PPLLAAANN B UUURRRBBAAANNNIIISSSTTTIICC ......2.4.7 Transport si infrastructura tehnica 2.4.8 Concluzii asupra potentialului economic 2.5 POPULATIA. ELEMENTE DEMOGRAFICE SI SOCIALE

MINA-M-COM S.R.L.

Bucuresti, sect.2, B-dul ELISABETA, NR. 7, PARTER

R.C. J40/20209/1992 C.F. R 3019261

Tel./fax 0213104850

e-mail : [email protected]

Cont: RO83CBIT4240107918001000 B.C. “Ion Tiriac ”

Filiala Traian

PPPLLLAAANNN UUURRRBBBAAANNNIIISSSTTTIIICCC

GGGEEENNNEEERRRAAALLL

MMMUUUNNNIIICCCIIIPPPIIIUUULLL GGGIIIUUURRRGGGIIIUUU

--- aaaccctttuuuaaallliiizzzaaarrreee –––

BBBEEENNNEEEFFFIIICCCIIIAAARRR::: CCCOOONNNSSSIIILLLIIIUUULLL LLLOOOCCCAAALLL AAALLL

MMMUUUNNNIIICCCIIIPPPIIIUUULLLUUUIII GGGIIIUUURRRGGGIIIUUU

Proiectant S.C. MINA-M-COM S.R.L.

Proiect nr. 11128DU366/2009

VVVooollluuummmuuulll 111::: MMMEEEMMMOOORRRIIIUUU GGGEEENNNEEERRRAAALLL

BENEFICIAR: PRIMARIA MUNICIPIULUI GIURGIU PLANUL URBANISTIC GENERAL MUNICIPIUL GIURGIU – ACTUALIZARE

PROIECTANT: SC MINA-M-COM SRL MEMORIU GENERAL

MINA-M-COM / nov. 2009 2

COLECTIV DE ELABORARE:

Urbanism

Director proiect: arh. Valer Crisan

Coordonare proiect: arh. Elena Maican

Coordonator Studiu de delimitare arii urbane protejate: conf. dr. Arh. Sergiu Nistor

urb. Lorin Taga

urb. Radu Andreescu

urb. Augustina Foanene

urb. Georgiana Voicu

stud. Roxana Turcu

Organizarea circulaţiei ing. Elena Boghina

Alimentare cu apă şi canalizare ing. Adrian Juncu

Alimentare cu energie electrică şi telecomunicaţii

ing. Maria Gherghiceanu

Alimentare cu gaze naturale şi energie termică

ing. Maria Gherghiceanu

Probleme economice ing. ec. Puiu Marin

Populaţie şi demografie ing. ec. Puiu Marin

MINA-M-COM srl

DIRECTOR,

arh.Valer CRISAN




CUPRINS:

Cap. Denumire Pag 1 INTRODUCERE 6

1.1 DATE DE RECUNOAŞTERE A DOCUMENTAŢIEI 6 1.2 OBIECTIVUL LUCRARII 1.3 SURSE DOCUMENTARE

2 STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTARII URBANISTICE

2.1 SCURT ISTORIC; EVOLUTIE 2.2 CADRU NATURAL

2.2.1 Asezare 2.2.2 Relief 2.2.3 Clima 2.2.4 Conditii hidrografice 2.2.5 Conditii pedologice 2.2.6 Flora 2.2.7 Fauna 2.2.8 Diversitate biologica 2.2.9 Considetatii geotehnice si hidrogeologice

2.3. RELATII IN TERITORIU 2.3.1 Context suprateritorial

2.3.1.1 Context european: coridoare paneuropene; strategia Dunarii; euroregiunea Giurgiu-Ruse; euroregiunea Danubius

2.3.1.2 Context national. Planul de amenajare a teritoriului National 2.3.1.3 Relatia cu Capitala

2.3.2 Incadrarea in reteaua de localitati a judetului Giurgiu 2.3.3 Cai de comunicatiii

2.3.3.1 Legaturi rutiere 2.3.3.2 Circulatia feroviara 2.3.3.3 Legaturi navale 2.3.3.4 Legaturi aeriene

2.4 POTENTIAL ECONOMIC – CAPITAL ANTROPIC 2.4.1 Privire generala asupra situaţiei economice a judeţului Giurgiu 2.4.2 Forţa de muncă. Veniturile populaţiei

2.4.2.1 Resursele de muncă 2.4.2.2 Câştigul salarial 2.4.2.3 Somaj 2.4.2.4 Concluzii privind piata muncii

2.4.3 Competitivitatea economica 2.4.3.1 Competitivitatea economica a municipiului Giurgiu in

contextul Judetului Giurgiu

2.4.3.2 Competitivitatea agentilor economici din municipiul Giurgiu 2.4.4 Infrastructura de afaceri

2.4.4.1 Zona libera Giurgiu 2.4.4.2 Parcul industrial Giurgiu

2.4.5 Concluzii privind competitivitatea economica 2.4.6 Analiza sectorului turism în municipiul Giurgiu

2.4.6.1 Analiza indicatorilor din domeniul turismului




2.4.6.2 Date privind principalele unitati de cazare active in municipiul Giurgiu

2.4.6.3 Potential turistc de valorificat 2.4.7 Transport si infrastructura tehnica 2.4.8 Concluzii asupra potentialului economic

2.5 POPULATIA. ELEMENTE DEMOGRAFICE SI SOCIALE 2.5.1 Structura socio -economica si demografica a populatiei

2.5.1.1 Evolutia populatiei 2.5.1.2 Structura etnica a populatiei 2.5.1.3 Structura populatiei dupa religie 2.5.1.4 Structura socio-economica a populatiei

2.5.2 Miscarea naturala si migratorie 2.6 CIRCULATIA

2.6.1 Incadrarea in teritoriul de influenta 2.6.2 Analiza critica a circulatiei existente

2.7 ORGANIZARE FUNCTIONALA: INTRAVILAN, ZONIFICARE, BILANT 2.7.1 Observatii generale 2.7.2 Intravilan 2.7.3 Zonificare functionala

2.7.3.1 Zone de locuit şi funcţiuni complementare 2.7.3.2 Zone cu instituţii şi servicii de interes public 2.7.3.3 Zone de activităţi industriale, de depozitare si agrozootehnice 2.7.3.4 Zona căilor de comunicaţie şi de transport 2.7.3.5 Zona spaţiilor verzi, sport, agrement şi protecţie 2.7.3.6 Zona construcţiilor tehnico - edilitare 2.7.3.7 Zona gospodăriei comunale 2.7.3.8 Zona terenurilor cu destinaţie specială 2.7.3.9 Terenuri libere, zone industriale abandonate

2.7.3.10 Zona de păduri 2.7.3.11 Ape

2.7.4 BILANŢ TERITORIAL 2.8 ZONE CU RISCURI NATURALE

2.8.1 Riscul seismic 2.8.2 Riscul la inundatii 2.8.3 Riscuri geotehnice 2.8.4 Riscuri antropice

2.9 ECHIPAREA EDILITARA 2.9.1 Alimentarea cu apa

2.9.1.1 Situatia existenta 2.9.1.2 Disfunctionalitati

2.9.2 Canalizare si epurare 2.9.2.1 Situatia existenta 2.9.2.2 Disfunctionalitati

2.9.3 Alimentarea cu energie termica 2.9.3.1 Situatia existenta 2.9.3.2 Disfunctionalitati

2.9.4 Alimentarea cu energie electrica 2.9.4.1 Situatia existenta 2.9.4.2 Disfunctionalitati

2.9.5 Alimentarea cu gaze naturale 2.9.5.1 Situatia existenta




2.9.5.2 Disfunctionalitati 2.10 PROBLEME DE MEDIU

2.10.1 Aerul 2.10.2 Apa 2.10.3 Clima 2.10.4 Sanatatea 2.10.5 Solul 2.10.6 Deseuri 2.10.7 Flora 2.10.8 Fauna 2.10.9 Zgomotul

2.11 DISFUNCTIONALITATI 2.11.1 Aspecte economice 2.11.2 Aspecte sociale 2.11.3 Circulatia 2.11.4 Echiparea edilitara 2.11.5 Imagine urbana 2.11.6 Probleme de mediu si alte aspecte

2.12 NECESITATI SI OPTIUNI ALE POPULATIEI 2.12.1 Principalele elemente de disconfort semnalate de populatie 2.12.2 Nazuinte ale populatie 2.12.3 Optiuni ale autoritatilor publice 2.12.4 Comentarii.Punct de vedere al proiectantului

3 PROPUNERI DE DEZVOLTARE URBANISTICA

3.1 STUDII DE FUNDAMENTARE 3.2 EVOLUTIE POSIBILA, PRIORITATI 3.3 OPTIMIZAREA RELATIILOR IN TERITORIU 3.4 DEZVOLTAREA ACTIVITATILOR 3.5 EVOLUTIA POPULATIEI 3.6 ORGANIZAREA CIRCULATIEI 3.7 INTRAVILAN PROPUS.ZONIFICARE FUNCTIONALA. BILANT

TERITORIAL

3.8 MASURI IN ZONELE CU RISCURI NATURALE 3.9 DEZVOLTAREA ECHIPARII EDILITARE

3.10 PROTECTIA MEDIULUI 3.11 REGLEMENTARI URBANISTICE 3.12 OBIECTIVE DE UTILITATE PUBLICA

4 CONCLUZII. MASURI IN CONTINUARE




MEMORIU GENERAL

1. INTRODUCERE

1.1. DATE DE RECUNOAŞTERE A DOCUMENTAŢIEI

Denumirea lucrării PLAN URBANISTIC GENERAL - MUNICIPIUL GIURGIU - ACTUALIZARE

Beneficiar: PRIMARIA MUNICIPIULUI GIURGIU

Proiectant general S.C.MINA-M-COM SRL

Subproiectanti: S.C. KVB ECONOMIC S.A.

Data elaborarii 2009

1.2.OBIECTIVUL LUCRĂRII:

Obiectivele principale urmarite in cadrul Planului Urbanistic General: - optimizarea relatiilor municipiului in teritoriu: cu teritoriul sau administrativ, cu

teritoriul judetului; in cadrul euroregiunii Giurgiu-Ruse; cu capitala; - valorificarea potentialului natural, economic si uman; - organizarea si dezvoltarea cailor de comunicatii; - stabilirea si delimitarea teritoriului intravilan; - stabilirea si delimitarea zonelor functionale; - stabilirea zi delimitarea zonelor cu interdictie temporara sau definitiva de

construire; - stabilirea si delimitarea zonelor protejate si de protectie a acestora; - modernizarea si dezvoltarea echiparii edilitare; - evidentierea tipului de proprietate in intravilan; - stabilirea obiectivelor de utilitate publica; - stabilirea modului de utilizare a terenurilor si conditiilor de conformare si realizare

a acestora; - stabilirea reglementărilor şi servituţilor urbanistice ce vor fi aplicate în utilizarea

terenurilor - stabilirea priorităţilor de intervenţie

În concordanţă cu politica de dezvoltare urbană a administraţiei locale este necesară rezolvarea în cadrul Planului Urbanistic a următoarelor categorii de probleme:

- analiza situaţiei existente, evidenţierea disfunctionalitatilor şi determinarea priorităţilor de intervenţie în teritoriu

- zonificarea funcţională a terenurilor şi indicarea posibilităţilor de intervenţie prin reglementări corespunzătoare;

- condiţii şi posibilităţi de realizare a obiectivelor de utilitate publică.

Studiul de faţă precum şi propunerile de soluţionare a acestor categorii de probleme oferă instrumentele de lucru necesare atât elaborării, aprobării cât şi urmăririi aplicarii prevederilor Planului Urbanistic General.

1.3.SURSE DE DOCUMENTARE:

a. Surse de documentare propriu-zise :

Strategia locala de dezvoltare durabila a municipiului Giurgiu




Planul Integrat de Dezvoltare Urbana al Municipiului Giurgiu - 2010 Strategia Dunarii Strategia de dezvoltare a judetului Giurgiu pentru perioada 2008-2013 Euroregiunea Giurgiu-Ruse - Plan de actiune cuprinzand proiecte pe termen mediu si lung Ortofotoplanuri sc.1:5000 din anul 2005 puse la dispozitie de Primaria Municipiului Giurgiu Planul Urbanistic General Municipiul Giurgiu, proiect nr. 1420/1997 elaborat de SC PROIECT GIURGIU S.A.. Documentare pe teren şi consultări cu autorităţile locale privind tipul de proprietate asupra terenurilor, necesităţile şi opţiunile populaţiei. Ridicari topografice si planuri parcelare puse la dispoziţie de Primăria municipiului Giurgiu Proiecte de echipare tehnico-edilitara a municipiului puse la dispoziţie de Primăria municipiului Giurgiu Documentatiile de urbanism aprobate de Consiliul Local Giurgiu

b. Studii

Elemente din secţiunile Planului de Amenajare ale Teritoriului Naţional Elemente din Planul de Amenajare a Teritoriului Judetean Proiectul Donauregionen+: Conceptul de Cooperare Interregională în cadrul Dezvoltării Spatiale a Zonei Dunărene (in curs) Alte studii

c. Elemente legislative

Proiectul are la bază: Codul civil; Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 50/1991, republicata, cu modificările şi completările ulterioare privind autorizarea executării lucrarilor de constructii, cu modificarile ulterioare; Legea nr. 18/1991, a fondului funciar, republicata, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei precum si unele masuri adiacente; Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică; Legea nr. 7/1996 cadastrului imobiliar şi publicităţii imobiliare, republicata, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare; Ordonanta de urgenta 195/2005, aprobata prin Legea nr.265/2006, privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare; Ordonanta 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor aprobata prin Legea nr. 82/1998, cu modificarile ulterioare; Ordinele ministrului transporturilor nr.45-49/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor Legea nr. 107/1996 a apelor cu modificarile ulterioare; Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia; Ordonanta de urgenta nr.34/2006, privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobata prin Legea 337/2006, cu modificarile ulterioare; Legea 139/2000 privind activitatea de meteorologie Legea nr.363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national –




Sectiunea I – Retele de transport Legea nr.171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national – Sectiunea a II-a Apa. Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional- Secţiunea a III-a- zone protejate. Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional -Secţiunea IV:Reţeaua de localităţi Legea nr.575/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional -Secţiunea V – Zone de risc natural Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicata, cu modificarile ulterioare Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa la 20 octombrie 2000. OUG nr.12/1998 privind transportul pe căile ferate române si reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate Romane, aprobata prin Legea nr.89/1999, republicata, cu modificarile ulterioare Ordonanta de urgenta nr.18/2009 privind cresterea performantei energetice a blocurilor de locuinte cu modificarile ulterioare Ordonanta nr.43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national, aprobata cu modificari prin Legea 378/2001, modificata, republicata Legea nr.120/2006 a monumentelor de for public Ordinul M.L.P.A.T de aprobare Ghid privind metodologia de elaborare şi conţinutul cadru al Planului Urbanistic General indicativ 13N/1999; HG 447/2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de elaborare si continutul hartilor de risc natural la alunecari de teren si inundatii HG nr.382/2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind exigentele minime de continut ale documentatiilor de amenajarea teritoriului si urbanism pentru zonele cu riscuri naturale Hotararea de Guvern nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe Ordinul nr. 995/2006 pentru aprobarea listei planurilor si programelor care intra sub incidenta Hotarârii Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe; Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei ;

2. STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTARII URBANISTICE

2.1 SCURT ISTORIC; EVOLUTIE

Atestarea documentara a localitatii o gasim prima data pe harta din Codex Latinus Parisinus, databila 1395, apoi in Tratatul de Alianta intre Mircea cel Batran si regele Poloniei, Vladislav Jagello (23 septembrie 1403).

La sfarsitul secolului al-XIV-lea, odata cu ridicarea primei cetati in insula de pe bratul Sf. Gheorghe, au aparut atributele vietii urbane, datorate infloririi asezarii de pe malul Dunarii. Aceasta a devenit targ permanent, punct de vama, sediul administrativ al judetului Vlasca, resedinta domneasca.

Cucerit in anii 1417-1420, orasul – impreuna cu teritoriul inconjurator avand o raza medie de 10 km – a fost transformat in Kaza otomana (numita impropriu „raia”). Timp de 400 ani a suportat nenumarate asedii si distrugeri, fiind recucerit pentru scurte perioade de Dan al-II-lea, Vlad Dracul, Vlad Tepes, Mihai Viteazul si Mihnea al-III-lea.

http://www.mmediu.ro/departament_mediu/evaluare_impact/01_sea.pdfhttp://www.mmediu.ro/departament_mediu/evaluare_impact/03sea.pdf




In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea a fost teatru de lupta principal in timpul razboaielor ruso-austro-turce, cel din 1828-1829 ducand la retrocedarea orasului catre Tara Romaneasca.

In vremea ocupatiei otomane localitatea si-a pastrat atributele de viata urbana, cu elemente specifice orientului. A continuat sa fie sediu militar, administrativ, judecatoresc, vamal si negustoresc. Din putinele date cunoscute pana acum, stim de existenta unui santier naval, unei biserici crestine semiingropate, unor bai turcesti ctitorite de Matei Basarab, unor hanuri si unui put.

Prima lucrare de aparare a targului, un sant si tabii de pamant pentru tunuri, a fost facuta dupa anul 1659.

In 1770 generalul rus Staffel ii infrange pe turci la Giurgiu, arde cetatea, dar castelul San Giorgio ramane necucerit. Generalul Olitz in anii urmatori ia cu asalt din nou cetatea, dar abandoneaza repede intrega fortificatie, generalul Ponelman intra si el in celalalt an, 1773 in cetatea Giurgiu, dar vedem ca si in 1779 Castelul San Giorgio se afla tot in mainile turcilor, inca mai bine fortificat.

In 1807 intreaga cetate a Giurgiului se vede recuperata de turci si cu toate eforturilor lor rusii nu o mai pot recuceri.

Aceasta situatie ii determina pe turci sa refaca toate fortificatiile cetatii cu oameni rechizitionati din satele raialei, pentru mantelarii aducandu-se piatra de la sud de Dunare.

Din aceasta perioada se deduce ca Cetatea Giurgiului cuprindea in ansamblul sau trei randuri de santuri, pe cel mai apropriat dintre ele, spre partea orasului placat cu piatra aducandu-se piatra din Dunare. Spre Dunare, Cetatea se inconjura cu ziduri puternice de piatra in care se afla intrarea Portii de Fier, prin care se trecea de cealalta parte a fluviului. Alte trei porti asigurau legatura cu restul teritoriului, cu Bucuresti, ca drumul cel mai important. Urmele santului din mijloc si ale santului din afara, si ele pe unele locuri completate cu ziduri de piatra ne sunt bine cunoscute.

Aceasta cetate nu a cazut in timpul luptelor din 1828-1829 impreuna cu castelul San Giorgio, predarea fortului s-a facut mult timp in urma, dupa incheierea pacii, in 1831, romanilor atribuindu-se numai dupa ce s-au daramat toate zidurile si s-au astupat toate santurilor.

Dupa pacea de la KuciuK Kainargi (1774) turcii desavarsesc fortareata. Giurgiu este atacat din nou in anul 1790, de data aceasta de austrieci, care nu

reusesc sa cucereasca fortareata. Orasul din jurul fortaretei este aparat de un sant, iar in incinta se aflau strazi

stramte si nepavate, pe care erau ridicate case in majoritate din lemn. In timpul razboiului ruso-turc (1806-1812) Giurgiu este iar tinta unor atacuri

armate. Orasul cade in mana rusilor, dar fortareata nu poate fi luata. Dupa pacea de la Bucuresti (1812) turcii dau pentru prima data o importanta mai mare targului din preajma fortaretei prin pietruirea santului de aparare cel mai apropiat si ridicarea unui zid de piatra.

Alt razboi, razboiul ruso-turc din 1828-1829, alt moment in dezvoltatrea localitatii, de fapt momentul in care se poate spune ca se pun bazele realizarii orasului actual.

In 1829 ofiterii rusi, dupa plecarea turcilor, au intocmit o schita releveu a localitatii Giurgiu (cetatea din insula, fortareata si targul cu santurile si zidurile sale de aparare).

In urma eliberarii orasului, generalul Kisselev da dispozitii sa se darame zidurile cetatii, sa se asigure alinierea si largirea strazilor, sa se extinda asezarea prin anexarea citflicului Smarda si sa se desfiinteze celelalte sate turcesti din jurul cetatii, dupa care a trecut Giurgiu in stapanirea romanilor, conform stipulatiilor tratatului de la Adrianopol.




Tot din porunca generalului Kisselev polcovnicul rus Nilson realizeaza in 1830 primul proiect de organizare urbanistica al localitatii Giurgiu, proiect aprobat in 8 ianuarie 1831.

Se infiinteaza la Giurgiu Comitetul de constructie pentru imbunatatirile de adus si infrumusetarea orasului. Sarcina acestui comitet, din care facea parte si inginerul Moritz von Ott, era sa stabileasca alinierea ulitelor si planul cladirilor dupa proiectul aprobat. In acelasi an 1831, inginerul Moritz von Ott se insarcineaza cu ridicarea (trasarea) topografica a planului si navilatiei, care va sta la baza reconstruirii orasului Giurgiu.

Plan 1830 – Moritz von Ott

Inca din 1830 incepuse sa se vanda catre solicitanti loturi in vederea construirii dupa plan.

Se incheie conventia intre proprietari si comitet prin care primii se obliga sa construiasca conform planului, iar lucrarile sa se termine pana la sfarsitul anului 1835.

In august 1831 are loc delimitarea islazului si marirea zonei de construire cu introducerea unei portiuni din Smarda. Pana in 1837 o parte din izlaz au fost plantate cu vii, aceste suprafete au crescut de la an la an.

Pe langa cladirea turnului ceasornicului existent inca de pe vremea turcilor incep sa apara o serie de cladiri ce vor deveni reprezentative pentru oras.




Extinderea din 1864 cu cartierul Smarda

Pana in preajma razboiului de la 1877, un alt moment istoric ce si-a spus cuvantul asupra existentei orasului, au aparut unele constructii importante, care s-au mentinut pana in zilele noastre: - biserica Sf.Nicolae -1830; - biserica sf.Gheorghe - 1840; - biserica Sf.Treime-1864; - biserica Adormirea Maicii Domnului – 1852; - biserica; biserica Buna Vestire (Greceasca) – 1864; - scoala Ion Zalomit- 1868; - Gara Giurgiu cu depoul, turnul de apa si instalatiile de carbune - 1870 - Spitalul Vechi – 1871; - Cheiul de piatra 1876;

Gara centrala

Dupa castigarea independentei s-a inceput inlaturarea stricaciunilor lasate de razboi si s-a continuat si mai intens realizarea de noi constructii din toate domeniile de




activitate. Interesant este de urmarit aceasta diversificare de cladiri, ce vine sa sublinieze functiunile si directia de dezvoltare a orasului in perioada de timp 1877-1916.

Constructiile de locuinte au fost realizate urmarindu-se intens de organismele de resort ale primariei respectarea regulamentelor stabilite anterior.

Se dezvolta invatamantul local, apar scoli cu profiluri diverse pentru care s-au construit lacasuri proprii. Dintre aceste scoli s-au pastrat pana astazi scoala elementara Sf. Gheorghe (1890), Gimnaziul (liceul) Ion Maiorescu (1896) si scoala de pescuit si piscicultura (1900).

Apar primele manifestari locale privind asistenta sociala, fapt dovedit prin construirea in anul 1900 a cladirii destinata „Orfelinatul Mihai Viteazul”.

Avantul activitatii economice a urbei are la baza atat comertul existent si in continuu progres prin realizarea noului port in insula Ramadan (1905), cat si aparitia unor unitati cu profil industrial, Fabrica de bere (1905) si atelierele de reparatii nave (1910).

Toate aceste activitati industrial-comerciale au necesitat si dezvoltarea sistemului de transporturi si comunicatii. Odata cu realizarea noului port se pune in folosinta podul Bizetz (1905) peste canalul Sf. Gheorghe. Tablierul B.1 al podului a fost proiectat ca pod de cale ferata si a fost primul pod curb de acest gen din Europa.

Proba a interesului fata de dezvoltarea localitatii si a prosperei sale activitati economice o constituie aparitia sucursalelor principalelor banci, Banca Agricola (1897) si Banca Nationala (1888), ultima cu local propriu inca din 1908 (local nepastrat pana astazi) si a cladirii Administratiei publice in 1915.

Edilii orasului s-au straduit sa asigure si buna servire a populatiei, astfel in sept. 1911 se da in functiune alimentarea cu apa a orasului, uzina de apa fiind realizata inca din 1910.

Pentru infrumusetarea orasului se amenajeaza noi spatii verzi, Gradina din centru (1878), squarul Garii cu statuia Diana si squarul Poarta de fier cu statuia Apolo (ambele in 1897).

In razboiul din 1916-1918, cladirile din centrul orasului si cele situate pe str. Garii, turnul ceasornicului, biserica Sf. Nicolae si Adormirea Maicii Domnului suporta din plin efectele bombardamentelor si incendiului.

In afara refacerii cladirilor afectate de primul razboi mondial, se realizeaza noi constructii atat in principalele zone ale orasului cat si in zone noi lotizate.




Perimetrul la 1922

In 1922 se contureaza perimetrul urban prin delimitarea lui de catre calea ferata ,cu cele doua accese spre port si captare apa la bratul Smarda.

Planul orasului Giurgiu la 1922 – impartirea pe cartiere

In intervalul 1935-1940 se dezvolta un nou cartier de locuinte cunoscut astazi de

locuitorii giurgiuveni sub numele de cartierul Teatrul de Vara. Cum era si firesc in acelasi timp apare si furnizorul principalului material de constructie – fabrica de caramizi, din care se mai pastreaza numai fosta cladire a administratiei (1940).

Pe langa locuinte se dezvolta atat sectorul industrial fabrica de zahar Danubiana cu constructiile sale aferente (locuinte, club si dotari sportive – 1920), instalatia ferry – boat cu gara sa (1939), portul petrolier Cioroiu alimentat cu produse prin conducte




(1940) cat si sectorul legat direct de servirea populatiei, baia publica (1930), tribunalul (1935), hala si administratia pietei comerciale (1937), cladirea postei si cladirea telefoanelor (1940), cladirea Ateneului (1940) si gara fluviala (1939-1945).

Planul orasului la 1939 – dupa ing.Paul Zeodorescu

Orasul Giurgiu primeste in anul 1935 rangul de municipiu, titlu pastrat pana in anul 1950 si regastigat in 1968, iar intre 1950-1968 a avut rangul de oras regional, ambele titluri marcand importanta sa in ierarhizarea oraselor tarii.

De la terminarea celui de-ai doilea razboi mondial pana in a doua jumatate a deceniului 7 din secolul nostru, cu exceptia construirii podului peste Dunare, a garii Giurgiu Nord, a soselei ce lega podul de DN5 si a construirii unor locuinte ieftine in afara vechilor bariere, orasul nu a avut dezvoltari semnificative ale fondului construit.




Piata Centrala – „Farfuria”

In 1963 s-a facut interventia brutala asupra pietei Centrale („Farfuria”). Sistemul inelar radial al acesteia a fost distrus prin aplicarea fortata a unui proiect de urbanism bazat pe sistemul rectangular al tramei stradale. Se construiesc primele locuinte in blocuri P+4 si cladirea Casei de Cultura (azi teatrul Valah) si ulterior blocul „Eva” cu P+M+10. Cu aceasta s-a marcat o noua etapa in evolutia urbanistica a orasului caracteristica „epocii de aur”, de depersonalizare a orasului.

Piata centrala in anii 80

Dupa 1985 se manifesta migrarea spre nord a centrului administrativ al orasului: realizarea sediului nou al Consiliului Judetean si Prefecturii si cel al Directiei Generale a




Finantelor Publice, realizarea corpului nou al spitalului judetean, mutarea Primarie in cladirea „Caminului de ucenici”, amenajarea parcului „Mihai Viteazul”.

Dupa 1990 s-a realizat o amenajare discutabila in zona Turnului, ca un rapel la situatia istorica. In lipsa cladirilor pe contur piata nu este de fapt perceputa ca fiind circulara, in plus circulatia auto are de suferit.

Amenajare zona Turnului – situatia actuala

Amenajarea din zona Turnului - imagine de pe blocul „Eva”

Dupa Revolutie in Giurgiu s-a manifestat cu pregnanta tendinta de dezindustrializare, in special pe platformele industriale de nord si sud. In cadrul platformei Nord a aparut tendinta – oarecum surprinzatoare – de convertire partiala in




zona de locuit. In zona de sud au ramas numeroase cladiri abandonate iar amplasarea zonei libere nu s-a manifestat suficient ca un catalizator al zonei.

2.2 CADRU NATURAL

2.2.1 Asezare

Municipiul Giurgiu, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume este situat în partea sudică a ţării, în lunca şi pe malul stâng al Dunării, la altitudinea de 23-26 m. Teritoriul său este străbătut de paralela de 45 053’ latitudine nordică şi de meridianul de 25 059’ longitudine estică, desfăşurându-se pe 4’43” latitudine şi 9’21” longitudine.

Giurgiu se află la 64 km de capitala ţării, pe ruta Bucureşti - Sofia - Atena sau Bucuresti - Istanbul. Dunărea ne leagă de Marea Neagră şi de Marea Nordului, iar magistrala feroviară europeană care porneşte din Ostende trece prin Berlin, Praga, Budapesta, Braşov, Bucureşti, Giurgiu, Sofia, Istanbul sau, prin Salonic, face legătura cu Atena.

2.2.2 Relief

In zona oraşului Giurgiu, Dunărea, în evoluţia ei, a părăsit mai multe terase pe malul stâng, care apar retezate, pe când cele de pe malul drept sunt pronunţat dezvoltate. Acţiunea de erodare a Dunării, începută la sfârşitul cuaternarului mediu, a îndreptat cursul fluviului spre sud, iar pe vechea albie au apărut braţe şi bălţi.

Teritoriul oraşului Giurgiu reprezintă unitatea geomorfologică cea mai tânără a reliefului, în mare parte rezultat al acţiunii Dunării (în holocen), constituit fiind din luncă, insule, bălti şi canale (braţe). Suprafaţa dintre fluviu şi Câmpia Burnazului, cu lăţimi de peste 10 km, este subdivizată în: grind, lunca internă, lunca externă şi uneori terasa de luncă, dispuse longitudinal şi inegal dezvoltate; lângă albia minoră se desprinde fâşia grindurilor, cu înălţimi de 1-5 m şi cu lăţimi de la câteva zeci până la câteva sute de metri.

După o fâşie de tranziţie, se conturează zona mai joasă a depresiunilor şi cuvetelor lacustre mai spre nord , la contactul cu terasele detaşându-se uneori încă o fâşie. Prima terasă, situată la doar 3-4 m deasupra luncii, este urmată de o a doua, ce se înalţă cu 13-14 m deasupra luncii, culminând cu cea mai înaltă, Câmpia Burnazului, de 60-65 m, ce domină lunca fluviului. Depozitele au grosimi cuprinse între 15 m şi 35 m, fiind constituite structural din două complexe litologice: complexul bazal, alcătuit din nisipuri şi pietrişuri şi complexul superior, predominant argilo-nisipos. În spaţiul municipiului Giurgiu lunca are altitudini de 20-27 m, fiind îndiguită şi canalizată pe mari suprafeţe şi transformată în teren agricol. În apropiere de Giurgiu se întâlnesc braţe şi canale, adaptate pe foste gârle, a căror utilitate este legată de navigaţie, agricultură sau potenţial turistic.

2.2.3 Clima

Clima continentală, cu ierni reci şi veri călduroase, se caracterizează prin contraste termice de la zi la noapte şi de la vară la iarnă, considerate printre cele mai mari din ţară. Temperatura medie anuală este de 11,50 C. În luna iulie media termică depăşeşte 230C, iar în ianuarie oscilează între 1,50 C şi – 5,40 C. Radiaţia solară depăşeşte 125 kcal/cm2, determinând peste 60 de zile tropicale în cursul anului. Caracterul continental este dat şi de regimul precipitaţiilor, care, anual, înregistrează 500-600 mm, având mare variabilitate în timp. Uscăciunea şi seceta sunt, de aceea, prezente aproape tot anul.

Zona oraşului Giurgiu se află sub influenţa deplasării unor mase de aer, a căror frecvenţă, durată şi intensitate diferă de la o direcţie la alta. Astfel, Crivăţul, vânt puternic şi rece, bate iarna dinspre nord-est şi determină geruri, îngheţuri intense, polei




şi viscole. Austrul, cunoscut ca un vânt uscat, bate aproape în toate anotimpurile dinspre sud sau sud-vest, aducând ger iarna şi secetă vara. Băltăreţul, vânt umed specific bălţilor Dunării, bate mai ales toamna şi primăvara dinspre sud-est, spre nord-vest, fiind însoţit de nori groşi care aduc o ploaie măruntă şi caldă. Suhoveiul este specific sezonului cald, bate cu frecvenţă mai mare dinspre est, şi fiind un vânt fierbinte şi uscat, provoacă secetă, eroziunea solului şi furtuni de praf.

Pentru zona strict limitată a oraşului Giurgiu, Valea Dunării prezintă o influenţă parţial moderatoare în contextul microclimatului local, prin efectul său de canalizare al curenţilor de aer. Pe vale se pot acumula însă şi mase de aer rece care, prin stagnare şi poziţie, favorizează formarea inversiunilor termice.

2.2.4 Conditii hidrografice

Teritoriul administrativ al municipiului Giurgiu este mărginit spre sud-est, pe distanţa de 7,3 km, de fluviul Dunărea. Debitul mediu al acestuia este de cca. 5600 mc/s, atingând primăvara, după topirea zăpezilor, peste 10 000 mc/s.

În prezent, din Dunăre, în dreptul intravilanului municipiului, pornesc canalele Cama şi Sfântul Gheorghe, precum şi, în extravilan, în aval de localitate, braţele Smârda şi Ara.

Din fostul braţ Veriga, modificat iniţial în 1905 prin realizarea portului în Ostrovul Ramadan şi mai apoi, în penultimul deceniu al secolului XX prin amplasarea Combinatului Chimic, au mai rămas trei ochiuri de apă stătătoare. Restul bălţilor se păstrează în Ostrovul Cioroiu (Lacul Neamţului), Insula Mocanu (Lacul Lung şi Lacul Mare) la vest de canalul Sfântul Gheorghe, în dreptul legăturii cu fluviul şi la vest de braţul Smârda (Lacul Ciobănaşul).

Suprafaţa totală a luciului de apă este de 423 ha, reprezentând 8,54% din teritoriul administrativ existent.

2.2.5 Conditii pedologice

Formarea şi evoluţia solurilor tipice oraşului Giurgiu se leagă de factorii climatici, biologici, litologici, morfologici şi de timp. Tipurile de sol caracteristice sunt protosolurile aluviale şi solurile aluviale, formate în condiţii de pajişti mezohidrofile şi păduri de şleau, unde materialul parental predominant îl constituie depozitele aluviale sau aluvio-proluviale, lipsite în general de structură. Supraumezirea freatică a materialului litologic şi a solului este specifică zonei, iar efectul acesteia îl reprezintă gleizarea unor orizonturi, producându-se, uneori, fenomenul de înmlăştinare.

2.2.6 Flora

Teritoriul oraşului Giurgiu este situat la contactul dintre silvostepa şi luncă. La nord de Lunca Dunării se află pădurile de stejar pedunculat, stejar pufos, stejar brumăriu, garniţa, ulm, păr pădureţ, arţar tătăresc, jugastru în amestec cu numeroşi arbuşti, în care frecvenţa cea mai mare o au lemnul câinesc, sângerul, cornul. Pajiştile stepice primare şi derivate s-au restrâns datorită activităţii omului, ocupând suprafeţe mai mari de-a lungul căilor ferate şi drumurilor sau la marginea aşezărilor, constituind vegetaţia ruderală, în timp ce vegetaţia segetală însoţeşte mai ales culturile agricole. Culturile de plante păioase mai des întâlnite sunt comunităţile de pir, jales, iarba şarpelui, firuţa.

Pe solurile sau aluviunile de luncă, cu umiditate mai mare, plantele ierboase din cuprinsul pajiştilor sunt formate din graminee: iarba câmpului, coada vulpii, firuţa, pir şi jales. Pădurile de luncă sunt constituite din specii lemnoase moi: salcia, plop, aninul negru întâlniţi mai ales pe suprafeţele nisipoase mai înalte, rar inundabile sau în locurile joase ale luncii, în asociere cu specii mezofile, higrofile sau halofile.




În spaţiile înmlăştinate sau acoperite permanent cu apă se dezvoltă stuful, rogozul, săgeata apei, vâscul de apă, nufărul, izma de baltă, papura, cucuta şi mătasea broaştei.

2.2.7 Fauna

Fauna este constituită în general din specii termofile. Ca formaţiuni faunistice zonale se distinge mai întâi fauna stejăretelor: orbetele, şoarecele pitic, şoarecele de pădure, şobolanul de câmp, turturica, privighetoarea, ciocănitoarea, gaia roşie, guşterul şi şopârla de pădure.

Fauna pajiştilor de luncă, a stufărişurilor şi zăvoaielor grupează un mozaic de formaţiuni animale a căror distribuţie depinde atât de durata perioadei de vegetaţie, cât şi de raportul dintre celelalte elemente ale mediului, un rol important avându-l inundaţiile. Aici îşi găsesc adăpost şi loc de cuibărit stârcul cenuşiu, stârcul de noapte, broasca râioasă, şarpele de apă, broasca de lac, buhaiul de baltă, raţa mare, fasa de câmp, nagâţul, gârliţa, piţigoiul de stuf, prepeliţa, raţa sălbatică, gaiţa, mierla, pupăza, graurul şi cucul. Multe dintre aceste păsări atrag dupa ele răpitoare: gaia neagră, codalbul, şoimul rândunelelor, acvila ţipătoare şi cucuveaua comună.

Puţin variate, mamiferele se impun prin câteva specii: mistreţul, dihorul, hârciogul, popândăul, şoarecele de câmp, iepurele şi vulpea.

Zona de păduri cuprinsă în extravilanul municipiului Giurgiu, întinsă pe 615,2 ha, este propusă ca zonă naturală protejată (aceste păduri sunt de grupa I, având funcţiuni speciale de protecţie şi nu de producţie). În intravilan, în perimetrul Zonei Libere, se află 40,8 hectare de pădure.

2.2.8 Diversitatea biologică

Vulturul Codalb

Cele mai importante habitate de zone umede, precum şi concentrarea de habitate cu un număr mai mare de specii protejate prin Convenţii Internaţionale ratificate în România (Convenţia de la Berna-Legea 13/1993, Convenţia de la Bon-Legea 13/1998, precum şi cele două Directive-Directiva Habitate nr.92/43/EEC şi Directiva Păsări nr.79/409/EEC), sunt situate în lungul Dunării (ostroave, zone inundabile). În acest context, ostroavele Mocanu şi Mocănaşu reprezintă locuri de popas şi cuibărit pentru o serie de specii protejate prin convenţiile internaţionale (Egretta garzetta-egreta mica,




Motacilla flava feldeg-codobatura galbenă, Falco cherug-şoimul dunărean, Haliaectus albicilla-vulturul codalb).

Egreta mica

Pe teritoriul municipiului Giurgiu, în zona Cetăţii din Insulă a fost identificată o specie de şopârlă (Podarcis muralis – soparla de ziduri) strict protejată în România prin Legea 13/1993.

Soparla de ziduri

2.2.9 Consideraţii geotehnice si hidrogeologice

2.2.9.1 Consideraţii geotehnice

2.2.9.1.1 Consideratii geomorfologice si geologice

Din punct de vedere geomorfologic zona Municipiului Giurgiu se incadreaza in marea unitate structurala denumita Campia Romana – subunitatea “Platforma




MOESICA”, caracterizata printr-un relief relativ plat, brazdat de cateva cursuri de apa si de vai largi. Ca microzona formele de relief din Municipiul Giurgiu sunt in special lunca si terasa inferioara de pe malul stang a fluviului Dunarea si contactul cu zona inalta a Campiei Burnasului.

Terasa inferioara

Zona de terasa inferioara a Dunarii este zona pe care se dezvolta in mare parte Municipiul Giurgiu, inclusiv zonele viitoare de extindere (zonele I si II mentionate anterior).

In cadrul terasei inferioare se pot delimita trei zone caracteristice si anume:

Terasa inferioara propriu-zisa avand cote de 20 – 25 m (Marea Neagra)

Zona depresionara identificata in interiorul terasei inferioare propriu-zise, cu cote variind intre 15.00 – 20.00 m (Marea Neagra)

Zona inalta dezvoltata la contactul cu lunca si avand cote cuprinse intre 23 – 32 m (Marea Neagra).

Zona de lunca

Zona de lunca se dezvolta cu deosebire in zona de sud a Municipiului Giurgiu si are in general cote de 16 – 18 m (Marea Neagra).

In aceasta zona s-a dezvoltat partea industriala a Municipiului Giurgiu (santierul naval,combinatul chimic). Trebuie mentionat faptul ca de-a lungul Dunarii si a bratului Smarda a fost construit un dig de aparare a orasului impotriva inundarii acestuia de apele Dunarii, (zona de Vest – zona III mentionata anterior).

Din punct de vedere geologic forajele de prospectiuni de mare adancime au pus in evidenta formatiuni atribuite urmatoarelor varste geologice : - Permianul (cca.3000 m adancime) este reprezentat prin alternante de marne, marne

grezoase, gresii si argile cenusii roscate - Triasicul ( intre 1300 – 3000 m adancime) este reprezentat in baza dintr-o alternanta de argile si argile marnoase, urmate de gresii silicioase roscate peste care s-au depus calcare si dolomite de culoare cenusie – albicioasa. La partea superioara s-au interceptat marne si argile marnoase cenusii verzui. - Jurasicul (intre 1300 – 3000 m adancime) este reprezentat de gresii si nisipuri cenusii, siltite argiloase negricioase, peste care urmeaza calcare si dolomite brecioase la partea inferioara. - Cretacicul este reprezentat prin calcare marnoase (cca. 50 m grosime) peste care s-

au interceptat calcare microdetritice oolitice. La partea superioara se intercepteaza gresii glauconitice, marno – calcare si marne cenusii. -Cuaternarul este reprezentat prin depozite aluvionare peste care s-au depus

pamanturi loessoide.

2.2.9.1.2 Consideratii hidrogeologice

In arealul cercetat exista 2 tipuri de strate acvifere: - stratul acvifer freatic - stratul acvifer de adancime

Stratele acvifere freatice sunt cantonate de regula in depozite macrogranulare (nisipuri, pietrisuri) ce se intalnesc in zona de lunca si de terasa a Dunarii.

Aceaste strate acvifere sunt alimentate atat din apele Dunarii cat si din precipitatii atmosferice.

Stratele acvifere de adancime sunt cantonate in golurile si fisurile din calcare, fiind alimentate din apele de precipitatii si eventual din infiltratii din panzele freatice.

Nivelul apei subterane freatice fiind in directa legatura cu nivelul apelor Dunarii, sufera oscilatii in functie de nivelul acestor ape.




Din cercetarile realizate in timp se constata o variatie foarte mare a nivelului apei subterane freatice.

Astfel nivelul apei subterane in zona inalta a orasului a variat intre adancimile de 7.70 – 14.50 m ; in zona de terasa inferioara (inclusiv zona interioara depresionara) intre 1.30 – 8.50 m adancime; iar in zona de lunca intre 1.00 – 4.00 m adancime.

In perioadele cu precipitatii bogate nivelul apei subterane se poate ridica cu 1 – 3 m, functie de morfologia terenului.

2.2.9.2 Concluzii si recomandari

Din cele prezentate mai sus rezulta ca stratificatia terenului din regiunea cercetata este constituita in suprafata din depozite aluvionare neconsolidate sau slab consolidate alcatuite din pamanturi loessoide (argile prafoase,prafuri argiloase, prafuri nisipoase, nisipuri prafoase) cu grosime de 3 – 15 m, nisipuri afanate sau cu indesare medie (uneori cu zone argiloase sau maloase), pamanturi prafoase si argiloase cu consistenta scazuta in compresibilitate mare si foarte mare.

Aceste strate au o dezvoltare neuniforma atat pe verticala cat si pe orizontala, prezentand uneori chiar si discontinuitati.

Intreg acest complex cu grosimi de cca. 15 – 20 m reazama pe nisipuri cu pietris si bolovanis. Sub acest s-au identificat depozite calcaroase fisurate si cavernoase.

Pamanturile loessoide sunt pamanturi macroporice sensibile la umezire cu compresibilitate mare sub actiunea unor incarcari suplimentare (in prezenta unei stari de umezire importante) ce se pot incadra in grupa A, uneori chiar grupa B (datorita grosimii mai mare a stratului) a acestor tipuri de pamanturi (conform normativului P7-2000- fundarea constructiilor pe pamanturi sensibile la umezire – PSU).

Nisipurile fine, afanate, aflate sub apa, datorita uniformitatii granulometrice si starii de indesare, se pot lichefia sub actiunea socurilor seismice provocand prabusirea stratelor aflate deasupra lor.

Conform Normativului privind documentatiile geotehnice pentru constructii “indicativ NP074 – 2007”, tipurile de pamanturi prezentate mai sus pot fi incadrate in categoria “ terenuri medii”(pamanturi loessoide apartinand grupei A – PSU, pamanturi fine cu plasticitate medie: nisipuri argiloase, prafuri nisipoase argiloase avand indicele porilor mai mic de 10 si indicele de consistenta in domeniul plastic consistent) si in categoria ‘ terenuri dificile”(nisipuri afanate, nisipuri saturate susceptibile la lichefiere sub actiuni seismice, pamanturi fine cu consistenta redusa plastic moi – plastic curgatoare, pamanturi loessoide apartinand grupei B- PSU, pamanturi cu continut ridicat de materii organice – maluri).

Conform Normativului P100 – 1/2006 in zonele cercetate acceleratia terenului pentru proiectare este ag = 0.20 g pentru cutremure avand intervalul mediu de recurenta (al magnitudinii) IMP = 100 ani.

Pentru perioadele de colt se va considera Tc = 1.0 sec.

2.3 RELATII IN TERITORIU

2.3.1 Context suprateritorial

2.3.1.1 Context european

2.3.1.1.1 Coridoarele paneuropene

Municipiul Giurgiu este situat la intersectia a doua coridoare de transport european: Coridorul VII-Dunarea si coridorul IX-Nord-Sud




Coridoarele Paneuropene (Coridoarele Helsinki)

a. Coridorul IX PAN-EUROPEAN care asigură infrastructura Europei pe relatia N-S, pornind de la Marea Baltica(Lituania) si Golful Finic (Skt Petersburg), in directia Kiev- Chisinau-Romania-Ruse-Stara Zagora-Svilengrad - Alexandropol. - Componenta sa feroviara pe teritoriul tarii noastre urmeaza traseul Ungheni-Iasi-Pascani-Bacau-Adjud-Marasesti-Buzau-Ploiesti-Bucuresti-Giurgiu/Ruse. - Componenta sa rutiera pe teritoriul Romaniei urmeaza traseul Albita-Focsani-Buzau-Bucuresti-Giuergiu/Ruse. b. Coridorul VII PAN-EUROPEAN care asigura infrastructura Europei pe relatia E-V pe traseul Rhine-Main-Dunăre, a apărut ca urmare a dezvoltării industriale de la începutul sec XX, în vederea satisfacerii necesităţii de eficientizare a nivelului de navigaţie şi de integrare în reţeaua europeană. Primul sector navigabil a fost dat în folosinţă în 1923, lucrările pentru întregul traseu fiind finalizate în 1992. Traseul coridorului are o lungime de aproximativ 3500 km şi este împărţit în următoarele sectoare: - Fluviu Rhine de la Rotterdam pana la confluenta cu râul Main. Lungime = 539 km - Raul Main între Mainz şi Bamberg, 384. Lungime = 384 km. - Canal navigabil intre Bamberg si Kelheim.Lungime = 171 km,; - Fluviul Dunărea de la Kelheim la Marea Neagră. Lungime = 2411 km. Fluviul Rhine izvorăşte din Alpii Elveţieni şi se varsă după aproape 1.350 km în Marea Nordului, Rhinul este o importantă arteră de navigaţie a Europei de Vest. Cursul superior al Rhinului este în mare parte graniţă naturală pentru Elveţia cu Lichtensthein, Germania cu Austria şi Franţa. După încheierea Tratatului de la Viena(1815), fluviul devine cale de navigaţie internaţională, prin cursul său inferior şi mijlociu înlesnind relaţiile de comunicaţie ale Franţei cu Ţările de Jos. Principalele porturi la Rhin sunt:Basel, Strasbourg, Mannheim, Köln, Duisburg şi Rotterdam.1

11 Florina Bran, Raluca Florentina Creţu, “Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre” -

editia a II-a, editura ASE, Bucureşti, 2005, pg 220-221




Raul Main este afluentul major al Rhinului, format prin confluenţa Mainului Alb cu Mainul Roşu, în apropiere de Kulmbach (Germania).După parcurgerea a 524 km, Mainul se varsă în Rhine, în apropierea oraşului Mainz. Mainul este parte integrantă a Canalului Rhine-Main-Dunăre, legând Rhinul de Dunăre.2 Fluviul Dunărea Este al doilea fluviu din Europa ca lungime şi debit - după Volga - şi al 26-lea din lume, fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est. Prin poziţia sa geografică şi resursele economice ale bazinului său, Dunărea depăşeşte Volga ca importanţă, avantajul principal fiind străbaterea continentului pe orizontală. Izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (Germania) şi se varsă în Marea Neagră (România), prin trei braţe:Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe. Dunărea străbate 10 state şi asigură comunicarea fluvială între patru capitale europene: Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad. Are un bazin hidrografic de 805.300 km², populat de cca. 80.000.000 locuitori.3 Din cei 2.860 km, Dunărea este navigabilă pe o lungime de aproximativ 2.588, între oraşele Ulm şi Sulina. Sectorul Dunării cuprins între Sulina şi Kelheim(2.411 km), este traseul pe care se suprapune coridorul de navigaţie ce uneşte Marea Neagră de Marea Nordului. Sectorul românesc al Dunării este cuprins între Baziaş şi Sulina, măsurând 1.075 km, adica aproximativ 42% din lungimea navigabilă a fluviului. În cadrul sectorului romanesc se deosebesc următoarele sectoare secundare: - Sectorul Baziaş - Drobeta-Turnu Severin ; - Sectorul Drobeta-Turnu Severin - Călăraşi (aici încadrându-se şi oraşul Giurgiu) ; - Sectorul Călăraşi - Brăila; - Sectorul Brăila - Marea Neagră sau Dunărea Maritimă. Oraşele-port româneşti, de la intrarea fluviului în ţară până la vărsare sunt : Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Turnu Măgurele, Giurgiu, Călăraşi, Cernavodă, Brăila, Galaţi, Tulcea şi Sulina.4 Dunărea asigură cea mai importantă cale de navigaţie fluvială a Europei, prin canalele Rhine-Main-Dunăre şi Dunăre Marea - Neagră creându-se legătura navigabilă dintre Marea Nordului şi Marea Neagră(Rotterdam - Constanţa).Astfel, o parte a comerţului dintre Europa Centrală şi Orientul Apropiat se face pe Dunăre. „Dunărea rămâne şi astăzi o arteră importantă a vieţii economice europene pentru care dezvoltarea turismului înseamnă noi pulsuri aducătoare de prosperitate.Punând cap la cap peisajele dunărene unice, tabloul de ansamblu ne arată o Dunăre etern admirată şi atractivă, izvor nesecat de bogăţie pentru vizitatori şi găzduitori.”5 3.1.1.1 Oportunităţi ale oraşului Giurgiu în raport cu coridoarele de transport pan-european : - accesibilitate sporită pe cale fluvială, prin coridorul de transport european VII ; - accesibilitate sporita pe cale rutiera si feroviara prin coridorul de transport european IX - posibilitate dezvoltare în domeniile turism şi ecoturism ; - posibilitate de dezvoltare a industriei constructoare de nave, în cadrul şantierului naval - creare de noi locuri de muncă prin cresterea activităţilor portuare, navale şi industr iale; - dezvoltare a relaţiilor comerciale cu oraşele port la canalul Rhine - Main - Dunăre ; - posibilitate de transformare a Dunării în pol ecologic şi economic de dezvoltare; - colaborări în toate domeniile de activitate cu oraşe situate de-a lungul Dunării membre

2 Idem, pg 222

3 www.wikipedia.org

24 Florina Bran, Raluca Florentina Creţu, “Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre” -

editia a II-a, editura ASE, Bucureşti, 2005, pg 21-28

5 Gabriela Stănciulescu, “Strategii şi politici regionale de dezvoltare durabilă a spaţiului dunărean- Provocări

pentru turism”, Bucureşti,2004, pg 166




ale „Ligii oraşelor port-dunărene”;

2.3.1.1.2 Strategia UE pentru regiunea Dunarii

Strategia Dunării va fi o strategie internă a Uniunii Europene la care sunt invitate să participe şi statele terţe riverane şi va respecta cele trei principii aplicate şi în cazul Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice. Cele patru domenii (piloni) propuse de Comisia Europeană şi pe care se va axa Strategia sunt: conectivitatea (transport durabil şi reţele de energie), protecţia mediului a resurselor de apă şi managementul riscurilor, dezvoltarea socio-economică (cultură, educaţie, cercetare, turism, dezvoltare rurală, piaţa internă) şi îmbunătăţirea sistemului de guvernare (capacitate instituţională şi securitate internă).

Aceasta strategie reprezintă cel de-al doilea format de cooperare macro-regională din cadrul Uniunii Europene, după Strategia UE pentru regiunea Marii Baltice, care a fost aprobată în cadrul Consiliului European din luna octombrie 2009. România este co-iniţiator al Strategiei Dunării, alături de Austria.

In rezolutia Conferintei Europene a Ministrilor responsabili cu planificarea regională (CEMAT) din 25 februarie 1994 se arăta, printre altele: „cooperarea UE cu coridorul sud-est european în directia axei dunărene este de o mare importantă. Pentru aceasta trebuie elaborate si adoptate concepte de dezvoltare teritorială, de protectie a mediului si de dezvoltare a infrastructurii.”

Obiectivele strategiei se referă la transformarea regiunii Dunării într-o regiune prosperă, dezvoltarea durabilă – “eco-dezvoltarea”, promovarea turismului – atractivitatea, siguranţa şi securitatea locuitorilor acestei regiuni.

Colaborarea interregională se va realiza prin conştientizarea locuitorilor din regiunea Dunării asupra potenţialului comunităţilor de a deveni un brand şi de a promova tradiţiile milenare, prin încheierea de parteneriate între localităţi şi regiuni învecinate, cu interese şi viziuni comune şi prin menţinerea dialogului interuman, prin dialogul între instituţii, institute şi organizaţii de cercetare, educaţie, cultură şi dezvoltare.

Valoarea adaugată a strategiei vizează o abordare macro-regională şi o coordonare a tuturor programelor şi proiectelor din regiune, o mai eficientă mobilizare a investitorilor şi a beneficiarilor finali, creşterea potenţialului economic al statelor terţe pentru sprijinirea parcursului european al acestora, dimensiunea externă a acesteia.

Contribuţia Romaniei a fost următoarea: în anul 2009 a fost înfiinţat grupul de lucru interinstituţional privind participarea României la elaborarea Strategiei, analiza situaţiei existente; în anul 2010 a fost elaborarea unui plan de comunicare şi organizarea de evenimente publice, menţinerea dialogului bilateral şi multilateral ; în anul 2011 va începe implementarea Strategiei UE pentru regiunea Dunării.

Strategia Dunării va oferi oportunităţi de dezvoltare în diferite domenii, şi anume : - în domeniul transporturilor. “Coridorul de transport transeuropean VII – TEN-T” –

Dunărea reprezintă o axă prioritară de transport în interiorul Uniun ii Europene; refacerea infrastructurii portuare şi a şenalului navigabil;

- în domeniul utilizarii noilor tehnologii şi a “sistemelor verzi”. Ceea ce va insemna inovare şi cercetare în beneficiul dezvoltării durabile, sisteme verzi şi tehnologii noi pentru societatea informaţională de mâine;

- in domeniul investiţiilor în protecţia mediului. Ceea ce va insemna ape mai curate; protejarea biodiversităţii, dezvoltare rurală şi protecţia împotriva riscului producerii de fenomene extreme.




Proiectul DONAUREGIONEN

Conform planului ARGE, prima fază analitică a acestuia a fost proiectul DONAUREGIONEN, ce a fost implementat în cadrul proiectului INTERREG IIIB CADSES.

Proiectul DONAUREGIONEN + este cea de-a doua fază, cea sintetică, ce are ca principal obiectiv obtinerea Strategiei de Dezvoltare a Regiunilor Trans-Dunărene.

Ultima fază, a III-a, cea de implementare, va fi reprezentată de proiectul DONAUREGIONEN++ care se va face prin implementarea strategiei DONUAREGIONEN+ în planificarea regiunilor, oraselor si porturilor dunărene.

a. Faza 1 - DONAUREGIONEN

Proiectul Donauregionen finantat de UE in cadrul programului INTERREG III B CADSES a aparut ca sprijin în evaluarea potenţialelor de dezvoltare socială, economică, umană, de mediu şi infrastructura - din zona dunăreană. Proiectul a avut loc în perioada 2006-2008, participand 9 parteneri din Germania, Slovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria si România. Aria de interes a proiectului a constat din teritoriile din 5 tări apartinând regiunii dunărene: Slovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria si România

Rezultate: • Actualizarea sistemului de metainformatii elaborat în cadrul proiectului denumit Donaudatenkatalog, accesibil prin intermediul paginii web a proiectului • Crearea sistemului informational continând documente în formă digitală (partea grafică în format GIS), accesibil prin pagina de web a proiectului • 4 Scheme Generale • Studiu privind Evaluarea Potentialului de dezvoltare din zona dunăreană




• Studiu privind Tipologia regiunilor si identificarea problemelor • Studiu privind Conceptul de dezvoltare spatială a teritoriului si propuneri de regiuni de dezvoltare trans-dunărene.

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE SPATIALĂ SI PROPUNERI DE REGIUNI TRANS-

DUNĂRENE ÎN PROIECTUL DONAUREGIONEN




b.Faza 2 - DONAUREGIONEN+

1. Date generale • Proiectul se desfăsoară în cadrul Programului de Cooperare Transnatională South-East Europe, Axa prioritară 4, Axa de interventie Promovarea de modele echilibrate de arii de crestere atractive si accesibile. • Titlul proiectului: Conceptul de Cooperare Interregională în cadrul Dezvoltării Spatiale a Zonei Dunărene. • Acronim: Donauregionen+

• Lead Partner: Ministerul Constructiilor si Dezvoltării Regionale din Republica Slovacă, Bratislava • Durata proiectului: 36 luni (iunie 2009 – mai 2012) • Parteneriat : 11 parteneri ERDF din Bulgaria, Ungaria, Slovacia si România si 8 parteneri IPA din Croatia, R.Moldova, Serbia si Ucraina. 2. Conceptul de dezvoltare spatială a teritoriului dunărean stă la baza următoarei faze a proiectului, si anume DONAUREGIONEN+. Pentru identificarea potentialelor zone de dezvoltare si cooperare din regiunea dunăreană în cadrul coridorului dunărean s-a tinut cont de : • Rezultatele Schemelor Generale individuale • Rezultatele evaluării si identificării grupelor NUTS3 • Identificarea punctelor tari si a celor slabe ale fiecărei entităti NUTS3 (analize SWOT) 3. Conceptul a presupus apoi identificarea unor Regiuni Trans-Dunărene (Subregiuni ARGEDONAU) ca arii potentiale de dezvoltare. Criteriile de identificare a acestora au fost următoarele: • Arii transfrontaliere bilaterale si trilaterale cunoscute ca Euro-regiuni • Axe de aglomerare si urbane de importantă cel putin regională • Localităti si porturi de importantă cel putin regională • Terminale de transport de importantă cel putin regională • Treceri peste Dunăre existente si potentiale Identificarea subregiunilor ARGEDONAU si a regiunilor Trans-Dunărene a fost o etapă preliminară. Descrierea acestora si strategia vor reprezenta subiectul proiectuluiu DONAUREGIONEN+ 4. Efectele proiectuluiDONAUREGIONEN: •Optimizarea relatiilor teritoriale, socio-economice si de mediu dintre unitătile teritoriale de-a lungul Dunării •Crearea unei platforme de informatii pe care să se poată baza autoritătile publice din regiunea dunăreană în elaborarea de planuri si programe de nivel regional. •Stabilirea unui parteneriat care să ofere consultantă în activitătile de amenajare a teritoriului regiunii dunărene si care să coordoneze activitătile de investitii si să ofere informatii privind localizările pentru diferiti investitori. •Crearea unei baze de planificare teritorială repezentând un document de referintă ce poate fi folosit pentru actualizarea si coordonarea dezvoltării regionale în regiunile implicate.

Propunerile de proiecte ale Municipiului Giurgiu

În domeniul CONECTIVITAŢII a. Realizarea unui pasaj denivelat la intersecţia cu calea ferată internaţională Giurgiu Nord - Ruse şi reabilitarea drumului de centură dintre pasaj şi DN 5 Giurgiu - Bucureşti Descriere: Reabilitarea şi modernizarea unui sector din drumul de centură al municipiului Giurgiu şi realizarea unui pasaj denivelat la intersecţia acestuia cu calea ferată internaţională Giurgiu Nord- Ruse




b. Modernizare şi reabilitare drum de legătură dintre DN5 Giurgiu-Bucureşti, DJ 507 Giurgiu-Oinacu şi drum de centură Sud din municipiul Giurgiu Descriere: Reabilitarea şi modernizarea unui sector al drumului de centură cuprins între DN5 Giurgiu-Bucureşti, DJ 507 Giurgiu-Oinacu şi drum de centură Sud din municipiul Giurgiu c. Mutarea căii ferate actuale de la Giurgiu Nord prin satul Bălănoaia spre Giurgiu sud Descriere: Mutarea unor tronsoane de cale ferată care traversează oraşul în afara lui d. Drum de trafic greu ramura NV Penitenciar, şos. Ghizdarului, şos. Alexandriei, şos. Sloboziei şi drum P1-P2, din municipiul Giurgiu Descriere: Realizarea unui sector din drumul de centură cuprins între Penitenciar, şos. Ghizdarului, şos. Alexandriei, şos. Sloboziei şi drum P1-P2, din municipiul Giurgiu e. Realizarea gării Giurgiu oraş ca muzeu şi modernizarea gării Giurgiu Nord ca nod de cale ferată internaţională Descriere: Realizarea unui muzeu funcţional în gara Giurgiu oraş şi modernizarea gării Giurgiu Nord f. Îmbunătăţirea accesibilităţii Euroregiunii Ruse-Giurgiu cu coridorul 9 Pan –European de transport Descriere: Reabilitarea şi modernizarea unui sector de drum din municipiul Giurgiu cu impact transfrontalier care va facilita accesul în zona Dunării şi reabilitarea şi extinderea de la 2 la 4 benzi a Bld. Tutrakan de la podul Prieteniei spre centrul oraşului Ruse g. Reabilitarea şi modernizarea unor reţele de străzi din municipiul Giurgiu Descriere: Îmbunătăţirea infrastructurii de transport rutieră, din municipiul Giurgiu h. Extindere şi modernizare Port Comercial Giurgiu Descriere: Separarea activităţii comerciale de cea turistică prin realizarea unui port de mărfuri şi terminal de transcontainere în amonte de DUNAPREF. Portul Giurgiu va beneficia de lucrări de modernizare şi reabilitare de peste 100 de milioane euro. j. Realizare piste de ciclism de-a lungul Dunării Descriere: amenajare pistă de biciclete paralelă cu faleza Dunării k. Modernizarea infrastructurii din Zona Liberă Giurgiu Descriere: Dezvoltarea economică a municipiului

În domeniul PROTECŢIEI MEDIULUI a. Realizare diguri protecţie la Dunăre Descriere: Realizare unui dig protecţie împotriva inundaţiilor şi calamităţilor b. Amenajare diguri pentru protejarea Insulelor Mocanu şi Mocănaşu Descriere: Protecţia suprafeţei insulelor prin îndiguire

În domeniul DEZVOLTĂRII SOCIO-ECONOMICE a. Amenajare Lac Prietenia în zona de agrement parc Steaua Dunării din municipiul Giurgiu - etapa II Descriere: Realizarea celei de-a doua alveole a lacului Prietenia în zona de agrement parc Steaua Dunării din municipiul Giurgiu pentru crearea de facilităţi de recreere şi

petrecere a timpului liber şi creşterea atractivităţii pentru agrement. c. Amenajare şi punerea în valoare a sitului arheologic „Malu Roşu” Descriere: Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural –istoric şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe d. Restaurarea şi valorificarea ca obiectiv turistic a cetăţii Mircea cel Bătrân –Giurgiu Descriere: : Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural –istoric şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe e. Realizare port de ambarcaţiuni mici şi mijlocii pe Canalul Plantelor din municipiul Giurgiu Descriere: Extinderea portului turistic din Giurgiu pe Canalul Plantelor




2.3.1.1.3 Euroregiunea Giurgiu-Ruse

Colaborarea între cele două oraşe vecine datează din anul 1976, când a fost inaugurată Întreprindere Constructoare de Maşini şi Utilaje Grele româno-bulgară. În anul următor cele două oraşe s-au înfrăţit.

Principiile viitoarei Euroregiuni s-au stabilit prin semnarea în anul 2000 unui prim memorandum.

În aprilie 2001 s-a semnat la Giurgiu, în prezenţa reprezentantului U.E. - Dl.

Gunther Mudrich, Convenţia pentru Euroregiunea Ruse-Giurgiu; înregistrarea euroregiunii a avut loc în cadrul Conferinţei Anuală a Asociaţiei Euroregiunilor de frontieră (AEBR), în septembrie 2001, la Strasbourg. Anii următori primăria Giurgiu a fost reprezentată la conferinţele anuale AEBR astfel:

octombrie 2002 - Conferinţa Anuală AEBR, Papenburg/GERMANIA; noiembrie 2003 - Conferinţa Anuală a AEBR, Karlovy Vary/ Cehia; euroregiunea

Ruse-Giurgiu şi municipiul Giurgiu au primit premiile Sail of Papenburg pentru realizări deosebite în domeniul cooperării transfrontaliere europene;

octombrie 2004 - Conferinţa Anuală, Szczecin – Polonia. Rezultatele pozitive obţinute de cele două municipalităţi au determinat includerea

celor două oraşe înfrăţite în Proiectul „Dezvoltarea capacităţii instituţionale pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, prin întărirea cooperării transfrontaliere între România şi Bulgaria” finanţat de PNUD România şi Programul Capacity 2015. Acest proiect a inclus două municipalităţi din România (Giurgiu, Zimnicea) şi două din Bulgaria (Ruse, Sviştov), fiecare alcătuind împreună câte o Euroregiune transfrontalieră. Proiectul a reprezentat o şansă pentru dezvoltarea viitoare a celor două euroregiuni, iar strategiile comune sunt printre primele documente de acest fel din Europa de Est. Pentru Euroregiunea Ruse-Giurgiu a fost elaborat în cadrul proiectului şi un plan de acţiune pentru dezvoltarea turismului care va întări colaborarea transfrontalieră în zonă.

Obiectivele principale ale Euroregiunii Ruse-Giurgiu se concentrează pe mai multe domenii care suscită interesele ambelor părţi cum ar fi:

Facilitarea cunoaşterii reciproce directe între cetăţenii regiunii de graniţă şi îmbunătăţirea relaţiilor între aceştia;

Siguranţa şi dezvoltarea durabilă pentru întreaga euroregiune;

Stabilirea unor culoare de interacţiune şi cooperare;

Aplicarea normelor de protecţie a mediului pe întreg teritoriul euroregiunii;

Conştientizarea cetăţenilor şi întărirea capacităţii instituţionale în toate domeniile cooperării transfrontaliere;

Intensificarea schimburilor comerciale şi de experienţă;

Creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene. Obiectivele specifice pe care oraşele înfrăţite le-au avut în vedere în permanenţă,

se pot structura astfel:

Îmbunătăţirea capacităţii administrative pentru managementul situaţiilor de criză şi protecţia

împotriva inundaţiilor în oraşele Ruse şi Giurgiu;

Îmbunătăţirea mobilităţii în Euroregiunea Ruse – Giurgiu prin modernizarea infrastructurii de transport rutier, feroviar şi fluvial;

Îmbunătăţirea accesului la infrastructura de informaţii şi comunicaţii în Euroregiunea Ruse-Giurgiu;

Utilizarea durabilă a resurselor naturale comune şi protecţia mediului în Euroregiunea Ruse –Giurgiu;




Îmbunătăţirea gradului de cunoaştere a cetăţenilor din Giurgiu şi Ruse prin proiecte cu impact

economic, social, cultural, educaţional, sportiv;

Stimularea schimburilor culturale şi sportive transfrontaliere între cele două oraşe;

Dezvoltarea turismului prin crearea de itinerarii turistice comune;

Crearea de oportunităţi pentru stimularea schimbului de mărfuri dintre România şi Bulgaria. De la înfiinţarea Euroregiunii şi până în prezent s-au desfăşurat în comun multiple

activităţi, printre care: - Întâlniri ale Comisiei Ecologice şi de Sănătate, pentru monitorizarea calităţii tuturor factorilor de mediu, pe ambele maluri ale Dunării; - Înfiinţarea şi funcţionarea în Giurgiu şi Ruse a Birourilor Regionale PHARE CBC RO/BG pentru Fondul Comun al Proiectelor Mici începând cu anul 2001 – înaintarea unor propuneri de proiecte pe această linie de finanţare; - Cooperare pentru elaborarea şi implementarea Proiectul Agenda Locală 21 – Strategia pentru Dezvoltare Durabilă în Ruse conform Protocolului semnat în iunie 2002; - Participare la seminarii internaţionale pe diverse teme, atât la Ruse cât şi la Giurgiu; - Participare la festivaluri naţionale şi internaţionale, inclusiv la manifestările prilejuite de sărbătorile de iarnă şi de ziua ambelor oraşe; - Participare la manifestările ocazionate de 600 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Giurgiu; - Activităţi culturale şi educative întreprinse de Casa de Cultură “Ion Vinea” şi partenerii săi, precum şi de instituţii de învăţământ din ambele oraşe etc.

Urmare a întâlniilor avute între reprezentanţii celor două municipalităţi, a fost elaborat un plan de acţiune cuprinzând o serie de proiecte pe termen mediu şi lung, pe

următoarele domenii : a. Infrastructură constand in : - Proiectarea şi realizarea falezelor pe ambele maluri ale Dunării (proiect în

oglindă); - Modernizarea infrastructurii de acces la graniţă, Studiu de trafic şi Studiu de

fezabilitate pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii de transport din cadrul euroregiunii Ruse- Giurgiu;

- Edificare sală polivalentă cu bazin de înot olimpic; - Amenajare baze de pescuit sportiv la Dunăre; - Amenajare piste de ciclism dunărene la Giurgiu şi la Ruse. b. Dezvoltare Economică cu referire la : - Interconexiunea reţelelor de gaze naturale; - Realizarea unui plan urbanistic comun al oraşelor Giurgiu şi Ruse ; - Înfiinţarea unui Centru Transfrontalier de Afaceri (CTA) ; - Organizarea de expoziţii cu produse din cele 2 oraşe ; - Amenajarea unui centru de vizitare al Euroregiunii Rousse-Giurgiu, - Amenajarea unui punct de Informare turistică la Giurgiu; - Promovarea şi punerea în valoare a unor Itinerarii turistice comune - Program de instruire pentru operatorii de turism; - Îmbunătăţirea serviciilor publice din cele 2 oraşe ; - Îmbunătăţirea serviciilor administrative pentru creşterea schimbului reciproc de

mărfuri - Îmbunătăţirea sistemului informaţional la nivelul celor 2 comunităţi;

- Întărirea cooperării de afaceri dintre primăriile Giurgiu şi Ruse prin servicii de afaceri integrate şi un Centru Releu de Inovare IRC RUSE - GIURGIU;




- Participarea activă la proiectul Donauhanse ( Progamul INTERREG III B ) c. Protecţia Mediului şi Sănătate avand ca obiective : - Construirea de staţii de epurare ape uzate; - Construirea de depozite deşeuri; - Constituirea unui Sistem de Management Integrat împotriva Dezastrelor ; - Cercetare interdisciplinară privind factorii de risc natural în zone potenţial instabile; - Îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu (ecologizare, programe de colectare

selectivă a deşeurilor, campanii de conştientizare privind protecţia mediului) ; - Realizarea unui program comun de combatere a insectelor dăunătoare - Studiu asupra posibilităţilor de a produce curent electric folosind apa Dunării –

energie din surse nepoluante d. Acţiuni People to People - Cultură, Educaţie şi Sport - Program de schimburi culturale şi educaţie continuă; - Îmbunătăţirea mobilităţii cetăţenilor in Euroregiune; - Sărbătorire împreună a Zilei de 1 Iunie, Ziua Dunării, Ziua Europei, Rusaliile; - Păstrarea şi punerea în valoare a tradiţiilor şi sărbătorilor; - Centru de Informare Culturală ; De la înfrăţirea celor două oraşe până în prezent s-au materializat anumite proiecte

comune, printre care: -. Proiectul PHARE Credo-Infogir - 1998 - Proiectul “Sistem de Management de Mediu – USAID”, Programul Ecolinks -

65.991 USD. Parteneriat cu Ruse şi Duluth-Minnesota din SUA - 1999 - Înfiinţarea BRIE - Centrul Inter-academic româno-bulgar;- 2000 Parteneri: Colegiul

Economic Giurgiu al Academiei de Studii Economice Bucureşti, Universitatea Ruse şi Colegiul Rectorilor Instituţiilor de Studii Superioare din Germania

- Deschiderea Incubatorului de Afaceri în Zona Parcului Industrial Giurgiu - 2003 -.„Dezvoltarea capacităţii instituţionale pentru îndeplinirea Obiectivelor de

Dezvoltare ale Mileniului prin întărirea cooperării transfrontaliere între România şi Bulgaria” (Agenda Regională 21 Giurgiu - Ruse) – PNUD - 2004

- Giurgiu – Îmbunătăţirea infrastructurii de acces la graniţă” – 2005 „ - Proiectul „DONAUHANSE” care a avut drept scop înfiinţarea unei reţele de oraşe

de-a lungul Dunării în ideea creşterii bunăstării oraşelor şi regiunilor participante - 2005 - „Club româno – bulgar EU şi UE la Giurgiu” – 2006 - „Protecţia zonelor umede ale Dunării” proiect pilot pentru zona ostroavelor Cama

Dinu, care urmăreşte prevederile Convenţiei privind diversitatea biologică şi ale Convenţiei privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale. Prin proiect se urmăreşte îmbunătăţirea calităţii apelor Dunării şi se propun soluţii pentru refacerea ”Coridorului Verde” de-a lungul Dunării de Jos - 2006

- „Clubul EU şi UE continuă la Giurgiu” - 2007 - „Elaborare documentaţie tehnică pentru obiectivul „Modernizare şi reabilitare

drum de legătură dintre DN5 Bucureşti – Giurgiu, DJ 507 Giurgiu – Oinacu şi drum de centură Sud” din municipiul Giurgiu” - 2007

- „Amenajare lac Prietenia în zona de agrement parc Steaua Dunării din municipiul Giurgiu - etapa I” - 2007

- „Imbunătăţirea accesului la două importante situri naturale şi istorice de pe teritoriul Euroregiunii Ruse - Giurgiu şi dezvoltarea politicii comune de management eficient a resurselor turistice” - 2007

În cursul anului 2009 au fost depuse spre finanţare alte trei proiecte de interes euroregional:

- Îmbunătăţirea accesibilităţii Euroregiunii Ruse-Giurgiu cu coridorul 9 Pan-European de transport - Programul de Cooperare Transfrontalieră România-




Bulgaria 2007-2013 - Donauhanse Destinaţii Dunărene – DoHa DD - Programul de Cooperare

Transnaţională pentru Sud Estul Europei SEE - DaHar – Dezvoltarea porturilor interioare ale Dunării - Programul de Cooperare

Transnaţională pentru Sud Estul Europei SEE.

Anul acesta a fost aprobată finanţarea pentru un alt proiect comun bulgaro-român şi anume : Elaborare masterplan pentru managementul integrat al operaţiunilor din Euroregiunea Ruse-Giurgiu.

Proiectul Îmbunătăţirea capacităţii administrative în Euroregiunea Ruse-Giurgiu pentru un management mai eficient al situaţiilor de urgenţă, prevenirea şi protecţia mediului urmează a se implementa, în septembrie a.c. fiind semnat contractul de

finanţare. Un obiectiv de importanţă deosebită pentru Euroregiune, îl constituie dezvoltarea

turismului ca o pârghie a dezvoltării economico-sociale a celor două comunităţi membre.

Dezvoltarea turismului se poate realiza, în cea mai mare măsură, prin resursele economico-financiare proprii ale agenţilor economici cu capital de stat, privat şi mixt, ca şi prin atragerea capitalului străin. Aceste surse vor fi folosite pentru dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale turistice, ridicarea calităţii şi diversificarea prestaţiilor turistice, inclusiv pregătirea personalului din domeniul turismului, precum şi pentru acţiuni promoţionale ale ofertei turistice la nivelul Euroregiunii.

Sprijinul statului şi administraţiilor publice locale prin alocarea de fonduri bugetare este imperios necesar în extinderea şi modernizarea infrastructurii turistice fără de care nu se poate realiza progresul turismului. De asemenea, acest sprijin este necesar pentru dinamizarea dezvoltării generale a turismului, în sensul asigurării unui sistem de pârghii şi mecanisme economico-financiare şi de facilităţi acordate atât întreprinzătorilor din domeniul turismului cât şi turiştilor.

Atingerea obiectivelor prioritare ale Euroregiunii Ruse-Giurgiu se bazează foarte mult pe colaborarea intensă a celor două oraşe cu AEBR şi celelalte oraşe dunărene, precum şi pe capacitatea administraţiilor centrale şi locale ale celor două ţări de absorbţie a fondurilor europene.

2.3.1.1.4 Euroregiunea Danubius

La iniţiativa Consiliului Judeţean Giurgiu şi a Prefecturii Ruse a fost creată în anul 2002 Euroregiunea Danubius, asociaţie care cuprinde judeţele Ruse şi Giurgiu. Scopul principal al cesteia este de a încuraja cooperarea transfrontalieră în toate domeniile de activitate, prin realizarea unor programe şi proiecte comune, finanţate din surse externe.6

Activitatea Euroregiunii Danubius a. Proiecte implementate - Organizarea cadrului de cooperare transfrontalieră pentru susţinerea dezvoltării

rurale în regiunile Giurgiu – Ruse (PHARE- CBC); - Istorie, tradiţie şi viitor în regiunea transfrontalieră Giurgiu– Ruse(PHARE-CBC); - Cadrul teritorial şi instituţional al regiunii transfrontaliere Ruse-Giurgiu (PHARE-

CBC); - Capacitatea de a coopera – îmbunătăţirea capacităţii de cooperare

transfrontalieră dintre districtul Ruse şi judeţul Giurgiu(PHARE-CBC); - Dezvoltarea rurală transfrontalieră- o şansă pentru viitor(PHARE - CBC);

6 www.mae.ro




b. Proiecte în curs de implementare : - Crearea precondiţiilor pentru planificarea comună în regiunea Giurgiu - Ruse

(PHARE-CBC); - Crearea şi promovarea relaţiilor de turism ecumenic în regiunea transfrontalieră

Giurgiu, România şi Ruse, Bulgaria (PHARE - CBC). Dezvoltarea orasului Giurgiu nu se poate face decât în relaţie cu contextul

suprateritorial. Propunerile de dezvoltare sunt corelate cu elemente din planurile de amenajarea teritoriului naţional (PATN).

2.3.1.2 Context national. Planul de amenajare a teritoriului National

Din Planul de Amenajare a Teritoriului National au fost aptobate pana in prezent 5 sectiuni, a sasea fiind in faza finala.

Municipiul Giurgiu este cuprins in prevederile Planului de Amenajare a Teritoriului National dupa cum urmeaza :

Sectiunea I-retele de transport, aprobata prin Legea nr.21/2006 (actualizare):

- Anexa 1 Directii de dezvoltare - capitolul A - reteaua de cai rutiere. 1.Autostrazi : punctul 1.08. Bucuresti – Giurgiu (frontiera) – parte din Coridorul de

transport intermodal IX 3.Poduri noi : 3.1. pe Dunare la Calafat, Bechet, Turnu Magurele, Giurgiu, Calarasi si

Braila




- Anexa 3 Directii de dezvoltare capitolul B - reteaua de cai feroviare. 1.Linii de cale feratã convenţionale, cu viteza pânã la 160 km/h pe trasee existente

reabilitate: punctele 1.04. Craiova - Roşiori - Videle – Bucureşti/Giurgiu si 1.05. Cristeşti Jijia*) - Iaşi - Paşcani - Bacãu - Adjud - Mãrãşeşti -Focşani -

Buzãu - Ploieşti -Bucureşti - Giurgiu (frontiera) - parte din Coridorul de transport intermodal IX 4.Poduri noi : 4.01. pe Dunãre la: Calafat, Giurgiu şi Brãila




- Anexa 5 Directii de dezvoltare. Capitolul C - Reteaua de cai navigabile interioare si

porturi 1. Cai navigabile la care se vor executa lucrari de amenajare: pun

Documents

PPLLAAANN B UUURRRBBAAANNNIIISSSTTTIICC ......2.4.7 Transport si infrastructura tehnica 2.4.8 Concluzii asupra potentialului economic 2.5 POPULATIA. ELEMENTE DEMOGRAFICE SI SOCIALE