IoANA pARvulEscu este scriitoare fi Profesor la Facultatea de Literedin Bucurqti, unde predi literaturi. romAlri moderni. Timp de r8ani a fosr re&ctor $ cronicar siptiminal la RomLnia literard Laeditura Humanitas a ini$at si coordonat colecgia de litelaturi uni-versali,,Cartea de pe noPtiere'' Romanele ei sunt traduse in pestero limbi europene. A obEinut in doui rdnduri Premiul UniuniiEuropene pentru litetaturi: in zor3, cu romanul Viaya tncepe aineri,si, in urma unui concurs internagional a.l laureagilor, ln zor8, pentru

ptoz;- scufia O uoce.

SCRIERI PRTNCIPATE: Leneuind lntr-un ochi (t99o), Alfubenl daam'nelar (t999), Prejudzcdyi literare (rg99), Inmorurt ln Bucure;tialinterbetic (zoq) ,'in intimhatea secolalai ry (zoot) , In lara Miticihr(zoo7), intoarcere in secolul zt (zoo9), Viaya incePe uinei (2oo9),Cartea intreb,irilor (zoto), Lumea ca zinr' A pata putne: Catagiale(zon), Viitorul incepe lani (zotz), Cum conrtnud poaestea (zot4),Inocmlii (zo16) , Diiloguri secrete: Curn te rodgti sciitorii Si personajelehr (zor8).TRADUCBRI: Angelu s Sllesius, Cdhtorul heruuimic I CherabinischerWandrsmann (1999), Maurice Nadeau, Sifc binecaudnnli booz),Laurenr Seksik, Consuhayia (zoo7). Rainer Matia RJlke, Ingerul

?dzitor (zoo7), Milan Kundera, Sdrbdtoarea neinsemndtdyii (zot4),Rend Goscinny 6e AlbenrJdeno, Asterix, aiteazul gal (zot7), Ren(Goscinny Ec Albert lJderzn, Cosoral de aar (zot8), Ren€ Goscinny

& Alben Uderzo, A:kri* li golii (zorq), A.A' Mllnq Cdrtd rram

foarte tineri (zor9).-ANrorocn: De ce te iabesc: Paradaxuilt iabiii tn Poezia lurnii (zoo6),

Poueyi de dragoste lz prima uedere (zoo8)' Intelecnali la nat\rd:Arnintii calinare Si 5o fu relete (zotz), $i eu am fidit in comunism(zo$), Anintiri dz k Hurnanitas (zozo).

IOANA PARVULESCU

PREVESTIREA

HUMAN ITASBUCURE$TI

https://www.libris.ro/prevestirea-ioana-parvulescu-HUM978-973-50-6835-6--p13293262.html

Adriana Bittel, care m-a indemnat mereu si nu-mi pierd timpulcu fleacuri si si mi ocup de acest roman, desi prima parte aindemnului n-am putut s-o respect lntocmai. Desigur, in primulrlnd (chiar daci am lisat-o, ca de obicei, la urmi), multumirilcmele se adreseazi echipei Humanitas, care a lucrat la aceasti cartcin vremuri difici-le: Lidia Bodea, care a redactat rexrul, CristianNegoigi, fostul meu srudent, care a ficut corectura, ManuelaMiineanu, Florina Vasiliu, Radu Dobreci gi Dan Dulgheru dcla biroul tehnic. li multumesc din toad inima pictorului MihailCogulqu, ciruia ii datorez toate copertele romanelor mele gi, numi indoiesc, o parte din succesul lor.

Cuprins

Prokg in secolul zt

CARTEA ICer muh, pdmlnt Si api

Puteai si fii biianrl meuAtunci s-a petrecut miracolulTata, tata!Tare-mi fac griji cu biiarul isra. . . . .Un galileean cu voce groasiFoarte iscusit la amigit lumea.Nu te cred!Sirutul, plAnsul qi risul . .Daci ajungi la Adonai...Aia nu-s fragii mei. . . . .Vocile . . .Mai riu ca aici n-o si fie .E gata masa.Oameni bunilDupi miros.Bou, casi, cdmili, sabie.

4r8

2t27

1z

3'39

42

4649

,1

,9

7'8o

84

J29

Altceva, la Gl de riuAproape, ingrozitor .

CARTEA A II-AFurfiina

Capra . . .Nemuritorii s-au supirat.Arunca;i-mi! .N-a vlzut decit bezni.Iani-mi! .Iarigi si. se nasci!. . .Glumesc, scumpa mea!Cu bust de birbat 9i coadi de pegre . . .De necrgzut.Nu seamini cu nimeni . .Piminnrl il piciJegre.lmPfletenrrea.Cu gura larg deschisi .....Ca o mami .Dar asca nu era posibil . .Cu limba lmpleticiti.....,Pireau de aceeagi virsti.Ridicini adAnci.Un urmag al lui. . . .Ca molia .

Care-i al patrulea? .....'. zr8O si mergem impreuni! ..........222Dar gi el era prizonier . . . . .......- 227Spune-mi despre tine... . ., ' . '... . 232Si-l spilim ....46Dim un banchet. ...... . 24oO femeie obignuiti . . . . . . . .......245Ea seamini cu Ghilgamq? ........252O prostie. ,. ,. . z6oAtit de mirati ci se-ndrigostise . . .. 264Vocea lui grea, minute ln gir...... ...,,,..' 27oPoate doar a;a, fui motiv. ,..,.... t77Corpurile lor nu mai seryeau la nimic. . ......284Menirea.. .....293Inainrea dezastrului . . . . . . . .......298Umbra verde. ..........3o4Coada de pette .. .. . .... ilEpilog in secolal zr .....,. tr7Mulpmiri. ,...327

89

95

rolro7rt4119

rz6rz9134

r37

r42

146

rto$516o

16t168

171

176

r8r

,82r92

CARTEA A III-AUmbra uerde

A;teptind si asfin;easci soarele. .... zotO splrturi ln nori. . . . . .. .. , ... .. 206in timp ce membnrl ii era ridicat ...........2t2

330

Puteai s'dfi bdianl meu

f) acea fie cu tine!-f Ca astfel salutat i;i pleci fruntea adinc, dupi cu-viin;i, dar, de rispuns cu vorbe, nu rispunse. $edea pepimint, cu fundul pe cdclie, ;i pe sub lunga cimagi dein se binuiau coapse tari, bine arcuite. Scobea un lemnin poali, pesemne ca si faci o cupi de vin, aidoma cualte doui, terminate, care se aflau lAngi el, printre a;chii.Ridici privirile spre striinul lnvegmintat in alb, iar soa-rele, pugin trecut de zenit, li sigeti ochii. igi duse palmastreaginl la frunte ca si vadi faia oaspetelui. Remarcidoar ci era un biuAn cu barbi cirunti ;i ondulati, care-iacoperea obrajii supgi, gi ci in urechi avea cercei. Miinile,cAndva foarte fine, gineau dlrlogii unui catAr, iar pe de-getele arititoare li sclipea cite un inel cu pietre pregioase,unul din aur, celilalt din argint. in ciuda uupului miti-tel, ceva seme6 poruncitor chiar, se citea in tinuta lui, cala unul care gtie ce vrea 9i de ce a venit.

- Un strop de api pentru mine gi pentru bitrAnul

meu dobitoc, daci ai bunitate. Servitorii se descurci sin-guri. Sosim de la capinrl lumii.. .

13

Birbatul de pe jos il privi binuitor, ftri si spuni nimic,asa ci vizitatorul il limuri:

- Din locul numit Tarsis, ,capinrl lumii". Ce-i drept,astizi am venit doar de la Iafia -;i aritl din cap spremiazdzi -, doar ci la virsta mea tot obositor e . . . Piciorulpe plmint l-am pus la Ioppe. Am trecut si prin leruga-laim. Multi lume, gi foane pestrigi, viermuiali gi giligiePeste tot. Nu mai supoft ata ceva: potcoave gi ziua, qinoaptea, tipete de femei care-si cearti copiii, guri-cascicili poftesti, chemiri necontenite de la negustorii deuntdelemn, de pegte, de grAne gi de fructe uscate, vaietede hoEi care-si primesc pedeapsa pe pielea spinirii si,noaptea, soapte rigugite, din gugi... Pentru mine ar fitotusi mai bun, cred, nigte vin decit apa - spuse oftendgi privind semnificativ citre una din cupele terminate -,ci micar licoarea asta nu le face trebuingi animalelor.Prefer si nu pun deloc gura pe api, daci se poate.

Cel de jos siri ftrI zibavi ln picioare, dupi legile foartesuicte ale ospeliei. Lui de dirlogi animalul sur, se gribicitre frntAna aflati destul de aproape si-l puse la jgheab.Catlnrl lgi cufundl de lndati botul in api, lmprogcindsropi de jur-imprejur. Ceva mai tirziu igi primi $i oas-petele, lntr-una dintre cupele noi, vinul dulceag. Bitrlnulil sorbi cu acela;i nesat cu care biuse patrupedul, im-progcAnd gi el piclturi. Gazda privea insi cu neribdarespre musafir, ca si cum abia agtepta sI scape de el.

- Tu trebuie si fii lona ben Amithai, spuse veselbitrlnul. L-am cunoscut bine pe pirintele tlu, liudatifie-i ln veci amintirea. Sau te pomenesti ci mai triiegte?M-a; bucura si aflu asta.

- Nu, spuse scurt cel numit Iona, ftri si mai intrein detalii.

Remarci numai ci lntrebarea ar fi trebuit pusi pe dos,dar se vede ci oaspetele era unul dinue oamenii aceiatcmitori ceie e; ziL riul inaintea binelui.

- Cand... sau, mai curAnd, cum a murit? intrebi stri-

lnul cu viditi curiozitate, ln timp ce, la semnul lui ugorde ingeles, cu degetul mare ridicat gi inclinat spre pahai,Iona li mai turna o porlie din licoarea de culoarea mierii.

- Se fac. . . z.ece zile, azi. Nu s-a trezit. in dimineagasabatului.

- in .omn, carevasizici? Ce noroc pe el! Tu l-ai gisit?

Iona aprobi din cap, tot mai morocinos. Nu-i pliceavorba lungi, qi bitrinul ista cu mAncirime de limbi illua de la treabi. Voia si gi-o termine. $i anume in ticere.Durerea provocati de moartea tatilui era oricum preaproaspiti ca s-o lmparti cu toli trecitorii sosigi laGat-Hefer, pe nepusi-masi, de la Targig, ,,capdtul lumii",unde-o mai fi 9i asta, si-gi piardi ziua cu to,ti necunos-culii, chiar daci acetti necunoscuti frrseseri, se pare, binecunoscugi de tatil dus de pe lume.

- Sunt vir cu pirintele tiu, a spus bitrinul de parci

l-ar fi auzit, iar pe tine te-am intilnit, daci se poate numia$a ce s-a lntimplat atunci, doar o dati, cand liau diatpreputul gi gi-ai primit numele de Iona, ,,porumbelul".Toate numele noasffe sunt nume de lmprumut ale luiDumnezeu gi-i oglindesc lumea, dar cred ci gtii asta dela taici-tiu. Erai tare drigSlag la opt zile de viagi, porum-belule, gi, dupi ce te-au desfl;at, i1i migcai ugurel picio-rugele subgiri, ca un broscoi, nicidecum ca o pasire, lntimp ce ricneai de mama focului, rogu la fagi gi cu unfiricel de voce. Nu te mai opreai. Ca si-gi spun drept, nucredeam si ajungi acum si ai gi picioarele, gi vocea aga

rt

de groase! $i obrazul acoperit cu barbl neagri gi creaEl!Nu eram deloc sigur ci ai zile, degi Eipetele tale pigigiiatearitau ci vrei ceva de la viaEa asta.., Oare mama ta ceatAniri gi frumoasl triiegte? Sau s-a dus gi ea la Adonai?

Iati ci acum a pus intrebarea in ordinea buni.

- Da, mormii Iona.- Da, s-a dus, sau da, triiegte?- Da, triiegte. Tiniri nu e.- Liudat fie Domnul! Pentru ci triiqte, vreau si

zic!

Trebuie s-o vid de indati. Spune-i ci a venit Iacob benBeniamin, ruda ei din Targig, de dincolo de Marca ceaMare. Sau, mai curind, ruda birbatului ei, Amithai, dinpicate riposat, cum zici. fie fl-ag veni unchi. Nu liauvorbit niciodati despre mine? a spus bitrinul cu voceadintr-odati tremurati ;i clitinlndu-gi, laolalti cu capul,cerceii de aur.

- Nu-i acasi! replici Iona, cu un ton care se voia maiblAnd, dar care ii iegi pe guri destul de ristit.- Mai bine, mai bine-aga! Trebuie si

mi obignuiesccu gXndul ci in locul femeii rumeioare gi vesele, cu ro-tunjimi plicute ochiului de birbat, cu lafele ca puii decerb sau ca gemenii ciprioarei, cum cu totul nepotrivit,gi totqi aga de ispititor, spunea in veacul recut ln;elep-nrl, Solomon - la mama ta, fie vorba-ntre noi, era atuncipiept umfat de lapte -, cu glt lung, prins ln giruri demirgiritare, cu pir negru, lucios sub vilul subjite, qi din-gii ca perlele, cu buze foc de driguqe, ln loc de o mireasifragedi, imbricati ln in subgire cusut cu fir, o si vid obabi. Te pomenegti ci-i gi qtirbi!

- Nu, spuse Iona, care nu mai auzise pe nimeni vor-bind ln felul ista. Nu, nu. E frumoasi. Cu dingii ln guri.Pir negru.

t6

Era o replici lungi pentru el, cane vorbea scuft. Do-vcdea tulburare,

- Slavi ;ie, Dumnezeule! Am fugit la capitul lumiidc ea gi de alesul ei vir, ci la tinerete sAngele igi face decap. Tare urltl e tineretea, crede-mi, nepoare: plini degregeli gi de-a drepnrl caraghioasi.

Iona era inci tlnir gi nu rispunse.

- Puteai si 6i biianrl meu, porumbelule: Iona benIacob ben Beniamin. Poate ieqeai ceva mai sprinten lavorbi, ci bietul Amithai, fie-i amintirea binecuvintati,rostogolea cuvintele ca pe bolovani, le urnea din guri cumare greutate, dar se vede totugi ci el a fost, dupi cumli spune 9i numele, ,,cel adevlrat', si nu eu. Inimi buni9i vir bun, chiar daci supiricios si supersti,rios. Dar nu-icaut eu pricini acuma, dupi ce s-a dus atAr de ugor, insomn. Totdeauna a avut noroc fliciul isra... $tii, copile,oamenii ar trebui si-gi ureze,moarte buni" ln loc de

,,noapte buni"! Daci-mi ariti unde, atunci m-ag culca sicu pAni la venirea maici-tii, spernnd ca totusi noroculde a muri in somn si nu cadi chiar asr5zi pe capul meualbit, nu inainte de a o revedea pe cea care nu si-a pier-dut cu tonrl ftumusegea gi nici dingii.

Pirea ci nu mai au ce si-gi spuni, degi esengialul, adiciscopul vizitei, nu fusese dszvlluit. Iacob nul impirtigea,dintr-o pricini doar de el gtiuti, iar Iona nu avea obice-lul si votbeasci neintrebat qi nu era curios din 6re, asaci, dupi ceJ conduse pe striin pe acoperigul plat, umbritpe doui laturi de vigi bitrlni, unde era o saltea de paie,se apuci iar de megterit, cu chipul incruntat. Tocmaiatunci se auzi un suigit care-gi lnghela inima. Nu ;tiaidaci e de om, sau de femeie, sau de 6ari. Dar pirea maimult de fiari. Iacob, care abia urcase, cobort in grabi.

Atunci s-a ltetrecut miracolul

at-Heferul era asezat pe delugoare blinde, iar usci-ciunea se simjea mai pugin decit ln restul fnutului'

primivara puteai ziri verdeagi stropiti cu maci rqii, iarvara, printre miricini, o mulgime de foricele galbene seiveau in iarba firavl. intre mitasea nesfhrqiti a cerului 9ipimintul pietros, impi4it pe lamilii 9i lisat mogteniredin vegnicie-n vegnicie;i din tati-n fiu, galileenii dinmica a;ezare - ca toli cei de dinaintea lor gi ca toli aceiacare aveau si-i urmeze - munceau din greu 9i agteptauincrezitori sau inspiiminta$ venirea lui Mesia. Femeile

micinau grine lntre doui pietre rotunde, in curtea casei,

unde coceau gi piine, si crqteau copii. Birbafi deslele-neau pimAntul gi-l curiEau de pietre, cultivau vili-de-vie,

pe care o udau cu trudi atunci cind ploaia nu se indurasi cadi, iar vinul, mai degrabi dulceag, le didea 9i lor

bucurie gi pofti de viaEi, viaga insigi urmdndu-gi cursuldupi aceeagi rAnduiali. O porneau adeseori spre miazizi'

la lerusalaim sau la lafia, agezare pe care-o puteai ziri,

albi, in depirtare, chiar de-acasi, mergeau cu treburi,schimbau rnirfuri 9i aflau ultimele noutili. Sau leru$a-

laim gi Iafia veneau la ei, prin negustori gi cilitori plinidc povegti, ca acest bun de gurl gi de nimic altceva Iacobal lui Beniamin. Se dovedi lnsi, ;i inci foarte curind, cijudecata lui Iona era pripiti. Iacob avea 9i alte calitiEi inufari de intorsul vorbelor cu limba, in guri.

Strigitul nu fixese de om sau de fiarl, ci de mami.OAt timp muierea asta se cefta pe nigte nimicuri cu ovccini, copilul ei se cigirase la iugeali, ca un gAndicel, peghizdul de piatri, deloc inalt, al fintinii din apropiere,cca de la care Iona ii adusese api unchiului siu si al cireicapac greu era dat deoparte. Mama il Einuse sub priviritot timpul si il scipase din ochi o clipiti, doar o clipiti.lliutilii lucrurilor de felul ista oamenii din Gat-Hefer li$puneau voia lui Dumnezeu. Copilul a cizut iniuntruchiar cind femeia s-a intors spre el sil cheme, asa ci ea;t vizut grozivia pe care n-avea s-o mai uite niciodati, Erao gauri adinci, si deasupra ei, o roati pe care at6.rna ofiAnghie cu doui vase mari de lut cu gura largi, unul sus,gol, unul cufundat in api. Birbagii au alergat intr-acolo,bitranul mult mai incet decit nepotul, gi sufind aerulpc guri, cu zgomot.

Iona s-a apucat cu amAndoui mAinile de fringhie. Labapiciorului era prea lungi ca si-i incapi ln vas. A;a ci le-aporuncit scurt femeilor care se viietau nedesluqit gi un-chiului care gAfiia siJ lase jos, in gaura cu copil lniuntru,in timp ce el avea si se Eini doar de funie. Spre norocullor, chiar atunci a venit alergAnd gi fiul cel mare al vecinei,un tin5.r zdravin, L-au coborAt cu aprige opinteli, Ionasc legina pe funie, izbindu-se de pietrele de pe margine,care-i jupuiau pielea. Mama musca aerul gi avea degeteletlbite de cit stringea frnnghia, iar vecina, frumugici 9i

19

zvelti, impreuni cu biian-rl ei gi-au pus miinile unele peste

altele ;i s-au opintit cu tot trupul. Unchiul stitea gi se uita.Brusc, greutatea cea mare a dispirut, un vas plin cu apia aplrut sus gi vecina l-a sprijinit de ghizd, iar mamapruncului cizut 9ia dezlipit degetele gi le-a scuturat, sl le

dezmo4easci. Auziseri pleosciit, apoi nimic. In apa nea-gi care oglindise pini de curind un cer mic, rotund ;igol, se vedea acum numai cre;tenrl lui lona. Nimeni nu-gimai amintea cind se construise flntina, dar era primadati ci inghigea oameni.

Mama a acoperit cu cregtetul ei albastrul din cerculde sus, in clipa cind de jos venea spre ea, izbind-o infa1i, porunca rigugiti: ,,Trage;i!'Au scos vasul, cu mareusuringi, in timp ce a doua gileati, golitl in jgheab, co-bora. Clnd a reajuns la ei, vasul ginea in gioacea lui uncopilaq ghemuit, phpend, cu capul atfunind moale pe-o

parte gi cu ochii lnchigi. Nu didea semne de viagi, 9istrigitul de adineauri s-a {hcut din nou auzit, tot de fiari.Femeia iqi stringea cu groazi. bebelqul inert la piept 9iurla, mai mult decat plingea. Se apropiaseri ln firgi c{ivacopii mai mari, privind cu gudle ciscate.

Dumnezeul lui Iona - fiindci el avea unul, al lui - avidit atunci rostul venirii lui Iacob ben Beniamin laGat-Hefer ln chiar acet dupi-amiazi. Bitrlnul a dat-ocu bl6ndeqe deoparte pe femeie, a intins plodul mort Pejos - era o fetigi de nici doi ani, poate, cu fap negricioasigi guviqele de pir linse de-a lungul obrajilor - gi a inceputsi-i apese pieprul micug, cu degetele lui subEiri impodo-bite cu inele, intr-un mod numai de el ;tiut, numirindtare pXni la doisprezece. $i-a apropiat buzele de aie co-

pilului, pirind ci le siruti. Mama nu se putea uita, se

r6Alpia acum frri glas, dar vecina cea fiumugici il $ntuiacu ochi luciogi, presimgind ceva mireg.

Atunci s-a petrecut miracolul gi fetila lnecati a lnviattugind, in dmp ce Iacob a scuipat din gura lui api dehntAni: iati ci pAni la urmi tot pusese gura pe api.

- Am invigat de la coribieri, am venit pe mare luni

ln gir, le-am 9i pierdut socoteala, din lberia, mi s-a uritcu atara cer, gi atita api, gi atita corabie, de zeci de oriem vizut luna plini pe valuri gi prin multe porturi amlrccut, ultimul 6ind Ioppe - a spus el cu o voce deodatiobositi. Pe-o furtunl cum nu vi puteEi inchipui ciexisti, mungi 9i prapistii de apl, cate erau gata-gata sinc pripideasci, un birbat a cizut peste bord chiar laurmi, dupi ce vinturile gi ploaia se potoliseri. Tovari-

lii lui i-au scos trupul pini la urml, i-au apisat pieptul,dar pe el nu l-au mai putut invia... $i acolo de undevin eu mi ocup cu arta vindecatului, i-a explicat biri-nul femeii, care, nebuni de bucurie, li siruta sandaleleprifuite. A simgit o gidilituri udi pe picioare 9i a in-depirtat-o ugurel pe fericita mami. Bunitilii lucrurilorde felul ista oamenii din Gat-Hefer ii spuneau voia luiDumnezeu.

Pe Iona n-au putut siJ scoati din flntini imediat, aufost nevoigi si cheme nigte birbaEi care siJ tragi afari. Eracu pielea zdreliti, cu cimaga grea de api, or buricele de-getelor incregite. C4nd a vizut fi:ndulegul copilului ln mAnabronzati a mamei qi cipgorul i,tit de dupl umirul femeii,cu doi ochi negri care ll priveau binuitor, gura lui cu buzevinete s-a deschis toati inu-un zimbet plin de lumini.

- Zimbegti ca maici-ta! i-a spus unchiul, plicut sur-

prins.