1. Simbolismul este un curent literar de circulatie universala, aparut in Franta, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva retorismului romantic si a formalismului parnasian, promovand emotia si muzicalitatea interioara a ideii. Si-a creat o individualitate proprie prin lansarea a doua deziderate principale: folosirea simbolului si perceptia sinestezica asupra universului. Promoveaza o noua viziune asupra poeziei, considerata arta de a simti, fundamentala pe imagini artistice, ca mijloc de exprimare a corespondentelor intre elementele universului, prin sugestie. Simbolul admite o multitudine de sensuri, specific fiind cel plurivoc, la descoperirea carora cititorul colaboreaza cu poetul. Alte particularitati ale liricii simboliste sunt: crearea starii de spleen, muzicalitatea interioara a versurilor, deschiderea fata de inovatiile formale, utilizarea sinesteziei.2. George Bacovia este considerat de critica literara cel mai insemnat reprezentant al acestui curent literar din literatura romana. Poet interbelic, apreciat pentru originalitatea sa, care deriva dintr-un pesimism exacerbat cu care traieste, claustrarea intr-un mediu ostil si spaima de moarte, creeaza o lirica a tristetii ireparabile.3. Poezia Plumb apare in volumul omonim de debut, in 1916. Creatie de factura simbolista, aceasta opera lirica este o arta poetica, in care se dezvaluie principalele conceptii ale artistului despre lume si viata, despre menirea lui in univers, intr-un limbaj literar distinct.4. Astfel, tema poeziei este conditita creatorului intr-o societate care il desconsidera, ingradindu-i aspiratiile, ceea ce genereaza o stare de angoasa in raport cu doua experiente capitale ale existentei umane: iubirea si moartea.5. Imaginarul poetic bacovian se concentreaza pregnant asupra semnelor implacabile ale mortii, sugerate prin simboluri specifice de-a lungul intregii sale creatii. Poezia Plumb concentreaza datele esentiale ale liricii bacoviene dominata de pesimism. Procedeele artistice simboliste prin care se contureaza atmosfera generala a poeziei sunt: folosirea simbolului, simetria, sugestia, utilizarea elementelor recurente, muzicalitatea versurilor, cromatica, perceptia sinestezica a universului.6. Laitmotivul poeziei, titlul textului poetic, Plumb, simbol recurent, repetat de sase ori simetric, ceea ce confera muzicalitate textului, exprima corespondenta dintre un element al naturii si starile sufletesti exprimate liric, accentuand starea deprimanta a eului. In sens denotativ, plumbul este un elemnt chimic, un metal moale, maleabil, greu, de culoare cenusiu-albastruie. Sensul conotativ deriva din cel propriu si sugereaza cromatic, in plan poetic, apasarea, monotonia, dezorientarea, claustrarea, angoasa.Din punctul de vedere al constructiei, se remarca doua secvente poetice (catrene) structurate pe doua planuri: macrocosmic, al spatiului inconjurator si microcosmic, sufletesc. Subiectivitatea lirismului este evidenta prin integrarea marcilor gramaticale ale prezentei eului liric, anume: verbele stam, am inceput si adjectivul posesiv meu, la persoana I.7. Prima secventa poetica isi bazeaza semnificatia pe metafora-simbol cavou , legata indestructibilde cadrul funenru, imaginat de poet, in confesiunea lirica. Aceasta poate avea doua acceptiuni: universul inchis al targului de provincie, incapabil de a discerne valoarea de nonvaloare, sau propriul trup perisabil, uman, o temnita pentru sufletul dornic de inaltare spirituala.Incipitul poeziei debuteaza cu un verb la modul indicativ, timpul imperfect, ceea ce sugereaza o actiune inceputa in trecut si neterminata, de aici derivand o permanentizare a starii generale apasatoare, evidenta prin simbolurile sicrie de plumb, vestmant funerar, flori de plumb, coroanele de plumb. Epitetul metaforic de plumb are menirea de a reliefa greutatea, apasarea, atractia pamantului, starea liminala dintre viata si moarte. Florile, care sunt asociate, de obicei, frumusetii, gingasiei, sunt alaturate oximoronic plumbului, pierzandu-si farmecul si devenind artificiale.Imaginarul poetic bacovian se axeaza pe prezentarea confesiva a unui intreg univers, simbolizat de sicriu, cuprins de moarte, prin imbracarea lui intr-un funerar vestmant. Existenta umana este marcata de constrangerea sociala, dar mai ales de cea a iminentei mortii. Interiorizarea discursului liric este evidenta prin folosirea marcii specifice a prezentei eului liric in text, verbul la persoana I stam, dar si prin aparitia motivului singuratatii. Mediul claustrant al cavoului simbolizeaza neputinta depasirii propriei conditii, ceea ce se contureaza ca o sursa de suferinta care strabate intreaga lirica bacoviana. In peisajul macabru al cavoului si al singuratatii, isi face aparitia vantul, sugerand o perceptie tactila, resimtita organic, completata de o imagine auditiva prin prezenta verbului onomatopeic scartaiau, sunet funebru produs de miscarea coroanelor de plumb, care amplifica presimtirea unui inevitabil sfarsit.In secventa a doua, folosindu-se tehnica simteriei, corespondentul sicirelor de plumb, din planul exterior, este amorul, cazut in somn, o stare premergatoare mortii, prin pozitia nefireasca in care se afla: Dormea intors amorul meu de plumb. Lirismul se interiorizeaza, aflandu-se din ce in ce mai pregnant sub semnul tragismului. Sentimentul cel mai profund uman isi anunta disparitia, ceea ce echivaleaza cu intoarcerea cu fata spre apus, asa cum definea metaforic Lucian Blaga trecerea intr-o alta dimensiune.Strigatul de invocare a celui decedat isi are originea in credinta populara, unde marcheaza in mod dual durerea sfasietoare, dar si speranta unei reveniri; in filosofia crestina, cuvantul are valente demiurgice, ca si logosul dintai, fundamentand intreg universul. Fenomenul mortii este insa ireversibil, fapt sugerat de o noua perceptie tactila: Era frig, care amplifica obsesia sfarsitului. Aripile de plumb, atribuite amorului, nu conduc catre un zbor, ci catre o iminenta prabusire in moarte. 8. Parcurgand lirica simbolista bacoviana, cititoruk recepteaza poezia ca pe arta de a simti, prin folosirea sugestiei, care sa exprime fidel corespondenta dintre elementele naturii si starile sufletesti. Universul este perceput sinestezic: vizual (funerar vestmant, flori de plumb, coroane de plumb), tactil (era vant, era frig), auditive (scartaiau, am inceput sa-l strig). Atmosfera poetica se tese cu ajutorul simbolului recurent plumb, care sugereaza moartea, printr-o cromatica apasatoare. De altfel, la nivel fonetic, cuvantul este alcatuit predominant din consoane, ceea ce induce ideea apasatoare de claustrare. Repetitiile confera muzicalitate intregii poezii, accentuand ideile poetice enuntate, la fel ca si prozodia, (doua catrene, cu rima imbratisata, masura de zece silabe si ritm variabil).Pornind de la definitia creatiei simboliste, formulata de criticul literar Eugen Lovinescu, anume ca Simbolismul reprezinta adancirea lirismului in subconstient, prin exprimarea mai mult de sugestie a fondului muzical al sufletului omenesc, putem afirma ca universul poetic bacovian si-a gasit pe deplin forma de manifestare artistica a eului creator in ideologia acestui curent literar.9. Poet monocord, traind pana la paroxism spaima de moarte, Bacovia creioneaza un univers trist, apasator, deprimant, a carui arta poetica, poezia Plumb, il reprezinta pe deplin, constituindu-se ca un crez existential original.