influenţa preţul valorilor mobiliare şi care nu pot fi utilizate în scopul dobândirii de avantaje pe piaţă.

Prevederile legale definesc şi persoanele ce pot decide asupra preţului pe piaţă şi din această cauză, pentru acestea sunt stabilite norme speciale de comportament.

Aceste persoane sunt cunoscute sub denumirea de „insider” şi sunt reprezentate de: persoane afiliate; persoane implicate;

persoane care acţionează în mod concertat (două sau mai multe persoane care au încheiat un acord în vederea obţinerii sau exercitării în comun a drepturilor de vot pentru a înfăptui politică comună).

I.5. PIAŢA FINANCIARĂ ÎN ROMÂNIA Piaţa financiară adăposteşte circuitul activelor financiare între mulţimea ofertanţilor

de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor acestora, în vederea realizării unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a cărei finalizare este profitul. Tranzacţiile între cei doi parteneri se realizează prin intermediul pieţei financiare. După tipul activelor care se negociază şi mecanismul prin care acestea sunt introduse în circuitul economic, piaţa financiară din România poate fi segmentată în trei mari sectoare: piaţa monetară, piaţa de capital, piaţa instrumentelor de asigurare.

Piaţa monetară este caracterizată prin tranzacţii cu active financiare pe termen

scurt, instrumente de plată sau efecte de comerţ, utilizate de societăţile comerciale şi financiare sau persoane fizice şi emise de instituţiile bancare. Tranzacţiile includ depozitele bancare, biletele la ordin, cambiile, cecurile şi alte titluri monetare. Activele sunt mobilizate de agenţii economici prin credite bancare, investiţii în nume propriu ale societăţilor bancare. Participanţii la piaţa monetară sunt : municipalităţile, guvernul, băncile, societăţile de asigurare, instituţii financiare, societăţi comerciale şi alte persoane juridice şi fizice. Piaţa monetară în general este sensibilă la nivelul inflaţiei şi fluctuaţia ratei dobânzii. Rata dobânzii este indicatorul acestei pieţe şi care sintetizează starea pieţei monetare în ansamblul ei. Piaţa monetară se găseşte într-o strânsă corelaţie cu piaţa valutară care asigură conversia activelor monetare dintr-o valută în alta. Piaţa monetară în România are ca autoritate a pieţei Banca Naţională a României cu rol de avizare, reglementare şi control, iar instituţiile ce activează pe această piaţă sunt băncile comerciale. Între ele este organizată o piaţă interbancară reglementată de autoritatea pieţei. Piaţa bancară se caracterizează prin tranzacţii cu active bancare ce nu sunt negociabile, adică nu au o piaţă secundară şi a căror lichiditate este maximă. Instrumentele monetare ce se vehiculează pe piaţa monetară românească sunt: certificate de depozit, bilete la ordin, CEC-uri, cambii, depozite la vedere şi la termen.(vezi fig. I-6)

PIEŢE DE CAPITAL

21

Piaţa instrumentelor de asigurare este o altă componentă a pieţei financiare româneşti şi are ca autoritate CSA Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Mecanismele acestei pieţe se realizează prin tranzacţionarea instrumentelor de asigurare. Instrumentele de asigurare sunt denumite poliţe şi sunt contracte ce au ca scop asigurarea unor bunuri sau persoane la apariţia unor evenimente cu grad de risc ce expun persoana sau bunul asigurat la o pierdere. Societăţile ce activează pe această piaţă sunt societăţi de asigurări care funcţionează asemănător instituţiilor financiare clasice pentru că acumulează capital rezultat din economiile clienţilor lor, şi-l plasează fie pe piaţa bancară fie pe cea de capital pentru realizarea de venituri financiare cu care să acopere obligaţiile contractate şi să realizeze profit.

Piaţa de capital este specializată în tranzacţii cu active financiare pe termen mediu

şi lung, prin intermediul lor asigurând-se transferul de capital financiar disponibil către utilizatori pe piaţa primară şi între investitori pe piaţa secundară. Motivaţia fundamentală a unei pieţe de capital constă în plasarea titlurilor financiare emise de agenţi economici pentru căutare de capital, provenit de la potenţiali investitori deţinători de excedent de capital datorită economisirii sau din restructurarea portofoliilor lor. Instrumentele reprezentative ale pieţei de capital româneşti sunt valorile mobiliare. Spre deosebire de titlurile tranzacţionate pe pieţele monetare, care se emit pe termen scurt, piaţa de capital este formată din tranzacţii cu titluri emise pe termen lung şi mediu: acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat care sunt în acelaşi timp titluri primare şi valori mobiliare. În categoria valorilor mobiliare sunt incluse şi dreptul de preferinţă (dreptul unui acţionar de a subscrie cu prioritate acţiuni la majorarea capitalului social , proporţional cu numărul de acţiuni deţinute la data de referinţă la un preţ inferior preţului acţiunilor oferite public) şi dreptul de conversie a unor creanţe în acţiuni.

Fig. I-6 Piaţa financiară în România. Instituţii. Mecanisme. Instrumente

În România instrumentele financiare includ:

PIAŢA DE CAPITAL

Comisia Naţională pentru Valori

Mobiliare

Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor

Banca Naţională

PIAŢA FINANCIARĂ

PIAŢA DE ASIGURĂRI

Instituţii Instrumente

Mecanisme

Pieţe reglementate

Entităţi reglementate

Instrumente financiare

Instituţii Instrumente

Mecanisme

Piaţa instrumentelor de asigurare

Societăţi de asigurări

Poliţe de asigurare

Instituţii Instrumente

Mecanisme

Piaţa interbancară

Instituţii bancare

Instrumente monetare

PIAŢA MONETARĂ

PIEŢE DE CAPITAL

22

valori mobiliare; titluri de participare la organismele de plasament colectiv; instrumente ale pieţei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenţă mai mică de un an şi certificate de depozit;

contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri; contracte forward pe rata dobânzii, denumite prescurtat FRA; swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb şi pe acţiuni; opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut la lit. a) - d), inclusiv contracte similare

cu decontare finală în fonduri; această categorie include şi opţiuni pe curs de schimb şi pe rata dobânzii;

instrumente financiare derivate pe mărfuri; orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţa reglementată într-un stat

membru sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă;

Fig. I-7. Piaţa financiară. Active financiare.

Instrumente financiare cuprind şi : Contractele de report (contracte în care o parte cumpără valori mobiliare cu plata

imediată, cu revânzarea simultană, la termen şi pe un preţ determinat, a unor valori mobiliare de aceeaşi specie şi cu remiterea efec-tivă a valorilor mobiliare date în report, în conformitate cu dispoziţiile art. 74-76 Cod comercial).

Titlurile de participare la organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, sunt titluri financiare ce nu se tranzacţionează în bursă - nu au piaţă secundară.

În bursă se tranzacţionează şi titluri derivate de tipul contractelor futures sau de opţiune.

Când activele suport ale contractelor futures sau de opţiune sunt active sintetice, ele alcătuiesc categoria de titluri financiare sintetice care împreună cu cele derivate şi primare compun instrumentele bursiere ce sunt tranzacţionate la Bursa Monetar - Financiară şi de Mărfuri Sibiu. (vezi fig.I.7). Din luna septembrie 2007 şi BVB adăposteşte tranzacţii cu titluri derivate şi sintetice.

Piaţa financiară Active financiare

Instrumente financiare

Piaţa monetară Active monetare

Instrumente monetare

Piaţa de capital Active financiare Valori mobiliare

Indici de bursă

Drept de preferinţă Drept de conversie

Contract de report Titluri de participare Contracte Swap

Dobânda

Depozite Certificate de depozit Credite

Bilet la ordin,CEC

Instrumente bancare

Titluri de stat

Instrumente de platăEfecte de comerţ

Acţiuni TITLURI Obligaţiuni PRIMARE Titluri de Stat

Contracte TITLURI Futures DERIVATEOpţiuni

Contracte TITLURI Futures SINTETICE Opţiuni

Instrumente bursiere

BURSA DE MĂRFURI

BURSA DE VALORI

PIEŢE DE CAPITAL

23

Pentru titlurile primare piaţa organizată de tranzacţii este Bursa de Valori Bucureşti. Aceasta este o piaţă reglementată care adăposteşte mecanismele de funcţionare a pieţei de capital în România. Indicatorul pieţei de capital este indicele bursier compozit BET_C care arată tendinţa de ansamblu a evoluţiei pieţei, dar în acelaşi timp el poate fi sintetizat ca activ sintetic pentru titlurile sintetice.

Administrarea, reglementarea şi supravegherea pieţei de capital se realizează de

către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, subordonată Parlamentului. CNVM este pentru piaţa română de capital echivalentul Băncii Naţionale a României pentru piaţa bancară sau a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru piaţa asigurărilor.

Obiectivele fundamentale ale CNVM sunt: „a) stabilirea şi menţinerea cadrului necesar dezvoltării pieţelor reglementate; b) promovarea încrederii în pieţele reglementate şi în investiţiile în instrumen-te

financiare; c) asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor contra practicilor neloiale,

abuzive şi frauduloase; d) promovarea funcţionării corecte şi transparente a pieţelor reglementate; e) prevenirea manipulării pieţei şi a fraudei şi asigurarea integrităţii pieţelor

reglementate; f) stabilirea standardelor de soliditate financiară şi de practică onestă pe pi-eţele

financiare; g) adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariţiei riscului sistemic pe pieţele

reglementate. h) prevenirea afectării egalităţii de informare şi tratament a investitorilor, sau a

intereselor acestora.” Printre atribuţiile CNVM se numără: emiterea de regulamente şi instrucţiuni cu referire la aspecte diverse ale pieţei de

capital (tranzacţionarea acţiunilor, organizarea societăţilor de servicii de investiţii financiare, etc.);

aprobarea operaţiunilor legate de activitatea firmelor ce activează pe piaţa de capital (majorările de capital social ale firmelor tranzacţionate la bursă, deschiderea de agenţii noi ale SSIF, etc.);

supravegherea aplicării legilor şi a regulamentelor pe piaţa de capital. Comisia este condusă de şapte comisari numiţi de Parlament, dintre care un

Preşedinte şi doi Vicepreşedinţi, şi este organizată pe direcţii şi departamente care se ocupă de toate domeniile pieţei de capital (direcţia generală autorizare-reglementare, direcţia generală supraveghere, etc.).

În completarea şi aplicarea legii, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare emite regulamente şi instrucţiuni.

Instituţiile ce activează pe piaţa de capital se numesc entităţi reglementate, sunt

supravegheate de CNVM şi includ, fără a se limita la acestea: pieţe reglementate, Fondul de compensare a investitorilor, societăţi de servicii de investiţii financiare, societăţi de registru, societăţi de compensare, decontare, depozitare, consultanţi de plasament în investiţii financiare, audi-tori financiari;

• Organismul cu putere de auto reglementare este acea persoană juridică autorizată de către CNVM să reglementeze activitatea membrilor săi în cadrul organismului şi să urmărească respectarea de către aceştia a normelor legale, a normelor CNVM şi a regulilor proprii;

PIEŢE DE CAPITAL

24

• Piaţa reglementată este o piaţă pentru valori mobiliare şi alte instrumentele financiare care: ♦ funcţionează regulat şi operează în mod ordonat; ♦ respectă regulile emise sau autorizate de CNVM, care definesc condiţiile de acces pe piaţă, de operare şi de admitere la cota ofici-ală a anumitor valori mobiliare sau a altor instrumente financiare; ♦ respectă cerinţe de raportare şi transparenţă, în vederea asigurării protecţiei investitorilor;

• Casa de compensaţie este societatea comercială sau departamentul din cadrul societăţii de bursă care efectuează zilnic pentru membrii compensatori reevaluarea poziţiilor deschise, calculul şi reţinerea garanţiilor, compensarea şi decontarea;

• Societatea de servicii de investiţii financiare este o persoană juridică autorizată de CNVM să presteze servicii de investiţii financiare;

• Organismele de plasament colectiv sunt entităţi organizate, cu sau fără personalitate juridică, care fac apel public la economiile băneşti ale populaţiei în scopul investirii acestora;

• Organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, fondurile deschise de investiţii şi societăţile de investiţii îşi orientează resursele mobilizate exclusiv către investiţia în valori mobiliare, în condiţiile legii şi ale reglementărilor CNVM. • Fondul de investiţii (F.I.) este un organism de plasament colectiv, fără

personalitate juridică, constituit printr-un contract de societate civilă; • Societatea de investiţii (S.I.) este un organism de plasament colectiv în valori

mobiliare constituit ca societate comercială pe acţiuni, ale cărei acţiuni fac obiectul unei emisiuni şi răscumpă-rări continue

• Fondul deschis de investiţii (FDI) este un fond de investiţii, ale cărui unităţi de fond fac obiectul unei emisiuni şi răscumpărări continue şi a cărui înfiinţare este iniţiată de către o societate de administrare a investiţiilor;

• Societăţile de administrare a investiţiilor (SAI) sunt societăţi comerciale, care au ca unic obiect de activitate prestarea de servicii specifice privind înfiinţarea, promovarea, organizarea şi administrarea de organisme de plasament colectiv, precum şi a acelor activităţi care le sunt permise în temeiul legii şi a reglementărilor emise de CNVM pe principiul diversificării şi al administrării prudente a riscurilor de portofoliu.

• OEVM Oficiul de Evidenţă a Valorilor Mobiliare; • Societatea de registru este o societate pe acţiuni autorizată de CNVM să desfăşoare

activităţi de registru pentru societăţile deţinute public şi pentru alţi emitenţi; • Depozitarul este o entitate reglementată (societate bancară) autorizată de CNVM să

desfăşoare activităţi de înregistrare, depozitare, compensare, decontare a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare;

PIEŢE DE CAPITAL

25

Întrebări

1. Enumeraţi componentele pieţei de capital. 2. Cum se realizează circuitul capitalului financiar între oferta şi cererea de fonduri? 3. Cum este considerat de economişti factorul de producţie capital? 4. Enumeraţi caracteristicile activelor de capital. 5. Cum se mai numesc investiţiile financiare? 6. Ce înţelegeţi prin piaţă primară şi secundară de capital? 7. Enumeraţi instituţiile de pe piaţa de capital din România! 8. Ce deosebiri sunt între instituţiile bancare şi cele ce activează pe piaţa de capital? 9. Ce înţelegeţi prin active hibride? 10. Enumeraţi elementele caracteristice ale activelor monetare. 11. Enumeraţi elementele caracteristice ale activelor de capital. 12. Enumeraţi instrumentele pieţei bancare din România. 13. Clasificaţi produsele bursiere. 14. Ce sunt valorile mobiliare? 15. Ce tranzacţii adăpostesc bursele de mărfuri? 16. Ce înţelegeţi prin informaţii privilegiate? 17. Ce este un „insider”? 18. Care sunt obiectivele fundamentale ale CNVM? 19. Faceţi o analiză comparativă între cele trei modalităţi de organizare a pieţei

financiare în lume. 20. Cum se realizează supravegherea pieţei de capital? 21. Ce înţelegeţi prin eficienţa pieţei de capital? 22. Descrieţi nivelele de eficienţă ale pieţei de capital.

Test grilă

1). Piaţa financiară.Care sunt pieţele componente ale pieţei de capital? a) Piaţa monetară; b) Piaţa primară de capital; c) Piaţa secundară de capital; d) Piaţa bancară; 2). Piaţa financiară.Operaţiunea de transfer de fonduri pe piaţa de capital se numeşte: a) depozitare; b) investiţie financiară; c) plasament; d) creditare; 3). Piaţa financiară.Investitorul care are capacitatea de a evalua riscul investiţional şi

resursele necesare pentru a-şi asuma acest risc se numeşte: a) investitor de portofoliu b) investitor financiar c) investitor sofisticat d) investitor strategic 4). Piaţa financiară.Transferul de fonduri dinspre economia financiară spre economia

reală se realizează pe: a) piaţa primară de capital b) piaţa secundară de capital c) piaţa bancară d) piaţa monetară

PIEŢE DE CAPITAL

26

5). Piaţa financiară.Care dintre caracteristicile următoare sunt valabile pentru activele monetare?

a) sunt emise ca rezultat al unui plasament pe termen scurt; b) sunt negociabile (au piaţă secundară); c) produc dobândă; d) au risc scăzut (sunt mai sigure decat activele de capital); 6). Piaţa financiară.Care dintre caracteristicile următoare sunt valabile pentru activele

de capital? a) sunt emise ca urmare a unui plasament pe termen lung; b) produc dobânzi sau dividende; c) nu sunt negociabile pe pieţe organizate (nu au piaţă secundară); d) au risc mai ridicat decît activele monetare; 7). Piaţa financiară.Capitalul financiar are în componenţă active: a) imobiliare; b) monetare; c) de capital; d) fixe; 8). Piaţa financiară. Activele hibride sunt: a) Active ce sunt emise de instituţii de credit pe termen scurt; b) Active cu proprietăţi comune celor monetare şi de capital. Sunt emise pe termen scurt şi pot fi tranzacţionate pe pieţe reglementate. c) Active emise pe termen lung şi care nu au piaţă secundară; d) Active ce generează drepturi asupra altor active, sunt emise pe termen lung şi produc dobândă; 9). Piaţa financiară. Pe piaţa financiară transferul de fonduri dinspre ofertă spre cerere

se realizează prin intermediul : a) pieţei de capital; b) pieţei bunurilor şi serviciilor; c) pieţei bancare; d) pieţei resurselor; 10). Piaţa financiară. Instituţiile bancare : a) Acceptă depozite şi dau împrumuturi; b) Gestionează portofolii de active de capital ale clienţilor; c) Deschid conturi pentru clienţi; d) Emit active bancare (perfect lichide şi cu risc redus). 11).Piaţa financiară.Instituţiile financiare care activează pe piaţa de capital: a) Acceptă depozite şi dau împrumuturi; b) Gestioneaza conturile monetare ale clienţilor; c) Emit active bancare (perfect lichide şi cu risc mai redus); d) Atrag fondurile investitorilor şi le plasează pe pieţe primare emitenţilor (operatori economici, organe ale administraţiei locale, sau de stat) sau pe pieţe secundare; 12).Instrumente bursiere.Valorile mobiliare sunt instrumente financiare, şi în această categorie sunt incluse: a) acţiunile; b) drepturile de preferinţă;

PIEŢE DE CAPITAL

27

c) drepturi de conversie a creanţelor în acţiuni; d) contracte REPO 13).Instrumente bursiere.Titlurile financiare negociabile pe piaţa bursieră sau alte pieţe reglementate se mai numesc şi instrumente bursiere şi se clasifică în următoarele categorii : a) titluri primare; b) titluri secundare; c) titluri sintetice; d) titluri derivate; 14).Instrumente bursiere.Titlurile bursiere primare sunt reprezentate de : a) acţiuni; b) obligaţiuni; c) contracte de opţiune; d) titluri de stat; 15).Instrumente bursiere.Titlurile bursiere derivate(derivative) sunt reprezentate de : a) contracte imobiliare; b) contracte futures; c) contracte de opţiune; d) titluri de stat; 16).Piaţa financiară. Care din următoarele pieţe nu este componentă a pieţei de capital? a) piaţa valutară; b) piaţa acţiunilor; c) piaţa obligaţiunilor; d) bursa de valori; 17).Piaţa financiară.Care din subdiviziunile pieţei de capital facilitează numai emisiunea de titluri financiare? a) piaţa primară de capital; b) piaţa secundară de capital; c) bursa de valori; d) piaţa bancară; 18).Piaţa financiară.Pieţele financiare pot fi organizate după următoarele principii: a) Principiul băncii universale; b) Principiul autonomiei pieţei; c) Principiul separaţiei pieţelor; d) Principiul mixt; 19).Piaţa financiară. Rolul primordial al organismului de autoritate al pieţei de capital este de a asigura: a) protecţia investitorilor; b) protecţia emitenţilor ; c) protecţia instituţiilor financiare; d) reglementarea pieţei financiare; 20).Piaţa financiară. Rolul autorităţii pieţei de capital se referă la: a) reglementarea şi monitorizarea activităţii instituţiilor ce activează pe piaţă;

PIEŢE DE CAPITAL

28

b) autorizarea şi monitorizarea funcţionării instituţiilor ce activează pe piaţă; c) autorizarea instrumentelor ce se tranzacţionează pe piaţă; d) aprobarea bilanţului bursei de valori; 21). Piaţa financiară. O piaţă componentă a pieţei financire poate fi descrisă de următoarele elemente: a) autoritatea pieţei; b) mecanismul pieţei; c) instrumentele pieţei ; d) instituţiile pieţei; 23).Piaţa de capital eficientă.Nivelele de eficienţă a pieţei de capital sunt: a) eficienţă redusă; b) eficienţă informaţională; c) eficienţă semiputernică; d) eficienţă puternică; 24).Piaţa de capital eficientă.Eficienţa pieţei de capital se referă la ? a) eficienţa informaţională; b) eficienţa operaţională; c) eficienţa alocării; d) eficienţa financiară; 25).Piaţa de capital eficientă.Categorii de evenimente ce pot influenţa preţul valorilor mobiliare: a) eveniment decisiv b) eveniment important c) eveniment sistematic d) eveniment major 26).Piaţa de capital eficientă. Persoanele ce pot decide asupra preţului pe piaţă al titlurilor financiare : a) persoane afiliate; b) persoane implicate; c) persoane care acţionează în mod concertat d) persoane insinuate

Teme de studiu şi referate

1. Structura pieţei de capital în Uniunea Europeană. 2. Analiza funcţională, instituţională, instrumentală şi de autoritate pe piaţa monetară şi

de capital în România. (independenţa pieţelor şi interferenţe între cele două pieţe) 3. Analiza comparativă a indicatorilor pieţelor de capital din România,Ungaria şi Bulgaria 4. Elaborarea uni prospect de emisiune pentru majorare de capital prin ofertă publică la

BVB. 5. Privatizare versus liberă iniţiativă. Analiza SWOT.

Bibliografie selectivă 1. www.bnr.ro - 2. www.bvb.ro 3. www.brm.ro 4. www. fibv. com, Federation of International Stock Exchange’s; 5. BNR - Rapoarte lunare 2000-2007

PIEŢE DE CAPITAL

29

6. Blommstein Hans J. Geiger Reiner si Hare Paul G. Privatising Large Enterprises: Overview of Issues and Case-Studies OECD Publications 1993

7. Bortolotti, Bernardo, Marcella Fantini, şi Domenico Siniscalco. “Privatisation: Politics, Institutions, and Financial markets,”, 1999 Fondazione ENI-Enrico Mattei (FEEM): Milano.

8. Corduneanu Carmen - Piete financiare si operatiuni bursiere – Editura Mirton 1994

9. Dardac Nicolae, Basno Cezar , - Bursele de valori - Dimensiuni si rezonante social-economice Editura Economică 1997

10. Dixon Holmes, Rob Phil, - Financial Markets - an Introduction –Chapman & Hall 1995

11. Fătu Simona, Piata Românescă de Capital - privită din interior -Vox1998 12. Frâncu Marin, Piata de Capital -Tribuna Economică 1998 13. Frydman Roman, Rapaczynski Andrej, Earle John - The privatization Process in

Central Europe Central european University Press 1993 14. Ghilic Micu Bogdan Strategii pe piata de capital Editura Economica 2002 15. Geert Bekaert, Campbell Harvey si Robin Lumsdaine Dating the integration of

world equity markets Journal of Financial Economics 2001, 16. Gibbon, Henry. 2000. “Editor’s Letter,” Privatisation Yearbook, London:

Thomson Financial, pag. 1. 17. Hambros Bank Limited, Sinclair Roche&Temperley Final Report on the 1994

Public Offers Programme - martie 1995 18. Jones, Steven L., William L. Megginson, Robert C. Nash, şi Jeffry M. Netter. 1999.

“Share Issue Privatizations as Financial Means to Political and Economic Ends,” J. Financ. Econ.,

19. Katz, Barbara G. and Joel Owen. 1993. “Privatization: Choosing the Optimal Time Path,” Journal of Comparative Economics 17,

20. La Porta, Rafael, Florencio López-de-Silanes şi Andrei Shleifer. “Government Ownership of Banks,” 2000.

21. Li, Wei. 1997. “The Impact of Economic Reform on the Performance of Chinese State Enterprises, 1980-1989,” J.Polit. Econ., 105,

22. Jeffrey Wurgler (2000). “Financial Markets and the Allocation of Capital,” J. Financ. Econ., 58,.

23. Kaufman George G. The U.S. FINANCIAL SYSTEM- Money, Markets and Institutions - Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New Jersey 07632 1986

24. Kovacs Andre - Les Strategies de la nouvelle Bourse .- Les Editions D’Organisation 1990

25. Leffler George L.,The Stock Market -The Ronald Press Company New York 1957 26. Manolescu Gheorghe, Managementul Financiar, Editura Economică 1995 27. Nitu Adrian - Burse de Marfuri si Valori –Instrumente şi tranzacţii bursiere -

Tribuna Economica 2002 28. Nitu Adrian - Analiza si prognoza evolutiei pietei de capital în România - Studia

Universitatis Vasile Goldis Arad 1997 29. Nitu Adrian - Institutiile si functiunile pietei de capital, corolar al accelerării

procesului de privatizare în România - Sesiune de Comunicări ştiintifice Universitatea Aurel Vlaicu Arad 1994

30. Niţu Adrian Privatizarea în România Strategia si obiectivele institutiilor privatizării. Fondul Proprietătii de Stat si Fondurile Proprietătii Private 1992 Simpozion Universitatea Timisoara

31. Niţu Adrian - The Romanian Capital Market Development —Socialno Ekonomicke Problemy Transformacneho Procesu Universitatea Matej Bela Banska Bistrica Slovacia 1998

PIEŢE DE CAPITAL

30

32. Popa Ioan, Bursa vol I,II Ed.Adevărul 1993, 1994 33. Puxty Anthony G., Doodds J.Colin, Financial Management method and meaning

Chapman & Hall 1991 34. Verbrugge James A., Megginson William L., si Owens Wanda L. - State

Ownership and the Financial Performance of Privatized Banks: An Empirical Analysis Working paper (June 1999) presented at the World Bank/Federal Reserve Bank of Dallas Conference on Bank Privatization, Washington, DC, March 15 & 16, 1999. Published bt World Bank /FRBD.

35. William L. Megginson si Jeffry M. Netter From State To Market: A Survey Of Empirical Studies On Privatization Journal of Economic Literature Iunie 2001

PIEŢE DE CAPITAL

31

PIEŢE DE CAPITAL

32

II. INSTRUMENTE TRANZACŢIONATE PE PIEŢE DE CAPITAL

II.1.

Obiective specifice: Cunoşterea elementelor caracteristice pentru titluri primare, clasificare, emisiunea lor, acţiunile, obligaţiunile şi titlurile de stat, drepturile de preferinţă, condiţiile de listare la burse, rating

Cuvinte cheie:

Titluri primare, derivate, sintetice, acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat, drepturi de preferinţă, emisiune, listare , rating

Aşa cum se arată în capitolul anterior, pe piaţa de capital sunt emise ca urmare a unui plasament pe termen mediu sau lung şi tranzacţionate, titluri financiare care produc dobânzi, dividende şi au gradul de lichiditate mai mic decât activele monetare. Pe lângă aceste titluri specifice pieţei de capital, pe pieţele bursiere se tranzacţionează şi alte categorii de titluri financiare. Titlurile financiare negociabile pe piaţa bursieră se mai numesc şi produse bursiere şi se clasifică în :

titluri primare; titluri derivate (derivative); titluri sintetice.

În continuare vom aborda doar titlurile primare, ce sunt în acelaşi timp valori mobiliare, făcând parte din categoria activelor de capital.

PIEŢE DE CAPITAL

33

II.2. TITLURI PRIMARE Titlurile primare sunt instrumente financiare, negociabile, emise în formă materială sau prin înscrisuri în cont ce dau posesorilor drepturi asupra emitentului conform legii şi condiţiilor de emisiune. Aceste drepturi se referă în primul rând la o remunerare a capitalului investit respectiv dobânda sau dividendul. În familia titlurilor primare se înscriu în primul rând două mari categorii de active financiare. Pe de o parte acţiunile care sunt active financiare ce conferă drepturi asupra activului emitentului care în acest caz este societatea comercială pe acţiuni şi a căror remunerare este dividendul, iar pe de altă parte obligaţiunile ce sunt active de capital de împrumut emise de societăţi comerciale, autorităţi locale (municipale) sau de guvern şi care oferă o dobândă. Titlurile primare sunt în acelaşi timp valori mobiliare cu toate proprietăţile pe care această categorie de instrumente financiare le au. O categorie aparte de titluri financiare care pot fi încadrate tot în clasa titlurilor primare o reprezintă titlurile de stat. Aceste instrumente financiare sunt emise de stat în scopul acoperirii deficitului bugetar şi se prezintă în general în două forme: titluri de stat cu discont - emise pe termen scurt, sunt nepurtătoare de dobândă, sunt vândute la un preţ iniţial mai mic decât valoarea nominală şi se numesc bonuri de tezaur sau „bonuri de trezorerie”; titluri de stat purtătoare de dobândă sau obligaţiuni de stat emise pe termen mediu sau termen lung, sunt vândute la valoarea nominală sau cu discount şi pentru care emitentul plăteşte dobândă conform prospectului de emisiune. Când sunt emise pe termen mediu poartă denumirea de „note de trezorerie” iar cînd sunt emise pe termen lung obligaţiuni de stat.

II.2.1. Acţiuni Acţiunile sunt valori mobiliare, care reprezintă o cotă parte din capitalul social al unei societăţi comerciale pe acţiuni şi care încorporează drepturi sociale şi patrimoniale. Ele dau dreptul deţinătorului de a participa cu vot deliberativ la adunarea generală a acţionarilor de a lua parte la administrarea şi controlul societăţii, respectiv de a participa la împărţirea profitului. De asemenea se pot menţiona şi alte drepturi cum ar fi: dreptul de subscriere, de posesie, de transmitere, de preferinţă. Acţiunile oferă drepturi asupra unei părţi din activul societăţii. De asemenea acţiunea generează şi anumite obligaţii care se referă în principal la vărsarea sumei subscrise şi aderarea la statutul societăţii.

Clasificarea acţiunilor

Pe piaţa acţiunilor sunt emise şi negociate mai multe tipuri de acţiuni care se pot clasifica în funcţie de două criterii importante: forma de prezentare şi drepturile pe care la generează.

După forma de prezentare există acţiuni nominative şi acţiuni la purtător.

• Acţiunile nominative au înscris numele deţinătorului pe certificatul de acţiune şi pot fi transmise unei alte persoane numai prin înscrierea tranzacţiei într-un registru la societatea emitentă precum şi pe certificat în cazul în care acţiunea este materializată într-un înscris de valoare. Prin dematerializarea lor, acţiunile nominative sunt înscrise în cont, extrasul de cont fiind astfel hîrtia ce materializează titlurile. Evidenţa şi înregistrarea acţiunilor nominative emise de societăţile deschise şi care se tranzacţionează în burse este ţinută fie de instituţia bursei, fie de sociatăţi financiare

PIEŢE DE CAPITAL

34

specializate de numite societăţi de registru („registrar”). În România „societatea de registru este o societate pe acţiuni autorizată de CNVM să desfăşoare activităţi de registru pentru societăţile deţinute public şi pentru alţi emitenţi”.

• Acţiunile la purtător nu au înscris nici un nume de deţinător pe certificatul de acţiuni şi se pot transmite fără nici o formalitate, cel care le deţine fiind recunoscut ca acţionar. Transferul de proprietate este posibil prin simpla operaţiune de transmitere. După drepturile pe care le generează, acţiunile pot fi ordinare sau comune şi

preferenţiale sau privilegiate. În timp ce acţiunile ordinare sau comune dau dreptul deţinătorului la obţinerea anuală a dividendului variabil aprobat de adunarea generală în funcţie de rezultatele financiare ale societăţii, acţiunile privilegiate sau preferenţiale dau în general dreptul la un dividend fix stabilit în prospectul de emisiune indiferent de mărimea profitului realizat de societate în anul respectiv şi care se plăteşte cu prioritate. Stabilirea emisiunii de acţiuni preferenţiale se face de către adunarea generală, iar aceasta este ulterioară ce-lei de acţiuni comune. De asemenea acţiunile privilegiate nu conferă drept de vot şi dividendul pentru acţiuni privilegiate reprezintă partea din profitul unei societăţi pe acţiuni care se repartizează acţionarilor anual, calculată procentual faţă de capitalul subscris astfel:

100[%]RK

= D D×

II-1 unde:

D = dividendul cuvenit acţionarilor deţinători de acţiuni privilegiate;

K = capital subscris şi vărsat; RD = rata statutară a dividendului acţiunilor preferenţiale exprimată procentual

La lichidarea societăţii, acţiunile preferenţiale sunt prioritare asupra activelor societăţii, înaintea celor comune.

În România acţiunile au următoarele caracteristici: • valoarea nominală mai mare decât 0,1 lei; • pot fi nominative sau la purtător; • nu se emit pentru o valoare mai mică decât

valoarea nominală; • o nouă emisiune se poate efectua numai

dacă cea anterioară este integral achitată; • acţiunile înscrise la cota bursei sunt

dematerializate prin evidenţiere a lor în conturi.

Adunarea generală a acţionarilor este organismul deliberativ în care acţionarii în virtutea drepturilor conferite de posesia acţiunilor şi de statutul societăţii iau decizii cu privire la societate. Adunarea generală este