Povesti vnatoresti: Seful meu nu vorbeste

Povesti vnatoresti: Seful meu nu vorbeste. Latra! Autor: | 06/12/2013 | 0

Mi-am anuntat colegii ca plec la vnatoare si am primit tot sprijinul pentru perioada ct lipsesc. Stabilisem data si ora. Smbata dimineata era ct pe ce sa pierd startul. Masina noastra nu avea nicio sansa sa se tina dupa ei, vnatorii.

Un telefon de apel si unul de raspuns. Ne intlnim in fata magazinului din Spria, in cinci minute! Parolisti. Vad in zare trei gipuri cum coboara din padure spre sat. Relu Botezatu, administratorul fondului cinegetic Colonesti vine spre mine. Ai un loc lnga domnu inginer. Ne stiam din vedere. Aflasem ca are un restaurant in Bacau, Class, cu meniuri vnatoresti. Hai c-am pus-o de-o reteta mai ciudata. In spate urca Tugui cu Fifi. Se scuza: ea e sefa, nu vorbeste. In alta masina ne insoteste padurarul ocolului, Ionel Dima.

Pornim

Urcam la inceput pante domoale prin padure, pe drumul forestier. In stnga, un ochi de apa , in dreapta cteva gospodarii pregatite pentru iarna, cu lemne taiate si stoguri cu fn. Furat de peisaj nici nu-mi dau seama cnd caravana opreste. Suntem la o bifurcatie de poteci, in mijlocul padurii. Haitasii ne asteapta. Coborm. Sunt luat in primire de niste nasucuri amusinde. Nu va musca, domnule!.

Am si eu un zdreanta acasa. Pe el il miroseau. Dupa instructajul obligatoriu imbrac pe deasupra echipamentului meu, de camuflaj, o vesta in culori tipatoare, cum aveau flacaii chemati sa strneasca vnatul. Ne strecuram in decor. Fac echipa cu domnu inginer. Ii soptesc discret aratndu-i spre vesta, cu asta pe mine speriem vnatul.

Porcul mistret e cel mai destept animal din fauna romneasca. Daca simte pericol, nu mai trece prin acelasi loc. Cnd e ranit se tavaleste in prima balta cu noroi ca sa nu-i mai ia urma cinii. Important e sa nu te misti. Sesizeaza orice miscare din peisaj si schimba directia.

ing. Tudorel Radoi

Am inteles. Paseste in fata mea rar, concentrat. La ctiva metri in spate incerc sa tin ritmul, tinndu-mi respiratia. Se opreste si asculta. Ramn stana de piatra cu degetul pe tragaciul aparatului de fotografiat. El tine in cumpanire pusca cu luneta, cu glontul in buzunar. Mergem iar. Si iar mergem, in acelasi ritm. In sfrsit ne oprim langa o cioata. Scoate o tigara si o aprinde. Mi-a ghicit intrebarea. Bate vntul dinspre ei. Se aude vuvuzela. Un schelalait ambiguu de cine strabate din cnd in cnd padurea.

n2

Nu stiu cum sa-l reproduc onomatopeic, ceva intre chiau, hrrr, hau. I-a luat aia mica urma. Acusa vin. Nu vin. Gonasii ajung lnga noi. Nu-s aici. Ne repliem si schimbam locul. Haidem spre deal.

Urcus, cobors, chiote in departare, rar un latrat. Acelasi rezultat. Stau smirna cu ochii ct cepele si urechile ct foile de varza. Poate trece vreun iepure. Cam greu de impuscat la glont dar macar sa-i fac o poza. Iar un nasuc se posteaza-n obiectiv.

Telegenica

O cheama Cora, se gudura si da din coada. E fox terrier.

Ca vnatoarea sa aiba finalitate, la speciile mari mai ales, vnatul trebuie speriat si dirijat spre vnatorii asezati strategic, in functie de configuratia terenului. Aici rolul il au haitasii ( gonasii) si gonacii. Intr-o forma simplificata as spune ca haitas e omul iar gonac copoiul. Copoiul in alta acceptiune e tot om, dar poarta epoleti. Se straduiau acum pentru noi patru gonasi si patru cini. Numai ca unul are doi. Cristi e cu Vica, Tugui cu Fifi, Vasilica cu Diky si Cora. Marian fara. Toti de rasa. Costa mult dar merita. Exista riscul de ai pierde in primii ani de dresaj, fie pentru ca alearga pna la epuizare dupa un caprior si nu mai regasesc drumul, fie ca se apropie prea mult de animalul incoltit.

n3

Unde-i tacalia

S-a facut de amiaza. Nimic. Mergem la ocol sa mncam ceva si schimbam zona, da ordin Relu.

Fondul 55 Colonesti, gestionat de AVPS Lebada, se intinde pe 7011 hectare. Acopera teritoriul a 5 comune. Sunt legitimati 14 vnatori, cu acte in regula. Codrin Placinta abia a implinit 19 ani iar Costica Bejan 70. Un foc de vreascuri ne imbie cu fum spre careul improvizat din scnduri negeluite. Hai baieti cu tacaliile! Sunt cracane improvizate din crengi, cu vrfuri ascutite tepusa. Infingem in ele crnati si salam, cumparati de la magazin. Vnat? Cnd vom prinde.

Norma mica, multi vnatori

Glume si voie buna. I-a tras Gica cu glontul de i-a intrat pe-o urche si i-a iesit pe alta. De asta n-a gasit porcul. Sau: N-a fiert bine gsca umpluta si-a dat la rate. Cu ocazia asta aflu ca vnatoarea la care particip este organizata numai pentru vulpi si mistreti. Cota pentru tot fondul e de trei la caprior, realizata deja, cu un mascul de trofeu, 16 mistreti, sapte vulpi care mai alearga inca si 50 de iepuri, cti or mai fi ramas.

n4

Oamenii astia au si treaba, nu se ocupa numai de vnat. Au pregatite 17 hranitori pe care le aprovizioneaza pe timp de iarna cu lucerna, porumb, suculente (topinambur, denumire pentru gulia salbatica), dar si sare. In locul unde stateam acum si ne stergeam la gura dupa crnatul mncat si paharul cu vin de coasta baut, pe 19 octombrie petrecea tot satul. La deschiderea sezonului au fost prezenti 40 de vnatori. S-a cntat si s-a dansat. Tochitura, gratar, iepure la ceaun. Cum de n-am stiut?

Sus, pe bec

Mergem?! O luam inti prin Padurea Analog si coborm spre Fntna Asandei, unde apa de izvor e curata ca roua diminetii. Drumul duce sus pe Bec. Cnd ajungem la Baba Adelina oprim pentru o noua pnda. Baba Adelina chiar exista. Ii vad casuta izolata in vale, in plina pustietate. Cica i-ar fi facut niste ziaristi o vizita, acum trei ani ani. Asteptam degeaba. Bate un vnt rece. O luam pe lnga Oul Tagrii spre Rachita.

Aflam prin telefon ca porcul a trecut tocmai pe unde am stat noi. Nu e sa fie. Alta ora de asteptare si nimic. Ultima incercare.Hai la Rpile Mndroaiei, acolo sunt. M-am hotart sa rman in masina cu teleul pregatit. Poate le port ghinion. Si vnatorii, ca si pescarii, mai au superstitii. Soarele se prelige incet peste deal, intr-un asfintit de photoshop.

n5

Asta e!, imi spune resemnat Tudorel Radoi, inginerul care mi-a fost ghid toata ziua. O scurtam prin padure 20 km, pe drumeaguri numai de ei stiute. Din mers fotografiez cerbi si ciute. Au simtit ca numai au de ce a se teme si vor sa fie si ele vedete. S-a dus si lumina. Imaginile ies miscate. Ne departim cu promisiuni de revedere. Imi recuperez masina. In drum spre casa imi aduc aminte de onomatopee, de haitasi, de pustile vnatorilor. Au! am uitat sa vorbesc de pusti.