Pr. Galeriu.doc

8/18/2019 Pr. Galeriu.doc

1/72

SCHIMBAREA LA FATA A LUI HRISTOS - TRANSFIGURARE A CREATIEI

Actele, evenimentele din iconomia creatiei si a mântuirii sunt reînnoite siactualizate viu în viata Bisericii. Savârsite “Apax” - “odata” (Evr. 9 !, "#-"!$ % &etru', %) - în istorie, odata pentru totdeauna, ele calauzesc neîncetat istoria,desc*izându-i cale catre +mparatie.

oate s-au rasadit lituric în calendarul Bisericii, într-un etern “astazi” - “simeron” - numele timpului lui umnezeu (&s. ", !$ /c. ", %%$ 0apt. Apost. %', '')$ “astazi ” 1iind numele timpului lui umnezeu, al eternitatii$ care co2oara în timp pentrua uni timpul nostru cu eternitatea. +n acelasi ”astazi” se reveleaza si actul nasteriiomnului din veci “0iul 3eu esti u, Eu astazi e-am nascut” (&s. ", !) si al nasterii înistorie “Astazi vi S-a nascut 3ântuitor 4are este 5ristos omnul, în cetatea lui avid”

Sar2atoarea liturica ne 1ace contemporani cu evenimentul divin care ne împartaseste *arul dumnezeiesc, al “4elui 4are 6ert1este si 4are Se 6ert1este”, pentrucare crestinul, de asemenea în stare de o1erire 6ert1elnica, rosteste “4inei ale celei detaina, astazi, 0iul lui umnezeu, partas ma primeste”. A. Sc*memann o2serva pro1undca “aceasta identi1icare între ceea ce se petrece astazi si ceea ce s-a petrecut învremea aceea este desavârsit reala ” 7i87%8. Aceasta, 1undamental, pentru ca 1aptuldivin s-a plinit “pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mântuire”, si când noiparticipam la el, traim în timpul lui umnezeu.

0iecare eveniment divin îsi imprima în noi, în timpul nostru, pecetea sa unica siana6eaza istoria într-un mod propriu. Acestui ana6ament al nostru, al 1apturiiumane, 1ata de Sc*im2area la 0ata a lui 5ristos, dedicam eseul de 1ata.

3ai întâi, contextul evenimentului. Se apropia acel moment pe care3ântuitorul, în c*ip deose2it, îl numeste “4easul 3eu”, “4easul ca sa 1ie preaslavit 0iul:mului” (;n. %", "') - preaslavire în sens divin, pascal, prin moartea si +nvierea Sa.

upa ce stra2atuse proniator partile irului si ale Sidonului, si *ranisemultimile la 3area


2/72

Adânc, în ultima instanta, în omul creat, oriinar, “dupa 4*ipul lui umnezeu”,deci dupa 4*ipul din veci al 0iului, 1iecare om poarta aceasta mostenire. :r, ;isus5ristos vrea sa restaureze propria Sa pecete din si în “tot omul ce vine în lume” (;oan%, 9).

&rin expresia “0iul :mului”, 3ântuitorul “desemneaza umnezeirea Sa”,o2serva adânc S1. ;oan


3/72

Aceasta unitate a textului divin era posi2ila doar pentru ca, în 5ristos, în taina+ntruparii, unitatea între divin si uman era, dintru început, savârsita. umnezeirea în5ristos era din momentul odraslirii, de la u*ul S1ânt si din sânul 0ecioarei$ totul este întemeiat pe întelepciunea planului divin si este împartasire iconomica a lui umnezeu,a slavei Sale, pentru oameni.

upa aceasta descoperire, co2orând de-a lunul râului ;ordan, ;isus a începutsa le arate ucenicilor ca El tre2uia sa meara la ;erusalim, pentru &atimile si +nviereaSa“&e c!n stra'ateau alileea, #isus lea s*us" Fiul (mului va sa fie dat nm)inile oamenilor* +i"# vor omor, dar a treia zi va nvia* +i ei sau ntristat-oarte” (Mt. 17, $$$/). cenicii intra în panica. Fiziunea lor despre 3esia, “inspirata” de 1arisei si carturari, nu era aceeasi cu cea pe care o revela ;isus. +nviziunea lor nu se întrezarea taina 4rucii, a mortii si +nvierii. ;isus avea sa le spuna lui/uca si 4leopa, pe drumul catre Emaus “0u tre'uia, oare, ca Hristos sa *atimeascaacestea si asa sa intre n slava +a” (2c. $3, $4).

+n aceasta stare de spirit, în care Apostolii se lasa cuprinsi de panica, &etru seadreseaza lui ;isus, spunându-; “Milostiv -ii Tie, Doamne +a nuTi -ie Tie aceasta”

;isus îi raspunde “Mergi na*oia Mea, satano +minteala mi esti6 ca nu cugeti cele alelui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.” (Mt. 14, $$$/).

Se întelee cuvântul rav, unic, rostit catre &etru, contrastând între “Fericitesti +imone” si “ 'napoia Mea, satano” - care reprezinta propriu-zis deose2irearadicala între ândirea, vointa lui umnezeu, si ândurile insu1late oamenilor de Satan(”satan” înseamna vra6mas, potrivnic), care nu accepta 4rucea, actul prin caredemonul e învins. - +n aceasta stare de spirit, ;isus c*eama multimea si pe ucenici si levor2este si mai limpede despre aceasta lee 1undamentala a creatiei, atât în oriineacât si în mântuirea ei, care este 4rucea. “aca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa"si ia crucea n fiecare zi si sa"Mi urmeze Mie” (2c. ,$/).

ar, totodata, le da si aceasta mânâiere puternica, zicându-le “ Adevaratgraiesc voua ca sunt unii, din cei care stau aici, care nu vor gusta moartea, p)na ce nu vor vedea 'mparatia lui umnezeu, venind ntru putere” (Mc.,1).4u aceasta 1aaduinta se desc*ide calea spre a2or.

----------------------------------------------------------------------------------------------------

&arinti si teoloi ai Bisericii, începând cu &roclu al 4onstantinopolului si Fasile alSeleuciei, Andrei 4riteanul, ;oan amasc*in, apoi


4/72

m*re


5/72

#a luat *e munte si lea aratat m*aratia +a mai nainte e a nura *atimile, *uterea +a naintea mortii +ale, slava +a naintea 'at


6/72

împartaseasca, luminându-i si purtându-i catre preaslavirea luminii vesnice.

Si, în acelasi timp, de neomis, îndeose2i în ce priveste raditia ?asariteana,/umina care a stralucit din El, de pe 1ata /ui, peste ucenici, iluminându-i, îndumnezeindu-i si pe ei, era /umina divina din eternitatea slavei lui umnezeu. in

raditia rasariteana aducem aici marturia, mai întâi din acelasi 4osma de ;erusalim

Acelasi 4osma de ;erusalim arata în acest sens “Atunci c!n Firea Tanesc9im'atoare sa amestecat cu -irea noastra omeneasca, ea a stralucit ine-a'il,revel!n ucenicilor -irea Dumnezeirii care i e asemanatoare, -iin nemateriala” 7ix87%'8.

;nvocam aici, odata mai mult, marturia teoloului /uminii necreate, S1ântul


7/72

nedes1acut între rans1iurare si +nviere$ rans1iurarea ca usa si cale de acces catre înteleerea +nvierii.

&entru luminarea acestei taine a a2orului, asa cum o2serva S1.


8/72

catre care ne conduce ?evelatia 2i2lica.

Aceasta lumina a rans1iurarii o împartaseste 5ristos prin Biserica, acum siaici, prin cuvântul Evan*eliei si prin S1intele Sale aine. aca în Evan*elia dupa ;oannu a mai 1ost repetat actul rans1iurarii, 1iind prezent în toate cele trei Evan*elii

sinoptice, se poate spune ca avem aici o exeeza a ei raportata direct la viata noastra.+ntr-o asemenea perspectiva tre2uie sa vedem cuvântul 3ântuitorului ”Aevarat,aevarat zic voua" ;el ce asculta cuv!ntul Meu si cree n ;el ce Ma trimis are viatavesnica si la , 1%$>), a înaduit moartea, precum învata Biserica,si “ pentru ca raul sa nu ram)na nemuritor .” Exprimam acest adevar pro1und înruaciunea de dezleare pentru cei morti “Dar, *entru ca rautatea sa nu ram!nanemuritoare, in iu'ire e oameni ai *oruncit ca amestecul acesta, negraita legaturaintre tru* si su-let, sa se taie, sa se es-aca, Dumnezeule al *arintilor nostri. Asanc!t su-letul sa mearga acolo e une si -iinta sia luat CviiC$1, *!na la nvierea

http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn19http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn20http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn21http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn19http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn20http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn21


9/72

cea e o'ste, iar tru*ul sa se ntoarca ntru acelea in care a si -ost alcatuit.”

:r, aici se pune între2area 1undamentala în moartea 1izica, trupeasca, moaredeplin si de1initiv raul= Existenta iadului demonstreaza ca în moartea 1izica nu estedes1iintat raul. Atunci, el tre2uie des1iintat în du*, ”aici si acum” , mai înainte de

moartea 1izica. Atunci, odata mai mult, ni se descopera însemnatatea extraordinara arans1iurarii omnului pentru ucenici, înainte de 4rucea si moartea Sa, si însemnatatea rans1iurarii, a sar2atorii Sc*im2arii la 0ata, în viata Bisericii. +npericopa Apostolului pe care o citim în slu62a Botezului, îl auzim pe S1ântul &avelrostind“+ocotitiva ca sunteti morti *acatului, ar vii *entru Dumnezeu n Hristos#isus Domnul nostru” (:om. 4, 11). - :morârea în du*, acum si aici, a pacatului estereala moarte a rautatii, mai adânca decât moartea 1izica. Si învierea de aici, spirituala,este începutul si adevarata înviere. +n acest înteles luminos si revelator, S1ântul3acarie, tâlcuind viziunea descrisa de &ro1etul Ezec*iel (1, 1$>), se adreseazasu1letului credincios“Daca ai evenit tron al lui Dumnezeu, aca m*aratul ceresc teconuce, aca su-letul tau a evenit oc9i u9ovnicesc si lumina, aca teai 9ranit inaceasta 9rana u9ovniceasca si ai 'aut a*a vie, aca teai nvesm!ntat n vesminteleine-a'ilei 2umini, aca omul tau launtric sa ntarit n cunoasterea si neclintireaacestora, atunci tu traiesti cu aevarat viata vesnica si e acum su-letul tau oi9nesten Dumnezeu” CviiiC$$.

.... Acest 1apt e de o însemnatate capitala trans1iurarea naturii o în1aptuieste;isus 5ristos în u*ul S1ânt, prin om$ dar o în1aptuieste prin omul trans1iurat. Alt1el opri*aneste, o polueaza.

re2uie, de asemenea, aratat ca aceasta arvuna du*ovniceasca din luminarans1iurarii nu priveste doar su1letul, ci întreaa noastra 1ire su1letul si trupul,acesta din urma în menirea lui de a deveni “tem*lu al Du9ului +-!nt”. +ntru aceastadarul a2orului poate 1i numit “o *renc9i*uire a m*aratiei lui Dumnezeu” 7xix87"'8

.... ainele Bisericii, /itur*ia, ruaciunea lui ;isus, asceza si viata în u*ul lui

5ristos, toate poarta în ele nucleul rans1iurarii. +nca în ritualul ainei Botezului seaude c*emarea Apostolului “;onsierativa morti *acatului si vii *entru Dumnezeu n#isus Hristos” (:om. 4, 11).

;ar în /itur*ie si în lucrarea ?uaciunii ;nimii, credinciosul ortodox se împartaseste deopotriva si din aina Iumelui lui ;isus, si din cea a rupului si SâneluiSau, do2ândind un a6 al rans1iurarii si +nvierii. aina eu*aristica “nseamna a eveni salas Du9ului +-!nt n veerea unirii cu Hristos” , sau - cum marturisea S1ântul Sera1imde Sarov - “telul vietii crestine este dob)ndirea uhului +f)nt ” , a “Du9ului vietiin #isusuHristos” (:om. %, $).

S-a o2servat ca pe a2or întreaa reime a participat, de alt1el ca în orice actdivin.

EJA&:S;/A;?E

“2umina Tatalui, =, ;uvinte, n lumina am vazut *e Ta'or lumina ;are esteTatal si lumina ;are este Du9ul lumin!n toata -a*tura”.

Si, întreaa creatie participa si traieste, preusta 2iruinta asupra mortii împreuna cu 5ristos “cu moartea *e moarte calc!n” . “&entru ce, asaar, *entru carenvatatura - se întrea2a Andrei 4riteanul - sa sav!rsit +c9im'area la Fata” Si tot elraspunde“&entru a arata slava Dumnezeirii +ale, ar si -rumusetea n care, cu *utinnainte mai n ascuns, iar acum n stralucire, 8l a trans-ormat aceasta -ire care a auzit"Tar!na esti, n tar!na te vei ntoarceB.CC$3 8ste ceea ce sar'atorim astazi"numnezeirea -irii noastre, o sc9im'are n 'ine, iesirea si naltarea in ceea ce este

u*a -ire catre ceea ce este mai *resus e -ire”. ..........D8 @0D8 8 ;#TAT@2 ........ Sasimti umnezeirea co2orând, îndumnezeind 1aptura, învrednicind 1aptura de cunostinta

http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn22http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn23http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn23http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn24http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn22http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn23http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn24


10/72

vie a lui umnezeu, a prezentei /ui în omul creat dupa 4*ipul /ui, si în vocatianes1ârsita a asemanarii cu El. Si, de neomis, cunostinta, comuniune limpedeexprimata, 1ara con1uzie panteista “+*unem ca l cunoastem *e Dumnezeu *rinenergiile +ale - scrie S1ântul Fasile - ar nu ne strauim sa ne a*ro*iem e esentansasi. ;aci energiile +ale co'oara *!na la noi, ar esenta +a ram!ne e neatins”.Ci

C$5 Enerii care iradiaza, se raspândesc asemenea luminii, 1iind lumina, stralucind înpersoana umana si cuprinzând întreaa existenta din 6ur, trans1iurând-o. +ntr-una dinviziunile su2lime ale S1ântului Simion Ioul eolo citim “ntro zi, *e c!n se a-lantro rugaciune a!nca, iata ce vazu" n cugetul sau, vazu9ul nce*u sastraluceasca6 -iin n c9ilia sa, i se *area ca se a-la a-ara, la lumina zilei6 or, eranoa*te, n *rea


11/72

universul. Acest ;osmos rentregit, recreat, iluminat, ne este aruit n Tainele ?isericii.8l este nraacinarea noastra neclintita, nu oar cereasca, ci si *am!nteasca, *am!ntul nostru ceresc si cerul nostru *am!ntesc, izvorul unei g!niri eu9aristicesingura n stare sa sta*!neasca revolutia te9nologica”.CviC/>

ar, în trans1iurarea naturii, o misiune particulara are arta. aca luminadivina a rans1iurarii nu numai patrunde ci si înnoieste creatia, arta are menirea de aparticipa la aceasta înnoire. 3ircea Eliade vede în telul tuturor artelor o revelatie.Simtim adesea în arta, în literatura, în muzica, pictura sau sculptura, înca ecouri ale&aradisului pierdut. n teolo, ânditor si poet român, Iic*i1or 4rainic, a scris c*iardespre aceasta tema o carte, care l-a si consacrat 0ostalgia &araisului .

For2ind despre Bac*, Emil 4ioran spune de asemenea, privind muzica “manitatea n-a cunoscut alt eniu care sa 1i prezentat cu mai mult patos dramacaderii în timp si nostalia &aradisului pierdut. Evolutiile muzicii sale îti dau o senzatierandioasa de ascensiune în spirala spre ceruri. 4u Bac* ne simtim la poarta&aradisului, niciodata în el.” 7xxvii87'%8

+n &aradisul pierdut nu acesta ramâne doar re1erinta noastra oriinara. :datacu viziunea mesianica a Fec*iului estament, c*iar dupa 4adere, cu &roto-Evan*elia,constiinta umana se îndreapta spre un nou &aradis, în 5ristos. +nvierea, +naltarea,4inzecimea desc*id sensul creatiei, al istoriei, si deci al artei, spre un cer nou si unpamânt nou, spre un nou &aradis. ;ar rans1iurarea este sursa de inspiratie care însu1leteste spiritul.

Arta, în toate expresiile ei - cuvântul, melosul, imainea - nu se poate inspiraautentic decât din /umina a2orului, din 1rumusetea lui 5ristos care a stralucit înmi6locul &ro1etilor, Apostolilor, a 4reatiei însasi.

rans1iurarea este menirea artei$ numai prin lumina ei poate trans1iuralumea si o poate scoate din 1ormele, expresiile deradate pâna la satanism care, în loc

sa trans1iureze, des1iureaza lumea.

+mpreuna cu /itur*ia si în cultul divin, care olindeste cerul pe pamânt,precum s-a zis, creatia artistica si cultura însasi tre2uie sa-si redescopere radacinilesacre. 4ultura s-a nascut si tre2uie sa renasca din cultul divin, sa se inspire din el,poezia din poezia sacra a &salmilor, /itur*iei, a ;mnelor /iturice.

/umina s1intitoare a rans1iurarii e simtita ca o enerie vie, supranaturala,2iruitoare, într-unul din poemele lui aniel urcea (%9-%9!9)

lumina, acum

2umina, acum G a*arama e mine nsumi G a*ro*iete G lumina, s-inteste Gtar!na si g!nul G nu eu G ci tu G traieste n mine G nenvinsa”. 7xxviii87'"8

: asemenea lumina co2oara, patrunde prin cuvântul ruaciunii lui ;isus,daruindu-i pacea so1ianica, isi*ia inimii - lacas al umnezeirii

+travezime

“;!ta oi9na G n su-let *ogoram!nt G so-ianic G strain, lumin!n G a*roa*ecuv!nt, a*roa*e ningere G numai taina si numai ar G nevazut G easu*ra a!nculuiinimii G -ara sa stiu G -ara sa *ot ntelege” 7xxix87''8.

+i da totodata si sa preuste, sa se împartaseasca din *arul celei de a opta zi a

+nvierii

http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn30http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn31http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn32http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn32http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn33http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn30http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn31http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn32http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_edn33


12/72

-tern Acum

“iua a o*ta G -ara s-!rsit G *ogor!nuse acum G *otirul sea*rine G ce nuva G ce nu traiesc G ce nu stiu G e viata G ce nu va G e lumina G l!nga oc9ii mei Gl!nga 'uzele mele G si su' *leoa*e G acum ” 7xxx87'8.

4u aceeasi desc*idere a sensi2ilitatii spirituale, a sensi2ilitatii du*ovnicesti,traieste si poeta, din aceeasi eneratie, 4*ristina 4râsmariu 4raciunescu (%9#-%99),contemplând ta2oric existenta

%eofanie

“n -lori, n roae, n culori G n orice miscare vazuta, nvaluita G acelasi semn,aceeasi cale G un salas G un nteles" G 2umina G 2ina G numnezeitoare” CiC/5.

;ar pentru poetul isi*ast F. Foiculescu, în iu2irea 0iului lui umnezeu el +itraieste prezenta, ascultându-; c*emarea

“=ric!n g!nesti la Mine cu iu'ire 8o cli*a in a oua Mea venire.”

Ie înaduim sa o1erim o leatura intima, *arica, între ruaciunea de2inecuvântare si cea de înc*eiere a S1intei /itur*ii prin care se invoca textul S1ântului;aco2 “Toata area e *ret si tot arul esav!rsit e sus este, e la &arinteleluminilor”,si poemul poetului român F. Foiculescu

................................... IEBI/ ..................................................

+n orizontul muzicii privirea ne este atrasa, cucerita, de o “renastere a cântariivec*i rusesti consemnate printr-o semiora1ie speciala, care este de1inita drept

mani1estarea cea mai înalta a spiritului într-un sunet.” Asa cum o explica /.F. Sis@ina,con1erentiar la Academia eoloica din 3oscova la temeiul cântarii semiora1ice sta învatatura patristica despre cele doua 1iri ale sunetului muzical, despre sunetelepamântesti si ceresti, învatatura care porneste din cele doua cai ale vietii una careduce în a1ara, spre lume, iar cealalta ducând în interior, spre umnezeu.

4alea spre a1ara enereaza un sunet pamântesc, trupesc, iar calea spre launtruenereaza sunetul du*ovnicesc, ceresc. elul sunetului pamântesc este placereaestetica, telul sunetului spiritual este mântuirea su1letului si preaslavirea luiumnezeu... rept c*eie pentru înteleerea deose2irii dintre aceste doua cai suntcitate cuvintele 0ericitului ;eronim" “Dumnezeu tre'uie lauat nu cu glasul, ci cuinima.” ;ar drept scop, 1inalitate, se a1irma “A c!nta cu inima nseamna a nsu-letisunetul cu sonoritate cereasca.” CiiC/4

3entionam ca în Biserica :rtodoxa ?omâna, înca din timpul &atriar*ului;ustinian (M %9!!), s-a introdus cântarea omo1ona, psaltica. ;ar în prezent au luat1iinta rupuri corale omo1one sau pe mai multe voci, care se raspândesc îndeose2i înorasele universitare sau cu Seminarii eoloice ale tarii.

: misiune trans1iuratoare deose2ita revine icoanei. Sim2ioza între eoloia/uminii necreate, careia S1ântul


13/72

spirituala“Destea*ta *uterea Ta si vino sa ne m!ntuiesti *e noi. Dumnezeule,ntoarcene *e noi si arata -ata Ta si ne vom m!ntui” (&s. 7, /3).

AndrL BorrelN explica, în acelasi du*, re1erindu-se la icoana rusa “Ea nuprimeste lumina din a1ara. Ea este cea care radiaza. 4um ar putea 1i alt1el, de vreme

ce 5ristos este /umina lumii= +ntrea arta a icoanei este modelata de aspiratia pe careomul o poarta în adâncul lui, pe care doar S1ânta reime îl poate împlini, si care seexprima prin cuvântul Bisericii din slu62a zilei de 3arti din Saptamâna 3are Du*a cemai m*oo'it cu vesm!ntul slavei -rumusetii Tale, -ama *artas stralucitorm*aratiei TaleB”. 7xxxiii87'!8

&utem 1ace aici re1erire, spre ilustrare, la icoana Sc*im2arii la 0ata, opera a luieo1an


14/72

&entru a înc*eia, vom spune ca trans1iurarea naturii, a creatiei, rod continuu altrans1iurarii lui 5ristos, este raspunsul pe care ?evelatia, Biserica, îl da tristetii sideradarii traice a cosmosului nostru secularizat. ilema “marii alternative a lumiisecularizate sau umnezeu, sau omul” 7xxxiv87'8 - nu poate primi decât o unicareplica posi2ila si mântuitoare în loc de “ori umnezeu, ori omul”, - Dumnezeu-

Omu! Iisus Hrist"s. rans1iurat si înviat este c*emarea omului, a crestinului, atrans1iurarii lui aici si acum, în ;isus 5ristos.

---------------------------------------------------------------------------------------------

7i87%8A. Sc*memann, 2I8uc9aristie, +acrement u :oJaume, trad. 4. Androni@o1, &aris,%9, p. """.7i87"8Gean 4*rNsostome, HomKlies sur +aint Mat9ieu, /;F, %, Ed. G. Bareille, J;;, &aris,%#, p. '9#.7i87'8Saint ;renee de /Non, ;ontre les 9KrKsies, Ed. du 4er1, &aris, %9, p. 'H".

7i878=*. cit., p. '9!.7i878=*. cit., p. '9.7ii87#8/eon le


15/72

/assaN-les-4*âteaux, %99!, p. '.7xxix87''8 #'i ., p. 99.7xxx87'8 #'i., p. 9.7xxxi87'8 4*ristina 4raciunescu, ;ontacts, :Kvue FranQaise e 2I=rt9ooie, no. %!,&aris, %99#, p. 7xxxii87'#8?e1erat tinut la 4onresul de eoloie :rtodoxa, Bucuresti, % auust %99#.

7xxxiii87'!8Troisme A*ostic9e #iomle, vol. #, în A. BorrelN, 2I9ommetrans-igurK, Ed. du 4er1, &aris, %9!, p. %.7xxxiv87'8c1. 2e &oint T9KologiPue, nO 9, Bauc*esne, &aris, %9, p. . sus-------------------------------------------------------------#Sursa$% *ttpRR2iserica.or

http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref33http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref34http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref35http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref36http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref37http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref38http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_sushttp://biserica.org/http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref33http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref34http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref35http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref36http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref37http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_ednref38http://www.ucenic.go.ro/art4.htm#_sushttp://biserica.org/


16/72

&RIMESTE ACEST ODOR SI-L &'STREA(' &E EL)))

upa S1ânta raditie a Bisericii :rtodoxe, în rânduiala slu62elor savârsite deAr*iereu din cartea Ar9ieraticon privind ritualul *irotoniei &reotului, doua sunt mai alesactele si momentele culminante cel al primirii *arului &reotiei si cel al primirii S1ântuluirup al omnului. Aceste doua acte s1inte alcatuiesc o unitate în *arisma si slu6irea&reotiei, se împlinesc unul prin celalalt, si de aceea tre2uie sa le privim împreuna. +nacelasi timp, ele implica aspecte liturice, domatice, istorice.

&rimul act, cel al primirii *arului &reotiei, are loc la timpul rânduit din S1ânta/itur*ie, dupa cântarea ;mnului 5eruvic si iesirea cu 4institele aruri.

/a acel moment sacru, Ar*iereul introduce în S1ântul Altar pe cel ce urmeaza a 1i*irotonit$ doi preoti îl încadreaza si îl conduc de trei ori în 6urul S1intei 3ese, cu intonareaimnurilor “+-intilor Mucenici care 'ine vati nevoit si vati ncununat, rugativa luiDumnezeu *entru noi ...”, “+lava Tie, Hristoase Dumnezeule, laua A*ostolilor si 'ucuriamucenicilor, a caror *ro*ovauire este Treimea ;ea e o Fiinta ”, “#saiie antuieste,Fecioara a avut n *!ntece si a nascut Fiu *e 8manuel, *e Dumnezeu si =mul ...”. +n acesttimp, Ar*iereul asezat în partea dinspre miazanoapte a S1intei 3ese primeste la 1iecare încon6ur adeziunea si marturia smerita a candidatului, acesta aplecându-se si sarutându-i:mo1orul, 2edernita si mâna prin care se împartasesc darurile.

upa aceasta preatire plina de *arica emotie, cel ce se învredniceste acum detreapta preotiei înenunc*iaza în marinea din dreapta a S1intei 3ese, îsi pune mâinile unapeste alta si-si reazema capul peste ele. 4eilalti slu6itori înenunc*eaza si se roaa$ unuldintre &reoti murmura usor o Ectenie în acest du* al implorarii *arului divin. ;ar Ar*iereul,punând mâna dreapta pe capul lui, invoca prin cele trei ruaciuni sa vina, sa seadaue “9ar *este 9ar” , rostind “Dumnezeiescul Har, cel ce toteauna *e cele

ne*utincioase le vineca si *e cele cu li*sa le m*lineste, r!nuieste *e *rea cucerniculiacon (0) n &reot. +a ne rugam ar *entru acesta, ca sa vina *este el Harul ntru tot+-!ntului Du9...”. Apoi în a doua “Dumnezeule, ;el -ara e nce*ut si -ara e s-!rsit, ;elace esti mai *resus ec!t toata -a*tura, ;el ce ai cinstit cu numirea e &reot *e cel ce lainvrenicit a slutr

%d"'u P

http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn1http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn1


17/72

si2 *astreaza *e el *!na la a oua venire a Domnului nostru #iisus Hristos c!n are sa2ceara e la tine”. 4el *irotonit, în1iorat *aric, primeste S1ântul rup, sarutând mânaAr*iereului si se duce de sta la mi6locul S1intei 3ese, înspre ?asarit, unde se roaa în tainazicând”Doamne miluieste (Uurie 8le9son)” de patruzeci de ori$ “MiluiestemaDumnezeule “, &salmul 5> si alte ruaciuni... Apoi, înainte de a intona Ar*iereul “+-intele

+-intilor” , noul *irotonit vine si da S1ântul rup Ar*iereului 7"8.

4onstiinta Bisericii vede în acest al doilea act, al carui centru este primireaS1ântului rup al omnului, leatura indisolu2ila între ierar*ia sacramentala si S1inteleaine, culminând în Eu*aristie.

ar, tre2uie o2servat ca în structura acestei rânduieli sacre a *irotoniei, esentialeste 1aptul ca *irotonitul în treapta preotiei primeste de la Ar*iereu, odata cu *arul trepteilui, si S1ântul rup al omnului. +n ruaciunea de consacrare a &reotului, Ar*iereulprecizeaza, rostind “nsuti +ta*!ne al tuturor, si *e acesta *e care ai 'inevoit a se r!nui *rin mine, 'inevoieste sa *rimeasca acest mare 9ar al +-!ntului Tau Du9” . Aceastamarturie “*rin mine” tine de 1iinta si structura ainei. Ar*iereul, în treapta cea mai înaltaa preotiei, este în numele si în c*ipul lui 5ristos, 3i6locitorul a tot *arul în Biserica$ prin el

se împartaseste, se comunica *arul ainelor si, în consecinta, tot el si încredinteaza&reotului la *irotonie S1ântul rup al omnului.

;n acest sens, un 1apt cu totul semni1icativ ni-l o1era unul din vec*ile izvoareliturice 4onstitutiile A*ostolice - scriere datata catre anul 'H, care cuprinde si “prelucreaza materiale din surse mult mai vec*i, asa încât, dupa cuprinsul lor, apartin maidera2a primelor secole” 7'8. +n aceasta compozitie, un 1el de sinteza liturica a serviciilorivine esentiale din primele trei secole ale Bisericii, a1lam o re1erire la acest act al primiriiS1ântului rup al omnului. /a capitolul *irotoniei Episcopului - în ruaciunea deconsacrare - pe lâna celelalte slu6iri, Episcopului i se încredinteaza *arul aducerii S1inteiGert1e. Ast1el, primul dintre cei trei Episcopi slu6itori invoca pentru candidat “...auc!nui cu statornicie, nevinovat si -ara *ri9ana, curata si nes!ngeroasa Lert-a, *e care Tu, *rinHristos, ai r!nuito Taina a 0oului Testament, s*re miros e 'una mireasma, *rin +-!ntulTau Fiu #isus Hristos Dumnezeul si M!ntuitorul nostru, *rin care si cu care ie se cuvineslava, cinste si nc9inaciune n +-!ntul Du9, acum si *ururea si n vecii vecilor ”. ;ar,imediat dupa aceasta ruaciune, 4artea ;onstitutiilor A*ostolicene 1ace cunoscut 1aptul caurmeaza ca “unul dintre Episcopi sa aduca Gert1a în mâinile celui *irotonit ” 78. Atâtcontinutul ruaciunii *irotonirii, cât si ritualul încredintarii S1ântului rup în mâinile celui*irotonit, au o însemnatate capitala, revelatoare.

in acest stravec*i act ritual, dupa cum au sesizat lituristi ca ;saac 5a2ert(sec.JF;;), S. Salaville (sec. J;J-JJ) si altii 78, se deduce ca initial, în primele trei veacuriale Bisericii, încredintarea S1ântului rup al omnului se 1acea Ar*iereului, respectivEpiscopului. Ast1el, Episcopul, numai el, avea *arisma - sau *arul - aducerii Gert1ei lui5ristos, 1apt înscris atât în ruaciunea consacrarii în treapta lui de Ar*iereu, cât si prinactul primirii “în mâinile lui a S1intei Gert1e, a S1ântului rup al omnului ”. e mentionat1aptul ca, în ce-i priveste pe &reoti, ei primeau la *irotonirea lor *arul de “a veg9ea asu*ra

*o*orului si al calauzi cu inima curata, ai a cuv!nt e nvatatura si a sav!rsiierurgiile ” 7#8.

upa cum atesta surse istorice, aceasta practica cu nuante variate era în uz în întreaa Biserica, 1ie în ?asarit 1ie în Apus, în perioada primara a Bisericii. Spre exemplu înApus, potrivit :!nuielii :omane, ca si ;artii :!nuielilor Dumnezeiesti a lui Alcuin, cumo2serva Salaville, “cel care era s1intit consuma la /itur*ia care se savârsea în acea zi oparte din :stia care-i era o1erita de &apa si pastra restul pentru a se împartasi în tot timpulcelor patruzeci de zile de la ridicarea lui la &reotie. Se 1acea în vec*ime acelasi lucru încâteva provincii din 0ranta, poate în toate, nu numai la consacrarea Episcopilor, ci înca si la*irotonia preotilor ” 7!8. Si dupa cum remarca acelasi liturist, “cu toate cele câtevadeose2iri (...), ne pare interesant sa apropiem aceasta practica alicana si romana,disparuta înca din Evul 3ediu, de rânduiala pastrata în ?asarit pâna în zilele noastre” 78.

+ntr-adevar, acesta sacra rânduiala s-a continuat în raditia ?asariteana, dar cu o

http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn2http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn3http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn3http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn4http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn5http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn6http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn7http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn8http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn8http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn2http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn3http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn4http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn5http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn6http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn7http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn8


18/72

mutatie semni1icativa încredintându-i-se acum &reotului primirea S1ântului rup alomnului din mâna Episcopului care l-a *irotonit.. S1ântul Simion al esalonicului (sec.JF)con1irma aceasta sc*im2are, cu urmatorul comentariu “4ând Episcopul a 2inecuvântat sis1intit arurile prin invocarea u*ului S1ânt, atunci cel *irotonit &reot este c*emat din nou.Ar*iereul, luând cu mâna dreapta unul din cele doua Anete care au 1ost s1intite, +l pune în

mâinile acestuia asezate una peste alta încât iau c*ipul 4rucii, ca sim2ol al patimirii3ântuitorului, amintind de asemenea 1aptul ca 4el rastinit a 1ost lovit pentru noi înpalmele mâinilor Sale, si îi zice &rimeste acest =or si2 *astreaza *!na la a ouavenire a Domnului, c!n are sa2 ceara e la tine B. Acest act lituric plin de o coplesitoaresemni1icatie arata într-adevar noului &reot ca el devine iconom al ainelor lui umnezeu,ca el are a 6ert1i nu o pâine oarecare, ci pe ;isus &!inea cea vieB $ ca preotia lui ;isus si El+nsusi - 5ristos - i Se încredinteaza ca tezaur$ ca el tre2uie sa pastreze întru totul sipreotia si pe El, pe 5ristos, si ca acest 2un în întreime îi va 1i cerut de omnul ” 798.

Ast1el, în aceasta perioada, împre6urari istorice, cum se va vedea, au produs omodi1icare su2stantiala, marindu-se s1era *arului *irotoniei preotului. Si, precum reiese dintextul lituric citat, în vremea S1ântului Simeon al esalonicului se preatea la Altar unAnet special pentru cel care urma sa 1ie *irotonit ca preot. upa rânduiala în practicaastazi, se preateste un sinur Anet în timpul /itur*iei zilei, 4are va 1i încredintat noului*irotonit în treapta &reotiei.

ar aceasta sc*im2are cere un raspuns la între2arile de ce se încredinteaza initialS1ântul rup al omnului Episcopului$ când si în ce împre6urari - suerate de6a mai sus - s-a trecut aceasta rânduiala pe seama *irotoniei &reotului= &entru a raspunde acestor între2ari în ansam2lul lor, tre2uie sa vedem leatura *arica între Eu*aristie, ierar*iasacramentala si unitatea Bisericii.

e o2servat ca relatia Biserica - Eu*aristie a devenit un ultimul timp o preocupareteoloica de mai intensa cercetare si dez2atere. eoloi ortodocsi precum pro1esorii 3.A11anasiev (Saint Sere - &aris) si A. Sc*memann (Saint Fladimir - IeT Uor@) mai întâi,apoi I. rempelas (Atena) si &arintele Staniloae (Bucuresti)7%H8, acestia din urmaintervenind complementar si cu precizari domatice la pozitiile celor dintâi, au desc*is opro2lematica ardenta a timpului nostru, a 1iintei Bisericii si unitatii ei.

+ntr-o relatie mai directa însa cu tema noastra este teza 3itropolitului ;oan de&eram (Vizioulas) intitulata 8u9aristia, 8*isco*ul si ?iserica , pu2licata în %9#' în lim2areaca si reeditata de curând în lim2a 1ranceza (%99'). Esential, 3itropolitul de &eram epreocupat în lucrarea sa de unitatea Bisericii asa cum era conceputa initial si pastrata înprimele veacuri prin însesi asezamintele întemeiate de 3ântuitorul ;isus 5ristos în u*ulS1ânt. 0ara sa inore, ci dimpotriva, su2liniind “în mod eal si de la oriine unitateaBisericii în credinta, în iu2ire, în unicul Botez, în s1intenia vietii...”, accentul principal allucrarii cade pe Eu*aristie si ierar*ia sacramentala, îndeose2i în treapta ei culminanta, ceaa Episcopului.

+n acest sens, în ce priveste Eu*aristia, 3itropolitul ;oan arata ca analiza textelor2i2lice, respectiv cele pauline, duce limpede la concluzia ca ”Biserica &rimara do2ândisepe deplin constiinta unitatii sale, atunci când proclama prin ura primului teolo al unitatiiei ”0oi cei multi nu suntem ec!t un singur tru*6 caci toti ne m*artasim in aceeasi unica&!ine” (1 ;orinteni %H%!) 7%%8.

+n acelasi timp, 3itropolitul ;oan de &eram, dupa un examen atent al izvoarelor- Fa*tele A*ostolilor , +crisoarea a #a a S1ântului 4lement ?omanul, Dia9ia, S1ântul;natie eo1orul, S1ântul ;ustin 3artirul - arata ca la început umnezeiasca Eu*aristieputea 1i o1erita, în principal si prin excelenta “a) de catre Apostoli si alti *arismatici - înperioada apostolica$ 2) de catre Episcop, încon6urat de &reoti si iaconi” 7%"8 - se întelee, în perioada post-apostolica.

Ast1el, în aceasta aina centrala a Bisericii, pentru care 3ântuitorul poruncise” ...sa o -aceti ntru *omenirea Mea “ (2uca ""%9), Apostolii urmând lui 5ristos si Episcopiiurmându-le Apostolilor în succesiune *arica, pentru aducerea Gert1ei eu*aristice în 1iecare

http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn9http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn10http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn11http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn12http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn9http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn10http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn11http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn12


19/72

comunitate ecleziala locala, reprezentau irul unitatii Bisericii. eci, relatia Episcop-Eu*aristie semni1ica relatia Episcop-Biserica-rup al lui 5ristos, instituind “c*iar pe planecumenic unitatea în Eu*aristie ca unitate prin Episcop” 7%'8. Si de su2liniat “ *e *lanecumenic “, întrucât 1iecare Biserica locala cu Episcopul ei, în comuniune cu celelalteBiserici, avea constiinta ca se a1la în “plenitudinea întreului trup al Bisericii, în trupul ei

eneral în care su1la acelasi u*” 7%8.

+n acest sens se cuvine o2servat ca S1ântul Apostol si Evan*elist ;oan, în A*ocali*sa (scrisa catre s1ârsitul secolului ;, când se oraniza Biserica), întemeiazaunitatea rasadirii ei multiple în unicul u*, repetând cu tarie “ceea ce Du9ul zice?isericilor ” ( A*oc. $"7,11,176 /"1/, $$) - u*ul Adevarului, nul si Acelasi în toateBisericile. i tuturor Episcopilor din cele apte Biserici evocate sim2olic E1es, Smirna,&eram etc., investiti cu titlul de “ngeri, *astori, stra


20/72

Episcopului, pentru a-l a6uta, deci uniti cu el în savârsirea Eu*aristiei. inaintea lor se a1la “poporul lui umnezeu ”, constituit în Biserica prin “Botezul unic” si reprezentând ast1el “unitatea plenara si desavârsita a Bisericii lui 5ristos” 7""8. Aceasta reprezinta imaineaunei Biserici locale, dar cu constiinta plenitudinii în adevarul unic si uni1icator al tuturorBisericilor locale - alcatuind Biserica niversala. 4aracterul local nu o izola. Spiritual,

Bisericile locale de pretutindeni, credinciosii din sânul lor, aveau constiinta ca alcatuiesc unsinur trup - “rupul lui 5ristos”. “raiau aceeasi realitate în dumnezeiasca /itur*ie,nucleul unitatii în dreapta credinta si în iu2ire” 7"'8.

4onstituita ast1el, înca de la s1ârsitul secolului ; si începutul secolului ;;, aceastaicoana si stare de 1apt a Bisericii avea sa dureze, 1ara sc*im2ari sensi2ile, de-a lunulprimelor doua veacuri. 4u secolul ;;; evenimentele istorice aduc însa sc*im2ari.4aracterizata printr-o oarecare toleranta de care s-a 2ucurat Biserica între domnia+mparatului Sever (%9'-"%%) si cea a +mparatului eciu ("9-"%) - exceptând edictul lui3aximin racul ("'-"'), care îi 1ace martiri pe Episcopii ?omei &ontian si ;polit - aceastaperioada o1era posi2ilitatea unei misiuni sporite în raspândirea Evan*eliei, aducând înmultirea credinciosilor, nu numai în orase ci si în tinuturile rurale. &entru pastrarea uneiunice Eu*aristii, acesti credinciosi, oricât de departe s-ar 1i a1lat, tre2uiau sa vina saparticipe la Sinaxa Eu*aristica din cetate. 4um sesizeaza 3itropolitul ;oan, dupa Traitia A*ostolica a lui ;polit, Episcopul nu numai ca savârsea Eu*aristia, ci tre2uia sa o si împarta cu mâinile sale multimii credinciosilor, dar cu precizarea “aca este cuputinta” 7"8.

+n aceste conditii, înca din a doua 6umatate a secolului ;;, apare institutia*orepiscopilor - episcopi rurali a caror prezenta si activitate dureaza doar pâna în prima 6umatate a secolului ;F7"8. /ocul lor îl vor lua asa numitii *erioevti , adica preotiisuperiori din prea6ma episcopilor din orase, care vor deveni mai târziu &rotoiereiio2isnuiti 7"#8.

+ncepând cu anul "9, su2 împaratii romani eciu si Falerian, se ianuureaza în;mperiu o noua politica 1ata de Biserica. +n acesti ani începe si miratia popoarelor, dintrecare primii sunt otii ("'-"H). nitatea ;mperiului se zdruncina si Biserica esteconsiderata una din cauzele destramarii. e aici înainte, persecutia se va extinde asupracrestinilor din toate straturile sociale, lovind mai întâi în capii Bisericii, Episcopii, careconstituiau 1actorii de sta2ilitate si unitate ai acestui s1ânt Asezamânt divino-uman. +naceste conditii, centre episcopale importante ramân un timp 1ara ierar*i, acestia 1iindexilati, re1uiati sau martirizati. S1ântul 4iprian (M ") lipseste % luni din 4artaina, 1iind în cele din urma martirizat. ?oma ramâne 1ara episcop prin martiriul &apei Sixt al ;;-lea, casi Alexandria 1ara Episcopul sau ionis 7"!8. +n aceste conditii, se punea o pro2lema 1oarterava cine avea sa savârseasca umnezeiasca +mpartasanie în a2senta Episcopului=4onstatam ca S1ântul ;natie eo1orul, care scria în conditiile persecutiei Bisericii dinvremea sa, prevazuse o solutie atunci când preciza “Acea 8u9aristie sa -ie socotita 'una,care este -acuta e e*isco* sau e cel *e care e*isco*ul la numit ”. Este neîndoielnic,c*iar si în aceasta perioada critica, 1aptul ca episcopii siliti sa-si paraseasca locurile deslu6ire nu lasau Biserica 1ara Eu*aristie. S1ântul 4iprian, îndepartat din Biserica, trans1era

dreptul savârsirii dumnezeiestii Eu*aristii preotilor însotiti de diaconi7"8. Sunt indicii ca sila ?oma preotii preiau conducerea Bisericii dupa moartea episcopului 0a2ian. /a 1el sepetrec lucrurile si în Episcopia Alexandriei în a2senta Episcopului ionisie7"98.

Aceste noi situatii istorice înmultirea numarului credinciosilor în orase ca si înlocalitati rurale, precum si a2senta episcopilor din scaunele lor din cauza persecutiilor duc,dupa cum s-a constatat, la trecerea savârsirii Eu*aristiei, când era cazul, în seamapreotilor. ;ar odata cu aceasta, mai ales în localitati rurale unde erau trimisi deleati preotide la 4entrul epsicopal, acestia se leau spiritual de credinciosi constituind “o unitateiniviuala *ermanenta care a si -ost -orma *rimara a &aro9iei ” 7'H8. 4a data istorica,1enomenul este considerat ca aparând pe la mi6locul secolului ;;;.

+n acest nou context, cum se pastra unitatea Bisericii prin nasterea &aro*iei, deci a

mai multor &aro*ii, în raport cu constiinta unitatii în Eu*aristie si în 6urul Episcopului=&recum arata realitatile istorice analizate de 3itropolitul ;oan, s-au asit mai multe solutii.na dintre ele a 1ost practica asa-numitului “ Fermentum ”. Aceasta consta în trimiterea

http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn22http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn23http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn24http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn25http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn26http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn27http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn28http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn29http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn30http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn22http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn23http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn24http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn25http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn26http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn27http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn28http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn29http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn30


21/72

prin doi acoliti a unei 2ucati din Eu*aristia savârsita de Episcop tuturor celor care nuputeau participa la ea, si mai ales Sinaxelor, adunarilor liturice care erau slu6ite depres2iteri (&aro*iile). +n acest din urma caz, &reotul tre2uia sa amestece 2ucata deEu*aristie episcopala cu Eu*aristia pe care o savârsea el însusi7'%8. Aceasta practica însanu a durat decât pâna în secolul ;F. 4anonul %# al Sinodului local din /aodiceea preciza

“+a nu se trimita cele s-inte n alte *aro9ii la sar'atoarea &astilor u*a c9i*ul cum trimit *!inile cele 'inecuv!ntate “ 7'"8. Se putea trimite ast1el ca si pâna în ziua de astaziAna1ura - pâinea ramasa din prescurile din care s-au scos S1ântul Anet si celelalte miride.

:ri, aceasta precizare canonica arata ca în acel moment istoric &aro*ia eraconstituita$ ca “trecerea de la o unica Sinaxa la o multitudine de sinaxe a reprezentat -o2serva 3itropolitul de &eram - unul din cele mai considera2ile evenimente din viataBisericii, dar care s-a realizat într-un c*ip atât de tacut încât nu a lasat nici cea mai micaurma de tumult în des1asurarea ei” 7''8. Semni1icativa este însa mentiunea din canonul %al Sinodului ; Ecumenic, care atesta ca &reotii erau investiti *aric sa savârseasca S1ântaGert1a si sa împartaseasca pe iaconi si pe credinciosi. ;ar ceva mai târziu S1ântul ;oan


22/72

&reotul devine tot mai mult participant direct la savârsirea S1intei Gert1e, a însemnat osc*im2are 1undamentala în constiinta unitatii Bisericii= Iu credem acest lucru.

Atât +mpartasania cât si ;erar*ia sacramentala, divin instituite, si-au pastrat 1iintalor oriinara, întemeind unitatea Bisericii în unitatea lor indisolu2ila. +n s1era

atotcuprinzatoare a &reotiei, asa cum am o2servat de la început, Episcopul nu a 1ostniciodata sinur, ci totdeauna s-a a1lat în comuniune sacra împreuna cu &reotii si iaconii(Fa*tele A*ostolilor 11"/>6 15" $,3,4,$$,$/6 $1"1%).

e alt1el, în Ioul estament termenii prez2iter - preot si episcop erau 1olositi încomun, atât pentru slu6itorii din treapta a doua, cât si pentru cei din cea mai înalta treaptaa ierar*iei 2isericesti. +ncât, dupa cum interpreteaza &ro1esorul ;ustin 3oisescu (devenitapoi &atriar*ul Bisericii :rtodoxe ?omâne), &avel a putut sa-i numeasca atât &reoti cât siEpiscopi pe slu6itorii Bisericii din E1es (Fa*tele A*ostolilor "H%!, "), indi1erent daca în1ata sa erau numai &reoti sau numai Episcopi, sau daca erau laolalta &reoti siEpiscopi 7'#8. +n acelasi du* al “sim1oniei” Episcopi-&reoti, 1oarte viu în Biserica primara,S1ântul ;rineu, comentând acelasi 1apt apostolic, a1irma ca “la Milet au -ost convocati8*isco*ii si &reotii in 8-es si in celelalte cetati vecine “ 7'!8. Slu6irea lor va ramâne

permanent împreuna, 1iind înradacinata în însasi /itur*ia *irotoniei, adânc, în 6ert1a încare ea însasi este expresia suprema a unitatii.

&rima /itur*ie Eu*aristica la care participa &reotul este savârsita de Episcop. +ncadrul acestei /itur*ii el primeste *arul &reotiei. i apoi Episcopul îi încredinteaza S1ântulrup al Gert1ei omnului, cu Sacrul cuvânt “&rimeste =orul Acesta si2 *astreaza *e 8l ...”, în constiinta raspunderii si în 1ata Gudecatii lui umnezeu. ;ar &reotul, în spiritul 6ert1elnical acestei unitati si raspunderi, îl va pomeni pe Ar*iereul care îl *irotoneste, 1ie la vii câttraieste, 1ie la adormiti în cazul în care s-a savârsit din aceasta viata.

&ractica 1olosita prin “Fermentum ”, transmiterea S1ântului rup departe, lacomunitatile ecleziale nou nascute paro*iale, era o încercare de a mentine aceasta relatiedi1icila a unitatii, dar ea nu a putut dainui ca atare. ar primirea de catre &reot a S1ântului

rup din mâinile Episcopului se va institui dura2il, a1irmând deodata atât realitatea 1ireascaa dezvoltarii Bisericii, cât si pastrarea unitatii ei.

Si atunci, revenind la tema unitatii, constatam ca Biserica a consacrat permanent în devenirea sa istorica modele de unitate$ dar tot atât de esentiala a ramas si esteconstiinta unitatii, implicând întreaa ei structura oranica 4uvântul Evan*eliei, S1inteleaine culminând în Gert1a Eu*aristica, ierar*ia 2isericeasca - Episcop, &reot, iacon - si întreaa o2ste crestina. Iumai împreuna, într-o constiinta neadormita, se a1irmaraspunderea pentru S1ântul rup al lui 5ristos - Biserica.

0ireste, prin primirea S1ântului rup al omnului, &reotul devine personal

raspunzator în înteleerea si asumarea misiunii pe care o cere acest act unic în vocatia sislu6irea lui.

Am vazut ca pentru S1ântul Simeon al esalonicului (secolul %), actul încredintariiS1ântului rup de catre Episcop &reotului are o covârsitoare semni1icatie. “&reotul devineiconom al ainelor lui umnezeu, întrucât el are a 6ert1i nu o pâine oarecare, ci pe ;isus,&âinea 4ea Fie$ &reotia lui ;isus 5ristos si El +nsusi , 5ristos, ; Se încredinteaza ca S1ânt:dor. 4aci el tre2uie sa pastreze întru totul &reotia si pe El, pe 5ristos, pentru ca acest Bun în întreime îi va 1i cerut de omnul”.

:data cu primirea ainei 5irotoniei, precum si a S1ântului rup al omnului,&reotul do2ândeste constiinta participarii tot mai depline la &reotia lui 5ristos.

+ntr-un sens mai adânc, preotul, primind S1ântul rup, în constiinta misiunii de asavârsi de aici înainte Gert1a Eu*aristica, devine constient ca el însusi se a1la în stare de

http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn36http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn37http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn36http://www.ucenic.go.ro/art3.htm#_ftn37


23/72

6ert1a.

in aceasta tâlcuire înteleem ca preotul, purtând S1ântul rup, poarta în acelasitimp atât pe 5ristos cât si &reotia /ui$ ca preotia preotului se 1ace partasa &reotiei lui5ristos “;el ce auce si +e auce *e +ine ca Lert-a ” . 4a, în slu6irea lui, el se 1ace partas

iconomiei +ntruparii si 3ântuirii.

: privire mai adânca si mai cuprinzatoare ne spune ca prin sintama sacraTru*ullui Hristos ni se dezvaluie aceste trei ipostaze în opera 3ântuirii Tru*ul &ersonal , pe care3ântuitorul /-a asumat prin +ntruparea de la u*ul S1ânt si din 0ecioara 3aria$Tru*ul8u9aristic , instituit de 3ântuitorul la 4ina cea de aina$ si Tru*ul Du9ovnicesc, ?iserica,odraslita în Sânele Sau pe 4ruce, si nascuta în u*ul S1ânt la ;inzecime, când intra vizi2il în istorie. Aceste trei ipostaze con1era un sens tot mai complex si revelator al Eu*aristieiconstiintei preotului proaspat *irotonit, care acum tine S1ântul Anet în mâinile sale încrucisate (stâna su2 dreapta) si spri6inite pe S1ânta 3asa, sau pe disc, si +l contemplâcu 1ata spre credinciosii care alcatuiesc Tru*ul 8clezial al lui 5ristos.

+nca înainte de instituirea ei, în cursul propovaduirii 4uvântului, 3ântuitorul

descoperea 1iinta acestei S1inte aine “8u sunt &!inea vietii... Aceasta este &!inea ;are +eco'oara in cer, *entru ca acel care va m!nca in ea sa nu moara. 8u sunt &!inea cea vie,;are +a *ogor!t in cer. De va m!nca cineva in *!inea aceasta, viu va -i n veci. #ar *!inea *e care 8u o voi a *entru viata lumii este tru*ul Meu... Daca nu veti m!nca tru*ulFiului =mului si nu veti 'ea s!ngele 2ui, nu veti avea viata n voi. ;el care man!nca tru*ulMeu si 'ea s!ngele Meu are viata vesnica, si 8u l voi nvia n ziua cea e a*oi. ;aci tru*ulMeu este aevarata m!ncare si s!ngele Meu, aevarata 'autura. ;el ce man!nca tru*ulMeu si 'ea s!ngele Meu ram!ne n Mine si 8u n el ” (#oan # -#).

Aceste cuvinte descopera semni1icatia, menirea ainei într-o viziune lo2ala a vietiiBisericii. ;isus 5ristos a înaltat rupul Sau personal prin 4ruce si +nviere pâna la dreaptaatalui. Atunci cuvintele 3ântuitorului “8u sunt &!inea vietii ” si celelalte, pâna la aceasu2lima expresie paulina “Mie a vietui este Hristos” (Fil . % "%), cum s-ar putea împlini

alt1el decât prin Eu*aristie= +n acest sens Eu*aristia este aina centrala în iconomiamântuirii. &rin ea, din iu2ire, viata lui 5ristos ni se împartaseste. “Tru*ul 8u9aristic explica &arintele Staniloae - nu e ec!t Tru*ul &ersonal al lui Hristos, *e cale e 9raniremai e*arte a Tru*ului +au Du9ovnicesc, esc9is acestei 9raniri si oritor e ea ” 7'8.

4uvintele teoloului român vor sa su2linieze unitatea rupului &ersonal al lui5ristos cu rupul Sau Eu*aristic si, se întelee, mai departe, comuniunea cu Biserica -rupul Sau u*ovnicesc, caruia îi este 4apul.

S1ântul ;oan


24/72

*entru ca ntru toate Dumnezeu sa +e slaveasca *rin #isus Hristos, ;aruia i este slava sista*!nirea n vecii vecilor ” (1 &etru 3"11).

3âinile preotului sunt mâinile lui 5ristos, asa cum spunea S1ântul ;oan


25/72

*e Mine Tatal, si 8u va trimit *e voi > - si împartasindu-le *arul >2uati Du9 +-!nt >(#oan "H"%-""). :data cu *arul u*ului, El le-a încredintat &reotia /ui si raspundereapentru rupul Sau Eu*aristic, asa cum a *ranit rupul Eclezial, Biserica. &reotul esteraspunzator, începând din aceasta clipa, daca el însusi - si prin el, su1letele ce i-au 1ost încredintate - s-au zidit ori s-au smintit, si daca rupul lui 5ristos este o1erit potrivit

iconomiei divine. Spusese &roorocul >&e tine, -iul omului, team *us 8u stra


26/72

p.%#!$ &. rempelas, Weoriai a*araPeXoi *eri t9n @na +anctam, în X 8ccl9sia, Atena, Ir.!-%'R%9#.7%%8 3Ltropolite Gean de &erame, Vizioulas, 2ISuc9aristie, lISvYPue et lISglise urantles trois *remiers sicles, traduit du rec par Gean /ouis &alierne, *Lop*anie, esclLede BrouTer, %99, p. #.7%"8 #em, p. !9.

7%'8#em, p. %#'.7%8 &r. &ro1. r. umitru Staniloae, +crieri Teologice, %9#-%9##, p. %9%.7%8 &r. r. ;. 3ircea, A*ocali*sa, Ed. 5arisma, Bucuresti, %99, p. !%.7%#8 ;atre +mirneni, E###, 1$, în +crierile &arintilor A*ostolici , trad. &r. . 0ecioru, încol. &arinti si scriitori 'isericesti , vol. %, Ed. ;nstit. Bi2lic si de 3isiune al Bisericii:rtodoxe ?omâne, Bucuresti, %9!9, p. %.7%!8 &r. &ro1. r. umitru Staniloae, o*. cit ., p. %9%.7%8 ;atre 8-eseni, E#,1, i'i . p. %9 “2z ajton ton 3urion ”.7%98 ;atre Magnezieni, E#,1, i'i . p. %## “-is topon 4eou ”.7"H8 3Ltropolite Gean de &erame (Vizioulas), o*. cit ., p. %.7"%8 #'iem.7""8 #em, p. %9.7"'8 3Ltropolite 3axime de Sardes, 2e &atriarc9at ZcumKniPue ans lI8glise=rt9ooe, 8tue 9istoriPue et canoniPue, trad. du


27/72

TATAL CERESC - DUMNE(EIRE I(*OR+TOARE,CA I(*OR AL DUMNE(EIRII SI IUBIRII

Acest Iume umnezeiesc apare în teoloia S1ântului ionosie Areopaitul (sec. F)1ie în 1ormularea “;ar sinurul izvor al umnezeirii celei mai presus de 1ire este atal” (;;,

) 1ie într-o alta “atal este umnezeire izvorâtoare” (;;, !). Avem în 1ata o 1ericitasinteza patristica în care umnezeu este slavit ca ata si în acelasi timp ca ;zvor alumnezeirii$ prin urmare, este marit împreuna cu 0iul si cu u*ul S1ânt ca reime de o1iinta si nedespartita, ca mister si ultima 1inalitate a 1iintei.

+n acest du* se exprima si S1ântul Fasile cel 3are, numindu-/ pe atal “radacina siizvor al 0iului si al S1antului u*” (:milia ", ).&e deasupra, si toti S1intii &arinti, înca din secolul al ;F-lea, cel supranumit “triadoloic” si “de aur”, su2liniaza aceeasi credinta 1undamentala în 1ormularea “3onar*ia atalui”. &rinurmare, atal este conceput (vazut) ca izvor personal al umnezeirii si al iu2irii, de vremece este de neconceput unitatea 1ara iu2ire.

Aceasta este în mod precis marturia 1undamentala a S1intei :rtodoxii. Aceasta ne învata, în constiinta noastra crestina si umana în eneral, cum ca umnezeu se descopera în misterul Sau pro1und ca ata, ca principiu personal, ca reime, ca unitate si comuniunea &ersoanelor.S-a vor2it despre leatura spirituala a lui ionisie cu traditia lui &lotin. +nsa, conceptiaoperei lui ionisie - 4orpul areopaitic - este de inspiratie 2i2lica. ionisie nu-/ considerape umnezeu ca “impersonal”, cum +l concepe &lotin, ci ca pe atal - ;zvor al tuturor, peatal ca principiu personal.+n ândirea lui ionisie si a &arintilor rasariteni, umnezeu este nul personal. ;arionisie a6une la aceasta marturie pornind de la principiul de inspiratie 2i2lica “unitate -deose2ire”. 4onsiderând si spri6inindu-se pe acest principiu al unitatii si deose2iriimarturisit de S1ânta Scriptura, el însusi denumeste mai întâi, urmând S1ânta raditie, “numele nedeose2ite” care se re1era la întreaa umnezeire, la unitatea dumnezeiasca, laceea ce este comun

+n acelasi moment însa adaua si despre “cele deose2ite>.

>tr%.d".'.u

P


28/72

4eea ce tre2uie sa su2liniem în mod special, în aceasta viziune areopaitica, este1aptul ca ionisie, exprimând aceasta deose2ire în umnezeire prin numele divine atal,0iul si u*ul S1ânt, exprima în acelasi timp si unitatea dupa 1iinta, înteleându-/ peumnezeu ca “supra2un, supradumnezeu, supracuvânt, supra1iinta...”.

+n acelasi timp, considera 1irea “în persoana” si nu deasupra persoanei “caciacesteia (persoanei) este a 1i si nu ea a lui a 1i, caci în aceasta este a 1i si nu aceasta în a1i”. ;nvocând prin acestea descoperirea 1undamentala a Fec*iului estament “Eu sunt 4elce sunt” (;esire ', %), ionisie întelee aici ca întreaa umnezeire este în persoana(4*ipul) Aceluia 4are vor2este pro1etului.

?evelatoare în acest sens este explicatia S1ântului


29/72

+nsusi sim2olul de la Iiceea, care marturisea credinta Bisericii, proclama “4red într-nul umnezeu, atal Atot-tiitorul”.

ionisie, marturisind ca atal este izvorul umnezeirii, numeste pe 0iul si pe u*ulS1ânt - ca sa spunem asa - “vlastari dumnezeiesti, 1lori si lumini supra1iintiale”. Si1undamenteaza pe S1ânta Scriptura înca mai mult marturia ca întreaa umnezeire seaseste în atal - izvor$ si 2unatatea si existenta si viata si lumina si lucrarea si cauza,toate câte apartin întreii umnezeiri.

Si între2ând daca unii sustin ca nu este întreaa umnezeirea - viata, cum esteposi2il sa 1ie adevarat acest S1ânt 4uvânt “4aci dupa cum atal ridica pe cei morti si daviata, asa si 0iul celor ce vrea le da viata” (;oan "%) si “u*ul este datator de viata”(;oan ##')$ sau “Eu si atal una suntem” si “oate câte are atal ale 3ele sunt” (;n.%#%) si “toate ale 3ele sunt ale ale, si ale ale sunt ale 3ele” (;n. %!%H). A1ara de(espre Iumele ivine, ;;, %).

?evelatoare este si invocarea unica cu care 3ântuitorul se adreseaza atalui 4eresc, aceeade “Avva” (ata) (3c. %'#). 4ercetarile lui G. Geremias arata în leatura cu aceastainvocare ;psissima vox Gesu .

Iumai ;isus se putea adresa atalui 4eresc cu invocatia “Avva” - invocatie numai apruncilor ce se asesc în stadiul încercarilor - numai El în constiinta /ui paternala si 1iliala.Iumai El are o a2solut unica experienta a lui umnezeu si de aceea numai El a pututrevela (3t. %%!). ;ar revelatia se 1ace în S1ântul u* în 4are striam Avva, adica ata(?om. %), ast1el încât totdeauna când rostim cuvântul ata, invocam si marturisimreimea.

Aceasta reciprocitate a cunoasterii depline între atal, 0iul si u*ul S1ântdescopera în acelasi timp unitatea nespusa, dar si 1aptul ca cele trei însusiri caracteristice- paternitatea, 1iliatia si s1intenia, dupa cum explica S1ântul Fasile cel 3are - exista dinadâncul veacurilor.

in vecie atal este ata, 0iul este 0iu, iar u*ul S1ânt este u* S1ânt. Fesnicesunt paternitatea, nasterea si purcederea. “0iul 3eu esti u, Eu astazi e-am nascut”.Astazi este numele eternitatii. impul este ceva intermediar care se des1asoara de lacrearea lumii, o2serva S1. Fasile cel 3are impul, ca si spatiul, sunt conditii ale creatiei, în timp ce omul ca 1iinta spirituala le poate depasi.Atunci înteleem ca în umnezeu, adica în starea spirituala a2soluta, nu se inter1ereazatimpul sau spatiul. +n acest sens, S1. Fasile cel 3are raspunde între2arilor lui Eunoniu,care nu reusise sa armonizeze nenasterea atalui cu nasterea vesnica a 0iului .

Ieputinta lui Eunoniu de a întelee leatura dintre doua stari vesnice, nenastereaatalui si nasterea 0iului, se datora dependentei lui de conceptia 1iloso1ica a su2stantei(1iintei, ousiei).

Iasterea 0iului si purcederea S1. u* reveleaza în principal draostea atalui4eresc. +mpreuna cu marturia S1. Ev. ;oan ca “umnezeu este iu2ire” (), S1. Apostol&avel descopera misterul iu2irii exact în aceasta leatura între atal si 0iul, aratând ca în întrupare atal ceresc “ne-a mutat în +mparatia 0iului iu2irii Sale” (4ol. %%').

;u2irea e leata de existenta lui umnezeu si descopera în acelasi timp mai multpe umnezeu ca &ersoana, deoarece iu2irea este totodata existenta si relatie, este dialo.


30/72

;u2ind îl a1irm R evidentiez pe celalat si totodata a1irm unitatea si relatia. +n iu2irepersoanle nu se con1unda$ se distin si se unesc prin “dar si adauire” . ;u2irea nu poate1i ândita decât ca dar si adauire, deplina si vesnica. Ea exclude orice su2ordonare,instaurând ealitatea a2soluta. Si, mai mult, ea exclude un spatiu temporal între nasterea0iului si purcederea S1ântului u*, pentru ca umnezeu atal este iu2ire din vesnicie si +si

mani1esta iu2irea de atunci exact prin acte care sunt si ramân minunate (supranaturale).

otusi, constiinta umana se întrea2a cum s-a mani1estat iu2irea vesnica a ataluicatre 0iul în rastinire= S-a spus ca, pe 4ruce, ;isus 5ristos Se adreseaza atalui cucuvintele “umnezeul 3eu, umnezeul 3eu, de ce 3-ai parasit=” El, 4are întotdeauna +lnumea ata. e 1apt, în aceasta invocatie, în striatul Sau de pe 4ruce, 3ântuitorul Secon1unda cu &salmistul si, prin acesta, cu toata umanitatea. ;nvocatia provine din &salmul"% si este vor2a despre striatul lumii cazute. &salmul este pro1etic. 4uvintele careurmeaza sunt un &rolo al 4rucii (&s. "%#, , "H).

&e 4ruce, care este expresia draostei supreme, ;isus preia suprema su1erinta a

lumii parasirea, “devenind pentru noi 2lestem” (


31/72

e asemenea, dupa cum o2serva S1. Atanasie cel 3are, 3ântuitorul atal /-a trimissa distrua, sa des1iinteze raul, pacatul, stricaciunea si moartea. Sa des1iinteze raul prinexistenta Sa dumnezeiasca concreta, prin iu2ire si 6ert1a.

Aici se descopera raspunsul capital la între2area staruitoare, la pro2lema umana,aceea a mortii pe care a învins-o 5ristos. eoarece Scriptura spune ca umnezeu nu acreat moartea. +n umnezeu nu exista o separatie. El îl avertizase pe Adam ca numai “înziua în care vei mânca din pomul cunostintei 2inelui si raului vei muri” (0ac. "%!).

+n întelepciunea lui Solomon citim ca umnezeu nu a creat moartea si nu se2ucura de pierderea celor vii (v. %, %'), iar S1. Ap. &avel s-a 1acut partas tuturor celor dinneamul omenesc, asa încât sa zdro2easca prin moartea /ui pe acela care avea stapânireamortii, adica pe diavol. Sa anuleze actul despartirii si al parasirii, (prin) care (se) side1ineste moartea. Sa o distrua re;nnoind actul dumnezeiesc uni1icator, reînnoind actulautentic de unitate cu umnezeu si cu lumea, 6ert1a iu2irii pe care s-a întemeiat lumea.

umnezeiescul Apostol si Evan*elist ;oan prin viziunea “mielului 6ert1it de la întemeierea lumii” (Apoc. %') ne descopera întemeierea lumii pe 6ert1a si ca starea de 6ert1a, de o1erire, este starea comuniunii dumnezeiesti, este starea comuniunii 4reatoruluicu creatia si a celor create între ele. escopera în 6ert1a misterul creatiei, al înnoiriicreatiei, al mântuirii ei dupa cadere. escopera ca pacatul, despartirea, produs aceastasc*im2are traica a 6ert1ei în moarte.Ast1el 5ristos, omnul , pus capat despartirii, trans1ormând moartea în 6ert1a, careconduce catre +nviere si a restaurat ast1el ritmul dumnezeiesc al existentei care este 6ert1aadica înviere. “4u moartea pe moarte calcând”, 5ristos a redesc*is prin 6ert1a Sa caleavietii. A împlinit prin ea voia atalui, voia atalui iu2irii. A atalui caruia (espre Iumeledivine %H).

Ast1el prin 5ristos a unit vesnic cele ceresti cu cele pamântesti, a unit - ca saspunem ast1el - teoloia cu iconomia si ne-a învatat sa ne ruam sa vina +mparatia ataluisi sa 1aca voia /ui “precum în cer asa si pe pamânt”. &rin ;isus 5ristos, 0iul lui umnezeu, înenunc*em împreuna cu Apostolul în 1ata atalui “de unde toate neamurile în cer si pepamânt îsi au numele” (E1es. '%).

&rin El +l numim vesnic ata, asa cum s-a desoperit dintru început umanitatii, dupacum marturisesc astazi istoricii reliiilor, si anume ca cea mai vec*e si mai raspânditaruaciune se adresa atalui ceresc, 4reatorului universului .

&rin El am redo2ândit *arul în1ierii. &rin &ersoana /ui suntem si noi inclusi înaceasta dumnezeiasca c*emare ca persoane, deoarece El ca &ersoana, co2orându-se siramânând “4el 4e era, a devenit (S-a 1acut) 4el (ceea) ce nu era”, luând 1irea noastra sidinlauntrul ei ne-a daruit existenta, viata, întelepciune. si ast1el noi ne depasim 1irea, înaltându-ne.

&rin El si prin 6ert1a /ui, prin S1intele Sale aine, prin Botez, 3irunere, Eu*aristie,viata noastra însasi se înradacineaza (sadeste) în Gert1a si +nviere. S1ârsitul nostru însusi,trait împreuna cu El, devine 6ert1a, o trecere spre “preaplinul” vietii (;oan %H%H). 4u5ristos moartea noastra se trans1orma mistic în 6ert1a.

Ast1el, 6ert1a nu se identi1ica cu moartea, dupa cum se crede în eneral, ci devine


32/72

calea spre viata.

Gert1a este mister si opera a lui umnezeu$ moartea este opera diavolului.Gert1a este miscare autentica, creatoare, este “da” (spus) lui umnezeu$ moartea

este “nu”, re1uz demonic.Gert1a este constienta$ moartea este cadere în inconstienta.Gert1a este li2era$ moartea este o2liatorie, suspendare a li2ertatii.Gert1a este pro1etica si vizionara$ moartea este întuneric.+n 6ert1a cu 5ristos în u*ul S1ânt consta puterea vietii vesnice.+n înc*eiere vom invoca si aceasta imaine a iu2irii uni1icatoare pe care o 1oloseste

ionisie si apoi si alti S1inti &arinti atal este centrul unic al tuturor$ 1iecare existenta seaseste pe o raza proprie de lumina si iu2ire.Ioi sa ne simtim una cu atal iu2irii, prin ;isus 5ristos în u*ul S1ânt. Amin.

sus

-------------------------------------------------------------

#Sursa$% *ttpRR2iserica-s1antul-silvestru.ines.ro

http://www.ucenic.go.ro/art1.htm#_ftn1http://biserica-sfantul-silvestru.ines.ro/http://www.ucenic.go.ro/art1.htm#_ftn1http://biserica-sfantul-silvestru.ines.ro/


33/72

SENSUL INNOITOR AL CRACIUNULUI

raim Iasterea omnului, si din plinatatea acestui ar lumea, istoria primestenecontenit sens innoitor. Ascultam inspiratul ;mn al sar2atorii cu aceeasi emotie enuina,s1anta “0ecioara astazi pe 4el mai presus de 1iinta naste, si pamantul pestera 4eluineapropiat aduce. ;nerii cu pastorii slavoslovesc si maii cu steaua calatoresc, ca pentrunoi s-a nascut prunc tanar, umnezeu 4el mai inainte de veci”.

Este 1apt cardinal, unic umnezeu, din vesnicia si pretutindenitatea /ui, vine lanoi, in acest “Astazi” al timpului nostru si intr-un “loc” al pamantului nostru, in Betleem.Adanc inteleem ca umnezeu atal, &arintele nostru ceresc, din veci nascand pe 0iul Sau,cum spune &salmistul “Vis-a omnul omnului meu Fiul Meu esti Tu, 8u astazi Teamnascut ” (&s ", !), ;l trimite acum pe 0iul Sau, in timp, la plinirea vremii “;ata, 0ecioara valua in pantece si va naste 1iu si vor c*ema numele lui Emanuel” (#s !, %), asa cum s-a sitalcuit prin Evan*elie “umnezeu este cu noi” (Mt %, "'). “0iul lui umnezeu 1iu

0ecioarei Se 1ace”. &entru noi s-a nascut “prunc tanar, umnezeu 4el mai inainte de veci”.Si asa nascandu-se printre noi 0iul &arintelui ceresc, umnezeu si :m, in El se intrupeaza,se reveleaza iu'irea, in viul vietii noastre.

/umea insasi a 1ost creata din vesnica iu2ire a atalui prin 0iul in u*ul S1ant.;u2irea divina e creatoare “oate prin umnezeu-4uvantul s-au 1acut” (#n %, '). ;ar;u2irea in care atal din veci naste pe 0iul e aceeasi in care creeaza si lumea ;u2irii /ui, incare creeaza pe tot omul “nou nascut ce vine in lume”$ orice prunc e o noutate, un ceunic, inedit, irepeta2il, dupa icoana nicului Sau 0iu divin. E o taina a creatieidumnezeiesti ca un “astazi” 1ara de s1arsit, dupa cum canta poporul nostru “&e 0iul 4eldin vecieR 3i /-a trimis omnul 3ie,R Sa se nasca si sa creasca,R sa ne mantuiasca”. Sa nemantuiasca pe noi pururea, cu 1iece copil si om venit in lume. 3antuitorul, 0iul iu2iriiparintesti, zice “atal 3eu pana acum lucreaza si Eu lucrez” (#n , %!).

4uetam saruitor in du*ul S1intilor &arinti ai Bisericii numai din pizmuire, dininvidie pentru 0iul &arintelui ceresc s-a nascut ispita demonului si a insu1lat omului and “uciator de oameni” (#n , ), semanand in lume neiu2ire, vra62a, stricaciune, sane,teroare si moarte. 4um a sar2atorit ;rod evenimentul Iasterii 0iului lui umnezeu= “:1erindu-;” drept prinos male1ic uciderea acelor prunci, coneneri cu ;isus 5ristos,omnul nostru (Mt ", %#). 4ati, “dupa c*ipul si asemanarea” lui ;rod, n-au inmultitadesea, c*iar “1estiv”, atatea atri2ute ale raului, ale mortii in lumeW ar numai in ;u2irearevelata de la atal in 0iul, numai in ea este Fiata, &rincipiul vietii cu adevarat “umnezeuasa a iu2it lumea incat pe 0iul Sau 4el nul-Iascut /-a dat, ca oricine crede in El sa nupiara, ci sa ai2a viata vesnica” (#n ', %#). Asa se descopera, se invata, se traieste ;u2ireamantuitoare a lui umnezeu, a &arintelui ceresc prin darul 0iului Sau pentru lume.

&e umnezeu ;l invoca orice reliie si c*iar ;l numeste “ata”. “?uaciunea cea maivec*e si cea mai raspandita se adreseaza &arintelui ceresc”, arata 3ircea Eliade. ar esteoare in orice reliie cunoscut si preamarit umnezeu ca ata al ;u2irii celei vesnice simantuitoare= 4*iar noi, crestinii, care marturisim in 4rezul nostru pe “nul-Iascut Z 0iuliu2irii Z 4arele din atal s-a nascut mai inainte de toti vecii, pentru noi, oamenii si pentrua noastra mantuire”, oare traim noi viu, real, iu2irea lui umnezeu ca ata al 0iului Sau sial nostru= 4*inul constiintei noastre si su1erinta lumii nu se vindeca daca umnezeu nueste cunoscut, marturisit si trait de toti oamenii de pretutindeni, ca iu2ire, ca ata din vecial 0iului ;u2irii Sale, ci doar ca un sinuratic, ca un solitar meta1izic, ca un pustnic ceresc,1ara sa 1ie contemplat impreuna cu 0iul Sau cel vesnic si impreuna cu 1ratii 0iului Sau, 1iiiSai in su1erinta irodiana, toti “1ii ai 4elui &reainalt” (&s%, #).

4um sa simt draostea /ui, im2ratisarea /ui, alt1el decat in 2ratele ;u2irii /ui, “2ratele parintesti” 0iul si u*ul S1ant= “3ainile ale m-au 1acut si m-au zidit” (&s %%,!'). 7[8 ;ar 4el ce ne-a zidit, Acela ne si mantuieste. Iu un simplu om, oricare ar 1i,nascut asemenea noua, in pacat (&s H, #), si deci supus trecerii, sc*im2arii, spaimei, si

>tr

%.d".'.u P


34/72

s1arsind in moarte, nu unul ca acesta ne poate salva, ne poate mantui. Iumai &runculdivin, nascut in ieslea Betleemului si s1arsind nu in moarte, ci in ;nviere si Fiata, poatesalva si mantui lumea. Iumai prin ;isus 5ristos vedem in toti oamenii 4*ipul luiumnezeu. El este iz2avirea noastra. e aceea un convertit ca IeTman putea spune “4raciunul inseamna moartea deznade6dilor noastre”, moartea mortii prin iu2ire divina.

Ierait de luminos invata dumnezeiescul


35/72

TIM&UL LUI DUMNE(EU% TIM&UL OMULUI

intr-o preleere a s1intiei voastre am reînut o important_ clasi1icare a timpului

în timp cosmic, 2ioloic, mecanic, psi*oloic , existential, lituric.

F_ ruam &rea 4ucernice &_rinte 4u maine zilele-î adaoi 4u ieri viaâ ta o scazi Si ai cu toate Zacestea Zn 1aâ e-a pururi ziua cea de azi.

--------------------------------------------------------------------------------------------sus Sursa% interviu consemnat de #iana"Miruna Ciociu in ?omania /i2era

?ezolutia recomandata %H" 2N !# pixels sau mai mare

>tr%d"'u P

http://www.ucenic.go.ro/art14.htm#_sushttp://www.ucenic.go.ro/art14.htm#_sus


36/72

Site-ul a 1ost testat in ;nternet Explorer #.H, 3ozilla 0ire0ox %..H., :pera . 4opNri*t ] ucenic.o.ro oate drepturile rezervate &ozele &arintelui


37/72

pentru înve`nicire, 2un_oar_ pentru gena m'[tr!nirii . Iu `tim dac_ se va reuì sau nu, îns_, omitem un 1apt de o ravitate necuetat_ oare înve`nicim o lume în c_derea ei=Alt1el spus dorim eternizarea c_derii, a p_catului ì a stric_ciunii lumii= - s_rman_propunere culminant_ a `tiinêi atee...

oamneW, ne-ai zidit spre nemurire. 4e poate 1i mai traic în z2uciumul nostru

l_untric s_ 1i do2ândit - de ne`ters - darul nemuririi, sau s_ tr_ie`ti bprezenâ a2senêinemuririi”=W Simî c_ tocmai acesta este in1ernul - viermele neadormit. ar ì acolo a6une5ristos. +n noaptea pascal_ auzim b&oorâtu-e-ai în cele mai de 6os ale p_mântului ì ais1_râmat încuietorile cele ve`nice care îneau pe cei leaî, 5ristoase$ iar a treia zi, ca ì;ona din c*it, ai înviat din mormânt”. Auzi-vor, asculta-vor oare toî= &entru umnezeu toîsunt vii, ;isus 5ristos omnul spune c_ la +nviere bnici s_ moar_ nu mai pot” (#uca "H-'#). : aonie nes1ârìt_W ar, în 5ristos - umnezeu-:mul - repet_m, +nvierea nu e,simplu, o 2iruire a morîi. b


38/72

Ioi toî cei r_niî de 2oldul p_catului ì al morîi, acum, în veaul de acum, în ceasulde acum, s_-/ ascult_m viu, r_indu-ne nou_ bAdev_rat, adev_rat zic vou_ cel ce ascult_cuvântul ì crede în 4el ce 3-a trimis are via^_ ve`nic_ ì la 6udecat_ nu va veni, ci s-amutat din moarte la via^_” ì, iar_ì, mai adânc ì mai înalt, suie cuvântul bAdev_rat,adevarat zic vou_ c_ vine ceasul ì acum este, când morîi vor auzi lasul 0iului lui

umnezeu ì cei ce-/ vor auzi vor învia” (loan , "-"). &e noi s_ ne vedem ca pe ace`ti bmorî” c*emaî de 5ristos 4el înviat aici ì acum la +nviere. 4u El se une`te ì lasulpoetului Alexandru Fla*u^_, adresat nou_ tuturor (dureros uitat)

bFoi toî, ce-aî plâns în întuneric, nimeni nu v-a mânâiat, in luna voastr_ nenunc*ere, sculaî - 5ristos a înviatW ” Amin.

---------------------------------------------------------------------------------------------

- Extras din volumul

&0RINTELE GALERIU! T+LCUIRI LA MARI &RA(NICE DE &ESTE AN! 11 2em"2ee "mieti3e, Ed. Anastasia, "HH%

- *ttpRRTTT.inaltarea-domnului-montreal.comRtalcuire.*tml sus

?ezolutia recomandata %H" 2N !# pixels sau mai mare Site-ul a 1ost testat in ;nternet Explorer #.H, 3ozilla 0ire0ox %..H., :pera . 4opNri*t ] ucenic.o.ro oate drepturile rezervate &ozele &arintelui


39/72


40/72

*irotonitul în treapta preotiei primeste de la Ar*iereu, odata cu *arul treptei lui, si S1ântulrup al omnului. +n ruaciunea de consacrare a &reotului, Ar*iereul precizeaza, rostind “+nsuti Stapâne al tuturor, si pe acesta pe care ai 2inevoit a se rândui prin mine,2inevoieste sa primeasca acest mare *ar al S1ântului au u*”. Aceasta marturie “prinmine” tine de 1iinta si structura ainei. Ar*iereul, în treapta cea mai înalta a preotiei, este în numele si în c*ipul lui 5ristos, 3i6locitorul a tot *arul în Biserica$ prin el se împartaseste,

se comunica *arul ainelor si, în consecinta, tot el si încredinteaza &reotului la *irotonieS1ântul rup al omnului. ;n acest sens, un 1apt cu totul semni1icativ ni-l o1era unul dinvec*ile izvoare liturice 4onstitutiile Apostolice - scriere datata catre anul 'H, carecuprinde si “prelucreaza materiale din surse mult mai vec*i, asa încât, dupa cuprinsul lor,apartin mai dera2a primelor secole” 7'8. +n aceasta compozitie, un 1el de sinteza lituricaa serviciilor ivine esentiale din primele trei secole ale Bisericii, a1lam o re1erire la acestact al primirii S1ântului rup al omnului. /a capitolul *irotoniei Episcopului - în ruaciuneade consacrare - pe lâna celelalte slu6iri, Episcopului i se încredinteaza *arul aduceriiS1intei Gert1e. Ast1el, primul dintre cei trei Episcopi slu6itori invoca pentru candidat “...aducându-fi cu statornicie, nevinovat si 1ara pri*ana, curata si nesâneroasa Gert1a, pecare u, prin 5ristos, ai rânduit-o aina a Ioului estament, spre miros de 2una mireasma,prin S1ântul au 0iu ;isus 5ristos umnezeul si 3ântuitorul nostru, prin care si cu care fiese cuvine slava, cinste si înc*inaciune în S1ântul u*, acum si pururea si în vecii vecilor ”.;ar, imediat dupa aceasta ruaciune, 4artea 4onstitutiilor Apostolice ne 1ace cunoscut

1aptul ca urmeaza ca “unul dintre Episcopi sa aduca Gert1a în mâinile celui *irotonit ” 78.Atât continutul ruaciunii *irotonirii, cât si ritualul încredintarii S1ântului rup în mâinilecelui *irotonit, au o însemnatate capitala, revelatoare. in acest stravec*i act ritual, dupacum au sesizat lituristi ca ;saac 5a2ert (sec.JF;;), S. Salaville (sec. J;J-JJ) si altii 78, sededuce ca initial, în primele trei veacuri ale Bisericii, încredintarea S1ântului rup alomnului se 1acea Ar*iereului, respectiv Episcopului. Ast1el, Episcopul, numai el, avea*arisma - sau *arul - aducerii Gert1ei lui 5ristos, 1apt înscris atât în ruaciunea consacrarii în treapta lui de Ar*iereu, cât si prin actul primirii “în mâinile lui a S1intei Gert1e, a S1ântuluirup al omnului ”. e mentionat 1aptul ca, în ce-i priveste pe &reoti, ei primeau la*irotonirea lor *arul de “a ve*ea asupra poporului si a-l calauzi cu inima curata, a-i dacuvânt de învatatura si a savârsi ieruriile ” 7#8. upa cum atesta surse istorice, aceastapractica cu nuante variate era în uz in întreaa Biserica, 1ie în ?asarit 1ie în Apus, înperioada primara a Bisericii. Spre exemplu în Apus, potrivit ?ânduielii ?omane, ca si 4artii?ânduielilor umnezeiesti a lui Alcuin, cum o2serva Salaville, “cel care era s1intit consumala /itur*ia care se savârsea în acea zi o parte din :stia care-i era o1erita de &apa si pastrarestul pentru a se împartasi în tot timpul celor patruzeci de zile de la ridicarea lui la&reotie. Se 1acea în vec*ime acelasi lucru în câteva provincii din 0ranta, poate în toate, nunumai la consacrarea Episcopilor, ci înca si la *irotonia preotilor ” 7!8. Si dupa cum remarcaacelasi liturist, “cu toate cele câteva deose2iri (...), ne pare interesant sa apropiemaceasta practica alicana si romana, disparuta înca din Evul 3ediu, de rânduiala pastrata în?asarit pâna în zilele noastre” 78. +ntr-adevar, acesta sacra rânduiala s-a continuat înraditia ?asariteana, dar cu o mutatie semni1icativa încredintându-i-se acum &reotuluiprimirea S1ântului rup al omnului din mâna Episcopului care l-a *irotonit.. S1ântul Simional esalonicului (sec.JF) con1irma aceasta sc*im2are, cu urmatorul comentariu “4ândEpiscopul a 2inecuvântat si s1intit arurile prin invocarea u*ului S1ânt, atunci cel *irotonit&reot este c*emat din nou. Ar*iereul, luând cu mâna dreapta unul din cele doua Anetecare au 1ost s1intite, +l pune în mâinile acestuia asezate una peste alta încât iau c*ipul

4rucii, ca sim2ol al patimirii 3ântuitorului, amintind de asemenea 1aptul ca 4el rastinit a1ost lovit pentru noi în palmele mâinilor Sale, si îi zice C &rimeste acest :dor si-/pastreaza pâna la a doua venire a omnului, când are sa-/ ceara de la tine D. Acest actlituric plin de o coplesitoare semni1icatie arata într-adevar noului &reot ca el devineiconom al ainelor lui umnezeu, ca el are a 6ert1i nu o pâine oarecare, ci pe ;isus C&âineacea vieD $ ca preotia lui ;isus si El +nsusi - 5ristos - i Se încredinteaza ca tezaur$ ca eltre2uie sa pastreze întru totul si preotia si pe El, pe 5ristos, si ca acest 2un în întreime îiva 1i cerut de omnul ” 798. Ast1el, în aceasta perioada, împre6urari istorice, cum se vavedea, au produs o modi1icare su2stantiala, marindu-se s1era *arului *irotoniei preotului.Si, precum reiese din textul lituric citat, în vremea S1ântului Simeon al esalonicului sepreatea la Altar un Anet special pentru cel care urma sa 1ie *irotonit ca preot. uparânduiala în practica astazi, se preateste un sinur Anet în timpul /itur*iei zilei, 4are va1i încredintat noului *irotonit în treapta &reotiei. ar aceasta sc*im2are cere un raspuns la între2arile de ce se încredinteaza initial S1ântul rup al omnului Episcopului$ când si în ce

împre6urari - suerate de6a mai sus - s-a trecut aceasta rânduiala pe seama *irotoniei&reotului= &entru a raspunde acestor între2ari în ansam2lul lor, tre2uie sa vedem leatura


41/72

*arica între Eu*aristie, ierar*ia sacramentala si unitatea Bisericii. e o2servat ca relatiaBiserica - Eu*aristie a devenit un ultimul timp o preocupare teoloica de mai intensacercetare si dez2atere. eoloi ortodocsi precum pro1esorii 3. A11anasiev (Saint Sere -&aris) si A. Sc*memann (Saint Fladimir - IeT Uor@) mai întâi, apoi I. rempelas (Atena) si&arintele Staniloae (Bucuresti)7%H8, acestia din urma intervenind complementar si cuprecizari domatice la pozitiile celor dintâi, au desc*is o pro2lematica ardenta a timpului

nostru, a 1iintei Bisericii si unitatii ei. +ntr-o relatie mai directa însa cu tema noastra esteteza 3itropolitului ;oan de &eram (Vizioulas) intitulata Eu*aristia, Episcopul si Biserica ,pu2licata în %9#' în lim2a reaca si reeditata de curând în lim2a 1ranceza (%99'). Esential,3itropolitul de &eram e preocupat în lucrarea sa de unitatea Bisericii asa cum eraconceputa initial si pastrata în primele veacuri prin însesi asezamintele întemeiate de3ântuitorul ;isus 5ristos în u*ul S1ânt. 0ara sa inore, ci dimpotriva, su2liniind “în modeal si de la oriine unitatea Bisericii în credinta, în iu2ire, în unicul Botez, în s1inteniavietii...”, accentul principal al lucrarii cade pe Eu*aristie si ierar*ia sacramentala, îndeose2i în treapta ei culminanta, cea a Episcopului. ;n acest sens, în ce priveste Eu*aristia,3itropolitul ;oan arata ca analiza textelor 2i2lice, respectiv cele pauline, duce limpede laconcluzia ca ”Biserica &rimara do2ândise pe deplin constiinta unitatii sale, atunci cândproclama prin ura primului teolo al unitatii ei ”Ioi cei multi nu suntem decât un sinurtrup$ caci toti ne împartasim din aceeasi unica &âine” (% 4orinteni %H%!) 7%%8. +n acelasitimp, 3itropolitul ;oan de &eram, dupa un examen atent al izvoarelor - 0aptele

Apostolilor, Scrisoarea a ;-a a S1ântului 4lement ?omanul, ida*ia, S1ântul ;natieeo1orul, S1ântul ;ustin 3artirul - arata ca la început umnezeiasca Eu*aristie putea 1io1erita, în principal si prin excelenta “a) de catre Apostoli si alti *arismatici - în perioadaapostolica$ 2) de catre Episcop, încon6urat de &reoti si iaconi” 7%"8 - se întelee, înperioada post-apostolica. Ast1el, în aceasta aina centrala a Bisericii, pentru care3ântuitorul poruncise ”...sa o 1aceti întru pomenirea 3eaW “ (/uca ""%9), Apostolii urmândlui 5ristos si Episcopii urmându-le Apostolilor în succesiune *arica, pentru aducerea Gert1eieu*aristice în 1iecare comunitate ecleziala locala, reprezentau irul unitatii Bisericii. eci,relatia Episcop-Eu*aristie semni1ica relatia Episcop-Biserica-rup al lui 5ristos, instituind “c*iar pe plan ecumenic unitatea în Eu*aristie ca unitate prin Episcop” 7%'8. Si de su2liniat “pe plan ecumenic “, întrucât 1iecare Biserica locala cu Episcopul ei, în comuniune cucelelalte Biserici, avea constiinta ca se a1la în “plenitudinea întreului trup al Bisericii, întrupul ei eneral în care su1la acelasi u*” 7%8. +n acest sens se cuvine o2servat caS1ântul Apostol si Evan*elist ;oan, în Apocalipsa (scrisa catre s1ârsitul secolului ;, când seoraniza Biserica), întemeiaza unitatea rasadirii ei multiple în unicul u*, repetând cutarie “ceea ce u*ul zice Bisericilor ” (Apoc. "!,%%,%!$ '%', "") - u*ul Adevarului,nul si Acelasi în toate Bisericile. i tuturor Episcopilor din cele apte Biserici evocatesim2olic E1es, Smirna, &eram etc., investiti cu titlul de “îneri, pastori, stra6eri ”, letransmite câte un mesa6 personal de întarire, atraându-le atentia la 1elurite încercari sierori enerate de “adâncurile satanei” (Apocalipsa """), si prevenindu-i totodata cu “mustrari si amenintari, cu pedepse rave celor nepasatori de misiunea lor”7%8 tocmai înapararea unicului Adevar. Si desc*izând un uimitor orizont al revelatiei, îi încredinteaza dinpartea “4elui ce este Amin, +nceputul zidirii lui umnezeu ”, ca raspunzând c*emarii Sale,vom participa la 4ina /ui - Eu*aristia. ;ar în 1inal omnul le spune”4elui ce 2iruieste îi voida sa sada cu 3ine pe scaunul 3eu precum si Eu am 2iruit si am sezut cu atal pe scaunulSau” (Apoc. ' "H-"%). &e temeiul acestei marturii apostolice revelatoare, S1ântul ;natieal Antio*iei, înemanat în u* si timp cu însasi epoca apostolica, situeaza la 1el locul

Episcopului în Biserica si îndeamna “4u totii urmati pe Episcop dupa cum urmeaza ;isus5ristos pe atal, iar pe &reoti ca pe Apostoli. (...) Acea Eu*aristie sa 1ie 2una, care este1acuta de Episcop sau de cel caruia Episcopul i-a înaduit. nde se vede Episcopul, acolosa 1ie si multimea credinciosilor, dupa cum unde este ;isus 5ristos acolo este si Bisericaniversala7%#8. e o2servat ca S1ântul ;natie, prin cuvântul “Biserica niversala” -1ormula între2uintata în scris pentru prima oara - arata deodata atât “interitatea2isericeasca” a 1iecarei comunitati, întemeiata pe Eu*aristie - cu Episcopul ei savârsitor,implicând, se întelee, Evan*elia si toate celelalte aine, - cât si unitatea tuturorcomunitatilor ecleziale “în plenitudinea întreului rup al lui 5ristos” 7%!8 - deci “ Bisericaniversala”. +n acelasi spirit, S1ântul ;natie mai învata “Sa privim pe Episcopi ca peomnul +nsusi ” 7%8. i înca mai direct, în consens cu autorul Apocalipsei, scriindmanezienilor îi învata “Sa aveti întâi-statator pe Episcop, care este în locul luiumnezeu“ 7%98. extul acesta este cel mai semni1icativ privind locul episcopului înBiserica, dupa cum su2liniaza 3itropolitul de &eram “siLeant g la place de ieu“ 7"H8.

&uternica expresie a S1ântului ;natie “în locul lui umnezeu ” (eis topon heou),3itropolitul de &eram o interpreteaza în sens lituric, în lumina leaturii între /itur*ia


42/72

Bisericii si /itur*ia cereasca din Apocalipsa S1ântului ;oan (Apoc. , ), constatând caEpiscopul este descris ca “sezând în locul lui umnezeu” - pentru ca el ocupa în SinaxaEu*aristica de pe pamânt un loc pe care Apocalipsa îl descrie drept “ronul lui umnezeu sial 3ielului în Sinaxa cereasca” 7"%8. Asemenea 3ielului, “stând”, deci înviat, dar în acelasitimp “ în6un*iat ”, deci în stare de 6ert1a, încon6urat de “cei douazeci si patru de 2atrâni”(Apoc. #-), si o1erind atalui 4eresc 4reatia ca 6ert1a, tot ast1el s; Episcopul, încon6urat

de &reoti si iaconi, aduce 6ert1a în Biserica. Aceasta unitate în u* a S1ântului Apostol;oan cu S1ântul Episcop ;natie al Antio*iei - su2 un alt aspect, unitate între Scriptura siraditie - arata Biserica în lume ca un asezamânt divin-uman, instituit temeinic si dura2il.4onstiinta unitatii ei se înradacina în 5ristos si în actele /ui savârsite odata pentrutotdeauna - 4uvânt si aine, culminând în Eu*aristie si &reotie, care alcatuiau deodata1iinta si unitatea Bisericii. 4oncret, o Biserica locala cu interitatea ei “2isericeasca” în “întreul rup al lui 5ristos” însemna, potrivit sintezei 3itropolitului de &eram, “aceaBiserica ce este si ramâne într-un loc determinat ”, cea care “se aduna” - mai ales în Viuaomnului - “pentru a 1râne pâinea”, într-o sinaxa (adunare) unica. +naintea “Altaruluiunic” se a1la tronul acestui “Episcop unic”, asezat “pe locul lui umnezeu” si privit ca “icoana vie al lui 5ristos”, în care se exprima unitatea multiplicitatii “Bisericii niversale”.Atât &reotii cât si iaconii se a1lau stând în 6urul Episcopului, pentru a-l a6uta, deci uniti cuel în savârsirea Eu*aristiei. inaintea lor se a1la “poporul lui umnezeu ”, constituit înBiserica prin “Botezul unic” si reprezentând ast1el “unitatea plenara si desavârsita a

Bisericii lui 5ristos” 7""8. Aceasta reprezinta imainea unei Biserici locale, dar cu constiintaplenitudinii în adevarul unic si uni1icator al tuturor Bisericilor locale - alcatuind Bisericaniversala. 4aracterul local nu o izola. Spiritual, Bisericile locale de pretutindeni,credinciosii din sânul lor, aveau constiinta ca alcatuiesc un sinur trup - “rupul lui 5ristos”. “raiau aceeasi realitate în dumnezeiasca /itur*ie, nucleul unitatii în dreapta credinta si îniu2ire” 7"'8. 4onstituita ast1el, înca de la s1ârsitul secolului ; si începutul secolului ;;,aceasta icoana si stare de 1apt a Bisericii avea sa dureze, 1a

Documents

Pr. Galeriu.doc