Upload
pastravanu-silviu
View
212
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Universitatea Alexandru Ioan Cuza
Investiţiile şi ocuparea forţei de muncă
- Piaţa muncii –
Profesor: Gheorghe Luţac Studenţi: Păstrăvanu Silviu
Samson Alexandra
Iaşi2016
Cuprins
Capitolul 1 Investitia
Subcapitolul 1 Rolul investitiilor
Subcapitolul 2 Efectul investitiilor
Capitolul 2 Forta de munca
Capitolul 1 Investiţia
Investiția este una dintre cele două destinații de principiu ale venitului: investiție și
consum. Reprezintă renunțarea la consumul imediat în favoarea unui consum viitor.
Accepțiunea cea mai des întâlnită pentru definirea investiției este aceea de cheltuiala sau
plasament de sume bănești la un moment inițial, pentru a obține efecte ulterioare. Altfel
spus, plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale cu scopul
obținerii de profit.
Noțiunii de investiție îi este imanent timpul -; element definitoriu al procesului
investițional. În acest sens, este relevanță sublinierea făcută de Pierre Masse potrivit
căreia investiția este:”o cheltuiala pentru un viitor incert “ din care reiese că investiției îi
este inerent riscul. După Pierre Masse, investițiile echivalează cu a renunță la satisfacția
imediată și sigură, pe seamă economiilor și veniturilor de care dispunem în prezent contra
unei speranțe viitoare, al cărei suport îl reprezintă tocmai bunul investit.
Prin urmare, investiția presupune economisire, acumularea unei părți din venit,
urmărindu-se obținerea unui câștig în viitor. Aceste câștiguri își au izvorul, în ultima
analiză, în sporul de avuție datorat investițiilor de capital, făcând abstracție de cele
provenite din schimburile externe avantajoaseIn urmă dispariției regimului communism
din România, după 1989, oamenii au putut ieși mai ușor peste granițele țării și au început
micile afaceri numite specule. Practic aceștia cumpărau din alte țări diverse produse
(haine, bijuterii, electrocasnice) și le vindeau în țara cu un preț mai mare. Astfel statul
Român a trebuit să creeze o lege, prin care comercianții să contrubuie la stat cu impozite
pe venit și anumite reguli ce trebuiau respectate de către toți întreprinzătorii. În anul 1990
a intrat în vigoare Legea 31/1990 “Legea Societăților Comerciale”. Specula este cea mai
cunoscută formă a investiției și practicată foarte des în România.
Investițiile sunt strâns legate de locuri de muncă. Orice întreprinzător, pentru a-și
desfășura activitatea va depinde de forță de muncă disponibilă pe piață. Astfel crearea
locurilor de muncă, va duce la creșterea bunăstării oamenilor, scăderii raței șomajului, dar
și creșterea economei naționale. Aceste investiții pot fi făcute chiar și de stat pentru
crearea locurilor de muncă. În situația în care o economie se prăbușește, statul ar putea
face o investiție, fie ea și una mai puțin inspirată, dar să creeze locuri de muncă pentru a
se susține din colectarea impozitelor, altfel ar trebui să plătească șomaj și există pericolul
de deficit.
Subcapitolul 1 Rolul investițiilor.
„Multi dintre mării noștri investitorii străini, scuzați-mi generalizarea, nu
fac decât să recolteze muncă brută și ieftină. Investesc în zone speciale, obțin scutiri de
taxe și facilităti, iar investițiile inseamnă hale din panouri care pot fi demontate și mutate
într-o zi, cu tot cu utilajele din interior.Nu folosesc know-how, nici măcar materii prime
românești. Aduc totul de afară și angajații români prestează munci slab specializate. Insă
românii cu 800 de lei pe lună nu sunt consumatori, nu cumpără lucruri, nu-și plătesc
taxele individuale, serviciile publice și nu iau credite. Nu au bani să investească în
educația lor și a copiilor lor și nu se pot îngriji de propria sănătate. Una peste altă, trăiesc
prost, la limită supraviețuirii fizice. Inevitabil, ei se transformă în restanțieri, în datornici
la întreținere sau în asistați medical, adică devin o cheltuială la buget. România, societatea
în ansamblu, nu progresează dacă vindem pe doi lei muncă brută.” Cătălin Alistari
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că UE trebuie să tină cont
în elaborarea și implementarea tuturor politicilor sale de cerințele legate de ocuparea la un
nivel cât mai ridicat a forței de muncă, de garantarea unei protecții sociale adecvate și de
combaterea excluziunii sociale. În plus, Tratatul include și Carta drepturilor fundamentale
a Uniunii Europene pe care instituțiile UE și statele membre sunt obligate să o respecte
când pun în aplicare legislația europeană. Carta garantează drepturile sociale ale tuturor
rezidenților UE. Este vorba despre:
• dreptul lucrătorilor de a fi informați și consultați de către angajatorii lor;
• dreptul la negociere și grevă;
• dreptul de acces la serviciile de plasare a forței de muncă;
• dreptul la protecție în caz de concediere abuzivă;
• dreptul la condiții de muncă echitabile și decente;
• interzicerea muncii copiilor; • protecția tinerilor la locul de muncă;
• concilierea vieții de familie cu cea profesională prin garantarea protecției împotriva
concedierii din motive legate de maternitate și dreptul la concediu plătit de maternitate și
pentru creșterea copilului;
• dreptul de a beneficia de prestații sociale, de ajutor pentru locuință și de asistență
medicală.
In 2010, Uniunea Europeană a lansat o strategie pentru următorii 10 ani, menită să
înlăture efectele crizei care încă mai afectează numeroase state membre – Europa 2020. În
acest sens, au fost stabilite cinci obiective-cheie pe care UE ar urma să le atingă până în
2020. Ele se referă la ocuparea forței de muncă, educație, cercetare și inovare, incluziune
socială și reducerea sărăciei și energie/climă. Această broșură acoperă aspecte legate de
ocuparea forței de muncă, protecție socială și incluziune socială
Unul dintre obiectivele-cheie ale strategiei Europa 2020 este integrarea pe piața
muncii, până la sfârșitul acestui deceniu, a 75 % din populația activă (persoanele între 20
și 64 de ani). Pentru a facilita îndeplinirea acestui obiectiv, UE a luat o serie de inițiative
pentru a sprijini crearea de locuri de muncă (de exemplu, prin promovarea întreprinderilor
sociale), pentru a restabili dinamica piețelor forței de muncă (de exemplu, prin propunerea
unui cadru european pentru anticiparea restructurării economice) și pentru a îmbunătăți
guvernanța UE (de exemplu, prin publicarea anuală a unui sistem de analiză comparativă
a performanțelor țărilor europene pe baza unor indicatori selectați în materie de ocupare a
forței de muncă).
În special, UE depune eforturi pentru a reduce rata șomajului în rândul tinerilor,
care este de două ori mai ridicată decât rata șomajului în rândul adulților (23,6 % în raport
cu 9,5 % în noiembrie 2013). Uniunea promovează o abordare mai concentrată și holistică
a combaterii șomajului în rândul tinerilor: sprijin direct acordat tinerilor care au cea mai
mare nevoie de acesta, combinat cu reforme structurale menite să consolideze
parteneriatele.
Integrarea comunității rrome Unul dintre cele mai mari și mai dezavantajate
grupuri din Europa este comunitatea rromă, cu o populație de aproximativ 10-12 milioane
de persoane, dintre care 80 % sunt amenințate de sărăcie. Peste 70 % din cetățenii de
origine rromă au un nivel de educație inferior școlii primare, ceea ce îi exclude de pe piața
muncii și, în plus, creează o percepție negativă asupra capacității lor de inserție
profesională, adâncind astfel excluziunea. Toate provocările cu care se confruntă
comunitatea rromă – educație deficitară, șomaj, locuințe inadecvate, excluziune socială și
discriminare – sunt totodată și problemele pe care UE încearcă să le soluționeze în
contextul strategiei Europa 2020.
Subcapitolul 2 Efectele Investiţiilor
ISD1 contribuie în mod direct la creşterea economică prin crearea locurilor de
muncă atât în sectorul industrial în care are loc investiţia dar şi în alte sectoare legate prin
lanţul de producţie de sectorul în care se face investiţia. Astfel prin creşterea ocupării se
reduce ponderea populaţiei aflate sub pragul de sărăcie şi alături de celelalte efecte
benefice pe care le au ISD – progresul tehnologic, creşterea eficienţei utilizării capitalului,
creşterea productivităţii muncii, standardul de viaţă se îmbunătăţeşte datorită creşterii PIB
pe locuitor.
1 ISD – investitii straine directe
În ultimul timp cele mai multe cercetări se concentrează asupra efectelor
fenomenului de realocare a forţei de muncă ca urmare a mutării firmelor dinspre ţările
dezvoltate înspre ţările în curs de dezvoltare unde costurile asociate cu forţa de muncă
sunt mai scăzute. În ceea ce priveşte impactul investiţilor asupra ocupării forţei de muncă
din ţările „low-cost” şi cu venit mediu pe cap de locuitor, Masso, Varblane, Vahter (2007)
realizează o analiză pentru economia Estoniei (1995 – 2002), bazată pe analize de regresie
şi de acordare de scoruri (propensity score matching). Autorii analizează situaţia
fluxurilor de investiţii externe (directe: ale companiilor naţionale şi indirecte ale
companiilor străine). Impactul este pozitiv, mai ales după anul 1999 şi în special în
sectorul serviciilor.
În cazul economiei Italiei, Mariotti, Onida, Piscitello (2003) realizează o analiză
privind impactul ISD asupra ocupării şi productivităţii muncii cu ajutorul unor perechi de
teste T între eşantioane de companii care au trecut prin schimbări de proprietate
comparându-le cu eşantioane de firme care nu au experimentat nici o modificare de
proprietate (dimensiunea şi sectorul firmelor sunt controlate). Astfel, în comparaţie cu
firmele care nu au trecut prin modificări de proprietate, companiile ţintite de investitorii
străini au înregistrat atât creşteri de productivitate cât şi de ocupare, după câţiva ani de la
achiziţie. Aceasta este valabilă mai ales dacă firmele sunt de dimensiuni mici iar
investitori sunt companii multinaţionale.
Capitolul 2 Forţa de muncă
Piata muncii este spatiul economic in care se intalnesc, se confrunta si negociaza in
mod liber cererea de forta de munca , reprezentata de posesorii fortei de munca si exprima
numarul celor apti de munca sau populatia apta disponibila din care se scade numarul
femeilor casnice, al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate
intrucat au resurse pentru existenta sau au alte preocupari.
În anul 2014, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de
61,0%, iar rata şomajului1 de 6,8%. Nivelul ratei de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-
64 ani a fost de 65,7%, la o distanţă de 4,3 procente faţă de ţinta naţională de 70%
stabilită în contextul Strategiei Europa 2020. În anul 2014 populaţia activă a României era
de 9243 mii persoane, din care 8614 mii persoane ocupate şi 629 mii şomeri.
Instituţiile de pe piaţa muncii
Capacitatea administrativă priveşte în primul rând ANOFM, înfi inţată în baza
Legii nr. 145/1998, modifi cată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
249/2000. Fundamentarea orientărilor şi soluţiilor de creştere a gradului de ocupare a
forţei de muncă (Directiva nr. 98/171/CE) este asigurată de Institutul Naţional de
Cercetare Ştiinţifi că în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, constituit prin Hotarârea
Guvernului nr. 1305/1996 (modifi cată de Hotărârea Guvernului nr.1773/2004 privind
organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţifi că în Domeniul
Muncii şi Protecţiei Sociale). Institutul are atribuţii în efectuarea de studii şi prognoze
privind piaţa muncii şi protecţia socială. Responsabilităţile de administrare, coordonare şi
monitorizare a implementării programelor fi nanţate din Fondul Social European revin
Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, ca Autoritate de Management, şi Agenţiei
Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, ca Autoritate de Plată.
Politicile de piaţa muncii Includ în principal următoarele domenii: - legislaţia
muncii (sau toate politicile care reglementează condiţiile de ocupare ale indivizilor cum ar
fi salariul minim, programul de muncă, durata şi condiţiile concediului anual, ale
concediului de maternitate, regulamente referitoare la angajări şi concedieri, protecţia
muncii şi condiţiile de sănătate, pensionare anticipata, muncă cu program redus,
promovarea formării continue etc. ); - politicile «active» ( care constau in serviciile de
mediere/plasare, de informare şi consiliere privind cariera, de formare profesională,
subvenţiile pentru angajare, instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă, de
promovare a iniţiativei private, etc.); politicile «pasive» care înlocuiesc salariile pentru cei
care au devenit involuntar şomeri. Politicile de piaţa muncii au de obicei un impact direct
asupra deciziilor referitoare la ocuparea participanţilor la piaţa muncii , comparativ cu
politicile de ocupare, şi totodată se refl ectă şi asupra volumului şi/sau asupra structurii
ocupării şi/sau a şomajului, în special pe termen scurt. Acest fapt se aplică în special
acelor politici implementate prin intermediul serviciilor publice de ocupare, aşa numitele
politici active şi pasive pentru piaţa muncii.
Populaţia şi forţa de muncă Populaţia României se afl ă într-un proces continuu şi
lent de scădere de la începutul anilor ’90. În acest răstimp populaţia a scăzut cu 3,4%
(800.000 de persoane), ajungând la 22,4 milioane în anul 2001. În perioada 2001-2003
sporul natural a fost în descreştere datorită sporului de natalitate afl at înt-o tendinţă de
scădere tabel 2. În anul 2000, 54,5% din populaţia României trăia în mediul urban,
comparative cu valoarea de 50,6%, înregistrată la sfârşitul anilor’80. Această creştere
ascunde oricum schimbările importante în tendinţele migraţiei interne între mediile rural
şi urban de la începutul perioadei de tranziţie. La începutul anilor ’90 migraţia rural-urban
s-a intensifi cat, oraşele României primind mai mult de jumătate de milion de oameni din
mediul rural.
În România, fenomenul şomajului a fost recunoscut oficial începând cu anul 1991,
odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi
reintegrarea lor profesională. Spre deosebire de datele din tabel, conform metodologiei
BIM (Biroul International al Muncii) şomajul a crescut până în 1994 când s-a înregistrat o
rată a şomajului de 10,9% după care a urmat o perioadă de reducere iar din anul 1997 rata
şomajului înregistrat a crescut ca urmare a procesului de restructurare sau de lichidare a
unităţilor economice neperformante (în mod special cel minier) culminând cu o rată de
11,8% în anul 1999.