Prezentarea generala a zonei:asezarea geografica a zonei: Valea Prahovei este asezata n partea de sud est a Romaniei, n mijlocul Munteniei, n bazinul superior si mijlociu al raului cu acelasi nume si o parte a bazinului Ialomitei.Ea se invecineaza la sud-Ilfov, Ialomita; la vest-Dambovita; lanord-Brasov; la est-Buzau (Muntii Bucegi) si are o suprafata: 4.716 km2 (respectiv 2 % din teritoriul tarii).

Populatie este de 868.000 locuitori-densitatea este aproape dubla fata de media pe tara, judetul cu populatia cea mai numeroasa din tara;Masivul Bucegi s-a format odata cu sectorul Carpatiilor Meridionali si cu intregul lant carpatic, in timpul orogenezei alpine.Carpatii Meridionalisi grupa Bucegiilor, au fost inaltati cu 1000m la sfarsitul Neogenului si inceputul Cuaternarului

Masivul Bucegi sunt situati in estul Carpatiilor Meridionali, cuprinzand intre Dambovita si Prahova: Muntii Bucegi (2507m), Leaota (2135m), Piatra Caiului (2239m) si culoarul Rucar-Bran. In Muntii Bucegi apar forme structurale:Sfinxul, Babele si abrupturi majore, mai ales spre Valea Prahovei.

Exista urme glaciare pe vaile ce pornesc de sub Varful Omu, iar pe Valea Ialomitei prezenta unor roci calcaoase a dus la aparitia unor chei. Culoarul Rucar-Braneste o zona larga (la 1000-1200m) intre Bucegi si Piatra Craiului umanizata cu o veche functie de legatura intre Campulung si Brasov orase: PLOIESTI-resedinta de judet (cu 253.000 locuitori, ntre vaile Teleajenului si Prahovei, la 60 km nord deBucuresti); Azuga; Baicoi; Boldesti Scaieni; Breaza; Campina; Comarnic; Mizil; Plopeni; Sinaia; Slanic; Urlati; Valenii de Munte.

Potentialul turistic: relieful: Relieful vaii Prahovei este ntr-o desfasurare armonioasa ce coboara n trepte de la nord la sud, dispuse n forma de amfiteatru cu fata spre sud si cuprinzand n proportii egale, munti (n nord, Bucegi, cu vf. Jepii de 2.195 m, Piatra Arsa de 2.075 m, Omu de 2.505 m, cu elemente extrem de spectaculoase, cu geneza si evolutie interesanta, iar n apropiere de vf. Caraiman sunt niste stanci roase de vanturi si ploi, n forma de ciuperci 'Babele", Baiului, Ciucas-cu naltimi ntre 1.771-1.956 m, Garbova, Grohotis, Tataru), dealuri-Subcarpatii Buzaului si Prahovei (n sud, ca o succesiune de fasii nalte sau joase, aproape paralele cu marginea muntilor: zona pintenilor cu naltimi de 1.000 m, zona dealurilor subcarpatice cu naltimi ntre 800-700 m, zona colinara cu naltimi ntre 700-400 m-Dealul Mare) si campii (o fasie ngusta, Campia nalta, piemontana a Ploiestiului);

Partile care formeaza Masivul Bucegi sunt: Muntii Bucegi cu VarfulOmu, Muntii Leota cu Varful Leaota, Muntii Piatra Craiului cu Varful Baciului, iar varful cu altitudinea cea mai mae avand aspectul unei creste alcatuite din calcare;Magura Codlei-1292m in partea de est a Depresiunii Brasov. La poalele muntilor se intend de-a lungul Pahovei orasele:Azuga, Busteni, Sinaia.

vegetatia si fauna: vegetatia este variata (alcatuita din paduri care se intend pe mai multe etaje: etajul fagului care urca pana la 1200m si chiar mai sus si etajul coniferelor), in functie de clima si dispunerea trepelor de relief. Mai sus de paduri se dezvolta o vegetatie alpine, numita si stepa rece, cu pajisti, tufisuri de ienupar si jneapan si arbusti pitici Fauna este bogata si diversa ca numar si specii: ursi, cerbi carpatini, jderi,caprioare, lupi, mistreti, rasi, dihori, pisici salbatice, veverite, capre negre; pasari: cocosul de munte, mirla, acvila de munte, uliul, vulturul, iar dintre reptile:vipera comuna si soparla de munte. In apele reci de munte se gasesc pesti ca: pastravul, cleanul si mreana.In Bucegi se gasesc argiluvisoluri in zonele cu altitudine mica,solurile brune sib run acid. In climatul racoros si umedse gasesc solurile podzolice in padueile de fagsi conifere si soluri brun acide in zona alpine.

clima: influentata de relief si asezare, are n sud un caracter temperat continental de silvostepa, dealuri si coline, iar n nord, n munti, un caracter mai aspru, cu vanturi ce bat din nord si nord-est. Temperatura madie anuala este de 20C la altitudini mari si depaseste 10C in regiunile joase de campie. Cea mai calduroasa luna a anului este luna iulie, iar cea mai rece luna este ianuarie. In zona Prahovei precipitatiile atmosferice cresc gradat din zona de campie 550-600mm, la 700-900mm in regiunea de deal,ajungand in masivele inalte la 1200-1300mm annual.Verile sunt racoroase, toamnele lungi si blande, iar iarna sun vanturi puternice. In Bucegi si Piatra Craiului se intalneste climatul alpin cu tamperaturi medii anuale sub 2C, iar precipitatiile sunt putine. Iarna stratul de zapada poate atinge chiar grosimea de 130cm, la fel de bine cum poate exista lipsa totala a stratului de zapada.

Lacurile se impun n peisajul Romniei att prin numrul lor apreciabil (circa 3450, din care 1150 antropice), ct i prin nota specific pe care o dau regiunii n care sunt situate. De la rmul Mrii Negre i pn pe culmile nalte ale Munilor Carpai se gsesc numeroase tipuri genetice de lacuri, care ocup o suprafa de aproximativ 2500 km2, ceea ce reprezint 1,04 % din teritoriul rii.Lacuri de origine vulcanic Unicul lac de natur vulcanic din ara noastr este Sfnta Ana, din masivul Ciomatu. Lacul are aspect de palet. Suprafaa lacului este de 19,6 ha iar adncimea maxim de 7 m. Alimentarea cu ap a lacului se face din ploi i zpezi. n nord-estul lacului Sfnta Ana se afl urmele unui alt lac, Moho, tot de natur vulcanic. Lacul a fost drenat de Valea Roie i astzi este transformat n mlatin turboas. Din ponian-dacian pn n cuaternar depresiunile Bilbor, Borsec, Giurgeu i Ciuc au funcionat ca lacuri de baraj vulcanic; astzi sunt complet drenate i colmatate. Suprafaa lor neted nu constituie altceva dect fundurile lacurilor de odinioar. Lacurile glaciare i periglaciare Aceast categorie de lacuri este rspndit n etajul alpin, unde relieful carpatic a fost sculptat i modelat de aciunea ghearilor cuaternari. Urmele lsate de aceti gheari (circuri, vi glaciare, custuri, praguri, roci mutonate, depozite morenice) n Munii Rodnei i n Carpaii Meridionali sunt bine pstrate la altitudini cuprinse ntre 1700 i 2400 m. n funcie de modul cum s-a produs eroziunea glaciar i acumularea materialului transportat de gheari, au luat natere mai multe tipuri de cuvete lacustre. a) Lacuri situate n cldri glaciare. Aceste lacuri sunt rspndite aproape n exclusivitate n Carpaii Meridionali. Cele din Munii Rodnei aparin categoriei de lacuri de baraj morenic. 1 Lacurile situate n cldrile glaciare sunt instalate n spatele unor praguri formate din roca n loc, depresiunea lacustr ocupnd un loc central n cadrul cldrii sau circului glaciar. Ele au, n general, suprafee i adncimi mari n raport cu celelalte categorii de lacuri glaciare, iar profilul morfobatimetric prezint aspectul literei ,,U. Dintre cele mai caracteristice lacuri din aceast categorie amintim: Blea, Podragul Mare, Capra (n M. Fgra) (fig. 52), Glcescu, Oglinda Mndrii, Tul fr Fund (n M. Parng), Iezerul Mare (n M. Cndrel), Galeul, Ana, Slveiul, Bucura, Custura Mare, Znoaga (n M. Retezat). Lacul Bucura este cel mai ntins lac glaciar (8,8 ha) iar Znoaga este lacul cu cea mai mare adncime (29 m). b) Lacuri situate n vi glaciare apar n lungul vilor glaciare care prezint n profil longitudinal contrapante. Le gsim izolate (Lacul Doamnei, Vitioara din M. Fgara), grupate cte dou (Rade I i Rade II, Znoaga Mic I i Znoaga Mic II din M. Retezat) sau, n unele cazuri, se nir n salb, cum sunt cele din complexul vii glaciare Bucura (Florica, Viorica, Ana, Lia). Lacurile situate n vi glaciare au conturul mai neregulat, suprafaa i adncimea lor nu sunt prea mari i sunt uor alungite n lungul vii. c) Lacuri de baraj morenic s-au format pe rama vestic i nord-vestic a Carpailor Meridionali i n Munii Rodnei n spatele unor depozite morenice transversale, cu grosimi de 2 - 3 m. Se pare c acest tip de lacuri avea o rspndire mult mai mare n Carpaii Meridionali dar, datorit eroziunii postglaciare, o parte din lacuri au fost drenate. Din aceast categorie fac parte lacurile Pietrosu, Buhescu, Lala Mic, Lala Mare (din M. Rodnei), Tul Verde (din M. Parng), Slveiul, Znoaga Mic (din M. Retezat), Neti, Bistra (din M. Petreanu). Suprafaa i adncimea acestor lacuri sunt reduse, ele aflndu-se ntr-o faz naintat de colmatare; lacurile prezint emisari de scurgere care, n unele cazuri segmenteaz barajul, fiind posibil drenarea lacului. d) Lacuri situate n regiunile cu relief nival. Excavaiile nivale cu caracter lacustru sunt foarte restrnse. Lacurile instalate n astfel de depresiuni au un volum mic de ap i se gsesc, adesea, ntr-o faz naintat de colmatare; ele seac atunci cnd precipitaiile sunt reduse. Amintim lacurile: Baia Vulturilor din Siriu, Paltinul, Gemenul de Jos i Gemenul de Sus din M. Fgra, Iezeraul, Crpa din M. ureanu, Iezilor, Caprelor, Tul Secat, Crligul i Bucurelul din M. Retezat, Tul Mare din M. Bihor. Lacuri rezultate din procese hidro-morfologice fluviatile i maritime a) Lacurile de lunc sunt cele mai numeroase i cele mai extinse ca suprafa. Ele s-au instalat n denivelrile i excavaiile rezultate n urma aciunii rurilor. Adncimea lor este redus(1-2 m) iar linia rmului se caracterizeaz printr-o mare instabilitate, n funcie de evaporare i de regimul inundaiilor. n funcie de modul lor de alimentare se deosebesc dou subtipuri de lacuri de lunc sau ,,bli: - lacuri legate permanent de rul principal prin brae secundare (numite grle, sahale) ; ele au un regim mai stabil i au un caracter permanent.; - lacuri ce menin legtura cu rul principal numai n timpul viiturilor; dup ce apele revrsate se retrag, lacurile i reduc suprafaa, deseori seac complet, transformndu-se n mlatini. 2 Cele mai numeroase ,,bli se gsesc n lunca i Delta Dunrii, numrul i modul de asociere al acestora fiind diferit n lungul marelui fluviu. Lacurile din lunca Dunrii dup form, mrime i mod de asociere au fost grupate n mai multe sectoare (V. Mihilescu, 1936), i anume: - Sectorul Drobeta Tr. Severin - Cetate, cu bli izolate, reduse ca suprafa (La Ochi, Fntna Banului .a.); - Sectorul Cetate - Giurgiu cu lacuri numeroase, de form alungit; unele dintre ele sunt compartimentate de dunele de nisip, altele sunt asociate n grupuri mari: Tinoasa - Rastu - Coldova - Bistreu - Crna - Nasta - Nedeia, complexele Potelu, Suhaia etc. - Sectorul Giurgiu - Clrai. n lunca lat de 1 - 16 km s-au format bli extinse ca suprafa: Greaca, Clrai (de form dominant rotund), asociate n grupuri cu bli mai mici: Bneasa - Pietrele - Greaca, Boian - Clrai - Sfrederile. - Sectorul Clrai-Brila cu lunca lat de 16 - 20 km i cu nenumratele brae ale fluviului, a fost favorabil formrii unei adevrate puzderii de lacuri, foarte neregulate ca form: Mistreaa, Blstmiile, Tingu, Strmbu .a. n Balta Ialomiei, Lunguleu, Orza, erban, Ulmu, Zagna, Lacul Trufaului etc. n Balta Brilei. - Sectorul Brila - vrsare cu bli mari n luncile comune ale Dunrii, Siretului i Prutului (Roaiele, Brate), pe malul drept al fluviului (Jijila, Crapina, Plosca, Popina) i un alt complex n interiorul deltei: Fortuna, Baciu, Matia, Gorgova, Merheiu Mare, Isacova, Puiu, Puiule, Rou, Roule, Uzlina, Lumina, Tatomir, Obretinul Mic, Obretinul Mare, Trei Iezere etc. Lucrrile hidroameliorative din a doua jumtate a secolului nostru au dus la desecarea mai multor uniti lacustre pentru introducerea de noi terenuri n circuitul agricol. Astzi putem vorbi de existena urmtoarelor lacuri n lunca Dunrii i acestea reduse ca suprafa: La Ochi, Fntna banului, Grla Mare, Bistreu, Suhaia, Ulmeni, Ciocneti, Clarai, Jeglia, Jijila, Carpina, Plosca, Popina, Balta Rotund. Lacurile de tipul ,,blilor ntlnim i n luncile principalelor ruri interioare. Numeroase ,,bli se gsesc n lunca Prutului (peste 100), mai cunoscute fiind: Vldeni, Vicoleni - Flciu, Vetrioaia, Drnceni, Hrubeni, Lacul Banului, Prundul, erpoaia, Ulmu. n lunca Siretului se afl lacurile Tlbasca, Mxineni, Puturosu; n lunca Oltului sunt lacurile Glmele, Viespile; n lunca Jiului: Teascu, Murta, Rojitea; pe Mure lacul Zbrani; pe Crasna lacul Ceheiul. n cadrul luncilor se delimiteaz i tipul de lacuri n form de belciug, care au legtur cu rul principal numai n perioadele viiturilor sau revrsrilor (lacul Grla Mare din lunca Dunrii, Ztonul, Plopilor, La Ruptur, Siretul Vechi .a.). b) Limanele fluviatile se formeaz pe cursurile inferioare ale afluenilor secundari i au aspectul unor bli alungite i meandrate. Au luat natere prin anastomozarea cu aluviuni a afluenilor. Alimentarea cu ap a lacurilor se face de ctre aflueni i, eventual, din izvoarele care pot s apar la baza malurilor. Menionm limanele de pe cursurile inferioare ale Buzului (Coteiu, Jirlu, Amara, Cineni, Balta Alb, Ciulnia), Ialomiei (Sruica, Fundata, Iezer, Strachina), Dunrii (Mostitea, Glui, Bugeac, Oltina, Mrleanu, Vederoasa, Hazarlc, Cerna). Multe dintre limanele fluviatile din Cmpia Romn, din cauza evaporrii intense (care depete cantitatea de precipitaii), au devenit salmastre sau chiar srate (pe Buzu-Amara, balta Alb, Costeiu, Jirlu; pe Ialomia - Strachina, Amara, Fundata .a.). c) Limanuri i lagune maritime Geneza acestor lacuri este legat de fazele de transgresiune i regresiune ale apelor Mrii Negre, de circulaia curenilor maritimi litorali i de cantitile enorme de aluviuni transportate de Dunre. Complexul lagunar Razelm (750 km2) a rezultat n urma barrii cu cordoane de nisip, formate din depunerile curenilor marini litorali, a strvechiului golf Halmirys. Complexul lagunar este compartimentat prin grinduri i cordoane nisipoase n mai multe uniti lacustre: Razelm, Zmeica, Sinoe, Golovia, Nuntai, Tuzla, Istria i Ciamurlia de Jos. Salinitatea acestor lacuri crete de la nord ctre sud. Lacurile Razelm i Golovia, alimentate artificial cu ap din Dunre prin canalele Dunav i Cerne, s-au ndulcit, n timp ce celelalte uniti lacustre din cuprinsul complexului lagunar au o concentraie ridicat n sruri. Adncimea lagunelor rar depesc 1,5 - 2 m. Laguna Siutghiol are apele dulci datorit unei alimentrii bogate prin izvoare de fund. Adncimea lacului atinge 18 m. Limane fluvio-maritime tipice s-au format la sud de capul Midia prin bararea, de ctre cordoanele litorale, a vilor care debuau n mare. Izolarea complet sau parial a acestor lacuri a dus la suprasrarea apelor, acolo unde aportul de ap dulce de pe uscat a fost foarte mic (Techirghiol, Gargalc, Agigea, Tatlageac, Costineti, Comarova); cnd izvoarele de fund i reeaua hidrografic alimenteaz din abunden lacurile, apa acestora se ndulcete (Taaul, Tbcriei). Limanul Mangalia, dei mai pstreaz legtura cu marea, fiind alimentat i de pe uscat, are apele salmastre. Lacuri de origine eolian. Sunt rspndite n zonele cu dune de nisip, unde ocup depresiunile dintre dune. Dei relieful de dune ocup suprafee apreciabile n Cmpia Olteniei, Brgan, Cmpia Banato-Criani sudul Podiului Moldovei, lacurile eoliene au un areal mult mai restrns. Depresiunile lacustre au, n general, dimensiuni reduse i sunt invadate de vegetaie acvatic. Mai numeroase i mai extinse sunt lacurile din zona Calafat - Ciuperceni - Desa - Rastu Negoiu, cantonate, n majoritatea lor, pe terasa de lunc a Dunrii. Cele mai extinse depresiuni lacustre, care i pstreaz apa i n timpul verii, sunt: Manginia, Tinoasa, Lala, Desa, Piscu. Sunt alimentate cu ap din Dunre n timpul revrsrilor; lacurile situate pe terasa Ciuperceni (5 - 10 m) sunt alimentate din ploi i din reeaua hidrografic minor. Lacuri de origine eolian se mai gsesc pe stnga Jiului, ntre Castranova i Apele Vii (Balta Belia, Balta Cerna, Balta Lat, Balta Godovanu). Lacuri eoliene, cu caracter temporar, sunt i n Cmpia Carei, ns, majoritatea sunt pe cale de dispariie. Pe nisipurile de la Reci, din bazinul inferior al rului Negru sunt legate ochiurile de ap, unele transformate n mlatini de turbrii. Lacuri de baraj natural prin prbuiri i alunecri Prin procese de alunecare i prbuire pot lua natere depresiuni care, prin colectarea apei, se pot transforma n lacuri. Dup poziia i geneza depresiunilor rezultate prin procese de alunecare i prbuire se deosebesc dou categorii de lacuri: de vale i de versant.Lacurile de vale au rezultat prin bararea unor cursuri de ap cu materiale provenite din alunecrile sau prbuirile declanate pe versanii vii. Durata meninerii barajului depinde de rezistena rocilor care l alctuiesc i de eventualele lucrri antropice. Sunt cunoscute lacurile: Bltu, Lacul Rou, Caoca, Hnsaru .a Lacul Bltu s-a format n anul 1883 n urma unei alunecri pe versantul nord-vestic al plaiului Focul lui Ivan n albia vii Izvorul Negru, afluent al Uzului (I. Gh. Nstase, 1949). 4 Lacul Rou s-a format n anul 1837 prin surparea depozitelor deluviale (calcare prinse ntr-o mas argiloas) de pe versantul de nord-vest al muntelui Ucigau n albia Bicazului. Trunchiurile brazilor care se pstreaz i astzi n cuveta lacului constituie un argument n plus la stabilirea originii sale (V. Mihailescu, 1940; I. Pisot, A. Nstase, 1956). Pe un afluent al rului Bsca Roziliei s-a format lacul Hnsaru . Lacul Cooca s-a format n anul 1957 pe prul Nov (afluent al Vaserului). Lacul nu a rezistat mult deoarece barajul, alctuit din roci moi, a fost erodat n urma unor ploi, puternice n anul 1961. Lacul de pe valea Nrujei, de la Romnet - Nistoreti, format n 1920 a fost drenat de oameni pentru a se evita o eventual inundaie. Lacurile de versant au luat natere fie n spatele valurilor de alunecare, fie n denivelrile de pe suprafaa depozitelor alunecate. Aceste lacuri au dimensiuni mici i sunt frecvente n regiunile subcarpatice i n cele de podi. Dac alimentarea se face din izvoare, lacurile se menin vreme mai ndelungat i sunt mai extinse; cnd alimentarea se face din ploi i zpezi lacurile au mai mult un caracter sezonier. Dintre lacurile cu caracter permanent amintim: Jibleanu (Bahna Rusului), Rancea, Pogceaua, Rat, Tul fr fund (Paroeni) .a. Procesul evolutiv al lacurilor de baraj natural prin alunecri i prbuiri ctre faza de mlatin i de dispariie prin colmatare se produce destul de repede. Lacuri carstice n funcie de roca n care s-a format cuveta lacustr, n ara noastr se disting mai multe tipuri de lacuri: pe calcare, pe gips, pe sare. Lacurile n carst propriu-zis sunt instalate n doline, polii sau vi oarbe. De cele mai multe ori au un caracter temporar deoarece circulaia pe vertical (prin fisuri) nu permite meninerea ndelungat a apei provenit din ploi sau din topirea zpezii (Rtu Ponor i Vroaia din Munii Apuseni, Gornovia, Ztonu, Ponoare din Podiul Mehedini). Acumularea apei n aceste depresiuni se realizeaz primvara i se menine pn spre mijlocul verii iar n verile umede bltirea se prelungete pn toamna (I. Ilie, 1970). n condiiile n care fundul depresiunii lacustre este pardosit cu argile, care izoleazcalcarele fisurate, lacurile au caracter permanent. Dintre lacurile cu caracter permanent amintim: Ighiu (situat la altitudinea de 915 m n bazinul superior al vii Ighiu din sudul Munilor Trascu) i Lacul Dracului (situat pe valea Nerei, ntr-o plnie carstic). Lacurile formate pe gips sunt rare, dei n formaiunile paleogene orizonturile de gipsuri sunt uneori bine dezvoltate. Aceasta datorit intercalaiilor frecvente de gresii i marne care frneaz procesele de carstificare, ct i acoperirii lor cu formaiuni impermeabile. Mai cunoscute sunt Lacul nvrtita - Nucoara i lacul de la Cheia - Turda. Lacurile au caracter permanent. Lacuri mici, efemere, au fost semnalate n Subcarpaii externi (V. Trufa, V. Sencu, 1967). Lacurile formate pe masive de sare ocup depresiunile formate prin prbuirea tavanului unor peteri: Ursu, Aluni -Sovata; prin dizolvarea superficial a srii: laculrile Verde, Rou, Dulce, erpilor -Sovata; prin dizolvarea srii de sub depozitele acoperitoare i prbuirea sau tasarea acestora: Lacul Bisericii, Lacul cu Peti - Cmpina, Lacul Mnstirii - Brebu, Lacul tuc - Someeni Cluj. Aceeai genez o are i Lacul tiucii din Cmpia Transilvaniei dar asupra acestuia a intervenit i omul, prin construirea unor baraje suplimentare. A fost semnalat (T. Pnzaru, 1969) existenta a numeroase lacuri (35) formate pe masive de sare la Ocna ugatag; dintre cele mai mari menionm lacurile Mihai, Vorsing, Pipiriga. 5 O parte din lacurile carsto-saline, cum sunt cele de la Sovata i Ocna ugatag au un grad ridicat de mineralizare. Altele, n condiiile izolrii masivelor de sare, a existenei unui schimb intens de ape i n absena unor izvoare srate, au apa dulce sau se ndulcesc treptat (I. Piot, V. Trufa, 1971). Dintre lacurile cu mineralizare redus amintim: lacul Bisericii, Lacul Castelului, Vintileasca, tuc, Tul tiucii .a. Lacuri clastocarstice Cuvetele acestor lacuri, cunoscute sub denumirea local de ,,crovuri sau ,,padine s-au format prin procesul de tasare specific loessului i formaiunilor loessoide. Sunt considerate uniti lacustre exclusiv de cmpie, fiind frecvente n Cmpia Romn. n zonele semiendoreice ale Brganului central i nordic se gsesc cele mai tipice lacuri de tasare n loess: Ianca, Plopu, Movila Miresii, Lutul Alb, Esna, Seaca, Batogu (ntre Clmui i Buzu), Placu, Colea, Chichineu, Ttaru, Marian (ntre Ialomia i Clmui). Lacurile au forma circular, cu linia de rm regulat. n Cmpia Banatului i n Cmpia Olteniei, la formarea micilor depresiuni lacustre formate pe loess a contribuit, alturi de tasare i eroziunea fluvial i chiar eolian. Aceste lacuri au un contur mai neregulat, de form alungit. n aceast categorie sunt incluse lacurile: Satchinez, Ivanda (n Cmpia Banatului), Lacul cu Butur, Lacul cu Frasin (n Cmpia Olteniei) .a. Multe din lacurile de tasare din Cmpia Romn au apa salmastr sau chiar srat, datorit, att dizolvrii srurilor din formaiunile sedimentare de ctre apele freatice, ct i regimului de evaporare n condiiile unui deficit de precipitaii. Lacurile artificiale (antropice) Din necesiti economice, s-au construit lacuri artificiale pe teritoriul rii noastre nc din secolele XIV-XV, mai ales n zonele n care rurile nu satisfceau necesarul de ap al oamenilor. n secolele care au urmat, au fost create noi lacuri de acumulare din necesiti economice (hidroenergie, alimentri cu ap, irigaii, piscicultur etc.), numrul acestora depind 1150 (la nivelul anilor 1970). O clasificare a acestor uniti lacustre se poate face numai n funcie de utilitatea economic i sistemul de acumulare. Ne vom opri, n continuare, la cele mai caracteristice tipuri de lacuri antropice: Heleteele i iazurile sunt cele mai numeroase lacuri de acumulare din ara noastr, ele fiind proprii regiunilor cu umiditate deficitar. Heleteele sunt amenajate, n special, pentru piscicultur. Au form ptrat sau dreptunghiular, suprafee relativ mici (care variaz de la zeci de metri ptrai la zeci sau sute de hectare) i adncimi de 1-2 m. Sunt rspndite n Cmpia Banato-Crian (Cefa - 419 ha, Ivanda - 210 ha, Homorog, Ineu, Sntana, Topolia), n bazinele rurilor Arge (Nucet), Motistea (Frsinet), Ialonia (Blciureti, Broteni), Siret (Avereti) .a. Ele au fost amenajate special pentru cresctorii de pete (crap). Iazurile, cele mai numeroase lacuri de acumulare din Romnia, sunt ochiuri de ap de form alungit, care apar n lungul vilor prin bararea acestora. Barajele sunt construite din pmnt, beton sau pmnt cu plane de beton. Iazurile sunt alimentate de rurile respective, din ploi i din topirea zpezilor.

Relieful carstic cel mai reprezentativ se formeaza pe calcare si dolomite (sedimentare si cristaline), incat el trebuie considerat ca relief petrografic legat in primul rand de insusirile rocilor carbonatice.Unii cercetatori considera ca relieful carstic si relieful calcaros reprezinta categorii morfologice distincte (Tr.Naum,1974); relieful calcaros ar reprezenta punerea in valoare a proprietatilor fizice iar relieful carstic a proprietatilor chimice ale rocilor.Suprafata ocupata de calcare reprezinta doar1,94%din suprafata totala a tarii, aici incluzandu-se calcarele si dolomitele sedimentare si organogene, precum si calcarele cristaline, de origine metamorfica. Depozite in care se manifesta procese asemanatoare celor din calcare (coroziune, prabusire, tasare, depuneri) ocupa insa arii mult mai intinse (pana la peste 20% din teritoriul tarii). Chiar daca procesele sunt similare celor din calcare, relieful rezultat prin caracteristici morfologice, durata de conservare, dimensiuni si altele, poate fi considerat ca apartinand unui pseudocarst. Asemenea procese se manifesta in conglomerate calcaroase, gresii calcaroase si chiar marne calcaroase (roci clastocarstice consolidate); loess si depozite loessoide bogate in carbonati de calciu (roci clastocarstice neconsolidate); sare si gips (roci halocarstice); lave consolidate si aglomerate vulcanice (vulcanocarstice).Calcarele si dolomitele sunt inegal distribuite pe teritoriul Romaniei: Carpatii Occidentali detin peste 50% din intreaga masa calcaroasa carstificabila, dupa care urmeaza Carpatii Meridionali, Carpatii Orientali, Dobrogea si Podisul Moldovei.Conform parerilor majoritatii cercetatorilor, relieful modelat pe roci calcaro-dolomitice cuprinde forme ale reliefuluicalcaros(platouri calcaroase, abrupturi, vai de tip canion, chei si defilee etc.) sicarstic, divizat intr-un carst de suprafata (lapiezuri, doline, palnii carstice, uvale, polii, vai carstice cu trepte antitetice, avenuri etc.) si de adancime (pesteri cu forme caracteristice: stalactite, stalagmite, coloane, draperii, sifoane, marmite s.a.).Formele exocarsticesunt variate tipologic si se intalnesc la toate nivelele altitudinale din Romania, de la etajul alpin pana la tarmul marii, peste tot unde apar depozite carstificabile tipice sau atipice.Lapiezurileau o frecventa de nebanuit, ele suprapunandu-se aliniamentelor de dizolvare si de spalare mecanica pe suprafata nuda a rocilor expuse apelor de siroire. In mod obisnuit, lapiezurile iau forma unor canalicule orientate pe linia de cea mai mare panta sau in lungul fisurilor tectonice si diaclazelor de dezagregare.Campurile de lapiezuri se formeaza pe platouri calcaroase slab inclinate creand o fragmentare accentuata prin imbinarea dintre lapiezurile liniare si cele tubulare: Platoul Suhardului Mic, Platoul Surduc, Haghimasul Negru, Piatra Craiului, Vascau, Padis etc. Campuri de lapiezuri se formeaza atat subaerian cat si sub invelis de sol rendzinic si vegetatie forestiera.Solutiile si acizii organici din sol au o agresivitate deosebita asupra calcarelor incat lapiezurile ingropate au dimensiuni mai mari decat cele formate la zi. In areale cu doboraturi de vant ale arborilor din Haghimas, Rarau, Bucegi, Bihor se observa numeroase aparitii de lapiezuri largi formate sub padure si invelisul de sol corespunzator.Pe abrupturile alcatuite din loess se formeaza suprafete slab curbate, slefuite, ca rezultat al siroirii, eroziunii mecanice dar si dizolvarii (asemenea pseudolapiezuri se distrug foarte repede).Dolinelese dezvolta izolat, ca si sub forma campurilor de doline, sau pe aliniamente care frecvent se intretaie intre ele. Formarea dolinelor este legata de o activitate carstica subterana, de coroziunea de suprafata, precum si de alte procese cu rol subordonat. Aparitia dolinelor este favorizata de prezenta fisurilor din masa calcaroasa, cu rol de concentrare prin anumite zone ale apelor si materialelor dizolvate in subteran.Forma, dimensiunile, modul de formare si stadiul de evolutie a dolinelor din zonele carstice romanesti sunt foarte variate. Exista doline sub forma depalniesi dimensiuni mici (3 m/1 m) cu ponor activ, in care urmele procesului de coroziune a calcarelor sunt deosebit de evidente; asemenea palnii active se afla la obarsia unor vai carstice, de obicei inecate, care patrund pe suprafata platourilor calcaroase: Fagetul Oltului, Platoul Sacadat (Hasmas, Platoul Vascaului, Platoul Mehedinti s.a.Alte doline au dimensiuni mijlocii (10 m/3 m) si forma lor este mai ales defarfuriesi, mai rar, de palnie. Dolinele cu contur de farfurie sunt simetrice si au fundul plat, de obicei captusit cu argile de decalcifiere sau de siroire de pe rama dolinei, materialul argilos fiind slab permeabil; asemenea doline pastreaza lacuri sau pat mlastinos: pe platoul Haghimasului Mare, pe platoul structural al Fratelui Noscolat (Haghimas), Todirescu (Rarau) ca si in carstul bihorean de platou exista numeroase asemenea doline.Dolinele de dimensiuni mijlocii pot avea si contur oval sau rotund, adancimi mai mari (5-6 m) si pereti asimetrici; la formarea lor au intervenit procese de eroziune mecanica si de prabusire.Dolinele mari, foarte rar se pastreaza intacte. Ele sunt de obicei drenate de vai de suprafata care formeaza microcanioane. Diametrul acestora poate atinge 20-30 m iar adancimile peste 10 m; rama apare in trepte si se observa frecvente asimetrii. Campuri de doline apartinand la generatii diferite se observa in carstul Aninei (Muntii Banatului), carstul Vascaului (Muntii Apuseni), carstul Podisului Mehedinti.Aliniamente de doline urmaresc linii de dizlocatie tectonica si cursuri subterane asa cum se observa pe platoul Cetatilor Radesei din Muntii Apuseni.Dolinele foarte mari apartin unei etape de carstificare mai veche, ele avand dimensiuni impresionante: Crovu Madvedului (1000m/170m), Crovu Mare (500m/150m) din Muntii Mehedinti, Gropile din sudul muntelui Ucigasul (600 m/100 m) s.a.

Uvalelesunt depresiuni carstice inchise sau drenate, de forma ovala sau puternic alungite, cu sau fara lacuri si zone mlastinoase, dar care au in interiorul lor doline si martori de carstificare. Asemenea depresiuni carstice au rama simetrica sau asimerica, rectilinie sau in trepte si in partea din avale prezinta trepte antitetice, la baza carora raul dispare in subteran prin intermediul unui ponor sau al unei doline. Uvala Sacadat-Piatra Crapata din sudul Masivului Haghimaseste deosebit de reprezentativa prin elementele sale morfologice si evolutive. Uvale tipice au fost semnalate, de asemenea, in Muntii Banatului si in Muntii Apuseni, dezvoltate de obicei pe linii de dizlocatie tectonica si pe contacte litologice (in Hghimauvalele apar la contactul dintre calcare si conglomerate).Poliilesunt forme carstice de suprafata care pe scara evolutiva cunosc cea mai mare complexitate si au cele mai mari dimensiuni. De fapt, poliile incheie un ciclu de evolutie carstica, intregul zacamant carstificabil fiind consumat prin procese subterane si de suprafata. In depresiunile carstice de acest tip, baza de carstificare este atinsa pe suprafete apreciabile, din masa initiala a calcarelor pastrandu-se doar humuri in vatra si mase de calcare aflate in plin proces de avansare a carstificarii in rama.In Romania exista polii putine, avand dimensiuni reduse fiind, de obicei, degradate (unele in curs de exhumare). Astfel, sunt considerate drept polii: Beletina si Zaton din Podisul Mehedinti, Scocul, Bradet (din Muntii Aninei), Ponor din Platoul Vascau, Poiana Alba din Masivul Haghimas. Ion Bojoi considera ca poate fi considerata ca polie si mica depresiune din Cheile Bicazului strajuita de humul Piatra Altarului, insa acolo nu s-a ajuns inca la baza de carstificare, deci ipoteza nu poate fi acceptata.Formele endocarsticecuprind totalitatea golurilor subterane din calcare si alte roci carstificabile netipice (conglomerate, gresii, vulcanite, loess) cunoscute sub numele generic de pesteri. In Romania au fost inventariate pana in prezent circa 13.000 de goluri subterane rezultate prin procese carstice dintre care 8.000 sunt considerate ca pesteri propriu-zise. Dimensiunile pesterilor din Romania sunt, de asemenea modeste, in comparatie cu alte regiuni carstice renumite. Astfel, Pestera Vantului din Muntii Padurea Craiului are peste 45km de galerii cartate, Pestera Topolnita din Podisul Mededinti, 20,500km, Pestera Paraul Hodobanei 18km, pestera Neagra din Muntii Bihor 12,48km, pestera Izvorul Tausoarelor din Masivul Rodnei 15,916km.Pesterile care s-au format in alte roci decat calcarele (conglomerate, gresii, vulcanite) au, de obicei, dimensiuni mici: Pestera Bucsoiul din Masivul Bucegi, 136m; Pestera Jgheabul cu Gaura din Haghimas, peste 200m; Pestera Luanei din Calimani, cateva sute de metri; pesterile din zona Barza-Musariu, cateva zeci de metri s.a. Pesterile din calcarele dobrogene cunosc, de asemenea, lungimi reduse, desi unele incaperi au dimensiuni impresionante (Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei).Pesterile din Romania au inceput sa devina obiective turistice mult cautate, unele cunoscand amenajari specifice: pestera Ursilor din Apuseni, pestera Muierilor din Muntii Capatanii, pestera Ialomicioarei din Bucegi..In interiorul pesterilor si avenurilor se pastreaza o mare varietate de forme sculpturale (alveole, lighene, suprafete concave si tuneluri de presiune etc.) si acumulative (pietrisuri, perle de pestera, cruste de concretionare parietale, de tavan si de pardoseala.Stalactite, stalagmite, coloane, baldachine, draperiile, finele stilolite si alte asemenea creeaza o lume inedita. Daca formele de eroziune si de acumulare ale pietrisurilor sunt rezultatul secventelor de activitate hidrologica intensa din pesteri, formatiunile acumulative, concretionare sunt legate de etapele de circulatie mai slaba a apei din golurile subterane.Pesterile din Romania pot fi active din punct de vedere hidrologic, semiactive sau uscate. De asemenea, golurile subterane pot fi dispuse pe un singur nivel sau pe mai multe etaje, care difera intre ele ca pozitie altimetrica si ca intensitate a activitatii hidrologice. Exista pesteri cu doua, trei si mai multe etaje (Meziad din carstul bihorean, Sugau din vestul Masivului Hasmas, Izvorul Tausoarelor s.a.), intre etajele respective stabilindu-se legaturi prin hornuri si galerii secundare. In Muntii Apuseni, unele pesteri si avene pastreaza lentile de gheata relicta (Scarisoara, Focul Viu, Barsa s.a.).Un element inedit al zonelor carstice il formeaza cheile si vaile oarbe care isi pun amprenta asupra intregului peisaj: Cheile Bicazului, Cheile Ialomitei, Cheile Runcului, Cheile Nerei, Cheile Iadei, Cheile Galbenei sa.Cele mai importante regiuni carstice din Romania sunt: Padis-Cetatile Ponorului; Muntii Aninei (cu importante goluri subterane dintre care unele cu acumulari mari de apa sub presiune); carstul din Platoul Vascau; Podisul Mehedinti; Podul Dambovitei (cu doline, uvale si chei); sectorul calcaros al Masivului Bucegi; platoul calcaros al Masivului Hasmas si zona Cheilor Bicazului; zona de obarsie a Bistritei Aurii (formata din calcare cristaline); Masivul Rarau; platourile calcaroase dobrogene, cu numeroase goluri subterane invadate de apele marii.