Upload
regina-williams
View
222
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
8/17/2019 poezii bacovia.txt
1/1
Alb
Orchestra începu cu-o indignare gratioasa.Salonul alb visa cu roze albe --Un vals de voaluri albe ...Spatiu, infinit, de o tristete armonioasa ...
În aurora plina de vioare,Balul alb s-a resfirat pe întinsele carari --Cântau clare sarutari ...Larg, miniatura de vremuri viitoare ...
Altfel
Omul începuse sa vorbeasca singur...Si totul se misca în umbre trecatoare -Un cer de plumb de-a pururea domnea,Iar creierul ardea ca flacara de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg parea...Si-n noaptea lui amara tacuse orice cânt, -Si-nvinetit de gânduri, cu fruntea în pamânt,Omul începuse sa vorbeasca singur..
EgoTot mai tacut si singurÎn lumea mea pustie --Si tot mai mult m-apasaO grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,Reiese-atât de bine --Aceeasi nepasareDe oameni, si de tine.