Poluarea radioactiva a apelor din Romania

Studiu de caz –Centrala nucleara Cernavoda

Referat

Prof. Autori:

Ciobotaru Virginia Pagu Valentina

Petrescu Ioana

Poluarea radioactivă a apelor din România

-Studiu de caz: centrala nucleară Cernavodă-

Apa , sub multiplele ei forme , reprezinta unul dintre cele mai importante elemente ale peisajului geografic atat pentru utilizarea directa pentru om , cat si pentru activitatea normala a biosferei , fiind evident , indispensabila supravietuirii si bunastarii oamenilor. Poluarea radioactivă a apelor prezinta o importanţă deosebita deoarece apa este un component major al organismelor vii. Sub influenta radiatiilor are loc radioliza apei cu obtinerea unor specii moleculare deosebit de reacţionabile (hidrogen si oxigen atomic).

Deşi omenirea a îmblanzit recent puterea nucleară, primele reactoare nucleare au aparut în mod natural. Cincisprezece reactoare de fisiune naturale au fost găsite în trei depozite separate de minereu la mina Oklo din Gabon, în vestul Africii. Descoperite pentru prima dată de Francis Perrin, acestea sunt numite ca „Reactoarele Fosile Oklo”. Aceste reactoare functioneaza de aproximativ 150 milioane de ani, avand o putere medie de 100 kW. De asemenea, emisia de caldura, lumina şi radiatii de la stele se bazează pe fuziunea nucleară. Conceptul unui reactor nuclear natural a fost teoretizat încă din 1956 de Paul Kurola la University of Arkansas.

Primul reactor nuclear a fost utilizat pentru a genera platoniu pentru bomba nucleară. Alte reactoare au fost folosite în navigaţie pentru propulsarea submarinelor şi chiar avioane. La mijlocul lui 1950 Uniunea Sovietică şi ţările vestice şi-au extins cercetările pentru a include şi utilizarea nemilitară a atomului. Totuşi, ca şi programul militar, multe din lucrările nemilitare au fost făcute în secret.

Centrala nucleară de la Cernavoda a intrat în funcţiune pe 2 decembrie 1996 funcţionează cu apă grea ca moderator, foloseşte uraniu îmbogăţit şi produce aproximativ 18% din totalul energiei electrice produse în ţară.

Centrala nuclearo-electrica este un ansamblu de instalaţii şi construcţii reunite în scopul producerii energiei electrice pe baza folosirii energiei nucleare.

Obţinerea energiei nucleare se bazează pe reacţia de fisiune(descompunere)  nucleară în lanţ. Instalaţia care asigură condiţiile de obţinere şi menţinere a reacţiei în lanţ este reactorul nuclear. În principiu, reactorul se compune dintr-o parte centrală numită zonă activă, în care are loc reacţia de fisiune şi se dezvoltă căldura de reacţie.

În regim de funcţionare normală, cantităţile de substante radioactive eliberate de centrala nucleara sunt nesemnificative. Pericolul specific, pentru populaţie şi mediul ambiant, constă în eliberarea necontrolată de substanţe radioactive.

Centrala de la Cernavodaă se bazează pe sistemul canadian CANDU şi are o putere instalată de 706 MW în prezent. Structura unui reactor CANDU constă într-un recipient cilindric orizontal, cu tuburi pentru barele de combustibil şi pentru lichidul de răcire (apă grea) plasate orizontal.

Radioactivitatea poate fi definita ca proprietatea unor elemente de a se transforma, prin dezintegrare, în alte elemente, după emiterea unor radiaţii. Există o radioactivitate naturală, de origine cosmică (emisă de diverse corpuri cereşti, mai ales de Soare) şi terestră, emisă de rocile terestre, precum şi o radioactivitate artificială, provocată de activitatea umană.Fenomenul de dezintegrare este caracterizat prin viteza cu care se desfasoară, respectiv timpul de injumătăţire, care reprerezintă timpul în care jumătate din cantitatea de nuclee considerate, dintr-o anumita substanţă radioactivă, se dezintegrează.

Timp de înjumătăţire

Uraniu-238: 4,5 miliarde de aniPlutoniu-239: 24.400 aniCarbon-14: 5.680 aniAmericiu-241: 458 aniIod-125: 60 aniCesiu-137: 30 aniCobalt-60: 5,3 aniRadon-222: 3,8 zileIod-123: 13,3 orePoloniu-214: 0,00016 secunde

Poluarea radioactivă poate fi definită ca o creştere a radiaţiilor, ca urmare a utilizării de către om a substanţelor radioactive. Radiaţiile emise de substanţele radioactive sunt de trei tipuri:- radiaţii gamma, constituite din unde electromagnetice de mare frecvenţă, foarte penetrante;- radiaţii beta, compuse din electroni a căror viteză de deplasare este apropiată de a luminii şi pot

pătrunde în ţesuturile vii, până la mai mulţi centimetri;- radiaţii alfa încărcate pozitiv, care sunt nuclei de heliu, foarte puţin penetranţi pentru ţesuturile

vii. Una din consecinţele nedorite ale extinderii folosirii energiei nucleare este poluarea radioactiva a apei. Numeroase cercetari la nivel national, ca si organizarea unor reuniuni internationale pe tema poluarii radioactive, evidentiaza ingrijorarea oamenilor de stiinta si preocuparea unor organizatii specializate pentru limitarea poluarii radioactive care ameninta viitorul omenirii. In Romania, domeniul nuclear este guvernat de Legea nr.111/1996 privind desfasurarea insiguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare, republicata. In conformitate cu prevederile articolului 4 al acestei legi, CNCAN este autoritatea nationala competenta in domeniul nuclear, care exercita atributiile de reglementare, autorizare si control al activitatilor nucleare, definite in aceasta lege. Conform articolului 5 al aceleasi legi, CNCAN este abilitata sa emita reglementari pentru detalierea cerintelor generale de protectie impotriva radiatiilor ionizante. In acest sens, CNCAN a emis o serie de reglementari privind securitatea radiologica a instalatiilor nucleare si radiologice, dintre care cele mai importante reglementari aplicabile centralelor nuclearoelectrice sunt urmatoarele: Norme Fundamentale de Securitate Radiologica; Norme de dozimetrie individuala; Norme privind limitarea emisiilor radioactive in mediu; Norme privind calculul dispersiei efluentilor radioactivi eliberati in mediu de instalatiilenucleare; Norme privind masurarile meteorologice si hidrologice la instalatiile nucleare; Norme privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalatiile nucleare si radiologice; Norme privind monitorizarea radioactivitatii mediului in vecinatatea unei instalatii nuclear sauradiologice; Norme privind eliberarea permiselor de exercitare a activitatilor nucleare si desemnareaexpertilor acreditati in radioprotectie. Conform Programului de monitorizare a emisiilor radioactive gazoase si lichide al CNECernavoda, emisiile radioactive sunt monitorizate continuu prin intermediul unui sistem demonitorizare a efluentilor gazosi (GEM) si al unui sistem de monitorizare a efluentilor lichizi(LEM), instalate in ambele unitati; probe de emisii sunt prelevate continuu pentru analize ulterioare de laborator, periodice. Deseurile radioactive lichide generate din functionarea CNE Cernavoda sunt colectate intancuri de efluenti lichizi. Continutul fiecarui tanc poate fi descarcat daca emisia nu va cauzadepasirea limitelor derivate de emisie aprobate. Inainte de fiecare deversare, continutul tanculuieste recirculat, in vederea asigurarii unei bune omogenizari si unei probe reprezentative, care va fi analizata pentru activitatea gamma-globala si continutului de tritiu. In baza acestor analize delaborator, Dispecerul Sef de Tura va aproba deversarea, daca nivelul radioactiv nu depasestelimitele stabilite. Daca deseurile radioactive lichide nu indeplinesc cerintele de deversare ca

efluenti lichizi, ele trebuie tratate si conditionate astfel incat sa poata fi stocate intermediar.Fiecare deversare lichida din centrala este monitorizata de LEM, care este proiectat sa: monitorizeze continuu activitatea gamma-globala deversata; colecteze o proba reprezentativa integrata, pentru analize ulterioare de laborator (gammaspectrometrice,beta-globale, determinarea continutului de tritiu si C-14); opreasca automat deversarea si sa furnizeze o alarma (local si in Camera de ComandaPrincipala) daca se depaseste un prag prestabilit pentru rata de numarare sau daca are loc odefectare a sistemului. Pana in prezent, toate emisiile radioactive s-au situate sub tintele operationale.

Evacuarea apelor uzate radioactive în apele de suprafaţă şi subterane prezintă pericole deosebite, datorită acţiunii radiaţiilor asupra organismelor vii şi asupra ecosistemelor.

MAREA NEAGRA

Marea Neagra este situata aproximativ între 410-460 latitudine nordica si 280-41,50 longitudine estica si strabate Bulgaria, Georgia, România, Rusia , Turcia si Ucraina .

Este considerata a fi o adevarata sursa de viata pentru ecosisteme si astfel s-au adoptat mai multe programe de limitare a riscului de poluare. România si Bulgaria , au conlucrat pentru implementarea unui program de protejare a mediului marin .

Nivelul curentilor precum si tendintele de miscare ale particulelor radioactive care ar putea constitui cu risc de poluare , nu prezinta o amenintare pentru mediul acvatic din Marea Neagra, desi valorile masurate sunt de doua ori mai mari ca cele din Marea Mediterana. De la accidentul din Cernobâl, nivelul de radioactivitate a scazut foarte mult, fiind acum aproape de nivelul existent înainte de accident.

Studiile facute de IAEA ( Marine Enviromental Assessments of the Black Sea ) au aratat faptul ca nivelul de radioactivitate nu este semnificativ si nu prezinta risc pentru sanatatea si siguranta populatiei.

Dinamica radionuclizilor K-40 şi Cs-137 în probele zilnice de apă de mare, recoltatedin zonele Constanţa şi Sfântu Gheorghe (judeţul Tulcea) este prezentată în figurile următoare. Valorile concentraţiilor de Cs-137 în probele de apă din Marea Neagră, prelevatede către SSRM Constanţa şi SSRM Sfântu Gheorghe, au variat, la nivelul anului 2008, în domeniul 0,29 - 21,49 Bq/m3.

DUNĂREA

Fluviul Dunarea , din totalul apei deversate în Marea Neagra , are cel mai semnificativ debit. O analiza asupra situatiei vietii marine a Marii Negre precum si a apelor de coasta , demonstreaza cât de mare este influenta Dunarii asupra Marii Negre si în egala masura Delta Dunarii .

Dunarea este o sursa semnificativa de poluare pentru Marea Neagra , prin aducerea de substante organice si anorganice : nutrienti si metale grele. Dnieper , Dniester si Bug se varsa de asemenea în Marea Neagra , dar cantitatile de substante care prezinta un risc de poluare sunt mult mai mici fata de cele deversate de Dunare .

Problema poluarii provocate de sedimente si de alte substante organice si anorganice , este dezbatuta de Appendix. Rezultate au indicat impactul pe care îl au deversarile apelor Dunarii pe coastele de nord-vest ale marii, prin depunerea de sedimente si în special , deversarea de metale grele .

În figurile urmatoare este reprezentată variaţia activităţii beta globale a apei de suprafaţărecoltată de către SSRM riverane Dunării – valorile medii şi maxime înregistrate pentrumăsurătorile imediate, în anul 2008.

Variaţia activităţii beta globale a Dunării, în anul 2008, în diferite sectoare

Concentraţia medie anuală a tritiului în Dunăre, în anul 2008, în diferite sectoare

Metode de ecologizare

Criteriile specifice de evaluare si selectare a metodelor de refacere a mediului în cazul ecologizarii apelor de suprafata si subterane care contin steril radioactiv sunt:

Protectia generala a sanatatii umane si a mediului; Reglementari specifice de radioprotectie si de mediu; Eficienta ecologizarii pe termen lung si permanent; Obiective si planuri de reabilitare; Studiu de impact; Informarea si consultarea publicului; Costurile lucrarilor de ecologizare; Cerinte pe termen lung si anume:

reparatii si întretineremonitorizarea mediului

managementul locatiei:prevederi legislative privind locatiapropuneri de utilizare a zonei dupa încetarea activitatiiconsultarea publicului privind locatia

Acceptul statului Acceptul comunitatii

Concluzii Poluarea radioactiva a apelor reprezinta una din formele severe cu care se confrunta societatea moderna fiind tot odata si un pericol pentru intreaga umanitate. Prin prezenta lucrare dorim a atrage atentia asupra efectelor imediate dar si pe termen lung care se manisfesta atat la nivelul apei cat si la nivelul aerului, solului a substantelor radioactive emise sau scapate individual de la centrala nucleara electrica Cernavoda. Mai scrii si tu ceva pe aici

Bibliogarfie :

Anca, Angelescu, „ Protectia mediului ambiant ”, Ed. ASE, Bucuresti, 2006 ;

www.cne.ro ; www.wikipedia.org;