Mirea Elena

1

Cuprins

Scurt istoric..........................................................................................................................3Cadru legal...........................................................................................................................4

Programe de sprijin a politicii naţionale de mediu..........................................................6Cadru institutional.............................................................................................................10

Autoritatea centrală........................................................................................................13Programul de Guvernare- Politica privind protectia mediului inconjurator..................17Agentia Nationala de Protectie a mediului....................................................................24

PRIORITATILE MINISTERULUI MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR (MMGA) PENTRU ANUL 2007......................................................................................24Fondul de mediu................................................................................................................30Amploarea poluarii in Romania- Copsa Mica...................................................................30

Copsa Mica....................................................................................................................32Concluzii............................................................................................................................34Bibliografie........................................................................................................................35

2

Ţinând cont că un mediu sănătos este esenţial pentru asigurarea prosperităţii şi calităţii vieţii şi de realitatea că daunele şi costurile produse de poluare şi schimbări climatice sunt considerabile, Guvernul României promovează conceptul de decuplare a impactului şi degradării mediului de creşterea economică prin promovarea eco-eficienţei şi prin interpretarea standardelor ridicate de protecţia mediului ca o provocare spre inovaţie, crearea de noi pieţe şi oportunităţi de afaceri.

Scurt istoricÎn România, protecţia mediului a apărut ca un domeniu de sine stătător al

politicilor naţionale în anul 1990, când a fost înfiinţat pentru prima dată fostul Minister al Mediului; în 1992 a fost elaborat primul document oficial ce stabileşte obiectivele naţionale în domeniu – „Strategia Naţională de Protecţia Mediului”, reactualizată în 1996 şi în 2002. Strategia este structurată în două părţi:(1) o trecere în revistă a principalelor resurse naturale, elemente privind starea economică şi calitatea factorilor de mediu, şi (2) strategia propriu-zisă, adică principiile generale de protecţie a mediului, priorităţile, obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung. Încă din 1996 se poate observa o adecvare a strategiei naţionale cu cea comunitară în ceea ce priveşte principiile, priorităţile şi obiectivele . Astfel, principiile urmărite sunt:

conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a oamenilor; dezvoltarea durabilă; prevenirea poluării; conservarea biodiversităţii; conservarea moştenirii culturale şi istorice, principiul „poluatorul plăteşte”; stimularea activităţii de redresare a mediului (prin acordarea de subvenţii, credite

cu dobândă mică, etc.).

În ceea ce priveşte priorităţile identificate, acestea reflectă nu numai nevoile naţionale, dar şi tendinţele şi iniţiativele existente pe plan global, ele fiind:

menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi calităţii vieţii; menţinerea şi îmbunătăţirea potenţialului existent al naturii; apărarea împotriva calamităţilor şi accidentelor naturale; raportul maxim cost-beneficiu; respectarea programelor şi convenţiilor internaţionale privind protecţia mediului.

Referitor la obiectivele stabilite, acestea sunt împărţite în obiective pe termen scurt (până în anul 2000), mediu (până în anul 2005) şi lung (până în anul 2020). Strategiile din 1992 şi 1996 sunt documentele pe baza cărora a fost structurată politica naţională de mediu până în anul 1999, când a fost adoptat Programul Naţional de Aderare la UE. Începând cu anul 1999 şi continuând anual, până în 2003, strategia naţională de mediu este completată de o serie de documente adiţionale, cum ar fi –– „Raportul privind starea

3

mediului în România”, care corespunde primei părţi a „Strategiei de Protecţia Mediului” şi o completează, printr-o analiză detaliată a calităţii principalilor factori de mediu: calitatea atmosferei, calitatea precipitaţiilor atmosferice, starea apelor de suprafaţă şi subterane, starea solurilor, starea pădurilor, gestionarea deşeurilor, situaţia poluării sonore, etc.

Strategiei Naţionale de Protecţia Mediului i se adaugă, în anul 2002, „Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor”, ce răspunde unei nevoi presante în acest domeniu şi care a fost pentru prima dată adresată în anul 2000; acest lucru s-a făcut prin transpunerea Directivei Cadru privind deşeurile – no. 75/442/EEC, preluată în legislaţia legislaţia română prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată şi completată în 2001 prin Legea 426/2001. Etapele de dezvoltare a strategiei constau în: analiza situaţiei existente, identificarea problemelor, stabilirea obiectivelor strategice, evaluarea opţiunilor de atingere a obiectivelor şi elaborarea unui „Plan Naţional de Gestionare a Deşeurilor”. Acest plan, elaborat de un grup de lucru format din reprezentanţi ai industriei, ministerelor implicate, ONG-urilor şi ICIM , cuprinde două părţi distincte:

1. acţiuni cu caracter general: identifică tipurile de acţiuni necesare implementăriistrategiei, precum şi entităţile responsabile, termenele de realizare, costurile estimateşi posibilele surse de finanţare;

2. proiecte cu caracter concret: se adresează unor obiective la nivel local, propuse din teritoriu.

Planul se ajustează în funcţie de propunerile incluse în planurile regionale, locale şi sectoriale şi propune măsuri pentru următoarele tipuri de deşeuri: deşeuri municipale, deşeuri de producţie, deşeuri periculoase şi deşeuri reglementate prin acte legislative specifice. În prezent, Planul se află în proces de reactualizare, un proiect fiind deja transmis spre consultare factorilor implicati (ministere, asociaţii patronale şi profesionale, reprezentanţi ai societăţii civile – ONG-uri).

Cadru legalBaza legislativă a politicii de mediu în România o constituie, în

principal, implementarea acquis-ului de mediu, adică a legislaţiei orizontale şi sectoriale care reglementează politica de mediu a Uniunii Europene. Acquis-ul sectorial de mediu este structurat pe următoarele domenii :calitatea aerului, gestionarea deşeurilor, calitatea apei, protecţia naturii, controlul poluării industriale şi managementul riscului, substanţe chimice şi organisme modificate genetic, poluarea sonoră, protecţia civilă şi siguranţa nucleară. Un aspect particular al transpunerii legislaţiei sectoriale îl reprezintă solicitarea, de către România, a 11 perioade de tranziţie, cu durate între 3 şi 15 ani şi necesare ca urmare a evaluării costurilor ridicate pe care le presupune,

4

după cum urmează: o perioadă de tranziţie în domeniul calităţii aerului, 3 referitoare la gestionarea deşeurilor, 4 privind calitatea apei şi 3 în domeniul poluării industriale şi al managementului riscului.

Politici de Mediu, Protectia Atmosferei, Schimbari Climatice 1. Legea nr.72/2005 pentru aprobarea OUG nr 99/2004 privind instituirea

Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto M.Of. nr. 313 din 14 aprilie 2005

2. Legea nr3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997 M. Of. nr. 81 din 16 februarie 2001

3. Legea nr. 24/1994 pentru ratificarea Conventiei- cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, semnata la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 M.Of. nr.119 din 19.05.1994

4. HG nr.132/2005 pentru aprobarea Protocolului celei de-a doua reuniuni a Comisiei mixte Romano - Ungara pentru realizarea prevederilor Acordului între Guvernul României si Guvernul Republicii Ungare privind cooperarea în domeniul protecţiei mediului Bucureşti, 18-19 noiembrie 2004 -M.Of.nr.222/16.03.2005

5. HG nr. 439 / 2005 privind trecerea laboratoarelor naţionale de referinţă din structura organizatorică şi din administrarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - ICIM Bucureşti în structura organizatorică şi în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului M. Of. nr. 447 din 26 mai 2005.

6. Ordinul nr. 130/2005 MMGA pentru aprobarea modalitatilor de acordare/decontare a primei de casare a autoturismului uzat acordata conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.99/2004 privind instituirea Programului de stimulare a innoirii Parcului national auto M.Of.nr.185/3.03.2005

În sectorul energiei:

Legea nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei creează cadrul legal de elaborare şi implementare a politicii naţionale pentru eficienţa energetică. HG 443/2003 transpune Directiva 2001/77/CE privind promovarea producţiei de electricitate din surse regenerabile pe piaţa internă a energiei electrice.

 HG 1892/2004 stabileşte un sistem de promovare a producţiei de electricitate din surse regenerabile de energie.

►În sectorul transporturilor:

HG 343/2002, în care problema calităţii aerului este abordată prin impunerea utilizării unor carburanţi mai puţin poluanţi şi furnizarea de informaţii privind consumul de carburant şi emisiile de CO2 pentru noile vehicule precum şi privind reabilitarea drumurilor trans-europene.

5

►Legislaţia specifică rezultată din acquis-ul comunitar de mediu, legislaţia specifică transpusă şi legislaţia specifică în implementare în domeniul Protecţie Sol şi Subsol:

Legea 84/12.07.1996 a îmbunătăţirilor funciare (M.O.159/24.07.1996);

Legea nr. 107/16.06.1999 pentru aprobarea OUG nr.81/1998 privind unele măsuri pentru   ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate (M.O. 304/29.06.1999);

Legea nr. 237/07.06.2004 pentru modificarea Legii minelor nr. 85/2003 (M.O. 553/22.06.2004);

Legea minelor nr. 85/18.03.2003 (M.O. 197/27.03.2003); Legea petrolului nr. 238/07.06.2004 (M.O. 535/15.06.2004).

►Protecţia atmosferei

Controlului emisiilor de Compuşi Organici Volatili

Directiva 94/63/CE privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor

   - HG 568/2001 privind stabilirea cerinţelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină;

   - OM nr. 781/09.12.2004 “Norme Metodologice privind măsurarea emisiilor de compuşi volatili rezultaţi din depozitarea şi încărcarea-descărcarea benzinei la terminale” (M.O. nr. 1243/23.12.2004);

    - ORDIN nr. 337 din 23 octombrie 2001 pentru aprobarea Normelor privind inspectia tehnica a instalatiilor, echipamentelor si dispozitivelor utilizate in scopul limitarii emisiilor de compusi organici volatili rezultati din depozitarea, incarcarea, descarcarea si distributia benzinei la terminale si la statiile de benzina;

    - ORDIN nr. 122 din 24 martie 2005 privind inlocuirea anexei la Ordinul ministrului industriei si resurselor nr. 337/2001 pentru aprobarea Normelor privind inspectia tehnica a instalatiilor, echipamentelor si dispozitivelor utilizate in scopul limitarii emisiilor de compusi organici volatili rezultati din depozitarea, incarcarea, descarcarea si distributia benzinei la terminale si la statiile de benzina;

Programe de sprijin a politicii naţionale de mediu

Strategiile de dezvoltare a politicii naţionale de mediu sunt conturate în funcţie de priorităţile aderării la UE şi de necesităţile naţionale, coroborate cu priorităţile naţionale. Astfel, se poate vorbi despre extensii ale

6

programelor comunitare dar şi de iniţiative naţionale şi iniţiative conforme strategiilor internaţionale de protecţia mediului. Iniţiativele comunitare active în domeniul politicii naţionale de mediu sunt reprezentate de instrumentele de pre-aderare Phare, ISPA, şi LIFE34; conformitatea cu strategiile internaţionale este dată de Agenda 21 şiFacilitatea Globală pentru Mediu (GEF)35, iar conformitatea cu cele naţionale de Programul„Sănătate pentru România”.

Programul Phare

Prin cele două componente ale sale, dezvoltarea instituţională şi sprijinirea investiţiilor,programul Phare (creat in 1989) constituie principalul instrument de asistenţă tehnică şi financiară pentru ţările în curs de aderare şi contribuie la implementarea acquis-ului comunitar şi la mobilizarea investiţiilor în domeniul mediului (alături de alte domenii). În România, Programul Phare este activ din 1998, având trei componente active în direcţia protecţiei mediului – Phare „Naţional”, Phare „Cooperare trans-frontalieră” şi Phare „Coeziune economică şi socială”. Obiectivele naţionale pentru fiecare an de funcţionare progresează de la pregătirea adoptării acquis-ului comunitar la aspecte practice de implementare, astfel:

PHARE 1998 - întărirea capacităţii instituţionale şi administrative în vederea dezvoltării în România a unei politici de mediu capabile să aplice acquis-ul comunitar, prin proiecte ce privesc:

acordarea de asistenţă tehnică pentru întărirea capacităţii instituţionale şi administrative în vederea dezvoltării unei politici de mediu capabile să aplice acquis-ul de mediu ; întărirea capacităţii autorităţilor de protectie a mediului în vederea implementării legislaţiei şi a strategiilor din domeniul apelor ;

întărirea capacităţii instituţionale şi administrative de gestionare a politicii de mediu în conformitate cu acquis-ul comunitar;

PHARE 2000 – implementarea acquis-ului de mediu, prin: asistenţă tehnică pentru asigurarea conformităţii cu directiva

de evaluare a impactului de mediu; elaborarea unei strategii de aproximare legislativă pentru

mediu cu referire specială la mecanismele financiare; asistenţă tehnică pentru întărirea IPM-urilor locale şi

dezvoltarea IPMurilor regionale; proiect pilot pentru monitorizarea calităţii aerului în Bucureşti;

PHARE 2001 – asistenţă tehnică pentru implementarea politicilor de mediu în România, prin:

asistenţă în transpunerea şi implementarea acquis-lui de mediu în domeniul gestionării deşeurilor;

implementarea Directivei cadru a apei la nivel de bazine pilot; evaluarea costurilor de mediu şi planuri de investiţii;

7

asistenţă pentru implementarea Directivei IPPC, privind prevenirea şi controlul integrat al poluării;

asistenţă pentru implementarea proiectului ca atare;

PHARE 2002 - asistenţă tehnică pentru transpunerea şi implementarea acquis-ului de mediu în domeniul chimicalelor, controlului poluării industriale şi managementuluiriscului, aerului şi apei;

asistenţă în domeniul chimicalelor pentru îmbunătăţirea cadrului legal şi a aplicării lui;

asistenţă în implementarea Directivelor VOC (privind emisiile de compuşi organici volatili), LCP (centrale mari de ardere) şi SEVESO II (privind accidentele industriale şi prevenirea riscului);

îmbunătăţirea Reţelei Naţionale de Monitorizare a Calităţii Aerului; stabilirea unui sistem informatic şi a unei baze de date pentru

managementul apei, în acord cu cerinţele Directivei cadru pentru apă.

Programul ISPA

ISPA este un instrument structural de pre-aderare, creat în 1999 şi funcţional din 2000, premergător Fondului de Coeziune şi concentrându-se pe finanţarea proiectelor de infrastructură în domeniile mediului şi transportului. Pentru proiectele de mediu, ISPA are două direcţii de acţiune (din cele trei existente): (1) familiarizarea cu politicile şi procedurile UE, (2) alinierea la standardele de mediu comunitare. În România, infrastructura de mediu constituie o prioritate a politicii naţionale în domeniu, în special în ceea ce priveşte infrastructura apelor şi gestionarea deşeurilor (precum şi poluarea aerului). Astfel, priorităţile naţionale de mediu ale programului ISPA sunt:

alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate; gestionarea deşeurilor urbane - în special prin depozitarea pe rampe ecologice,

sisteme de colectare selectivă şi prin reciclarea deşeurilor; îmbunătăţirea calităţii aerului, prin folosirea de tehnologii ecologice de încălzire

a locuinţelor urbane.

Proiectele finanţate prin acest program nu trebuie numai să răspundă acestor priorităţi, dar şi să aibă capacitate de cofinanţare de cel puţin 20%, să atragă fondurile locale şi să demonstreze contribuţia la îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu în România.

Programul LIFE

Cele două componente ale programului LIFE pentru ţările candidate, LIFE – Mediu şi LIFE Natura, sunt funcţionale în România din 1999 şi finanţează proiecte ce tratează probleme specifice, locale de îmbunătăţire, protecţie sau conservare a calităţii

8

mediului (LIFE Mediu) şi a biodiversităţii (LIFE Natura). Dacă proiectele din cadrul componentei „Natura” vizează protecţia diferitelor ecosisteme şi specii de plante şi animale, în cadrul componentei de mediu au fost desfăşurate proiecte inovatoare privind: sistemul de avertizarea în cadrul fenomenelor periculoase, dezvoltarea unor sisteme operative pentru studiul, monitorizarea şi prognozarea impactului poluării, sensibilizarea populaţiei în precolectarea selectivă a deşeurilor menajere, etc. Acest tip de proiecte vine în sprijinul măsurilor de infrastructură ale programului ISPA şi duc la realizarea obiectivelor naţionale de mediu.

Agenda 21

„Agenda 21” este o strategie globală de acţiune a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), adoptată în 1992 pentru diminuarea efectelor impactului uman asupra mediului şi pentru implementarea principiilor dezvoltării durabile la nivel local şi semnată de 178 de state, între care şi România. „Agenda 21” se axează pe participarea comunităţilor locale şi oferă o modalitate de integrare a problemelor sociale, economice, culturale şi de protecţie a mediului, accentuând în acelaşi timp rolul educaţiei în dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de mediu şi în utilizarea responsabilă a resurselor naturale. În România, această strategie locală a fost implementată în 9 oraşe pilot (Ploieşti, Galaţi, Târgu Mureş, Baia Mare, Iaşi, Râmnicu Vâlcea, Giurgiu, Oradea şi Miercurea Ciuc), la nivelul cărora s-au înfiinţat: (a) secretariate permanente în cadrul primăriilor şi (b) grupuri de lucru pe domeniile economic, social şi protecţia mediului. Strategia a fost extinsă la 40 de localităţi în 2002, în urma desfăşurării Forumului Naţional “Dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale, calea către integrare în Uniunea Europeană”.

GEF (Facilitatea Globală pentru Mediu)

Caracterul internaţional al politicii naţionale de mediu este reflectat şi de aderarea României la Facilitatea Globală pentru Mediu , în 1994. Această facilitate este de fapt un instrument adoptat în 1991 (şi restructurat în 1992, în urma Summit-ului de la Rio) pentru a susţine financiar protecţia mediului la nivel global, prin constituirea unui fond special şi alocarea acestuia pentru proiecte globale ce au în vedere păstrarea biodiversităţii, schimbările climatice, poluanţii organici persistenţi, combaterea deşertificării, protejarea apelor internaţionale şi a stratului de ozon. Proiectele GEF sunt implementate prin intermediul PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), PNUM (Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu) şi Banca Mondială, sunt derulate de organizaţii publice sau private şi trebuie să îndeplinească două criterii: (1) să reflecte priorităţile naţionale sau regionale şi să aibă sprijinul ţării/ţărilor implicate, şi (2) să contribuie la ameliorarea situaţiei mediului pe plan global. România a implementat până în prezent 20 de proiecte GEF, 8 proiecte de ţară şi 12 proiecte regionale, majoritatea referitoare la protecţia apelor Mării Negre şi ale Dunării.

Programul „România curată”

Acest program a fost lansat în aprilie 2002 de Guvernul României şi subliniază eforturile depuse pentru ameliorarea situaţiei mediului şi integrarea în plan naţional a

9

principiilor politicii comunitare de mediu. Important de menţionat este că programul „România curată” reprezintă o strategie şi o iniţiativă naţională, care îşi propune nu numai asigurarea protecţiei mediului şi conservarea resurselor naturale, ci şi „creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei privind realizarea acestor obiective”.Ca atare, obiectivele sale sunt:

asigurarea protecţiei şi conservării mediului natural şi a mediului construit în concordanţă cu cerinţele dezvoltării durabile;

asigurarea unui management integrat al deşeurilor; creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei în spiritul protecţiei

mediului.Caracterul reformator al acestei strategii nu este dat numai de accentul pe educaţia

şi responsabilizarea populaţiei, ci şi de faptul că ea se va desfăşura prin promovarea parteneriatului public-privat şi prin colaborarea cu autorităţile locale şi cu societatea civilă.

Mai exact, partenerii avuţi în vedere sunt: ministerele, asociaţiile patronale, asociaţiile naţionale cu activităţi de mediu, institute de învăţământ superior, organizaţii nonguvernamentale de mediu, organizaţii de copii şi tineret etc. Astfel, România răspunde criticii aduse de UE referitoare la consultarea şi implicarea părţilor interesate în elaborarea şi implementarea politicilor de mediu şi creează o strategie de promovare a transversalităţii protecţiei mediului în sectoarele cele mai importante ale vieţii economice, sociale şi culturale.

Concluzia care se impune în urma trecerii în revistă a politicii de mediu a României este că la nivelul anului 2003 s-a realizat transpunerea, în cea mai mare parte, a acquis-ului comunitar în legislaţia naţională. Referitor la implementarea acestuia şi la crearea cadrului instituţional şi a resurselor umane corespunzătoare realizării acestui obiectiv se poate observa intenţia de a răspunde criticilor UE, însă progresul în această direcţie nu poate fi realizat decât cu implicarea unor ridicate costuri financiare. Faptul că România, alături de Bulgaria, s-a detaşat de celelalte ţări candidate din Europa Centrală şi de Est şi va adera la o dată ulterioară (2007, spre deosebire de 2004) poate fi privit ca un aspect pozitiv prin prisma dezvoltării structurilor adecvate implementării politicii de mediu şi a infrastructurii de mediu, prin suplimentarea asistenţei financiare a UE din fondurile de pre-aderare Phare, ISPA şi LIFE.

Cadru institutional

Încercarea de a implementa politica dezvoltării durabile în toate strategiile este esenţială pentru ca România să se integreze şi să răspundă exigenţelor impuse de Uniunea Europeană. Potrivit prevederilor legale, autorităţile responsabile cu protecţia mediului sunt “autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi agenţile sale locale”.Avand in vedere necesitatea indeplinirii angajamentelor asumate de tara noastra in procesul de integrare europeana, a fost adoptata, in regim de urgenta, Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 in baza careia sa poata fi adoptata legislatia in domeniul protectiei mediului, tinand cont de necesitatea crearii cadrului unitar prin care se statueaza

10

principiile care guverneaza intreaga activitate de protectie a mediului si care traseaza directiile de reglementare a activitatilor economice in vederea atingerii obiectivelor dezvoltarii durabile , elemente care vizeaza interesul public si care constituie situatii de urgenta extraordinare.

Principiile si elementele strategice care stau la baza Ordonantei de urgenta 195/2005 sunt: Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale ; Pricipiul precautiei in luarea deciziilor ; Principil actiunii preventive; Principiul retinerii poluantilor la sursa; Principiul « poluatorul plateste » ; Principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic

natural ; Utilizarea durabila a resurselor naturale ; Informarea si participarea publicului la luarea deciziilor, precum si accesul la justitie

in probleme de mediu ; Dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului.

Modalitatile de implementare a principiilor si a elementelor strategice sunt :1. prevenirea si controlul integrat al poluarii prin utilizarea celor mai bune

tehnici disponibile pentru activitatile cu impact semnificativ asupra mediului ;

2. adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerintelor politicii de mediu ;

3. corelarea planificarii de amenajare a teritoriului si urbanism cu cea de mediu ;

4. efectuarea evaluarii de mediu inaintea aprobarii planurilor si programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului ;

5. introducerea si utilizarea parghiilor si instrumentelor economice stimulative sau coercitive ;

6. rezolvarea pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, in functie de amploarea acestora ;

7. promovarea de acte normative armonizate cu reglementarile europene si internationale in domeniu ;

8. stabilirea si urmarirea realizarii programelor pentru conformare ;9. crearea sistemului national de monitorizare integrata a calitatii mediului ;10. recunoasterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea

etichetei ecologice ;11. mentinerea si ameliorarea calitatii mediului ;12. reabilitarea zonelor afectate de poluare ;13. incurajarea implementarii sistemelor de management si audit de mediu ;14. promovarea cercetarii fundamentale si aplicative in domeniul protectiei

mediului ;15. educarea si constientizarea publicului, precum si participarea acestuia in

procesul de elaborare si aplicare a deciziilor privind mediul ;

11

16. dezvoltarea retelei nationale de arii protejate pentru mentinerea starii favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de flora si fauna salbatica ca parte integranta a retelei ecologice europene-Natura 2000 ;

17. aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilitatii si etichetarii organismelor modificate genetic ;

18. inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor.

Statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un « mediu sanatos si echilibrat ecologic » garantand in acest scop : accesul la informatia privind mediul, cu respectarea conditiilor de confidentialitate

prevazute de legislatia in vigoare ; dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului ; dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii

si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu, elaborarea planurilor si programelor ;

dreptul de a se adresa, direct prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului, autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu ;

dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.Protectia mediului constituie obligatia si responsabilitatea autoritatilor

administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice.Autoritatile administratiei publice centrale si locale prevad in bugetele proprii

fonduri pentru indeplinirea obligatiilor rezultate din implementarea legislatiei comunitare din domeniul mediului si pentru programe de protectie a mediului si colaboreaza cu autoritatile publice centrale si teritoriale pentru protectia mediului in vederea realizarii acestora.

Coordonarea, reglementarea si implementarea in domeniul protectiei mediului revin autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, agentiilor regionale si judetene pentru protectia mediului, Administratiei Rezervatiei Biosferei « DELTA DUNARII ».

Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului raporteaza Comisiei Europene stadiul indeplinirii masurilor prevazute in normele Uniunii Europene privind protectia naturii.

Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii si raspunderi : reactualizeaza strategia protectiei mediului, cu respectarea principiilor si elementelor

strategice prevazute in ordonanta 195/2005; elaboreaza recomandarile si actioneaza pentru integrarea politicilor de mediu in

strategiile si politicile sectoriale; coordoneaza activitatea de instruire in domeniul protectiei mediului ; coreleaza planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si urbanism si

stabileste masuri de reconstructie ecologica ; creeaza sistemul de informare propriu si stabileste conditiile si termenii care permit

accesul liber la informatiile privind mediul si participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul ;

12

stabileste infrastructura pentru informatia spatiala care serveste scopurilor politicilor de mediu si politicilor sau activitatilor care pot avea un impact asupra mediului ;

initiaza proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementari si proceduri specifice ;

avizeaza normele si reglementarile referitoare la activitati cu impact asupra mediului, elaborate de alte autoritati si controleaza aplicarea acestora ;

organizeaza sistemul national de monitorizare integrata a calitatii mediului, coordoneaza activitatea acestuia si asigura informarea autoritatii centrale pentru sanatate privind rezultatele monitorizarii contaminarii radioactive a mediului ;

creaza cadrul institutional-administrativ pentru identificarea si promovarea programelor de cercetare, pentru formarea si instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiza, evaluare si control al mediului ;

implementeaza politicile, strategiile si reglementarile de protectia mediului prin Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si agentiile regionale si judetene pentru protectia mediului ;

numeste comisii de experti pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin anumite activitati care implica organisme modificate genetic ;

asigura, contra cost, consultarea organismelor stiintifice si a expertilor interni si externi, dupa caz ;

elaboreaza si implementeaza programe si elaboreaza materiale educative privind protectia mediului ;

urmareste, in sfera sa de competenta, respectarea obligatiilor asumate prin conventiile internationale la care Romania este parte ;

intocmeste rapoarte anuale privind starea mediului ; colaboreaza cu organizatii si autoritati similare din alte tari si reprezinta Guvernul in

relatiile internationale in domeniul protectiei mediului; aplica sanctiuni pentru nerespectarea legislatiei de mediu ; pune la dispozitie publicului date privind starea mediului, programele si politica de

protectie a mediului ; elaboreaza Programul Operational Sectorial Mediu avand responsabilitatea

managementului, implementarii si gestionarii asistentei financiare alocate acestui program ;

autorizarea laboratoarelor pentru controlul calitatii mediului.

Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului este Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.

Autoritatea centrală este Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului (MAPM) şi la nivel local, Inspectoratele pentru Protecţia Mediului. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, având sediul în municipiul Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 12, sectorul 5 si are următoarele răspunderi principale:

putere de decizie în domeniul apelor şi protecţiei mediului la nivel naţional;

13

elaborează strategia şi reglementările specifice pentru dezvoltarea şi armonizarea acestor activităţi în cadrul general al politicii Guvernului şi coordonarea implementării strategiei Guvernului în zonele interesate, îndeplinindu-şi rolul ca autoritate de stat pentru sinteză, coordonare şi control în aceste domenii

Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului coordonează procesul dezvoltării şi promovării actelor legale care armonizează legislaţia naţională cu acquis-ul comunitar, implementarea strategiilor sectoriale şi ale strategiei de protecţie a mediului pe termen scurt şi mediu (2002 - 2004). El este răspunzător pentru dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu generale,pentru monitorizarea şi controlul implementării lor în domeniul apelor şi protecţiei mediului, colectează informaţii asupra stării mediului şi le face cunoscute colectivităţii .

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor este desemnat ca Autoritate de management pentru programul operaţional sectorial pentru infrastructura de mediu şi organism intermediar pentru proiectele de infrastructură de mediu finanţate din Fondul de coeziune.

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor realizează politica în domeniile mediului şi gospodăririi apelor la nivel naţional, elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi armonizare a acestor activităţi în cadrul politicii generale a Guvernului, asigură şi coordonează aplicarea strategiei Guvernului în domeniile respective.

Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor exercită următoarele funcţii:

a) de strategie, prin care se elaborează, în conformitate cu politica economică a Guvernului şi cu tendinţele pe plan mondial, strategia de dezvoltare în domeniul mediului şi gospodăririi apelor şi se proiectează instrumentele financiare necesare;b) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate;c) de administrare, prin care se asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil, în domeniul său de activitate;d) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului sau al Guvernului, reprezentarea pe plan intern şi extern, în domeniul său de activitate;e) de autoritate de stat, prin care se asigură aplicarea şi respectarea reglementărilor legale privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea, sub autoritatea şi, după caz, în coordonarea sa.f) de coordonare a utilizării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de Uniunea Europeană în domeniul mediului.g) de gestionare a creditelor externe, altele decât cele comunitare, în domeniul său de activitate.

In domeniul protectiei mediului, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, îndeplineşte urmatoarele atributii

14

1. emite avize şi, după caz, acorduri, autorizaţii, permise speciale, în conformitate cu dispoziţiile legale şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte;2. pune în aplicare, prin unităţile sale teritoriale, în cadrul procesului de privatizare, reglementările speciale privind stabilirea obligaţiilor şi a răspunderilor referitoare la mediu;3. organizează sistemul naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului, coordonează activitatea acestuia şi aprobă raportul anual privind starea mediului4. organizează şi coordonează activităţile de monitorizare a resurselor naturale, a solului, subsolului şi radioactivităţii mediului;5. elaborează şi promovează proiecte de acte normative în vederea punerii în aplicare a prevederilor procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS), în vederea participării voluntare a organizaţiilor la aceste scheme;6. asigură managementul şi controlul programului EMAS;7. îndeplineşte funcţiile de secretariat tehnic şi administrativ pentru tratatele, convenţiile şi acordurile internaţionale din domeniul mediului, precum şi de punct focal naţional şi/sau de autoritate naţională competentă pentru activităţile aflate în coordonarea unor instituţii, organisme şi organizaţii internaţionale, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte;8. asigură secretariatele comisiilor mixte în domeniul protecţiei mediului înfiinţate pentru implementarea acordurilor şi convenţiilor bilaterale;9. coordonează implementarea legislaţiei naţionale armonizate cu prevederile şi cerinţele legislaţiei comunitare de mediu şi urmăreşte îndeplinirea prevederilor planurilor de investiţii specifice;10. asigură elaborarea de cercetări, studii, prognoze, politici şi strategii în domeniul protecţiei mediului, în scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare în vederea fundamentării deciziilor privind mediul şi dezvoltarea durabilă, precum şi al promovării programelor de dezvoltare în domeniul protecţiei mediului;11. promovează instrumentele juridice, economice şi financiare pentru stimularea introducerii tehnologiilor şi produselor curate, schimbarea modelelor de producţie şi de consum, susţinerea şi consolidarea mecanismelor pieţei libere şi a concurenţei loiale;12. elaborează şi promovează proiecte de acte normative, norme metodologice şi instrucţiuni de aplicare în domeniul protecţiei mediului pentru armonizarea legislaţiei naţionale cu cerinţele acquisului comunitar;13. iniţiază proiecte de normative şi standarde, precum şi revizuirea acestora în conformitate cu evoluţia lor pe plan european şi internaţional şi cu cerinţele de îmbunătăţire;14. atestă persoanele fizice şi juridice pentru elaborarea studiilor de evaluare a impactului asupra mediului şi a bilanţurilor de mediu;15. supraveghează şi controlează respectarea reglementărilor privind substanţele şi preparatele chimice periculoase şi gestionarea deşeurilor în colaborare cu celelalte autorităţi competente, potrivit legii;16. supraveghează şi controlează aplicarea reglementărilor în domeniul protecţiei mediului;17. organizează şi coordonează protecţia şi conservarea diversităţii biologice, a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică, în scopul dezvoltării durabile a

15

acestora, dezvoltarea şi buna administrare a reţelei naţionale de arii protejate şi situri de interes comunitar, în acord cu politicile şi practicile specifice aplicate la nivel european şi global, prin crearea administraţiilor proprii pentru parcurile naţionale, parcurile naturale şi rezervaţiile biosferei, aprobă regimul de administrare a celorlalte categorii de arii naturale protejate, executarea controlului privind respectarea legislaţiei specifice;18. asigură cadrul naţional de biosecuritate;19. actualizează şi, după caz, pune în aplicare strategia şi Planul naţional de acţiuni pentru protecţia mediului, strategia naţională şi Planul naţional de acţiuni pentru conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor acesteia, strategia naţională şi Planul naţional de gestionare a deşeurilor, precum şi a altor politici şi strategii în domeniul protecţiei mediului;20. asigură secretariatul de risc privind controlul accidentelor majore care implică substanţe periculoase;21. asigură ţinerea evidenţei anuale a Registrului naţional privind inventarul instalaţiilor care intră sub incidenţa prevenirii şi controlului integrat al poluării şi elaborează raportările solicitate de organismele internaţionale;22. asigură, prin compartimentele proprii, prin unităţile subordonate sau prin cele aflate sub autoritate, secretariatele tehnice specifice activităţilor de protecţia mediului;23. aplică, în condiţiile legii, sancţiuni titularilor activităţilor, pentru neconformare;24. îndeplineşte orice alte atribuţii specifice, prevăzute de legislaţia în vigoare.

In subordinea acestuia functioneaza si Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării"si Garda Naţională de Mediu

România dispune de un sistem descentralizat de protecţie a mediului, existând 42 de Inspectorate locale de Protecţie a Mediului (IPM) subordonate ministerului. Din cele 42, 41 sunt localizate în judeţele respective şi ultimul acoperă municipiul Bucureşti.

În prezent, Ministerul Sănătăţii şi Familiei (MSF) colaborează la legislaţia protecţiei aerului şi defineşte standardele calităţii aerului cu ajutorul Institutului pentru Standardizare (IRS). Institutul pentru Sănătate Publică subordonat MSF, este răspunzătorpentru monitorizarea calităţii aerului, în principal la locul de muncă (în locuri închise), şi în acelaşi timp are o reţea de monitorizare a aerului în zonele deschise.

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţelor acoperă planificarea în teritoriu (încă din 2001) fiind răspunzător pentru dezvoltarea politicilor şi legislaţiile legate de emisiile în aer ale mijloacelor de transport.

Ministerul Industriei şi Resurselor răspunde de politica şi legislaţia asupra calităţii carburanţilor, dar nu are nici o răspundere pentru stabilirea standardelor tehnice. Ministerul poate, de asemenea, să ceară IRS să dezvolte standarde într-un domeniu particul, dar nu-l poate obliga să facă acest lucru. În general, IRS elaborează un standard tehnic, la presiunea sectorului industrial interesat. Ministerul nu are nici o putere legală să-i monitorizeze emisiile, dar a cerut Inspectoratelor de Protecţie a Mediului, la nivel local, să introducă cerinţe pentru automonitorizarea emisiilor, în aer şi apă, în limitele admise industriei.

16

Ministerului Industriei şi Resurselor are răspunderea să introducă taxe pe conţinutul de sulfură din carburanţi şi conţinutul de plumb din benzină; ministerul a realizat, de asemenea, un plan pentru a elimina benzina cu plumb şi va transpune Directiva asupra emisiilor de zgomot în mediu utilizând echipament de folosit în spaţii deschise în cooperare cu MAPM.

Ministerul Administraţiei Publice derulează, cu asistenţa şi aprobarea MAPM programe de restructurare, în conformitate cu Strategia Naţională de Mediu şi politicile de mediu, şi acordă asistenţă agenţilor economici subordonaţi în implementarea programelor de armonizare şi implementare a normelor şi reglementărilor specifice domeniului de activitate de protecţie a mediului.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC) asigură adaptarea planurilor de educaţie la toate nivelurile, cu scopul de a introduce cunoştinţe asupra noţiunilor şi principiilor de ecologie şi protecţia mediului, de a asigura gradul de conştiinţă, educaţie şi pregătire în domeniul protecţiei mediului. De asemenea, MEC promovează teme de studiu şi programe de cercetare care răspund setului de priorităţi stabilite de autoritatea centrală de protecţie a mediului.

Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi MAPM supervizează şi controlează punerea în practică a regulilor privind folosirea îngrăşămintelor naturale şi chimice şi protecţia pădurilor.

Ministerul Turismului şi Ministerul Tineretului şi Sportului derulează programe educaţionale în scopul de a forma o atitudine responsabilă privind mediul şi pentru a încuraja aplicarea principiilor ecoturismului. Ministerul de Interne susţine MAPM în acţiunile sale de control.

Ministerul Apărării Naţionale derulează norme şi linii directoare specifice conform legislaţiei interne şi în armonizare cu principiile ecologice pentru protecţia mediului, pentru rezultatele activităţii sale. Planul Naţional pentru Mediu (PNAM) impune colaborarea privind protecţia mediului între toate ministerele şi instituţiile responsabile şi cuprinde priorităţi pentru toate sectoarele economice (transport, agricultură şi industrie). MAPM prezidează Comitetul Interministerial care coordonează PNAM şi va determina priorităţile pentru finanţarea fondului de mediu.

Programul de Guvernare- Politica privind protectia mediului inconjurator

Având ca obiective principale întărirea structurilor administrative, ca element de bază pentru construirea unui sistem solid de management de mediu şi contribuţia la dezvoltarea durabilă, activitatea Guvernului României în acest domeniu se va concentra

pe următoarele priorităţi:

· Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale; · Evaluarea stării actuale a factorilor de mediu şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile · Întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului; · Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale;

17

· Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării; · Întărirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte ţări în scopul monitorizării stadiului de implementare a înţelegerilor internaţionale; · Elaborarea strategiilor de protejare a cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic; · Întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu.

Pentru protejarea şi exploatarea echilibrată a resurselor mediului, Guvernul României va acţiona pe următoarele direcţii:

1. Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale, prin:

– statuarea Ministerului şi a Agenţiei Naţionale de Mediu într-o poziţie de decizie care să intersecteze orizontal toate politicile sectoriale (industrie, energie, transporturi, agricultură, turism, politici regionale, administraţie locală, sănătate);

– introducerea efectivă a evaluării de mediu ca mecanism de integrare pentru politicile nou formulate şi formularea unor indicatori de măsurare efectivă a progreselor înregistrate în cazul strategiilor şi politicilor existente;

– intensificarea acţiunilor de integrare a politicii de mediu în cinci sectoare prioritare cu impact semnificativ asupra mediului, respectiv: industrie, energie, transport, agricultură şi turism, prin:

· aplicarea standardelor comunitare privind procesele de producţie şi produsele; · întărirea dialogului cu agenţii economici din industrie şi încurajarea promovării de către aceştia a schemelor voluntare de management de mediu şi a altor forme de auto-reglementare; · îmbunătăţirea managementului resurselor, în vederea reducerii utilizării acestora şi creşterii competitivităţii produselor pe piaţă; · îmbunătăţirea eficientei energetice şi promovarea utilizării energiilor regenerabile; · îmbunătăţirea planificării, managementului şi utilizării infrastructurilor şi facilităţilor de transport, prin includerea costurilor reale legate de infrastructură şi mediu în politicile de investiţii, pe de o parte şi în costurile pentru utilizatori, pe de alta parte; · dezvoltarea transportului public şi îmbunătăţirea competitivităţii acestuia; · înoirea parcului auto şi încurajarea utilizării combustibililor mai puţin poluanţi; · utilizarea durabilă a resurselor naturale şi promovarea unei agriculturi şi dezvoltări rurale durabile;

– asigurarea fondurilor necesare, inclusiv prin utilizarea Fondului de Mediu, pentru realizarea investiţiilor de mediu necesare îndeplinirii angajamentelor asumate de Romania în procesul de negociere a Capitolului 22 al acquis-ului comunitar, în special

18

pentru implementarea directivelor UE costisitoare, legate de controlul poluării industriale, calitatea apei, managementul deşeurilor, calitatea aerului;

– promovarea progresivă a instrumentelor economice pentru implementarea politicilor de mediu.

2. Evaluarea stării actuale a factorilor ecologici şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile, prin:

– elaborarea în cadrul unui Program Naţional a parametrilor de evaluare a stării factorilor ecologici la nivelul existent în prezent (pe baza studiilor generale de încărcare a factorilor de mediu: aer, apă, sol, vegetaţie, faună); – elaborarea şi aplicarea unei strategii sustenabile în domeniul calităţii mediului.

3. Întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului, prin:

– asigurarea resurselor financiare şi umane la nivelul autorităţilor centrale, regionale şi locale de mediu, conform obligaţiilor asumate în cadrul negocierilor cu CE a Capitolului 22 – Mediu; – reunificarea Gărzii de Mediu cu Agenţiile de Mediu, păstrându-se caracterul deconcentrat al acesteia; – asigurarea necesităţilor de instruire a personalului autorităţilor centrale, regionale şi locale de mediu în vederea asigurării implementării şi controlului eficient al conformării cu legislaţia de mediu; – utilizarea transparentă a fondurilor de preaderare acordate de UE prin programele PHARE, ISPA şi SAPARD, concomitent cu accelerarea ritmului de absorbţie a acestor fonduri; – asigurarea resurselor financiare şi umane pentru dezvoltarea autorităţii de management a fondurilor structurale şi de coeziune la nivel central şi a structurilor intermediare la nivel regional, pentru programul operaţional de mediu; – asigurarea capacităţii de atragere şi utilizare a fondurilor structurale şi de coeziune după 2007, prin dezvoltarea până la acea dată a unui portofoliu de proiecte în pregătire.

4. Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale, privind:

· Îmbunătăţirea calităţii aerului prin:

- punerea în aplicare a Strategiei şi a Planului de acţiune pentru protecţia atmosferei şi sistemelor de monitorizare în sectorul calităţii aerului; - realizarea evaluărilor preliminare privind calitatea aerului la nivel regional şi pe baza acestora a programelor/planurilor de îmbunătăţire a calităţii aerului; - finalizarea transpunerii legislative în domeniu instalatiilor mari de ardere şi promovarea legislaţiei privind stabilirea plafoanelor naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi; - implementarea măsurilor prevăzute în Programul Naţional de Reducere a Emisiilor provenite de la instalaţiile mari de ardere;

19

- dezvoltarea Sistemului Naţional de Monitorizare a Calităţii Aerului şi a Sistemului Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi în Aer; - asigurarea calităţii corespunzătoare a benzinei şi motorinei şi operaţionalizarea sistemului de monitorizare calitativă şi cantitativă pentru benzină şi motorină;

· Îmbunătăţirea şi implementarea programului naţional de management al deşeurilor, prin:

- dezvoltarea unui sistem integrat de management al deşeurilor solide în localităţile urbane şi rurale, inclusiv implementarea sistemelor de colectă selectivă şi valorificare a deşeurilor şi ambalajelor la nivelul persoanelor fizice şi a agenţilor economici; - constituirea parteneriatelor de tip public-privat în ceea ce priveşte reducerea, refolosirea şi reciclarea deşeurilor, tratarea corespunzătoare a deşeurilor periculoase (incinerare, depozitare); - elaborarea planurilor regionale de gestionare a deşeurilor, inclusiv evaluarea situaţiei actuale, elaborarea prognozelor pasive şi a obiectivelor generale şi specifice pentru fiecare regiune; stratificarea hărţilor prin care să se identifice viitoarele locaţii posibile ale facilităţilor de gestionare a deşeurilor; - înfiinţarea Laboratorului Naţional de Referinţă pentru deşeuri şi a laboratoarelor regionale pentru analiza deşeurilor; - finalizarea transpunerii reglementărilor comunitare privind depozitarea şi incinerarea deşeurilor; - completarea cadrului legislativ privind deşeurile din industria dioxidului de titan, a vehiculelor uzate şi a echipamentelor electrice şi electronice, precum şi a substanţelor periculoase din acestea;

· Managementul resurselor de apă, în conformitate cu regimul impus de Acordurile, Protocoalele şi Convenţiile la care România este parte şi a rezultatelor negocierilor cu CE. Aceasta se va realiza prin:

- elaborarea Programului de reactualizare a standardelor şi reglementărilor tehnice privind construcţia şi exploatarea sistemelor de colectare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti; - elaborarea planurilor de management a bazinelor hidrografice pe baza caracteristicilor acestora, impactul activităţii umane asupra stării apelor, analiza economică a utilizării apelor, calitatea apei potabile şi a apei de îmbăiere; - amendarea legislaţiei privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate; - stabilirea obiectivelor de calitate aplicabile apelor marine; - identificarea, catalogarea şi monitorizarea apelor salmonicole; - asigurarea alimentării cu apă a localităţilor urbane şi rurale la standarde europene, prin realizarea lucrărilor de distributie a apei şi/sau modernizare a celor existente şi a staţiilor de tratare aferente; - contractarea, implementarea şi finalizarea proiectelor de alimentare cu apă, reabilitare a sistemelor de canalizare şi punere în funcţiune a staţiilor de epurare finanţate din fonduri ISPA (Bacău, Braşov, Bucureşti, Buzău, Piatra Neamţ, Piteşti, Sibiu, Satu-Mare); - pregătirea unui portofoliu de proiecte, asigurând documentaţiile şi studiile necesare,

20

pentru modernizarea şi construcţia sistemelor de alimentare cu apă, a staţiilor de tratare, sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare pentru localităţile urbane eligibile a fi finanţate din fondurile ISPA şi SAMTID şi a celor rurale din SAPARD, în vederea asigurării capacităţii de absorbţie a fondurilor respective;

· Controlul poluării industriale prin:

- înfiinţarea centrului de coordonare, informare şi reactualizare a documentelor BAT (cele mai bune tehnici disponibile) pe sectoare de activitate; - realizarea şi/sau reactualizarea inventarelor naţionale, regionale şi locale ale instalaţiilor care intră sub incidenţă, prevenirea şi controlul integrat al poluării; - realizarea Registrului de Poluanţi Emişi (EPER) la nivel naţional, regional şi local, în conformitate cu cerinţele UE; - elaborarea şi aprobarea programelor de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi în vederea atingerii valorilor limită de emisie stabilite de standardele UE; - finalizarea transpunerii şi accelerarea implementării legislaţiei privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili provenite din utilizarea solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii; - controlul accidentelor majore care implică substanţe periculoase; - accelerarea procesului de introducere a etichetelor ecologice şi încurajarea sectorului privat privind introducerea sistemelor de management de mediu şi a auto-monitorizării emisiilor;

· Managementul substanţelor chimice şi monitorizarea organismelor modificate genetic şi interzicerea folosirii pe teritoriul României a celor periculoase pentru sănătatea populaţiei, prin:

- transpunerea şi implementarea legislaţiei privind evaluarea şi controlul riscului chimicalelor periculoase pentru sănătatea umană şi mediu; - dezvoltarea cadrului naţional de biosecuritate pentru implementarea Protocolului de la Cartagena (Legea nr. 59/2003); - reactualizarea inventarului substanţelor active utilizate în produsele biocide existente plasate pe piaţă în România; - implementarea Planului Naţional de Management al Halonilor; - dezvoltarea laboratoarelor autorităţilor locale/regionale de mediu pentru determinarea conţinutului de asbest din efluenţi lichizi şi gazoşi în zonele în care există agenţi economici care utilizează asbestul în procesul de producţie; - asigurarea cadrului legislativ privind transportul peste frontieră a modificate genetic, urmărirea şi etichetarea acestora şi a produselor alimentare şi furajelor produse din organisme modificate genetic; - constituirea unui Catalog naţional al organismelor modificate genetic acceptate pe teritoriul României, accesibil populaţiei; - crearea şi dezvoltarea laboratoarelor specializate în detectarea organismelor modificate genetic; - participarea la Mecanismul Privind Schimbul de Informaţii în Domeniul Biosecurităţii

21

(Biosafety Clearing House);

· Schimbările Climatice prin:

- elaborarea Strategiei Naţionale şi a Planului Naţional de Acţiune în domeniul schimbărilor climatice; - asigurarea capacităţii instituţionale prin înfiinţarea la nivelul autorităţii centrale de mediu a Unităţii de Schimbări Climatice pentru dezvoltarea reglementărilor specifice necesare implementării strategiei şi planului de acţiune în domeniu, conform obligaţiilor asumate în procesul de negociere cu CE; - evaluarea impactului transpunerii în legislaţia naţională a reglementărilor comunitare privind comercializarea permiselor de emisii de gaze cu efect de seră asupra sectorului industrial, în principal a celui energetic, după 2007, în vederea asigurării statului de participant real pe Piaţa Europeană de Carbon a României; - înfiinţarea Sistemului Naţional pentru estimarea emisiilor antropice la surse şi a reţinerilor prin absorbţie a gazelor cu efect de seră; - elaborarea Registrului Naţional de emisii de gaze cu efect de seră; - estimarea emisiilor viitoare de gaze cu efect de seră; - dezvoltarea proiectelor de tip “implementare în comun” care să vizeze reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin îmbunătăţirea eficienţei energetice în producerea de energie şi căldură şi transformarea unor industrii utilizatoare de combustibili fosili, în utilizatoare de biomasă, utilizarea altor surse de energie regenerabilă; - realizarea Programului Naţional de prevenire şi combatere a eroziunii solului, instituirea sistemului de protecţie, ameliorare şi utilizare durabilă a solurilor şi monitorizarea zonelor afectate de secetă şi deşertificare, în condiţiile schimbărilor climatice – adoptarea unei noi legi.

5. Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării, prin:

– modificarea Anexei la Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale a florei şi faunei salbatice; – asigurarea unui managementul performant la nivelul cerinţelor UE şi al convenţiilor la care România este parte, a reţelei naţionale de arii protejate; – finalizarea cadastrului tuturor ariilor protejate şi utilizarea acestor date în inventarierea siturilor Natura 2000 în România; – realizarea bazelor de date privind speciile de floră şi faună salbatică şi habitatele naturale de interes comunitar existente în România; – pregătirea listei cu situri propuse să facă parte din reţeaua Natura 2000, de interes comunitar, şi desemnarea zonelor special protejate; – extinderea ariilor naturale declarate arii speciale de conservare şi înfiinţarea de noi arii protejate pe ecosisteme în principalele zone bioclimatice; – protecţia ecosistemului Dunăre-Delta Dunării-zona teritorială a Mării Negre, prin crearea unei infrastructuri la nivelul cerinţelor UE privind folosirea ecosistemelor, monitorizarea riguroasă a surselor de poluare şi măsuri pentru diminuarea acestora;

22

– redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării, în scopul protecţiei pe termen lung a acestui ecosistem şi a dezvoltării economice şi sociale în conformitate cu Convenţia Internaţională a Deltei Dunării.

6. Întărirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte tări în scopul monitorizării stadiului de implementare a întelegerilor internaţionale, prin:

– realizarea de Convenţii, Acorduri şi Cooperări Bilaterale şi Multilaterale în domeniul Protecţiei Mediului la nivel european şi mondial în vederea valorificării oportunităţilor şi facilităţilor de asistenţă tehnico-financiară instituţională şi ştiinţifică şi identificării unor posibilităţi de finanţare a proiectelor de refacere a mediului; – respectarea cerinţelor de nortificare, raportare asumate de România ca Parte în diferite Convenţii, Protocoale şi Acorduri internaţionale; – asigurarea cadrului instituţional stabilit prin diferite acorduri bilaterale şi multilaterale în vederea asigurării respectării implementării convenţiilor care reglementează poluarea transfrontieră, prevenirea şi reducerea acesteia (Convenţia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publică la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, Convenţia de la Helsinki privind accidentele industriale cu impact semnificativ asupra mediului în context transfrontieră).

7. Elaborarea strategiilor de protejare a cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic, prin:

– adoptarea de urgenţă a noii legi a protecţiei civile; – implementarea sistemului CECIS (Sistem Comunitar de Comunicaţii şi Informaţii de Urgenţă) prin operaţionalizarea şi funcţionarea Centrului Naţional de Informare şi Comunicare pe linie de protecţie civilă, care să asigure sistemul de comunicaţii precum şi alarmarea populaţiei în caz de dezastru; – operationalizarea echipelor naţionale de protecţie civilă; – Program Naţional de împădurire a minimum 1% din Fondul Forestier Naţional pe perioada 2005-2008, pentru extinderea suprafeţei de păduri, combaterea eroziunii solului, diminuarea riscului de inundaţii şi ameliorarea climatului; – Program Naţional de creare a perdelelor de protecţie a câmpului, a căilor de comunicaţie şi a aşezărilor umane (înfiinţarea a minim 500 de km/an perdele forestiere); – amenajarea bazinelor hidrografice în scopul diminuării inundaţiilor; – elaborarea de norme stricte în ceea ce priveşte amenajările pentru construirea sau protejarea haldelor (de cenuşă, steril), a batalurilor (reziduuri petroliere, reziduuri provenite de la industria neferoasă).şi a standardelor ecosistemelor similare pe plan mondial.

7. Întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu, prin:

– acordarea unei atenţii prioritare educării ecologice a populaţiei prin conceperea şi

23

implementarea unui plan naţional de acţiuni pentru sensibilizarea şi conştientizarea publicului faţă de problematica protecţiei mediului; – implementarea cerinţelor Convenţiei de la Aarhus cu privire la accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, prin definitivarea cadrului legislativ, introducerea unui sistem informatizat la nivel central, regional şi local privind gestionarea informaţiei de mediu; – realizarea unor campanii anuale de conştientizare a publicului cu privire la participarea publică la luarea deciziilor de mediu, în special cu privire la rolul publicului în procesele de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele cu impact semnificativ, autorizare, evaluare de mediu pentru planuri şi programe; – mediatizarea unor probleme punctuale de protecţia mediului: organisme modificate genetic (GMO – Genetically Modified Organisms), poluanţi organici persistenţi (POPs – Persistent Organic Pollutants), bifenili policloruraţi (PCBs), schimbări climatice în scopul de a proteja nu doar mediul, ci şi sănătatea umană de efectul dăunător al acestora.

Agentia Nationala de Protectie a mediului

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este organizată şi funcţionează potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. Este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu competenţe în implementarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului exercită, în condiţiile legii, atribuţii privind planificarea strategică, monitorizarea factorilor de mediu, autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului, implementarea legislaţiei şi politicilor de mediu la nivel naţional, regional şi local, stabilite de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor prin regulamentele de organizare şi funcţionare.Are rolul de a asigura funcţionarea laboratoarelor naţionale de referinţă pentru aer, deşeuri, zgomot şi vibraţii, precum şi pentru radioactivitate.

PRIORITATILE MINISTERULUI MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR (MMGA) PENTRU ANUL 2007

Activitatea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor se va axa in 2007 pe continuarea implementarii angajamentelor luate de România privind Capitolul 22 în vederea integrării în Uniunea Europeană, diminuarea riscurilor asociate cu evenimentele extreme, generate de schimbările climatice si perfectionarea instrumentelor instituţionale

24

care să contribuie la folosirea şi protejarea resurselor pe baza principiilor dezvoltării durabile şi la reducerea poluării.

1. Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale

• În cadrul Comitetului Interministerial pentru coordonarea integrării domeniului protecţiei mediului în politicile şi strategiile sectoriale se va continua implementarea legislatiei de mediu in toate sectoarele de activitate, prin stabilirea de responsabilitati clare fiecarui minister sau institutii implicate in realizarea sarcinilor si angajamentelor asumate in procesul de negociere a Cap. 22 – Mediu.

• Se va continua monitorizarea respectării si indeplinirii angajamentelor asumate în negocierea Capitolului 22 – Mediu din punct de vedere al transpunerii, implementarii si controlului aplicarii legislatiei, precum si din punct de vedere institutional si financiar, la nivel national, regional si local.

• Se va asigura participarea activa a experţilor români în procesul de elaborare şi finalizare a noii legislaţii europene, concomitent cu implicarea şi conştientizarea tuturor instituţiilor, asociaţiilor profesionale, autorităţilor locale sau ONG-uri, în vederea elaborării unei poziţii clare şi coerente a României, bazată pe argumente economice, tehnice, sociale, financiare solide, care să asigure promovarea intereselor naţionale în context european

2. Evaluarea stării actuale a factorilor ecologici şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile • Se va elabora Raportul naţional privind starea mediului în România în anul 2006 si se va transmite la Agenţia Europeană de Mediu.

• Se va elabora capitolul de mediu din cadrul Strategiei de dezvoltare durabila a Romaniei, in vederea finalizarii acesteia pana in luna iunie 2007.

• Foaia de parcurs pentru implementarea Planului de acţiune pentru tehnologii de mediu (ETAP) în România, elaborata pe baza documentului aprobat la nivelul UE, va fi definitivata in urma dezbaterii publice si transmisa la Comisia Europeană.

3. Întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului• Se va continua implementarea acquis-ului comunitar de mediu prin finanţarea

unor proiecte de la Fondul pentru mediu.• Se va urmari stimularea interesului autorităţilor locale, a operatorilor economici,

a ONGurilor şi unităţilor de învăţământ, pentru elaborarea proiectelor prioritare de mediu, prin accesarea finanţărilor din Fondul pentru mediu prin adoptarea şi menţinerea unei strategii de comunicare eficientă cu toţi actorii implicaţi în domeniul protecţiei mediului.

• Se va continua dezvoltarea sistemului de instrumente economice in domeniul protectiei mediului, prin identificarea unor noi taxe de mediu, astfel incat veniturile colectate la Fondul de mediu sa reprezinte circa 2% din PIB.

• Se va consolida structura Autoritatii de Management si a Organismelor Intermediare in vederea asigurarii implementarii eficiente a Programului Operational Sectorial Mediu si creării unui sistem funcţional de gestionare a fondurilor comunitare

25

care să garanteze cheltuirea acestora în mod eficient şi corect, să fie flexibil, descentralizat, cu delegarea de responsabilităţi la nivel regional şi local, aşa cum prevede acquis-ul comunitar, dar şi politica de guvernare a României. Planul Operaţional Sectorial pentru Infrastructura de Mediu (POS Mediu), program care identifică priorităţile de mediu actuale şi concretizează proiecte de infrastructură de mediu pentru perioada 2007-2012, are ca prioritati:

o Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzata - cca 3,2 miliarde Euro din Fondul de Coeziune.

o Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminate - cca 1miliard Euro din FEDR;

o Reabilitarea sistemelor municipale de termoficare în zonele cele mai poluate -458,5 milioane Euro din FC;

o Implementarea de sisteme adecvate de management pentru protecţia naturii 215milioane Euro din FEDR;

o Dezvoltarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la risc. – 317,6 milioane Euro din FC.

o Asistenţă Tehnică şi întărirea capacităţii instituţionale - 180 milioane Euro din FEDR.

Proiectele finanţate referitoare la investiţii în sectoarele apă/apă uzată şi deşeuri în vederea conformării acestor sectoare la cerinţele europene vor contribui la creşterea calităţii vieţii populaţiei din comunităţile beneficiare, atragerea de investiţii, crearea de noi locuri de muncă, diminuarea pericolelor la adresa sănătăţii populaţiei şi dezvoltarea turismului, prin creşterea atractivităţii regiunilor beneficiare şi, in final, la îndeplinirea obiectivului Uniunii Europene privind coeziunea economică şi socială..

• Se va continua procesul de întărire a capacităţii instituţionale prin crearea a 168 de noi posturi pentru Organisme Intermediare şi 120 pentru Ministerul Mediului şi GospodăririiApelor.

• Se vor intensifica campaniile de constientizare a potentialilor beneficiari, in ceea ce priveste pregătirea portofoliului de proiecte pentru accesarea fondurilor de postaderare. Cu sprijinul fondurilor de preaderare (PHARE şi ISPA), dar şi al unui împrumut de la Banca Mondială, sunt în diferite etape de pregătire aproximativ 50 proiecte majore privind infrastructura de mediu, valoarea estimată a investiţiilor fiind de circa 2 miliarde Euro.

• Se va urmari in continuare utilizarea transparentă a fondurilor de preaderare acordate prin programele PHARE şi ISPA, concomitent cu accelerarea ritmului de absorbţie a acestor fonduri. Pana la sfarsitul anului 2008, se va finaliza implementarea Programului PHARE 2003, 2004 si 2005 (118,8 Meuro) si contractarea proiectelor finantate prin PHARE 2006 (62,7 Meuro). Se va accelera implementarea proiectelor finantate din ISPA si Banca Mondiala in vederea pregatirii proiectelor mari de infrastructura.

• Se vor implementa proiecte de investiţii pentru dezvoltarea sistemului de gospodărirea apelor în perioada 2006 - 2009, prin finanţare de catre Banca Mondială şi Banca Europeana de Investiţii. Proiectul Servicii Municipale finanţat de către Banca Mondială se află în faza de aprobare a dosarului de licitaţie, procesul de precalificare fiind deja finalizat.

26

• Se va actiona pentru cresterea capacitatii de control a Garzii Nationale de Mediu prin marirea numarului de comisari de la 6-8 persoane pe judet la 10-12 persoane.

• Se va continua procesul de instruire a personalului având în vedere că, din 2007, responsabilitatea gestionării proiectelor cu finanţare europeană va reveni în întregime statului român.

• Se urmareste operationalizarea si dezvoltarea laboratoarelor nationale si regionale in domeniul calitatii aerului, gestiunii deseurilor, solului si subsolului.

4. Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale:

• In domeniul calităţii aerului :o Se va operationaliza Sistemul National de Monitorizare a Calitatii Aerului

rezultat in urma dotarii cu statii de monitorizare a 34 de APM-uri si se vor stabili listele cu arealuri, pentru fiecare regiune si judet.

o În domeniul zgomotului va fi implementat proiectul PHARE “Intarirea capacităţii instituţionale pentru implementarea şi punerea in aplicare a directivelor referitoare la zgomot”.

• În domeniul managementul deşeurilor:o Se va urmari inchiderea etapizata a depozitelor de deseuri municipale si

industriale neconforme si a incineratoarelor spitalicesti si realizarea capacitatii de depozitare a deseurilor periculoase tratate (circa 110.000 tone/an)

o Se vor dezvolta retelele de colectare selectiva si management integrat al deseurilor (deseuri de echipamente electrice si electronice, vehicule scoase din uz, ambalaje si deseuri din ambalaje etc.), si se vor face demersurile necesare pentru indeplinirea tintelor de colectare si reciclare a acestor deseuri.

• În domeniul managementul resurselor de apă:o Se va continua procesul de implementare a legislatiei din domeniu in scopul

indeplinirii angajamentelor asumate de România în procesul de integrare europeană.o Se vor implementa proiectele PHARE care au ca scop creşterea capacităţii de

monitorizare a resurselor de apă, îmbunătăţirea sistemului informaţional în domeniul apelor şi implementarea Directivei Cadru pentru Apă.

o Se vor face controale tematice la staţiile de epurare a apelor orăşeneşti, la folosinţele mari consumatoare de apă, la unităţile cu potenţial mare de poluare si se va verifica starea de salubrizare şi igienizare a cursurilor de apă şi litoralului Mării Negre.

o Se va intocmi Registrul-inventar al agenţilor economici a căror activitate poate avea impact asupra cursurilor de apă

o Se vor implementa programele de finanţare a proiectelor de infrastructura din domeniul apei (alimentări cu apă, canalizari şi epurarea apelor uzate, apărarea împotriva inundaţiilor).

• In ceea ce priveste controlul poluării industriale si managementul riscului:o Se va continua procedura de autorizare integrata a instalatiilor specifice (pana

la 30 octombrie 2007 pentru instalatii cu perioada de tranzitie).

27

o Se va urmari implementarea Programului National de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalatiile mari de ardere si se va aproba si implementa Programul National de reducere progresiva a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac si compusi organici volatili si se va urmari respectarea acestuia.

o Se vor desfasura inspectii la obiectivele care utilizeaza substante periculoase, cu pericol de producere a accidentelor majore si vor fi incurajati agentii economici in implementarea sistemului de management de mediu.

o Se va continua monitorizarea agentilor economici privind stadiul realizării investiţiilor angajate de România prin Planurile de Implementare pentru Cap. 22- Mediu prin controale comune GNM/ARPM/APM/ANAR, care vor verifica respectarea angajamentelor prevazute in Programul de Conformare.

o Se va proceda la inventarierea siturilor contaminate si se va elabora strategia nationala de abordare a acestora si de promovare a proiectelor sectoriale, regionale sau locale pentru reconstructia siturilor contaminate.

• Referitor la substanţe chimice periculoase si organisme modificate genetic (OMG):

o Se va urmari operationalizarea functionarii Agentiei Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase (in directa subordine a MMGA).

o Se va finaliza inchiderea capacitatilor de productie a substantelor care depreciaza stratul de ozon, conform proiectului in derulare cu ONU.

o Se va pregati preluarea si implementarea sistemului REACH (inregistrare, autorizare, evaluare de risc a chimicalelor) si stabilirea autoritatii competente pentru aplicarea acestuia.

o Se va urmari respectarea realizarii angajamentului Romaniei privind interzicerea cultivarii soiei modificate genetic de la 1 ianuarie 2007 si a introducerii pe piata a organismelor modificate genetic.

o Se va completa legislatia secundara pentru a se continua implementarea prevederilor acquisului comunitar din domeniul organismelor modificate genetic.

• Referitor la domeniul schimbari climatice:o Vor fi continuate activităţile necesare îndeplinirii angajamentelor de raportare

ale Romîniei sub prevederile Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice şi ale Procolului de la Kyoto, inclusiv îmbunătăţirea calităţii acestora.

o Se va implementa Planul Naţional de Acţiune în domeniul schimbărilor climatice si se va participa activ, alături de Comisia Europeană, la negocierile privind Protocolul de la Kyoto, post 2012.

o Se va dezvolta capacitatea instituţionala cu privire la implementarea Schemei de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul autorităţilor de mediu (ANPM, ARPM, APM şi GNM).

5. Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionrea economica şi ecologica a Deltei Dunării

28

• Se va realiza implementarea retelei Natura 2000 in Romania si se vor face noi propuneri de situri Natura 2000.

• Se va realiza imbunătăţirea managementului ariilor naturale protejate prin operationalizarea Agenţiei Naţionale de Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii, reevaluarea actualului sistem de management a ariilor naturale protejate şi găsirea soluţiilor optime de administrare a lor în viitor, elaborarea unor măsuri de management pentru ariile naturale protejate în funcţie de tipurile de ecosisteme specifice, elaborarea de regulamente şi planuri de management pentru parcurile naturale şi pentru rezervaţiile biosferei si cartarea în GIS a tuturor ariilor naturale protejate.

• Listele cu ariile de protecţie specială avifaunistică şi cu propunerile de situri de importanţă comunitară vor fi transmise Comisiei Europene.

• Se va incepe implementarea fazelor initiale ale proiectului privind protectia si reabilitarea litoralului sudic romanesc al Marii Negre impotriva eroziunii.

• Se va finaliza Strategia privind managementul zonei costiere si Planul de management integrat a zonei costiere.

• Se vor realiza cinci studii de fezabilitate privind proiectele necesare implementarii acesteia.

• Se vor finaliza studiile “Realizarea Master Planului pentru zona de protectie cu regim sever de pe litoralul romanesc al Mării Negre” şi “Redimensionarea ecologică şi economică în sectorul românesc al luncii Dunării în vederea fundamentării strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii”.

• Deoarece in urma sustinerii licitatiilor privind inchirierea plajelor, in 2006 s-au atribuit 19 sectoare din totalul de 33, in 2007 se va repeta procedura de licitatie pentru sectoarele neinchiriate.

• Totodata, avand in vedere faptul ca mai multe suprafete de plaja au fost atestate, in anul 2002, ca facand parte din domeniul public al judetului Constanta, iar ulterior trecute in proprietatea privata a unor persoane fizice, in 2006 MMGA a solicitat instantelor judecatoresti anularea acestor acte ilegale, prin care a fost afectat dreptul de proprietate publica a statului si se spera ca, prin decizia instantelor in 2007 sa se dovedeasca justetea acestui demers.

• Se va incepe implementarea Planului-suport pentru dezvoltarea durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD), elaborat in 2006.

6. Întărirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte tări în scopul monitorizării stadiului de implementare a întelegerilor internaţionale

• Se va intensifica parteneriatul transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte ţări.

• Se vor amplifica activităţile de cooperare cu organismele naţionale similare din alte state, in special cu statele membre UE si se vor elabora si negocia noi acorduri de colaborare bilaterala in domeniul mediului si apelor cu alte state, in conformitate cu procedura prevazuta in Legea nr. 590/2003 privind tratatele (reînceperea negocierii Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, inceperea negocierii Acordului în domeniul gospodăririi apelor de frontieră cu Serbia)

• Pentru respectarea obligaţiilor rezultate din aplicarea Convenţiei Espoo privind evaluarea impactului anumitor proiecte asupra mediului în context transfrontieră se va

29

continua notificarea statelor potenţial afectate în cadrul realizării unor proiecte in Romania si, de asemenea, se va participa in calitate de parte afectata, la derularea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiecte aflate in tarile vecine.

7. Protejarea cetăţenilor împotriva inundaţiilor şi fenomenelor meteorologice periculoase

• Se va finaliza Planul naţional pentru prevenirea şi diminuarea efectelor inundaţiilor, si studiile pentru amenajarea bazinelor hidrografice.

• Se va elabora Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii pe termen lung.

• Dotarea centrelor de intervenţie rapidă de la nivelul bazinelor hidrografice cu materiale si echipamente in valoare de 450 mld. Lei / 41 mld. pentru fiecare Directie de Ape in vederea implementarii Sistemului informaţional-decizional integrat la nivelul întregii ţări pentru prevenirea şi reducerea efectelor dezastrelor naturale ( WATMAN).

8. Întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şiaplicare a politicilor publice în domeniu

• Se va actiona in vederea cresterii gradului de constientizare, informare, consultare si participare a tuturor actorilor implicati (autoritati publice locale, agenti economici, ONG, public etc.) in luarea deciziilor privind mediul.

• Se va intensificarea procesul de aplicare a procedurii evaluarii strategice de mediu (SEA) pentru planurile si programele cu potential impact asupra mediului.

• Se va continua activitatea de diseminare a informatiilor referitoare la noul acquiscomunitar, prin organizarea de intalniri cu reprezentantii ministerelor implicate, administratiei publice locale, agentilor economici, asociatiilor profesionale si ONG-urilor.

Fondul de mediuUtilizarea instrumentelor economice de protecţie a mediului este în dependenţă

directă cu procesul de armonizare legislativă şi de acces la Uniunea Europeană, reliefând importanţa armonizării strategiilor de mediu şi a politicilor economice cu cele din restul Europei.

Una din cele mai importante instrumente economice folosite de politica de mediu îl constituie Fondul de Mediu. Acesta este un instrument economico – financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor prioritare pentru protecţia mediului. Categoriile de proiecte eligibile pentru finanţare vizează îmbunătăţirea performanţei de mediu privind: prevenirea poluării, reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului, gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului, etc.

Veniturile fondului pentru mediu provin, în primul rând, din tarife şi taxe de poluare, pe baza principiului „poluatorul plăteşte”, conform căreia entităţiile care poluează contribuie la suportarea costurilor de prevenire şi control al poluării.

30

Modificările survenite în legislaţia naţională, privind fondul pentru mediu au produs o serie de schimbări privind obligaţiile de plată ale agenţilor economici din judeţul Sibiu. Numărul agenţilor economici plătitori a crescut sensibil prin aplicarea reglementărilor prevăzute de O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu. Situaţia colectării fondului pentru mediu se va îmbunătăţi odată cu modificarea şi introducerea unor taxe noi privind realizarea obiectivelor de recuperare şi reciclare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje şi a anvelopelor uzate.

Amploarea poluarii in Romania- Copsa Mica

În ultima suta de ani, 50% din suprafata planetei pe care locuim a fost transformata în mod radical. Urmarile nu s-au lasat asteptate: specii de plante si animale fie au disparut, fie s-au împutinat, în timp ce numarul celor ce traiesc pe Terra a crescut de 4 ori. Numai în ultimii 50 de ani, daca ne uitam în jurul nostru, sesizam cum au disparut zeci de hectare de padure, cum imensele pajisti s-au transformat în deserturi, cum ghetarii fie si-au diminuat dimensiunile, fie au disparut. Fenomenele naturale externe sînt din ce în ce mai dese: furtuni violente care matura tot ce întîlnesc în drumul lor, inundatii catastrofale care lasa în urma zeci de morti si mii de sinistrati, incendii care pîrjolesc totul în calea lor, marind si mai mult temperatura sufocanta din momentul producerii lor.  Concluzia este doar una singura, destul de tragica: în evolutia sa spre bunastare, omul a luat tot ce a putut de la natura, dar nu i-a dat nimic în schimb, nici macar minima protectie de care avea nevoie.Am ajuns astazi, cam tîrziu, este drept, sa ne dam seama ca exploatarea industriala fara discernamînt nu aduce nimic bun, ba, din contra, priveaza generatiile viitoare de o mostenire incomensurabila.

Nici tara noastra nu s-a abatut de la aceste apucaturi nesanatoase. Goana dupa îmbogatirea cu orice chip si prin orice mijloc i-a facut pe cei numiti "oameni de afaceri" sa practice la defrisari masive, chiar si de la cote apreciabile ale muntilor nostri, la constructii care nu tin cont de cele mai elementare reguli de bun-simt si tehnica a constructiilor industriale sau civile, fara sa se sinchiseasca de poluarea fonica si chimica (prin deversarea în ape a deseurilor industriale), toate avînd ca rezultat catastrofele naturale abatute asupra României doar în ultimii 10 ani: inundatii, furtuni, alunecari de teren, tornade etc. Foarte putin s-a facut si în domeniul politicii mediului la instalatiile industriale.

Ca urmare, în acest moment, România, ca tara membra a UE, trebuie sa scoata bani grei din propriul buzunar pentru a crea si aplica un program modern, european, de protectie a mediului si mai ales pentru crearea si aplicarea de tehnologii nepoluante. Fie ca toate aceste cheltuieli se împart cu unitatile industriale, fie sînt doar contributia statului, tara noastra va trebui sa demareze cît mai repede programele respective, pentru a raspunde cerintelor mondiale, chiar daca majoritatea investitorilor straini care au activitati industriale puternice în România nu manifesta nici un fel de angajament, material si financiar, în scopul solutionarii acestor probleme. România trebuie sa gaseasca solutii si la poluarea menajera, si la poluarea casnica. Nu mai trebuie sa amintim ca educatia cetatenilor nostri lasa de dorit, mai ales atunci cînd ei se afla în natura, dar nici în habitatele lor situatia nu este altfel.

31

Poluarea, ca urmare a surselor diferite de încalzire, a reziduurilor casnice (spus pe româneste, a gunoaielor), trebuie redusa si ea la nivelul solicitat de UE. Este foarte important ca aceste actiuni sa fie demarate în regim de urgenta, deoarece pentru o investitie de acest gen este nevoie de 5-15 ani si de foarte multi bani. UE ne-a dat termene fixe si doar o treime din cele 7 miliarde de euro cît aveam nevoie pentru a rezolva aceasta problema.

Ne putem "lauda"si cu o crestere record a emisiilor de gaze cu efect de sera. Romania intra lejer in TOP 5 european al celor mai dinamici sabotori ai stratului de ozon.

Statistica apartine Agentiei Europene de Mediu, care a monitorizat emisiile de gaze cu efect de sera de pe continent in perioada 1990 – 2004

Cea mai rapida crestere a emisiilor de gaze cu efect de sera s-a inregistrat in Luxemburg, 156%. Irlanda, Cehia si Portugalia ocupa pozitiile imediat urmatoare, cu performanta de nedorit a cresterii emisiilor cu 140%, 107%, respectiv 97%. Romania, pe locul al cincilea, a aruncat in atmosfera, in perioada monitorizata, gaze cu efect de sera in crestere cu 95%. La pol opus, Lituania, Bulgaria si Estonia au avut cu adevarat performante pozitive, intre 1990 si 2004, reducandu-si emisiile cu 33%, 32%, respectiv 20%. Germania, Elvetia, Slovacia, Finlanda si Suedia au atacat stratul de ozon al planetei intr-un ritm mult mai lent decat am facut-o noi. In cei 14 ani monitorizati, emisiile de gaze cu efect de sera provenite din aceste tari au crescut cu sub 10%.

Sectorul transporturilor este principalul vinovat in ceea ce priveste evolutia nedorita a emisiilor. Transporturile rutiere sunt, de departe, cele mai periculoase surse de emisii, cu o pondere de 93% in cantitatea de gaze de sera aruncate in atmosfera. Nici una dintre cele doua componente, transportul de calatori si cel de marfuri, nu s-au dovedit a fi “prietenoase” cu mediul. Ambele au emis din ce in ce mai multe gaze de sera. La finalul perioadei de timp monitorizate, s-a constatat ca mijloacele rutiere de transport a pasagerilor au atacat mediul cu 27% mai puternic, iar cele de transport marfuri cu 51%. Situatia generala nu are mari sanse de ameliorare, chiar daca intreaga omenire este constienta de degradarea rapida a climei ca urmare, printre altele, si a nerespectarii protocolului Kyoto privind reducerea emisiilor de carbon. Din contra, prognozele Directoratului General Transporturi si Energie arata ca transporturile rutiere vor continua sa se dezvolte in ritm alert, ceea ce inseamna mai multe mijloace de transport pe drumurile europene, deci mai multe surse sabotare a climei terestre.

Copsa Mica

Poluarea agresiva datorata industriei din localitatea Copsa-Mica este de notorietate internationala, zona fiind arhicunoscuta datorita acesteia si a mediului inconjurator grav deteriorat.

32

Asa numitul fenomem Copsa-Mica reprezinta urmarea proiectarii,executarii "modernizarilor", extinderii si intretinerii defectuoase timp de 65 de ani a platformei industriale locale.In acest context, din pacate, declaratiile privitoare la majoritatea masurilor luate de protectia mediului si iin ultima instanta de sanatate a populatiei nu au fost decat in cel mai bun caz glume macabre.Dincolo de toate acestea insa, efectele aparute nu au putut fi nici negate, nici cosmetizate cu vorbe mestesugite de catre generatiile de factori decizionali care s-au succedat in timp.

Vegetatia, fie ca este vorba de flora salbatica sau de culturile agricole,reprezinta una dintre componentele mediului grav afectate, datorita poluarii pe termen lung.Principalii poluanti in acesti 65 de ani au fost si unii mai sunt : dioxidul de sulf,negrul de fum,pulberile de plumb,acidul sulfuric,precum si trioxidul de sulf, de azot, monoxiul de carbon,ozonul, zincul si cadmiul.Impactul cumulat al acestor poluanti este puternic resimtit si asupra vegetatiei, pe o distanta de aproximativ 36 de km de-a lungul raului Tarnava Mare su ceva mai redus pe o distanta de 65 km, intre localitatile Blaj si Dumbraveni.Aceasta situatie a fost determinata in principal de poluantii proveniti de la instalatiile de aglomerare si acid sulfuric de la Sometra S.A si instalatiile de negru de fum de la Carbosin S.A.Din fericire din 1991 Carbosin S.A. si-a incetat activitatea ne mai adaugandu-se deci, noi cantitati de negru de fum in mediul inconjurator.

Omniprezenta si persistenta indelungata a unor cantitati mari de negru de fum, atat pe sol cat si pe vegetatie,au impiedicat si limitat procese fiziologice esentiale pentru plante, cum ar fi de exemplu respiratia si fotosinteza.Emanatiile de la fabrica de neferoase sunt mai agresive putand provoca perturbari ale metabolismului plantelor sau chiar arsuri directe.Astfel ca unele specii dispar din zona iar altele prezinta o productie scazuta, astfel ca masa verde la porumb scade cu 18 % , la grau cu 12 % , la trifoi cu peste 16 % etc.

Poluarea cu metale grele constituie o alta problema majora in zona.Plumbul, cadmiul si zincul se acumuleaza in plante, sunt ingerate apoi prin hranire si de-a lungul lantului trofic ajung in cantitati mari in tesuturile consumatorilor succesivi animale si oameni, rezultatul constituiindu-se in boli grave

Inspirarea aerului cu un continut ridicat de dioxid de sulf determina atat imbolnaviri cat si decese de animale.Dioxidul de sulf care este absorbit de plante isi modifica toxicitatea in urma reactiei cu tesuturi vegetale, producand imbolnaviri metabolice acute animalelor care se hranesc cu plantele respective.Animalele supuse poluarii cu dioxid de sulf prezinta ameteli. cefalee, afectiuni pulmonare acute pana la moarte prin spasm laringian.Astfel la 16 km de Copsa Mica in localitatea Micasasa a fost inregistrata in repetate randuri mortalitate in masa de albine, dimineatza la intrare in stupi gasindu-se numeroase albine moarte datorita acidului sulfuric format prin dizolvarea dioxidului de sulf in picaturile de roua.

Plumbul produce intoxicatii grave in urma depunerii lui pe plantele consumate ca hrana si a inhalarii lui in atmosfera, urmarile constand in imbolnavirile cronice caracterizate prin : deficienta respiratorie , paralizia muschiului laringian , infectii

33

pulmonare si tumefierea articulatiilor.Zincul si Cadmiul antrenat in atmosfera de catre gazele de ardere rezultate in urma proceselor industriale induc tulburari digestive.Cadmiul provine din arderea pacurii,minereului de zinc,fumului de tigara, determina afectiuni cardio-vasculare si hipertesiune.Plumbul eliminat in urma arderii benzinei aditive si din diverse vopsele, determina afectiuni ale sitemului nervos central, tulburari de comportament si convulsii, intoxicarea putand fi letala.Mercurul, sub forma de metil mercurs provine din arderea pacurii, bateriile electrice si alte activitati industriale, iar intoxicatia c mercur determina grave afectiuni ale sistemului nervos.Nichelul provenit din combustibilul diesel, uleiuri reziduale, fumul de tigara, arderea pacurii, benzina aditiva, determinata in cazul intoxicatiilor , cancer pulmonar.

Rezulta asadar importanta deosebira a monitorizarii emisiilor de metale grele generate in urma activitatii umane.

Concluzii

Instrumentele politicii de mediu din România s-au diversificat în ultimul an. Agenţii economici şi administraţia locală au devenit conştienţi de necesitatea planificării în domeniul managementului de mediu, mulţi dintre aceştia făcând demersuri pentru certificarea unor sisteme de management de mediu recunoscute internaţional. Observăm o creştere a abilităţii în ceea ce priveşte capacitatea de elaborare a proiectelor de mediu. capacitatii agenţilor economici şi a administraţiei locale de a identifica şi accesa fonduri necesare îmbunătăţirii performanţei de mediu.

In ceea ce priveste investitiile in domeniul protectiei mediului in Romania se poate aprecia că România este o prezenţă din ce în ce mai puternică în realizarea unor proiecte de mediu, atât pe plan intern cât şi internaţional, prin participarea la diverse congrese şi summit-uri, dar şi prin încheierea unor parteneriate cu alte ţări pentru realizarea unei colaborări cât mai bune în domeniul protecţiei mediului . În contextul intensificării relaţiilor de colaborare dintre ţara noastră şi alte state, în domeniul mediului, s-au semnat diverse acorduri şi convenţii internaţionale şi s-au decis măsuri ce se impun pentru a se obţine o dezvoltare durabilă.

Trebuie să subliniem că între politicile de mediu, sociale şi economice există interferări, primele fiind o parte esenţială a celorlalte. Astfel, în timp ce politica social-economică reprezintă ansamblul de măsuri elaborate la nivel macro şi microeconomic, în scopul administrării vieţii economice, care să limiteze disfuncţionalităţile ce se manifestă în economie (crize, şomaj, inflaţie), armonizând creşterea economică, politica de mediu

34

reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate la nivel macro şi microeconomic, în scopul reducerii procesului de deteriorare a calităţii sănătăţii omului şi a mediului, a naturii (menţinerea bogăţiei şi diversităţii formelor de viaţă) şi a calităţii factorilor de mediu care afectează producţia (solul, vegetaţia, materiile prime etc.).

35

Bibliografie

www.mie.ro

http://www.mmediu.ro/home/home.php

http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp

http://dianthus.alpinet.org/copsamica.htm

http://www.anpm.ro/

36